VIOLENTA DOMESTICA ASUPRA FEMEILOR SI COPIILOR

Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută in prezent sau in

trecut, privind rănirea fizică in cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor
legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insoţit de intimidări sau abuzuri
verbale; de distrugerea bunurilor care aparţin victimei; de izolarea de prieteni, familie sau alte
potenţiale surse de sprijin; de ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru
victimă, inclusiv a copiilor; de furturi; de controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale
victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de ingrijire şi protecţie.
Violenţa domestică este un fenomen social care poate fi asociat cu o maladie socială.
Portrete ale actorilor implicaţi in violenta domestica
In ceea ce il priveşte pe agresor, există cateva trăsături care sunt definitorii pentru
personalitatea agresivă. Acestea trebuie recunoscute in vederea tratamentelor de reabilitare.
Dintre caracteristicile mai importante sunt: istorie personală cu abuz in copilărie;
nemulţumiri la locul de muncă;consum de alcool sau substanţe; atracţie pentru arme;
neincredere in sine; inabilitate de a-şi identifica sentimentele; schimbări de atitudine
(instabilitate); imaturitate emoţională (copil in corp de adult); temperament violent; ironic;
critic; schimbă partenerele; invinovăţeşte pe alţii pentru eşecurile proprii; supărat pe lume; in
conversaţii incearcă să domine; gelos/posesiv; nu consideră că partenera este egalul lui;
abilităţi scăzute in viaţa intimă; crede că puterea şi controlul pot fi obţinute prin violenţă;
incredere in sine din ce in ce mai scăzută; tradiţionalist şi rigid privind rolul bărbatului şi al
femeii; işi vede partenera ca pe o mamă; foloseşte sexul ca pe un act agresiv; atitudine
negativă faţă de femeie.
Asupra femeii victime, amprentele violenţei suportate apar in cateva trăsături mai
mult sau mai puţin persistente, in funcţie de durata relaţiei şi, in acelaşi timp, de fragilitatea
psihică pe care a dobandit-o in propria copilărie: pierderea increderii in sine, a valorii de sine
şi a simţămantului de control; crede că innebuneşte; neglijenţă personală – igienă şi nutriţie;
stres ridicat şi frică – putandu-se declanşa boli psihosomatice (ulcer, migrene); se pot agrava
bolile cronice (astm, bolile coronariene); creşterea consumului de droguri şi alcool; poate
apărea comportamentul de deplasare a furiei pe copii, devenind violentă cu aceştia.
Copiii care cresc in familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică
ce-i fac uşor de recunoscut. Ei prezintă: probleme fizice, boli inexplicabile, expunerea la
accidente in casă şi in afara casei, dezvoltare fizică mai lentă; probleme emoţionale şi
mentale: anxietate mărită, simţămant de culpabilitate, frica de abandon, izolare, manie, frică
de răniri şi moarte; probleme psihologice: neincredere in sine, depresie, comparare cu viaţa
mai fericită a colegilor; probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile
celorlalţi, probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fugă de acasă, sarcini la varste mici, relaţii
pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu
minciună; probleme şcolare – neincredere, eliminare, schimbări bruşte in performanţele
şcolare, lipsă de concentrare, lipsă de maniere sociale; identificare cu eroi negativi.
(Neamțu G. Tratat de asistență socială. Iași: Ed. Polirom. 2003, pp.387-395).