IPSSM FRIZERIE

1. SCOP: Scopul prezentei instructiuni este acela de a elimina riscurile de accidentare existente
pe parcursul desfășurării activității și care pot apare datorită celor patru componente ale
sistemului de muncă: executant, sarcina de muncă, mijloace de producţie, mediu de muncă.
Prezentele instructiunii proprii de securitate si sanatate in munca se adreseaza lucrătorilor care
desfășoară activitatea în cadrul NUAGE BEAUTY S.R.L.

2. CADRU LEGAL DE ELABORARE AL INSTRUCŢIUNILOR PROPRII

- Legea 319/2006 - legea securităţii şi sănătăţii în muncă;
- H.G. 1425/2006 - normele de aplicare ale Legii nr. 319/2006;
- H.G. 955/2010 - privind modificarea si completarea H.G. 1425/2006;
- H.G. 355/2007 – supravegherea sanatatii la locul de munca;
- H.G. nr. 1091/2006 - cerințe minime de securitate la locul de munca;
- H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate la locul de muncă
- H.G.1146/ 2006 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în
muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;
- H.G. 1048/2006 - privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de
catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;
- O.U.G. nr. 195 din 12.12.2002.

Accidentele nu se datoreaza intamplarii. Va puteti feri de accidente si va puteti apara

sanatatea si viata, daca lucrati cu atentie si respectati normele de tehnica securitatii
muncii !!!

3. DOMENIU DE APLICARE
Prezentele instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca se aplica tuturor lucratorilor din
NUAGE BEAUTY S.R.L. care isi desfasoara activitatea pe postul de frizer si coafor si care
utilizeaza echipamentul de lucru specific salonului de infrumusetare. Pe uşile de intrare in
incaperile in care este interzisa intrarea clientilor, se vor fixa indicatoare cu inscripţia
„INTRAREA PERSOANELOR STRĂINE STRICT INTERZISA".
Inainte de inceperea lucrului, persoanele cu responsabilităţi de serviciu, vor verifica funcţionarea
tuturor instalaţiilor, dispozitivelor de protecţie si legătura la centura de impamantare a aparatelor
acţionate electric. Când se constata, vizual, astfel de defecţiuni la aparatele si dispozitivele
acţionate electric, remedierea acestora se va face numai de personal specializat.
Este interzis FUMATUL si intrarea cu foc deschis, in incaperile cu pericol de incendiu si
explozii. In acest scop, pe usa de la intrarea in incapere se vor monta plăcute de avertizare.
Lucratorii vor fi instruiţi si asupra masurilor de autoprotectie pe care trebuie sa le aplice pentru a
evita accidentarea si imbolnavirea profesionala, precum si pentru acordarea primului ajutor in
caz de intoxicare cu substanţe nocive.
Prin instruire în domeniul securitatii si sanatatii in munca se întelege un ansamblu de
activitati organizate prin care se urmareste însusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de
securitatea muncii, care face parte integranta din pregatirea profesioanala. Instructajul de
protectie a muncii este destinat pregatirii personalului si este considerat unul dintre cele mai
importante masuri de protectie a muncii.
Se efectueaza conform reglementarilor legale în vigoare noilor încadratii în munca celor
transferati de la o unitate la alta, celor veniti în unitate ca detasati precum si ucenicilor, elevilor
si studentilor care efectueaza practica profesionala.
Scopul instructajului introductiv general este cunoasterea specificului activiatii în unitati,
a factorilor de risc principali de accidentare în munca de îmbolnavire profesionala, precum si a
masurilor generale de protectie a muncii.
Se efectueaza atât celor noi încadrati cât si celor ce se transfera de la un loc de munca la altul
în cadrul aceleasi unitati, de catre conducatorul procesului de munca unde îsi va desfasura
activitatea persoana instruita. Are loc de a completa si de a aprofunda cunostiintele specifice de
protectie a muncii si se efectueaza tuturor angajatilor la intervale de timp stabilite prin norme sau
instructiuni în functie de gravitatea riscurilor proprii activitatii desfasurate.
Instructajul periodic se mai realizeaza si în urmatoarele situatii:
- la revenirea în productie dupa o absenta mai mare de 30 zile, inclusiv, consecutiva unei
incapacitati temporare de munca, datorate unor accidentari sau a unei îmbolnaviri profesionale;
- când se modifica procesul tehnologic, conditiile de munca, se introduc utilaje sau
tehnologi noi.
Toate cele 3 faze ale instructajului se incheie prin testarea cunostintelor asimilate.
NOŢIUNI DE IGIENĂ A MUNCII
În cazul normelor departamentale de protectie a muncii sunt incluse si normele de igiena a
muncii, acestea având un rol important în asigurarea si respectarea capacitatii de munca si în
prevenirea îmbolnavirilor.
Cunoasterea si mai ales respectarea acestor norme sunt obligatori pentru toti cei ce lucreaza
în ateliere de frizerie .
Ele prevad:
- asigurarea unei bune aerisiri si ventilatie la locul de munca;
- iluminatul natural si artificial;
- întrtinerea instalatiilor electrice sanitare;
- alimentarea cu apa potabila, precum si judicioasa amplasare a utilajelor si instalatiilor

NORME DE IGIENĂ SI PROTECŢIE A MUNCII SPECIFICE

SALOANELOR DE FRIZERIE SI COAFURA
Instalatiile electrice ca si aparatele electrice cu care se lucreaza în aceste ateliere vor fi controlate
periodic de catre tehnicieni autorizati. Pentru orice defectiune ivita la instalatiile, aparatele sau
tablourile electrice se va anunta electricianu de serviciu.Este interzis a se purta foarfeca sau
briciul în buzunarul halatului.. Este interzisa întrebuintarea tuturor ustensilelor îninte de a fi
dezinfectate. Este interzisa întrebuintarea aparatelor electrice cu mâna uda.
În timpul deservirii clientilor, lucratorul va executa lucrarea cu cea mai mare atentie pentru a
evita accidentele.
Ustensilele cu care se lucreaza în aceste unitati vor fi bine ascutite si în cea mai buna stare de
functionare.
REGULI CE TREBUIE RESPECTATE ÎN TIMPUL DESFĂSURĂRII
ACTIVITĂŢIILOR PROFESIONALE
In timpul serviciului personalul este obligat sa poarte halat alb si încheiat care nu se va
folosi în afara locului de munca.
 Înaintea servirii clientilor lucratorul va trebui sa execute în fata clientului stergerea
foarfecii, pieptenului, dezinfectarea sculelor dupa fiecare client de septal.
Se va folosi lenjerie curata la fiecare client.
Este interzisa purtarea sculelor (foarfeci) în buzunarul halatului pentru a preîntâmpina
accidentele.
Sticlele si materialele existente pe noptiere trebuie sa fie etichetate cu scris citet aratându-
se continutul respectiv.
Se interzice servirea clientilor, a persoanelor suferite de boli de piele, par, unghii sau alte
boli molipsitoare. Pot fi serviti clientii care prezinta o adeverinta medicala de specialitate din
care sa rezulte ca boala respectiva nu este contagioasa.
Atentie deosebita trebuie data la pregatirea apei pentru spalarea parului care sa nu
depaseasca temperatura normala si astfel sa produca accidente clientei
Dupa fiecare client se va face curatenie la locul de munca.
Locul de munca va fi mentinut în permanenta curat, zilnic, spalat, sters praful, etc.
Toaleta (wc) va fi mentinuta în perfecta stare de curatenie si dezinfectata zilnic.
Responsabilul de unitate este obligat sa faca instructajul fiecaruia la locul de munca.
Personalul este obligat sa se supuna urmatoarelor examene medicale, controlul periodic
lunar dermatovenerian, examenul radioscopic pulmonar, analiza serologica.
Fiecare lucrator va avea în carnetele lor înscrise aceste examene.
Carnetele se pastreaza la unitate si vor fi prezentate la organele de control.
În fiecare unitate trebuie sa existe dulapior sanitar cu medicamente necesare, conform
baremului si care se vor completa la nevoie. Consultatiile medicale pentru membrii cooperatori
precum si obtinerea de certificate medicale se face numai la policlinici. Se va afisa în unitate
numarul de telefon si adresa policlinicii cu care este în colaborare unitatea.
La fiecare loc de munca se vor afisa instructiuni de protectia a muncii cuprinzând
principalele prevederi care trebuie respectate pentru evitarea accidentelor de munca si
îmbolnavirilor profesionale.
Locurile de munca, instalatiile de grad ridicat de pericol în exploatare, astfel sub
incidenta decretului 400/81 si nominalizate prin decretia UCECOM nr. 47/81 vor fi amenajate
conform prevederilor din decret.
 MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII SPECIFICE ACTIVITĂŢIILOR CU
INSTRUMENTE MANUALE
Un mare numar de accidente de munca au drept cauza unor instrumente
necorespunzatoare. În aceasta categorie intra: întepaturi si taieturi. Pentru evitarea lor trebuie
respectate o serie de masuri referitoare la alegerea utilizarea, întretinerea si pastrarea
instrumentelor manuale. În primul rând instrumentele manuale trebuie sa fie confectionate din
materiale de calitate.
Instrumentele manuale actionate electric trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de fixare
si cu dispozitive care sa împiedice functionarea lor necontrolata.
Mânerele lor trebuie sa fie netede bine fixate si de dimensiuni care sa permita prinderea
lor si sigura si comoda.
Instrumentele manuale prevazute cu articulatii (foarfeci) nu trebuie sa aiba joc în
articulatia bratele de actionare ale acestora vor fi în asa fel confectionate încât la închidere sa
ramâna spatiu suficient între ele pentru a preveni prinderea degetelor, se va evita contactul cu
partiile ascutite. În timpul transportului instrumentelor taioase, ele vor fi verificate protejate cu
teci (huse adecvate); pentru evitarea clientelor vor fi corespunzator si vor fi verificate la fiecare
început si sfârsit de lucru.
Curăţenia la locul de munca se va efectua ori de cate ori este necesar pentru prevenirea alunecării
personalului in zona de lucru si crearea unui ambient propice scopului pentru care a fost creat.

4. RISCURI S.S.M. CARE POT APAREA:

Cadere la acelasi nivel prin alunecare, dezechilibrare sau impiedicare (Alunecare, datorita
necuratirii spatiului de munca).
Electrocutare prin atingere indirectă sau prin apariția tensiunii de pas :
- legături la instalaţia de impământare cu grad ridicat de coroziune, fără papuci de priză ;
- izolaţii străpunse accidental și scurgeri de condens.
Accidentare (neutilizarea, după caz, a echipamentului individual de protecţie).
5. CERINȚE S.S.M.
Dotarea și purtarea echipamentului individual de protecție de către lucrători.
Monitorizarea utilizării corecte a echipamentelor de munca de către conducătorul locului de
muncă.
Aducerea la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie
care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala.
Utilizarea corecta de catre fiecare angajat in parte a materialelor igienico-sanitare distribuite.
Fiecare angajat trebuie să cunoască cum se procedează în cazul accidentării lui sau a colegilor săi
de munca (primul ajutor, anunţarea şefilor ierarhici, etc).
Este interzisă folosirea echipamentelor de muncă defecte şi nepotrivite.

6. NOŢIUNI DE ACORDARE A PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENT

LEŞINUL (LIPOTIMIA)
Definire, cauze: Leşinul este rezultatul unei oxigenări temporar insuficiente a creierului. O
persoană care leşină va fi inconştientă chiar numai pentru câteva momente.
Scopul acordării primului ajutor în caz de leşin este de a creşte oxigenarea creierului.
Cauzele obişnuite ale leşinului sunt:
- oboseala, perioade îndelungate petrecute în aceeaşi poziţie (în picioare sau aşezat),
foame, lipsa aerului proaspăt;
- stări emoţionale, ca, de exemplu: frica, anxietatea, vederea sângelui;
- boala, traumatisme, dureri mari.
Pot exista simptome care preced leşinul: pierdere de echilibru, paliditate, transpiraţie.
Se pot lua următoarele măsuri preventive:
- se asigură aer proaspăt (se deschid uşi/ferestre), dar fără temperaturi excesive;
- se slăbeşte strânsoarea hainelor la gât, piept şi talie;
- dacă persoana este culcată, picioarele se ridică la înălţimea de 10-30 cm faţă de sol.
Primul ajutor - Se procedează astfel:
- se verifică dacă victima are căile respiratorii deschise şi dacă respiră;
 - se slăbesc hainele la gât, piept şi talie;
- se aşează victima în poziţia de siguranţă (de recuperare);
- se asigură aer proaspăt şi se protejează victima de temperaturi extreme;
- se menţine victima întinsă confortabil încă 10-15 minute după ce şi-a recăpătat
cunoştinţa.

ATENŢIE!
- Pierderea temporară a cunoştinţei poate fi unul din simptomele care însoţesc o criză
cardiacă ischemică sau o comoţie cerebrală. Trebuie avută în vedere o astfel de
posibilitate, mai ales când leşinul se produce la persoanele mai în vârstă şi cauza nu este
evidentă.
- Dacă revenirea din leşin nu este rapidă şi completă este necesar ajutor medical.

SINCOPA
Ca manifestări, sincopa se aseamănă cu leşinul. Apare rar la oameni sănătoşi şi este cauzată
aproape întotdeauna de lovituri în zonele reflexogene (ca plexul abdominal, bărbie, gât,
testicule) sau de boli de inimă, hemoragii, boli vasculare, etc.
În sincopă, spre deosebire de leşin, pulsul devine neregulat, deosebit de slab şi poate chiar
dispărea.
Primul ajutor este acelaşi ca pentru leşin. Dacă apare stop cardio-respirator se iau de îndată
măsurile corespunzătoare. Se asigură transportul urgent şi sub supraveghere al victimei la spital.
MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN FUNCŢIE DE TIPUL PLĂGII ŞI LOCALIZAREA
ACESTEIA:
CONTUZII, VÂNĂTĂI
Contuziile sau vânătăile produc o pătrundere a sângelui în ţesuturile înconjurătoare. Primul
ajutor urmăreşte să reducă alimentarea cu sânge a zonei respective şi să diminueze durerea şi
inflamaţia.
Cea mai bună soluţie constă în aplicarea de comprese reci sau a unei pungi cu gheaţă (în reprize
de 15 minute), culcarea persoanei şi ridicarea membrului rănit.
O compresă rece se poate realiza prin înmuierea unui prosop în apă rece, stoarcerea lui de
excesul de apă şi înfăşurarea acestuia în jurul părţii afectate. Se mai poate turna din când în când
apă rece peste compresă, sau aceasta poate fi înlocuită cu o alta;
Punga cu gheaţă poate fi pregătită astfel: se umple o pungă de plastic sau de cauciuc cu gheaţă
spartă, apoi se scoate aerul din ea şi se închide bine ca să nu se scurgă apa. Punga se înveleşte
într-un prosop şi se aplică cu atenţie pe rană, în reprize de 15 minute. Schimbaţi gheaţa dacă este
necesar.
ATENŢIE!
NU APLICAŢI PUNGA CU GHEAŢĂ DIRECT PE PIELE!
Compresele reci care se găsesc în comerţ pot fi folosite în locul gheţii. Respectaţi indicaţiile
producătorului în aplicarea compreselor.

PLĂGI MINORE CU SÂNGERĂRI

Plăgile minore cu sângerări mici, cum ar fi juliturile, tăieturile mici şi zgârieturile minore pot fi
spălate cu apă de la robinet şi săpun dacă sunt murdare. Apoi vor fi şterse cu tifon steril şi
acoperite cu pansament special preparat sau improvizat.
PLĂGI GRAVE CU SÂNGERARE ABUNDENTĂ
Plăgile grave cu sângerare abundentă necesită o apăsare continuă şi directă. Dacă rana este mai
mare şi marginile sunt desfăcute, poate fi necesară apropierea marginilor sale înainte de a se
apăsa. S-ar putea să fie timp doar pentru extragerea unor corpuri străine din rană. Corpurile
străine înfipte nu trebuie scoase. Dacă în rană nu se găsesc corpuri străine, daţi primul ajutor
după regulile prezentate mai sus.
Plăgi cu un corp străin înfipt
Plăgile cu un corp străin înfipt necesită o atenţie deosebită pentru că acel obiect poate să
compromită vasele de sânge retezate în adâncimea rănii.
NU modificaţi poziţia şi NU scoateţi obiectele ce sunt adânc înfipte în rană, din cauza pericolului
de sângerare. Bandajaţi rana de jur împrejurul obiectului pentru a împiedica deplasarea lui,
bandaj care să preseze pe locul care înconjoară obiectul, să imobilizeze membrul şi să împiedice
o rănire suplimentară.
Dacă obiectul înfipt este mic şi nu iese prea mult din rană, acordaţi primul ajutor astfel:
- acoperiţi uşor rana şi obiectul cu pansament, având grijă să nu apăsaţi pe obiect;
 - faceţi un bandaj circular destul de mare ca să acopere toată rana;
- puneţi acest bandaj pe pansament şi asiguraţi-vă că obiectul nu este presat;
- înfăşuraţi acest bandaj cu o faşă îngustă.
Dacă obiectul este lung şi a rămas prea mult afară din rană, procedaţi astfel:
- faceţi un pansament în jurul obiectului pentru a acoperi rana;
- puneţi în jurul obiectului comprese pentru a-l împiedica să se mişte;
- fixaţi compresele cu un bandaj îngust având grijă să nu se exercite presiune asupra
obiectului înfipt.
Plăgi prin înţepare
E posibil ca plăgile prin înţepare să nu prezinte o sângerare externă abundentă, dar ele pot
provoca o sângerare internă, mai ales dacă rana este la piept (torace)sau abdomen. Unele dintre
aceste răni, cum ar fi cele prin împuşcare, pot avea un orificiu la intrare şi unul la ieşire. Astfel
de răni sunt serioase, pentru că ţesuturile interne sunt distruse şi există sângerare internă şi
infecţie în profunzimea rănii. Controlaţi sângerarea şi acordaţi primul ajutor pentru răni.
Plăgi prin strivire
Reprezintă vătămări grave ale membrelor sau ale întregului corp produse de materiale grele ca:
nisip, zidărie, utilaje sau altele de acest fel. Ţesuturile sunt distruse pe întindere mare, iar
organele interne pot fi rupte. Plăgile prin strivire pot fi agravate şi prin fracturi. Plăgile prin
strivire la o scară mai mică, cum ar fi cea a unei mâini, sunt grave, dar nu reprezintă în general
un pericol mortal.
Plăgile grave prin strivire pot produce complicaţii grave, ajungând până la şoc şi insuficienţă
renală. Chiar dacă rănitul nu prezintă semne şi simptome de şoc la scoaterea de la locul
accidentului, primul ajutor trebuie acordat imediat pentru a împiedica instalarea şi agravarea
şocului.
Astfel:
- protejaţi victima faţă de alte circumstanţe posibile de accidentare;
- opriţi sângerarea (sângerările);
- aplicaţi pungi cu gheaţă pe zona rănită;
- trataţi împotriva şocului.
Plăgile palmei
Plăgile palmei produc de obicei sângerări abundente pentru că zona este foarte vascularizată.
Daţi primul ajutor pentru o rană de-a latul palmei (transversală) astfel:
- acoperiţi rana cu un pansament gros;
- îndoiţi degetele peste pansament ca să se formeze pumnul şi să apese pe rană;
- bandajaţi mâna închisă cu un bandaj triunghiular, cu centrul pe interiorul încheieturii
pumnului, aduceţi capetele de jur împrejurul mâinii ca să se încrucişeze în diagonală peste degete
şi legaţi în jurul încheieturii;
- ridicaţi şi sprijiniţi mâna într-o eşarfă.
Dacă rana este longitudinală (de-a latul palmei) procedaţi astfel:
- puneţi pansamentul pe rană şi bandajaţi mâna cu degetele întinse. O faşă aplicată în jurul
mâinii va menţine rana închisă;
- ridicaţi şi sprijiniţi mâna cu o eşarfă.
Sângerările din limbă sau obraz
În acest caz folosiţi un pansament steril sau o cârpă curată şi apăsaţi pe rană cu degetul mare şi
cu un alt deget până încetează sângerarea.
Sângerări la nivelul scalpului
Sângerările la nivelul scalpului (pielii păroase a capului) pot fi serioase dacă nu sunt complicate
cu o fractură a craniului sau prin existenţa unui obiect înfipt.
Când acordaţi primul ajutor în astfel de cazuri, evitaţi să palpaţi, să apăsaţi sau să infectaţi rana.
Procedaţi astfel:
- curăţaţi rana de murdărie;
- aplicaţi un pansament gros, steril, care să fie destul de mare pentru a depăşi marginile
rănii şi bandajaţi strâns;
- dacă aveţi de-a face cu un obiect înfipt, aplicaţi un pansament compresiv în jurul lui.
Sângerările din nas
Sângerările din nas pot apărea spontan sau pot fi produse prin suflarea nasului, printr-o lovitură
directă sau în cazuri mai serioase, prin rănire indirectă cum ar fi o fractură a craniului (şi atunci
NU opriţi curgerea sângelui).
În sângerări ale nasului, rezultate din alte cauze, acordaţi primul ajutor astfel:
- aşezaţi rănitul în poziţie şezând, cu capul înclinat uşor în faţă;
- puneţi-l pe rănit să-şi strângă nările între degetul mare şi arătător timp de aproximativ 10
minute, respirând pe gură;
 - desfaceţi articolele de îmbrăcăminte la gât şi piept;
- spuneţi victimei să stea liniştită pentru a evita creşterea pulsului şi a sângerării;
- îndemnaţi-o să respire pe gură şi să nu-şi sufle nasul câteva ore după ce sângerarea s-a
oprit,
pentru ca cheagul format să nu se desprindă;
- dacă în urma acestor măsuri sângerarea nu se opreşte, duceţi accidentatul la spital.
Sângerări din urechi
Sângerările din urechi pot fi însoţite şi de o eliminare a unui lichid gălbui. Acest simptom indică
o fractură craniană, ceea ce este foarte grav.
Procedaţi astfel:
- NU încercaţi să opriţi curgerea de sânge sau alte lichide;
- NU acoperiţi urechea cu tifon;
- anunţaţi medicul imediat şi acordaţi primul ajutor astfel:
 aplicaţi un bandaj cervical;
 puneţi un pansament steril lejer pe ureche;
 culcaţi rănitul pe partea afectată sprijinind cu atenţie capul şi gâtul, cu partea
superioară a corpului uşor ridicată;
 dacă rănitul vomită sau dacă trebuie să-l părăsiţi, puneţi-l în poziţia de recuperare
pe partea afectată;
 controlaţi respiraţia şi circulaţia;
 luaţi măsurile împotriva şocului.

FRACTURI
Generalităţi: Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii unui os, cu alte cuvinte, orice
rupere, zdrobire sau plesnire (fisurare) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai puternic
(cădere de la înălţime, lovitură, strivire, tamponare, izbire, răsucire, etc.).
Corpul omenesc are peste 200 de oase, de diferite mărimi şi forme (oase lungi, scurte, late),
grupate în: oasele capului, ale trunchiului şi ale membrelor.
Toate oasele se pot fractura, dar cel mai des, fracturile se produc la oasele lungi ale membrelor,
la oasele bazinului şi ale coloanei vertebrale.
Cazurile mai frecvente ale fracturilor sunt urmare a accidentelor de muncă şi de circulaţie şi a
activităţilor sportive. De asemenea, se produce un număr mare de fracturi în situaţia unor
catastrofe (cutremure, prăbuşiri de mine, ciocniri de trenuri, etc.).
Bărbaţii între 25-50 ani înregistrează cel mai mare număr de fracturi; la copii fracturile sunt
destul de rare; la vârstnici fracturile se produc şi la traumatisme uşoare.
Prevenirea fracturilor
Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor deprinderi de securitate în diferite
activităţi profesionale, casnice, sportive, etc.
De asemenea trebuie evitate:
- Suprafeţele accidentate sau încărcate cu diferite obiecte (obstacole): unelte, materiale,
cordoane de racord, furtunuri, etc.;
- Pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor, carpetelor sau
traverselor;
- Scările luminate insuficient şi blocate (aglomerate) cu obiecte diferite, fără balustradă,
acoperite cu gheaţă şi/sau zăpadă;
- Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri înalte, a scărilor pliante defecte, a scărilor
neasigurate;
- Neutilizarea balustradelor şi centurilor de siguranţă atunci când se lucrează la înălţime.

Tipuri de fracturi
Cunoaşterea diferitelor tipuri de fracturi este foarte importantă în luarea măsurilor de prim ajutor
adecvate, care să nu agraveze fractura şi să prevină complicaţiile: transformarea unei fracturi
incomplete într-una completă, a unei fracturi complete într-una cu deplasare, a unei fracturi
închise într-una deschisă, etc.
În funcţie de modul de producere al accidentului, trebuie suspectată o fractură chiar şi la distanţă
de locul de acţiune a agentului agresor.
Fracturile se produc ca urmare a acţiunii directe sau indirecte a agentului agresor. Astfel:
- Fractura directă se produce la locul de aplicare a forţei respective, deci la locul de
acţiune a
agentului agresor (de exemplu: căderea unei greutăţi pe coapsă, gambă, mână; o lovitură
aplicată pe coloană, fractură prin glonţ). Acest tip de fractură interesează în special oasele care
nu au toată suprafaţa acoperită de muşchi (cubitus, tibie, claviculă).
- Fractura indirectă este fractura care se produce la distanţă de locul de aplicare a forţei
respective, deci de locul de acţiune a agentului agresor. Fractura indirectă se poate produce prin:
 Flexie. Agentul agresor acţionează asupra unei extremităţi a osului, cealaltă
extremitate fiind fixată; osul se rupe acolo unde curbura este mai mare (de
exemplu, fractura de claviculă prin căderea pe umăr, fractura gâtului
femurului prin cădere pe genunchi, etc.);
 Răsucire. În general, în această categorie se încadrează accidentele provocate de
prinderea hainelor sau membrelor de o maşină, bandă, agregat, fapt care duce la
ruperea oaselor la distanţă prin fracturi spiroide (de exemplu, fractura coastei
prin rotirea violentă a corpului, în timp ce piciorul este blocat pe sol);
 Tracţiune. Un segment de membru este prins şi atârnă sau este tras de un agregat
producându-se şi o mică rotaţie;
 Presiune. Cele mai frecvente fracturi prin presiune se produc prin căderi de la
înălţime: fracturi de călcâi, genunchi, şold şi coloană vertebrală în cazul căderilor
în picioare; fracturi de antebraţ, braţ şi claviculă în căderile pe palme sau pe cot.
Fracturile mai pot fi clasificate în complete şi incomplete.
- Fracturile complete interesează osul pe toată grosimea sa, având forme variabile: de-a
curmezişul, piezişă, spiralată.
În raport cu poziţia fragmentelor osoase (rămase sau nu în contact) fracturile complete pot fi:
 Cu deplasare (mai grave). Deplasarea fragmentelor osoase se poate produce de-a
lungul, de-a curmezişul osului sau capetele oaselor se încalecă;
 Fără deplasare (mai puţin grave).
Fracturile mai pot fi:
 închise, când cel puţin pielea a rămas intactă;
 deschise, când s-a produs şi o rană prin care focarul de fractură comunică cu
exteriorul. Fracturile deschise sunt mai grave, ele fiind însoţite de hemoragii
(uneori foarte importante) şi putâd fi complicate cu infecţii.
Fracturile pot fi:
  unice (un singur focar de fractură);
 multiple (mai multe focare).
O fractură complicată este aceea în care oasele au produs şi leziuni ale organelor interne precum
rupturi ale vaselor de sânge, ficatului, plămânilor sau splinei.
Alţi termeni sunt utilizaţi pentru a descrie tipuri particulare de fracturi, dar caracteristicile
acestora nu pot fi determinate la primul ajutor. Astfel:
- dacă un os este rupt în mai mult de două segmente, atunci se spune că este zdrobit
(fractură
cominutivă);
- o ruptură incompletă este numită fisură;
- fracturile epifizare sunt leziuni ale capetelor oaselor (care includ suprafaţa de creştere
a
oaselor lungi);
- fracturile diafizare sunt leziuni ale segmentului osos dintre capetele unui os lung;
- ruperile produse de tensiuni repetate sunt numite fracturi de oboseală;
- ruperile produse prin boli osoase sunt fracturi patologice.
Semne şi simptome
Înainte de a proceda la examinarea accidentatului este absolut necesar ca salvatorul să se
informeze asupra agentului agresor, a modului de acţiune a acestuia precum şi asupra căror părţi
din organism a acţionat.
Trebuie suspectată fractura dacă:
- traumatismul este produs de o forţă externă puternică;
- s-a auzit o trosnitură sau o pocnitură.
Examinarea accidentatului se realizează cu atenţie şi blândeţe pentru a nu provoca leziuni
suplimentare. Membrul accidentat este comparat cu cel valid pentru a determina gradul de
deformare. Îmbrăcămintea trebuie tăiată pentru a permite examinarea zonei traumatizate.
Pot fi prezente unul sau mai multe din următoarele semne şi simptome:
Semne de probabilitate:
- Durerea şi sensibilitatea dureroasă sunt maxime la locul fracturii, cu ocazia mişcării sau
palpării
porţiunii rănite; trebuie avut în vedere faptul că şi o simplă contuzie musculară poate provoca
durere.
- Deformarea regiunii traumatizate este un semn de fractură, dar şi hematomul şi luxaţia
pot deforma zona afectată.
- Impotenţa funcţională pierderea funcţiunii sau imposibilitatea efectuării mişcării părţii
rănite este întotdeauna prezentă ca urmare a durerii şi deformării (uneori lipsa mişcării nu este
decât un act de apărare împotriva durerii).
- Scurtarea membrului fracturat (prin deplasarea pe verticală a fragmentelor osoase)
poate fi un semn preţios, dar el poate apărea şi în luxaţie.
- Vânătaia (echimoza) apare mai târziu şi uneori la distanţă de locul fracturii şi indică
difuzarea sângelui din focarul de fractură în straturile pielii. Acest semn poate apărea şi după o
contuzie simplă.

Semne sigure:
- Mişcarea anormală ivită în afara articulaţiilor indică în mod sigur o fractură completă.
Aceasta însă nu trebuie să fie căutată de salvator îndoind gamba, coapsa, braţul sau antebraţul
victimei. Ea poate fi observată în timp ce accidentatul se mişcă sau se agită din cauza durerii; cel
mult i se cere să-şi ridice membrul în cauză, putându-se constata atunci că mişcarea nu se
transmite extremităţii acestuia.
- Crepitaţia sau frecătura rezultă din frecarea segmentelor osoase între ele, în timp ce
accidentatul execută o mişcare; este periculos să fie căutată în mod intenţionat deoarece
pot fi provocate complicaţii.

Primul ajutor în fracturi

Primul ajutor în fracturi are rolul să prevină complicaţiile şi leziunile ulterioare şi să diminueze
durerea şi umflarea zonei.
Reguli generale
Ce nu trebuie făcut:
- Nu trebuie să se acţioneze brutal sau să i se impună victimei mişcări inutile.
- Victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea fracturii,
pentru că toate acestea pot să provoace complicaţii:
  Accentuarea durerii (cauză a şocului);
 Deplasarea fragmentelor osoase uneori ascuţite şi tăioase care distrug
muşchi, vase de sânge sau nervi provocând hemoragii sau paralizii;
 Transformarea fracturii închise într-una deschisă, ceea ce implică, de
asemenea, o serie de complicaţii în plus.
Ce trebuie făcut:
- primul ajutor se acordă la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un pericol
pentru salvator sau pentru victimă. În acest caz, victima trebuie aşezată în cel mai apropiat loc
sigur, unde rănile sale să poată fi temporar asistate şi stabilizate;
- în cazul de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la
pansarea rănii.
Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, dar nu trebuie forţat să intre înapoi
în rană.
- ca şi în alte traumatisme este necesară administrarea unui calmant (antinevralgic,
algocalmin. etc.) pentru a diminua durerea.
- obiectivul principal al primului ajutor este reprezentat de imobilizarea focarului
fracturii pentru a prevenii complicaţiile şi a alina durerea. Imobilizarea se realizează cu
ajutorul atelelor confecţionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucăţi de
scândură sau placaj, cozi de mătură, şipci, paturi, etc.)
Imobilizarea fracturii trebuie să respecte următoarele reguli:
- Ca regulă generală, orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii (încheieturi):
cea de
deasupra şi cea de dedesubtul focarului de fractură (proximal şi distal).
- La membre, atelele se pun de o parte şi de alta a focarului de fractură ( sau membrul se
aşează într-o gutieră specială).
- Atelele se învelesc în vată (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stânjeni
circulaţia sau a nu mări durerea.
- Se evită aplicarea atelelor pe locul unde osul vine în contact direct cu pielea (faţa antero
internă a gambei, de pildă).
- Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizată, golurile se umplu cu
vată.
 - Se trage apoi o faşă, la început circulară, apoi şerpuitoare, în jurul atelelor şi membrului
fracturat, obţinând astfel o imobilizare provizorie (imobilizarea de durată –în aparat gipsat-
urmând să se facă la un serviciu medical de specialitate). Trebuie să se aibă în vedere că faşa
prea strânsă stânjeneşte circulaţia sângelui şi accentuează durerea, iar faşa prea largă este egală
cu lipsa imobilizării.
- Orice accentuare a durerii indică agravarea situaţiei şi necesită controlarea poziţiei
membrelor, a bandajelor şi nodurilor şi a circulaţiei sângelui la extremităţi. Nodurile de la
materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi făcute peste atelă şi nu pe zona
descoperită deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe tegumente.
- Cel puţin două persoane trebuie să conlucreze la efectuarea imobilizării. Una ridică
membrul fracturat cu o mână, în timp ce cu palma cealaltă sprijină locul fracturii, iar
cealaltă persoană aplică atelele şi trage faşa.
Transportarea accidentatului la spital urmează după imobilizare. Până atunci se va asigura
în continuare supravegherea accidentatului luându-se în continuare măsurile necesare pentru
prevenirea şocului: acoperirea cu pleduri sau haine, administrarea de calmante pentru durere şi
de lichide, dacă victima este conştientă.
7. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTE RUTIERE
Primul ajutor in accidentele rutiere reprezinta un complex de masuri de urgenta, care se aplica
inaintea interventiei cadrelor medicale de specialitate. Organizarea primului ajutor are o
importanta deosebita pentru salvarea accidentatilor si pentru minimizarea efectelor accidentului
de circulatie.

A. CIRCULATIA PE TROTUARE
Trotuarul este componenta a drumului public situat de o parte si de alta a strazilor, bulevardelor
si magistralelor si este rezervat “prioritar” circulatiei pietonilor. De aici decurge si obligatia
pietonilor, in timpul deplasarii, sa foloseasca numai trotuarele sau pistele special amenajate.
Pentru a se asigura pietonilor siguranta deplina si o deplasare nestanjenita este interzisa crearea
de obstacole sau restrictii pentru circulatia pietonilor prin executarea de lucrari sau depozitare de
materiale, ori lasarea unor obiecte pe trotuar, fara acordul politiei.
Conform normelor de comportare civilizata, pietonilor li se recomanda:
- evitarea deplasarii pe trotuare in alergare;
- evitarea stationarii, cu alti colegi, in mijlocul trotuarului si retragerea intr-un loc unde sa
nu fie incomodata deplasarea celorlalti pietoni;
- deplasarea sa se faca, pe partea dreapta a trotuarului in directia de mers;
- asteptarea mijloacelor de transport in comun sa se faca stand numai pe trotuar sau
acostament si nu pe carosabil.

B. CIRCULATIA PE PARTEA CAROSABILA

- folosirea, atunci cand exista, a potecilor sau a drumurilor laterale ce marginesc drumul
public;
- sunt localitati rurale strabatute de sosele cu circulatie intensa unde s-au construit, de o
parte si de alta a partii carosabile, trotuare ce trebuie folosite de pietoni;
- cand, totusi, trebuie sa circule pe carosabil, deoarece lipsesc trotuarele, potecile si
acostamentul, pietonii sunt obligati sa circule numai PE PARTEA STANGA a drumului,
in sensul de mers si cat mai aproape de marginea acestuia, deoarece ii ajuta sa observe cu
usurinta orice autovehicul, care vine din fata;
- deplasarea se va face, pe cat posibil, pe un singur sir;
- deplasarea pe partea stanga a soselei nu-i scuteste pe pietoni de obligatia de a privi din
cand in cand si inapoi pentru a observa traficul, mai ales cand soseaua are pe mijloc linia
discontinua, care permite circulatia autovehiculelor care executa depasirea sa intre si pe
banda pe care circula pietonii;
- daca deplasarea se va face in grup se va cauta, pe cat posibil, sa se mearga tot in sir, insa
cu semnalizare in fata si in spate cu fanioane;
- se interzice stationarea pietonilor pe carosabil si in special stationarea in curbe sau in
locuri lipsite de vizibilitate, datorita faptului ca soferii nu au posibilitatea sa observe din
timp prezenta pietonilor.

C. CIRCULATIA PE TIMP DE NOAPTE

- evitati portiunile de drum unde nu sunt trotuare amenajate;
- sa nu stationeze pe partea carosabila;
- sa nu traverseze fara o temeinica asigurare sau prin locuri nepermise;
- sa fie imbracati in culori deschise sau sa aiba accesorii vestimentare din material
reflectorizant;
- sa foloseasca in timpul deplasarii lanterne sau felinare aprinse.

D. TRAVERSAREA DRUMURILOR PUBLICE

Traversarile se fac intodeauna prin locuri semnalizate:
a) INTERSECTII
Deplasarea se face numai:
- pe marcajul pietonal (zebra);
- la indicatorul rutier “Trecere pentru pietoni”;
- pe lumina verde a semaforului;
- la semnalul agentului de circulatie, cu semnificatia “LIBER”.
La intersectiile fara marcaj (zebra), indicator rutier sau semafor, traversarea se face pe la coltul
acestora, cu o prealabila asigurare din ambele parti (stanga-dreapta), lasand sa treaca vehiculele
care se aproprie in acel moment.
b) LOCURI SPECIAL SEMNALIZATE
- indicatorul folosit pentru marcarea unor astfel de locuri este “TRECERE PENTRU
PIETONI”, ce permite pietonilor sa traverseze, dupa ce se asigura, dar care in acelasi timp
obliga conducatorii vehiculelor sa reduca viteza si sa acorde prioritate;
- marcajele pentru trecerea pietonilor (zebra) sunt executate cu vopsea alba, aplicata pe
carosabil, ce obliga pietonii sa traverseze numai pe latimea acestor marcaje. Orice traversare in
afara acestor marcaje este la fel de periculoasa ca si aceea care se face in locuri unde nu exista
indicatoare si marcaje;
c) TRECERI DENIVELATE PENTRU PIETONI
Aceste treceri pot fi subterane sau deasupra solului si sunt semnalizate cu ajutorul unui indicator,
ce obilga pietonii sa foloseasca aceasta trecere denivelata.
La trecerea drumului public pietonii trebuie sa respecte unele reguli de mare importanta:
- inainte de a se angaja in traversare, pietonul trebuie sa se asigure ca in acel moment, in
zona respectiva nu circula vehicule. Asigurarea nu trebuie neglijata nici in cazurile cand
traversarea se face prin locuri special amenajate prin marcaje si indicatoare.
SE INTERZICE PIETONILOR:
- sa circule pe carosabil, daca exista amenajari speciale pentru ei;
 - sa traverseze drumul public prin alte locuri decat prin cele permise, ori prin locuri
permise fara sa se asigure;
- sa prelungeasca timpul de traversare, sa intarzie sau sa se opreasca fara motiv;
- sa se angajeze in traversare atunci cand se aproprie masina salvarii, a pompierilor, a
politiei (cu atentionare acustica sau luminoasa) sau coloana oficiala;
- sa traverseze drumul public prin spatele sau prin fata unui autovehicul sau tramvai, care
stationeaza;
- sa traverseze, strecurandu-se printre autovehicule parcate in apropierea bordurii sau
trotuarului;
- sa traverseze prin locuri cu insuficienta vizibilitate (curba, varfuri de panata sau in
conditii climaterice nefavorabile);
- sa traverseze peste calea ferata, cand semnalul luminos sau pozitia barierei sau
semibarierei interzice trecerea;
- sa traverseze in locuri unde sunt instalate dispozitive de protectie a pietonilor, prin
escaladarea acestora;
- sa traverseze prin spatiul interior al intersectiilor;
- sa circule sau sa traverseze pe sectorul de drum semnalizat cu indicatorul rutier “Accesul
interzis pietonilor”

E. CIRCULATIA LUCRATORILOR CU MIJLOACELE DE TRANSPORT IN

COMUN pe traseul de deplasare la/de la locul de munca:
- se interzice lucratorilor sa circule pe scarile mijloacelor de transport in comun sau agatati
de partile laterale ale acestora;
- se interzice lucratorilor sa alerge dupa mijlocul de transport in comun daca acesta este
iesit din statia regulamentara;
- in mijlocul de transport in comun sa se tina de balustrada de mana curenta sau sa stea jos.

F. CIRCULATIA LUCRATORILOR CU MIJLOACELE PERSONALE DE

TRANSPORT pe traseul de deplasare la/de la locul de munca:
- conducatorii auto au obligatia ca, pentru asigurarea conditiilor tehnice ale autovehiculelor
sa efectueze verificari periodice pentru:
  instalatia de alimentare cu carburant;
 sistemul de rulare si franare;
 existenta si integritatea fizica a oglinzilor retrovizoare, interioare si exterioare;
 starea geamurilor, a usilor;
- intrarea si iesirea autovehiculelor din parcarea societatii pe drumurile publice se va face
cu fata. In cazul in care nu este posibil, iesirea pe drumurile publice se va face numai prin
pilotare.
- in timpul deplasarii, la bordul unui vehicul cu patru sau doua roti, conducatorii auto sunt
obligati sa respecte semnele de circulatie, intrarea in depasire si viteze legale de
circulatie.
- pe timpul deplasarii pe drumurile publice, conducatorii motocicletelor, mopedelor si
persoanele transportate pe acestea au obligatia sa poarte casca de protectie omologata.
- conducatorilor de vehicule le este interzisa folosirea telefoanelor mobile atunci cand
acestia se afla in timpul mersului, cu exceptia celor prevazute cu dispozitive tip “maini
libere”.
- conducatorii de vehicule sunt obligati sa opreasca imediat, pe acostament sau, in lipsa
acestuia, cat mai aproape de marginea drumului sau bordura trotuarului, in sensul de
deplasare, la apropierea si la trecerea autovehiculelor cu regim de circulatie prioritara
care au in functiune mijloacele speciale de avertizare luminoasa de culoare rosie si
sonore.

8. DURATA EFECTUARII INSTRUIRII PERIODICE

In cadrul S.C. NUAGE BEAUTY S.R.L.. instruirea periodica se efectueaza conform
„PLANIFICARII INSTRUIRII PERIODICE-S.S.M.", aprobata de ADMINISTRATOR.