Curs opțional

la limba și literatura
română
,,Citind, învăț să fiu"

Manual recomandat elevilor din clasa a VII-a

 Unitatea I
Învăț drepturile și
nevoile mele.

Dreptul la familie

Subiectul 1/2
1
 Drepturile și nevoile mele
1. Ce înțelegi prin noțiunile de „drept” și „nevoie”.

2. Analizează imaginea de la începutul unită ții și notează în caiet drepturile

tale. Cum crezi, care este dreptul cel mai important? Argumentează .

3. Citește parabola și scrie care, după pă rerea ta, ar fi morala ei.

Se povestește că un bă iețel era în

îngrijirea unei dă dace. Câ nd acesta a vă zut
o vază frumoasă expusă în vitrina din
cameră , a cerut-o. Fiind refuzat, a început
să plâ ngă , să strige și să lovească cu
piciorul. Mama, care se afla ală turi, auzind
gă lă gia, a intrat în cameră să vadă care
este problema. Luâ nd copilul în brațe, i-a
spus: „Ce dorești, dragul mamei?” Copilul a ară tat spre vaza din vitrină și mama
i-a dat-o. Dar acest lucru nu l-a satisfă cut și curâ nd a început să plâ ngă din nou.
„Ce mai dorești acum, scumpul meu băiețel?” a întrebat mama. „Vreau,
Vreau!” a spus bă iețelul printre sughițuri, „Vreau tot ce nu am voie să am!”

4. Cum ai fi procedat tu în locul mamei?

5. Cum crezi, începâ nd cu ce vâ rstă le putem refuza copiilor anumite lucruri?

De ce?

6. Cum crezi, care este diferența dintre drept și necesitate? Coincid ele tot
timpul? De ce?

7. Citește parabola și spune, ce învă ță minte ai tras de pe urma lecturii?7

A fost odată un om care i-a cerut lui

Dumnezeu o floare...și un fluture .
Însă Dumnezeu i-a dat un cactus...și o
omidă .
Omul a fost supă rat, neînțelegâ nd de ce
rugă mintea lui a fost greșit înțeleasă . Apoi s-a
gâ ndit: „Dumnezeu are atâția oameni cărora
trebuie să le poarte de grijă...” Ș i a decis să nu-și
mai pună întrebă ri. Dar, după un timp, omul a vrut să verifice ce s-a întâ mplat cu
ceea ce primise.

2
 Spre surpriza lui, cactusul urâ t și plin de spini fă cuse o floare neasemuit de
frumoasă . Iar neînsemnata omidă se transformase într-un minunat fluture!
Omul a fost încâ ntat de această transformare și îi mulțumi Domnului. (...)

8. Cum crezi ce concluzie și-a fă cut omul după ce a vă zut transformarea?

Citește finalul parabolei și compară concluzia ta cu cea a omului. Dacă sunt
diferite argumentează alegerea ta.

Apoi, meditând adânc la această transformare... și zise cu mare convingere:

-Dumnezeu face întotdeauna lucrurile bine! Calea Lui este întotdeauna cea
bună, chiar dacă nouă ni se pare că e greșită.
Poți fi sigur că El îți va da întotdeauna ceea de ce ai nevoie, în cel mai scurt
timp. Ceea ce-ți dorești... nu este întotdeauna ceea ce-ți trebuie!

9. Analizează piramida de mai jos.

10. Cum credeți, de ce Abraham Maslow a selecționat anume această

ierarhie? Cum ați structura voi piramida respectivă ? Argumentează
ră spunsul.

11. Fiecare dorință și fiecare drept presupune o anumită

responsabilitate. Citește poezia de mai jos și completează versurile lipsă cu
propria variantă . Argumentează ră spunsul.

Ca să fii rege peste animale

Nu-i cine știe câ t.
Trebuie doar să fii mai puternic decâ t
ele.
Ş i-atâ t.

Ca să fii rege peste pă să ri

3
 Este puțin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decâ t ele şi niciodată mai jos.

Ca să fii rege peste flori

Trebuie să suporți la hotare mă ră cinii şi spinii şi, mai ales,
Trebuie să înmiresmezi că tre lume,
Mai mult decâ t crinii.

Ca să fii rege peste înstelare

Trebuie să te așezi printre luceferi – că lă tor spre Orion
Ş i, reprivindu-te de jos,
Să fii mai luminos decâ t oricare. Ş i fă ră tron.

Ca să fii rege peste ape şi vâ nt

Trebuie să înveți osanale ca îngerii
Ş i să le aduci pe Pă mâ nt - alinare
Pentru lacrima corbilor din Valea Plâ ngerii.

Ca să fii rege peste oameni

Este mai greu decâ t toate,
Trebuie să _______________________,
Învă ţâ ndu-i ce înseamnă _________________

Dar, cel mai minunat,

este să poți fi rege peste tine însuți, atunci________________,
__________________________________________.

Traian Dorz

12. Compară versiune ta cu cea a autorului.

Ca să fii rege peste oameni

Este mai greu decâ t toate,
Trebuie să tră iești şi să mori pentru ei,
Învă ţâ ndu-i ce înseamnă : a iubi, a ierta...

Dar, cel mai minunat,

este să poți fi rege peste tine însuți, atunci câ nd alegi binele,
fie din bucuria altuia, fie din plâ nsul tă u.

Subiectul 3
4
 Educația : drept sau obligațiune?
1. Unul dintre drepturile esențiale ale copiilor este Dreptul la educație.
Exprimă -te pe marginea subiectului de mai sus și argumentează
alegerea.

2. Citește textul. Spune, care sunt cele mai importante două verbe pentru
tine?

Autobiografie

Am crescut, m-am format și

tră iesc într-un univers în care
că rțile au fost întotdeauna mult
mai importante decâ t fenomenele
naturii. Este destul să mă gâ ndesc
câ t din ceea ce știu se datorează
că rților și câ t, experienței mele
nemijlocite ; câ te din bucuriile
mele vin dintre că rți și câ te, dintre
frunze; câ te dintre nenorocirile
mele se datoresc fantasmelor și
câ te, gesturilor, faptelor; câ ți
dintre prietenii mei sunt personaje și câ ți oameni în carne și oase, ca să înțeleg că
în viața mea verbul a citi a fost mult mai important decâ t verbul a trăi , atâ t de
important încâ t – folosind un foarte mic artificiu poetic – mă rturisesc că n-aș
putea să mă imaginez tră ind fă ră a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui
citind și după moarte...

Ana Blandiana

3. Spune, care sunt cele mai importante două verbe pentru tine?
Argumentează .

4. Cum crezi, de ce textul se numește Autobiografie ? Ce a vrut să spună

autoarea prin acest titlu?

5. Ce valoare are pentru verbul a citi ?

6. Citește textul.

5
 Emil are puține
cunoștințe, dar cele pe care le are
îi aparțin cu-adevă rat; nu știe
nimic doar pe jumă tate. Dintre
puținele lucruri pe care le știe, și
le știe bine, cel mai important
este că există multe lucruri pe
care le ignoră și pe care poate
ajunge să le știe într-o bună zi,
mult mai multe decâ t știu alții și
decâ t va ajunge el să știe, și o infinitate de lucruri pe care nimeni nu va ajunge să
le știe vreodată . Are un spirit universal, nu prin lumini, ci prin maniera de a le
dobâ ndi; un spirit deschis, inteligent, dispus să învețe orice și, cum a spus
Montaigne, dacă nu instruit, atunci cel puțin instruibil. Mi-e îndeajuns că știe să
gă sească pentru ce-ul acțiunilor sale și de ce-ul a tot ce crede. Deci o dată în plus,
intuiția mea nu e să -i dau știință , ci să -l învă ț s-o dobâ ndească atunci câ nd va avea
nevoie de ea, să -l fac să știe ce anume contează și să -l fac să intuiască adevă rul
mai presus de orice. Cu această metodă se avansează puțin, însă niciodată nu se
face un pas inutil, motivul pentru care nu se va vedea nevoit să se întoarcă din
drum.

Jean-Jacques Rousseau, Emil sau despre educație, Cartea a III-a

7. Ce pă rere ai despre maniera în care a fost deprins Emil să capete

cunoștințe?

8. Cum credeți, care este diferența dintre Pentru ce și De ce?

Argumentează ră spunsul.

9. Scrie în 5-10 râ nduri ce importanță are pentru voi educația?

10. Ră spunde în 5 râ nduri la subiectul lecției: Educația: drept sau

obligație?

11. Scrie o autobiografie asemă nă toare ale celei citite azi. Vorbește
despre lucrurile fă ră de care tu nu te imaginezi.

12. Identifică problemele despre care vorbesc imaginile de mai jos.

6
 13. Scrieți un eseu pe marginea unei probleme identificate în exercițiul
de mai sus.

Subiectul 4
Dreptul la familie
FAMILIA MEA
„Cea mai mare parte a copiilor se nasc în sânul unei familii şi nu trebuie să
depună eforturi pentru integrare. Familia este sursa de securitate şi protecţie
morală, afectivă, fizică, mentală şi socială. Dar din ce în ce mai mult copiii sunt
confruntaţi, peste tot în lume, cu pericolul pierderii familiei lor.
În cursul acestui ultim deceniu, numeroase ţări în curs de dezvoltare au
cunoscut mari transformări sociale, astfel că modernizarea rapidă, industrializarea
şi urbanizarea constituie factori cu un profund impact asupra familiei.
În alte părţi, războiul, catastrofele naturale, migraţia şi sărăcia au avut efecte
nefaste asupra structurii familiei.
De aici, nevoia serviciilor speciale destinate copiilor care să substituie familia.”
7
 1. Ce înseamnă „Familie”?

2. Care sunt membrii unei familii?

3. Fiecare membru are atribuții în cadrul familiei ? Care sunt acestea?

4. Care este relația, starea normală dintre persoanele unei familii ?

5. Analizează imaginile de mai jos. Explică ce ai observat, care este diferența

dinte cele trei imagini etc

6. Creați un „portret” de familie în care să

surprindeți prin desen caracteristici ale

tuturor membrilor familiilor lor.

7. Citiți cu atenție textul de mai jos. Identificați problema revelată în text.

„Practica adopției este considerată ca un mijloc de a oferi un cămin permanent

copiilor privați de familia lor biologică. În multe cazuri este vorba despre o soluție
fericită care pune capăt unei situații dureroase. Dar sunt şi cazuri în care copiii
adoptați erau considerați obiecte comerciale şi erau cumpărați pe bani.”

8. Toți copii au o familie?

9. Ce se întâ mplă cu acești copii?

10. Cine îi va îngriji?

8
11. Ce vor face după 18 ani câ nd vor pleca din casele speciale?

12. Citește atent, afirmă și explică dacă Ești sau Nu de acord cu afirmația dată .

Familia este cadrul adecvat creșterii, dezvoltării şi formării copiilor ca

viitori adulți şi că în sânul ei, al familiei, copilul nu poate fi abuzat ci doar ocrotit.
Familia unui copil este compusă din cel puțin două generații. Fiecare membru
are atât drepturi cât şi îndatoriri.

13. „Familia de marionete” – apelâ nd la mijloace foarte simple(decupaje din

carton sau modelate din plastilină , argilă , deșeuri textile), fi confecționează
o familie de marionete, din care o figurină te reprezintă .

Unitatea II
9
Învăț să mă cunosc
Acționez în numele
viitorului

Subiectul 1
Eu sunt...
10
1. Citește și comentează afirmația de mai jos:

„Cum poți ajunge să te cunoști? Niciodată contemplând-te, totdeauna acționând.

Încearcă să-ți faci datoria şi vei ști îndată cine ești.”

J. W. GOETHE

2. Citește poezia lui Liviu Damian „Altcineva”

Pentru fiecare om sunt altcineva.

Pentru tatăl meu sunt singurul lui fecior.
Pentru cititor cânt câteva rânduri din cartea mea.
Pentru acest trecător sunt un grăbit trecător.
Pentru unii, să zicem, sunt un obiect de admirație,
Pentru alții – un prag depășit demult.
Nesuferit – pentru acei cărora nu le răspund la
somație.
Şi om cu scaun la cap sunt pentru ceilalți pe care-i
ascult.
Încerc să mă uit pe rând la mine
Cu ochii fiecărui om întâlnit
Şi râd până mi se face gura ruine,
Până curg lacrimi, până le-nghit.

3. Citește textul.

„Așadar, cine sunt eu? Cel din teste de personalitate? Dar ele nu fac decât să
mă decupeze-n diapozitive subțiri. În momente diferite, după ele, am personalități
diferite. Interiorul nostru nu e însă un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci
procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe
mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc: faptul că mă caut pe mine însumi este
semnul că deja m-am găsit.”

Mircea Că rtă rescu

4. În urma textelor citite alcă tuiește o definiție despre tine.

5. Exprimă în 2-3 enunțuri care este rolul adulților/pă rinților în educarea copiilor.

6. Cum crezi că poate un adult să ajute un copil a se descoperi pe sine?

7. Referindu-te la tine, analizează şi observă :

a) Cine te influențează mai mult?

b) Opinia cui este importantă pentru tine?
c) Viața cui e pentru tine un model?
11
 d) Cine te susține în realizarea scopului pe care ți l-ai propus?
e) Pe cine dintre copiii de vârsta ta sau mai mici îi ajuți să ia decizii?
f) Cine îți solicită ajutorul?

„Fiul meu şi-a făcut viața singur”

Fiul meu a împlinit astă zi 27 de ani. Stă de opt
ani în Japonia. Este, cred eu, cineva, în orice caz un
tip cu totul special.
Fiul meu şi-a fă cut viața singur. Mai ales şi-a
fă cut-o. Putea să eșueze înă untrul unei relații
între pă rinți distruse, să devină autist, să urască
viața, să se urâ țească , să nu devină nimic. Putea să
se înstră ineze de toți şi să -şi piardă capacitatea de
a iubi. Pentru că , de fapt, a crescut singur, ca un
vlă star în pă dure, navigâ nd în atmosfera
capricioasă dintre mama şi tată l lui, duplicitar de
mic, încercâ nd să caute soluții de zi cu zi pentru
frustră rile, geloziile şi revendică rile fiecă ruia
dintre ei. El e cel care a trebuit să se poarte matur,
prins la mijloc între infantilismul celor doi. Mi-a
lă sat drept moștenire un enorm capital de culpă
pentru că prin Fiul meu a împlinit astă zi 27 de ani.
Stă de opt ani în Japonia. Este, cred despă rțirea
pă rinților, care s-a petrecut înainte de nașterea
lui, a fost de la bun început privat de atmosfera
familiei, de putința de a gâ ndi simultan şi de a cuprinde sub aceeași privire
personajele care în viața unui om poartă numele unic de „mamă ” şi „tată ”. „În
această privință ,” mi-a mă rturisit într-o zi, câ nd avea 16-17 ani, „sunt ca orbii din
naștere, că rora nu le poți explica ce sunt culorile.” De la aceeași vârstă , cred, a
început să mă iubească senin, dâ nd la o parte straturile mistifică rilor induse,
descoperindu-mă , așa zicâ nd, pe cont propriu. Am așteptat ani de zile cu
înfrigurare această clipă , îngrozit de ideea că m-ar putea repudia, că m-ar putea
strivi sub povara reproșurilor, dar şi încreză tor în puterea de discernă mâ nt pe
care avea să o dobâ ndească , în nevoia lui de mine şi de iubirea mea. Această
nevoie de mine, în simpla ei imaterialitate, gâ ndită ca tensiune spirituală pură ,
este darul cel mai frumos pe care el mi l-a putut face. Ş i asta cu atâ t mai mult cu
câ t practic nu i-am oferit nimic. La formația lui nu am putut contribui de vreme ce,
ca orice iu adevă rat, s-a definit în adolescență opunâ ndu-se tată lui lui.
Nu a acceptat niciodată sugestiile de lectură pe care i le fă ceam, nici pe cele de
literatură , nici pe cele de istorie sau filosofie. A preferat să descopere totul, singur,
după vârsta de 20 de ani. La 16 ani, câ nd îi propuneam Gogol sau Mă nă stirea din
Parma, îmi ră spundea, în ră spă r, cu lecturi „științifice” şi-mi amintesc că a avut o
revelație câ nd a citit cartea lui Hawking [Houking], Scurtă istorie a timpului.
(Lectura i-a fost fatală pentru că la teza de fizică din nu știu ce clasă a vorbit pe
larg de Big Bang şi de gă urile negre, spre indignarea profesorului care l-a întrebat
de unde a scos prostiile astea, după care l-a notat cu 4.) Lecturile acestea, plus

12
 altele, „ozenistice”17, l-au fă cut să creadă
că se va ocupa de „astrofizică ”. Pe urmă a
constatat că în Româ nia nu există o astfel
de facultate, așa că , purtat de valul
pragmatic al momentului, a intrat „ca
toată lumea” în anii ‘90, la Academia de
Ș tiințe Economice. Senzația pe care am
avut-o era că nu-l pot influența cu nimic,
că puterea mea asupra lui era nulă şi că ,
de vreme ce nu-l putusem atrage într-un
„scenariu paideic”, cartea destinului avea
să şi-o joace singur.
Ş i așa s-a şi întâ mplat. Avea în el ceva
luminos, ceva extrem de înalt şi de pur,
care-l scotea din matca previzibilă a
umanului şi care-ți dă dea încrederea că , de oriunde ar porni, ie şi din cel mai
obscur unghi al vieții, va termina prin a ajunge în centrul ei. Foarte mulți oameni
sunt dă ruiți cu câ te ceva: unul cu o voce bună , altul cu minte pentru matematici,
altul cu aptitudini pentru sport. Ș tefan (sau Matei, sau „Filip”, cu porecla lui de
copil) a primit darul că ută rii şi gă sirii de unul singur. Eu, care am fost însoțit, dus
de mâ na sau care am ajuns la mine extrem de tâ rziu, știu bine ce miracol este să -ți
pui singur întrebă rile juste, să intri în viață cu toate miră rile lumii şi apoi să te
așezi, din miile de orbite posibile, pe aceea care-ți convine şi care devine a ta.
Pesemne că cea mai mare ispravă a cuiva este să -şi dea un destin. Câ nd vorbesc, în
cazul lui, de darul că ută rii şi gă sirii, am în vedere tocmai această vocație a
destinului. Este ceva tulbură tor în indivizii care intră în viață semă nâ nd cu coarda
bine întinsă a unui instrument. Potențialul lor de vibrație este de la bun început
enorm. Mai ră mâ ne problema forței care să -i facă să vibreze. Câ nd ei intră în
vibrație pornind tot de la ei înșiși, câ nd forța aceasta este internă şi ea se
declanșează în fața provocă rilor venite din afară , sunetul care rezultă li se
datorează în întregime şi viața lor este muzica pe care singuri au compus-o.
Fiul meu a tră it în această
singură tate a vibrației proprii. A
„Trebuie să încerci să urci foarte sus, dacă vrei
plecat în lume, fă ră nici un bagaj,
să poți să vezi foarte departe...”
doar cu mintea şi cu sufletul lui. Avea
19 ani. Tot ce-i putusem trece pâ nă Constantin Brâncuși
atunci era o anumită tehnică a
învă ță rii, reținerea esențialului într-
o formă logică cu ajutorul schemei şi al fișei. Ș tiam, de asemenea, că trebuie să i
cultiv încrederea în el şi că metoda cea mai eficace era să -i spun la nesfâ rșit, câ t de
des cu putință , două lucruri: că este inteligent şi că îl iubesc, că îl iubesc mai mult
ca orice pe lume. Că aș putea oricâ nd să mor pentru el. Aceste vorbe nu aveau alt
suport decâ t că ldura şi încredințarea glasului meu şi, în plus, ritualul de dinaintea
culcă rii, atunci câ nd stă tea la mine şi câ nd mă striga de îndată ce se ala în pat şi
stingea lumina. „Tata, vino!”, auzeam din camera de ală turi. Mă duceam, mă
așezam pe marginea patului şi îmi lua mâ na. Mi-o strâ ngea tare, în reprize, ca într-
un joc între bă ieți care își încearcă forța. De sub demonstrația ludică de bă rbă ție
ră zbă tea, pudică , sfioasă , travestită o fă ră de margini nevoie de iubire. Atunci îi
13
descopeream splendoarea, sufletul șovă itor ca pașii speriați ai unei balerine, ființa
învoaltă care se deschidea într-un evantai de întrebă ri uimite, toate adresate mie,
izvorâ te din credința că eu știu totul, că sunt instanța în care s-au cuibă rit
ră spunsurile la toate întrebă rile lumii. Mă descurcam cum puteam, uneori cu
sentimentul că sunt un impostor de anvergură . Ș tiam, totuși, că e prea devreme
pentru a-i deconspira neștiința mea: era în ceasul câ nd avea nevoie să mă vadă
așa, nespus de puternic, de bun şi de învă țat. Ș tiam că în asemenea momente
trebuie să pă trund în ființa lui ca un model care trebuie urmat şi cu care câ ndva se
va lua la trâ ntă pe cea mai înaltă treaptă a vieții pentru a-şi cuceri, prin trupul
celui învins şi lungit la pă mâ nt, propriul să u eu. Jocul pentru mine era sublim:
numai eu știam miza enormă care se ascundea în spatele nevinovatei strâ ngeri de
mâ na, numai eu știam că în încercarea aceea copilă rească , cu iz de ritual, de a-mi
zdrobi degetele, printr-un efort reiterat de mă surare a forței, marcat de
încleștarea dinților şi închiderea ochilor, trebuie descifrat zvonul tuturor
încercă rilor lui viitoare, de fapt al celeilalte încleștă ri, la capă tul că reia avea să
supună sau să ie supus. Eu știam, eu știam că mă aflu la izvoarele sufletului lui şi
că de fapt, în marea poveste a vieții, începuse saga cuceririi libertă ții lui viitoare.
Faptul că drumul acesta trecea prin mine, ca tată al lui, că eram o etapă necesară
în împlinirea acestei cuceriri mă umplea de o bucurie nespusă şi îmbogă țea sensul
iubirii de care eram capabil cu o componentă de sacrificiu pe care nu o
cunoscusem pâ nă atunci şi care devenea dintr-o dată orizontul neclar al iubirii
înseși.

8. De ce tată l crede că fiul să u „și-a fă cut viața singur”?

9. Cum poate o familie să contribuie la formarea unei personalită ți?

10. Cine din afara familiei o poate face? Cum anume?

11. De ce copiii obișnuiesc să se opună pă rinților?

12. Cum crezi că este, astă zi/deocamdată , „cea mai mare ispravă a ta”?

13. Ai întâ lnit persoane despre care poți spune că „au în ele ceva luminos”?

14. Ce ar însemna „darul că ută rii și al gă sirii de unul singur”?

15. Cine îți recomandă că rți de citit?

16. La sfaturile cui îți apleci urechea?

17. Ce că rți ai recomanda unui coleg? Unui copil cu 3-4 ani mai mic? Unui
adult?

18. Un coleg/ o colegă a intrat în

conflict cu pă rinții și îți solicită
ajutorul. Ce i-ai putea sugera,

14
 după ce îi vei asculta pă sul? Ce le-ai putea recomanda adulților, dacă și
dâ nșii ți s-ar adresa după ajutor?

19. Cum reperezi momentele cruciale din viața ta: câ nd ai început să iei decizii
de unul singur; câ nd cei mari au început să țină cont de pă rerea ta; câ nd ai
fă cut un pas de care ești mâ ndru?

Subiectul 2
Tu trebuie să fii soluția!
Acționez în numele viitorului...
1. Citește primul fragment din textul de mai jos. În baza lui intuiește despre ce
e vorba în fragmentul al doilea, apoi, similar, în cel de-al treilea.

Povestea măgarului cel bătrân...

Fragmentul I

Într-o buna zi, mă garul unui ță ran că zu într-o

fâ ntâ nă . Nefericitul animal se puse pe zbierat,
ore întregi, în timp ce ță ranul caută să vadă ce
e de fă cut. Pâ nă la urma, ță ranul hotă rî că
mă garul era oricum bă trâ n, iar că fâ ntâ na, fiind
secată , tot trebuia să fie acoperită odată și-
odată . Astfel a ajuns la concluzia că nu mai
merită osteneala de a-l scoate pe mă gar din
adâ ncul fâ ntâ nei.
Așa că ță ranul își chemă vecinii, ca să -i dea o mâ nă de ajutor. Fiecare dintre ei
apuca câ te o lopată și începu să arunce de zor pă mâ nt înă untrul fâ ntâ nei. Mă garul
pricepu de îndată ce i se pregă tea și se puse și mai tare pe zbierat.

Fragmentul II

Dar, spre mirarea tuturor, după câ teva lopeți bune

de pă mâ nt, mă garul se potoli și tă cu. Ț ă ranul privi în
adâ ncul fâ ntâ nei și ramase uluit de ce vă zu.

Fragmentul III

15
 Cu fiecare lopata de pă mâ nt, mă garul cel bă trâ n fă cea
ceva neașteptat: se scutura de pă mâ nt și pă șea
deasupra lui. În curâ nd, toata lumea fu martoră cu
surprindere cum mă garul, ajuns pâ nă la gura fâ ntâ nei,
să ri peste marginea ei și ieși ...

2. Trage o concluzie pe marginea celor citite.

3. Câ t de aproape ai fost în presupunerile tale de
textul original?
4. Citește morala parabolei și exprimă -te pe
marginea ei. Ești de acord sau nu? La ce fapte te inspiră parabola dată ?
Viața va arunca poate și peste tine cu pă mâ nt și cu tot felul de greută ți...
Fiecare dintre aceste greută ți este o ocazie pentru un pas înainte. Putem rezolva
probleme dintre cele mai complicate, dacă nu ne dă m bă tuți. „Scutură -te de
pă mâ nt”, pentru că tu trebuie să fii soluția, nu problema!

5. Citește fragmentul de mai jos și realizează sarcinile propuse.

Un dar Dumnezeiesc, ascuns

– Bietul meu copil. Ș tiu câ t de singur te
simți. De patruzeci de ani îi ajut pe bă iețeii
pierduți, ca dumneata, să scape de singură tate
şi să -şi gă sească drumul în viață .
– Să -şi gă sească drumul, doamnă ? nu
înțelese Fandorin.
– Da, anume așa, se învioră Lady Esther
[Ledi Ester] – era, probabil, tema ei preferată .
A-şi gă si drumul este lucrul cel mai
important în viața orică rui om. Sunt ferm
convinsă că fiecare om este irepetabil
talentat, că fiecare posedă un dar dumnezeiesc ascuns. Tragedia omenirii este că
nu ne pricepem şi nici nu tindem să descoperim şi să dezvoltă m aceste daruri. La
noi geniul e o raritate, o minune chiar, dar cine este, de fapt, geniul? Este, pur şi
simplu, omul care a avut mai mult noroc decâ t alții. Așa s-a întâ mplat că mersul
vieții lui l-a îndreptat pe drumul potrivit. Un exemplu clasic este Mozart. El s-a
nă scut într-o familie de muzicanți şi de mic copil s-a alat în mediul care i-a
dezvoltat perfect talentul înnă scut. Iar acum imaginează -ți că Wolfgang Amadeus
s-ar i nă scut într-o familie de ță rani. Ar i devenit un pă stor neîndemâ natic, care își
distrează vacile, câ ntâ ndu-le din fluier ca un înger. Sau, nă scut fecior de soldafon,
s-ar i fă cut un ofițeraș mediocru,
care adoră marșurile militare.
Crede-mă , tinere, fiecare, absolut
fiecare copil, fă ră excepție, poartă

16
în sine o comoară tă inuită . Numai că trebuie să știi cum să ajungi la această
comoară ! Sistemul meu de educație se bazează pe ideea că viitorul mare
comandant de foști trebuie să ajungă în armată , iar viitorul mare pictor să aibă
acces la pensule. Pedagogii mei tatonează atent şi cu ră bdare sufletul fiecă ruia
dintre copiii noștri, că utâ nd scâ nteia divină , şi o gă sesc în nouă cazuri din zece!
– Deci, pâ nă la urmă , nu toți o au! observă , triumfă tor, Fandorin.
– Toți, tinere, absolut toți – însă noi, pedagogii, nu suntem suficient de
iscusiți. Sau se poate întâ mpla că un copil posedă talente inutile în lumea
contemporană . Poate că printre oamenii de peșteră sau în viitorul îndepă rtat
darul lui s-ar dovedi indispensabil – cum anume, nici nu putem să ne imagină m.
– Nu mă apuc să judec despre viitor, ie, spuse Fandorin, fă ră voia sa atras de
discuție. Dar nu înțeleg la ce vă referiți, vorbind despre oamenii peșterilor. Ce fel
de talente aveți în vedere?
– Nu știu nici eu, dragul meu, zâ mbi
Lady Esther. Darul de a ghici unde sub
pă mâ nt se poate gă si apa sau poate darul
de a adulmeca animalul să lbatic în
pă dure. Sau poate abilitatea de a deosebi
ră dă cinile comestibile de cele
necomestibile. Tot ce știu este că în
vremurile acelea îndepă rtate anume
asemenea oameni erau genii, iar vreunul
ca Darwin [Darvin] sau Schopenhauer
[Ş openhauer], marii noștri savanți şi filosofi, ar i fost considerat prostuț într-un
trib primitiv. Apropo, copiii considerați astă zi handicapaţi mental își au şi ei darul
lor. Desigur, este vorba de talente speciale, neraționale, aș spune. Am o școală
aparte pentru copiii la care a renunțat pedagogia tradițională . Nici nu-ți imaginezi
ce capacită ți miraculoase am descoperit în ei! Un bă iat, de exemplu, are
treisprezece ani şi abia vorbește – dar tratează orice migrenă cu simpla atingere a
mâ inii! Altul – acesta nu vorbește deloc – își poate ține respirația pentru patru
minute şi jumă tate. Al treilea încă lzește apa din pahar, doar privind-o. Îți
imaginezi?
Lady Esther își trase ră scularea şi continuă :
– Ș coala de aici este nouă , am deschis-o cu doar trei să ptă mâ ni în urmă .
Oamenii mei au adunat din orfelinate şi chiar de pe stră zi o sută două zeci de
bă ieți orfani în vâ rstă de la patru la doisprezece ani. Este greu să schimbi ceva
într-un copil mai mare – personalitatea este deja formată . Pentru început, i-am
divizat în grupuri după vârstă , cu câ te un profesor specialist în vârsta respectivă .
Principala obligație a profesorului este să -i observe pe copii îndeaproape şi să le
dea tot felul de sarcini ușoare. Ele seamă nă cu niște jocuri, dar ne permit să
determină m înclinația generală a copilului. La prima etapă trebuie să ghicim ce
este mai talentat la acest copil – corpul, mintea sau intuiția. Apoi copiii vor i
împă rțiți în grupuri mai mici, deja după profiluri: raționaliști, artiști, artizani,
lideri, sportivi şi așa mai departe. Treptat, profilurile se îngustează şi deseori
bă ieții mai mari sunt pregă tiți individual. Eu lucrez cu copiii de patruzeci de ani şi
nici nu vă imaginați câ t de multe au realizat cei crescuți de mine – în cele mai
diverse domenii!

17
 Boris Akunin
Azazel

6. Există , printre celebrită țile zilei de astă zi/printre VIP-uri, persoane pe care
le consideri modele demne de urmat?

a) Urmă rești evoluția unor vedete?

b) Te interesezi de felul cum s-au ridicat în topuri și clasamente?
c) Cunoști persoane care se declară fani ai cuiva?
d) Crezi că unele vedete au o biografie demnă de urmat/de imitat?

7. Aranjează în ordinea priorită ților ce crezi că ar contribui cel mai mult la

succesul de scenă :

 talentul
 munca
 ajutorul familiei
 un povă țuitor/pedagog/antrenor bun
 circumstanțe/norocul
 insistența

8. Schițați, lucrâ nd în grupuri, portretul de robot al unui tâ nă r de 20-25 de ani

care e deja o persoană realizată :
 În ce domeniu s-a putut afirma?
 Cum a reușit?
 Ce tră să turi îl caracterizează ?
 Ce calită ți sunt obligatorii pentru un succes precoce ?
 Ce a trebuit să renunțe?
 Ce viitor îl așteptă ?

Unitatea III
Învăț să comunic cu
ceilalți.

18
 Toleranță și
alteritate

Subiectul 1
Eu și societatea
1. Citește textul. Spune, care este morala?

Casa celor 1000 de oglinzi

(Folclor japonez)

19
 Cu mult timp în urmă , într-un să tuc, se gă sea un
loc cunoscut drept „Casa celor 1000 de oglinzi”.
Un că țeluș mititel, vesel din fire, aflâ nd de
această casă , s-a hotă râ t să o viziteze. Bucuros că
a ajuns la destinație, să rind fericit pe scă ri, a intrat
în casă . S-a uitat pe hol dâ nd din coadă , cu
urechiușele ciulite de emoție, câ nd ce să vezi!
Surpriză ! S-a trezit că era privit de alți o mie de
că țeluși fericiți şi prietenoși care dă deau din
coadă ca şi el.
A zâ mbit şi a primit înapoi o mie de zâ mbete, la
fel de calde şi prietenoase. Era normal, doar era
casa celor o mie de oglinzi. Câ nd a plecat, s-a gâ ndit:
“Este un loc minunat. Mă voi întoarce să -l vizitez !”.
În același sat, alt câ ine, care nu era la fel de fericit
şi prietenos ca primul, s-a hotă râ t şi el să viziteze
casa. A urcat cu greu scă rile, apoi, cu coada între
picioare şi cu capul lă sat, a intrat în casă . Câ nd a
vă zut o mie de câ ini neprietenoși uitâ ndu-se la el, s-a
speriat de i s-a zbâ rlit pă rul pe spate, mâ râ ind şi
ară tâ ndu-şi colţii. Câ nd ceilalți o mie de câ ini din
oglinzi şi-au ară tat şi ei colţii, a fugit speriat. Odată
ieșit afară , s-a gâ ndit: “E un loc îngrozitor, nu mă mai
întorc acolo niciodată !”.
Morala: Toate chipurile sunt oglinzi.

2. Privește imaginile de mai jos și completează

tabelul de mai jos cu Da sau Nu. Explică de ce ai fă cut această alegere.

Imaginea 1 Imaginea 2

Afirmație Imaginea 1 Imaginea2

1. Îmi place persoană dată
2. Aș dori să mă împrietenesc
3. Cred că va gă si prieteni ușor
20
3. Care au fost concluziile celor doi că ței după ce au ieșit din casa cu o mie de
oglinzi?

4. De ce că țeii au fă cut concluzii diferite?

5. Care este mesajul poveștii?

6. Care este legă tura dintre poveste și alegerea ta în cadrul exercițiului cu

imagini?

7. Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i întâ lnești? Exemplifică

8. Explică cum influențează dispoziția ta asupra felului cum vezi lumea? Ești
influențat deseori de dispoziția altora ?

9. Fișă - autocunoaștere:
 Cum mă vă d eu?
 Ce aș vrea să schimb?
 Cum mă vă d ceilalți?

10. Doi că lă tori

a) Citește începutul parabolei. Intuiește replica drumețului și
ră spunsul femeii.
b) Propune un schimb de replici dintre că lă torul al doilea și femeia
înțeleaptă .

Povestea despre două orașe

Apropiindu-se de un mare oraș, un că lă tor a întrebat o femeie bă trâ nă ,
care stă tea la marginea drumului:
21
- Cum sunt oamenii din acest oraș?
- Dar cum erau oamenii acolo de unde vii?
- ______________________________________________
De-abia s-a îndepă rtat primul că lă tor, că s-a mai oprit un drumeț. A
vrut și el să afle cum sunt oamenii din oraș. Bă trâ na l-a îndreptat și pe el
cum erau oamenii din locul de unde plecase.
- ______________________________________________
La care femeia înțeleaptă îi ră spunse:
- ______________________________________________

11. Descrie un oraș cu oameni ideali? Cum s-ar comporta oamenii în

orașul dat? Descrie care ar fi ordinea publică ? În descriere trebuie să
caracterizezi oamenii și atmosfera în cel puțin 15-20 râ nduri.

12. Amintește-ți un caz câ nd ai cunoscut pe cineva, din proprie inițiativă :

 Cum s-a întâ mplat?

 De ce a fost nevoie să cunoști acea persoană :
Ce s-a întâ mplat?
 Ce e dificil în abordarea unei persoane necunoscute?

13. Ț i s-a întâ mplat să trimiți și să primești scrisori?

 Cine ți-a scris ?

 Cui ai scris?
 Cui ai vrea să scrii?
 Ce înlocuiește astă zi scrisorile și telegramele?
 De ce unii oameni pă strează scrisorile?
 De ce le recitesc?

14. Ai citit vreodată scrisorile publicate ale cuiva?

15. Cu ce scop se publică corespondența personală ?

16. Ai vrea ca scrisorile tale să fie citite de toată lumea? De ce?

Cum se leagă o prietenie

Într-o zi, lâ ngă un chioșc cu înghețată s-au întâ lnit întâ mplă tor trei
nostimi omuleți – Barbă -de-Mușchi, Jumagheată şi Manșon. Toți trei erau
atâ t de mici, încâ t vâ nză toarea la început îi luă drept gnomi. Fiecare mai
avea şi alte tră să turi amuzante. Pe Barbă -de-Mușchi îl înfrumuseța o barbă
mă tă soasă de mușchi, în care creșteau poame de merișor din anul trecut,
dar delicioase totuși. Jumagheată își retezase boturile ghetelor, ca să -şi
poată mișcă mai lesne degetele. Iar Manșon, în loc de haină obișnuită , purta
22
 un manșon mare, din care i se ițeau doar scă fâ rlia şi că lcâ iele. Ei lingeau
înghețata şi se cercetau plini de curiozitate unul pe altul.
– Rogu-vă să mă iertați, zise în cele
din urmă Manșon. Prea poate greșesc,
dar nu știu de ce mi se pare că avem ceva
comun cu toții.
– Așa mi s-a nă lucit şi mie, începu să
dea din cap în semn de încuviințare
Jumagheată . Barbă -de-Muşchi pescui în
barba sa câ teva pomușoare şi le oferi
noilor să i cunoscuți.
– La înghețată se potrivește ceva mai
mistrecior.
– N-aș vrea să par sâ câ itor, dar ce
bine ar i să ne mai întâ lnim vreodată toți împreună , zise Manșon. Am fierbe
câ te o ceșcuță de cacao şi am mai sta la taifas despre câ te cele.
– Ar fi minunat, se ară tă încâ ntat Jumagheată . V-aș invita cu dragă inimă
la mine, dar n-am casă . Din frageda-mi copilă rie umblu pribeag prin lume.
– Întocmai ca şi mine, ză u, adă ugă Barbă -de-Muşchi.
– Ca să vezi ce coincidență ! exclamă Manșon. Exact aceeași poveste e şi
cu mine. Care vasă zică , suntem cu toții pribegi...
– Nu vi se pare că am putea să ne unim? zise Jumagheată . Ne-ar i cu mult
mai vesel să pribegim împreună .
– Firește, se învoi bucuros Barbă -de-Muşchi.
– Ideea e pur şi simplu formidabilă , se lumină la față Manșon. Pur şi
simplu formidabilă !
– Vasă zică , s-a hotă râ t, conchise Jumagheată . Dar ce-ar i ca înainte de a
ne uni să ne mai înfruptă m cu câ te o înghețată ?
Toți că zură de acord şi fiecare își mai cumpă ră câ te o înghețată .
Pe urmă Manșon zise:
– În treacă t ie spus, eu am automobil. Dacă n-aveți nimic împotrivă , ar
putea să ne devină tuturor casă pe roate, ie-mi îngă duit să mă exprim
astfel.
– O-o! exclamă Barbă -de-Muşchi. Cine ar putea să aibă ceva împotrivă ?
– Nimeni nu poate avea nimic împotrivă , confirmă Jumagheată . Doar e atâ t de
plă cut să că lă torești cu automobilul.
– O să încă pem oare toți trei în el? se alarmă Barbă -de-Muşchi.
– E un furgon, zise Manșon.
Jumagheată fluieră voios.
– E în regulă , zise el.
– Foarte bine, ră suflă ușurat Barbă -de-Muşchi.
La urma urmei, este o vorbă : unde mă nâ ncă doi, mă nâ ncă şi al treilea.
– Ş i unde se află acea că suță pe roate? se interesă Jumagheată .
– Lâ ngă poștă , ră spunse Manșon. Am fost şi am expediat vreo două zeci
de scrisori.
– Două zeci! ră mase uimit Barbă -de-Muşchi. Ai foarte mulți prieteni!
– Ei aș, tocmai dimpotrivă , zâ mbi intimidat Manșon. Nu scriu la nici un
fel de prieteni.
23
 Mie însumi îmi scriu.
– Ț ie însuți îți trimiți scrisori?! se miră la râ ndul să u Jumagheată .
– Vorba e că grozav ce-mi place să primesc scrisori, le mă rturisi Manșon.
Iar prieteni nu am, mă simt nespus de singuratic. De aceea mă vă d silit să -
mi scriu mie însumi. De obicei, scriu la
post-restant. Expediez scrisorile dintr-un
oraș, apoi plec în alt oraș şi îmi ridic acolo
corespondența.
– În orice caz, e un mijloc extrem de
original de a coresponda, conchise Barbă -
de -Muşchi.
– Ş i extrem de ingenios, confirmă
Jumagheată . Mai luă m câ te o înghețată ?
– Mai e vorbă , se învoi Barbă -de-
Muşchi.
– Nici eu nu am nimic împotrivă .
Un furgon mic, de culoare roșie, după
cum îl descrisese Manșon, de bună seamă staționa chiar în fața oficiului
poștal. Manșon se apropie de automobil şi deschise portiera.
– Poftim, iți atâ t de dră guți, își invită el condrumeţii să urce. Fiți ca
acasă .

Eno Raud
Manșon, Jumagheată și Barbă-de-Mușchi

17. Ce crezi că i-a unit pe cei trei omuleți?

18. Ce rol are în prietenia lor înghețata?

19. Remarci diferențe între felul cum comunică fiecare dintre cei trei?

20. Ce ar trebui să fie în scrisorile pe care Manșon și le trimite sieși?

21. Cum te aștepți să se desfă șoare evenimentele în continuare?

22. Ce ai scrie într-o scrisoare adresată ție însuți/ însă ți?

23. Scrie-ți o scrisoare.

24. Comentează afirmația „E o fericire că simpla vorbă a unui om de inimă poate

închide o rană.” Eugen Lovinescu.

Subiectul 2
24
 Relațiile sociale
1. Ce înțelegi prin cuvintele „relație” și „societate”.

2. Cum îți place să -ți petreci timpul liber?

3. Ce înseamnă pentru tine „socializare”?

4. Cum te poți încadra într-un cerc deja format?

5. Cum îți formezi un cerc de prieteni?

6. Relatează o situație în care ai fost

nevoit să refuzi o rugă minte, deși
ai fi vrut să o satisfaci? Ai gă sit o
cale corectă de a refuza fă ră a
supă ra?

7. Comentează afirmațiile de mai

jos. Scrie un eseu pe marginea
unei dintre afirmații.

 „Ascultă cu plăcere și nu vorbi mult” Cleobul;

 „A ști să taci e o artă. A ști să taci vorbind e o artă și mai mare”

Constantin Banu;

8. Analizează imaginile de mai jos. Observă fiecare situați și fă paralela dintre

ele și subiectul lecției.

25
 Nu se poate schimba nimic

Am observat că cei maturi le dau copiilor întrebă ri foarte deșă nțate. Parcă s-
ar fi înțeles. Parcă ar fi învă țat pe de rost aceleași întrebă ri şi le dau tuturor
copiilor pe râ nd. Eu m-am obișnuit într-atâ ta cu asta, încâ t știu dinainte cum vor
decurge lucrurile, dacă voi face cunoștință cu vreun om matur. Va fi în felul
urmă tor:
Va zbâ rnâ i soneria, mama va deschide ușa, cineva va
bubui ceva neînțeles, apoi în odaie își va face apariția un
om matur. Mă va observa pe mine şi, deși știe de-o
veșnicie că tră iesc pe lumea asta, știe şi cum mă cheamă ,
mă va apuca totuși de umeri, mă va strâ nge câ t se poate
de dureros, mă va trage spre sine şi va spune:
– Ei, Denis, cum te cheamă ? Dacă aș fi un om
nepoliticos, i-aș ră spunde: „Ș tiți doar, că ci în clipa
aceasta mi-ați zis pe nume, de ce vorbiți în dodii?”
Sâ nt însă amabil. De atâ ta mă voi preface că n-am
auzit absurditatea lui, voi zâ mbi doar strâ mb şi, ferindu-
mi ochii, voi ră spunde:
– Denis.
El din mers mă va întreba mai departe:
– Ş i câ ți ani ai?
Ca şi cum n-ar vedea că nu am treizeci şi nici patruzeci! Îmi vede statura şi,
prin urmare, trebuie să înțeleagă că
am șapte, cel mult, opt – de ce dar
trebuie să întrebe? El însă își are
concepția şi obiceiurile sale de om
matur şi continuă să mă tachineze:
– Ha? Câ ți ani ai?
Îi voi ră spunde:
– Ș apte şi jumă tate.
La cuvintele acestea el va face
ochii mari şi se va apuca de cap, de
parcă i-am comunicat că ieri am
împlinit o sută șaizeci şi unu. Va
suspina, de parcă l-ar durea trei dinți:
– Vai-vai-vai! Ș apte şi jumă tate! Vai-vai-vai!
Dar, ca să nu plâ ng de mila lui şi să înțeleg că -i o glumă , el va conteni suspinul.
Mă va împunge destul de dureros cu două degete în burtă şi va exclama cu
vioiciune:
– Degrabă la armată ! Ha?
Apoi se va întoarce la începutul jocului şi le va spune mamei şi tatei, clă tinâ nd
din cap:
– Ce se face pe lume! Ș apte şi jumă tate! – Ş i, ră sucindu-se că tre mine, va
adă uga: – Da eu te știu de câ nd erai uite-atâ tica!

26
 Ş i va mă sura în aer vreo două zeci
de centimetri. Eu însă știu cu precizie
că aveam cincizeci şi unu de
centimetri lungime. Mama are chiar şi
un document. Oficial. Ei, dar nu mă
supă r pe acest nene. Toți sunt la fel.
Uite şi acum, știu precis că i se cuvine
să se adâ ncească în gâ nduri. Ş i el se va
adâ nci. Sigur. Își va lă sa bă rbia în
piept, de parcă ar dormita. Ş i eu mă
voi smuci încetișor din mâ inile lui. Dar ți-ai gă sit. Pur şi simplu, omul își
scotocește în minte ce întrebă ri i-au ră mas prin buzunare şi le reînvie în memorie
şi, în sfâ rșit, zâ mbind cu voioșie, mă va întreba:
– Ah, da! Ş i ce vrei să fii? A! Ce vrei să fii?
Eu, vorbind cinstit, vreau să mă ocup de speologie, dar îmi dau seama că pe
omul acesta matur asta îl va plictisi, îi va i de neînțeles, neobișnuit, şi, ca să nu-l
pun la încurcă tură , voi ră spunde:
– Vreau să fiu vâ nză tor de înghețată ... El întotdeauna are înghețată câ tă vrei...
Fața noului matur se va lumina pe loc. Totul e în regulă , totul decurge așa cum a
vrut el, fă ră abateri de la normă . De atâ ta mă va bate pe spate (destul de dureros)
şi va spune îngă duitor:
– Drept! Așa s-o ții! Bravu! Of, mare nă pastă pe capul meu sunt cunoștințele
acestea noi! Dar n-ai ce-i face. Toți copiii trec prin asta. Eu nu sunt nici primul,
nici ultimul...

9. Amintește-ți cum comunici cu oamenii de diferite vâ rste. Se schimă ceva în

felul tă u de a comunica, în funcție de vâ rsta interlocutorului?

10. Cum vorbești cu un copil mai mic decâ t tine?

11. Despre ce vorbești cu copiii mai mici?

12. Se întâ mplă să pui întrebă ri, cunoscâ ndu-le dinainte ră spunsul?

13. Cum vorbesc cu tine adulții necunoscuți, care vin în ospeție la

pă rinții tă i?

14. De ce Denis insistă să fie politicos și să nu le spună adulților ce crede

despre ei într-adevă r?

15. Ce crezi că ar trebui să facă adulții, pentru a nu fi considerați

plictisitori?

16. Cum au evoluat ră spunsurile tale la întrebarea „Ce vrei să devii câ nd

vei crește mare?”

17. Care ră spuns este sincer acum?

27
 Subiectul III
Toleranță și alteritate
1. Discutați în grupuri şi exprimați-vă opinia în legă tură cu respectarea
urmă torului principiu: „Toate
ființele umane se nasc libere şi
egale în drepturi.”

2. Citește afirmația de mai jos și

comenteaz-o:
„Lumea în care trăim este foarte
diversă. În familie, la școală sau la
locul de lucru, conviețuim alături de
oameni diferiți de noi ca şi caracter,
etnie, limbă, cultură sau religie. În
această diversitate umană, trebuie să
dăm dovadă de înțelegere şi respect unii față de alții, adică să fim toleranți,
conducându-ne de principiul de mai sus.”

3. Gă siți în dicționar şi citiți explicația cuvâ ntului toleranță. Verificați-vă ,

împreună cu colegul de bancă , dacă ați înțeles corect noțiunea.

4. Care este termenul opus toleranței? Cum înțelegeți intoleranță? Puteți

prezenta exemple de intoleranță ?

5. Așadar, cazuri de intoleranță putem întâ lni la

orice pas. Ş i istoria, din pă cate, ne oferă
suficiente exemple. Analizați urmă toarele
exemple și adă ugați propriile situații de
intoleranță . Exprimați-vă pă rerea pe
marginea lor.

 Mulți româ ni, dar şi europeni nu-i

suportă pe ţigani.
 Catolicii şi ortodocșii se ceartă de la
aceeași biserică .
 Pă rinții nu țin cont de pă rerile noastre, care sunt diferite de ale lor.

Nesimțitul zgomotos

28
 Dacă ești în autobuz şi îți sună
telefonul mobil, lucrurile sunt
mai simple ca perfectul simplu.
Nu trebuie decâ t să fii tu însuți
şi să urli de parcă te-ai stră dui
să acoperi un parc auto. E
irelevant că subiectul tă u de
discuție nu interesează pe
nimeni, cu atâ t mai puțin pe
vecinul de scaun. Tonul face
muzica, iar tonul tă u trebuie să fie vâ rtos, ofițeresc şi ră spicat. Într-o lume atâ t de
deschisă nu se cade să ai secrete. Prin urmare, vorbește tare, fă ră sfială şi nu ține
cont nici de cei care întorc capul, contrariați, doar-doar vei prinde aluzia, nici de
ochelaristul care, de câ nd ți-a sunat telefonul, se chinuie să priceapă o frază pe
care între timp o va i citit deja de cincisprezece ori, cu un tot mai pronunțat
sentiment al inutilită ții. Ț i-ar spune cu dragă inimă „Vorbiți mai încet, vă rog”, dar
bă nuiește deja riposta... Așa că preferă să se cenzureze obidit şi să spere că vei
coborî înaintea lui.
Dacă nu te sună nimeni, e cazul să -ți mobilizezi spiritul creator. Ce înseamnă
asta? Simplu, apeși de câ teva ori pe tastatura mobilului, pâ nă ajungi la tonurile de
apel. E de la sine înțeles că nu ai un aparat obișnuit, ci unul fițos, dotat cu sonerie
polifonică . Aici meniul e de o varietate care te umple de plă cere, fiindcă rostul
funcțional al telefonului e însoțit de o învioră toare ofertă muzicală . Ca să vezi cum
interiorizează colegii de transport această experiență , uită -te în jur cu un aer
mâ ndru, de erou civilizator.

Radu Paraschivescu
Ghidul nesimțitului

6. Ce impresii ți-a lă sat textul dat?

7. Cum crezi de ce autorul a scris acest text? Ce problemă socială putem

identifica în acest text?

8. Care este mesajul textului?

9. Ai întâ lnit persoane asemă nă toare cu personajul textului? Ce impresii ți-au

creat?

10. Cum te comporți tu în transportul public?

11. Dacă ar fi să scrii un text asemă nă tor celui citit, despre care problemă ai
vorbi?

12. Scrie un text asemă nă tor celui de sus despre o problemă la alegere.

13. Citește mesajul de mai jos. Comentează -l.

29
 „Să știți că toleranța nu este un dar cu
care ne naștem sau o calitate pe care o
moștenim de la părinți. Toleranța se
formează zi de zi, an de an, prin exercițiul
raportării la celălalt. Această atitudine
trebuie să ne-o cultivăm atât în școală, cât
şi în familie, până când se consolidează şi se
transformă în deprindere şi devine un
comportament firesc. Nu putem vorbi de
identitatea de sine fără a ne raporta la
identitatea celuilalt sau la alteritate.
ungurul e ungur din naștere şi așa va rămâne, romii – la fel, iar aceasta. Alteritatea
ne oferă un prilej de descoperire şi de conștientizare a propriei identități. Ca
moldoveni, suntem majoritari în Republica Moldova, dar devenim minoritari în
anumite regiuni ale țării sau atunci când plecăm în alte ţări. Important e să ne
cunoaștem originile, să ne păstrăm identitatea culturală, să ne promovăm tradițiile
şi obiceiurile, respectând, totodată, identitatea şi cultura celuilalt.”

14. Ești de acord cu cele citite. Argumentează .

15. Ești tolerant cu alte minorită ți din anturajul tă u? Cum crezi că s-ar schimba
comportamentul tă u și acelor din jur dacă ai locui într-o altă țară ?

16. Comentează afirmația lui George Coșbuc:

„Dacă timpul şi istoria au pus laolaltă, în același spațiu, români şi ruși,
români şi unguri, români şi ţigani etc., atunci ei sunt obligați, prin același
determinism istoric, să se suporte, să se cunoască şi să se respecte reciproc.”

17. Cum putem transforma în fapt atitudinea de toleranță ?

18. Desprindeți semnificația acestei afirmații. John Dewey: “ Dacă vreți să vă

formați o părere asupra unei societăți , mergeți şi aflați cine este la
închisoare.”

30
 Unitatea IV
Învăț să
construiesc relații
cu ceilalți
Educația acasă și
în școală

31
 Subiectul 1
O societate unită – o societate
puternică
1. Comentează afirmația de mai jos.
„Nu doresc să reprezint totul pentru oricine, ci aș dori să însemn ceva pentru
cineva anume”.

2. Cum faci cunoștință cu o persoană care te interesează ?

3. Cum te abordează pe tine persoanele necunoscute?

4. Ce formule de etichetă verbală folosești, pentru a te adresa cuiva

necunoscut, dacă :

 Intenționezi doar să -l saluți;

 Vrei să faci cunoștință ;
 Ai nevoie de o informație;
 Observi că are nevoie de ajutor;
 Îi soliciți ajutorul?
32
5. Imaginează -ți o situație în care 5 copii de 6-8 ani ar ră mâ ne pentru mai
mult timp singuri, fă ră adulți.

 Ce crezi că se va întâ mpla?

 Cum vor lua deciziile?
 Ce probleme pot să apară ?
 De ce ?
 Consideri că , într-un asemenea grup, prezența unui copil mai mare
rezolvă problema liderului?

6. De ce copiii mai mici sunt interesați de prietenia celor mai mari?

7. Ce calită ți au copiii care nu se feresc de prietenia cu cei mai mici?

8. Citește textul de mai jos și explică care este morala lui.

Sfada păsărilor
(Poveste indiană)6

Un vâ nă tor a întins în pă dure o plasă

în care au că zut tot felul de pă să ri: şi
ciori, şi grauri, şi hulubi. Pă să rile au
prins a se pune la cale, ele înde ele:
– Că bine ne-am mai pă că lit, de am
că zut în laț. Hai să facem cumva să
scă pă m de aici. Să ne stră duim în fel şi
chip, poate ieșim la libertate.
S-au gâ ndit câ t s-au gâ ndit şi pâ nă la urmă au hotă râ t:
– Hai, zic ele, să ne avâ ntă m cu toatele în sus şi să ne luă m zborul. Mai
știi, poate că așa o să izbutim să ridică m plasa.
Zis şi fă cut. Au bă tut odată din aripi, au ridicat plasa şi au zburat.
Mare a fost mirarea vâ nă torului câ nd a vă zut că pă să rile zburau cu tot cu
plasă . Ş i hai să se ia după dâ nsele. Pă să rile zburau pe sus, iar vâ nă torul
alerga pe jos. Alerga şi se gâ ndea: „În plasă au nimerit diferite pă să ri. Te
pomenești că se iau la sfadă . Iar dacă s-or lua la sfadă , n-au să mai zboare
atâ t de repede şi plasa are să le tragă la pă mâ nt.”

33
 Așa s-a şi întâ mplat. La
început toate pă să rile duceau
plasa în bună înțelegere, dar
mai pe urmă s-au pus pe
ciondă neală .
Ciorile au prins a câ râ i:
– Nimeni nu-şi dă silința așa
ca noi, ciorile! Dacă ne-am
lenevi şi noi cum vă leneviți voi,
celelalte pă să ri, demult că deam
jos cu plasă cu tot!
Hulubii, auzindu-le, s-au supă rat ră u:
– Ba tacă -vă gura, ciorilor! Noi suntem mai harnici decâ t voi! Celelalte
pă să ri au început şi ele a țipa şi s-au încă ierat toate la sfadă . Unde nu-i
înțelegere, nu se face nici o treabă cu ispravă . Pă să rile abia-abia mai mișcau
din aripi şi plasa se lă să la pă mâ nt. Vâ nă torul a alergat, a apucat-o şi iar a
prins pă să rile.

9. Comentează afirmațiile de mai jos:

a) „Nu ești bun de nimic dacă nu ești bun decât pentru tine” Voltaire;

b) „Dacă te înțelegi întâi, nu te cerți pe urmă” Proverb

10. Solidaritate...
Citește parabola. Cum crezi, care au fost cele mai importante ingrediente în
rețeta dată ?

Supă de pietre
Un înțelept s-a retras într-o peșteră din munți
pentru a-și aprofunda practica. Ș i-a fă cut un pat din
ace de pin frumos mirositoare. Drept hrană a adunat
sâ mburi de pin și a să pat după ră dă cini. Din lut și-a
fă cut un vas și l-a ars, avâ nd acum în ce să fiarbă un
ceai sau o supă .
Lâ ngă munte era un sat mic și cum iarna nu se mai
sfâ rșea iar să tenii își terminaseră proviziile, au venit
la el după mâ ncare. Le-a dat tot ce a putut și le-a
ară tat unde erau cei mai buni pini și cele mai bune
ră dă cini, dar mulți erau prea slă biți ca să mai umble după mâ ncare. Mai ră u, în
foamea lor, deveniseră ră i, egoiști și necooperanți.

34
 Dar el știa care este soluția. A fă cut o oală mare de lut și s-a dus cu ea în
mijlocul satului. Apoi a umplut oala cu ză padă și a fă cut focul sub ea. Toți să tenii
se adunaseră curioși în jurul lui.
- Astă zi, anunță el, vă voi învă ța
cum să faceți supă de pietre.
Toți au bufnit în râ s. Cum să
faci supă de pietre? Dar omul
adunase câ teva pietre de pe
munte și, după ce le-a spă lat
bine, le-a pus în oală . Apoi a scos
din buzunarul hainei sale niște
semințe de pin și niște ră dă cini
uscate.
Un să tean a spus:
- Trebuie și niște sare la supa asta.
- Da, ră spunse omul, dar nu am sare.
- Am eu, spuse să teanul. Mă duc acasă să o aduc.
Un altul a spus:
- Ș tii, mai am o bucată de varză în pivniță . Vrei să o pui în supă ?
- Desigur, ră spunse omul. Ar fi minunat!
Iar să teanul a fugit acasă după varză . Unul a oferit doi morcovi zbâ rciți
iar un altul și-a adus aminte că mai avea o ceapă . A mai apă rut și un pumn
de orez de la o casă . Ș i încă o țelină să lbatică , și un pic de piper, și astfel,
spre încâ ntarea tuturor, aerul s-a umplut de mireasma îmbietoare a supei.
Să tenii și-au adus bolurile și au mâ ncat cu multă plă cere! A fost destulă
supă pentru toți.
- Ce isteț e omul acesta, spuneau ei, ce supă delicioasă a fă cut din niște pietre.

Subiectul 2
Educat, nu doar crescut
1. Citește textul și spune, cum ai fost educat tu?

„Am fost educat, nu doar crescut! Am fost educat să salut când intru într-o
încăpere, să spun „mulțumesc” și „te rog”, să-i respect pe cei mai în vârstă, să le ofer
scaunul, să le vorbesc cu „dumneavoastră”. Am fost învățat să-mi ofer ajutorul, să
țin ușa pentru cel care vine în urma mea, să spun „scuzați” când este nevoie. Am fost
educat să nu vorbesc tare în public, să nu comentez acțiunile altora, să nu deranjez
pe nimeni. Am fost educat să iubesc oamenii pentru ceea ce sunt, nu pentru ce pot
obține de la ei. Am fost învățat să tratez oamenii așa cum aș vrea și eu să fiu tratat!”

35
 2. Îți place cum a fost educat personajul din text?

3. Rescrie regulile pe care le-a învă țat personajul. Care dintre ele le cunoști și
tu? Pe care le aplici?

4. Charlie Chaplin, tată a 12 copii, în 1965, fiind la venerabila vârstă de 76 de

ani , a scris o scrisoare fiicei sale de 21 de ani, Geraldine, care încearcă să -și
facă o carieră în lumea dansului, în orașul Paris. Scrisoarea este
emoționantă , foarte personală , dar în același timp i se potrivește fiecă ruia
din noi. Este un exemplu de dragoste paternă și grijă , de tristețe și bucurie,
mâ ndrie și îngrijorare, înțelepciune adunată de-a lungul anilor și copilă riei,
care s-a pă strat în el.
Fetița mea
Acum este noapte. Noaptea de Crăciun. Toți soldații
înarmați din mica mea cetate au adormit. Fratele tău și
sora ta dorm. Chiar și mama ta doarme. Aproape că nu am
trezit puișorii adormiți, când m-am pornit în camera asta
semi luminata. Cât ești de departe de mine! Și să orbesc
dacă nu văd imaginea ta în fața ochilor mei tot timpul.
Portretul tău stă aici pe masă și aici, în inima mea. Dar
unde ești tu? Acolo, în Parisul de poveste, dansezi pe
măreața scenă teatrală de pe Champs-Élysées. Știu asta
prea bine și totuși mi se pare că aud pașii tăi în liniștea
nopții, văd ochii tăi, care strălucesc ca stelele pe cerul de
iarna.
Aud cum interpretezi în spectacolul de Crăciun rolul
frumoasei persiene înrobita de hanul tătar. Fii o frumoasă și
dansează! Fii o stea și strălucește! Dar dacă extazul și
mulțumirile publicului te vor îmbăta dacă mireasma florilor te
vor ameți, așază-te în colț și citește scrisoarea mea, ascultă-ți
glasul inimii. Sunt tatăl tău, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie
Chaplin! Știi tu, oare câte nopți am stat lângă patul tău când
erai mica și îți povesteam basme despre frumoasa adormită,
despre dragonul care nu doarme niciodată? Și când somnul îmi
biruia ochii bătrâni râdeam de el și îi ziceam: “Pleacă! Somnul
meu e țesut din visurile fiicei mele!”
Ți-am văzut visurile, Geraldine, ți-am văzut viitorul, ziua ta de azi. Am văzut o
fată dansând pe scenă, o zână alunecând pe cer. Auzeam cum vorbea publicul:
“Vedeți fata aceasta? Este fiica unui bufon bătrân. Mai țineți minte? Îl chemă
Charlie.” Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon bătrân! Astăzi este rândul tău.
Dansează! Eu am dansat în pantaloni rupți, largi, dar tu dansezi în costum de
mătase de prințesă. Aceste dansuri și furtuna de aplauze te vor înălța la cer.
Zboară! Zboară acolo! Dar coboară și pe pământ! Trebuie să vezi viața oamenilor,
viață dansatorilor de pe stradă, care dansează tremurând de frig și de foame. Eu
am fost ca ei, Geraldine. În acele nopți magice când tu adormeai legănată de
poveștile mele, eu stăteam treaz.

36
 Mă uitam la fața ta, ascultam bătăile inimii tale și mă
întrebam: “Charlie, oare acest pisicuț într-o zi te va
recunoaște?” Nu mai știi, Geraldine. Multe povești ți-am
spus în acele nopți îndepărtate, dar poveste mea –
niciodată. Dar ea este interesanta. Este despre bufonul
flămând, care cânta și dansa în cartierele sărace ale
Londrei și pe urmă strângea pentru binefaceri. Iată-o,
povestea mea! Am cunoscut și foamea și ce înseamnă să
nu ai un acoperiș deasupra capului. Mai mult decât atât, am simțit durerea
umilitoare a măscăriciului hoinar, în pieptul căruia se frământa un ocean de
mândrie; și această mândrie era rânită dureros de monedele aruncate. Și totuși
sunt viu, așa ca să lăsăm asta.
Mai bine să vorbim despre tine. După numele tău – Geraldine – urmează familia
mea – Chaplin. Cu aceasta familie, mai bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar
eu am plâns mai mult decât au râs ei. Geraldine, în lumea în care trăiești, există nu
numai dansuri și muzică! La miezul nopții, când ieși din sala imensă, poți să uiți de
admiratorii bogați, dar nu uita să întrebi de șoferul taxiului, care te va duce acasă,
de soția sa. Și dacă este însărcinată și nu au bani de scutece pentru viitorul copil,
pune-i niște bani în buzunar. Am dat ordin la bancă să-ți plătească aceste cheltuieli.
Dar celorlalți plătește-le exact cât le datorezi. Din când în când mergi cu metroul
sau cu autobuzul, mergi pe jos și cunoaște orașul.
Privește mai atent la oameni! Uita-te la
văduve și copii orfani. Măcar o data pe zi
vorbește-ți așa: “Sunt la fel ca ei”. Da, ești una
cu ei, fetița mea! Mai mult decât atât. Arta,
înainte să dea aripi omului, ca el să zboare în
sus, îi rupe picioarele. Și dacă va veni ziua
când te vei simți mai presus decât publicul,
părăsește scena imediat. Cu primul taxi mergi
prin periferiile Parisului. Îl știu foarte bine!
Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine,
poate chiar mai frumoase, mai grațioase, cu mai multa mândrie. Acolo nu va fi nici
urma de reflectoarele orbitoare ale teatrului tău. Reflector pentru dânsele este
luna.
Uita-te bine! Nu dansează ele mai bine decât tine? Recunoaște, fetița mea!
Întotdeauna se va găsi acela care dansează, joacă mai bine decât tine! Și tine minte:
în familia lui Charlie nu a fost nici unul care să fi certat șoferul de taxi sau să râdă
de săracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trăi. Vreau ca tu
niciodată să nu știi ce e aceea sărăcie. Cu această scrisoare îți trimit o carte de
cecuri, pentru ca tu sa poți cheltui cat îți dorești. Dar când vei cheltui doi franci să
nu uiți că al treilea nu e al tău. El trebuie să îi aparțină unui necunoscut care are
nevoie de dânsul. Iar tu vei găsi repede unul. Trebuie numai să vrei să-i vezi pe
acești săraci necunoscuți și îi vei întâlni oriunde. Vorbesc cu tine despre bani,
deoarece le-am cunoscut puterea demonică. Am petrecut foarte mult timp la circ și
tot timpul îmi făceam griji pentru echilibriști.
Și trebuie să-ți spun că oamenii cad cel mai des pe pământul tare, mai des decât
echilibriștii de pe sârmă. Poate la vreo petrecere selecta te va orbi strălucirea
vreunui diamant. În acel moment el va deveni acea sârmă periculoasă și căderea
37
este inevitabilă. Poate, într-o bună zi, o să te cucerească chipul frumos al unui prinț.
În acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experiența, iar aceștia cad de fiecare
data. Nu îți vinde inima pentru aur și bijuterii. Află că cel mai mare diamant este
soarele. Din fericire el strălucește pentru toți. Când va veni vremea și te vei
îndrăgosti, iubește acea persoana din toata inima. I-am spus mamei tale sa-ți scrie
despre asta. Ea înțelege dragostea mai mult decât mine și e mai bine că ea să
discute despre acest lucru cu tine. Munca îți este grea, știu asta.
Corpul îți este acoperit de o bucată de mătase. Pentru artă
poți să apari pe scenă și dezbrăcat, dar să te întorci de acolo
trebuie nu numai să fii îmbrăcat, dar și mai curat. Sunt bătrân
și poate, cuvintele mele suna amuzant. Dar, după mine, trupul
tău dezgolit trebuie să aparțină numai celui care îți iubește
sufletul dezgolit. Nu este grav, dacă părerea ta în această
privință este veche de zece ani, adică aparține timpului trecut.
Nu-ți fie frică, acești zece ani nu te vor îmbătrâni. Dar oricum
nu ar fi, vreau ca tu să fii ultimul om care va deveni locuitor al
insulei goilor. Știu că tații și copiii duc o luptă veșnică. Lupta cu mine, cu gândurile
mele, fetița mea! Nu iubesc copiii ascultători. Și cum nu au căzut lacrimi din ochii
mei pe aceasta scrisoare, vreau să cred, că această noapte de Crăciun este noaptea
minunilor.
Îmi doresc să se întâmple o minune și tu să înțelegi cu adevărat ce am vrut să-ți
spun. Charlie a îmbătrânit, Geraldine. Mai devreme sau mai târziu în loc de rochia
albă de scenă va trebui să îmbraci veșminte de doliu ca să vii la mormântul meu.
Acum nu vreau să te întristez. Dar din vreme
în vreme uită-te în oglindă – acolo vei vedea
trăsăturile mele. În vinele tale curge sângele
meu. Chiar și atunci când sângele se va opri
în vasele mele, vreau ca tu să nu îl uiți pe
tatăl tău. Nu am fost un înger, dar
întotdeauna am încercat să fiu om. Încearcă
și tu.
Tatăl tău,
Charlie

5. Ce înseamnă , în opinia ta, să fii om?

6. Selectează din text sfaturile pe care Charlie le-a scris în scrisoarea sa că tre
Geraldine. Selectează trei sfaturi de care vei ține cont și tu.

7. Cum crezi, și somnul pă rinților tă i a fost/este țesut din visurile tale?

Argumentează .

8. Împă rtă șești ideea că fiecare al treilea leu nu e al tă u și că trebuie să -l dai

celui care are nevoie de el? Argumentează .

9. Spune, ce lecții de viață ți-au dat pă rinții? Dar tu, ce ai vrea să -i înveți pe
copii tă i?

38
10. Scrie un eseu în care să vorbești despre importanța educației în familie.

Subiectul 3
Cerințe cât se poate de actuale
Scrisoarea lui Abraham Lincoln către profesorii
fiului lui

Scrisoarea lui Abraham Lincoln că tre profesorii școlii unde învă ța fiul lui,
în care îi ruga pe aceștia să îi dea cea mai aleasă învă ță tură , a inspirat mulți
pă rinți și profesori, iar rugă mințile acestuia sunt câ t se poate de actuale,
deși au fost scrise acum peste 150 de ani:

Fiul meu va trebui să învețe că nu toți oamenii sunt sinceri și onești. Dar
învățați-l dacă puteți minunăția cărților. Și, totuși, dați-i timp să gândească
la misterul etern
al păsărilor
cerului, al
albinelor de sub
soare și al
florilor de pe
câmp. În școală,
învățați-l că e
mult mai
onorabil să
eșueze decât să
trișeze.
Învățați-l să
aibă încredere
în propriile-i
idei, chiar dacă
ceilalți îi spun că se înșală. Învățați-l să fie amabil cu oamenii amabili și dur
cu cei duri. Încercați să-i dați fiului meu tăria de a nu urma mulțimea, să nu
urmeze turma. Învățați-l să-i asculte pe toți oamenii; dar învățați-l de
asemenea să selecteze ceea ce a auzit printr-o proiecție a adevărului și să
păstreze doar ce e bun. Învățați-l, dacă puteți, cum să râdă când e trist.
Învățați-l să fie grijuliu cu cinicii și să fie atent la lingușitori.
Învățați-l să-și „vândă” creierul celor care dau mai mult, dar niciodată să
nu pună un preț pe sufletul și inima lui. Învățați-l să-și astupe urechile la
bârfă și să lupte când crede că aceasta este soluția. Tratați-l gentil, dar nu-l
protejați, deoarece numai testul focului face oțetul bun.
Lăsați-l să aibă curajul de a fi nerăbdător. Lăsați-l să aibă curajul de a fi
brav. Învățați-l să aibă întotdeauna încredere sublimă în el însuși, deoarece
39
 apoi va avea încredere în umanitate. Aceasta este o cerință mare, dar vedeți
totuși ce puteți face. Este așa un copil de treabă, fiul meu!

1. Ce calită ți/deprinderi despre care e vorba în scrisoare ai deja formate?

2. Care lucruri din cele enumerate ai dori să te învețe profesorii tă i?
3. Dacă ai face un top al celor mai importante lucruri pe care ar trebui să ți le
formeze școala, care ar fi acestea? Argumentează .
4. Explică ce înseamnă educația pentru tine?
5. Descrie cum ar ară ta o școală ideală ? Ce sistem de învă ță mâ nt ar exista?
Cum ar fi profesorii ? Dar elevii?

Informație suplimentară

Abraham Lincoln (n. 12

februarie 1809, Comitatul
LaRue, Kentucky, Kentucky,
SUA – d. 15 aprilie 1865,
Washington, SUA) a fost al
șaisprezecelea președinte al
Statelor Unite ale Americii,
funcție pe care a exercitat-o
începâ nd cu luna martie
1861 și pâ nă la asasinarea
sa în aprilie 1865. Lincoln a
condus Statele Unite în
timpul Ră zboiului Civil—cel
mai sâ ngeros conflict al să u,
dar și cea mai mare criză
morală , constituțională și politică . Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a
abolit sclavia, a întă rit guvernul federal și a modernizat economia.

Erau anumite reguli

Numele meu este Sanda Maria Negroponte, nă scută Tă tă rescu. “Sanda”, pentru
că tată l meu ținea la un nume scurt, care să nu-mi dea posibilitatea unor
diminutive. „Maria”, pentru că
bunica maternă se numea Maria.
Am avut un frate, cu patru ani
mai tâ nă r decâ t mine, Tudor. Îmi
amintesc de copilă rie cu drag, cu
regretul infinit că a durat atâ t de
40
puțin. Câ nd privesc în urmă , am impresia că a trecut ca o să geată . Tată l meu,
Gheorghe Tă tă rescu, a fost prim-ministru de două ori, ambasador în Franța, apoi
vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, după ră zboi. A fost pe cele mai înalte
culmi ale politicii.
Mama a avut delicatețea şi inteligența să se pună puțin deoparte. Pă cat. Mama
era înzestrată cu valori aproape tot atâ t de mari ca şi tată l meu. A ră mas orfană de
tată la opt ani, iar bunica mea i-a luat pe cei trei copii ai ei, a vâ ndut o moșie şi a
plecat în Belgia. Ş i mama mea a primit o educație occidentală , în sensul bun al
cuvâ ntului, neuitâ nd nici o clipă că e româ ncă , ră mâ nâ nd cu dragostea de țară şi
acceptâ nd să se întoarcă în Româ nia câ t de repede. În Româ nia l-a cunoscut pe
tata şi s-au că să torit la începutul ră zboiului. Eu m-am nă scut în 1919.
La noi în casă era o viață de intelectuali. Noi, copiii, aveam voie să asistă m la
discuții, cu condiția să nu scoatem o vorbă . Așa ne-am obișnuit să ascultă m. Tot la
noi în casă am învă țat două lucruri esențiale: conținutul meselor nu conta prea
mult, cea mai importantă era conversația care avea loc la masă . Se purta la un
nivel înalt şi sigur că am învă țat să nu vorbim cu gura plină .
Pe câ nd aveam 6 ani, am intrat în clanul Negroponte, unde erau trei bă ieți şi o
fată . Mi-am legat toată viața, din copilă rie, de familia Negroponte şi pe urmă m-
am că să torit cu fratele mai mare, Ulysse. Ne-am că să torit în 1940: a fost o că snicie
bazată pe o mare prietenie şi o înțelegere extraordinară , care a durat 50 de ani
fă ră pată .
Fă ceam parte – şi ei, şi noi – dintr-o anumită clasă socială . Erau anumite reguli,
care par puțin superficiale astă zi, dar care dă deau o normă de ținută , de
comportament, de prezentare, de conversație, de exigență în privința
cunoștințelor, în modul de a vedea viața – toate erau complet diferite de ceea ce
este astă zi.
La Liceu, aveam o uniformă cu un cordon de culoare diferită în funcție de clasă .
Purtam fuste lungi, iar pe coridoare trebuia să stă m într-o liniște perfectă . Câ nd
ieșeam la recreație – nu se auzea o vorbă , era o disciplină ! Eu eram semiinternă ,
adică dejunam la școală şi, după -amiază , luam întotdeauna trei-patru ore de
meditații, deoarece clasa trebuia să fie perfect pregă tită pentru a doua zi. Nu se
putea trage chiulul! Ş i nu se putea pentru că atmosfera era de așa natură : dorința
de a fi printre cei mai buni era sinceră . Sincer doream să fim premiante! Aveam
senzația unui concurs real pentru toată viața. Nu mai spun că învă țai să te porți.
Să te ții, să te controlezi... Era, în fond, o disciplină de viață puțin militară , dacă
vreți. A fost foarte bine, pentru că , după această experiență , am vă zut viața mult
mai sever. Mi-am dat seama că viața nu e foarte amuzantă şi că trebuie să fie bine
studiată .
Simt obligația acum să spun că port o mare recunoștință pă rinților mei. Am
avut pentru ei o mare admirație. Nu am avut față de ei nici un moment de revoltă .
Grație educației lor, am avut curajul să nu cedez la nici o presiune şi sunt mâ ndră
de lucrul acesta.
(Sanda Negroponte Copilăria la români)

6. De ce aspecte ale educației își amintește autoarea?

7. Pentru ce le este recunoscă toare pă rinților să i?

41
 8. De ce disciplina severă i se pare și astă zi o strategie corectă ?

9. Cum evocă autoarea că snicia sa?

10. Discutați câ t de important este că soții să fie și prieteni.

11. Care este sentimentul dominant al textului?

12. Dezvoltați ideea din segmentul subliniat: ce anume s-a schimbat în

societatea de astă zi?

13. Există și astă zi cercuri sociale, care să formeze individul din cadrul lor?

14. Există un cod comportamental, niște reguli și prohibiții, pe care le

respectați în cercul vostru?

15. Cum v-a influențat cercul din care faceți parte?

Unitatea V
Învăț să iau o
decizie
42
 Probleme și dileme

Subiectul 1
O decizie= o responsabilitate
1. Comentează proverbul de mai jos.
„Cu toți sfătuiește-te, de toți întreabă, dar hotărăște singur.”

2. Citește poezia. Ce impresii ți-a creat?

S-AU DUS...
43
 Câ nd mi-a să rit pe dinainte,
Râ ul mi-a spus :
Vino cu mine,
Ș i nu m-am dus,
Câ nd îmi trecu pe maluri,
Vâ ntul mi-a spus :
Vino cu mine,
Ș i nu m-am dus.
Câ nd mi-a zburat de sus în jur,
Ș oimul mi-a spus :
Vino cu mine,
Ș i nici cu șoimul nu m-am dus.
Ș i au trecut pe lâ ngă mine,
Că tre apus,
Apele, vântul, stelele, șoimii,
Ș i au trecut și-ală turea s-au dus.

Tudor Arghezi

3. Ai vrut în anumite situații să iei o hotă râ re de unul singur?

4. Ce te împiedică să iei decizii de unul singur?

5. În situațiile-dilemă , apelezi la ajutorul cuiva(rude, prieteni, profesori,

altcineva)?

6. Ai regretat/n-ai regretat pentru anumite decizii luate de tine? Câ nd? De ce?

7. Ce ar trebui să faci ca hotă râ rea ta să nu fie una pripită ?

8. Ț ii cont de reacția celor din jur câ nd iei o hotă râ re?

9. Ț i-e teamă de ce-ar zice alții privitor la decizia ta (luată de tine)?

10. Te împiedică ceva să acționezi într-un anumit fel? Ce?

11. Ai învă țat să iei o hotă râ re de unul singur?

Bulgărele de zăpadă
16, vineri
Ninge, ninge întruna. În dimineața aceasta,
câ nd plecam de la școală , s-a petrecut o
întâ mplare urâ tă cu ză pada. Un grup de
elevi, de cum au cotit-o pe Corso, au şi

44
început să arunce cu bulgă ri de ză padă , din ză pada aceea plină de apă , care face
bulgă rii tari şi grei ca pietrele. Pe trotuare trecea multă lume. Un domn strigă :
– Încetați, ștrengarilor! Ş i, în aceeași clipă , de pe partea cealaltă a stră zii, se
auzi un țipă t ascuțit; era un bă trâ n care își pierduse pă lă ria şi se clă tina,
acoperindu-şi fața cu mâ inile, iar lâ ngă el un copil striga:
– Ajutor! Ajutor!
Imediat a alergat lume din toate pă rțile. Fusese lovit de un bulgă re la un ochi.
Toți copiii au luat-o la fugă , care încotro, câ t ai clipi, iute ca să gețile. Eu mă aflam
în fața libră riei, unde intrase tată l meu, câ nd i-am vă zut venind în goana mare pe
câ țiva dintre colegii mei care s-au amestecat printre ceilalți de lâ ngă mine şi s-au
prefă cut că privesc vitrinele: era Garrone cu obișnuita lui bucată de pâ ine în
buzunar, Coretti, zidă raşul, şi Garofi, cel cu timbrele. Între timp, în jurul
bă trâ nului se adunase o mulțime de oameni şi un sergent şi alte persoane alergau
încoace şi încolo amenințâ nd şi întrebâ nd:
– Cine e? Cine a fost? Tu ești? Spuneți cine a fost! Ş i se uitau la mâ inile copiilor,
să vadă dacă le aveau sau nu ude de ză padă . Garofi era lâ ngă mine: mi-am dat
seama că tremura tot şi era alb la față , ca un mort.
– Cine e? Cine-a fost? continua lumea să strige. Atunci l-am auzit pe Garrone,
șoptindu-i-i lui Garofi:
– Hai, du-te şi te prezintă ; ar i o lașitate să lași să ie pedepsit un altul.
– Dar eu nu am fă cut-o înadins! îi ră spundea Garofi, tremurâ nd ca o frunză .
– N-are importanță , fă -ți datoria, repeta Garrone.
– Dar nu am curaj!
– Fă -ți curaj, te însoțesc eu!
Sergentul şi ceilalți strigau din ce în ce mai tare:
– Cine e? Cine a fost? I-a intrat omului sticla de la ochelari în ochi! Tâ lharilor!
Am crezut că Garofi se pră bușește.
– Vino, îi spuse hotă râ t Garrone, te apă r eu! Ş i, apucîndu-l de un braț, îl
împinse înainte, susţinîndu-l ca pe un bolnav. Mulțimea a vă zut şi a înțeles îndată ,
iar câ țiva s-au nă pustit spre el cu pumnii ridicați. Dar Garrone s-a așezat la mijloc,
strigîndu-le:
– Zece bă rbați ați vrea să să riți împotriva unui copil?
Atunci toți s-au oprit şi sergentul l-a luat pe Garofi de-o mâ nă şi l-a condus prin
mulțime pâ nă la pră vă lia de paste fă inoase, unde îl duseseră pe cel lovit, ca să -şi
mai revină puțin. Vă zâ ndu-l, l-am recunoscut imediat pe bă trâ nul funcționar care
locuiește în aceeași clă dire cu noi, la etajul al patrulea, împreună cu nepoțelul să u.
Stă tea pe un scaun şi avea o batistă la ochi.
– N-am fă cut-o înadins! plâ ngea Garofi în hohote, mort de frică . N-am fă cut-o
înadins! striga el disperat.
Două , trei persoane l-au îmbrâ ncit cu furie în pră vă lie, țipâ nd la el pe ton de
poruncă :
– În genunchi, cu fruntea la pă mâ nt, cere
iertare! Ş i cu o-mbrîncitură l-au aruncat pe
jos. Dar, pe neașteptate, două brațe
puternice l-au ridicat în picioare şi un glas
hotă râ t a spus:

45
 – Nu, domnilor! Era directorul nostru, care vă zuse totul. Deoarece copilul a
avut curajul să se prezinte singur, adă ugă , nimeni nu are dreptul să -l înjosească .
Toți au tă cut.
– Cere-ți iertare! îi spuse lui Garofi directorul.
Garofi izbucni în plâ ns, îmbră țișă picioarele bă trâ nului, care-i că ută capul cu
mâ nă şi-l mâ ngâ ie. Atunci toți într-un cor:
– Du-te, bă iete, hai du-te, întoarce-te acasă !
Ş i tată l meu m-a tras afară din mulțime, iar în drum, spre casă , mi-a spus:
– Enrico, într-o asemenea întâ mplare, tu ai avea curajul să -ți faci datoria, să te
duci să -ți mă rturisești greșeala?
– Da, tată .
– Dă -mi cuvâ ntul tă u de copil cinstit.
– Îți dau cuvâ ntul meu, tată !
Edmondo de Amicis
Cuore – inimă de copil

12. Garrone insistă ca Garoffi să -și facă mai mult curaj și să -și recunoască vina.
De ce?

13. De ce în situații asemă nă toare nu te hotă ră ști/te hotă ră ști greu să -ți
recunoști vina?

14. Comentează replica directorului: „Nu, domnilor! Deoarece copilul a avut

curajul să se prezinte singur, nimeni nu are dreptul să-l înjosească”.

15. Câ t de mult avem nevoie în astfel de situații ca cineva să ne sprijine, să ne

ajute să luă m o decizie.

16. Ce-l fră mâ ntă pe tată l lui Enrico atunci câ nd l-a întrebat: „Tu ai avea curajul
să-ți faci datoria, să te duci să-ți mărturisești greșeala?”
17. Demonstrează că acest text conține o lecție pe tema: „Învă ț să iau o decizie
– decizia de a recunoaște”.

18. Decizia de a recunoaște e una din cele mai grele pentru mulți dintre noi. Ce
am putea face pentru a depă și această dificultate?

19. Cum crezi, după această întâ mplare, Garoffi ar avea curajul să -i facă o vizită
bă trâ nului? Comentați.

20. Dacă ai fi în rolul lui Garoffi, ce ai face? Cum ai proceda?

21. Ce crezi că se va întâ mpla în continuare?

Subiectul 2
Decizii care ne schimbă viața
46
 1. Un geniu își ia rămas bun- așa s-a spus- fiindcă înainte de a muri, Gabriel
Garcia Marquez a trimis o scrisoare de ră mas bun prietenilor, cititorilor şi
admiratorilor să i. Astă zi, datorită internetului, această scrisoare este difuzată și
o poți citi și tu. Acest scurt text pe care ni l-a lă sat pe post de testament este
exact ca o lecție de viață pentru fiecare dintre noi . Citește mai jos și spune ce ai
simțit câ nd ai terminat de citit.

Un geniu își ia rămas-bun

“Dacă pentru o clipa Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă și mi-ar
dărui o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ceea ce gândesc însă, în mod
categoric, aș gândi tot ceea ce zic.
Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce
semnifică.
Aș dormi mai puțin dar aș visa
mai mult, înțelegând că – pentru
fiecare minut în care închidem
ochii – pierdem șaizeci de secunde
de lumină.
Aș merge când ceilalți se opresc,
m-aș trezi când ceilalți dorm, aș
asculta când ceilalți vorbesc și cât
m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată!…
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbracă foarte
modest, m-aș întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci și
sufletul meu.
Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățica de viață!…
N-aș lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi
iubesc.
Aș convinge pe fiecare femeie sau bărbat, spunându-le că sunt favoriții mei, și aș
trăi îndrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aș demonstra cât se înșală, crezând că nu se mai îndrăgostesc când
îmbătrânesc, neștiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc!
Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur.
Pe bătrâni i-aș învață că moartea nu vine cu bătrânețea, ci cu uitarea.
Atâtea lucruri am învățat de la voi, oameni…
Am învățat că toata lumea vrea sa trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage
de seama că adevărata fericire rezidă în felul în care-l escaladezi…
Am învățat că, atunci când un nou- născut strânge cu pumnul lui micuț – pentru
prima oara – degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna…
Am învățat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când ar
trebui să-l ajute să se ridice…
Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești!
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa
foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău.

47
 Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ți-aș da o
îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să–ți dau mai multe.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare
dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată și încă o dată, până la infinit...
Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, ți-aș spune “Te
iubesc!”. Nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.
Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă, de fiecare dată, altă
oportunitate pentru a face lucrurile bine… Dar, dacă greșesc – cumva – și ziua de
azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să–ți spun cât te iubesc, că niciodată
nu te voi uita!
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân.
Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești.
De aceea, nu mai aștepta, fă azi tot ce poți deoarece, daca ziua de mâine nu va
mai veni… în mod sigur vei regreta că nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o
îmbrățișare, un sărut… și că ai fost prea ocupat pentru a le îndeplini… o ultimă
dorință…
Să-i ții, pe cei pe care-i iubești, aproape de tine; șoptește-le la ureche cât de multă
nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, fă-ți timp să le spui: “Îmi pare rău!”,
“Iartă-mă!”, “Te rog!” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.
Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-i Domnului tăria și înțelepciunea pentru a le exprima!
Arată-le prietenilor tăi cât de importanți sunt pentru tine!”

1. Selectează trei, cele mai importante sfaturi pentru tine, de care vei ține cont.

2. De care dintre sfaturile citite ai avut nevoie, dar nu le-ai primit la timp?

3. Care ar fi cele două sfaturi pe care le-ai recomanda prietenilor tă i?

4. Ce-ai învă țat din această scrisoare?

5. Selectează sfaturile care ți-au plă cut cel mai mult? De ce? Argumentează .

6. Care sfaturi nu ți-au plă cut? De ce? Argumentează .

7. Alcă tuiește o listă de lucruri /fapte pe care ai dori să le realizezi pe

parcursul vieții? De ce anume aceste lucruri ? Argumentează .

8. Scrie o scrisoare asemă nă toare celei citite.

Subiectul 3
Probleme și dileme
1. Ce basme despre prinți și prințese, regi și regine cunoști?

48
 2. Cu ce sens folosești comparația „ca o prințesă ”?

3. Ce mod de viață îți imaginezi, câ nd spui despre cineva că o duce foarte bine?

4. Ce mod de viață îți imaginezi, câ nd spui despre cineva că o duce greu?

5. Care este, în viziunea ta, pragul să ră ciei?

6. Comentează proverbul: „Nu este sărac acela care are puțin, ci acela care cere
mult”.

Prințesa și cerșetoarea
[Sara are 12 ani şi tră iește în Anglia, în anul 1905. Câ ndva tată l ei era bogat, iar
ea era eleva-model a școlii. După ce tată l ei a murit subit, lă sâ nd-o fă ră un ban,
directoarea școlii a început să o folosească drept servitoare gratuită . Înainte Sara
era supranumită „prințesă ”
din cauza bogă ției; acum ea
încearcă să -şi pă streze
demnitatea în pofida
circumstanțelor.]
A avut multe ocazii să -şi
întoarcă gâ ndul spre altceva şi
multe șanse să se pună la
încercare – dacă era sau nu o
adevă rată prințesă . Dar una
din cele mai grele încercă ri la
care a fost supusă veni într-o
oribilă zi pe care, cum gâ ndise
de multe ori după aceea, nu
avea s-o uite niciodată în întreaga ei viață .
Plouase de câ teva zile fă ră încetare; stră zile erau reci, ude şi pline de o ceață
umedă , pă trunză toare; era glod pretutindeni – glodul cleios al Londrei – şi negura
le acoperea pe toate ca un lințoliu. Firește, tocmai într-o zi ca aceasta se gă siră o
mulțime de treburi pentru Sara, cumpă ră turi şi mesaje de purtat, în diferite
capete ale orașului, şi ea era trimisă afară , iar şi iar, pâ nă câ nd hainele ei ponosite
deveniseră ude şi grele. Penele vechi de pe pă lă ria ei zdrențuită pă reau şi mai
caraghioase decâ t de obicei, iar ghetele erau atâ t de gă urite, încâ t lă sau apa să
intre şi să iasă în voie. Pe lâ ngă aceasta, în ajun fusese lă sată fă ră masă , pentru că
directoarea o pedepsise cu foamea. Era atâ t de înfometată şi obosită , încâ t fața ei
ară ta şi mai trasă decâ t de obicei. Astfel își vedea de drum, încercâ nd să
gâ ndească la altceva. Odinioară imaginația o ajutase să uite de realitatea dură .
Acum însă era foarte greu să se detașeze. Dar insista să încerce, iar şi iar; pe câ nd
apa murdară i se plimba prin ghetele rupte, vântul pă trunză tor îi smulgea de pe
umeri jacheta, Sara își vorbea în gâ nd:
„Să ne imagină m că sunt îmbră cată cu haine uscate. Să ne imagină m că am
ghete bune, un palton lung şi că lduros, ciorapi de lâ nă şi o umbrelă întreagă . Ş i să

49
ne imagină m – să ne imagină m – că , trecâ nd pe lâ ngă o brută rie, aș gă si o monedă
de șase pence [pens] – care n-ar fi a nimă nui. Să ne imagină m că , dacă aș gă si-o, aș
intra în brută rie şi aș cumpă ra șase chile din cele mai fierbinți şi le-aș mâ nca pe
toate, pe loc.”
Uneori în această lume se întâ mplă lucruri foarte ciudate.
Ceea ce i s-a întâ mplat Sarei a fost, fă ră îndoială , un lucru extrem de ciudat.
Tocmai câ nd își spunea cele de mai sus, urma să traverseze strada. Strada era
foarte lunecoasă şi plină de glod, Sara privea atent sub picioare, o dată era câ t pe
ce să alunece – câ nd, deodată , ceva stră luci în noroi. Era o monedă de argint – o
monedă micuță , că lcată de mulți trecă tori, dar capabilă încă să stră lucească puțin.
Nu tocmai șase pence, dar aproape atâ t – patru.
Într-o clipă , moneda ajunse în mâ na vâ nă tă de frig a Sarei.
– Vai! exclamă ea, este adevă rat! Chiar adevă rat!
Ş i apoi, dacă vreți să mă credeți, a privit drept la pră vă lia din fața ei. Era o
brută rie! Înă untru, o femeie veselă , rumenă , într-un șorț în carouri, tocmai aranja
în vitrină o tava plină cu chile fierbinți, proaspă t coapte – niște chile mari,
pufoase, cu stafide.
Pentru o clipă , Sara simți că amețește – surpriza şi imaginea chilelor, şi aroma
minunat de îmbietoare care venea din ferestruica brută riei erau prea mult pentru
un copil hă mesit şi înghețat.
Își dă dea seama că poate folosi moneda fă ră ezitare. Era evident că ză cuse în
glod de ceva timp şi posesorul ei s-a pierdut de mult în șuvoiul pietonilor care
treceau zilnic pe același drum.
„Dar totuși am s-o întreb pe brută reasă dacă n-a pierdut nimic”, şi-a spus Sara.
S-a apropiat deci de pră vă lie şi a pă șit pe prima treaptă a scă rilor cu ghetuța udă
leoarcă . În această clipă , a vă zut ceva ce a fă cut-o să se oprească .
Era o siluetă mică , şi mai nenorocită decâ t ea însă și – cineva care ară ta mai
degrabă ca un morman de zdrenţe, din care două piciorușe desculțe, roșii de frig
şi negre de noroi, ieșeau afară , pentru că peticele cu care încerca să le acopere
stă pâ na lor nu ajungeau pâ nă la tă lpi. Deasupra zdrenţelor apă rea un cap zburlit
şi o față murdară cu ochi mari, că zuți şi flă mâ nzi.
Sara își dă du imediat seama că ochii erau flă mâ nzi şi simți un val de
compasiune. „Iată cineva şi mai flă mâ nd decâ t mine”, își spuse ea cu un suspin.
Fetița o privi pe Sara cu ochi mari şi se mișcă la o parte, fă câ ndu-i loc să treacă .
Era obișnuită să se dea la o parte şi să le facă loc tuturor. Ș tia că , dacă o vede un
polițist, i se va ordona „să o ia la picior”.
Sara strâ nse în pumn moneda de patru pence şi ezită câ teva clipe. Apoi vorbi.
– Ț i-e foame?
Fetița se foi între zdrenţe.
– D’apoi cum! ră spunse ea ră gușit. D’apoi cum!
– N-ai mâ ncat nimic la prâ nz? continuă Sara.
– Nici un prâ nz nimica, fu ră spunsul şi mai ră gușit. Nici dejun, nici cină – deloc
nimic.
– De câ nd? întrebă Sara.
– D’apoi parcă eu știu? N-am gă sit azi nimic toată ziua. Am cerut şi am cerut,
dar degeaba.

50
 Sara simți că foamea şi amețeala o copleșesc şi mai mult câ nd se uita la biata
creatură . Dar în minte, ca un ceasornic, gâ ndurile alergau, exacte, şi își vorbea în
sinea ei, deși inima îi era grea ca o piatră .
„Dacă sunt o prințesă ,” își spunea ea,
„dacă sunt într-adevă r o prințesă – atunci
prințesele, câ nd erau să race şi alungate de
pe tron – întotdeauna împă rțeau ce aveau
cu supușii lor – dacă întâ lneau pe cineva
mai să rac şi mai flă mâ nd decâ t ele.
Întotdeauna împă rțeau. O chilă costă un
penny [penni]. Dacă aș fi gă sit o monedă
de șase pence, aș fi mâ ncat şi șase chile.
Patru nu vor fi suficiente pentru nici una
dintre noi. Dar tot mai bine decâ t nimic.”
– Așteaptă un minut, îi spuse ea cerșetoarei.
Intră în brută rie. Încă perea era caldă şi plină de arome delicioase. Stă pâ na se
pregă tea să pună în vitrină o nouă partidă de chile calde.
– Vă rog, spuse Sara, nu ați pierdut o monedă – o monedă de argint, de patru
pence? Ş i i-a ară tat bă nuțul lucitor.
Femeia a privit moneda şi apoi s-a uitat lung la Sara, la fața ei, serioasă şi
palidă , şi la hainele ei degradate, cu urme ale splendorii de câ ndva.
– Să -ți fie de bine, copile, parcă n-am pierdut nimic. Unde ai gă sit-o?
– În drum, ră spunse Sara.
– Atunci pă streaz-o şi ii pe pace, spuse blajin femeia. Va fi ză cut acolo de o
să ptă mâ nă şi mai mult, cine știe a cui a fost. Nu-i mai dai de urmă .
– Ș tiu, a ră spuns Sara, dar m-am gâ ndit să vă întreb oricum.
– Puțini oameni ar fi întrebat, remarcă brută reasa, cu o privire mirată şi
binevoitoare în același timp. Poate că vrei să cumperi ceva? adă ugă ea, observâ nd
cum privește Sara chilele.
– Da, patru chile, vă rog, spuse Sara. Cele câ te un penny fiecare.
Femeia se apropie de vitrină şi puse câ teva chile într-o pungă de hâ rtie. Sara
observă că erau șase.
– Patru, vă rog. Nu am decâ t patru pence, explică ea.
– Am mai pus două , ca să umplu punga, ră spunse binevoitor femeia. Nu cred că
va fi dificil să le mă nâ nci pe toate. Doar ești flă mâ ndă , nu-i așa?
Sara simți cum ochii i se împâ nzesc.
– Da, ră spunse ea. Sunt foarte flă mâ ndă . Vă mulțumesc mult, doamnă , şi... –
voise să adauge „afară este o fetiță şi mai flă mâ ndă decâ t mine”, dar tocmai atunci
intraseră doi sau trei cumpă ră tori gră biți şi vâ nză toarea se ocupă de ei. De aceea
Sara a mai mulțumit o dată şi a ieșit din brută rie.
Mica cerșetoare era acolo unde o lă sase, zgribulită în colțul scă rilor.
Tremurâ nd în zdrenţele ei ude şi murdare, privea înainte cu ochii sticliți şi Sara
vă zu cum fetița își trecu brusc mâ na peste pleoape, ștergâ nd niște lacrimi care,
pesemne, i s-au prelins neașteptat de sub genele amorțite. Mormă ia ceva sub nas.
Sara deschise punga de hâ rtie şi scoase o chilă fierbinte , care îi încă lzi imediat
mâ inile.
– Uite, spuse ea, punâ nd chila în poala peticită , este bună şi caldă . Mă nâ ncă şi
n-o să -ți mai fie atâ t de foame.
51
 Cerșetoarea se opri din mormă it şi o privi cu neîncredere – norocul neașteptat
o speriase; apoi înșfă că chila şi începu să o îndese în gură cu îmbucă turi mari.
– Vai de mine! Vai de mine! auzi Sara exclamația ei ră gușită , de bucurie
nestă pâ nită . Vai de mine!
Sara mai scoase două chile şi le puse în poala fetiței. Glasul acesteia, ră gușit şi
lacom, o cutremurase pâ nă la mă duva oaselor. „Este mai flă mâ ndă decâ t mine,” își
spuse Sara. „Moare de foame.” Dar mâ na îi tremura câ nd adă ugă a patra chilă . „Iar
eu nu mor de foame,” continuă ea şi puse jos a cincea chilă .
Înfometata să lbatică londoneză continua să muște şi să devoreze, câ nd Sara se
întoarse şi plecă . Mica cerșetoare era prea gră bită ca să mulțumească , chiar dacă
ar fi fost învă țată să se poarte politicos – dar nici nu fusese. Nu era decâ t un biet
animal al stră zilor.
– La revedere, spuse Sara.
După ce traversă strada, se uită în urmă . Fetița ținea câ te o chilă în fiecare
mâ nă şi se oprise cu îmbucă tura nemestecată ca să -şi privească binefă că toarea.
Sara o salută din cap şi fetița, după o privire lungă , își scutură capul pletos ca
ră spuns. O petrecu pe Sara cu ochii pâ nă câ nd aceasta dispă ru după cotitură şi
abia atunci continuă să mestece.
În această clipă brută reasa privi prin geam.
– Mă i să ie! exclamă ea. Nu cumva copilul acela i-a dat toate chilele ă steia? Nu
că n-ar i putut să le mă nâ nce pe toate, sunt sigură . Ară ta foarte flă mâ ndă , biata de
ea. Ce n-as da ca să aflu de ce a fă cut-o.
Stă tu pe gâ nduri câ teva minute, apoi, copleșită de curiozitate, ieși afară şi i se
adresă cerșetoarei:
– Cine ți-a dat chilele? Fetița ară tă cu capul în direcția unde dispă ruse Sara.
– Ş i ce ți-a spus? întrebă femeia.
– M-a-ntrebat dacă mi-i foame, ră spunse vocea ră gușită .
– Ş i ce-ai ră spuns?
– Am zis că da.
– Ş i apoi a intrat şi a cumpă rat chilele, şi ți le-a dat ție, nu-i așa?
Fetița dă du din cap.
– Câ te?
– Cinci.
Femeia chibzui puțin.
– Iar ei şi-a lă sat numai una, murmură ea. Ş i ar fi putut să le mă nâ nce pe toate,
se vedea după ochi.
Privi în zare, amintindu-şi de silueta zgribulită a Sarei, şi se simți oarecum
cutremurată , ceea ce nu se întâ mplase de mult în viața ei plă cută şi confortabilă .
– Pă cat că a plecat atâ t de repede, spuse ea. Trebuia să -i dau o duzină .
Apoi se întoarse spre mica cerșetoare.
– Îți mai este încă foame? –
Mi-i foame tot timpul, ră spunse fetița, dar acum nu așa tare.
– Vino cu mine, spuse femeia şi deschise ușa.
Fetița se sculă în picioare şi intră în pră vă lie. Pă rea incredibil să fie invitată
într-un loc cald şi plin de pâ ine. Nu știa ce avea să se întâ mple mai departe. Ş i nici
nu-i pă sa.

52
 – Încă lzește-te binișor, spuse brută reasa, indicâ nd o sobă în odă ița din dos. Ş i
uite-aici: câ nd vezi că nu poți face rost de o bucată de pâ ine, vino la mine şi am
să -ți dau eu de mâ ncare. De dragul ei am să -ți dau, pe crucea mea!
Sara gă si puțină alinare în chila ră masă . La urma urmei, era fierbinte şi era
mai bine decâ t nimic. Rupea bucă țele mici, din mers, şi le mâ nca încet, ca să -i
ajungă pentru mai mult timp.
„Să ne imagină m că e o chilă fermecată ,” își spunea ea, „şi că o bucă țică face câ t
un prâ nz întreg. Atunci m-aș să tura foarte repede!”
Frances Burnett
Mica prințesă

7. Ce o ajută pe Sara să supraviețuiască și să nu-și piardă demnitatea ?

8. Ce lucru bun i se putea întâ mpla Sarei?
9. Cum procedezi câ nd gă sești banii pierduți de cineva?
10. A fă cut-o Sara fericită pe fetița-cerșetoare?
11. Ce s-a mișcat în sufletul brută resei, de i-a fă cut o ofertă atâ t de generoasă
cerșetoarei?
12. Putea Sara să se apuce și ea de cerșit?
13. Dacă Sara nu ar fi gă sit moneda, ar fi putut intra în brută rie și cere
mâ ncare?

Subiectul 4
Oameni fără griji...
1. Cum credeți că ar ară ta o lume fă ră probleme și fă ră griji? Ar fi bine sau nu?
Ar fi plictisitor ?

2. Ră spunde la întrebarea :„Ce este viața?”

3. Cum crezi, ce au ră spuns la aceeași întrebare un trandafir, un fluture, o

pă pă die, o furnică , un vultur, zorii zilei?
4. Citește parabola . Confruntă ră spunsul tă u cu cel din text.

Ce este viața?
Într-o zi frumoasă de vară , pe la ora prâ nzului, se fă cu mare liniște în
parc. Pă să rile se odihneau liniștite la umbra copacilor.
O vră biuță își scoase capul de sub aripă și întreabă : „Ce este viața?”
Toți cei din jur au fost surprinși de această întrebare grea. Un trandafir
tocmai înflorea, deschizâ ndu-și petalele. El spuse: „Viața este o
deschidere!”

53
 Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului
după ce zburase de la o floare la alta, îi ră spunse: „Viața este libertate și
fericire!”
O pă pă die simți vântul atingâ nd-o în joacă și spuse temă toare: „Viața
este risipire, da, doar risipire...”
Jos, pe pă mâ nt, o furnică tră gea după sine un pai de grâ u de zece ori mai
mare decâ t ea. Câ nd auzi un asemenea lucru, se opri, își trase sufletul și
spuse: „Viața nu este decâ t trudă și muncă !”
Poate că ar fi început să se certe, dacă nu ar fi venit o ploaie fină care
șopti: „Viața este formată din lacrimi, doar din lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo, de sus,
spuse: „Viața este nă zuință spre înalt!”
Apoi veni noaptea.
După un timp, un om mergea acasă pe aleile goale. Venea de la o
petrecere și se gâ ndea... „Viața este o continuă că utare a fericirii și o
înlă nțuire de decepții!”
După lunga noapte veniră , în sfâ rșit, și zorii dimineții, care spuseră : „Așa
cum noi suntem începutul zilei care vine, la fel viața este începutul
veșniciei...”

5. Deci pentru fiecare dintre noi este ceva diferit. Comun pentru noi toți sunt
deseori problemele . Citește textul.

Dă-mi și mie câteva probleme!

Mergeam într-o zi pe stradă , câ nd l-am
vă zut pe prietenul meu George
apropiindu-se. Se vedea clar din
privirea lui abă tută că nu deborda (a
revă rsa) de extaz (cuprins de satisfacție
și mulțumire) și exuberanță (bucurie
manifestată fă ră mă sură ), ceea ce este
un mod elegant de a spune că George
era la pă mâ nt. Firește , l-am întrebat :
„Ce faci, George?” Deși îi pusesem o întrebare obișnuită , e a luat-o foarte
serios și timp de 15 minute mi-a lă murit câ t de ră u se simțea. Ș i, cu câ t mai
mult vorbea, cu atâ t mai ră u mă simțeam eu. Într-un sfâ rșit, i-am spus: „Ei
bine, George, îmi pare ră u că te vă d atâ t de deprimat. Cum de-ai ajuns în
halul acesta?
Asta chiar l-a fă cut să izbucnească .„Din
cauza problemelor mele, a spus el. Probleme
– nimic altceva decâ t probleme. Sunt să tul
pâ nă în gâ t de ele. Dacă m-ai putea scă pa de
toate problemele, aș contribui cu 5000 de
dolari la fondul tă u de caritate preferat.” Ei
bine, nu sunt omul care să scape asemenea

54
oferte, așa că am meditat, am cugetat asupra propunerii și am gă sit un ră spuns
care cred că este destul de bun...

6. Intuiește unde se află acea zonă în care oamenii tră iesc fă ră probleme.

7. Cum crezi, ce fel de probleme avea George, dacă nu ducea lipsă de bani?

8. Un gâ nditor spunea: „Dacă nu ai niciun fel de probleme, ești în mare pericol”.

Ești de acord cu afirmația dată ? Argumentează .

9. Citește finalul textului .

I-am spus : „Ieri am mers într-o zonă unde locuiesc mii de oameni. Din
câte mi-am putut da seama, nici măcar unul nu avea vreo problemă. Ți-ar
plăcea să mergi acolo?”
„Când putem pleca? Pare să fie exact ceea ce-mi doresc”, s-a arătat
nerăbdător George.
„Dacă așa stau lucrurile, George, I-am spus eu, voi fi fericit să te duc
mâine la Cimitirul Woodlawn, pentru că singurii oameni pe care știu că nu
au nici o problemă sunt morți”.

10. Ești de acord cu autorul? Cum crezi care este morala textului?

11. Enumerați cu ce probleme v-ați confruntat voi? Cum le-ați rezolvat?

12. Enumerați cu ce probleme se confruntă copiii de vâ rsta voastră ? Ce soluții

propuneți pentru a le rezolva?

13. Improvizați un dialog în care un prieten vă povestește despre o problemă

cu care se confruntă și vă cere sfatul.

Unitatea VI
55
Învăț să trăiesc în
comunitate
Rude, prieteni,
cunoscuți

Subiectul 1
56
 Conectează-te la comunitate!
1. Comentează proverbul urmă tor:
„Când nu ești sigur de caracterul unui om, privește-i prietenii.”

2. Citește poezia.

Afiș

Dumnezeul tă u este evreu.

Mașina pe care o ai este japoneză .
Pizza este italiană ,
Iar couscous-ul* este algerian.
Democrația pe care o practici este grecească .
Cafeaua ta este braziliană .
Ceasul îți este elvețian.
Că mașa este indiană .
Radioul tă u este coreean.
Vacanțele tale sunt turcești, tunisiene sau marocane.
Cifrele tale sunt arabe.
Scriitura îți este latină
şi… îi reproșezi vecinului tă u că este stră in.

Autor anonim din

revista franceză
„20 minutes”
*couscous- pastă fă inoasă în formă de bobițe (întrebuințată în supă , ca
garnitură la carne etc.)

3. Ce impresii ți-a creat poezia dată ?

4. Ești de acord cu autorul poeziei?
5. Cine sunt stră inii pentru tine?
6. Ce înțelegi prin termenul străin?
7. Ce înseamnă pentru tine a tră i într-o comunitate?
8. Citește parabola. Scrie câ te două sfaturi pentru fiecare din cele cinci lecții
ale cocorilor.

Cele cinci lecții ale cocorilor

Cocorii, zburâ nd în unghi, au fost dintotdeauna semn de bun venit al
primă verii, precum şi prevestitori ai iernii. Zborul lor în câ rd este mai mult
decâ t un simbol minunat. Tot ce fac cocorii este încă rcat de semnificație şi
de la ei putem prelua lucruri cu adevă rat înțelepte.

57
 1. Atunci când fiecare
cocor fâlfâie din aripi, el
favorizează înălțarea celui
care îl urmează. Cocorul
care vine din urmă depune
un efort cu 71 la sută mai
mic, decât atunci când s-ar
înălța de unul singur.
Semnificație: oamenii
care merg în aceeași
direcție şi împă rtă șesc
același scop pot ajunge acolo mult mai repede.

2. Chiar dacă un cocor se îndepărtează de la cârd, el încearcă să se întoarcă

înapoi.
Semnificație: este mult mai ușor să faci ceva împreună decâ t de unul singur.

3. Când obosește, cocorul face o rotație şi se plasează în urma cârdului.

Următorul devine lider.
Semnificație: colaborarea şi interdependența oferă posibilitatea de a conduce,
precum şi de a te odihni.

4. Cocorii care zboară în spatele cârdului emit sunete specifice, pentru a-i
încuraja pe cei din frunte să păstreze viteza.
Semnificație: încurajarea să ră sune ca un imbold. E nevoie să fim siguri că
„chemarea” noastră încurajează - nu descurajează .

5. Când un cocor se îmbolnăvește, este sleit de puteri, rănit sau cade, alții doi
rămân cu el până își revine sau moare. Apoi ei ajung din urmă cârdul sau se alătură
altui cârd.
Semnificație: din câ nd în câ nd fiecare din noi are nevoie de sprijin şi ajutor.
Trebuie să im ală turi de colegi şi în momentele dificile.

9. La ce fapte te inspiră parabola dată ?

10. Explică legă tura dintre text și subiectul lecției.

11. Scrie un plan de voluntariat pentru tinerii din satul vostru care ar putea
îmbună tă ți relațiile în comunitate.

12. Scrie într-un eseu cum ar ară ta o comunitate ideală .

58
 Subiectul 2
Eu și comunitatea în care trăiesc

1. De ce etnie au fost stră moșii tă i?

2. Dar stră moșii stră moșilor?

3. Pâ nă la care generație le cunoști numele și viața?

4. Ce etnii tră iesc în localitatea voastră ?

Sferturi

– Unde-i Brighton Beach [Braiton Bici]? am întrebat.

– La vreo
jumă tate de oră .
– Cu mașina sau
pe jos?
– Poți să iei
metroul.
– Câ te stații
sunt?
– Nu știu. Dar de
ce te interesează ?
– Am un prieten
acolo. Îl cheamă
Misha [Mişa] şi e
rus, am ră spuns cu un ton admirativ.
– Doar rus? a întrebat mama.
– Ce vrei să spui cu „doar rus”?
S-a ridicat în picioare şi s-a întors spre mine.
– M-am gâ ndit că tu, de exemplu, ești un sfert rusoaică , un sfert
unguroaică , un sfert poloneză şi un sfert nemțoaică .
N-am ră spuns nimic. A deschis un sertar, pe urmă l-a închis.
– De fapt, a continuat, ai putea spune că ești pe trei sferturi poloneză şi
un sfert unguroaică , pentru că pă rinții lui Bubbe au venit în Polonia înainte
de a se muta la Nurenberg, şi orașul natal al bunicii Sasha [Saşa] era în
Belarus, în partea rușilor albi, înainte de a face parte din Polonia.

59
 A deschis un alt dulă pior plin cu pungi de plastic şi a început să
scotocească şi acolo. Eu am dat să plec.
– Dacă stau să mă gâ ndesc mai bine, a continuat mama, ai putea spune
că ești pe trei sferturi poloneză şi un sfert cehoaică , pentru că orașul din
care a venit Zeyde era, înainte de 1918, în Ungaria şi a trecut după aceea în
Cehoslovacia, deși ungurii de acolo stă ruiau să se considere unguri, iar
apoi, după cel de-al Doilea Ră zboi Mondial, a devenit din nou unguresc.
Desigur, ai putea spune că ești pe jumă tate poloneză , pe un sfert
unguroaică şi pe un sfert englezoaică , pentru că bunicul Simon a plecat din
Polonia şi a venit la Londra câ nd avea doar nouă ani.
Pe urmă , mama a rupt o foaie de hâ rtie din carnetul de lâ ngă telefon şi a
început să scrie apă sat.
– Uită -te aici, mi-a spus un minut mai tâ rziu, în timp ce tot mai mâ zgă lea
pe hâ rtie. Privește, a spus, împingâ nd fila ca s-o pot vedea. Poți face
șaisprezece scheme diferite, şi fiecare dintre ele e corectă .
M-am uitat la hâ rtie:

Rus Polonez Polonez Polonez Polonez Polonez Rus Polonez

German Ungur German Ungur Polonez Ungur Polonez Ungur

Rus Polonez Polonez Polonez Polonez Polonez Rus Polonez

German Ceh German Ungur German Ceh German Ceh

Rus Englez Rus Englez Rus Englez Rus Englez

German Ungur Polonez Ceh Polonez Ceh German Ceh

Polonez Englez Polonez Polonez Polonez Englez Polonez Englez

German Ungur Polonez Ceh Polonez Ungur Polonez Ceh

– Ş i mai poți susține că ești pe jumă tate englezoaică şi pe jumă tate

israeliană , întrucâ t...
– Sunt americană , am strigat.
Mama a tresă rit.
–Cum dorești, mi-a spus şi s-a dus să pună ceainicul
la fiert.
Din celă lalt colț al camerei, unde se uita la pozele
dintr-o revistă , Bird a bombă nit:
– Ba nu, nu ești! Ești evreică .

60
 Nicole Krauss
Istoria iubirii

5. Alcă tuiește arborele genealogic al familiei tale.

6. Poți să alcă tuiești un cerc asemă nă tor celui din text?
7. Ce minorită ți etnice cunoști? Sunt diferiți comparativ cu tine? Ce aveți în
comun? Ce diferențe ai observat?
8. Cum crezi ce rol au minorită țile etnice în Republica Moldova?

9. Scrie un referat pe tema : „Minoritățile etnice din Republica Moldova”

Subiectul 3
Rude, prieteni, cunoscuți

1. Se întâ mplă să vă deranjeze comportamentul persoanelor mai în vârstă , să

vi se pară demodate și chiar să vă rușinați ală turi de ele?
2. Cum puteți explica faptul că deseori totuși se dovedește că au avut dreptate,
comportâ ndu-se așa cum au fă cut-o toată viața și nu cum v-ar plă cea să o
facă acum?

Coșul Mătușii Cyrilla

Vă zâ nd-o pe mă tușa Cyrilla [Sirilla] cum coboară din pod, cu respirația tă iată
şi obrajii îmbujorați de efortul că ță ră rii pe scară , Lucy Rose [Lusi Roz] oftă adâ nc:
pe brațul mă tușii atâ rna iar coșul mare, acoperit cu un șal. De câ țiva ani – de câ nd
a început să poarte
rochii lungi şi să -şi
coafeze pă rul – Lucy
Rose a depus tot efortul
pentru a o dezvă ța pe
mă tușa Cyrilla de
obiceiul de a că ra coșul
oricâ nd mergeau la
Pembroke [Pembrok].
Însă mă tușa insista să -l
ia, râ zâ nd de „ideile
caraghioase” ale lui Lucy
Rose. Aceasta suferea de
convingerea incomodă
că obiceiul mă tușii de a-i
vizita pe Edward
61
[Eduard] şi Geraldine [Geraldin] cu un coș mare, plin de bună tă ți de la țară , era
strașnic de provincial – Geraldine, atâ t de elegantă şi stilată , va fi râ zâ nd de ea. În
plus, mă tușa nu încredința coșul nimă nui, iar pe drum împă rțea biscuiți, mere şi
caramele tuturor copiilor întâ lniți şi chiar, fă ră multe excepții, adulților care se
întâ mpla să se ale în preajmă , ceea ce o rușina enorm pe Lucy Rose, câ nd mergea
ală turi de mă tușă la oraș. Acest fapt denotă că Lucy Rose era încă foarte tâ nă ră şi
mai avea multe de învă țat despre viață .
Iată şi acum teama de „ce o să creadă Geraldine” o fă cu pe Lucy Rose să -şi ia
inima în dinți şi să -şi exprime vehement protestul.
– Hai, mă tușă Cyrilla, doar n-ai să iei coșul ă sta caraghios la Pembroke şi de
data aceasta. De Cră ciun!
– Ba poți fi sigură că am să -l iau, ră spunse scurt mă tușa Cyrilla, ocupată cu
ștersul prafului de pe obiectul controversei. De câ nd Edward s-a că să torit cu
Geraldine, niciodată nu m-am dus la ei în vizită fă ră un coș cu bună tă ți pentru
dâ nșii şi n-am de gâ nd să -mi schimb obiceiul. De Cră ciun, zici – pă i cu atâ t mai
mult, este Cră ciunul, iar Edward e întotdeauna bucuros să guste ceva de-acasă , de
la noi, de la țară . Zice că mâ ncarea de la oraș are gust de paie, pe lâ ngă a noastră ,
şi să știi că are dreptate.
— Dar arată atâ t de provincial, se lamentă Lucy Rose.
– Cum vrei să arate, dacă eu sunt provincială şi, la o adică , așa ești şi tu,
ră spunse mă tușa Cyrilla. Mai mult decâ t atâ t, nu vă d nimic rușinos în aceasta. Ai
un orgoliu prostesc, Lucy Rose, de care ai să scapi cu timpul, câ nd ai să crești, dar
acum îți dă multă bă taie de cap.
– Bă taia de cap mi-o dă coșul, spuse bosumflată Lucy Rose. Mereu ori îl pierzi,
ori tremuri că ai putea să -l pierzi. Ş i chiar arată caraghios câ nd mergi pe stradă cu
un coș enorm atâ rnat pe mâ nă .
– Nu-mi pasă câ tuși de puțin cum arată , ră spunse calm mă tușa Cyrilla. Câ t
despre bă taia de cap – mă rog, este bă taia mea de cap şi nu mă deranjează . Iar tu,
dacă suferi atâ t de mult să mergi ală turi de o bă trâ nă provincială cu un coș
provincial, n-ai decâ t să pă strezi distanța, ca să zic așa.
Mă tuşa Cyrilla zâ mbi blajin şi Lucy Rose trebui să zâ mbească şi ea, deși nu-şi
schimbase pă rerea.
– Să vedem deci, spuse mă tușa Cyrilla, gâ nditoare, ce să iau? Pră jitura cea
mare cu fructe, întâ i de toate – știu că lui Edward îi place; şi limba în aspic. Trei
plă cinte cu carne – dacă le las, au să se strice pâ nă ne întoarcem sau, şi mai ră u,
unchiul tă u are să le mă nâ nce pe toate odată şi o să se îmbolnă vească – niciodată
nu poate rezista în fața plă cintelor cu carne. Ş i sticluța cu frișcă de casă – va fi
fiind Geraldine stilată şi elegantă , dar nu cred că o să refuze niște frișcă proaspă tă
de la țară . Ş i sticla cu oțet de zmeură . Biscuiții şi gogoaşele au să aibă succes la
copii; mai adu-mi cutia de bomboane cu lapte condensat şi să culețul de caramele,
cumpă rate ieri de unchiul. Ş i mere, bineînțeles – trei-patru duzine din cele bune –
şi borcă nașul cu dulceață de prune, sunt sigură că are să -i placă lui Edward. Ş i
niște sandvişuri şi chec pentru noi. Cred că am luat de ajuns de-ale mâ ncă rii.
Putem pune deasupra darurile pentru copii. Avem o pă pușă pentru Daisy şi
coră bioara fă cută de unchiul pentru Ray, şi câ te o batistă dantelată pentru
gemeni, şi tichiuța croșetată pentru bebeluș. Gata?
– A mai ră mas un pui fript în că mară , spuse malițios Lucy Rose, şi porcul tă iat
de unchiul Leo. Poate gă sim loc şi pentru ele?
62
 Mă tuşa Cyrilla zâ mbi larg.
– Cred că o să lă să m porcul acasă , dar puiul, dacă tot mi-ai amintit de el, ar
putea să încapă .
În pofida prejudecă ților sale, Lucy Rose ajută la umplerea coșului şi – nu
degeaba fusese crescută de mă tușa Cyrilla – o fă cu frumos şi înțelept, utilizâ nd
spațiul cu multă economie. Dar câ nd mă tușa Cyrilla mai adă ugă şi un buchet mare
de imortele albe şi roz şi începu să lege cuvertura coșului, Lucy Rose murmură
amenință tor:
– Într-o zi am să -mi adun curajul şi am să ard coșul ă sta. Ş i atunci mă tușa n-o să
mai umble cu el, ca o precupeață !
[Prognoza meteo promite viscol, dimineața ninge, dar mătușa Cyrilla privește
obstacolele cu seninătate.]
– Dacă mai ninge mult, se poate întâ mplă ca trenurile să întâ lnească şi ele
Cră ciunul, pe drum, spuse mohorâ t șeful stației, vâ nzâ ndu-le biletele. Traficul este
blocat mai tot timpul şi nici nu ră mâ ne loc să împingi ză pada.
Mă tuşa Cyrilla spuse că , dacă trenului îi este sortit să ajungă la Pembroke
înainte de Cră ciun, atunci are să ajungă acolo; apoi şi-a descoperit coșul şi le-a
înmâ nat șefului gă rii şi la trei bă ieței din preajmă câ te un mă r.
„S-a început”, mormă i Lucy Rose în sinea ei.
În vagon nu erau mulți pasageri. O femeie firavă în doliu, așezată în colțul
îndepă rtat al
vagonului, cu un
bebeluș şi patru copii
mai mari, o fată palidă
vizavi de mă tușa
Cyrilla, un bă ietan ars
de soare în uniformă
militară , o doamnă în
vâ rstă , foarte
prezentabilă , într-un
mantou de focă , şi un
tâ nă r slab cu ochelari.
Mă tuşa Cyrilla se
puse imediat să -i
clasifice: „Un preot
care are mai multă grijă de sufletele altora decâ t de propriul trup; femeia în
mantou de focă este nemulțumită sau supă rată de ceva – poate că a trebuit să se
scoale devreme ca să prindă trenul; iar bă iețandrul trebuie să fi ieșit din spitalul
militar. Copiii femeii în doliu arată de parcă n-au mâ ncat pe să turate de câ nd
sunt; şi dacă fata vizavi are o mamă , aș vrea să mă uit în ochii ei şi s-o întreb la ce
s-a gâ ndit, trimițâ ndu-şi copilul de acasă pe așa o vreme – în asemenea haine.”
Lucy Rose se gâ ndea doar la impresia penibilă pe care trebuie să le-o fi fă cut
pasagerilor coșul mă tușii.
Se așteptau să ajungă la Pembroke pâ nă seara, însă vijelia se întețea mereu.
Trenul staționase deja de două ori, ca să le permită muncitorilor să curețe șinele
de ză padă . La a treia oprire nu mai putu porni din nou. În amurg, însoțitorul trecu
prin toate vagoanele, ră spunzâ nd la întrebă rile pasagerilor anxioși. Nici o stație în

63
preajmă , pă duri câ t ai vedea cu ochii; cu siguranță , trenul avea să ră mâ nă pe loc
toată noaptea.
– Doamne-Dumnezeule, mormă i Lucy Rose.
Mă tuşa Cyrilla își privi mulțumită coșul:
– Cel puțin, n-o să murim de foame.
Fata palidă pă rea indiferentă . Doamna cu mantou de focă ară ta şi mai supă rată .
Bă iatul în uniformă murmură : „Așa mi-i norocul”, iar doi dintre copii începură să
plâ ngă . Mă tuşa Cyrilla scoase din coș niște mere şi caramele şi le duse copiilor. Îl
luă în brațe pe cel mai mare. Curâ nd tuspatru forfoteau râ zâ nd în jurul ei.
Ceilalți că lă tori se adunară mai aproape de colțul mă tușii şi intrară în
conversație. Bă iatul în uniformă spuse că e mare necaz să nu ajungi acasă de
Cră ciun.
– Am fost trimis acasă din Africa de Sud acum trei luni şi am stat în spital de
atunci. Alaltă ieri le-am trimis o telegramă bă trâ nilor mei să mă aștepte cu un
curcan fript câ t mai mare, că ci anul trecut n-am avut parte de Cră ciun. Au să fie
foarte dezamă giți.
Ş i el ară ta dezamă git. O mâ necă a uniformei atâ rna deșartă .
– Iar noi mergeam de Cră ciun la bunicul, spuse trist bă iețelul mai mare. N-am
fost acolo niciodată .
Pă rea gata să izbucnească în lacrimi, dar își schimbă intenția şi mușcă din
acadeaua colorată .
– Oare Santa Claus are să vină în tren? întrebă surioara lui mai mică , şi ea cu
lacrimi în ochi. Jack [Gek] spune că n-o să vină .
– Te gă sește el, n-ai grijă , ră spunse împă ciuitor mă tuşa Cyrilla.
Fata palidă se apropie şi luă în braţe bebelușul de la mama obosită . „Ce dră guț
este micuțul”, șoptii ea moale.
– Mergi şi tu acasă de Cră ciun? întrebă mă tuşa Cyrilla.
Fata clă tină din cap.
– Eu nu am casă . Sunt vânză toare şi am ră mas fă ră lucru – merg la Pembroke să
vă d poate mă angajează cineva.
Mă tuşa Cyrilla merse la coșul ei şi scoase cutia cu bomboane.
– Haideți să ne îndulcim puțin, dacă tot suntem prinși aici. Poate că o să
ajungem la Pembroke dimineața.
Toți se înviorară vizibil, ciugulind din bomboane. Mama copiilor îi spuse
mă tușii povestea ei. Fusese înstră inată de familie mulți ani, pentru că se mă ritase
împotriva voinței pă rinților. Soțul ei murise vara trecută , lă sâ nd-o într-o situație
foarte strâ mtorată .
– Să ptă mâ na trecută tata mi-a scris să uit ce-a fost şi să vin acasă de Cră ciun.
Eram atâ t de bucuroasă . Ş i copiii își fă ceau planuri. Ce pă cat că nu vom ajunge
acolo. Trebuie să mă întorc la lucru în dimineața de după Cră ciun.
Unul câ te unul, copiii au adormit, unul în brațele mă tușii Cyrilla, altul – pe
genunchii lui Lucy Rose, doi pe banchetă . Mă tuşa Cyrilla şi fata palidă o ajutară pe
mama lor să înjghebe niște așternuturi. Preotul își scoase paltonul, iar doamna în
mantou de focă aduse un șal: „Tocmai bine pentru bebeluș”.
– Trebuie să jucă m Santa Claus pentru micuții aceștia, spuse bă iatul în
uniformă . Haideți să le atâ rnă m ciorapii pe perete şi să -i umplem cu ce se poate.
Eu n-am decâ t niște bani şi un cuțitaș. Am să le dau fiecă ruia câ te o monedă , iar
bă iatul va primi cuțitașul.
64
 – Nici eu nu am altceva decâ t bani, spuse cu regret doamna în mantou de focă .
Mă tuşa Cyrilla aruncă o privire în fundul vagonului. Biata mamă adormise într-un
colțișor.
– Am aici un coș cu daruri pentru copiii nepotului meu. Dar am să le împart
între aceștia. Câ t despre bani, cred că mama lor are nevoie de ei cel mai mult. Mi-a
spus povestea ei şi este una foarte tristă . Haideți să adună m o pungă , între noi,
drept cadou de Cră ciun pentru dâ nsa.
Ideea fu acceptată . Bă iatul în uniformă şi-a scos chipiul şi fiecare a contribuit
cu ceva. Doamna în mantou de focă a pus o bancnotă mototolită . Câ nd mă tuşa
Cyrilla a desfă cut-o, a vă zut că era de două sute de dolari.
Între timp, Lucy Rose a că rat coșul mai aproape. I-a zâ mbit mă tușii Cyrilla,
ducâ ndu-l printre banchete, iar mă tuşa Cyrilla i-a zâ mbit nepoatei. Era pentru
prima dată câ nd Lucy Rose atingea coșul din voie proprie.
Coră bioara lui Ray i-a fost redistribuită lui Jack, pă pușa lui Daisy [Deizi] –
surioarei lui Jack, batistele dantelate le reveniră fetițelor mai mici, iar bebelușul
urma să primească tichiuța croșetată . Apoi ciorapii fură umpluți vâ rf cu gogoașa
şi biscuiți. Banii, puși într-un plic, au fost prinși cu un ac de siguranță de jacheta
mamei.
– Ce dră guț este micuțul, spuse doamna în mantou de focă . Seamă nă puțin cu
bă iețelul meu. A murit cu optsprezece Cră ciunuri în urmă .
Mă tuşa Cyrilla își puse mâ na pe mâ nușa fină a doamnei. „Ş i al meu”, a spus ea
încet. Cele două femei şi-au zâ mbit cu tandrețe una alteia.
După ce au terminat de aranjat darurile, au luat cu toții „o gustare”, cum o
numea mă tuşa Cyrilla, terminâ nd sandvişurile şi checul. Bă iatul în uniformă a
declarat că , de câ nd a plecat de acasă , n-a mâ ncat nimic la fel de gustos:
– Nu ne dă deau checuri în
Africa de Sud!
Dimineața vijelia încă nu
contenise. Copiii se treziră şi
fură grozav de bucuroși să
gă sească darurile. Mama lor a
vă zut plicul, a încercat să
mulțumească şi a izbucnit în
lacrimi; şi nimeni nu știa ce să
facă sau să spună , câ nd, din
fericire, intră însoțitorul şi
anunță că n-au decâ t să se
resemneze, va trebui să petreacă
Cră ciunul în tren.
– Grav, spuse bă iatul în uniformă , doar nu avem provizii. Nu vorbesc de mine –
sunt obișnuit şi cu rații mici, şi cu foamea. Dar copiii ă știa trebuie să aibă poftă de
mâ ncare, nu glumă .
Mă tuşa Cyrilla nu se pierdu cu firea şi fă cu față circumstanțelor.
– Am eu niște rații pentru cazuri excepționale, spuse ea cu vioiciune. Este
suficient pentru toți şi o să avem şi noi o masă de Cră ciun, numai că va i una rece.
Mai întâ i, dejunul. A ră mas câ te un sandviș pentru fiecare şi trebuie să termină m
biscuiții şi gogoaşele acum, ca să lă să m pentru prâ nz restul mâ ncă rii. Doar că nu
am deloc pâ ine.
65
 – Eu am o cutie de crackeri, spuse imediat mama copiilor.
Nimeni dintre că lă torii vagonului nu a uitat vreodată acest Cră ciun. Mai întâ i,
imediat după dejun au avut un concert de să rbă toare. Bă iatul în uniformă a
recitat două poezii, a câ ntat trei câ ntece şi a fluierat solo ca o privighetoare. Lucy
Rose a recitat trei poezii, iar preotul a spus o istorioară amuzantă . Fata palidă a
câ ntat şi ea. S-a decis unanim că fluieratul a fost piesa cea mai performantă şi
bă iatul a primit buchetul de imortele drept premiu.
Apoi a venit însoțitorul şi a anunțat că furtuna se potolește şi că , probabil, în
câ teva ore drumul va fi liber.
– Dacă ajungem la stația urmă toare, am scă pat, explică el. Acolo linia se unește
cu cea centrală , care este, fă ră îndoială , cură țată de omă t.
La amiază au luat prâ nzul. I-au invitat şi pe muncitorii din locomotivă . Preotul
a despicat puiul fript cu briceagul mașinistului, bă iatul în uniformă a tă iat limba
în aspic şi plă cintele cu carne, iar doamna în mantou de focă a dizolvat cu apă
oțetul de zmeură . Bucă ți de hâ rtie serviră drept farfurii. Din partea trenului au
fost oferite câ teva pahare. Cineva descoperi o că nuţă de tinichea, care le-a fost
dată copiilor ca să bea din ea.
Toți au declarat că niciodată în viață nu s-au bucurat atâ t de mult de o masă . A
fost, fă ră îndoială , un prâ nz foarte vesel, iar talentul culinar al mă tușii Cyrilla
fusese mai apreciat ca niciodată : nemâ ncate au ră mas doar oasele puiului şi
borcanul cu dulceață . N-au putut mâ nca dulceața, pentru că nu aveau linguri.
Mă tuşa Cyrilla îi înmâ nă borcanul mamei.
Câ nd totul se sfâ rșise, toți îi mulțumiră într-un glas mă tușii Cyrilla pentru
comorile din coșul ei. Doamna în mantou de focă se interesă cum a fă cut checul,
iar bă iatul în uniformă ceru rețeta biscuiților cu marmeladă . Câ nd, două ore mai
tâ rziu, însoțitorul anunță că drumul este aproape cură țat şi că vor porni imediat,
au fost surprinși să -şi dea seama că , de fapt, se cunoșteau de mai puțin de
două zeci şi patru de ore.
– Mă simt de parcă suntem tovară și de-o viață , spuse bă iatul în uniformă .
La urmă toarea stație s-au despă rțit. Mama cu copiii urma să urce în alt tren
pentru a face cale întoarsă . Preotul ră mâ nea pe loc, iar bă iatul în uniformă şi
doamna în mantou de focă schimbau trenul. Doamna strâ nse mâ na mă tușii
Cyrilla. Nu mai pă rea nemulțumită sau supă rată .
– A fost cel mai plă cut Cră ciun din viața mea, a spus ea cu inimă . N-am să uit
niciodată minunatul Dumneavoastră coș. Fata aceasta vine cu mine. I-am promis
o slujbă în magazinul soțului meu.
Câ nd mă tuşa Cyrilla şi Lucy Rose au ajuns la Pembroke, nu i-a întâ lnit nimeni,
pentru că rudele nu mai sperau că au să ajungă . Casa lui Edward nu era departe
de stație şi mă tuşa Cyrilla optă să meargă pe jos.
– Am să duc eu coșul, spuse Lucy Rose.
Mă tuşa Cyrilla îi întinse coșul cu un zâ mbet larg. Lucy Rose zâ mbi şi ea:
– Merită tot respectul bă trâ nul nostru coș! Acum l-am îndră git şi eu. Te rog să
uiți, mă tușă Cyrilla, prostiile pe care le-am spus despre el.

3. Care este obiectul contradicției dintre Lucy Rose și mă tușa ei?

4. De ce se rușinează nepoata?
66
5. Ce argumente aduce Lucy ca s-o convingă pe mă tușa Cyrilla să nu ia coșul?

6. Ce i-a unit pe că lă torii din tren, în ziua să rbă torii?

7. Câ ți oameni au devenit fericiți, în ziua să rbă torii, datorită acestui coș?

8. Ce înțelegi prin spirit comunitar ?

9. Alcă tuiește lista unor produse pe care le-ai putea pregă ti și lua
singur/singură , în situație similară .

10. Imaginează -ți că unul dintre personajele povestirii își amintește de acest
Cră ciun petrecut în tren. Relatează istoria din punctul să u de vedere.

11. Care a fost cel mai fericit Cră ciun din viața ta?

67
 Unitatea VII
Învăț să fac față
riscurilor
Copii și adulți

68
 Subiectul 1
Viața versus Riscuri
1. Comentează afirmația:
„Când privești în sufletul tău, dă-ți seama că citești într-o carte în care mii de ani
şi-au scris enigmatica lor poveste şi nu te mira de nu poți citi toată încâlcita carte,
nici nu poți înțelege multe din câte citești în ea.”

Mihai Codreanu

Mama către fiul ei

Ei bine, fiul meu, îți voi spune așa:
Viața pentru mine n-a fost o scară de cristal.
Are pioneze în ea
Ş i așchii,
Ş i scâ nduri sparte,
Ş i locuri fă ră de covor –
Doar spațiu gol
Dar tot timpul eu urc pe scă ri,
Etaj după etaj,
Colț după colț,
Ş i uneori trec prin întuneric
Pe-acolo pe unde n-a fost lumină .
Așa că , bă iete, nu te întoarce îndă ră t,
Nu o lua pe scă ri în jos,
Că ci va i cumplit de greu.
Ai grijă să nu cazi —
Pentru că eu încă merg, puiul meu,
Încă mai urc,
Iar viața pentru mine n-a fost o scară de cristal.

Langston Hugues

2. Descrie calea vieții mamei.

3. Ce sfaturi i-a dat mama fiului ei?

4. Dacă ar fi să descrii scara vieții tale pâ nă la momentul dat, cum ar ară ta ea?
De ce?

5. Ț i s-a întâ mplat vreodată să încalci o interdicție a pă rinților ?

69
6. Ce anume ți-a fost interzis?

7. Cum ai procedat?

8. Ce s-a întâ mplat?

9. Cum au reacționat pă rinții?

10. Ce învă ță minte ai tras din această întâ mplare?

11. Ce faci câ nd revii de la școală : le povestești alor casei ce s-a întâ mplat la
lecții și la recreații, ce probleme ai, cauți să le rezolvi cu ajutorul lor sau...?

12. Ai simțit că ți s-a fă cut mai ușor dacă ai povestit cuiva un necaz, o
întâ mplare neplă cută ?

13. Dacă altcineva ți-a relatat despre grija sau supă rarea sa, ai simțit că ți-a
revenit și ție o parte din povara lui sau ai ră mas indiferent?

Copacul cu probleme
Am angajat un dulgher care să mă ajute
să renovez o casă veche de la țară . După ce
tocmai își încheiase prima lui zi de muncă
grea, în care o pană de cauciuc îl fă cuse să -
şi piardă o oră din timpul de lucru, iar
feră stră ul electric i se stricase, acum
bă trâ nul lui camion refuza să pornească .
L-am dus eu cu mașina acasă , timp în care
n-a scos nici o vorbă . Câ nd am ajuns, m-a
invitat să -i cunosc familia. În timp ce ne
îndreptam spre ușa din față , s-a oprit
lâ ngă un pom, atingâ ndu-i ramurile cu
ambele mâ ini. Cum a deschis ușa, a suferit
o transformare uimitoare. Faţa lui
bronzată era toată un zâ mbet, şi-a
îmbră țișat cei doi copii şi i-a dat soției un să rut.
Mai tâ rziu, m-a condus la mașină . Am trecut pe lâ ngă pom şi, cum eram
foarte curioasă , l-am întrebat de gestul pe care îl fă cuse mai devreme.
– O, acesta este copacul meu cu probleme, mi-a ră spuns. Îmi dau seama
că nu mă pot feri de necazuri la muncă , dar știu un lucru: că ele n-au ce
că uta în casa în care se ală copiii şi soția mea. Așa că le atâ rn în pom în
fiecare seară câ nd mă întorc acasă . A doua zi dimineața, le iau înapoi.
Partea amuzantă este, a spus el zâ mbind, că dimineața nu mai sunt tot atâ t
de multe câ te îmi amintesc că lă sasem cu o seară înainte.
Sue Knight
14. De ce crezi că face dulgherul acest gest în raport cu pomul?

70
 15. Cum s-ar fi simțind pomul?

16. Ce se întâ mplă cu problemele pe care nu le mai gă sește dimineața?

17. Cum înțelegi proverbul Supărarea de seară s-o lași pe dimineață?

18. Este potrivit acest exemplu pentru fiecare dintre noi?

19. Ar fi bine să nu aducem acasă toate problemele noastre?

20. Ar fi bine ca adulții să nu împă rtă șească și copiilor problemele de la

serviciu?

21. Este discutarea problemelor de la serviciu acasă , cu copiii, o modalitate de

a-i pregă ti pentru viața de adult?

Subiectul 2
Copiii și adulții
1. Cunoașteți povestea „Capra cu trei iezi?” Ce li s-a întâ mplat iezilor
neascultă tori?

2. Acum vom citi un text despre o familie de iepuri.

Povestea iepurașului Peter

Tră iau odată patru iepurași: Flopsy [Flopsi], Mopsy [Mopsi], Pufuleţ şi Peter
[Piter]. Ei locuiau împreună cu mama lor într-o vizuină sub ră dă cinile unui brad
bă trâ n.
– Dragii mei, a spus mama-iepuroaică într-o zi,
puteți să vă plimbați prin câ mp sau pe că rare,
dar să nu mergeți în gră dina domnului
MacGregor: tată lui vostru i s-a întâ mplat un
accident acolo; doamna MacGregor l-a fă cut
friptură . Aveți grijă să nu intrați în bucluc. Eu
merg la cumpă ră turi.
Doamna iepuroaică şi-a luat coșul şi umbrela şi
s-a dus la brută rie. Acolo a cumpă rat o pâ ine
integrală şi cinci chile cu stafide. Flopsy, Mopsy
71
şi Pufuleţ, fiind iepurași cuminți, s-au dus pe că ră rușă la pă dure să culeagă afine .
Dar Peter, care era foarte neascultă tor,

 De ce iepurașii au ră mas singuri, în timp ce mama lor a plecat la

cumpă ră turi?
 Ce se întâ mplase cu tată l acestor iepurași?
 Ce fel de pomușoare sunt afinele ?
 Ce ar mai putea mâ nca iepurașii în pă dure?
 Ce credeți că a fă cut Peter?

a alergat drept în gră dina domnului MacGregor şi s-a strecurat pe sub portiță !
Mai întâ i, a mâ ncat salată , apoi niște pă stă i, apoi ridiche; după care,
simțindu-se cam ră u, a început să caute pă trunjel.
Dar drept la capă tul râ ndului de castraveți, de cine credeți că a dat? De domnul
MacGregor!
Domnul MacGregor stă tea în genunchi şi planta ră sadul de varză , dar, ză rindu-l
pe Peter, a să rit în sus şi a alergat după el, amenințâ ndu-l cu sapa şi strigâ nd:
„Prinde hoțul!”
Peter s-a speriat foarte tare. Încercâ nd să scape, el a fugit prin toată gră dina,
pentru că uitase drumul spre portiță . Ş i-a pierdut o ghetuță în varză , iar alta – în
cartofi.
După ce şi-a pierdut ghetuțele, Peter a început să
fugă în patru labe, deci mai repede, şi cred că ar i
putut scă pa cu ușurință , dacă nu ar fi nimerit în plasa
întinsă sub tufele de zmeură . Nasturii de pe hă inuță
se prinseră în plasă . Era o hă inuță albastră cu nasturi
de aramă , nou-nouță .
Crezâ ndu-se pierdut, Peter începu să plâ ngă cu
lacrimi mari. Dar niște râ ndunele îi auziră suspinele
şi zburară la el în grabă , implorâ ndu-l să depună un
efort.
Domnul MacGregor veni iute cu o sită , sub care
voia să -l prindă pe Peter. Dar Peter se strecură de
sub sită în ultimul moment, lă sâ ndu-şi hă inuța dedesubt şi... ajunse drept în
șopron. Iar în șopron să ri într-o stropitoare. Stropitoarea ar i fost o ascunză toare
excelentă ,

• De ce domnul MacGregor îl consideră pe Peter hoț?

• Are el dreptate?
• Cum ți-l închipui pe Peter încă lțat şi îmbră cat?
• De ce mama avea grijă să le pună haine?
• E o problemă gravă că şi-a pierdut ghetuțelele şi haina cu nasturi de
aramă ?
• Este Peter un iepuraș îndemâ natic şi priceput?
• Este domnul MacGregor un gră dinar zgâ rcit?
• Ce credeți că i se va întâ mpla acum lui Peter?

dacă nu era plină cu apă .

72
 Domnul MacGregor era sigur că
Peter s-a ascuns în șopron –
probabil, sub un ghiveci deșert de
lori. El începu să le întoarcă , unul
câ te unul, uitâ ndu-se atent sub
fiecare ghiveci. Deodată Peter
stră nută : „Hapciú !”. Domnul
MacGregor ajunse la el într-o clipă şi
încercă să -l oprească cu piciorul,
însă Peter să ri pe geam, ră sturnâ nd
trei lori. Domnul MacGregor nu
încă pea în geam şi oricum obosise
să -l fugă rească pe Peter. De aceea s-
a întors la ră sadul lui.
Peter se așeză jos să se
odihnească . Respira din greu şi
tremura de frică , şi nu avea nici cea
mai mică idee încotro s-o ia. În plus,
era ud leoarcă după ce ieșise din
stropitoare. După ce şi-a tras sufletul, a început să umble încetișor încolo-încoace,
uitâ ndu-se prin pă rţi.
Peste o vreme, a gă sit o ușă într-un zid; dar ușa era încuiată , iar dedesubt nu
ră mâ nea loc pentru un iepuraș durduliu ca Peter. O șoricioaică bă trâ nă alerga pe
scă ri, că râ nd boabe de mază re pentru familia ei din pă dure. Peter a întrebat-o
cum să ajungă la portița din gră dină , dar șoricioaica avea gura plină de mază re şi
nu-i putea ră spunde. Doar a scuturat din cap. Peter a început să plâ ngă .
Apoi Peter a încercat să gă sească drumul singur, prin gră dină , dar s-a ră tă cit şi
mai mult. Așa a ajuns la un bazin, unde domnul MacGregor obișnuia să -şi umple
stropitorile. O pisică albă ședea acolo, privind la peștișorii de aur; ea stă tea
nemișcată de tot, doar vâ rful cozii îi zvâ cnea din câ nd în câ nd, de parcă era viu.
Peter hotă rî să treacă fă ră a intra în conversație cu pisica: vă rul lui, iepurașul
Benjamin, i-a povestit câ te ceva despre pisici.
Peter se întoarse în direcția șopronului, dar deodată auzi, chiar ală turi,
scrâ șnetul unei sape. Peter se tupilă sub tufari. Dar, pentru că nimic nu se
întâ mplă , ieși de acolo şi urcă pe o că ruță , ca să privească în jur. Ş i – ce să vadă –
drept în fața lui, întors cu spatele, era domnul MacGregor pră șind ceapa,
• Ce va face Peter acum?
• Are vreo șansă să scape?
• De ce nu iese pe unde a intrat?
• Cum ar putea să înșele vigilența gră dinarului?
• Ce crezi că fac în acest timp mama şi frații lui Peter?
iar dincolo de domnul MacGregor era portița! Peter coborî încetișor de pe că ruță
şi începu să alerge câ t de repede putu pe că ră rușa de pe lâ ngă tufele de coacă ză .
Câ nd ajunse la colț, domnul MacGregor îl ză ri, dar lui Peter nu-i mai pă sa: el se
strecură pe sub portiță şi se ascunse în pă durea care înconjura gră dina.

73
 Domnul MacGregor a atâ rnat hă inuța şi
ghetuțele lui Peter pe sperietoarea din
gră dină , ca să alunge ciorile. Peter a alergat
fă ră să se oprească pâ nă acasă , sub
ră dă cinile bradului bă trâ n. Era atâ t de
obosit, încâ t se culcă pe nisipul moale de la
intrarea vizuinii şi închise ochii.

Cine îl va gă si pe Peter?
Cum le va explica el celorlalți
unde a pierdut haina şi ghetele?
Cum se va simți?
 Va i pedepsit?
 Va trage învă ță minte din această pă țanie?
Mama lui pregă tea mâ ncare. Vă zâ ndu-l dezbră cat, ea se întrebă ce va fi fă cut
fiul ei. De la începutul lunii Peter mai pierduse o hă inuță şi o pereche de ghete!
Peter, cu pă rere de ră u, nu s-a simțit deloc bine în seara aceea. Mama l-a culcat
în pat, a fă cut un ceai de romaniță şi i-a dat o porție lui Peter: „Câ te o lingură
înainte de somn”.
Dar Flopsy, Mopsy şi Pufuleţ au mâ ncat pâ ine, lapte şi afine la cină .

Beatrix Potter

Subiectul 3
Cu ce riscăm navigând pe internet
și la școală?
1. Citește rezultatele sondajului și determină -ți locul în raport cu fiecare
afirmație.

Accesul la informație
Conform unui sondaj denumit
„Utilizarea Internet-ului de către
minori” (la care au ră spuns
aproximativ 400 de copii şi 110
pă rinți), realizat de că tre Asociația
pentru Tehnologie şi Internet şi
prezentat cu ocazia mesei rotunde
Siguranța copiilor online, pe 17
martie 2006, la București, ni s-au
furnizat urmă toarele date:

74
  Internet-ul este utilizat de către: 55% dintre tinerii între 15 şi 21 de
ani, 35% dintre copiii între 9 şi 14 ani şi 10% dintre copiii sub 9 ani.
 Durata medie pe zi de accesare a Internet-ului este: mai mult de 4
ore – 30% dintre copii, 3-4 ore – 35%, 1-2 ore – 25%, 1/2 oră -1 oră –
7%, sub 1/2 oră – 3%.
 Unde accesează copiii Internet-ul?: la școală – 45%, acasă – 90%, pe la
prieteni – 25%, într-un Internet-cafe – 15%.
 Serviciile Internet folosite de către copii sunt: e-mail – 75%, web –
80%, instant messenger – 95%, chat – 30%, Peer-to-Peer – 20%, alte –
10%.
 Ce site-uri sunt accesate de către copii?: muzică – 70%, jocuri – 60%,
hobby – 60%, educative – 55%, alte – 15%.
 Accesare de către copii a site-urilor cu nuditate/pornografie: 35% –
„Da”, 55% – „Nu”.
 Accesare de către copii a site-urilor cu conținut violent: 50% – „Da”,
50% – „Nu”.
 Ce măsuri de restricționare folosesc părinții?: 55% – educative, 20%
– supraveghere, 20% – blocă ri tehnice, 5% – limitarea orelor de acces.
 De ce se tem părinții de accesul copiilor lor la Internet?: 60% –
pornografie, 55% – violență , 70% – abuzuri, 50% – prea multe jocuri,
50% – pariuri/jocuri de noroc, 40% – cumpă ră turi online, 10% – alte.

2. În ce vă d riscul prea multor ore petrecute în Internet adulții?

3. În ce vă d tinerii?

4. Care crezi că este adevă rata achiziție prin Internet pentru tine?

5. Cu ce scop folosești tu Internetul?

6. Cum crezi ce riscuri sunt pe Internet ?

7. Ce motive „serioase” de bă taie invocă bă ieții, atunci câ nd se încă ieră ?

8. Crezi că bă taia între semeni este un mod de a se afirma?

9. Consideri că elevii bă tă uși sunt mai autoritari?

Bătaia
[În vacanța de vară, elevii unei școli din Oradea merg cu trenul spre Constanța, la
o tabără. În vagonul lor se strecoară pe neobservate Calman, un copil care trăiește
în canalele bucureștene.]

75
 Pe culoarul vagonului
al șaptelea din
acceleratul de vacanță ,
cei trei prieteni,
Cazimir, Octavian şi
Bogdan, puneau la cale
mica fră ție a celor zece
zile de tabă ră , toți
pentru unul şi unul
pentru toți! Bogdan era
de pă rere să constituie
şi marea fră ție, fră ția
clasei lor, mai erau în tren şi alte clase şi fiecare avea câ te o gașcă , ar fi bine să se
organizeze şi ei!
În compartimentul bă ieților șapte perechi de mâ ini se prinseră într-o piramidă
a puterii fră ției clasei a șasea A, jurâ nd ca pe perioada vacanței la mare să sară
unul în sprijinul celuilalt ori de câ te ori vreunul din ei ar avea de suferit vreo
neplă cere din partea cuiva din altă clasă , bă ieții pecetluind fră ția inelului cu
marker-ul, conturâ ndu-şi fiecare în jurul degetului mic de la mâ na stâ ngă un inel
negru, semnul fră ției lor! Din dorința de a sta la geam lâ ngă cei doi prieteni,
Cazimir fă cuse un tâ rg cu Raul, promițâ ndu-i în schimbul râ vnitului loc să -i tragă
o bă tută unuia dintr-o altă clasă , unul care-l pâ râ se pe Raul că fumase în wc
împreună cu niște bă ieți mai mari. Singura consecință punitivă a faptei sale a fost
scă derea notei la purtare, Raul neîncetâ nd să creadă că vinovat de cele întâ mplate
era Tiberiu, bă iatul care-l pâ râ se, fiind încredințat că acesta merită o lecție. Iată ,
prilejul se ivise în mod neașteptat şi nu-l costă mare lucru, doar un loc la geam!
Cazimir îi promisese că -l va ră zbuna atunci câ nd se va ivi ocazia, explicâ ndu-i că
avea nevoie de un plan de bă taie şi de niște informații suplimentare, mai întâ i
trebuia să ale în ce compartiment se gă seau cei dintr-a șaptea B, clasa lui Tiberiu!
Mai întâ i, explică Cazimir, să ne facem un plan de acțiune! Doar atâ t le trebui
bă ieților pentru a începe mobilizarea generală . Denis şi Arpad vor pleca în
recunoaștere, să vadă exact unde se instalaseră bă ieții dintr-a șaptea, Arpad avea
acolo un prieten, tot maghiar, Lorand, locuiau în aceeași casă , sub pretextul că -l
vizita pe Lorand, acceptase misiunea precisă de a culege informații la fața locului,
Denis urma să -l însoțească . Mai ră mă seseră Gabriel, Cazimir, Octavian şi Bogdan,
care vor forma trupa specială de comando, așa ca în Soldatul universal, ați vă zut
filmul?
Ală turi de Bogdan şi Octavian, Cazimir aștepta neră bdă tor să intre în posesia
informațiilor celor doi cercetași trimiși cu misiunea specială de a ala în ce
compartiment se instalaseră cei dintr-a șaptea şi, implicit, Tiberiu, ținta de atac a
grupă rii clasei a șasea. Raul, cel pentru care se organiza întreaga manifestare
belicoasă , îi informă pe bă ieți că urmau încă trei tunele, sugerâ ndu-le să -l prindă
pe Tiberiu la intrarea într-un tunel, ceea ce i-ar fi scutit de privirile indiscrete ale
celorlalți elevi.
Era imposibil să se poată prevedea cu exactitate apropierea tunelului.

76
 Fă ră să fie conștient de toate acestea, Tiberiu, în compartimentul de bă ieți al
clasei a șaptea A, rezolva un rebus. Ieșise din compartiment cu gâ ndul de a ajunge
la profesoara de româ nă , ca s-o întrebe un sinonim, dar, pe coridor, fu observat de
Cazimir! Toți bă ieții încremeniră , așteptâ nd semnalul lui Cazimir. „De ce l-ai
pâ râ t, mă , pe Raul profesorilor? Denunță torule! ” Tiberiu nu înțelesese din prima
clipă ce voia Cazimir de la el, apoi, vă zâ nd determinarea îndâ rjită din ochii
bă iatului pe care-l întrecea la înă lțime cu aproape un cap, înțelese totul şi, înainte
să aibă timp să reacționeze, bă ieții dintr-a șasea îl înghiontiră spre capă tul
vagonului, cu intenția de a-l împinge în wc! Dar din acea clipă , în care trenul
intrase într-un tunel ce pă rea să nu se mai sfâ rșească , fă câ ndu-se brusc întuneric,
nimeni nu mai înțelesese ce se întâ mplase cu adevă rat, afirmațiile de mai tâ rziu
ale copiilor dovedindu-se contradictorii, Tiberiu, descumpă nit, mă rturisind că se
simțise aproape luat pe sus de o mâ nă nevă zută , scos din învă lmă șeală , în timp ce,
din locul în care se ala, auzea bușituri puternice, lovituri neiertă toare,
neputâ nd-şi imagina cum bă taia care se
dă dea în beznă se putea continua fă ră el,
pentru acel lucru incredibil şi greu de
înțeles nu putea exista decâ t o singură
explicație, bă ieții se bă tuseră între ei, dar
atunci cine-l scosese pe el din luptă ?
Calman, care se ascunsese pâ nă
atunci în wc-ul de la capă tul vagonului,
intrase în bă taia cu bă ieții din dorința de
a lua parte la ceea ce se pricepea cel mai
bine, să se bată pe întuneric, protejat de
beznă îi doborâ se cu ușurință pe toți,
înainte ca tunelul să se sfâ rșească .

Invadâ nd trenul după ieșirea din

tunel, lumina de afară i-a surprins
pe bă ieții care luaseră parte la
bă taie într-o stare jalnică ,
vâ nă tă ile, precum şi hainele în dezordine erau o dovadă elocventă a faptului că
fuseseră bă tuți fă ră drept de apel, doar Tiberiu, întreg şi nevă tă mat, stă tea uluit în
aceeași poziție în care îl lă sase apă ră torul să u. Că gașcă lui Cazimir se așteptase la
oarecare rezistență din partea lui Tiberiu era ușor de înțeles, dar ca să ie zdrobiți
în bă taie cu atâ ta forță , asta nu mai puteau s-o accepte! Privind înmă rmurit
imaginea jalnică a ră zboinicilor învinși, Tiberiu nu înțelegea nici el mare lucru,
cele întâ mplate îl uluiseră într-atâ t încâ t nici mă car nu fusese în stare să dispară
din fața lor şi să fugă . Pur şi simplu, stă teau şi se priveau buimă ciți, de o parte, un
învingă tor că ruia nu i se clintise nici un fir de pă r din cap, şi de cealaltă parte
ceata de învinși, stră duindu-se să -şi revină după cele întâ mplate, lui Cazimir
începuse să -i curgă sâ nge din nas şi, câ nd firicelul moale şi cald i se prelinse spre
buze, tresă ri, scuturâ ndu-se ca dintr-un coșmar, realizâ nd brusc groză venia
77
întâ mplă rii. Fusese bă tut! Iar câ nd îl ză ri pe Tiberiu, în picioare, impasibil, îl
cuprinse subit o nouă dorință de ră zbunare. De data asta era ră zbunarea lui, a lui
Cazimir, era în joc propria sa onoare, poziția lui în fața bă ieților. Nici unul dintre
ei, şi mai ales Cazimir, nu înțelegea cum reușise Tiberiu să -i învingă pe toți dintr-o
lovitură , diferența de vârstă şi de statură dintre ei fiind, în concepția acestuia, cu
totul neglijabilă ! Pe lâ ngă frica respectuoasă pe care o simțeau față de cel care îi
dominase cu forța, începuse să -şi facă loc dorința fierbinte şi dulce a ră zbună rii.
Tiberiu privea în neștire pe geamul ușii de la compartiment, închizâ ndu-se
într-o atitudine rece şi disprețuitoare față de ceilalți, dar vizibil marcat în interior
de dilema gravă în care se gă sea, să spună sau să nu spună adevă rul!? Dacă ar
mă rturisi că , de fapt, el nu se atinsese de bă ieți, presupunâ nd fie că un altul
intrase în întuneric şi-i bă tuse în locul să u, fie că bă ieții se bă tuseră între ei,
hainele sale curate erau cea mai bună dovadă în acest sens. Pe de altă parte însă ,
faptul că îi bă tuse pe bă ieți îl propulsa în topul popularită ții din școală , fă câ ndu-l
să se bucure pe perioada vacanței de respectul admirativ al tuturor copiilor din
tabă ră . La urma urmei, îi bă tuse pe toți!
Florina Ilis
Cruciada copiilor

10. Ești de partea celor care îl ră zbună pe Raul?

11. Crezi că trocul (un loc la geam pentru bă taie) este echitabil?

12. Cum privești obișnuința unor copii de a rezolva toate problemele prin
bă taie?

13. Crezi că aceste manifestă ri de forță și agresiune sunt firești pentru copii?

14. Cum va proceda în continuare Tiberiu?

15. Comentează frazele subliniate.

78
 Unitatea VIII
Învăț să-mi
construiesc viitorul
Sunt responsabil
pentru faptele mele

79
 Subiectul 1
A trăi ca un ...creion
1. Comentează afirmația:
„Tot ce azi este realitate înainte era doar o parte dintr-un vis imposibil.”
William Blake
2. Cum înțeleg adulții că un copil este talentat ?

3. De ce unii copii merg de foarte mici la o școală sau la un cerc, iar alții nu?

4. Ț i s-a întâ mplat să dorești să te ocupi cu ceva și să le ceri pă rinților acest

lucru?

5. De ce nu se poate deschide în fiecare sat câ te o școală de muzică , sportivă ,

teatrală ?

Ochi de dansatoare

[Plectrude este o fetiță orfană, pe

care o cresc unchiul şi mătușa ei. Îi
place foarte mult dansul şi hotărăște
să devină dansatoare. Este înscrisă la o
școală de dans.]
– Fetița asta are ochi de dansatoare,
spuse profesoara.
– Cum adică , ochi de dansatoare? se
miră mă tuşa ei. Nu are mai curâ nd un
trup de dansatoare, o grație de
dansatoare?
– Da, are toate astea. Dar are şi ochi
de dansatoare şi, credeți-mă , ă sta-i lucrul cel mai important şi mai rar.
Dacă o balerină nu are această privire, ea nu va fi niciodată prezentă în
dansul ei.
Sigur era că ochii lui Plectrude ajungeau să aibă , atunci câ nd ea dansa, o
intensitate extraordinară . „Ş i-a gă sit vocația,” își spunea Clémence, mă tuşa
ei. Cu o mâ ndrie extatică , își privea copilul cum face piruete: „Fetița asta e
cu adevă rat înzestrată !” În comparație cu ea, celelalte pă reau greoaie ca
niște ră țuște.
După cursuri, profesoara îi spunea totdeauna:
– Trebuie să continue. Este excepțională .

80
 Fetița nu avea decâ t o obsesie: dansul. Cu câ t creștea mai mult, cu atâ t se
minunau şi profesorii mai mult de talentele sale. Dansul ei avea virtuozitate
şi grație, rigoare şi fantezie, frumusețe şi simț al tragicului, precizie şi elan.
Dar lucrul cel mai bun era că o simțeai fericită că dansează – miraculos
de fericită . O simțeai cum jubilează oferindu-şi trupul imensei energii a
dansului. Era ca şi cum sufletul ei nu ar fi așteptat decâ t asta de zece mii de
ani. Arabescul dansului o elibera de o misterioasă tensiune lă untrică .
Mai mult, puteai ghici că are simțul spectacolului: prezența publicului îi
sporea talentul şi, cu câ t privirile care erau îndreptate spre ea aveau mai
multă acuitate, cu atâ t mișcarea ei era mai intensă .
[După absolvirea clasei a opta, Plectrude este admisă la școala de balet a
Operei Franceze. Ea pleacă la Paris, unde stă, împreună cu alte fetițe, la
internat.]
Ea știa că la această școală de balet domnea o disciplină de ier. Totuși,
ceea ce descoperi aici întrecea cu mult
presimțirile cele mai delirante.
Antrenamentul începea dimineața devreme
şi se termina seara tâ rziu, cu neînsemnate
întreruperi pentru o masă care nu merita
acest nume şi pentru puțin studiu școlar, în
timpul că ruia elevele savurau intens odihna
trupului.
Urmâ nd acest regim, toate fetele slă biră ,
chiar şi cele care erau deja prea slabe.
Foarte curâ nd, Plectrude își puse
întrebă ri. Venise în această școală ca să
devină o dansatoare, nu ca să -şi piardă într-
atâ t pofta de viață , încâ t să nu mai aibă nici un alt ideal decâ t somnul. Aici,
exersa dansul de dimineață pâ nă seara, fă ră să aibă sentimentul că
dansează : era ca un scriitor silit să nu scrie, ci să exerseze întruna
gramatica. Desigur, gramatica este esențială , dar numai ca să te ajute să
scrii: lipsită de scopul ei, ea este un cod steril. Plectrude nu se simțise
niciodată ca fiind atâ t de puțin dansatoare. La cursurile de balet pe care le
frecventase în anii precedenți, erau introduse şi mici momente coregrafice.
Aici se fă ceau doar exerciții.
Ceea ce trebuia să se întâ mple se întâ mplă : ea fu tentată să plece. Nu
plecă totuși la gâ ndul vag că i se vor face reproșuri şi că nici cele mai bune
explicații ale sale nu vor servi la nimic. Nu plecă .
Veni şi ră splata: dansară . Simplul fapt de a pă ră si bara şi de a te avâ nta
spre mijlocul să lii, sub privirile celorlalți, de a te învâ rti aici de câ teva ori şi
de a simți că trupul tă u posedă arta acestei figuri de dans este îmbă tă tor.
Dacă numai câ teva secunde ca acestea puteau provoca o asemenea plă cere,
abia dacă puteai îndră zni să visezi la ceea ce ai simți dacă ai dansa două
ore. Acum Plectrude binecuvâ nta duritatea profesorilor ei, care o
învă țaseră că arta este o religie.
Ceea ce o scandalizase pâ nă atunci acum i se pă rea normal. I se pă rea
acceptabil să fie înfometate, să fie silite să repete ore la rând, pâ nă la
abrutizare, aceleași exerciții, să ie tratate drept gră sane, deși trupurile lor
81
erau descă rnate. Instituția credea, şi pe bună dreptate, că ar fi fost imoral
să încurajezi balerinele. Dansul, această artă totală , cerea o dă ruire totală a
ființei . Era deci obligatoriu să vezi câ t de motivate sunt elevele, să pâ nd
pâ nă la temelia idealului lor. Cele care nu rezistau nu vor putea niciodată să
aibă anvergura spirituală a unei stele.
[Slăbi cinci kilograme şi cântărea acum 35, la înălțimea de 155 cm. Când
veni acasă în vacanța de Crăciun, tatăl său adoptiv se îngrozi.]
Fata avea din naștere o siluetă foarte fină , ceea ce nu însemna să ie
acum atâ t de slabă .
– Am uneori impresia că am pierdut un copil, spuse el.
– Ești un egoist, protestă soția lui. Ea e fericită .
Se înșela de două ori. Mai întâ i, fetița nu era fericită . Apoi, egoismul
soțului nu era nimic în comparație cu propriul ei egoism: odinioară ar fi
vrut ea însă și atâ t de mult să fie balerină şi, datorită lui Plectrude, își
satisfă cea această ambiție. Nu-i pă sa că sacrifică acestui ideal sănă tatea
copilului ei. Dacă cineva i-ar fi spus asta, ar fi fă cut ochii mari şi ar i
exclamat:
– Eu nu vreau decâ t fericirea fetei mele!
Ceea ce tră ia Plectrude
la școala de balet nu putea
fi numit fericire: fericirea
are nevoie de un câ t de mic
sentiment de securitate. Or,
fetița era cu totul lipsită de
acest sentiment şi în
privința asta avea dreptate:
în stadiul în care se afla, ea
nu se mai juca cu să nă tatea
ei, ci își punea să nă tatea în
joc. Ş i ea știa acest lucru.
Nu vorbea nimă nui despre
asta, dar noaptea o dureau atâ t de tare picioarele, încâ t trebuia să facă un
mare efort ca să nu strige. Ș tia şi de ce: suprimase din alimentația sa orice
produs lactat. Renunțâ nd la iaurt, elimina orice urmă de calciu, element
indispensabil în perioada adolescenței. Pâ nă şi elevele cele mai scheletice
mâ ncau iaurt. Plectrude renunțase şi la el. Fă ră să știe, era victima acelei
mașină rii lă untrice a anorexiei, care consideră fiecare privațiune ca fiind
ireversibilă , subiectul simțind totodată o culpabilitate îngrozitoare.
Trecură luni şi ani de exercițiu şi post. Ea era steaua care urca. Se
vorbea despre ea – şi ea știa asta – în cercurile cele mai înalte ale dansului.
Ceea ce trebui să se întâ mple se întâ mplă . Într-o dimineață de noiembrie
se pră buși, auzind cum i se rupe osul din coapsă . Fu internată într-un spital.
La vâ rsta de cincisprezece ani, avea osatura unei bă trâ ne de șaizeci.
Discută cu medicul:
– Ești anorexică ?
– Nici pomeneală , se revoltă ea cu toată buna-credință .
– Ț i se pare normal să câ ntă rești treizeci de kilograme, la vârsta
dumitale?
82
 – Treizeci şi două de kilograme, ripostă ea.
– Crezi că două kilograme în plus schimbă lucrurile?
– Sunt balerină . În meseria mea trebuie să fiu foarte slabă .
– Ce crezi că trebuie să gâ ndesc despre o instituție care lasă o
adolescentă să se autodistrugă ? Voi chema poliția!
– Să nu faceți asta! Eu sunt vinovată ! Fă ceam totul pe ascuns! Nimeni nu
știa!
– Nimeni nu voia să știe. Rezultatul este că ți-a fracturat tibia doar că zâ nd pe
podea. Dacă ai avea o constituție normală , o lună de stat în ghips ți-ar ajunge ca să
te vindeci. Dar în starea în care te afli s-ar putea întâ mpla să trebuiască să stai în
ghips multe luni. Ca să nu mai vorbim de reeducarea care va urma.
– Dar asta înseamnă că multă vreme nu voi putea dansa?
– Domnișoară , nu vei mai putea dansa niciodată !
Plectrude că zu într-un fel de comă . Ieși din această stare după câ teva
zile.
A o anunța pe Plectrude că nu va mai putea dansa era ca şi cum l-ai fi
anunțat pe Napoleon că nu va mai avea niciodată o armată : însemna să o
lipsești nu de vocația, ci de destinul ei.
Nu-i venea să creadă . Îi întreba pe tot felul de medici: nici unul nu-i lă sa
nici cea mai mică speranță . Trecu printr-o depresie gravă . Își reveni. Începu
să mă nâ nce. Avea iar cele patruzeci de kilograme şi chipul ei frumos.
Își recă pă tă controlul de sine, atâ t câ t îi era cu putință unei fete de
șaisprezece ani care pierduse totul. Se înscrise la un curs de teatru. Fă cu
aici o impresie puternică . Profesorul ei o sfă tui să se prezinte la mai multe
casting-uri.
Astfel a fost aleasă să joace într-un film TV. Apoi în piese de teatru. Se
regă si din nou. Avea un scop.

Amélie Nothomb
Dicționarul Robert de nume proprii

6. Ce o fă cea pe mama adoptivă a lui Plectrude să nu se deranjeze de starea

fizică a fetiței?

7. De ce medicul era pornit să cheme poliția?

8. Ce înseamnă anorexie?

9. Cum ar trebui să procedeze o fetiță care vrea să devină balerină (deci

trebuie să ră mâ nă slabă ), dar să nu-şi pună în pericol să nă tatea (deci să se
alimenteze adecvat vâ rstei şi efortului fizic)?

10. De ce se întâ mplă ca o pasiune să -l facă pe un copil să -şi piardă vigilența?

11. Ce ar fi trebuit să facă tată l fetiței?

12. De ce a lă sat lucrurile neschimbate?

83
 13. În care alte domenii de activitate există acest pericol – de înfometare silită ?

14. Ce riscuri te pâ ndesc atunci câ nd te dedici unei pasiuni?

15. Consumul de substanțe medicamentoase (anabolice, steroizi etc.) e la fel de

periculos ca şi înfometarea?

16. Datorită că ror circumstanțe Plectrude a reușit să nu ră mâ nă în depresie, ci

să -şi continue viața?

17. Ce alte posibilită ți de realizare avea?

18. Comentați frazele subliniate.

19. Citește parabola, apoi completează tabelul,
propunâ nd trei variante de ră spuns.

A trăi ca un ... creion

Poți să faci lucruri mari, să scrii că rți demne de
Nobel, dar să nu uiți niciodată că există o Mână
care îți conduce pașii.
Din câ nd în câ nd trebuie să te oprești din mers
ori din scris și să folosești ascuțitoarea. Aceasta
presupune un pic de suferință , dar pâ nă la urmă
vei fi mai ascuțit. Deci, să știi să suporți unele
dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
Poți folosi radiera pentru a șterge ce ai greșit.
Trebuie să înțelegi că a corecta un lucru nu
înseamnă neapă rat ceva ră u. Esențial este faptul că te menții pe drumul drept.
Mai puțin contează lemnul din care ești confecționat sau forma ta exterioară .
Important este mina de grafit din interior. De aceea îngrijește-te de ceea ce se
întâ mplă înă untrul tă u.
Creionul lasă întotdeauna o urmă . Să știi că tot ce faci în viață va lăsa urme,
astfel că trebuie să fii conștient de fiecare faptă a ta.

Întâ mplă ri care m-au Lucruri pe care aș dori să Domenii în care aș dori să
fă cut mai bun(ă ) le șterg din memorie las urme

84
 Subiectul 2
Faptele mele – responsabilitatea
mea
Despărțirea
[Istoria este povestită de un cal, iar John este un
băiat tânăr, îngrijitor de cai, pe care Black
Beauty îl iubea mult.]
Lui John [Gion] i se oferiseră mai multe posturi
bune, dar el spuse că va mai aștepta puțin şi va
mai vedea.
Seara, înainte de plecare, stă pâ nul veni în grajd să dea câ teva instrucțiuni şi
să -şi mâ ngâ ie caii, pentru ultima oară . Era foarte abă tut; îmi dă deam seama de
asta după glas. Cred că noi, caii, putem înțelege mai multe după voce decâ t pot
mulți oameni.
– Te-ai decis ce ai să faci, John? întrebă el. Am alat că n-ai acceptat nici una din
ofertele acelea.
– Nu, domnul. M-am hotă râ t că dacă aș putea să -mi fac un rost, atunci nu m-aș
ocupa decâ t cu creșterea mâ njilor de rasă şi cu dresajul cailor. Multe animale
tinere sunt speriate şi nă ră vite numai din cauza unor metode greșite, care n-ar i
aplicate dacă ei ar încă pea pe mâ ini bune. Mă împac bine întotdeauna cu caii, şi
dacă aș putea să -i ajut pe unii din ei să pornească mai ușor în viață , aș simți că fac
o faptă bună . Dumneavoastră , domnul, ce pă rere aveți despre asta?

85
 – Nu cunosc nică ieri un om pe care să -l consider mai potrivit pentru treaba
asta decâ t tine, ră spunse stă pâ nul. Tu înțelegi caii şi, într-un fel, şi ei te înțeleg pe
tine, iar cu timpul ai putea să te
stabilești la meseria asta; cred că
n-ar i ceva mai bun pentru tine.
Dacă , într-un fel, te pot ajuta,
scrie-mi; voi vorbi cu agentul
meu din Londra şi am să -i las o
recomandare.
După ce-i dă du lui John
numele şi adresa agentului, îi
mulțumi pentru că l-a slujit cu
credință timp îndelungat; pentru
John însă asta era prea mult.
– Nu, domnule, nu mai pot
suporta; dumneavoastră şi stă pâ na mea dragă ați fă cut atâ t de mult pentru mine,
încâ t niciodată n-aș putea să mă ră splă tesc; dar n-am să vă pot uita, domnule, şi
implor Cerul ca, într-o zi, s-o revă d pe stă pâ nă înapoi, aici, şi totul să fie ca înainte;
trebuie să nă dă jduim, domnule.
Stă pâ nul îi întinse mâ na, John nu mai spuse nimic şi amâ ndoi ieșiră din grajd.
Anna Sewall
Aventurile lui Black Beauty

1. Ai putea afirma despre John că este un tâ nă r care își alege cu grijă drumul?

2. Cum își argumentează el opțiunea?

3. Ce relație este între ceea ce face acum şi ce ar vrea să facă ?

4. Este această cale una demnă de urmat?

5. Este ceea ce alege John o ocupație destoinică şi respectabilă ?

6. Despre ce domeniu de activitate ai putea spune că ți se potrivește?

7. Cum ai verificat dacă ești bun pentru el?

8. Citește poezia.

Dacă...
De poți fi calm când toți se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;

86
 S-aștepți, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;
De poți visa – şi nu-ți faci visul astru;
De poți gândi – dar nu-ți faci gândul țel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-acești doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pișicher, să-l prindă-n lanț pe prost;
Când munca vieții tale năruită
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poți să joci agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe-un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – nici un cuvânt măcar;
De poți sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ții când nu mai e stăpână
Decât Voința ce le strigă: “Sus!”
De poți rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Dușman, om drag râni să nu te poată:
De toți să-ți pese, dar de nimeni prea;
De poți prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o întreci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!

87
 Surse bibliografice
1. Edmondo de Amicis. Cuore – inimă de copil. Traducere din limba italiană de
Adriana şi George Lă ză rescu. Bucureşti: Ion Creangă , 1988

2. Marin Bucă . Enciclopedia gîndirii aforistice româneşti. Bucureşti: Editura Tehnică ,

2006.

88
3. Jack Canield, Mark Victor Hansen. Supă de pui pentru sulet. Traducere din limba
engleză de Monica Ş erban, Iris Manuela Anghel, Violeta Limona. Bucureşti:
Amaltea, 2003.

4. Paulo Coelho. Alchimistul. Traducere din limba portugheză de Gabriela Banu.

Bucureşti: Humanitas, 2003.

5. Victor Dragunski. Povestirile lui Deniska. Traducere din limba rusă de R. Galescu şi
Ş t. Tudor. Chişină u: Literatura Artistică , 1985.

6. Haim G. Ginott. Între părinte şi copil: ghid de comunicare. Traducere din limba
engleză de Oana Vlad. Bucureşti: Humanitas, 2006.

7. Daniel Goleman. Inteligenţa emoţională, cheia succesului în viaţă. Traducere din

limba engleză de Gina Argintescu Amza. Bucureşti: ALLFA, 2004.

8. Florina Ilis. Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit. Bucureşti: Cartea Româ nească ,
2006.

9. Florina Ilis. Cruciada copiilor. Bucureşti: Cartea Româ nească , 2005.

10. Sue Knight. Tehnicile programării neuro-lingvistice. Traducere din limba engleză
de Lucian Popescu. Bucureşti: Curtea Veche, 2004.

11. Adrian Majuru. Copilăria la români. Bucureşti: Compania, 2006. 22. Lucy Maud
Montgomery. Anne de la Green Gables. Traducere din limba engleză de Anca
Filoteanu. Bucureşti: Vizual, 1995.

12. Radu Paraschivescu. Ghidul nesimţitului. Bucureşti: Humanitas, 2006.

13. Poveşti populare indiene. Traducere din limba rusă de Gr. Botezatu. Chişină u:
Literatura Artistică , 1988.

14. Eno Raud. Manşon, Jumagheată şi Barbă-de-Muşchi. Traducere din limba rusă de
Eugenia David. Chişină u: Literatura Artistică , 1985.

15. Gianni Rodari. Poveşti spuse la telefon. Traducere din limba rusă de Eugenia
Margine, Eugenia David. Chişină u: Literatura Artistică , 1988. 28.

16. Proira Sadoveanu. Destăinuiri. Bucureşti: Eminescu, 1989. 29.

17. Erich Segal. Bărbat, femeie, copil. Traducere din limba engleză de Virgiliu
Ş tefă nescuDră gă neşti. Bucureşti: Cartea Româ nească , 1993. 30.

18. Anna Sewell. Aventurile lui Black Beauty. Viaţa unui căluţ, povestită de el însuşi.
Traducere din limba engleză de Elena Oprea Fră ţilă şi Emilia Vasiliu. Bucureşti:
Cosido-Romcart, 1993.

89
19. Zaharia Stancu. Pădurea nebună. Bucureşti: Editura pentru Literatură , 1966.

20. Citind, învăț să fiu. Auxiliar didactic pentru psihologi școlarii, diriginți, profesori de
Violeta Dumitrașcu, Elena Cartaleanu, Tatiana Cartaleanu ,Viorica Bolocan
Tatiana Zaicovschi, Chişină u 2008

21. Captarea atenției și actualizarea cunoștințelor volumele I, II, III, IV de Iulia

Iordachescu, Maria Balan

22. CURRICULUM OPȚ IONAL PENTRU GIMNAZIU Ș I LICEU LA CITIND, ÎNVĂ Ţ SĂ FIU,
Chișină u 2015

Drepturile de autor sunt rezervate

profesoarei de limba și literatura
română Guțu Natalia, GDD , Liceul
Teoretic Tabani

Manualul dat este recomandat elevilor clasei a VII-a

Cuprins
1. Unitatea I: Învăț drepturile și nevoile mele. Dreptul la familie ..................1

a)Subiectul 1/2: Drepturile și nevoile mele.........................................................2

b)Subiectul 3: Educația: drept sau obligațiune..................................................5
 Autobiografie de Ana Blandiana...............................................................5
c) Subiectul 4: Dreptul la familie ..............................................................................7

2. Unitatea II: Învăț să mă cunosc. Acționez în numele viitorului.................10

90
 d)Subiectul 1: Eu sunt...................................................................................................11
 Altcineva de Liviu Damian........................................................................11
 Fiul meu și-a făcut singur viața de Gabriel Liiceanu......................12
e)Subiectul 2: Tu trebuie să fii soluția! Acționez în numele viitorului.....15
 Povestea măgarului cel bătrân.................................................................15
 Un dar Dumnezeiesc, ascuns de Boris Akunin....................................16

3. Unitatea III: Învăț să comunic cu ceilalți. Toleranță și alteritate............19

f) Subiectul 1: Eu și societatea...................................................................................20
 Casa celor 1000 de oglinzi.............................................................................20
 Cum se leagă o prietenie..............................................................................23
g)Subiectul 2: Relațiile sociale ...............................................................................25
 Nu se poate schimba nimic.........................................................................26
h)Subiectul 3: Toleranță și alteritate ..................................................................28
 Nesimțitul zgomotos de Radu Paraschivescu ....................................29

4. Unitatea IV: Învăț să construiesc relații cu ceilalți. Educația acasă și

în școală....................................................................................................................32

i) Subiectul 1: O societate unită – o societate puternică ...........................33

 Sfada păsărilor ...............................................................................................34
 Supa de pietre .................................................................................................35
j) Subiectul 2: Educat nu doar crescut ............................................................ 36
 Fetița mea de Charlie Chaplin ................................................................ 36
k)Subiectul 3: Cerințe cât se poate de actuale ..............................................39
 Scrisoarea lui Abraham Lincoln către profesorii fiului lui............ 39
 Erau anumite reguli de Sanda Negroponte...................................... 41
5. Unitatea V: Învăț să iau o decizie. Probleme și dileme ..............................43

l) Subiectul 1: O decizie = o responsabilitate ...................................................44

 S-au dus de Tudor Arghezi ........................................................................44
 Bulgărele de zăpadă de Edmondo de Amicis ....................................46
m) Subiectul 2: Decizii care ne schimbă viața ...............................................47
 Un geniu își ia rămas bun de Gabriel Garcia Marquez ...................47
n) Subiectul 3: Probleme și dileme ....................................................................49
 Prințesa și cerșetoarea de Frances Burnett .......................................49
o) Subiectul 4: Oameni fără griji .......................................................................53
 Ce este viața? ...................................................................................................54
 Dă-mi și mie câteva probleme ..................................................................54

91
6. Unitatea VI: Învăț să trăiesc în comunitate. Rude, prieteni, cunoscuți
...................................................................................................................................................56

p) Subiectul 1: Conectează-te la comunitate! ..............................................56

 Afiș ...................................................................................................................57
 Cele cinci lecții ale cocorilor ...................................................................57
q) Subiectul 2: Eu și comunitatea în care trăiesc .......................................59
 Sferturi de Nicole Krauss ...........................................................................59
r) Subiectul 3: Rude, prieteni, cunoscuți .....................................................
61
 Coșul Mătușii Cyrilla .....................................................................................61

7. Unitatea VII: Învăț să fac față riscurilor. Copii și adulți ...........................68

s) Subiectul 1: Viața versus Riscuri ..................................................................69

 Mama către fiul ei de Langston Hugues ..............................................69
 Copacul cu probleme de Sue Knight ......................................................70
t) Subiectul 2: Copiii și adulții ..............................................................................71
 Povestea iepurașului Peter Beatrix Potter .........................................71
u) Subiectul 3: Cu ce riscăm navigând pe internet și la școală .............74
 Accesul la informație ....................................................................................74
 Bătaia de Florina Ilis ..................................................................................75

8. Unitatea VIII: Învăț să-mi construiesc viitorul. Sunt responsabil

pentru faptele mele........................................................................................................79

v) Subiectul 1: A trăi ca un ... creion ................................................................80

 Ochi de dansatoare Amélie Nothomb ..................................................80
 A trăi ca un ... creion .... ................................................................................84
w) Subiectul 2: Faptele mele ... responsabilitatea mea ..............................85
 Despărțire de Anna Sewall ........................................................................85
 Dacă... de Joseph Rudyard Kipling......................................................... 86
9. Surse Bibliografie ..........................................................................................................88
10. Cuprins.............................................................................................................................90

92