TULBURARILE ANXIOASE IN ADOLESCENTA

5.3.1 ANXIETATEA DE SEPARARE

Teama de separare de “figura principală de ataşament”, de obicei mama, este
normală în primii ani de viaţă. Apare în jurul vârstei de 8 luni, creşte în
intensitate până la 24 luni ( copilul plânge când este luat de lângă mama sa, se
agită, se agaţă de ea), apoi descreşte treptat până la 30 luni. Separarea pe termen
lung are 3 etape - descrise de Bowlby - a. protest  b. disperare  c. detaşare. La
preşcolar anxietatea de separare este înlocuită de alte frici, cvasinormale: frica
de abandon, frica de pierdere, frica de a fi singur, frica de pericol.
Graham consideră că există mai multe tipuri patologice de AS, al căror tablou
clinic diferă în funcţie de vârstă. Autorul descrie: AS între 13 şi 18 ani: copiii
refuză să plece de acasă, să meargă la şcoală, să se despartă de părinţi. Se
asociază frecvent acuze somatice diverse. Deseori, la separare sau după, survin
atacuri de panică. (p.32).
DSM-IV-TR - Criterii pentru AS:
A. Anxietate excesivă şi neadecvată evolutiv privind separarea de casă sau de
figurile
de ataşament. Se manifestă prin minimum 3 simptome din următoarele:
1. Acuze recurente de suferinţă excesivă când survine, sau doar este anticipată
despărţirea de casă sau de persoanele de ataşament.
2. Teamă excesivă şi persistentă privind posibila vătămare a acestora.
3. Teama excesivă şi persistentă că un eveniment nefericit va duce la separare de
o persoană de ataşament major [ inclusiv teama copilului că va fi pierdut ]
4. Opoziţie sau refuz persistent de a pleca de acasă, refuz de a merge la şcoa lă
sau în altă parte, de teamă că va rămâne singur, fără părinţi.
5. Aversiune, protest şi frică de a rămâne singur - acasă sau în alt loc.
6. Refuzul permanent şi teama de a dormi singur, fără unul dintre părinţi, sau de
a dormi departe de casă.
7. Vise terifiante, coşmaruri, incluzând teme legate de separare.
8. Acuze somatice diverse şi persistente [cefalee, dureri de stomac, greţuri,
vărsături când se anticipează despărţirea sau când aceasta se produce în fapt.
B. Durata manifestărilor este de cel puţin 4 săptămâni.
C. Debutul manifestărilor se situează înainte de 18 ani, sau în forma cu debut
precoce sub 6 ani.
D. Tulburarea provocă o suferinţă clinică semnificativă, cu afectarea
performanţelor şcolare şi familiale.
E. Tulburarea nu apare în cadrul altor afecţiuni psihice ale copilului, cum sunt:
tulburările pervazive de dezvoltare, schizofrenia, alte tulburări psihotice. (p.34).

5.3.4 TULBURAREA DE PANICA

Caracterizata de atacuri de panica recurente sau perioade de frica intensa care se
asociaza cu palpitatii, transpiratii, teama, senzatie de sufocare, dureri
precordiale, tulburari gastro-intestinale, greata, varsaturi, lesin, ameteala,
senzatie de ireal, senzatia ca isi pierde controlul, teama de moarte iminenta,
parestezii, paloare, etc

5.3.5 TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA

Obsesii precum: ganduri recurenta sau imagini resimtite ca neadecvate si care
provoaca o senzatie de disconfort; ganduri, idei , imagini despre problemele
vietii dar care sunt exagerat de inspaimantatoare. Copilul le recunoaste ca fiind
neadevarate si incearca sa le suprime, sa le ignore sau sa le inlature.
Compulsii – vizeaza diminuarea anxietatii – gesturi sau ganduri repetitive, ce
par absurde sau nerealiste, pe care copilul se simte constrans sa le faca dar
uneori nu le face. (p.35).

Taran L., Buicu G., Taran M., Popa C. (2013). Psihiatria copilului și
adolescentului. Note de curs. Online:
https://www.academia.edu/21752435/Curs_psihiatria_copilului_si_adolescentului.