Interfețe

Olivia Magda

Interfața este o demarcație partajată prin care două sau mai multe dispozitive
individuale ale unui computer schimbă informații.
De asemenea tot o interfață este și conexiunea și interacțiunea dintre hardware, software și
utilizator. Utilizatorii „vorbesc” cu software-ul. Software-ul „vorbește” cu hardware-ul sau alt
software. Hardware „vorbește” cu alte hardware.

Tipuri de interfețe
1. Interfață hardware
Folosită pentru conectarea a două sau mai multe dispozitive electronice. Acestea sunt
mufele, cablurile și semnalele electrice care călătoresc prin ele.
Unele dispozitive pot trimite și primi date prin intermediul interfeței, cum ar fi un ecran tactil.
Pe de altă parte, un mouse sau un microfon poate furniza doar o interfață pentru trimiterea de
date către un sistem dat.
Există multe interfețe hardware, deoarece există o mare varietate de dispozitive electronice.
Cu toate acestea, standarde precum USB și HDMI au servit la reducerea numărului de
interfețe. Ar fi destul de dificil dacă fiecare cameră digitală, imprimantă, tastatură și mouse ar
utiliza o interfață diferită.
USB
Diferite tipuri de dispozitive pot fi conectate la un computer prin intermediul interfeței
USB. De exemplu, o imprimantă se conectează la un computer, în general, printr-o interfață
USB.
Astfel, portul USB al computerului este considerat interfața hardware. Pe de altă parte,
interfața USB a imprimantei se conectează la celălalt capăt al cablului USB.
IPod-urile au o interfață proprietară cu care pot fi conectate prin USB la un încărcător și, de
asemenea, pot transfera date.
Ethernet
Este utilizată în mod obișnuit pentru rețea, motiv pentru care majoritatea modemurilor
și routerelor au o interfață Ethernet.

1
 Interfață Ethernet

MIDI
Dispozitivele audio pot avea conexiuni audio analogice sau digitale și pot include o interfață
MIDI pentru transferul de date MIDI.

Interfață MIDI-USB

HDMI
Este o interfață, adică definește nu doar protocoalele de transmisie și caracteristicile
electrice ale acestora, ci și specificațiile mecanice ale conectorilor. Aceștia din urmă sunt
oferiți în câteva mărimi: HDMI standard, HDMI mini și HDMI micro. Mufele și soclurile au
posibilități identice, indiferent de dimensiune, iar variantele miniaturizate ale acestora sunt
folosite în echipamente care impun utilizarea unor conectori mici.
Spre deosebire de predecesorii săi, HDMI a fost elaborat ca standard multimedia, ceea
ce înseamnă că permite transmisia imaginii, a sunetului și a altor date. De aceea, chiar și o
descriere la nivel general a posibilităților HDMI necesită analizarea câtorva aspecte ale
acestei interfețe.
2. Interfață software
Sunt mesajele pe care programele de calculator le folosesc pentru a comunica cu
dispozitivele și, de asemenea, între ele.

2
Regulile, formatele și funcțiile dintre componentele unui sistem de comunicații sau ale unei
rețele sunt denumite protocoale.
3. Interfeţe cu utilizatorul
Interacțiunea dintre utilizator și computer se realizează prin interfață cu utilizatorul.
Orice sistem de operare deţine o interfaţă prin intermediul căreia realizează comunicarea cu
operatorul uman. Primele sisteme de operare aveau interfeţe foarte simple, formate dintr-un
set mic de comenzi de bază. Spre exemplu, CP/M, un sistem destinat microcalculatoarelor cu
procesoare pe 8 biţi (de exemplu Z80), avea aproximativ 5 comenzi. Odată cu trecerea
timpului, interfeţele dintre sistemele de operare şi utilizator au devenit din ce in ce mai
complexe, oferind mai multe facilităţi şi uşurând munca de configurare şi întreţinere a
calculatoarelor pe care le deservesc.
Există două tipuri de interfețe cu utilizatorul: în linie de comandă și grafică.
 Interfeţe în linie de comandă (sau interfeţe text)
Sunt interfețe bazate pe text, utilizate pentru gestionarea fișierelor de pe un computer.
Înainte de mouse, utilizatorii interacționau cu un sistem de operare sau o aplicație cu
tastatura. Utilizatorii au scris comenzi în această interfață, astfel încât să poată rula sarcini pe
un computer.
Exemple de astfel de interfețe sunt sistemul de operare MS-DOS și, de asemenea, Command
Shell din sistemul de operare Windows.
Sistemele de astăzi care utilizează sistemul de operare Unix oferă acest tip de interfață în plus
față de interfața grafică cu utilizatorul.
Aceste interfețe sunt reprezentate, în general, de un program numit interpretor de
comenzi, care afişează pe ecran un prompter, primeşte comanda introdusă de operator şi o
execută. Comenzile se scriu folosind tastatura şi pot fi însoţite de parametri. Aproape toate
sistemele de operare includ o interfaţă în linie de comandă, unele foarte bine puse la punct
(cazul sistemelor Unix) iar altele destul de primitive (MS-DOS şi MS-Windows).
 Interfeţe grafice
Sunt cele mai populare interfeţe cu utilizatorul şi se prezintă sub forma unui set de
obiecte grafice (de regulă suprafeţe rectangulare) prin intermediul cărora operatorul poate
comunica cu sistemul de operare, lansând aplicaţii, setând diferite opţiuni contextuale etc.
Dispozitivul cel mai folosit în acest caz este mouse-ul, de aceea acest tip de interfaţă este
utilă în primul rând utilizatorilor neexperimentaţi şi neprofesioniştilor.

3
 Interfața grafică este un program care permite utilizatorului să interacționeze cu
computerul folosind pictograme și dispozitive precum mouse-ul. Această interfață este în
prezent standardul utilizat de computere.
Utilizarea acestei interfețe a făcut ca funcționarea computerului să fie mult mai atractivă și
mai intuitivă.
Este cunoscută mai ales pentru implementarea sa pe computerul Macintosh Apple și
sistemul de operare Windows Microsoft.
 Bazate pe meniu
Oferă o interfață ușor de utilizat, constând dintr-un set de meniuri accesate prin apăsarea
butoanelor, de obicei pe un dispozitiv cu ecran tactil.
Este utilizat în general în bancomate și cabine de informare din centre comerciale sau muzee.
 Recunoașterea vorbirii
Folosind progrese puternice în recunoașterea vorbirii și procesarea limbajului natural,
aceste noi interfețe sunt mai intuitive și mai eficiente ca niciodată.
 Monitoare
Unele calculatoare conţin, stocat într-o memorie ROM internă, un program
numit monitor, care se lansează automat la pornirea calculatorului şi îi permite utilizatorului
să efectueze operaţii simple asupra sistemului de calcul, cum ar fi: inspectarea şi modificarea
regiştrilor procesorului, vizualizarea şi alterarea conţinutului memoriei etc. De obicei,
programul monitor porneşte în cazul în care nu a putut fi încărcat sistemul de operare.
Avantaje şi dezavantaje ale diferitelor categorii de interfeţe
Tabelul următor prezintă, comparativ, caracteristicile interfeţelor cu utilizatorul.
Interfaţa în linie de comandă Interfaţa grafică
Avantaje: Avantaje:
 Permite scrierea clară şi explicită  Este intuitivă şi uşor de folosit
a comenzilor, cu toţi parametrii  Poate fi utilizată şi de către neprofesionişti
bine definiţi  Creează un mediu de lucru ordonat
 Oferă flexibilitate în utilizare  Permite crearea şi utilizarea de aplicaţii de
 Comunicarea cu sistemul de complexe, precum şi integrarea acestora în
operare se face rapid şi eficient medii de lucru unitare
Dezavantaje: Dezavantaje:
 Operatorul trebuie să cunoască  Anumite operaţii legate, de exemplu, de
bine comenzile şi efectele lor configurarea sistemului pot să nu fie

4
 accesibile din meniurile şi ferestrele
interfeţei grafice
 Interfaţa ascunde anumite detalii legate de
 Este mai greu de utilizat de către
preluarea şi execuţia comenzilor
neprofesionişti
 Foloseşte mai multe resurse şi este mai
puţin flexibilă decât interfaţa în linie de
comandă

Interfata in linie de comanda UNIX

Comenzi UNIX
În modul linie de comandă, Unix prezintă mult mai multe facilităţi decât MS-DOS.
Interpretorul de comenzi (care porneşte după introducerea numelui utilizatorului şi a parolei)
poate fi ales de către utilizator. Există mai multe interpretoare clasice, fiecare răspunzând
anumitor cerinţe. Interpretorul "standard" în Unix este sh, dar foarte folosite sunt
şi bash, tcsh, ksh, csh.
Comenzile Unix sunt de fapt programe executabile care pot fi găsite în directoarele
/bin, /usr/bin. Diferenţele între interpretoarele de comenzi (numite şi shell-uri) se văd mai
ales în contextul fişierelor de comenzi. Practic, aceste interpretoare permit scrierea de
adevărate programe, complexe, folosind comenzile Unix şi directivele speciale.
Iată, în continuare, principalele comenzi Unix:
man [opţiuni] [secţiune] comandă
Este una dintre cele mai importante comenzi. Ea are ca efect afişarea paginii de
manual care descrie comportarea comenzii date ca argument. Manualul este împărţit
în secţiuni, numerotate de la 1 la 8. Cele mai importante secţiuni sunt:
 Secţiunea 1 - Descrie comenzile standard
 Secţiunea 2 - Funcţiile sistem Unix, apelabile în C
 Secţiunea 3 - Funcţiile de bibliotecă C
 Secţiunea 5 - Formate ale diferitelor fişiere specifice sistemului UNIX
 Secţiunea 8 - Comenzi de administrare a sistemului, cu privilegii sporite
Pentru fiecare secţiune există câte un capitol introductiv care descrie conţinutul
acesteia. Pentru a vedea, de exemplu, introducerea la secţiunea 4, se scrie:
man 4 intro

5
 Este, de asemenea, posibilă citirea unei pagini de manual referitoare chiar la
comanda man:
man man
pwd
tipăreşte numele directorului curent
cd director
schimbă directorul curent
ls [-adgilrst] fişier ...
afişează conţinutul unui director
mkdir director
creează directorul cu numele precizat
rmdir director
şterge directorul precizat, dacă este gol.
cat <lista de fişiere>
afiseaza la fişierul standard de ieşire conţinutul fişierelor date în listă (se pot astfel
concatena mai multe fişiere)
lpr [optiuni] fişier
tipăreşte la imprimantă fişierele date
date
afişează data şi ora curente
who [am I]
afişează numele utilizatorilor conectaţi la sistem
echo [-n] argumente
afişează argumentele date
login [utilizator]
intrare în sistem
logout
ieşire din sistem

Bibliografie
https://ro.warbletoncouncil.org/interfaz-informatica-16895
http://labs.cs.upt.ro/labs/so/html/so1.html
https://www.scritub.com/stiinta/informatica/Tipuri-de-interfete-si-proiect84537.php