2. Antropologie sportiva. Dezvoltarea fizica.

Examenul dezvoltarii fizice

-atropologie sportiva: etimologie -(antropologie), definitie;

-dezvoltare fizica, examenul dezvoltarii fizice: definitie, clasificare, examinari caracteristice, detalierea
examinarilor;

Etimologic, cuvantul antropologie deriva din 2 termeni grecesti: antropos = om

si logos insemnand cuvant, relatare, stiinta. Din acest punct de vedere, antropologia poate fi
definita ca studiu al omului. In cadrul antropologiei fizice, ramura principala a antropologiei, se
distinge antropologia sportiva respectiv studiul dezvoltarii fizice la sportivi.
Dezvoltarea fizica reprezinta rezultatul interferarii a doua procese: crestere (acumulari si
amplificari cantitative) si diferentiere (modificari functional adaptative si diversificari
structurale).
Examenul dezvoltarii fizice este un examen clinic- examineaza sistemele si aparatele
explorabile clinic, estetic- apreciaza armonia dezvoltarii, antropometric- masoara diversele
componente si biometric- interpreteaza valorile masurate. Examenul dezvoltarii fizice se face
prin 3 categorii de examinari:
-examenul antropometric sau somatometric;
-examenul somatoscopic;
-evaluarea calitatilor fizice;

Examenul antropometric furnizeaza date obiective asupra dezvoltarii prin masurarea

directa a unor dimensiuni corporale:
-talia (masurarea staturii) se face cu taliometru in ortostatism (călcâiele, şanţul interfesier
şi coloana în dreptul omoplaţilor ating tija taliometrului), exista variatii fiziologice tranzitorii
datorate plasticitatii discurilor intervertebrale ( talia poate varia pana la 3 cm in diferite moment
ale zilei);
-bustul (distanta cuprinsa intre planul de sprijin al feselor si varful capului), masurarea se
face cu subiectul asezat pe scaun si cu spatele lipit de taliometru;
-anvergura (distanta dintre varful mediusului drept si stang cu bratele intinse lateral la
nivelul claviculelor) se masoara cu banda metrica;
 -diametrul biacromial (distanta dintre punctele distale pe marginea externa a
acromionului) si diametrul bitrohanterian (apreciaza largimea bazinului, se masoara in plan
transvers pe marginea antero-externa a marilor trohantere, indicatorul poate fi inexact în cazul în
care subiectul are strat adipos în zona) se masoara cu compasul;
-perimetrul toracic (atestă gradul de dezvoltare a cutiei toracice) se măsoară cu banda
metrică măsurându-se, la barbati sub areola mamara, iar la femei supramamar; se măsoară în
dinamica în inspir şi expir profund; este o masuratoare de precizie indoielnica (dezvoltarea
maselor musculare pectorale sau dorsale, prezenta tesutului adipos, formatiuni mamare
dezvoltate la femei);
-greutatea este un indicator al creşterii cantitative a corpului, care se evaluează prin
cântărire cu un cantar iar rezultatul se noteaza în kilograme; trebuie raportată la sex, vârstă,
înaltime şi starea de nutriţie; se modifică destul de repede, putând scădea sau creşte sub influenţa
unor factori ca: alimentaţia, efortul fizic, tulburările metabolice;
-indici de proporţionalitate intre diversi parametrii corporali (ex perimetru toracic\
statura= indicele de armonie Erissman sau bust\statura=indicele Ruggeri, indicele de corpolenţă
al lui Bouchard=greutate\talie);
-indici de nutritie (se evalueaza procentul de tesut adipos subcutanat si masei muscular
active) foarte important pentru sportivii de performanta;
-compozitia corporala, metoda de calcul a tesutului adipos procentual se bazeaza pe
masurarea a 5 plici situate pe abdomen, flanc, torace posterior, triceps brahial si extremitatea
anterioara a coapsei; in mod normal grosimea plicilor de tesut adipos este recomandata sa fie cat
mai mica, existand o regula de proportionalitate in sens invers, intre cantitatea tesutului adipos si
nivelul de pregatire fizica a sportivului.

Examenul somatoscopic apreciaza postura individuala, evaluarea se face din fata, din
profil si din spate in pozitie statica, dinamica si in pozitia specifica probei. Diagnosticul de
postura ortostatica, normotona, trebuie facut in functie de corectitudinea raporturilor dintre
segmente, echilibrul corpului in spatiu fata de poligonul de sustinere si fata de linia de gravitatie.
In cadrul examenului somatoscopic, se evidentiaza la nivelul coloanei vertebrale prezenta
curburilor normale fiziologice sau patologice (precum si evolutia lor in pozitia specifica a
sportului respectiv: se pot sterge sau accentua).
 Evaluarea calitatilor fizice necesare in sportul de performanta completeaza examenul
dezvoltarii fizice si se face prin metode specifice. Astfel calitatile fizice absolut necesare in
sportul de performanta sunt:
-forta musculara (cu ajutorul dinamometrelor –de ex inregistreaza forta flexorilor
degetelor de la ambele maini);
-elasticitatea musculara (se evidentiaza din diferentele perimetrelor muscular in relaxare
si contractie la membrele superioare, inferioare; la torace-in inspire si expir; la abdomen- supt \
relaxat);
-tonusul muscular (se evalueaza la nivelul maselor muscular mari de la nivelul
membrelor – in repaus si in contractie maxima; se foloseste miotometrul si necesita conditii
climaterice specifice);
-mobilitatea articulara (la articulatiile mari cu ajutorul goniometrului; de regula la
sportivi valori foarte bune, poate scadea datorita dezvoltarii masive a maselor musculare de
vecinatate).
Evaluarea detailata a calitatilor fizice se face in functie de tipul de activitate sportiva pe care
dorim sa o evaluam.