Fișă de lucru – substantivul

Citește, cu atenție, textul:

Pixi era un șoricel destul de urâțel – ar fi spus unii, însă foarte deștept. Avea niște
mustăți deosebit de lungi, blănița gri-albăstrui și ochișori ca două mărgele, foarte ageri.
Locuia pe un câmp mare, într-o căsuță făcută dintr-un dovleac. Da, chiar el își amenajase
căsuța după ce găsise dovleacul găurit de păsări. Pixi i-a ronțăit tot miezul, a pus sâmburii
deoparte, a tăiat cu dinții un geam, o ușa și casa a fost gata. Se simțea tare bine acolo. Iarna
era cald și bine în casa-dovleac, iar vara oricum nu prea stătea prin ea pentru că avea multă
treabă pe câmp. Ajungea în dovleac doar seara, la culcare.
Pixi avea o viață liniștită. Ziua căuta mâncare pe care apoi o transporta la căsuța lui.
Serile și le petrecea citind pagini din ziare ori cărți aduse de vânt. Când se lăsa noaptea cea
întunecată se întindea pe pătuțul confortabil făcut din paie moi și se cuibărea sub o frunză
mare de porumb. Din când în când îl mai supărau păsările care tot încercau să-i ciugulească
dovleacul, deși se uscase și era tare ca lemnul. Atunci Pixi ieșea la ele cu o măturică și le
striga amenințător:
– Plecați de aici! Păi nu vă e un pic rușine?! Asta e o casă, nu e de mâncare!
Așa treceau zilele și nopțile lui Pixi, șoricelul de câmp singuratic. Spun singuratic pentru că
Pixi nu avea din păcate prieteni, prieteni adevărați. Cum era urâțel și morocănos mai tot
timpul, animăluțele îl ocoleau și nu voiau să îl viziteze. O cârtiță mai trecea din când în când
pe la el dar nu pentru că ar fi avut să-i spună ceva ori pentru că îi făcea plăcere să îl vadă. Ci
doar ca să se adăpostească până când stăpânii câmpului puneau capcane în mușuroaie. Cum
nimeni nu avea nimic de zis, Pixi își lua ziarul și citea. Iar musafirul nepoftit se plictisea și
pleca să facă mușuroaie noi, spre disperarea stăpânilor câmpului.
Într-o zi însă, în timp ce căuta hrană prin pădurea din apropiere, lui Pixi i s-a întâmplat
ceva ieșit din comun. Tocmai scosese cu greu o ghindă dintre două pietre, când a auzit niște
voci subțiri:
- Ajutor!!! Salvează-mă!
- Și pe mine, și pe mine! Aoleu, să mă salveze cineva!
Pixi se uită mirat în direcția de unde veneau vocile. Văzu o ciupercă mare, roșie cu
buline negre, deasupra căreia abia se vedeau capetele a doi spiriduși. Unul avea scufie roșie,
celălalt scufie albastră, unul avea vocea mai puternică, celălalt mai blândă. Dar amândoi erau
tare speriați:
– Ajutor, ne mănâncă!
Pixi, care era deștept, și-a dat repede seama despre ce e vorba. Ciuperca otrăvitoare îi
prinsese pe spiridușii care nu mai puteau scăpa. Avea să îi mănânce. Toate viețuitoarele
pădurii știau bine că odată ce punea mâna pe tine nu mai scăpai. Nicio putere din lume nu o
putea face să-și abandoneze prada dacă nu voia. Mânca tot ce reușea să prindă: gâze,
buburuze, șerpi mici, păsărele, șoricei, chiar și spiriduși după cum se vedea. Pixy se uita la
spiridușii speriați și nu știa ce să facă… Nu voia să pună mâna pe ciupercă, de teamă să nu fie
și el prins. Așa că s-a gândit că cel mai bine ar fi s-o convingă pe ciupercă să-i elibereze pe
spiriduși de bună-voie.
– Hei, ciupercă bătrână și flămândă! Eliberează imediat spiridușii! Nu sunt de
mâncare!, i-a strigat el ciupercii, de la distanță.
– Ce-mi dai în schimb?, îl întrebă ciuperca.
– Păi…nu-ți dau nimic. Ce să-ți dau?! Eliberează-i pur și simplu!
– Dă-mi ghinda ta! Îmi dai ghinda, eliberez un spiriduș!
Pixi nu avea de gând să-i dea ghinda. Se chinuise destul de mult să o scoată dintre
pietre și îl durea spatele de la cât a tras de ea. Voia să se întoarcă la căsuța lui din dovleac și să
se odihnească, dar nu fără ghindă. Însă ciuperca otrăvitoare nu se lăsă.
 – Biiiiine, spuse Pixi, dar îi eliberezi pe amândoi!
– Nici vorbă! O ghindă pentru un spiriduș! Măcar știi că ai salvat unul, râse ciuperca
răutăcios.
În tot timpul ăsta, spiridușii speriați de moarte țipau unul mai tare decât celălalt. De
fapt unul chiar țipa mai tare decât celălalt. Cel care avea scufia roșie, gura mai mare și vocea
mai puternică:
– Șoricelule! Pe mine să mă salvezi! Te rog, te rog, te rog! Dacă mă salvezi, te fac cel
mai fericit șoricel din țară!
- Cum vei face asta? întrebă Pixi curios
– Păi am puteri magice! Și îți fac lângă casa de dovleac un castel. Îți voi umple apoi o
camera din castel cu mâncare, până la tavan. Nu va mai trebui să mergi niciodată în
pădure sau pe câmp să cauți de mâncare. Vei putea să citești toata ziua! Și îți dau și
diamante, câte vrei!
Lui Pixi îi suna bine această promisiune. Se uita însă curios spre spiridușul cu scufie
albastră, sperând că îi oferă și el ceva. Dar acesta își lăsă privirea în jos, trist, și spuse cu voce
stinsă:
- Eu nu am ce să îți ofer… Doar prietenia mea. Nu am puteri magice și nu te pot
face
bogat. Însă îți promit că nu voi uita niciodată binele pe care mi-l faci.
(Alegerea bună, preluat de pe www.povestilecristinei)
S.I.
1. Selectează din text următoarele figuri de stil:

a. o repetiție:
b. o enumerație:
c. o comparație:
d. o personificare:
2. Alege varianta corectă:
Animalele nu vor să fie prietene cu Pixi, fiindcă
a. locuiește într-o casă din dovleac;
b. este trist și singuratic;
c. este urât și ursuz;
d. alungă păsările cu o măturică.
3. Alege varianta corectă:
Spiridușii erau captivi
a. între două pietre;
b. într-un mușuroi de cârtiță;
c. pe o ciupercă otrăvită;
d. într-un castel, lângă casa din dovleac.
4. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea
acestuia, bazându-te pe informațiile din textul dat.
Enunțul Corect Incorect
1. Pixi și-a amenajat casa cu dinții.
2. Șoricelul are drept plapumă o frunză de dovleac.
3. Pixi încearcă să o convingă pe ciupercă să-i elibereze pe
spiriduși, fiindcă îi este frică de ei.
4. Spiridușul guraliv îi promite bogății

5. Pixi este pus în situația de a alege pe unul dintre spiriduși. Pe care l-ai sfătui să-l salveze? Scrie
un text de minimum 100 de cuvinte, aducând trei argumente pentru a-ți susține punctul de vedere.
6. Alege varianta corectă.
Există verbe la mai-mult-ca-perfect:
a. amenajase, râse, spuse;
b. plictisea, prinsese, chinuise;
c. lăsa, făcută, a pus;
d. uscase, chinuise, găsise.
7. Selectează, din textul subliniat, verbele la modurile indicate:
a.indicativ, prezent:
b. imperativ:
c. indicativ, perfect compus:
d.indicativ, imperfect:

8. Indică funcția sintactică a substantivelor subliniate în enunțul:

Și îți fac lângă casa de dovleac un castel

lângă casa =

de dovleac =

un castel =

9. Rescrie din enunțul dat un substantiv nearticulat și unul articulat cu articol nehotărât:
Când se lăsa noaptea cea întunecată se întindea pe pătuțul confortabil făcut din paie moi și
se cuibărea sub o frunză mare de porumb.

substantiv nearticulat:
substantiv articulat cu articol nehotărât:

10. Taie varianta greșită:

- Copii/Copiii, o să vă spun ce sa/s-a întâmplat cu spiriduși/spiridușii aceia. Nu, să nu credeți că au

dat de alți monștri/monștrii! Și nici nu au mai întâlnit nicio/nici o ciupercă! Codrii/Codri ascund
primejdii/primejdi multe, dar și multe frumuseți.

S.II. Scrie o compunere de minimum 150 de cuvinte în care să descrii pădurea în care locuiește
Pixi, folosind figurile de stil și imaginile artistice învățate.