1.

PĂCALĂ ȘI ZARZĂRELE BOIERULUI

Undeva, într-un sat, un boier avea într-un pom două zarzăre. De fapt, zarzărul făcuse mai
multe fructe, dar tot mâncându-le, rămăseseră numai astea două, undeva pe o cracă, foarte
sus. Atunci și-a chemat argatul, care era însuși Păcală.
– Măi Păcală, zise boierul din cerdac, ia urcă-te tu în copac și scoboară cele doua zarzăre.
– Îndată,cucoane.
Se urcă, ajunse la zarzăre și văzându-le cât sunt de coapte și mălăiețe, nu-l răbdă inima și
scăpă una pe gât, aproape nemestecată.
Se dădu jos din pom și-i întinse boierului zarzărea rămasă teafără.
– Dar, unde-i zarzărea cealaltă , măi Păcală?
– Am mâncat-o, cucoane!
– Cum ai mâncat-o, Păcală?
– Așa, bine, cucoane!
– Cum bine, Păcală?
– Uite-așa, cucoane!
Și hap! o înghiți și pe a doua.

2. BOIERUL ȘI PĂCALĂ

Odată, Păcală stătea la marginea unei păduri când deodată văzu o trăsură venind spre el.
Repede luă un trunchi mare de copac, şi-l ridică. În trăsură era boierul, cucoana şi vizitiul,
care mâna caii. Boierul, văzând pe Păcală, spuse vizitiului să oprească trăsura:
– Bună ziua!
Păcală răspunde:
– Mulţămim!
– Dar ce faci aici?
– D-apoi, cucoane, ia, am pus şi eu lemnul ista să se hodinească olecuţă, că apoi îl duc
acasă. Da’ dumneavoastră unde vă duceţi?
– Eu am auzit de unul Păcală, care păcăleşte oamenii, şi mă duc să-l găsesc, să mă
păcălească şi pe mine. Păcală îi zise boierului:
– Nu te mai duce, cucoane, că eu sunt Păcală. Dar acum nu pot să vă păcălesc, că am uitat
păcălitorul acasă. Daţi-vă jos din trăsură, să-mi aduc păcălitorul. Dumneavoastră, cucoane,
ţineţi lemnul ista bine, să nu se clatine, că eu vin îndată.
Când boierul ţinea cât putea trunchiul să nu se clatine, Păcală se sui în trăsură şi plecă. Se
face noapte, şi Păcală nu mai vine. Stau aşa toată noaptea şi a doua zi după-amiaza.
Numai ce trece un om.
– Bună ziua! zice omul.
– Bună ziua! îi răspunde boierul.
– Dar de ce staţi dumneavoastră acolea?
– Aşteptăm să vină Păcală de-acasă cu păcălitorul, să ne păcălească. Mi-a spus că vine
degrabă cu trăsura, şi nu mai vine.
Atunci omul spune boierului:
– D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleală asta, că s-a dus cu trăsură şi cu cai cu tot?
Şi aşa rămase boierul păcălit şi fără trăsură.

3. LA VÂNĂTOARE
Într-o iarnă se puse la cale Tândală și cu Păcală să se ducă la vânătoare. Punând mâna
deci pe arme, o pornesc ei pe câmp, prin pădure, dar nu le căzu nimic în mână.
La gura unui hârtop, Păcală îi zice lui Tândală:
– Mai Tândală, șezi aici cu arma la pândă, că eu mă duc să stârnesc iepurii. Tu, cum îi vezi,
trage de îndată!
Se duse Păcală, iar Tândală așteaptă, dar nu zări nimic. De frig, de urât, acesta puse arma
pe umăr și trase o dată de răsunară zările. Păcală îndată veni și întreba.
– Ei, ai împușcat ceva?
– N-am împușcat nimic! răspunde Tândală.
– Atunci de ce-ai tras, bre? se miră Păcală.
– Am tras, ca să nu am nevoie pe urmă să trag, în caz că apare vreun iepure!

4. EU CU EA VORBEAM!

Păcală se întâlni pe drum cu Tândală, care ducea de legătoare o capră.

– Unde duci boul ăla? întreabă Păcală.
Contrariat, Tândală se uită spre animal, temându-se de soția lui Păcală, după care ripostă:
– Ești chior, vere, nu vezi că-i capră?
– Păi, eu cu capra vorbeam!