Relatia dintre doua personaje - Ion si Ana

Fiind un roman realist, protagonistul se defineste cel mai bine in relatie cu lumea in
care traieste si in relatie cu ceilalti. Semnificativa pentru constructia personajului Ion si
pentru modul in care se constituie viziunea despre lume este relatia dintre Ion si Ana.
Cele doua personaje sunt tipice pentru lumea satului transilvanean de la inceputul
secolului XX, o lume in care taranul sarac se confrunta cu dispretul celui bogat, iar femeia
este o modalitate de a obtine pamanturile si de a dobandi un loc mai inalt in ierarhia
sociala.
Ana este personajul secundar, feminin, al romanului, reprezentand tipul victimei
orgoliului celor doi barbati, al tatalui ei, Vasile Baciu si al lui Ion. Crescuta intr-un mediu
familial lipsita de dragostea materna, indragostita de Ion si traumatizata de un tata prea
dur, Ana ajunge sa vada in relatia cu protagonistul o cale de a gasi afectiunea de care a
fost lipsita. Naiva si supusa autoritatilor masculine, ea nu poate fi decat o victima intr-o
lume stratificata social si condusa de mentalitatile patriarhale.
Ca statut social cele doua personaje sunt construite antitetic, avand in vedere ca
Ana este fata bogata iar Ion taranul sarac care aspira la averea ei.
Statutul psihologic este de asemenea opus deoarece Ion o manipuleaza speculand
naivitatea ei. In timp ce Ion este consecvent in urmarirea planlui sau, Ana este consecventa
in speranta ei ca va fi iubita de acesta. Paralel cu evolutia conflictului dintre Ion si Baciu,
Ana devine din ce in ce mai fascinata de moarte, ajungand sa se spanzure cand Savista ii
spune despre legatura dintre Ion si Florica. Abia in acest moment ea realizeaza ca toate
sacrificiile au fost inutile si ca nici macar copilul nu il poate face pe Ion sa o iubeasca.
Relatiile dintre cei doua se contureaza inca din prima scena a romanului, cea a
horei. Desi priveste cu drag catre Florica pe care o iubeste, Ion danseaza cu Ana care “nu-i
fusese draga si nici acuma nu-si dadea bine seama daca i-e draga”. Ana reprezinta inca din
incipit “glasul pamantului” caruia Ion ii va da ascultare, fapt care va determina conflictul cu
Vasile Baciu. In momentul incare acesta apare la hora il provoaca pe Ion numindu-l
“sarantoc” si “talhar” si spunandu-i ca are “planuri mult mai bune” pentru fata sa.
O alta scena semnificativa pentru relatiile dintre cei doi este cea in care, dupa ce
tatal Anei afla ca Ion este tatal copilului fetei, o trimite acasa la Glanetasu. Fara sa stie cum,
Ana ajunge la casa lui Ion a carui indiferenta o uimeste. Barbatul continua sa manance ca si
cum ea ar fi absenta iar mai apoi ii arunca o privire triumfatoare si ii spune sa isi trimita
tatal pentru ca situatia nu poate fi rezolvata de ea. Ana, alungata de la o casa la alta este
astfel folosita intr-un joc al orgoliilor in timp ce Ion ramane arogant si sigur pe el.
Asadar, relatia dintre Ion si Ana este cea de tipul vinovat-victima, chiar daca niciunul
nu reuseste sa obtina ceea ce isi doreste. Cei doi esueaza in aspiratiile lor, Ion fiind invins
in ambitia de a dobandi pamantul iar Ana in speranta ei de a fi iubita. Au in comun si
statutul de victime ale unui destin ce nu poate fi schimbat si ale unei societati in care
pamantul si averea confera demnitate omului.