Coman Șova

(18 octombrie 1933, București) este poet, dramaturg și gazetar.

Este fiul Anei (născută Bogdan) originară din Humulești și a lui Ioan Șova.

Studiază la liceul Petru Rareș din Piatra Neamț între anii 1945 și 1948, apoi la liceul
silvic din Roznov, terminat în 1952.

Până în anul 1955 urmează cursurile Institutului de Teatru și Cinematografie din

București, iar din 1956 pe cele ale Facultății de Filologie - secția literatură și critică
literară - a Universității București, pe care o absolvă în 1960.

Între 1962-1964 este secretar literar la Teatrul Barbu Delavrancea din București.

Intră în presă: secretar general de redacție la nou înființata revistă Amfiteatru (1965-
1972) și la ziarul România liberă (1973-1975), redactor-șef adjunct la revista Magazin
(1975-1986), publicist comentator la România liberă (1986-1990).

Debutează în 1951 cu poemul în proză Diminețile albastre la suplimentul literar al

ziarului Ceahlăul din Piatra Neamț. Va mai colabora la Contemporanul , Cronica,
România literară, Tomis, Arges, s.a.
În 1965 are loc premiera piesei Iubesc pe al 7-lea la Teatrul Barbu Delavrancea cu
Florin piersic și Rodica Popescu (Bitanescu) în rolurile principale.

Primul volum de versuri, intitulat Astrul nimănui îi apare în 1970 la Editura Eminescu.
Coman Șova se afirmă inițial într-o publicistică ce varia între reportaj și eseu, apoi - în
climatul de oarecare deschidere ideologică de după 1964- este pasionat de teatru, în
care cultivă o binevenită poezie a cotidianului , relevându-se în fond liric generos.

Coman Șova a continuat să desfășoare și o bogată activitate publicistică semnând

rubrici permanente, cum ar fi: Cronica spectacolelor, Cronica TV, Cronica orei zero sau
Reporter în schimbul III la revista Flacăra și ziarul România liberă.

Pe lângă activitatea jurnalistică, a desfășurat și o însemnata activitate literară. Publică,

integral sau fragmente, patru piese de teatru și semnează scenariul literar al
filmului Ora zero în regia lui Nicolae Corjos (1976).

Tot în acest interval i-au apărut cinci volume de versuri.

În 2010, la târgul de carte din Leipzig, editura Neue Literatur din Jena lansează volumul
de versuri Die Liebe ist mein Alltagskleid, tradusa în limba germană de Ioana Crăciun.

În iunie 2012, în revista Translation Café, este publicată disertație bilingvă Coman
Șova, poet, dramaturg, ziarist și cineast aparținând studentei Gabriela Lungu și
susținută la absolvirea Facultății de limbi străine (secția engleză) a Universității
București.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1971.

În prezent este Director al revistei Bucureștiul literar si artistic, pe care a și fondat-o

(2011) împreună cu poetul ,criticul și istoricul literar Florentin Popescu.

POEZIE

ASTRUL NIMĂNUI, Editura Eminescu, 1970

MARIVAL, Editura Eminescu, 1974

CUVINTE DE REAZEM, Editura Eminescu, 1977

POEME, Editura Eminescu, 1980

UNUL CU ALTUL, Editura Eminescu, 1983

CĂDEREA FRUCTULUI, Editura Eminescu, 1989

NEVOIA DE ALB, prefața de Nicolae Balotă, Editura Eminescu, 1996

DIE LIEBE IST MEIN ALLTANGSKLEID (IUBIREA ESTE HAINA MEA DE FIECARE
ZI), traducere în limba germană de Ioana Crăciun, Editura Neue Literatur, 2010 (Jena)

CUVINTE DE REAZEM, Opera Omnia-poezie contemporană, Editura Tipo Moldova

2012
PAHARUL CU ÎNGERI, ediție îngrijită de autor, Editura Semne,2013

COLD , english version by Ioan Mazilu Crângașu, editura Semne-2013

LA NIEVE Y LOS OJOS DES LOS LOBOS, poeme, cu ilustrație de Joan Panisselo
Chavaria , traducere de Gabriela Banu, prefața de Aurel Gociu, Editura Artemis, 2016

JOC DE AER/JEU D' AIR traducere de Ion Roșioru, Editura Semne, 2016

LA COPA LLENA DE ANGELES-selecție și traducere de Diana Cofsinski- Editura

Valparaiso, 2017- colectia Valparaiso de poesia- îngrijită de Javier Bozalonzo, cuvânt
înainte de Anxo Pastor

BARBATUL CARE TRECE, Poezie contemporană- Colecția Bibliofil, Editura Tipo

Moldova, 2019

Poeme de Coman Șova

Darul lui Dumnezeu

Dumnezeu, vrând să‐mi facă un dar,

a smuls din sternul meu o coastă

şi, urându‐mi sănătate,

a făcut‐o hotar între mine şi singurătate.

Era un balcon, era o durere,

o lună mare, umbră, prihană

când am şoptit cântare coastei mele

şi‐o oblojesc de‐atuncea ca pe‐o rană.

Destăinuire

(variantă)

Sunt vulnerabil ca o ninsoare.

Mă pot cuceri o stradă, un zgomot,

o linişte în plus.

Mă poate cuceri privirea unei trecătoare,

pădure subțire de fum şi apus.

Mă pot cuceri fantomele toate,

lumini şi atracții,

erorile sute,

un zbor fără aripi,

pierzanii şi râset,

caii de ceață ai nopților mute.

Nu mă pot feri de pericole,

ele mă aşteaptă oriunde,

în vină, în alb, în umbră, chiar în hău,

nu mă pot feri de ele, iubito.

S‐ar putea să poarte chipul tău.

Paşi împreună

Ia‐mi difuza căldură a mâinilor,

să fie a ta,

ia‐mi uşoara murmurare din vise,

să fie a ta.

Dacă ai observat vreun îndemn

în conturul ochilor mei

e dintotdeauna spre tine.

Ia‐mi căldura ființei care a rămas

şi adaug‐o celulelor tale tinere

în formă de îngeri pictați de copii.

Împrăştie‐mă în trupul tău,

octombrie fără sfârşit

şi să ne‐auzim paşii

urcând împreună.

Sfidare

Există moarte pentru toți fiii planetei,

spun calculatoarele,

de o sută de ori moarte,

de o mie de ori moarte,

de o sută de mii de ori moarte

pentru fiii şi fiicele planetei,

pentru viața întregii planete.

Se proiectează un Nero,

armatorii proiectează un Nero,

cu toată nerăbdarea lui în sânge,

un robot Nero
care să aprindă focul

măcar o oră, un sfert de oră,

pentru a vedea

ce vâlvătaie

va face din lume

o amintire

Pentru …Nimeni

Lumea nu se împarte

Soldații lumii se plictisesc

aşteptând moartea.

Se moare mai mult pe şosele,

zic generalii,

lumea se împarte la doi,

jumătate mie, jumătate ție.

Lumea nu se împarte,
fiecare om e o lume,

zic poeții.

Toate sunt înscrise…

Drumul

până la rodul frumos al verticalității

este înscris pe fruntea învingătorului:

ceea ce nu se poate vedea, dar există

urmele dinlăuntru ale celor stăruitori,

aşteptarea codrilor,

ropotul ploii în faptul serii,

pământul rodit în palmă,

sănătatea ierbii, miresmele mierii,

apa freatică

pentru setea poienilor,

zăpada calmă, masivele de molid,

focul de cetini amirosind a răşină

loc al cuvintelor de mângâiere,

hainele de sărbătoare, jocul,

toate sunt înscrise…

şi norocul.

***

Se clatină vârsta, ne facem mai mici

sub părul tău lung răsfirat peste noi;

va fi un noiembrie, aşa precum zici,

şi‐o casă pustie sub ploi…

Mărturisire de dincolo

Nu era nici deal nici vale nici loc drept

Punct care se balansa era

Țipăt peste două maluri de prăpastie era

Drum format din cuvântul d r u m

Mergeam pe el fără să-l simt sub paşi

paşii nu erau picioare păşind

şi nu erau picioare deloc în mersul acela

şi nici nu alunecam

Nu simţeam foame nici frig nici cald

nu eram greu nu eram uşor

Eram ceva fără să fiu

De chip nu-mi mai aduceam aminte

ştiam că sunt eu

mă vedeam privindu-mă dar nu eram de văzut

sau eram fără să fiu

Umbra în poeme

Mai treci prin faţa ochilor subţire

să crească umbra în poeme

e doar un pas şi vine-o nemurire

o noapte întâmplată mai devreme

Iernile şi câinii mei te-aşteaptă

o, dacă ai şti că eu sunt cel

ce-n visul tău uitat îndreaptă

în mare taină al sângelui inel

ai fi femeie-acestui braţ învins

şi sărbătoare iernilor ce vin

de rostul vârstei m-aş lăsa convins

ca de tăria cornului cu vin.

Şi mai înalţi sub arbori tineri

vom trece de cu seară în copii

apoi va ninge peste noi o vineri

şi-apoi vom fi

când n-om mai fi

În fii.
Gong

Mai greu îmi este sângele spre seară

ochiul e jilav în aerul mut

şi s-au stins făcliile afară

e vremea trecută cu gongul bătut.

Am uitat de aer şi de pâine

de soarele negru cu ochii păgâni

iubito, fii astăzi, eu sunt fără mâine

pământul se surpă cu tot cu fântâni.


Spital
Trebuie să port nitroglicerină la mine
ca indianul laba de iepure
Vecinul meu de pat își ia pulsul
Femeia de serviciu a vrut să fie doctoriță
dar s-a luat cu altele
Ninge ca în copilărie
Sunt în miezul unui conflict
Mi-e dragă floarea dintre geamuri
Vecinul meu de pat își ia pulsul
Aștept revelionul anului 2017
ascultând un colind
cu flori de măr
și lerui-ler.