Notiuni introductive

Norma juridica=regulă de conduită generală şi impersonală,

instituită sau recunoscută de forţa coercitivă a statului.
SCOP: - de a orienta comportarea oamenilor în direcţia
promovării şi consolidării relaţiilor sociale conform idealurilor şi
valorilor ce guvernează societatea respectivă.

Modelul oricărei norme juridice poate fi reprezentat astfel:

 Structura
logico-juridică

IPOTEZA DISPOZIŢIA SANCŢIUNEA

stabileşte condiţiile,
împrejurările sau faptele
în prezenţa cărora se Prevede
cere o anumită conduită, drepturile şi obligaţiile garantarea realizării
precum şi categoria subiectelor vizate dispoziţiei normei
subiecţilor la care
se referă prevederile
de norma juridică
dispoziţiei
Clasificarea legilor:

după sfera de
după forţa
juridică: reglementare:

constituţionale generale

legi organice speciale

legi ordinare
excepţionale
 LEGILE ORGANICE ex

a) sistemul electoral;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a drepturilor acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate;
g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
j) statutul funcţionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) org. şi funcţ CSM, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
n) organizarea generală a învăţământului;
o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, autonomia locală;
p) regimul gen. privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;
r) statutul minorităţilor naţionale din România;
s) regimul general al cultelor;
Acte normative subordonate legii

 Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe

 Seful statului – decrete;

 Organele centrale executive – hotărâri, ordonanţe,

regulamente, ordine, instrucţiuni, decizii;

 Acte ale organelor locale.

Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în

limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-

ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor
în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României.
Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile
care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate
Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată,
proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor
acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate
sau acorduri, precum şi unele proiecte ale legilor organice.

Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca

primă Cameră sesizată, Senatului.

Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile.

EXC = coduri şi alte legi de complexitate deosebită = 60 de zile.

!!!! În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau

propunerile legislative au fost adoptate.

• După adoptare/respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau

propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.

• = trebuie sa existe acord intre cele 2 Camere.

 Ordonanţa de urgenţă
1. numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu
obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

2. ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere

în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei
în Monitorul Oficial al României.
3. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la
depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la
depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată
adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de
urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se
aprobă cu majoritatea membrilor fiecărei Camere.

 Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu

pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi
îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de
trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege
în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat. Prin legea de aprobare
sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la
efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.
Actele normative subordonate legii

trebuie să aibă în vedere:

să fie în conformitate cu legile şi să nu conţină dispoziţii

contrare acestora;
nu pot da reglementări primare sau în domenii pentru care s-a
prevăzut reglementarea numai prin lege;
se înscrie în limitele competenţei materiale şi teritoriale a
organului de la care emană;

să fie date în forma şi cu procedura specifică;

să respecte ierarhia forţei juridice.


Guvern
Cetăţenii care îşi manifestă
dreptul la iniţiativă legislativă
trebuie să provină din cel puţin un
sfert din judeţele ţării, iar în
fiecare din aceste judeţe,
respectiv în municipiul Bucureşti,
trebuie să fie înregistrate cel
puţin 5.000 de semnături în
sprijinul acestei iniţiative.
deputaţi,
senatori
cel puţin
100.000 de
cetăţeni cu
drept de vot
INŢIATIVA LEGISLATIVĂ
Nu pot face obiectul iniţiativei
Propunerile legislative se supun
legislative a cetăţenilor
dezbaterii mai întâi Camerei
problemele fiscale, cele cu
competente să le adopte, ca
caracter internaţional, amnistia şi
primă Cameră sesizată.
graţierea.
Adoptarea legilor şi a hotărârilor

Legile organice şi hotărârile privind

regulamentele Camerelor se adoptă cu
votul majorităţii membrilor fiecărei
Camere.

Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu

votul majorităţii membrilor prezenţi
din fiecare Cameră.

La cererea Guvernului sau din proprie

iniţiativă, Parlamentul poate adopta
proiecte de legi sau propuneri legislative cu
procedură de urgenţă, stabilită potrivit
regulamentului fiecărei Camere.
 Promulgarea legii

Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României.

Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la
primire.

Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o

singură dată, reexaminarea legii.

Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut

verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult
10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la
primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat
constituţionalitatea.
 Intrarea în
vigoare a legii

Legea se publică în Monitorul Oficial al României

şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării
sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
 Ieşirea din vigoare a actelor normative
directă
expresă
abrogare indirectă
tacită sau
implicită
 Abrogare directă - noul act normativ prevede în mod expres şi direct ceea
ce abrogă, adică întreg actul normativ sau anumite articole ale acestuia
 Abrogare indirectă - noul act normativ se limitează să prevadă că se
abrogă toate actele normative sau prevederile contrare dispoziţiilor sale;
- Abrogare tacită - noul act normativ nu conţine nici o prevedere expresă de
abrogare, dar reglementarea pe care o cuprinde se deosebeşte atât de mult
de reglementările din actele normative vechi, încât acestea nu se mai pot
aplica şi deci se consideră că legiuitorul le-a abrogat implicit
 Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din
regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele
juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale
dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord
prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui
termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de
drept.
 Aquis-ul comunitar

 Surse oficiale:
 Tratatele constituţionale ale Comunităţii – care reprezintă acte ale
statelor membre;
 Actele legislative ale instituţiilor politice ale Comunităţii;
 Deciziile Curţii de Justiţie şi principiile legale generale şi drepturile
fundamentale recunoscute şi elaborate de aceasta.

 Legislaţia secundară http://eur-lex.europa.eu/advanced-

search-form.html?qid=1519549769838&action=update
 Directive - ea introduce o obligaţie cu privire la rezultatul care
trebuie atins, însă lasă libertate statelor membre în ceea ce
priveşte mijloacele utilizate în acest sens.;
 Regulamente - este obligatoriu în toate elementele sale şi se
aplică direct în fiecare stat membru;
 Decizii - este un act cu caracter juridic obligatoriu care poate avea
o aplicabilitate generală sau poate fi adresată unui destinatar
precis.
 armonizare

transpunere implementare Impunere

Adaptarea Acordarea de
Adoptarea
sau permise,
unor noi Creare Alocare Controale
modificarea aprobarea monitorizare sancţiuni
acte instituţii bugete locale
legilor unui plan
normative
existente etc.
Dreptul internaţional şi dreptul intern (Art. 11
din Constitutie)

Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-

credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din

dreptul intern.

!!!! În cazul în care un tratat la care România urmează să

devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei,
ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea
Constituţiei.
Accesul liber la justiţie (Art. 21 din Constitutie)

Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea

drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor

într-un termen rezonabil.

Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

 termene
 Termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in socoteala nici
ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.
 Termenele statornicite pe ore incep sa curga de la miezul noptii
zilei urmatoare. Termenele statornicite pe ani, luni sau
saptamani se sfarsesc in ziua anului, lunii sau saptamanii
corespunzatoare zilei de plecare.
 Termenul care, incepand la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-
o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti implinit in ziua cea
din urma a lunii.
 Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, sau cand
serviciul este suspendat, se va prelungi pana la sfarsitul primei zile
de lucru urmatoare.

 Termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de

procedura daca legea nu dispune altfel. Termenele incep sa curga
si impotriva partii care a cerut comunicarea, de la data cand a
cerut-o.

 Actele de procedura trimise prin posta instantelor judecatoresti se

socotesc indeplinite in termen daca au fost predate recomandat
la oficiul postal inainte de implinirea lui.
 Sunt subiecte ale raportului
juridic:

Persoana fizică = omul, privit individual, ca titular de drepturi şi

de obligaţii civile.

Persoana juridică = orice formă de organizare care, întrunind

condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi de obligaţii
civile (art. 25 din NCC).

 Cetăţenii străini şi apatrizii sunt asimilaţi, în condiţiile legii,

cu cetăţenii români, în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile lor
civile. Asimilarea se aplică în mod corespunzător şi persoanelor
juridice străine (art. 27 din NCC).
 Instituţiile UE

Parlamentul European

Consiliul European

Comisia Europeană;

Curtea de Justiţie

Curtea de Auditori

Sistemul European de Bănci Centrale

şi Banca Centrală Europeană.
 Parlamentul European

Este compus din reprezentanţii cetăţenilor aparţinând

statelor Uniunii.

Parlamentul European este alcătuit din 751 de deputaţi aleşi în cele 28 de state membre ale
Uniunii Europene extinse.
Romania -32 deputati

Din 1979, deputaţii sunt aleşi prin vot universal direct pentru o perioadă de cinci ani.

Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea în 3 sedii:

Bruxelles (Belgia)- reuniunile comisiilor parlamentare
Luxemburg - sediul administrativ
Strasbourg (Franţa)- sesiuni plenare.
http://www.europarl.europa.eu/about-
parliament/ro/powers-and-procedures/legislative-
powers

• Adoptă legile europene – în

colaborare cu Consiliul, în multe
Parlamentul domenii de politici publice.
îndeplineşte 3 • Exercită controlul democratic
funcţii asupra celorlalte instituţii UE, în
principale: special asupra Comisiei. Deţine puterea
de a aproba sau de a respinge
comisarii nominalizaţi şi are dreptul de
a cere întregii Comisii să demisioneze.
• Controlul finanţelor publice.
Consiliul Uniunii Europene

Rol: reprezintă guvernele statelor membre ale UE,

adoptă legislația europeană și coordonează politicile UE

Membri: miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de

domeniul de politică supus discuțiilor

Președinte: fiecare stat membru al UE deține președinția

prin rotație, pe o perioadă de 6 luni

Înființare: 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunității

Economice Europene)

Sediu: Bruxelles (Belgia)

Consiliul UE?

Negociază și adoptă legislația UE,

împreună cu Parlamentul European, pe baza
propunerilor înaintate de Comisia Europeană.

Coordonează politicile țărilor UE.

Elaborează politica externă și de securitate

a UE, plecând de la orientările Consiliului
European.

Încheie acorduri între UE și alte țări sau

organizații internaționale.

Adoptă bugetul anual al UE, în colaborare cu

Parlamentul European.
 Consiliul UE nu trebuie confundat
cu:

Consiliul European -
summit trimestrial în
cadrul căruia liderii UE se Consiliul Europei- instituție
reunesc pentru a stabili care nu face parte din UE.
direcțiile generale ale
politicii europene
 Consiliul European
- format din șefi de stat sau de guvern ai statelor membre
https://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/

Consiliul European joacă un rol important în

anumite proceduri de numire în posturi de
a adoptat o importanță majoră la nivelul UE. Î
„agendă Consiliul European răspunde de:
definește strategică” a
orientările și - alegerea președintelui Consiliului European
domeniilor - propunerea președintelui Comisiei Europene
prioritățile prioritare care
politice -numirea Înaltului Reprezentant al Uniunii
necesită acțiune pentru afaceri externe și politica de securitate
generale ale și atenție din
UE. -numirea oficială a întregului organ colegial al
partea UE pe comisarilor
termen lung -numirea Comitetului executiv al Băncii
Centrale Europene (BCE), inclusiv a
președintelui BCE
 Consiliul Europei este o organizatie interguvernamentala ale
carei obiective sunt:

Protejarea drepturilor omului, a democratiei pluraliste si a suprematiei dreptului;

Favorizarea constientizarii si incurajarea dezvoltarii identitatii si diversitatii culturale ale Europei;

Cautarea solutiilor pentru problemele cu care se confrunta societatea europeana: discriminarea

minoritatilor, xenofobia, intoleranta, bioetica si clonarea umana, terorismul, traficul de fiinte umane,
crima organizata si coruptia, cibercriminalitatea, violenta contra copiilor etc.;

Dezvoltarea stabilitatii democratice in Europa prin sustinerea reformelor politice, legislative si

constitutionale.

47 de state membre

https://www.coe.int/en/web/portal/home
Comisia europeana

Rol: apără interesul general al UE, propunând

acte legislative, asigurând respectarea acestora
și implementând politicile și bugetul Uniunii

Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte

unul din fiecare țară a UE

Președinte: Jean-Claude Juncker

Înființare: 1958

Sediu: Bruxelles (Belgia)

 Comisia Europeană
Comisia este compusă din 24 departamente – Directoare
Generale, care la rândul lor sunt formate din Divizii. Pe lângă
acestea există şi o serie de servicii specializate, inclusiv
Serviciul Legal.

Comisia: Atribuţii:
Iniţiativă legislativă;
formulează recomandări sau avize
în materiile care fac obiectul Execuţie;
tratatului, dacă acesta prevede în
mod expres sau dacă Comisia le Supraveghere
consideră necesare; (controlului aplicării
tratatelor comunitare; poate
să declanşeze anumite
dispune de putere de decizie proprie proceduri juridice care au
şi participă la procesul de formare a menirea de a stabili dacă
actelor Consiliului şi Parlamentului Consiliul ori SM îndeplinesc
European; obligaţiile ce le revin din
tratate).

Reprezentare
exercită atribuţiile conferite de (reprezintă interesele
Consiliu pentru aplicarea normelor Comunităţii pe plan
stabilite de acesta. internaţional)
Curtea Europeană de Justiţie - Luxemburg
 Principalele atribuţii ale Curţii de Justiţie sunt:
 controlul legalităţii actelor instituţiilor;
 controlul respectării de către SM a obligaţiilor care le sunt
impuse de către tratate;
 interpretarea regulilor comunitare şi negocierea validităţii
actelor instituţiilor.

 Tribunalul UE al Funcţiei Publice se pronunţă în litigiile

apărute între Uniunea Europeană şi funcţionarii săi.

 Misiunea Curţii este să se asigure că legislaţia UE este

interpretată şi aplicată în mod uniform în toate statele
membre UE, astfel încât legile să se aplice în mod egal
tuturor cetăţenilor. Spre exemplu, Curtea se asigură că
instanţele naţionale nu pronunţă sentinţe diferite în
acelaşi caz.
 Curtea pronunţă sentinţe în cazurile care îi sunt
înaintate spre soluţionare.
Cele cinci tipuri de cazuri întâlnite frecvent sunt:

 acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare –

când instanţele naţionale îi cer Curţii de Justiţie să interpreteze
un act legislativ european
 acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor – intentate
guvernelor care nu aplică legislaţia europeană
 acţiuni în anulare – când se consideră că anumite acte
legislative ale UE încalcă tratatele europene sau drepturile
fundamentale
 acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona – când
instituţiile UE nu acţionează pentru a lua deciziile pe care au
obligaţia de a le lua
 acţiuni directe – intentate de persoane fizice, întreprinderi sau
organizaţii împotriva deciziilor sau acţiunilor UE
 Au un rol esenţial în funcţionarea UE:

 Comitetul Economic şi Social European reprezintă actorii

economici şi sociali din societatea civilă organizată, precum
angajatorii şi angajaţii, sindicatele şi organizaţiile de consumatori;
 Comitetul Regiunilor reprezintă autorităţile regionale şi locale;
 Banca Europeană de Investiţii finanţează investiţiile în proiecte
de dezvoltare economică în interiorul şi în exteriorul UE şi susţine
micile întreprinderi prin Fondul European de Investiţii;
 Banca Centrală Europeană este responsabilă de politica
monetară europeană;
 Ombudsmanul European acţionează ca intermediar între
cetăţean şi autorităţile UE. Are dreptul de a primi şi
investiga plângerile trimise de cetăţenii, companiile şi
organizaţiile din UE şi de orice persoană cu domiciliul sau
sediul într-un stat membru UE. Plângerile pot avea ca
obiect: nedreptate; discriminare; abuz de putere;
necomunicarea sau refuzul de a comunica informaţii;
întârzieri nejustificate; proceduri incorecte.
 Controlorul European pentru Protecţia Datelor asigură
protecţia datelor cu caracter personal ale cetăţenilor.
 CEDO
 Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instituita de Conventia amendata de
Protocolul nr. 11, se compune dintr-un numar de judecatori egal cu acela al
statelor contractante.
 45 de judecatori , ce își desfășoară activitatea cu titlu individual și nu
reprezintă niciun stat.

 Plângerile individuale se referă la:

 disparitii si asasinate;
 tortura si rele tratamente pentru detinuti;
 privarea arbitrara de libertate;
 absenta accesului la un tribunal;
 absenta unui proces echitabil într-un timp rezonabil;
 ascultarea telefoanelor;
 deportarea si extradarea;
 discriminarea homosexualilor;
 libertatea presei;
 drepturile parintilor copiilor plasati în institutii;
 ingerinte asupra dreptului la proprietate;
 dezvoltarea partidelor politice.
 In Romania, autoritatea
judecatoreasca se
compune din:

Instantele
judecatoresti sunt:

- instantele judecatoresti,
*Judecatoriile,
- Ministerul Public *Tribunalele
- Consiliul Superior al , *Tribunalele
Magistraturii. specializate,
*Curtile de Apel
*Inalta Curte de
Casatie si Justitie.

http://portal.just.ro/SitePages/acasa.aspx
 Instanţele judecătoreşti

Judecatoriile sunt instante fara personalitate juridica,

organizate in judete si în sectoarele municipiului Bucuresti

Tribunalele specializate sunt:

a) tribunale pentru minori si familie;

b) tribunale de munca si asigurari sociale;

c) tribunale comerciale;

d) tribunale administrativ-fiscale.

Tribunalele au de regula sediul in fiecare resedinta de judet, si in

Municipiul Bucuresti. In circumscriptia fiecarui tribunal, sunt cuprinse
toate judecatoriile din judet.
In cadrul tribunalelor functioneaza sectii pentru cauze civile si sectii
pentru cauze penale si, in raport cu natura si numarul cauzelor, sectii
maritime si fluviale sau pentru alte materii.
Curtile de apel sunt instante cu personalitate juridica, în circumscriptia
carora functioneaza mai multe tribunale si tribunale specializate.
Curtea de Apel Bucuresti functioneaza si ca instanta specializata pentru
judecarea cauzelor privind proprietatea intelectuala, potrivit legii.
Curtile de apel, cu sediul stabilit de lege in localitatea de resedinta a unui
judet sau a municipiului Bucuresti

In cadrul curtilor de apel functioneaza sectii pentru cauze civile,

cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie,
cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte
de munca si asigurari sociale, precum si, in raport cu natura si
numarul cauzelor, sectii maritime si fluviale sau pentru alte
materii.
In legile organice (ex. codul de procedura civila, penala, alte legi
speciale) sunt prevazute expres dispozitii referitoare la
competenta solutionarii cauzelor pentru curtea de apel.
Inalta Curte de Casatie si Justitie are, in principal, competenta
de a judeca recursul în casatie si de a asigura interpretarea si
aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante
judecatoresti.

Sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in raport cu

competenta fiecareia solutioneaza:
 cererile de stramutare, pentru motivele prevazute în
codurile de procedura;
 conflictele de competenta, in cazurile prevazute de lege;
 recursurile declarate impotriva hotararilor nedefinitive
sau a actelor judecatoresti, de orice natura, care nu pot fi
atacate pe nici o alta cale, iar cursul judecatii a fost
intrerupt in fata curtilor de apel;
 orice alte cereri prevazute de lege.