SCENARIUL „DE ZIUA TA, IUBITE PROFESOR”

Pe scenă la o masă, între cărţi stă învăţătorul şi cercetează la lumina unei lămpi
mici. O elevă recită pe fonul unei melodii poezia

„De ziua ta, iubite profesor”.

E miez de noapte. Dorm copii-n pace,

Un bec mai luminează undeva.

Tu cauţi gînduri spre a rezolva.

- La lecţia de mîine ce voi face?

Atunci în minte – nvăţătura toată

De pe la dascăli, din biblioteci,

Materia din carte cum s-o legi,

Ce-ţi pare multă şi prea complicată...

Vorbeşt i în gând, te contrazici mereu,

Adaugi, scazi ori cizelezi cuvântul,

Te chinui şi cu ora şi cu gândul.

- Dar fac cum se cuvine eu?

A doua zi în zori eşti obosit. ..

Da-n gând vezi clasa care te aşteaptă

Şi cauţi o-ntrebare mai deşteaptă

Pentru elevul cel mai răsărit.

În drum spre şcoală oamenii ce-i vezi

Îşi deapănă probleme personale,

Tu răscoleşti problemele şcolare:

- Ce-i asta? Da aşa? Dar tu cum crezi?

În clasă eşti din nou în căutare,

Nu-ţi afli loc şi lămureşti febril,

Materia mai clar şi mai util,

Dorind să ştii ce ştie fiecare. ...

Te-ncearcă un şuvoi de noi fiori

În clipe de culori sentimentale,

Primind buchetul proaspăt de petale,

Întrebi :

- Dar pentru ce-s aceste flori?

- Buchetul meu de flori e prea puţin,

Chiar şi pământul să ţi-l dau ca să mă-nchin...

Îţi luminează calea, viaţa Ta,

O, dulce-amară, dar frumoasă stea!

Cântecul „ Cât de bun ești Dumneata”

Учениця 1. Поволі падає золоте листя і вкриває задуману землю розкішним

пухнастим килимом, у якому ніби загубилися ваші ніжні посмішки, дорогі
вчителі.

Учениця 2 . Вони, як маленькі натомлені сонця, розсипаються міріадами

грайливих блискіток і наповнюють ваші очі радістю, дорогі вчителі.

Учениця 3. І це золото, дароване вам щедрою осінню в знак щасливої долі, і

день цей, осяяний тисячами щирих посмішок вдячних учнів, належать вам,
дорогі вчителі!
Учениця 4. Осіннє небо, вмите журавлями,

Осіннє свято – тихе і святе.

Учителько! Ви – світлий образ мами,

Дитячих доль відлуння золоте.

Пісня «ВЧИТЕЛЬКА МОЯ»

Lumina cuvântului de Tine semănat

Aprinde mii de lumini pe pământul de el însetat:

Seminţele vorbelor Tale înţelepte încolţesc în Credinţă şi Speranţă, aduc iubire

unde e ură, Adevărul unde e minciună, Mângâiere unde e durere. Pentru aceasta,
mărite Dascăl, Azi ţi se închină Floare şi pom, pasăre şi om. (dăruirea florilor)

Te asemeni cu o torţă arzândă, deoarece întunericul neştiinţei de tine îl văd

luminat. Cu un pom te asemăn, ce dă rod pentru alţii, căci roadele tale se măsoară
peste ani prin succesele discipolilor tăi

Cu atât mai senin şi mai blajin,mai înţelept şi mai preţuit apare chipul tău în faţa
miilor de părinţi şi copii care ţi-au ascultat şi îţi ascultă învăţătura, Iubite Dascăl
şi îndrumător.

Poezia „

Mă uit la cuvîntu-ţi

Să ştiu cum arăţi tu la suflet...

Iar sufletul ţi-a fost atât de mare,

Stimate pedagog, încât ai putut prin Cuvânt şi dăruire de sine să semeni lumină,
raţiune şi chibzuinţă în sufletul şi inima oricărui dintre noi.

Cântecul „
 În miezul toamnei, cu un val de brumă argintie, cu mireasma amăruie a
crizantemelor imaculate şi cu adânci plecăciuni, Vă aducem deosebite sentimente
de afecţiune şi respect.

Distinşi semănători de lumină, onoraţi dascăli!Vă aducem un curcubeu de

crizanteme cu ocazia zilei profesionale şi Vă urăm realizări frumoase pe cel mai
important ogor al neamului – suflet de copil.

Мій вчителю ніжний, напнулися мрії, як струни.

А в серці, мов пташка, щебече й щебече любов.

В пориві до тебе стаю я красивим і юним,

Лише біля тебе нуртує так радісно кров.

Мій вчителю сивий, уже зародили дерева,

Які ми давно посадили з тобою в саду.

То просто тривала остання велика перерва.

З якої до тебе на вічний урок я іду!

Prezentatorul I

Se macină timpul, adunând imaginea anilor în istorie. Mai trece o toamnă şi doar
omul nu se împotriveşte acestei treceri, ducându-şi crucea până la capăt.

Cu un mesaj de felicitare pentru colectivul pedagogic vine …

Cântecul „Dragi învățători”

Prezentatorul II

În miezul de toamnă, din corola timpului, palpitănd se desprinde o suavă petală. E

plină de sobră lumină şi ninge cu frunze de aramă peste mii de binecuvântate
destine.E sărbătoare...

Prezentatorul I

E toamnă şi frunzele îşi dansează valsul înstrăinării, impunând atmosfera de

melancolie şi vestind că încă o generaţie este în trecere.

Poezia „

Prezentatorul II

E toamnă şi Duminica din sufletul profesorului devine sărbătoare pentru toţi.

Chipul său blând ce dăruie înţelepciune, te cheamă spre acel lăcaş, în care copiii
vin şi se duc, dansând valsul generaţiilor. Astăzi anotimpul cu tot ce e al lui îţi
aparţine, iar noi ne închinăm în faţa ta, iubite dascăl! În plină sărbătoare vom
încerca să-ţi deschidem uşile şcolii pentru a-ţi aduce în dar momente de revelaţie.

MĂRIA SA - ÎNVĂȚĂTORUL

Excelenţa Sa nu are cont în bancă.

Nu are vilă cu douăzeci de camere.

Nu are afaceri prospere prin ţară.

Excelenţa Sa are un suflet cât galaxia.

Are riduri şi fire albe de la generaţiile care sânt şi de la cele care au fost.

Excelenţa Sa îşi mobilează viaţa cu extemporale, teze, concursuri.

Rareori se gândeşte la ultimul stigăt al modei...

Desele-i preocupări sunt legate de programe, perfecţionări, examene. De cele

mai multe ori şlefuieşte nestematele altora. Pentru ele vinde pe bani mărunţi
secundele fiilor lui. Excelenţa Sa trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii,
semănând pulberi de aur peste seminţele ce stau să-ncolţească. Uneori, ochelarii i
se acoperă de roua amară, dacă un fost elev, ajuns senator, îl uită în anticameră
ca pe un obiect decorativ. Alteori zîmbet de rodie îi inundă obrajii, când un
necunoscut, pe stradă, îşi scoate pălăria în faţa lui: „Bună ziua, Domnule
profesor, eu sânt...”

Excelenţa Sa nu-şi numără anii după buletin, ci după vârstă – mereu aceeaşi,
care înfloreşte în bancă. Constată cu surprindere – într-o zi- că trebuie să iasă la
pensie şi nu înţelege de ce inima lui, cu două preinfarcte, bate ca la optsprezece
ani. Excelenţa Sa, ca un pui de căprioară în bătaia puştii, nu ştie că se aseamănă
cu sfinţii. Ei au dăruit. El se dăruieşte. Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt în izvorul
Luminii, loc plin de verdeaţă, din care Măria Sa, Dascălul, să poată priveghea şi
de dincolo pruncii sufletului său.

Cântecul „Iubiți învățători”

Із безлічі професій на Землі,

Які вже є, яких ще будуть вчити, –

Є головна, як віщий, сущий хліб,

І назва цій професії – Учитель.

Rup o crenguţă de busuioc din grădina veşniciei şi o aplec la locul aşteptărilor, o

scald la lumina soarelui, o înalţ spre azurul cerului ca „Tu” în această sărbătoare să
fii luminat de zâmbetele şi respectul co piilor pe care-i educi, pentru că inima „Ta”
când cântă, când plânge.

Cântecul

Prezentatorul I

Dragi profesori! Dea Domnul să rămâneţi statornici prin vreme,

Ca stânca, ca dorul săpat în poeme,

De Nobleţe şi Har, lângă Suflet de Pâine,

Vă fie pecetea chiar ziua ce vine.

Prezentatorul II
Rămâneţi cu destinul de a semăna

Dor de zbor în suflet de copil,

Şi atunci vom fi pe lume cât vor fi

Stelele şi drumul apelor.

Să fii ca apele – numai drum...

Când eşti izvor, nu poţi decât să curgi spre mare.