ALEXANDR PROKOFIEV

MESTEACĂN

Pe unde frontul fu odată

Vezi un mesteacăn pe-un muscel.

Cîndva o schijă blestemată

Muşcă din trupu-i subţirel.

Sub scoarţă rana azi se pierde

Cicatrizată-n lemnul dur.

Şi rîde sub boneta-i verde

Câmpiei, florilor din jur.

Limbut, în nordica lui limbă

Dă vesel glas blajinei veri...

Ci numai vremea cînd se schimbă

Învie fostele dureri.

In romineşte de MIHAIL CALMÎCU