Demult, foarte demult, in orasul Bethleem, traia un om bogat pe nume Craciun.

Acesta locuia impreuna

cu sotia sa intr-o casa mare si frumoasa. Craciun era un om zgarcit si lacom. Sotia lui, Craciunareasa insa,
era o femeie blanda si buna, gata oricand sa ajute pe toata lumea. Cei doi nu aveau copii, desi
Craciunareasa tare mult si-ar fi dorit un copilas, dar acest lucru nu era cu putina. Craciun nu iubea copiii,
considera ca acestia sunt o povara si nu vroia sa-si imparta averea cu nimeni.

De multe ori, la casa lor, veneau oameni saraci si le cereau mancare, Craciun insa de cum ii vedea, ii
alunga. Pe ascuns insa, Craciunareasa le daruia cate o paine ori un mar, ce gasea cat mai degraba ca nu
cumva sa afle sotul ei de acestea.

Asa se face ca intr-o noapte friguroasa de iarna, la usa casei lor a batut cineva. Cand deschise usa,
Craciun vazuse doi straini, un batran si o Fecioara. Batranul ii spuse lui Craciun:

Om bun, venim de departe, te rugam ajuta-ne cu un loc unde sa innoptam! Femeia trebuie sa nasca. Te
rog, ai mila de noi!

Craciun insa, nici nu vru sa auda de una ca asta.

-Plecati de aici, nu va cunosc pe voi, nu este loc aici pentru voi! Si a inchis usa, lasand pe cei doi, afara in
frig.

Craciunareasa insa, auzise toata discutia dintre cei doi, iar indata ce Craciun isi vazu din nou de treaba
lui, aceasta iesi afara si alerga sa ii prinda din urma pe cei doi.

Veniti cu mine, le spuse ea, am eu un loc pentru voi. Nu este cel mai potrivit loc pentru o femeie care
trebuie sa nasca, insa cel putin nu veti fi afara in frig.

Craciunareasa lua pe cei doi straini si ii duse la un grajdi de oi si vite, o pestera intunecoasa. Le oferii
mancare si apa apoi se intoarse degraba in casa, nu cumva sa observe Craciun lipsa ei.

Cei doi straini erau atat de obositi, incat s-au bucurat si de acest adapost, hotarand sa innopteze chiar
acolo. Multumira Lui Dumnezeu pentru adapost si se asezara in rugaciune. Batranul se numea Iosif iar
Fecioara se numea Maria.

La miezul noptii, Mariei ii sosi ceasul sa nasca.

In pestera aceea intunecoasa, pe fanul uscat, a nascut Fecioara Maria un Fiu mult asteptat, pe Domnul
nostru Iisus Hristos. Dupa ce L-a infasat, L-a culcat in ieslea in care erau pusi mieii nou-nascuti. Oile si
boii se plecara deasupra Pruncului si Il incalzeau cu rasuflarea lor. Iisus nu plangea, asa cum fac nou-
nascuti, El zambea.

Deodata s-a facut lumina mare in pestera cea intunecoasa. Cracinareasa vazu lumina insa nu indrazni sa
iasa afara.

In noaptea aceea, pastorilor care-si pasteau turmele in apropierea orasului Bethleem li s-a aratat Ingerul
Domnului si le-a spus cu blandete:
Nu va temeti! Va aduc o veste buna care sa va umple inima de bucurie. In aceasta seara s-a nascut un
Imparat, Fiul Lui Dumnezeu.

Pe neasteptate a aparut impreuna cu Ingerul, o multime mare de ingeri care cantau cu bucurie: "Slava
intru cei de sus Lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! "

Vazand toate acestea, pastorii s-au sculat si s-au dus degraba in oras, cautand pe Prunc ca sa I se
inchine.

De cum au intrat in oras, au vazut lumina mare ce iesea din pestera animalelor si au stiut ca acolo vor
gasi Pruncul nascut. Ajunsi la pestera, pastorii au cazut cu fata la pamant si s-au inchinat Pruncului.

Deasupra pesterii unde se afla Iisus si mama Sa, s-a oprit o stea luminoasa iar trei magi, calare pe camile
se opresc langa pesterea.

Magii au intrat in pestera, s-au inchinat Pruncului si I-au adus in dar, aur smirna si tamaie. Acestea find
daruri care se duceau de obicei doar imparatilor.

Vazand toate acestea, Craciunareasa a iesit in graba si a fugit la pestera unde I-a adapostit pe straini.
Vazand Craciun pe sotia lui ca pleaca, s-a luat dupa dansa sa afle incotro se indreapta.

Mare I-a fost mirarea cand a vazut pestera luminoasa, pe cei doi straini si Pruncul minunat in mijlocul
tuturor.

Il cuprinsese o frica mare iar ochii I s-au umplut de lacrimi intelegand ca Pruncul ce s-a nascut, nu era un
prunc oarecare. A cazut si el cu fata la pamant asemenea pastorilor. Ii parea nespus de rau ca nu I-a
primit in casa pe straini. Plangea si Isi cerea iertare pentru toata nemilostivirea sa.

Din acel moment, Craciun a devenit din omul rau, zgarcit si lacom, un om bun, milostiv si foarte darnic.
Dorea sa ajute pe toata lumea dar in special iubea copiii nespus de mult. Astfel, de atunci, in fiecare an
in noaptea in care s-a nascut Pruncul Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, batranul Craciun, Mos Craciun
colinda pe toata lumea, vestind nasterea Fiului Lui Dumnezeu si imparte daruri minunate copiilor
cuminti. El este ajutat de sotia lui, Craciunareasa si de o multime de spiridusi.

-Dar oare cum poate sa imparta daruri tuturor copiilor intr-o singura noapte? Ei bine, are o sanie
minunata si vreo sapte reni care se inalta sus in cer si de acolo vede pe fiecare copilas.

Se spune ca desi Craciun si-a impartit toata averea ca sa faca daruri copiilor din toata lumea, averea lui
nu s-a imputinat deloc, dimpotriva are chiar cu mult mai mult decat avea pe vremea cand era zgarcit.

Asa sa tineti minte copii, caci toate darurile pe care le facem din iubire, nu ne saracesc ci dimpotriva mai
multa bogatie ne ofera.

Ca sa il cunoasteti pe Mos Craciun, nu trebuie decat sa fiti buni si ascultatori de parinti....