Giosuè Carducci

Giosuè Carducci (n. 27 iulie 1835 Valdicastello (Toscana) - d. 16 februarie 1907

Bologna) poet, prozator şi eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în
anul 1906, a fost o figură literară influentă a timpului său.
Motivaţia Juriului Nobel:
"nu numai luând în consideraţie adânca lui cunoaştere şi cercetările critice dar, înainte
de orice, ca omagiu pentru energia creatoare, prospeţimea stilului şi forţa lirică tipice
capodoperelor sale poetice".
Giosuè Carducci s-a născut în anul 1835 în Valdicastello (Toscana), ca fiu al unui medic
carbonar. Studiile şcolare şi le face la Florenţa. După ce şi-a luat doctoratul în 1856 la
Scuola Normale Superiore din Pisa, Carducci a lucrat ca profesor de gimnaziu la San
Miniato al Tedesco, orăşel unde şi-a publicat în 1857 prima colecţie de poezii (Rime).
Carducci a fost profesor de literatură italiană la Universitatea din Bologna, din 1860
până în 1904. A fost foarte popular ca lector.
Interesat de viaţa politică a Italiei, se manifestă ca anti-regalist şi partizan al înnoirilor
pentru ca, spre sfârşitul vieţii, să vadă în monarhie o posibilitate fericită de împlinire a
unităţii naţionale.
Opera (cele mai importante):
Odi barbare (Ode barbare) - (1877-1889),
Rime (1857),
Rime e ritmi (Rime şi ritmuri - (1898), scrise într-un stil care îi imită pe Horaţiu şi
Vergiliu, încercând să evoce spiritul lumii clasice,
Nuove poesie (Poezie nouă - 1873)
Rime nuove (Versuri noi - 1861-1887).
Conflictele din Risorgimento, momentul din secolul al XIX-lea marcat de unitatea politică
italiană, este prezent în opere precum Juvenilia (1860) şi Versuri noi (1887). Volumul
său anticlerical şi rebel Inno a Satana (Imn Satanei - 1865) a stârnit multe controverse.
Pentru Carducci, Satana nu reprezenta întruchiparea răului şi a corupţiei, ci era sinonim
cu progresul nestăvilit. Printre celelalte opere publicate ale lui Carducci, se numără
monografii şi eseuri, precum şi alte lucrări în proză despre literatura italiană. Deşi
reputaţia lui se datorează poeziei, opera sa poetică are numai patru volume din Operele
complete ale lui Carducci (1939-41, 30 volume).

Către copaci

Umbreşti culmi repezi, largi singurătăţi,

Dar nu-mi eşti drag, întunecat stejar:
Cu ramuri verzi tu-mpodobeai barbari
Pustiitori de tronuri şi cetăţi.

Tu, laur sterp, şi mai prejos îmi pari:

Tu minţi, oricât de falnic verde-arăţi
Pe câmpul veşted, sau când, alte dăţi,
Luceai pe frunţi pleşuve de chesari.

Mi-eşti dragă, viţă, tu ce creşti bogată

Din lut pietros, ca să-mi îmbii paharul
Uitării înţelepte-n vremuri grele.

Mai scump mi-e bradul: el va-nchide-odată

În patru scânduri, neted, tot amarul
Şi zbuciumul, şi visurile mele.

traducere de Şt.O. Iosif

Pentru expediţia din Mexic

O, cuib de zbiri, o iad ferecător

De libertăţi şi neamuri oprimate,
Forjă a servituţii, un' se bate
Tiranic lanţul oricărui popor,

Tu, Europă, moartea se abate

Şi vine când o chemi pentru omor
Şi împarte-n ţărmu-ţi eliberator
Vicii, cătuşe mândra-ţi libertate!

Fiţoasei Franţe, sângeroasei Spanii

Şi precupeţei Anglii dă povaţă:
Spre noi victorii bandele-şi trimeaţă

Alţi şefi autohtoni momind, mişei,

Cu ranguri, bani… O, vitejeşti campanii,
Ce mare-i lumea în micimea ei!

traducere de Marina CALIOPE