RC

Lyan S.

PRĂBUȘIRI
S’ a risipit pe'ntinsuri o bura de rugina
Ce ninsă stă’n frunzișul aramei, prin grădini,
Pe prunduri trece vara de-adâncă jale plină
Strângându-și friguroasă comoara de lumini.

încet se roade malul sub ape răzvrătite

Ce năvălesc în clocot din creștete de stânci,
Pe când neștiutoare, dorm pajiști veștejite,
Un somn profund deasupra prăpastiei adânci.

Fiori încep să treacă prin corpul caldei veri

Când iată: mal și pajiști, rostogolite’n spasm
Se prăbușesc cu huet în golul vastei seri.
Pe cer, balauri negri gonesc prin lumi de basm.

Nălucitoare teamă te prinde’n ghiare reci

Te sapă și pe tine sub jale să te frăngi
Și simți, când pe ruina trecutului te pleci,
Năprasnica nevoie în hohote să plângi!...

LA O RĂSCRUCE
Deasupră-mi cerul e o carte
Minune desfăcuta n două:
Senin en urmă, iar departe
In față bate vânt și plouă.
.4ș vrea să fug de ce m’așteaptă
Spre cerul sfânt ce'n urma mi este,
Dar drumul soartei mă îndreaptă
Spre ’nfricoșatele tempeste.
O. dacă beznă e în față
Și’n urmă nu mă pot întoarce,
Curmați-mi zbuciumata viață
O voi ne'ndurătoare Parce!...

SUB FLORI DE LUNA

Așa ca'ntrun vis pare cerul
Și’s toate ogrăzile'n floare
Sub luna ce lunecă albă,
Atâta lumină mă doare....

Tăcut ca’ntr’un vis de lunatic

Pe alei înf lorite de lună
O cale din vremuri pierdute
O caut, trecutul să-mi spună.

Spre alte nopți palizi de lună

Se’ndreaptă a dorului vrere,
Căci svonul apuselor vremuri
O clipă trecutului cere.

Stingher în ogrăzile albe

Simt umbre trezindu-se’n mine
Prin noaptea imensă, pustie
Trecutul s’apropie... vine!...