Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că, deși înviat din morți și înălțat

la ceruri, Mântuitorul Iisus Hristos suferă până la sfârșitul veacurilor potrivit

suferinței fiecărui om. 
În tâlcuirea Evangheliei Duminicii a XX-a după Rusalii, de obicei se
pune accentul pe învierea tânărului din satul Nain, înțeleasă ca un îndemn
adresat tinerilor de a se ridica din moartea spirituală a patimilor egoiste, din
apatie sufletească, din indiferență sau nepăsare spirituală. Totuși, considerăm
că Mântuitorul Iisus Hristos

S-a gândit în primul rând la durerea mamei, durere însoțită de

neputința sa de a-și ajuta fiul decedat și de nedumerire privind viitorul vieții
ei pe pământ. Iisus i-a zis mamei îndurerate: ‘Nu plânge!‘ Iar copilului mort
i-a zis: ‘Tinere, ție îți zic, scoală-te!‘

În această privință, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă zicând:

‘Plângeți cu cei ce plâng și bucurați-vă cu cei ce se bucură‘ (Romani 12, 15).
Sfântul Chiril al Alexandriei, tâlcuind Evanghelia după Luca în care se
vorbește despre minunea învierii fiului văduvei din Nain, spune că Mântuitorul
Iisus Hristos a atins cu mâna Sa proprie sicriul în care se afla trupul tânărului mort,
ca să arate că, prin Trupul Său, Fiul lui Dumnezeu întrupat poate dărui viață
oamenilor, întrucât ‘El este învierea și viața‘ (Ioan 11, 25). Dar Iisus S-a atins
de sicriul care conținea trupul unui om mort, deși acest gest nu era unul
obișnuit în tradiția iudaică, și pentru a ne învăța că trebuie să ne apropiem cu
respect de sicriul sau mormântul în care se află trupul omului decedat, deoarece
trupul acesta este chemat la înviere și la viață veșnică, după cum se spune
în Crezul ortodox: ‘aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie‘.
De aceea, familia, Biserica, școala și societatea trebuie să-i ajute pe copii și
pe tineri să nu confunde libertatea cu înstrăinarea de propria lor familie, nici
fericirea cu individualismul autosuficient și insensibil la nevoia de ajutor a celor
din jur. De fapt, lipsa de comuniune spirituală și de solidaritate concretă în
familie și în societate sunt semne ale unei vieți umane în declin spiritual și în
deficit de omenie.

În concluzie, putem spune că este mare nevoie astăzi să fim alături de

familiile îndoliate, dar și să ajutăm pe tineri să prețuiască mai mult viața de
familie și să cultive prietenia cu tineri credincioși, pentru a înțelege că viața
adevărată este binecuvântare de la Dumnezeu și bucurie a comuniunii între
oameni, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea lumii. Amin!
 Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de
atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să
tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le
că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.
– Ei, lasă, femeie, a încercat să o liniştească omul, lasă, că ştie
Dumnezeu ce e mai bine!
– Mai, omule, zise atunci femeia sa, dar ce poate fi bine când, uite! – nu avem
unde sta peste noapte?!

În sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om
sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a
primit cu drag în căsuţa lui.
Dar a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat o
veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi,
care îi jefuiseră pe toţi călătorii.
– Vezi, i-a mai spus omul femeii – trebuie să avem încredere în felul în care
Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară? „Lasă, ştie
Dumne eu ce e mai bine”.
„Fără nicio îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre mai bine decât am
putea-o face noi înşine”.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.
Spiridon popescu
Vita nostra brevis est
Brevi finietur.
Venit mors velociter
Rapit nos atrociter
Nemini parcetur.

Viata ne este scurtã Va fi terminatã prea curând,

Moartea vine fulgerãtor Atroce ne agatã-n ghearele-i.

Nimeni nu-i crutat de-aceasta.