Ion – Ana

Personajul (actantul , ,,actorul,,)constituie principalul centru de interes al literaturii de

fictiune. El se construieste in conformitate cu viziunea estetica a autorului, dar si in functie de
caracteristiciile speciei. In ceea ce priveste personajul de roman,acesta este mai complex, fiind
angajat in situatii si conflicte mai numeroase.

Creatia romaneasca a lui Liviu Rebreanu este reprezentativa pentru formula realist –
obiectiva pe care a si impus –o in literatura noastra epica la inceputul secolului al XX-lea. Autorul
realist se comporta asemeni omului de stiinta:observa realitatea , clasifica omenirea si situatiile de
viata, creand personaje tipice in imprejurari tipice. Din punct de vedere tematic, se remarca
preferinta pentru viata sociala (rurala sau urbana) contemporana.

Prezentate in mod obiectiv, dintr-o perspectiva heterodiegetica auctoriala (perspectiva

nonfocalizata , viziune ,,din spate,, sau ,,dindarat,,) personajele realiste evolueaza intr-o lume
fictionala veridica (verosimila), creata ca ,,oglinda,, a realitatii. Proprii romanului obiectiv (doric)sunt ,
de asemenea, perspectiva panoramica asupra mediului social, atitudinea impartiala a naratorului
demiurgic (omniscient si omniprezent), fara tendinte moraliste , eticiste sau idiliste, capacitatea de a
reflecta generalul in faptul particular si subiectivul organizat logic si cronologic.

Tinand cont de aceste precizari, voi prezenta relatiile dintre personajele Ion si Ana din
romanul Ion , publicat la 1920.

Prin romanul sau realist , Rebreanu a oglindit, pentru prima data in literatura noastra, viata
sociala rurala (tema principala a operei) intr-o maniera demitizanta.Taranul e prezentat in simplitatea
lui complexa, prin pasiunile primare,obsesia pentru pamant si comportamentul brutal. In acelasi timp
, analiza operei ne demonstreaza ca scriitorul a ilustrat si o serie de teme existentiale general-
umane , cum ar fi conditia tragica a omului , fatalitatea si destinul sau antiteza dintre ratiune si
irationalul manifestarilor vietii.

Actiunea romanului este plasata in satul nasaudean Pripas si in imprejurimi (Amadia ,

Jidovita) , dar opera se deschide catre intregul mediu ardelenesc. Conditia taranului este astfel legata
si de o problematica istorica si politica : dominatia austro – ungara ,raporturile dintre Ardeal si Regat,
amestecul etnic din Transilvania si tensiunile pe care acestea le genereaza, romanismul , spiritul
unionist problemele din timpul alegerilor pentru Parlamentul multinational de la Viena, institutiile
statului (scoala,biserica,administratia,justitia). Rezulta o monografie artistica a lumii rurale si a
Ardealului, cea mai cunoscuta din literatura noastra. Romanul poarta, de altfel, dedicatia ,,Celor multi
umili!,,.

Ion este un roman social in care institutiile, personajele si conflictele sunt inspirate din
realitatea satului ardelenesc contemporana autorului. Scena vazuta candva in locurile natale in care
un taran imbracat in straie de sarbatoare ,, s-a aplecat si a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o
ibovnica,, e transformata de romancier in expresia legaturii abisale dintre om si pamant.Alte situatii
tipice cunoscute din realitate alimenteaza conflictele din roman:drama unui flacau ce incearca sa
scape de saracie insurandu-se cu o fata bogata , disperarea unui taran instarit care-si bate fata fiindca
i s-a dat celui mai sarac baiat din sat etc. De asemenea , in vol.,,Marturisiri,, , Rebreanu isi aminteste
cum a stat de vorba cu un flacau din vecini, voinic, harnic, dar foarte sarac, in tonul caruia ,,se simtea
o dragoste pentru pamant aproape bolnavicioasa (...) parca ar fi fost vorba despre o fiinta vie si
adorata,,. Combinand aceste date, imaginand scene, gesturi , dialoguri , autorul a creat insa ,,o alta
lume, noua cu legile ei , cu intamplarile ei...,, . Prototipurile reale raman asadar, in umbra. Pe baza
inspiratiei din realitate , se constituie o monografie artistica a lumii rurale, cea mai cunoscuta din
literatura noastra. Romanul poarta, de astfel, dedicatia ,, Celor multi umili!,,.

In acest context , Ion si Ana sunt personaje tipice pentru conditia taranului roman din acea
epoca . Cei doi eroi sunt introdusi in diegeza in scena horei duminicale cu care se deschide romanul
si in care naratorul face perceptibila stratificarea sociala a satului nasaudean Pripas. In structura
biplana a operei (planul taranimii si planul micilor intelectuali de tara , urmarite contrapunctic),
destinele personajelor Ion si Ana vor constitui nucleul epic principal.De la inceput , ei aparin hatisul
unor tensiuni care anticipeaza o evolutie dramatica. In lumea careia ii apartin locul si respectul social
sunt date de avere , iar Ion e intre cei mai saraci flacai si Ana intre cele mai bogata fete . De aceea ,
Vasile Baciu , tatal Anei sosit la hora ,, cu ochii inrositi si tulburati de bautura,, , isi arata furia si
dispretul fata de sarantocul care indrazneste sa – curteze fata. Instarit, om cu pamanturi multe si o
gospodarie indestulata, Baciu si-l alesese ca viitor ginere pe George Bulbuc, taran de aceeasi conditie
cu el si in plus , fara pretentii mari de zestre.

Fatalitatea care-i va urmari pe eroi se obiectivizeaza , considera Nicolae Manolescu (,,Arca

lui Noe ,, , cap. ,, Drumul si spanzuratoarea,,), inca din aceasta scena, in semne . Savista , oloaga
satului,rosteste ,,oracular,, numele celor care vor fi adunati in ,,cercul sangelui,, (Ion, Vasile, George,
Ana, Florica), incat ,,cvintetul tragic s-a alcatuit ,, intr-o ,,hora a soartei,,.

Ceea ce-i desparte pe cei doi eroi este, asadar ierarhia sociala in legatura cu care s-au creat si
perpetuat conventii si tabu-uri de comportament.Ion, fiul lui Alexandru Pop Glanetasu si al Zenobiei ,
va asalta tocmai aceasta ierarhie si aceste interdictii pentru a scapa de conditia lui marginala.

Chiar din primele pagini , naratorul aduce in prim-plan ,,patima dde pamant,, a tanarului
taran: ,,......iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil . Vesnic a pizmuit pe cei bogati si vesnic s-a
inarmat cu o hotarare patimasa:trebuie sa aiba pamant mult , trebuie!De pe atunci pamantul i-a fost
mai drag ca o mama,, . Desi istet , a abandonat repede liceul din Amadia pentru a se intoarce la viata
de taran , pentru ca ii placea ,,sa fie vesnic insotit cu pamantul ,,. Acest farmec naiv si sentimental se
destrama curand, lasand loc instinctului de posesiune si unei patimi ce ridica pamantul la rang de
valoare suprema, de emblema a vietii si a identitatii personale . Ion e ,,iute si harnic ca ma-sa ,, ,
ambitios , muncitor , dar intelege ca statul social e dat de avere , iar averea de intinderile de pamant.
Isi dispretuieste parintiii pentru ca nu au stiut sa pastreze pamantul , lasandu-i ,,numai saracia si
necazul,,. Apreciat in sat pentru harnicia si istetimea lui , dar privit deopotriva cu o anume
compasiune pentru zbaterea sa fara spor , flacaul a reusit cel putin sa nu mai permita instrainarea
nici unei brazde de cand a devenit stalpul familiei.Dar asta nu e de ajuns pentru a scapa de saracie.
Cum munca cinstita nu-i aduce folosul dorit , singura sansa este casatoria cu o fata care sa aiba zestre
buna.(Titlul initial gandit de scriitor pentru romanul sau era chiar ,,Zestrea,,).

Autorul dispune simetric relatiile dintre personaje si evolutia lor.Ion o iubeste pe Florica ,iar
fata se si asteapta sa o ceara de nevasta , dar saracia acesteia il face sa ezite. In schimb , Ana ii este
promisa lui George Bulbuc . In cele din urma, patima lui Ion pentru pamant il va aduce la casatoria cu
fata lui Vasile Baciu , iar razbunarea subitila a rivalului sau, George , va consta in casatoria cu
Florica.Si Ana , si Ion incalca o conventie inradacinata in mentalitatea traditionala , aceea ca muntile
se fac intre oameni de aceeasi conditie sociala si se planuiesc de catre parinti , indiferent de
sentimentele tinerilor. Pentru ,,bocotanii,, satului , casatoria rezulta din calcul , pentru a nu risipi
averea familiei ci a o spori.

Ion e prins intre ,,glasul pamantului,, (chemarea iubirii stihiale) si ,,glasul iubirii,, (chemarea
dragostei umane), pe care le,,aude,, la inceput cu egala intensitate. Tentatille car-i activeaza vointa
sunt simetric opozabile:daca vrea pamanturile , trebuie sa sacrifice iubirea, daca se insoara cu Florica
ramane sarac.Pentru Ion , Ana e o fata ,,slabuta,, si ,,uratica,, , in contrast cu Florica ce are ,,obraji
fragezi ca piersica ,, si ,, ochii albastri ca cerul de primavara,,. El trebuie sa aleaga si alege pamantul,
fiind convins inistial ca ,,Dragostea nu ajunge in viata. Dragostea e numai adaosul .Altceva trebuie sa
fie temelia,,. Cu o viclenie instinctuala , da un sens practic sfatului formulat intr-o doara de Titu
Herdelea de a-l constrange pe Vasile Baciu sa admita casatoria , o seduce pe Ana si o lasa insarcinata.
Cand, dupa moartea Anei si a copilului va fi cuprins din nou de pasiunea pentru Florica va constata
dimpotriva:,, Ce folos de pamanturi , daca cine ti-e pe lume drag nu-i al tau?,,

Cele doua ,,chemari,, il aduc in conflict cu propria familie , cu Vasile Baciu si cu George
Bulbuc si secundar cu Simion Lungu , Belciug, Herdelea si cu autoritatile. Hotarat sa se insoare
cu ,,uratica ,, fata a lui Vasile Baciu numai pentru a capata pamanturile acestuia , Ion trebuie sa
infrunte rezistenta categorica a batranului. Intre ei se va duce o lupta de uzura , cu mijlocitori ca
Herdelea si preotul Belciug, in care raportul invingator –invins e rasturnat de mai multe ori .Batranul
il umileste punlic la hora si-l numeste batjocoritor ,, fleandura,, , dar Ion se razbuna ,ii seduce fata si-l
face astfel de rusinea satului silindu-l sa accepte casatoria. Vasile Baciu il pacaleste , facand nunta dar
lipsindu-o pe Ana de zestre . Tanarul ameninta cu judecata , intimidandu-l pe socru si dobandid , in
cele din urma pamanturile ravnite. Conflictul dintre cei doi este o infruntare intre fiinte similare
aflate insa la varste diferite. Tanarul invinge printr-un plus de energie si de incapatanare.

Dintr-o dragoste lipsita de orice urma de luciditate ori suspiciune , Ana se lasa sedusa de
ambitiosul flacau , pecetluindu-si soarta . Harnica , supusa, blanda si rusinoasa, ea reprezinta tipul
femeii de la tara . Firava lipsita de personalitate, este complesita de vointa lui Ion si imbatata de
cuvintele ori gesturile lui dragastoase pe care le crede sincere.Intalnirile lor , bine calculate de Ion , o
transfigureaza total:fata i se imbujoreaza , este increzatoare si sprintena, munceste ,, mai cu drag,,.

Atasamentul ei fata de Ion , usurinta cu care se lasa manipulata de acesta nu sunt , totusi
doar semne de credulitate.Pentru ca a crescut si a fost lipsita de afectiunea parinteasca a tatalui ,
individ ursuz , betiv si violent, ,,sufletul ei trist cauta o dragoste sfioasa si adanca,,. Ea crede ca a gasit
in Ion acea mangaiere de care a fost lipsita de familie , iar flacaul ii intretine, cu viclenie , iluziile . In
virtutea acestei amagiri are puterea de a-i infrunta pe tatal ei, pretendentul George si , in ultima
instanta , pe toti satenii care o judeca si acuza.Chiar si atunci ,insarcinata,ajunge de rasul satuliui si e
renegata de tata , ea nu-i reproseaza numic lui ,,Ionica,, .Dar privirile ei exprima ,, o dragoste de caine
huiduit,, si trezesc mania barbatului , preocupat doar de patul ca Baciu se incapataneaza sa nu-l
accepte ca ginere.In ciuda firii ei slabe , femeia va dovedi o putere uluitoare in a rabda suferintele
fizice si morale la care o supun sotul si tatal deopotriva de brutali.In confruntarile istovitoare care se
comporta intre parti, ea constituie doar un pret pe care Ion si Baciu , ca in orice contract de vanzare-
cumparare ,il speculeaza. Dupa ce targul s-a incheiat,simultan cu starea de jubilatie a lui Ion , drama
ei se adanceste.
 Framantarile Anei , tot mai nesigura de dragostea lui Ion complexata de frumusetea Floricai
sunt surprinse cu fina intuitie psihologica. La propria nunta , eroina sesiseaza privirea infocata pe care
Ion o arunca Floricai si simte ca ,, nadejdile de fericire se risipesc,,. Dupa nunta isi ingana paraca
bocetul funerar: ,, Norocul meu, norocul meu ,,. Drama Anei atinge apogeul atunci cand ea devine pe
deplin constienta de totala lipsa de afectiune a lui Ion .Pentru el sacrificase totul ,,isi zicea mereu ca
fara el ar trebui sa moara,, . Nunta Floricai cu George este momentul de cumpana in care eroina se
gandeste la sinucidere ca posibilitate de a scapa de suferinta.

In ansamblul romanului , eroina este surprinsa in ipostaze succesive care ii contureaza

portretul moral. Ea apare mai intai ca tanara taranca indragostita ,naiva si usor de sedus. Iubindu-l pe
Ion , ii incredinteaza cu generozitate viata. E apoi sotia care indura cu umilinta batjocura si bataile
barbatului , considerat in mentalitatea traditionala stapanul familiei . Ipostaza de mam i-ar fi putut
aduce consolarea ,dar insusi copilul a fost instrumentul parvenirii lui Ion si cauza nenorocirii ei , asa
incat nasterea lui nu o salveaza.Ana ajunge sa simta ,,o sila grea pentru tot ceea ce o inconjura,,., iar
in minte ii apare obsesiv imaginea carciumarului Avrum care se spanzurase.Propria
sinucidere ,descrisa minutios in capitolul ,,Streangarul,, , devine , prin urmarile sale , o pedeapsa
aplicata celui care i-a distrus viata.

Dupa disparitia Anei , la scurta vreme va muri si Petrisor , iar Vasile Baciu va incerca sa-si
recapete averea,amenintand cu judecata,precum facuse Ion altadata.Numai ca legea , care spune ca
tatal mosteneste copilul , asa cum copilul il mosteneste pe tata , e de parte ginerului , iar rabufnirile
lui Baciu sunt inutile.Totusi , confruntarea dintre ei reizbucneste si preotul o speculeaza in favoarea
unor beneficii pentru biserics . El ii convinge pe cei doi tarani sa inceheie un act prin care pamanturile
ii raman bisericii daca Ion moare fara urmasi. Batranul gaseste astfel un mijloc de razbunare , iar Ion
semneaza pentru ca e convins ca il asteapta un viitor fericit langa Florica (,,in inima ii rasarea deseori
Florica ,inebunindu-i sangele,,),chiar daca aceasta se maritase intre timp cu George Bulbuc.Finalul
romanului aduce insa implinirea fatalitatii:curtand-o pe Florica , Ion e surprins de Savista ,oloaga
satului plosita prin gospodarial lui Bulbuc. Avertismentele ei boloborosite confirma suspiciunile lui
George si intinzandu-i o capcana ,acesta isi surprinde rivalul dand tarcoale casei. Lovit crunt cu sapa
Ion agonizeaza ceasuri intregi pana in zori , intr-un sant din curtea casei lui George ,gemand sub
ploaie:,,Mor ca un caine,,.

In opinia mea Ana este victima pasiunii mistice a lui Ion pentru pamant . Acesta il percepe ca
o entitate insufletita si ca pe o zeitate eterna careia ii aduce jertfe , inclusiv umane , asa cum facea
omul preistoric.Fondul instinctula al personajului se dezvaluie in jindul cvasi-erotic de a poseda fizic
pamantul , ca atunci cand o posedase pe Ana sau cand intrase cu plugul in pamanturile lui Simion
Lungu .Sugestiva este scena din cap. ,,Sarutarea,, , in acre autoizolandu-se , eroul se ridica din
prostemare cu o putere noua de urias,simtind cum pamantul ,el este cel posedat de pamantul –
stihie.Ion este subjugat de ,,glasul pamantului,, ,ajungand prizionerul unei forte mai presus de sine ,
un personaj tragic deoarece nu-si intelege ,,hybris-ul .Dimpotriva , Ana poate fi considerata o eroina
tragica, deoarece ajunge sa-si constientizeze vinovatia (de a fi incalcat interdictia parinteasca)si
conditia-limita ,alegand moartea ca solutie de purificare.

Roman taranesc prin problematica monografie a satului traditional din zorii secolului al XX-lea ,
Ion a depasit conventiile prozei romanesti de inspiratie rurala , fiind potrivit lui Eugen Lovinescu, un
moment de rascruce in evolutia epicii noastre.Noutatea o reprezentau tocmai caracteristicile viziunii
si scriiturii obiective: perspectiva panaramica , atitudinea impartiala a naratorului , fara tendinte
moraliste eticiste sau idiliste , capacitatea de a reflecta genaralul in faptul particular ,strucura
monumentala a operei.

Totusi asa cum demonstreaza Nicolae Balota in studiu ,,Rebreanu sau vocatia tragicului,
realismul practicat de scriitor are accente tragice .Omul apare ca o fiinta supusa mecansimelor
sociale care il constrang sa accepte un loc , un rol si un comportament , dar si unor mecansime
transcendente ,invizibile si oprimante. Destinul personajelor Ion si Ana exprima ideea ca aceste
mecanisme nu se bazeaza pe recunoasterea si rasplatirea meritelor , ci pe legi de neinteles .Ispitit sa-
si schimbe soarta ori situatia individul se bazeaza pe recunoasterea si rasplatirea meritelor , ci pe legi
de neinteles .Ispitit sa-si schimbe soarta ori situatia individul le asalteaza , dar impotriva lui se
aplica ,,ecuatia metafizica a pedepsei,, (Stefan Borbely). Rebresnu pare deci convins ca ,,existenta
umana e fundamental tragica ,, , iar soarta celor doua personaje pe care le-am urmarit o
demonstreaza.