Copiii-sclavi din spălătoriile catolice irlandeze

Nici nu știu cum să încep acest articol. Poate că ar trebui să spun retoric că nu cred că mă mai
surprinde nimic în ceea ce privește abuzurile, ilegalitățile și mizeriile comise de popi, călugărițe
și instituțiile religioase în numele moralității sau sub acoperirea nemeritatei credibilități de care
încă se bucură instituțiile religioase în cadrul populației.

Dar însemna parțial să mint. La un anumit nivel încă sunt surprins, pentru că tot sper
că malițiozitatea în societate nu va fi considerată, de oamenii care ar putea să intervină, un lucru
banal. Dar se pare că instituțiile religioase sunt sediul unor experimente de tip
Milgram continue, în care efectul Lucifer se manifestă frecvent.

Dacă până acum ați auzit de o mafie organizată care ascunde în mod sistematic popi pedofili, o
conspirație care a ajuns până la vârf în Biserica Catolică, acum o să vă aduc în atenție cum
Biserica Catolică a răpit copilăria multor copii, i-a sechestrat și i-a folosit drept sclavi în
spălătoriile ei pentru a face bani în afaceri cu mari grupuri hoteliere, sub supravegherea atentă a
călugărițelor.

 10.000 de fete irlandeze au fost trimise la spălătorii între 1922 și 1996

 Primul-ministru Enda Kenny și-a exprimat sprijinul pentru supraviețuitori și familiile lor
 Supraviețuitorii au respins scuzele și cer o recunoaștere completă din partea statului și a bisericii
 Evenimentele au loc după o campanie de 10 ani al cărei scop este obținerea de scuze oficiale a unor
compensații

Femei ale căror copilării au fost 'răpite', închise în ateliere Catolice au primit scuze publice de la
guvernul Irlandez.
Într-o perioadă de 70 de ani, se estimează că 10000 [de fete] au fost trimise la
'Spălătoriile Magdalena' pentru a efectua muncă neplătită sub supravegherea
călugărițelor [catolice].
Unele au fost trimise pentru că erau copii ale unor mame necăsătorite, altele pentru ilegalități
minore precum neplata biletului de tren.

Înrobite: aproximativ 10.000 [de fete] au fost trimise să lucreze

fără remunerație în 'Spălătoriile Magdalena' timp de 70 de ani
În mod incredibil, ultimele zece spălătorii, care spălau rufe și lenjerie pentru mari
lanțuri hoteliere, Armata Irlandeză și chiar berăria Guinness, au funcționat până
în anul 1996. Au fost fondate în 1922.
Primul-ministru irlandez, Enda Kenny, și-a cerut scuze și pentru rușinea și bolile provocate,
spunând că au fost produsul unei 'Irlande dure și necompromițătoare'.
Liderul cabinetului și-a exprimat sprijinul față de victime și familiile celor decedați, dar nu a
oferit scuze în mod oficial.
Cuvintele sale au generat dezaprobare din partea grupurilor de victime care au declarat că acele
instituții erau mai rău decât închisorile și au cerut o poziție oficială mult mai categorică.
Această mișcare a apărut după o anchetă de 18 luni prezidată de senatorul Martin McAleese,
care a ajuns la concluzia că una din patru femei trimise la spălătorii a fost trimisă de către stat.
Dl. Kenny a spus:

'Acelor rezidenți care au ajuns în Spălătoriile Magdalena pe diverse căi, 26% ca urmare a
implicării statului, îmi pare rău pentru acei oameni pentru că au trăit în acel tip de mediu.'
Dar a adăugat ca raportul nu a identificat dovezi că au existat abuzuri sexuale în spălătorii, că
10% dintre deținuți fuseseră trimiși de propriile familii, iar 19% dintre ei au venit din proprie
inițiativă.

Supraviețuitorii au respins imediat scuzele sale, și au cerut declarații mult mai clare și complete
din partea guvernului și a ordinelor religioase implicate.

Credința/Religia este nocivă, pentru că face oamenii să creadă că, în general, orice instituție sau reprezentant
religios este dincolo de reproș și îi scutesc de o normală și corectă evaluare dpdv moral și legal, închid ochiul la
abuzurile, ilegalitățile și mizeriile acestora. Iar încrederea asta, nu este doar nemeritată, și abuzată, ci chiar
chiar acoperirea sub care se întâmplă multiple atrocități, de multe ori, împotriva celor mai vulnerabili membri
ai societății.