Partea a doua: Presto

Aşadar, Lady Anastasia şi-a luat iute la revedere de la Gem, Prinţesa Zânelor, şi a plecat
val-vârtej în căutarea Minunatei Fântâni a Dorinţelor.
Girafa cu ghete-găleţi, care era încă lângă spital, s-a oferit s-o ducă unde voia să ajungă,
dar, de fapt, pe Lady Anastasia o cam durea fundul după prima cursă în spinarea girafei şi,
oricum, era destul de sigură că poate ajunge în Poiana Melodioasă mult mai repede pe
picioarele ei, aşa că a refuzat-o politicos, cum doar o lady pe nume Anastasia ar putea face, şi
a luat-o la fugă în direcţia arătată de girafa cea amabilă.
Neavând găleţi în picioare care să o încurce, Lady Anastasia a ajuns rapid la Minunata
Fântână a Dorinţelor, care era exact aşa cum i-o descrisese Gem, Prinţesa Zânelor.

Partea a treia: Furioso

Erau tot felul de lucruri uimitoare în jurul fântânii şi în copacii din preajmă. Nestemate şi
trene şi torturi şi maşini sport şi iPaduri şi fotolii moi şi rochii de mireasă şi schiuri de apă.
Era ca un magazin mixt foarte sofisticat, dar în natură şi cu marfa pusă alandala.
Lady Anastasia nu era deloc impresionată de această harababură din Poiana Melodioasă.
Privea totul încruntându-se cu dispreţ, când un papagal i-a aterizat pe umăr pufnind şi
croncănind nemulţumit, ca şi cum cineva l-ar fi împins din crengile salciei plângătoare care
plângea copios în Minunata Fântână a Dorinţelor.
— Extermină păsările odioase, a râs papagalul batjocoritor chiar în urechea lui Lady
Anastasia. E singura variantă, dacă vrei să te apropii de Fântâna Dorinţelor.
Anastasiei îi ţiuiau urechile din pricina zgomotului făcut de papagal, dar a încercat din
răsputeri să fie politicoasă.
— Vorbeşti engleză impecabil, l-a complimentat ea.
— Evident, a pufnit papagalul, înfigându-şi ghearele în umărul Anastasiei, făcând-o să o
doară. Asta pentru că sunt papagal. Cu asta ne ocupăm. Învăţăm limbi străine.
— A, a făcut Anastasia. Presupun că da…
— Te sfătuiesc să nu presupui nimic, a continuat papagalul să croncăne. Nimic.
— Mă rog, a zis atunci Lady Anastasia, poate ştii să îmi explici tu ce caută toate lucrurile
astea aici, a zis ea şi a arătat către iPaduri şi canapele şi toate cele.
— Acestea sunt lucrurile pe care şi le-au dorit cei nesăbuiţi, s-a răţoit papagalul la ea. Ai
grijă ce-ţi doreşti.
Ei bine, se gândea Anastasia, cu siguranţă nu-şi va dori asemenea prostii. Îşi va dori ca
Gem, Prinţesa Zânelor, să se facă bine. Era destul de simplu.
— Nu te lăsa vrăjită de straiele lor extravagante, spunea acum papagalul.
Anastasia s-a uitat în jur, dar n-a văzut pe nimeni în straie extravagante. Papagalul chiar
începea s-o enerveze.
— Creaturi odioase, croncănea papagalul. Şi… ăă… umplu apa de noroi, ceva de groază.
N-ar trebui să aibă voie. Într-o ţară cu legi mai stricte, aşa ceva nu s-ar întâmpla.
 Ignorând vietatea ţâfnoasă, Anastasia s-a uitat în jur după găleata cu care să scoată Apa
Cristalină din Fântâna Dorinţelor, dar, îndată ce a atins-o, trei păsări au coborât ţipând,
cârâind şi dând din aripi dintre copacii din Poiana Melodioasă, aterizând cu zgomot între Lady
Anastasia şi Fântâna Dorinţelor.
Erau trei păuni enormi. Au mers ţanţoşi, umflându-se în pene şi defilând de colo-colo,
după care s-au întors în acelaşi timp ca o trupă de dansatori şi şi-au desfăcut cozile ca nişte
evantaie luminoase, formând un paravan în faţa fântânii. Lady Anastasia nu avea nici măcar
cum să se apropie de ea.
— Împuşcă-le! a cârâit papagalul. E singura cale.
Şi cu asta s-a făcut nevăzut într-un nor roşu, albastru şi galben, ca un fulger de jos în sus, şi
a dispărut înapoi în salcia plângătoare.
Lady Anastasia nu era de acord cu sporturile sângeroase, numai că era disperată să ajungă
la Fântâna Dorinţelor, aşa că a căutat în jur o armă. Nu se vedea niciuna, dar la picioarele ei se
afla un morman de perle lucioase, albastru lăptos şi violet cremos şi roz pal, iar deasupra
mormanului strălucitor era o praştie. Lady Anastasia nu mai folosise aşa ceva niciodată, dar
văzuse imagini, aşa că a apucat-o în mână, a încărcat-o cu gloanţe perlate, a ţintit şi i-a nimerit
pe cei trei păuni, bim-bam-bim, iar ei s-au prăbuşit imediat. Probabil nu erau morţi. Doar
buimăciţi. Dar, oricum, erau întinşi pe jos, nu stăteau în picioare.
Aşa că Lady Anastasia a sărit cu agilitate peste trupurile lor lungite şi a coborât rapid
găleata în Fântâna Dorinţelor. A închis ochii strâns, s-a concentrat cât a putut de tare la
dorinţă în timp ce scotea găleata plină cu Apă Cristalină şi s-a întors în goană la Spitalul de
Sticlă cu preţiosul medicament magic.

Partea a patra: Andante cantabile

Lady Anastasia a ajuns la capul hamacului lui Gem, Prinţesa Zânelor, cu găleata de apă.
Gem, Prinţesa Zânelor, i-a zâmbit larg şi i-a întins o jumătate de nucă de cocos cu care să-i
dea nişte apă.
— Ai scos Apa Cristalină din Minunata Fântână a Dorinţelor? a întrebat ea, sorbind apa.
— Da, a şoptit Lady Anastasia.
— Şi ţi-ai pus o dorinţă? a întrebat Gem, Prinţesa Zânelor.
— Da, a şoptit Lady Anastasia.
— Şi i-ai dat apa cuiva pe care îl iubeşti cu adevărat? a întrebat Gem, Prinţesa Zânelor,
încă sorbind încântată.
— Da, a şoptit Lady Anastasia. Da, da, da.
— Ei bine, a spus Gem, Prinţesa Zânelor, atunci, se va întâmpla un miracol.
— Cum te simţi? a întrebat Lady Anastasia.
— Minunat, a spus Gem, Prinţesa Zânelor, şi s-a dat jos din hamac şi a făcut o mică piruetă
în jurul surorii ei, ca să-i arate cât de minunat se simţea.
Atunci, Lady Anastasia a prins-o de mâini pe Gem, Prinţesa Zânelor, şi au dansat
maiestuos împreună prin tot Spitalul de Sticlă, iar toate vietăţile din el au strigat şi au fluierat
şi au ciripit şi au cântat şi au lătrat şi au pufnit şi au ţipat: „Un miracol, un miracol! Lady
Anastasia a făcut un miracol, iar Gem, Prinţesa Zânelor, s-a făcut bine de tot. Ura!“

Finalul

M-am oprit din citit, fiindcă ajunsesem la sfârşitul poveştii.

— Ce părere ai? am întrebat-o.
Gemma s-a ridicat şi m-a luat de mâni şi mi-a spus:
— Hai să dansăm!
— Te simţi mai bine? am întrebat-o eu.
— Da, mult mai bine, a răspuns ea. N-ai idee cât de bine mă simt.
Şi am valsat în jurul patului şi apoi am ieşit în paşi de vals pe uşă (deşi n -ar trebui să
ieşim din salonul ei) şi am valsat până la biroul asistentelor, Gemma în pijamale şi eu
cu masca de faţă atârnată la gât (fiindcă nu poţi să citeşti o poveste cu masca la gură,
zău aşa!), iar asistenta-şefă s-a uitat la noi şi a râs şi a spus „Ia te uită, domnişoară, văd
că te simţi mult mai bine“ şi Gemma a râs dar n-a răspuns nimic şi ne-am întors în paşi
de vals în salonul ei şi am dansat în jurul patului şi apoi s-a aşezat la loc şi eu m-am
aşezat în faţa ei.
— Ai dreptate. E un miracol, Miranda! mi-a zis ea.
— Da, i-am spus eu. Asta-s eu, Miranda cea Miraculoasă.
Descrierea Cine
Observaţii
miracolului l-a provocat

Oamenii care s-au dus pe mare Edward Lear, un poet de demult S-a întâmplat doar într-o poezie,
într-o sită, cu sita plecat-au pe aşa că nu e tocmai adevărat.
mare — şi nu s-au înecat.

Miracolele Medicinei Moderne Savanţii, doctorii, farmacologii Uneori funcţionează, alteori, nu.

Leacul de la Lourdes Fecioara Maria Idem

Bunica s-a lăsat de fumat.
Lucy Blăniţă vorbeşte.
Darren Hoey s-a dovedit că are o
voce mieroasă.
Darren a fost drăguţ cu mine când
aproape am leşinat la concert în
timp ce COR le spunea tuturor
prenumele meu secret.
Au apărut găinuşe din senin.
Cuţite de gheaţă pentru operaţii,
care nu dor.
Ouă roz ca norii de la găini bălţate
negru cu alb
Infecţia Gemmei se vindecă.
Darren mi-a dat un baton de
Eu am scris despre asta într-o
compunere.
Eu am inventat asta.
Asta s-a întâmplat de la sine.
Am spus că voi începe Proiectul
Darren ca să-l fac pe Darren să
fie drăguţ.
Posibilitatea (a) Le-a adus Zâna
Măseluţă.
Posibilitatea (b) Bunica mi le-a
adus în secret.
Posibilitatea (c) Am scris despre
ele într-o compunere şi am făcut
un miracol.
Am scris despre asta în
geografia fantastică şi apoi se
pare că chiar există lasere pe
lume. Bunica mi-a spus despre
ele.
Încă nu s-a întâmplat.
Am încercat să îndrept lucrurile
în geografia fantastică, trimiţând
girafele la ferma de bacterii.
Vina sau Proiectul Darren
S-a apucat din nou de fumat. Nu e
un miracol.
Dar e secret.
Lumea e un loc miraculos.
Sinceră să fiu, doar m-am gândit
la asta, n-am scris într-o
compunere sau aşa ceva, deci s-ar
putea să nu fi provocat eu
miracolul.
Posibilitatea (c) e explicaţia mea
favorită.
Nu sunt sigură dacă e sau nu un
miracol, dar, oricum, e un lucru
foarte bun.
Ţin pumnii strânşi.
Hm, mă rog.
Sper că Darren a început să înveţe
ciocolată Milky Bar.
Mii de oameni s-au vindecat de
bolile lor într-o biserică din Paris
în secolul
al XVIII-lea.
Darren şi COR s-au împrietenit.
Operaţia Gemmei a reuşit şi am
dansat ca să sărbătorim.
E atunci când scrii ceva din mintea ta şi e minunat.
să fie drăguţ, fiindcă vede cât de
drăguţe suntem eu şi COR, dar nu
pot fi sigură.
Aşa spune domnişoara Lucey. Regelui nu i-a plăcut şi i-a interzis
lui Dumnezeu să mai facă
miracole. Probabil a fost o
greşeală. Toţi avem nevoie de
miracole.
Nu ştiu cine e responsabil pentru E un mister.
asta.
Am scris asta în povestea mea Poate că nu e un miracol, la drept
miraculoasă. vorbind. Dar e un lucru bun.
Cuvântul Zilei
de Miranda Maguire
MIRACOL
SFÂRŞIT
Mulţumiri
Simt foarte multă recunoştinţă faţă de Centre Culturel Irlandais din Paris, unde am lucrat
când scriam acest roman.
Îi mulţumesc familiei Ní Ríordáin O’Mahony din Paris pentru susţinerea neobosită şi
pentru inspiraţie.
Le mulţumesc şi Paulei Leyden, lui Valerie Coghlan, lui Gráinne Clear, soţului meu
Roger Bennett şi fiului meu Matthew Parkinson-Bennett pentru că mi-au citit ciornele.
Îi sunt foarte recunoscătoare lui Anne McNeil, editoarei mele perspicace, creative şi
foarte încurajatoare de la editura Hodder Children’s Books, şi talentatei ei echipe
editoriale; de asemenea, agentei mele literare Sophie Hicks, care e întotdeauna entuziastă
şi de mare ajutor.
Îi mulţumesc Orlei Tinsley pentru inspiraţie.
Şi, dacă mă aude, îi mulţumesc şi lui Edward Lear pentru că e Edward Lear.