cuvântul

talisman
POEME
de

SAŞA PANĂ

(fragmente)
 EDITURA “UNU”
1933

VA URMA

Eşti aici în fiecare frunză care freamătă

Eşti aici în odaia cu saltea de paie
Eşti în apa Siretului
Din flori şi girasol plăzmuită

Se aprind pupile ca focuri în inele

Se deschide noaptea ca o ladă cu jucării
Cu licurici

Aşteaptă paradisul înscris în liniile din palmă

Iată merişorul râde printre dediţei
Răvăşit parfumul peste câmpul nud
Perzistă ca o dorinţă timidă
 SIMULTAN

Pune punct acestei călătorii printre ruine

Pieptul se acoperă de flori reci
Şi ultima privire e rouă uitată
În transparenţa dimineţii Pregăteşte sângele
Sângele cald al piratului aşteaptă
Glasuri lunecă în pluş
Vitrina te însoţeşte mai palid
Vitrina taie umbra şi din cioburi
Distilează lacrimile
Schimbă amintirile în flori
În fântâni secate spaţiile
Şi o geografie tristă amestecă potecile cu buzele
sărutate

La revedere
La revedere
 RESPIRAŢIE

Oval iubit ca o melodie

Obsesie încuiată cu lacăt secret odată cu lumina
Şi cifrul uitat în sângele mistuit
Visteria vieţii măcinată în grezia tictacului
Ferestrele ofilite par pleoape obosite
Încolo fiecare pas demonstrează lestul depărtării
Şoselele timpului se aşteaptă la răspântii
Leneveală de plumb
Poveste fără stele
Mângâi noaptea cu palmele pline
Cu ochii închişi
Cu ochii revărsaţi în mine ca un reflux
 ACEASTĂ LIANĂ

Aminteşte-ţi lumina ca o faţă

Dimineaţa ţesută cu fluturi
Râsete descoperite prin sertare
Iar pe etajeră fiecare lacrimă de-atunci un bibelou

Învingător treci printre sclavii creduli

Descoperă un pas agale
Adulmecă amprenta glasului ei pe azur
Foşnetul de armură al rochiei
Imaginea acolo în ungherul vieţii
La stânga
Undeva
 INTRAREA OPRITĂ

Frunzele acompaniază tristeţea

Freamătă ca evantaie japoneze
La fel peste tot
La fel se îmbracă ochii în scamă
Un anotimp rece

O lacrimă poate fi un microscop

O mână flutură ca o batistă adio

Mâna uscată evantai japonez
Mâna la fel cu frunzele toamna
O mână şterge zarea: adoarme in faţa pleopelor
Desparte lumina dinăuntru de lumina de-afară

Hohotesc pietrele rostogolite oriunde

Fiecare piatră e un câlcâi otrăvit
Un ochi mongol
O speranţă uitată sub dulapul cu ani

PEIZAJ ANTICIPAT

Are alb trecut dincolo de fulger

Corăbii dimineaţa pentru citirea hărţilor
Şi o geografie volantă catargurile desenează
Ochii trimit apusul mai la dreapta
Printre insulele căzute din continent ca o pleavă
Unde braţele tari ale exilatului scormonesc minereu
preţios
Şi umbra cocotierului îi piaptănă sudoarea
Din piept un pumnal se încheagă

Aerul e liber să se joace cu mugurii

Azimă reţinută în muguri
Lampioane vor aburi mâine
 NUMĂRUL CÂŞTIGĂTOR

Aici culoarea umbrelor e alta

Stâncile lunecă dincolo de peizaj
Dincolo de amintirea care te poartă ca o maree
Coboară obsesiile din ramă
Reţeaua e din surprinderi

Şi diseară la bal mă vei recunoaşte

După eleganţa stiletului
 CRISTAL

Trece fantoma principesei otrăvite cu oleandru

Principesa a murit de parfum
Principesa e ca un măr domnesc
Parfumul era un hamac pentru somnul ei

Priveşte ce uşoară e parcă n-ar fi moartă

Anii şi lunile încolţesc pentru alţii

Deşteptătorul cu clinchet de aur tace la ora 6
În cameră mai e un bust cu orbitele goale
Camera e absentă
Camera e o vitrină pentru excursionişti sentimentali
Inele se schimbă printre ferigele-nalte
Părul blând acompaniază umărul drept

- Călătoria se face cu busolă

Copii
Nord-sud disperare destin
Vă aştept la scara vieţii
Cu telegarii în spume
 SÂNGE CALD
Peluciei

Ne rămâne din inimi un felinar stins

Şi din mările albastre chinina apei

Deschise braţele au pornit sborul spre orizont

Degetele erau obeliscuri de jar
Chemarea venea înlănţuită cu fulgerele
Oasele zângâeau alarma

Astfel cuvintele au crescut constelaţii

Panourile cu minuni se adeveresc din scrum
Se plimbă gândul treaz fantomatic
Printre insomniile otrăvite în propriul lor puroi
Fruntea proptită în metal cerşeşte răcoarea teraselor
noaptea
Şi din recipientul tăcerii în putrefacţie
Se desluşesc lumini din ce în ce mai transparente

CULORI FRAGILE
pentru amintirea Evelinei

Lanţ de violete sau cuvinte

Ochii proaspeţi ca livezi după ploaie
Fruntea însorită
Degetele aer ţesut
Şi totul atât de fragil
O retortă de hurmuz
Şi un copil obraznic se zbenguie cu focul

Ochii ascunşi sub pământ

Ecoul i-a uitat

Şi aşa mai departe

 ALTCEVA

În întuneric sânii sunt de atlaz

Şi atunci chemarea mea flacără
Floare incinerată lângă o statuie care e poate un far
Din brăţări zilele culeg pulbere
Dantelă imperceptibilă pentru braţele de aburi

Aici fiecare ghid se despleteşte

Şi volute leagănă respiraţa iubitei
Albe volutele veghii
Fântâni volutele oglinzii
Lumini volutele mâinilor

O ezitare în fiecare pas

Un muşchi căptuşeşte vegetal
Cu moliciuni decolteul
Din lumină în lumină nostalgia rătăceşte
Printre haitele de flori ale nimănui
Clopoţei mângâie glasul

VISUL ESTE ALTCEVA

Mary Ange

Oricând eşti la adăpost

Încearcă spectacolul aici pe canavaua tăcerii
Eşti palidă ca o floare de lotus

O pudră de dorinţe în loc de cearceaf

Inflexiuni în gol
Ademenire spre axa caldă a coapselor

Carne furată intangibilă goliciune de amforă

Alhimie de atomi de lumină
Amvon etern dospit din căldură şi stenografii
subterane
E de-ajuns să fim împreună
Buzele ştiu să mângâie umbra fragilă
Te voi regăsi printre idoli
Te voi regăsi cu prospeţimi de oază

Alarmă inutilă
Dincolo de mine eşti tu
Dincolo de tine cenuşa

Nostalgie acord fără recurs

 ALAUITA CEA FRUMOASĂ

Mai frumoasă decât amintirea frumuseţii ce păstrezi

Rămâi identificată în ceară cu etichetă la picioare
Un cântec ascuns în ghiocul buricului margherită
Mâna mea te mângâie imaterial
Ochiul meu adoarme cu tine
Frumoasă frumoasă alauită paleie pentru balade
viitoare
 163
Duduii Margareta

Cameră purtată breloc la auricular

Pereţii culoarea pleoapelor obosite
Soarele a iubit-o în fiecare zi mai mult
Alături a ostenit drept şi bun doctorul C. Gorescu
Odihnească-se în pace
Veşnica lui pomenire

Cameră contaminată de UNU

Rămâne în urmă ca o pagină de sumar

Geo Bogza a scris despre ea poemul plat du jour

Poemul itinerar prin frunzişul de cărţi
Printre desenel ca tot atâtea inimi prinse cu ace de
gămălie
La mijlocul biroul pe atunci absent
Nici merişorul nu răsărise încă

La stânga sus tidva celui dezgropat la Frunzeasca

Grimasa neschimbată

Va fi mâine pustie ca o rezervă de spital la moartea

numărului
 TEXT DENS

Cetatea e gata
Aşteaptă
Pieptul gol şi dorul de cascadă
Sculptată lumină şi treaptă
Iar din torţe vii o cavalcadă

Aici un anotimp interzis

Cum îl încing florii vii cu brâie
Strivit cuvântul între fapt şi vis
Asfaltul topit sub călcâie

1933
 FAPT DIVERS

În triajul staţiei Tecuci, o locomotivă sub presiune

aşteaptă să-şi ia în primire garnitura rapidului Iaşi-
Bucureşti. Dar mecanicul de schimb a alunecat în
chiar clipa când trenul trecea prin faţa sa. Şi
mecanicul rapidului a ciocnit cu locomotiva tâmpla
tovarăşului, a tovarăşului care era ales să ducă mai
departe călătorii şi lui să-i dea odihna de câteva ore.
Trenul a fost înfrânat.
Aceasta s-a întâmplat sâmbătă, 27 ianuarie 1933, ora
15:45. Eram într-un compartiment de clasa III-a şi
reciteam Le portrait du Dorian Gray Trenul a stopat
pe fraza: Je n’ai jamais cherché le bonheur Qu’a-t-
on de bonheur? J’ai cherché le plaisir.
Formalitatea de anchetă a fost scurtă. Totuşi oarecare
întârziere şi călători revoltaţi: grăbiţi.
În zăpadă, un om cu ochii deschişi privea fără să
vadă, fără să înţeleagă trenul plecat mai departe.

MANUELA

Viaţă latentă în alte două

Asemenea izvorului după zăvorul stâncii
Sau pădurii când aşteaptă într-o ghindă

Urcare pe fir nevăzut ca un scafandru răsturnat în alte

lumi

Degetele ei sunt albine harnice

Privirea pieptănată de oţelul energiei călite
În furnalul muncii de opt ore
Generator de cutremure glasul vibrarea violoncelului
Tot mai rar auzit mai mult dorit
Când semnul magic moare zodie vetustă
Şi creşte evul semnului algebric

Manuela
Dor predestinat Manuela
Manuela prospeţime anticipată
Furtunile vor răsturna alte călimări pe cer
Şi anii se vor aduna denşi peste vraful de revolte
prăfuit
Al tatălui cu faţa la zenit
MĂRTURISIRI
 I

REŢEA aruncată pe umeri

Seva coboară spre lumina gâtului
În stepă îţi bei sângele arterelor
Torţa vijeliei
Nici o aşteptare
Aşteptarea doare ca o arsură
Noaptea ţipă ca o bufniţă
Însămânţează stele şi vei şti drumul parcurs

Să-ţi fie această oglindă deget de profet

 II

UN ceas va dezghioca ora din prestidigitaţia nopţii

Vei închide ochii vei adormi vei dormi
Somn cules cu linguriţa pleoapelor
Somn – pentru vis cutie mută de rezonanţă
Somn – ochean fermecat
Somn refugiu dincolo de cutremur într-un abis de
nuferi negri
Prin pântecul tău corabie măduva somnului va face
jgheab
Va deschide veranda neliniştii
Va pune de strajă velinţa nemărginirii
 III

SÂNGELE păstrează inerţia şovăielilor fiecărui

moment
Sunt fulgere nevăzute cari troznesc în artere
Sunt tunete cari se rostogolesc în cămările din frunza
inimii
Sunt ştreangurile invizibile cari gâtuie pe dinăuntru
cuvintele
Sunt lacrimile uscate în cuptorul clocotind dintre
tâmple
Sunt prăbuşiri cu picioarele înţepenite în vidul etern
cât secunda coşmarului
Întinzi degetele în jurul tău ca pe nişte antene
Le strângi în pumni: dar lumea unde e?

IV

CAZMA de silex trece prin măruntaie

Sfârtecă rinichii şi lasă sufletele oarbe
Fântânile se întunecă din purpura
Sinucişilor în efluviile de scântei A rămas doar
Visul flagelat:
Domniţa care e poema

Domniţa e de jăratec: ia-o în braţe

Domniţa e de fum: sărut-o
Domniţa e sălbatecă: mângâi-o
Domniţa e din vis: păstrează-i imaginea
Domniţa e virgină: fecundeaz-o
 V

PRUNCII vor căuta cu virgulele degetelor ghiocul

sânilor ca o claviatură
Şi vor prinde cu molusca buzelor mărgeanul mamei
Dar sânii vor da sânge
Va fi primul banchet al pruncilor născuţi sub zodia
vijeliei
Pruncii candele aprinse la ochii părinţilor

Viaţă încolţită pe un gherghef de mistere

O daltă rupe soarelui un nimb şi pruncii
Ridică pentru întâia oară foiţa de ţigară a pleoapei
O rază le disvirginează pupila prin care vor intra
Incendiile şi turnurile eifel ale depărtărilor
Coarnele de bivol ale nedreptăţilor
Bănuţul din irisul femeii tăvălite în pulbere de
mirodenii
Şi celelalte ospicii

VII

CITEŞTE spaţiile albe dintre versuri

Dintre degete
Cuvintele scrise cu cerneala simpatică din havuzul
diafan ca un suspin
Spaţiile albe în cari vameşii nu vor şti silabisi
Frumuseţea clandestină a tăcerii
Oglinzi vor zbura peste zăbrelele poemului chingile
albe
Dantele invizibile

Fior cuvânt ca un tremur

Poem cuvânt ca o nesfârşire de flăcări
 VIII

DESCOPERĂ pieptul nicovală rumenită

Apropie-te fără însoţitor
Transformă confortabilul în firidă şi desfă steagul de
asbest

Cuvântul sângeră din consoane

Cuvinte numai clorofilă
Pregăteşte autodafeul Margheritele sunt insuficiente

Aprinde porţelanul surprizei somnul

Încuie toate porţile cu semn magic de cretă
Să nu povesteşti nimic ce ai văzut
Nimănui

MARY ANGE
 TOATE ACESTE POEME

Le dăruiesc ţie
Degetelor de ivoriu
Năvod străveziu

E atât de plăcut să dăruieşti

Totul ce ai mai scump

Împreună am ţesut canavaua

Ai fost eşti albatrosul melodiilor ascunse
Esenţă timidă
Stup ascuns
Am fost sunt fiolă otrăvită de parfumul cuvântului
Continuăm încinerare simultană

În tăcere se aude numai dialogul

Din arabescuri al focului