Giosuè Carducci (n. 27 iulie 1835 Valdicastello (Toscana) - d. 16 februarie 1907
Bologna) poet, prozator şi eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1906, a fost o figură literară influentă a timpului său. Motivaţia Juriului Nobel: "nu numai luând în consideraţie adânca lui cunoaştere şi cercetările critice dar, înainte de orice, ca omagiu pentru energia creatoare, prospeţimea stilului şi forţa lirică tipice capodoperelor sale poetice". Giosuè Carducci s-a născut în anul 1835 în Valdicastello (Toscana), ca fiu al unui medic carbonar. Studiile şcolare şi le face la Florenţa. După ce şi-a luat doctoratul în 1856 la Scuola Normale Superiore din Pisa, Carducci a lucrat ca profesor de gimnaziu la San Miniato al Tedesco, orăşel unde şi-a publicat în 1857 prima colecţie de poezii (Rime). Carducci a fost profesor de literatură italiană la Universitatea din Bologna, din 1860 până în 1904. A fost foarte popular ca lector. Interesat de viaţa politică a Italiei, se manifestă ca anti-regalist şi partizan al înnoirilor pentru ca, spre sfârşitul vieţii, să vadă în monarhie o posibilitate fericită de împlinire a unităţii naţionale. Opera (cele mai importante): Odi barbare (Ode barbare) - (1877-1889), Rime (1857), Rime e ritmi (Rime şi ritmuri - (1898), scrise într-un stil care îi imită pe Horaţiu şi Vergiliu, încercând să evoce spiritul lumii clasice, Nuove poesie (Poezie nouă - 1873) Rime nuove (Versuri noi - 1861-1887). Conflictele din Risorgimento, momentul din secolul al XIX-lea marcat de unitatea politică italiană, este prezent în opere precum Juvenilia (1860) şi Versuri noi (1887). Volumul său anticlerical şi rebel Inno a Satana (Imn Satanei - 1865) a stârnit multe controverse. Pentru Carducci, Satana nu reprezenta întruchiparea răului şi a corupţiei, ci era sinonim cu progresul nestăvilit. Printre celelalte opere publicate ale lui Carducci, se numără monografii şi eseuri, precum şi alte lucrări în proză despre literatura italiană. Deşi reputaţia lui se datorează poeziei, opera sa poetică are numai patru volume din Operele complete ale lui Carducci (1939-41, 30 volume).
Către copaci
Umbreşti culmi repezi, largi singurătăţi,
Dar nu-mi eşti drag, întunecat stejar: Cu ramuri verzi tu-mpodobeai barbari Pustiitori de tronuri şi cetăţi.
Tu, laur sterp, şi mai prejos îmi pari:
Tu minţi, oricât de falnic verde-arăţi Pe câmpul veşted, sau când, alte dăţi, Luceai pe frunţi pleşuve de chesari.
Mi-eşti dragă, viţă, tu ce creşti bogată
Din lut pietros, ca să-mi îmbii paharul Uitării înţelepte-n vremuri grele.
Mai scump mi-e bradul: el va-nchide-odată
În patru scânduri, neted, tot amarul Şi zbuciumul, şi visurile mele.
traducere de Şt.O. Iosif
Pentru expediţia din Mexic
O, cuib de zbiri, o iad ferecător
De libertăţi şi neamuri oprimate, Forjă a servituţii, un' se bate Tiranic lanţul oricărui popor,
Tu, Europă, moartea se abate
Şi vine când o chemi pentru omor Şi împarte-n ţărmu-ţi eliberator Vicii, cătuşe mândra-ţi libertate!
Fiţoasei Franţe, sângeroasei Spanii
Şi precupeţei Anglii dă povaţă: Spre noi victorii bandele-şi trimeaţă
Alţi şefi autohtoni momind, mişei,
Cu ranguri, bani… O, vitejeşti campanii, Ce mare-i lumea în micimea ei!