9 Mai 2022, Sf.

Maslu -Hagiu
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!
Hristos a Înviat!
M-a rugat părintele mai de pe la prânz, așa, să mă gândesc la un cuvânt... și m-am tot gândit și m-
am tot gândit și nu am găsit nimic. Vă spun drept! Ceea ce se întâmplă mai rar... Nimic care să îmi spună
așa, ceva... mie.
Am o temă care mă frământă de mai multă vreme. A ceea ce spune Mântuitorul la un moment dat,
când saducheii, care nu mai credeau în învierea morților lor, îl întreabă, referitor la căsătoria levitică.
Acea femeie care a fost luată de șapte frați și care au murit toți șapte, ”a cui femeie va fi ea după moarte?”
Și Mântuitorul le spune cuvântul acela ”vă rătăciți neștiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!” și de
asemenea, că ”nu știți că după moarte nu mai sunt femeie și bărbat ci sunt ca îngerii din ceruri? Nu se mai
căsătoresc”. Vedeți, aceștia, saducheii, erau cei care slujeau la templu. Sau erau în preajma templului.
Teoretic ar fi trebuit să fie cei mai apropiați de Dumnezeu. Practic, ca distanță erau cei mai apropiați de
locul unde se sălășluia Dumnezeu. Pentru că în templu se afla Slava lui Dumnezeu. Și uitaseră scripturile,
uitaseră și nu înțeleseseră, pierduseră esența. Printre altele, multe dintre lucrurile esențiale le-au pierdut!
”S-au rătăcit”.
De ce mă gândeam la acest pasaj acuma în mod special? Pentru că există calități pe care
Mântuitorul ni le arată ca fiind într-adevăr folositoare în lumea aceasta, care nu țin neapărat... trebuie să
încercăm să ni le însușim cu toții.
A fost ieri duminica femeilor mironosițe. Știm, că există două, hai să spunem așa, ”zile ale
femeii”, am spune ”în tradiția noastră, sunt două zile ale femeii”. Una este Bunavestire și cealaltă este
aceasta, Duminica femeilor mironosițe. Pentru că femeile mironosițe (las Bunavestire de o parte) sunt cele
care L-au urmat pe Hristos, au stat lângă cruce, acolo, cu Hristos. Nu s-au temut de oprobiul public!
Sunt cele care împreună cu Iosif din Arimateea și cu Nicodim, au uns trupul mort și chinuit al lui
Iisus. Tot ele sunt și cele care vin apoi, dimineața, să împlinească ritualul până la capăt. Sunt apreciate de
Mântuitorul!
Tot acum și în timpul slujbei și mai înainte puțin mă gândeam, cam ce relație are Mântuitorul cu
femeile în Evanghelie? Păi, o dată, hai să spunem așa... ”o mustră” pe Sfânta Fecioară Maria de vre-o
două ori. O dată, în momentul în care, la nunta din Cana Galileii... și îi spune ”femeie, nu a venit încă
timpul meu”; altădată, când era înconjurat de oameni și nu puteau să ajungă la El Mama lui și rudele Lui,
frații. Dar prin frați se înțelege veri. Le spune, ”mama mea și frații mei sunt cei care împlinesc voia lui
Dumnezeu”. Voia Tatălui. Și altădată, ceartă pe cele cinci din parabola celor zece fecioare, care ies în
întâmpinarea Mirelui, nu a logodnicului, a Mirelui (și a miresei -se spune în unele pasaje ale Evangheliei
lui Luca). Ies ca să-i conducă spre locul banchetului de nuntă. Le ceartă pe cele cinci [neînțelepte]. În rest,
nu prea ceartă... A, și pe Marta și Maria. Îi spune Martei la un moment dat: ”Marto, Marto, te străduiești
pentru multe, dar Maria partea cea bună și-a ales”. În rest, nu le ceartă. În rest, are de a face cu femeile
desfrânate, în rest le apără tot timpul Hristos. De ce? Le apără pentru evlavia lor curată. Această evlavie
curată, care sunt convins că transcende forma și timpul.
Această evlavie curată, pe care ar trebui s-o dobândim cu toții! Pentru că prin ea, ne raportăm cum
se cuvine la Dumnezeu. Această evlavie curată, pe care o are... și duce la o ascultare desăvârșită, inclusiv
la împlinirea formelor, dar cu drag! Nu doar de dragul formelor. Femeile mironosițe nu au fost (ca să
spun așa... ) fariseice, formale, în ceea ce făceau. Ele ”făceau, pentru că știau că trebuie făcut” și credeau
în lucrul acesta. În timp ce fariseii, făceau formal, ”de văzul lumii”. Deci [mironosițele] împlineau forma,
dar cu drag! Pentru că trebuiau făcute în fața lui Dumnezeu și cu inima ațintită spre Dumnezeu.

1
 Mă mai gândeam la ceva. Într-adevăr, femeile mironosițe sunt poate cuprinse cel mai bine în
cuvântul acela pe care Sfânta Fecioară Maria îl spune Sfântului Arhanghel Gavriil. În momentul în care
acesta îi vestește sau o întreabă, îi cere voie, ca Dumnezeu -Cuvântul să ia fire omenească prin Ea și
spune „fie mie după cuvântul tău!” Adică împlinesc cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu, lăsându-se în
voia lui Dumnezeu. Lăsându-se în voia lui Dumnezeu desăvârșit! Și împlinesc această voie a lui
Dumnezeu pe pământ indiferent de conjuncturile în care se află. Și atunci când Iisus era înconjurat de
ucenici și era preaslăvit de oameni pentru minunile pe care le făcea, stau lângă El și-L ascultă și atunci
când Iisus este bătut, batjocorit, când este mort, abandonat, disprețuit până dincolo de moarte, stau și se
ocupă de trupul Lui. Deci relația lor cu Iisus nu era o relație conjuncturală. Cum a fost în cazul
Apostolilor. Apostolii, ucenicii, înainte să fie Apostoli -ucenicii, au fugit! Cu excepția Sfântului apostol și
Evanghelist Ioan, care era tânăr, aproape un adolescent, care a rămas acolo. Ceilalți au fugit! O relație de
conjunctură. De frica iudeilor. Ele, nu! Ele, nu. Iată cum trece dincolo de conjunctură, relația cu
Dumnezeu.
Încă ceva. În momentul în care Maria îi spune ”fie mie după cuvântul tău” și asta practic fac toate
femeile mironosițe, împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu. Sau vin să ceară iertarea păcatelor, ca femeia
desfrânată, aceea care este adusă Mântuitorului ca să fie judecată și osândită de Mântuitorul, da? Cei care
voiau să arunce cu pietre în ea, să o lapideze... Groaznică moarte prin lapidare! Să nu vedeți vreodată, am
văzut din păcate un film real. Să nu vedeți vreodată! Groaznică moarte prin lapidare. Și Mântuitorul
spune ”cel care nu are păcat, să arunce primul cu piatra în ea!” Și spune: ”iată, nici unul nu a aruncat, ei
nu te-au osândit, nici Eu nu te osândesc!”
Să fim cu luare -aminte! Celelalte vin, împlinesc voia lui Dumnezeu, așa cum Hristos însuși,
împlinește voia Tatălui! În Ghetzimani îi spune: ”ia de la mine paharul acesta, dar nu fie voia mea, ci voia
Ta!”. Deci această supunere față de voia lui Dumnezeu a lor, a femeilor mironosițe nu este doar a lor. Și
nu ține de starea feminină. Ci ține de starea angelică, la care ar trebui să ajungem fiecare dintre noi. Să
ajungem la starea angelică în care să facem voia lui Dumnezeu, nu voia noastră. În care voia noastră să se
supună desăvârșit voii lui Dumnezeu. Indiferent de starea lumii. Aceasta este calea care într-adevăr, duce
spre Mântuire. Nu degeaba spune Mântuitorul că ”în Împărăția Cerurilor nu vom mai fi bărbați și femei”,
pentru că de multe ori prea ne uităm la formă și ne pierdem în formă. Vedem forma: ”acesta este un
bărbat, aceasta este o femeie” și nu ne uităm la suflet.
E adevărat că lumea actuală nebună, supusă nebuniei diavolului, vrea să ne facă să confundăm
femeia cu bărbatul. Știți foarte bine toată teoria aceea, transgenderilor, că de fapt e ”un suflet de bărbat
într-un trup de femeie” sau invers. Și toată nebunia cu ”drepturile”, așazisele drepturi ale minorităților, cu
dictatura minorităților. Dar nu asta vrea să spună Hristos! Ci fiecare, poate să ajungă din starea în care se
află, poate și primește chipul lui Dumnezeu. Indiferent că este bărbat sau femeie, primește chipul lui
Dumnezeu în sine, prin Taina Botezului, adică primește puterea, libertatea, voința, conștiința de sine și de
restul, a lui Dumnezeu în sine, indiferent dacă este bărbat sau femeie și poate să ajungă la asemănarea cu
Dumnezeu. Indiferent dacă este bărbat sau femeie! Pentru că asemănarea cu Dumnezeu este cea care
reprezintă scopul vieții noastre! De aceea avem în biserică, știți foarte bine, de obicei pe partea stângă
cum intrăm, pe partea de miază-noapte... Pe partea de miază-zi sunt cuvioșii, cum intrăm în biserică din
pridvor și în pronaos, cuvioșii, iar pe partea de miază-noapte, pe zidul de miază-noapte sunt cuvioasele.
De asemenea, avem mucenicele, mai încolo, spre naos. Da! Pentru că au fost și mucenice și cuvioase.
Lucrurile acestea nu țin de genul pe care îl ai. Ci țin de o realitate mai profundă!
Este foarte greu în lumea aceasta să trecem de formă. E foarte greu să trecem de formă pentru că
suntem superficiali. Că lumea ne învață superficiali sau când trecem de formă, ajungem într-o nebunie,
aceea a transgenderilor, nebunie pentru că pierdem cu totul realitatea spirituală. Pentru că noi vrem mereu

2
să ne facem voia proprie. Ori ceea ce ne învață ele, femeile acestea mironosițe, așa cum sunt ele, smerite,
ne învață că nu voia proprie trebuie împlinită. Ci voia lui Dumnezeu. Ritualul chiar! În cazul femeilor
care au venit la mormântul Domnului, ritualul trebuie îndeplinit, dar cu drag! Nu formal. Nu ”de ochii
lumii”. Ci cu drag de cel pentru care se împlinește ritualul respectiv.
Atât despre femeile mironosițe. Pentru că le avem și pentru că într-adevăr, în biserică, știți foarte
bine și vedem statistica asta, evident că sunt (în Biserica noastră Ortodoxă Română) cel puțin, sunt mult
mai multe femei decât bărbați, care vin la slujbe. Ne întrebăm și noi și bineînțeles, ne întrebăm ce se va
întâmpla cu sufletul fiecăruia dintre noi. Pentru că sufletele noastre, și al bărbatului și al femeii, vor
ajunge la un moment dat la Judecata lui Dumnezeu. Dacă tu nu ai stat în fața lui Dumezeu, dacă nu ai
încercat să te apropii de Dumnezeu în lumea aceasta, cum vei putea ”să dobândești răspuns bun la
înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos ?. De asta la un moment dat îmi propusesem să vorbesc ”unde ne
sunt bărbații din Biserică?” Sunt și câțiva, Slavă Ție Doamne! Și sunt preoții, episcopii...
De ce nu sunt femei -preoți și episcopi? Este o întrebare care se pune de multe ori în lumea
actuală, nebună, în nebunia lumii actuale. Inclusiv unii care se cred creștini, au făcut episcopese și alte
”arhieroaice” le-aș spune chiar... Pentru cî Hristos, când a ales să se facă om, nu s-a făcut androgin. A ales
din trupul Sfintei Fecioare Maria și din sufletul ei, a ales să-și ia trup și să apară ca bărbat în această lume.
În primul rând!
În al doilea rând, și-a trimis ucenicii la apostolat, cu toate că, să știți, că aflăm din viețile sfinților,
că și femeile au propovăduit, unele dintre ele. Nu ca preoți! Dar au propovăduit. Știm că este Sfânta Nina,
de exemplu, îndrumătoarea Georgiei. Și altele și altele. Sfânta Elena, în felul ei, fiind mama Împăratului
Constantin, a ajutat ca noi, creștinii să nu mai fim persecutați, să nu dispară Biserica! Și altele au mai
propovăduit. Mi se pare că Sfântul Apostol Filip, cu sora și cu fetele lui, nu mai știu care dintre apostoli,
s-au dus și au mers, au vorbit. Marta și Maria, de asemenea. Maria Magdalena este numită ”întocmai cu
apostolii”! Da! Pentru că este cea care vestește ucenicilor prima dată Învierea Domnului. Una dintre cele
care vestește Învierea Domnului. Chiar dacă nu are această binecuvântare de la Mântuitorul, ea să-i
îmbrățișeze picioarele. În timp ce alte femei, alt grup de femei mironosițe i-au îmbrățișat picioarele, după
cum aflăm din Evanghelia de la Matei. Și totuși nu S-a supărat pe ele să plece, ”să le întoarcă spatele”.Și
s-a dus și a vestit ucenicilor ce a văzut, împreună cu celelalte. Unde sunt bărbații? Așadar, de asta nu sunt
femeile hirotonite. Pentru că în Biserica Primară, Hristos a fost bărbat, pentru că Apostolii au fost
bărbați, pentru că în Biserica Primară arhiereii și preoții au fost bărbați.
Au existat și diaconițe în Biserica Primară? Da, au existat diaconițe! Ce rol aveau ele în slujbă?
Aici nu pot să vă spun, cred că nu aveau! Știu că aveau la Botez, un rol important, de a ajuta preotul în a
boteza pe femeile care veneau la Credința Creștină. De asta nu putem noi să avem preotese, în sensul de
slujitoare ale altarului sau ierarhi, ”arhieroaice”, nici nu știu cum să le spun. V-am spus, nici nu știu cum
aș face femininul de la arhiereu! Și nu trebuie să căutăm această cale.
Pe de ală parte, nu există nici un muritor mai cinstit în lumea aceasta, decât Sfânta Fecioară
Maria! Este de departe cea mai cinstită făptură din lumea aceasta, de către întreaga Biserică! Darcă
Biserica ar fi avut stilul ăsta ”de a a discrimina”, atunci l-ar fi considerat acolo pe Sfântul Petru. Și pe
Pavel. Sau pe Ioan evanghelistul, ar fi găsit pe cine să pună! Nu! Este Sfânta Fecioară!
În Sfântul Munte Athos, care este, știți pre bine că nu intră femeile acolo, este cea mai cinstită,
Sfântă! Deci să nu gândim după duhul lumii acesteia care vrea să se răzvrătească, să schimbe lucrurile pe
care le-a lăsat Mântuitorul, așezămintele pe cere le-a lăsat Mântuitorul, să nu gândim că... ”gândim noi
mai bine!” ”Că de fapt, aceia dinaintea noastră nu aveau dreptate, erau niște înapoiați, niște înguști la
minte!” Nu! Cei dinaintea noastră, în măsura în care au păstrat Dreapta Credință, au fost cu adevărat
luminați de Dumnezeu, și avem datoria să păstrăm această lumină pe care ei ne-a transmis-o, Harul pe

3
care l-au primit. Care constă printre altele și în a înțelege corect Evanghelia și Biserica. Și ca să
înțelegem corect Evanghelia și Biserica, printre altele astăzi... astăzi este luni, după duminica femeilor
mironosițe, să înțelegem foarte bine că aceste calități pe care femeile mironosițe le au, sunt vrednice de
dorit și de către bărbați, pentru ca să dobândească mântuirea. Și că smerenia pe care ele o au, nu le-a făcut
niciodată să dorească să fie... să se revolte că de ce nu sunt ele... de ce nu fac ele Sfânta Liturghie, de ce
nu slujesc ele ca preotese, (ceea ce în cultele păgâne existau), sau ca arhieroaice”, ceea ce la fel, în cultele
păgâne existau. Și s-au așezat acolo unde le-a așezat Mântuitorul, pentru că au știut că acolo cel mai bun
loc și singurul loc în lumea aceasta prin care pot să dobândească mântuirea.
Amin!