e S Si electronmi _ Pielea sau fegumentul este un inve- lis eare acopera corpul in intregimen o- prafaja sa total’ medic, de 13°) Sup corespunde unei greutiti'de 4 ke Gees Ct Teprezinti 6%/o din grevtsce: torala a. corpului. Grosimea ef yarns PUM BelCenviis, sexs reziuhe, ie tte 1—4 mm (tabelul 1). Dec ta adult cu greutatea de 75 kg ci indlyi- mea de 170 cm, suprafaya peli; wat zinta 1,85 m2. ae GRosiEa Pree tructura morfohistologica Croscopica a tegumentului 1 Fz Stratul filamentos, spinos sau stra. tul mucos Malpighi; | PS“ St* _— stratul ‘bazal (fig. 1). tratul cornos, bil sau germinativ cu o grosime varia- (10-30 wm), este un invelis pro- tector rezultat din suprapunerea’ mor celule usor disociabile, lipsite de na leu, turtite, reduse Ia’un tnvelis peri. feric de keratina. Organizarea celvlelor cornoase in coloane verticale di po. TABELUL 1 IN FUNCTIE DE VIRSTA 51 SEX (155) oe rs Virsta Tntervatut Grosimes Barbafi sub 65 de ani a1 es | . Femei sub 65 de ani 53 | 351 : ; Barbafii peste 65 de ani 14 78.6 < f Femei peste 65 de ani 22 | 77.2 . Din punct de vedere histologic se di- ferentiazd tei straturi principale su- Prapuse: epidermul — de natura epite- lialg, dermul si hipodermul — de. na- turd conjunctiva; in acest ultim strat se includ anexe: aparatul pilo-sebaceu si glandele sudoripare (35, 45, 120, 121, 145, 157). rns Epidermul are grosimea variabild, in functie de regiune: 6—36u pe fay’ si 1 mm pe palme si talpi; este alca- tuit din 5 straturi de celule: — stratul cornos; — stratul lucid; — stratul granulos; 1 sibilitatea celulelor din coloane adiacente si se intrepatrundi, ceea ce asigurd grosimea continua si uniform’ ain. tregului strat cornos. Stratul lucid este alcituit din celule fusiforme, turtite, translucide, care con. tin granulayii fine de grisime, formata din eleidina, care di substanyi respon- sabila de aspectul refringent, caracte- ristic. Stratul granulos contine celule cu o structura similar celei a celulelor din stratul spinos. Ele sint tnsi ceva mai plate si_ca urmare raportul nucleu/ci- toplasma scade; 0 alta deosebire con-sti in prezenya, in interiorul acestor celule, a unor ari interfibrilare cu den- sitate electron-optica mai mare. Carac- teristic stratuluigranulos este acumu- sea mitocondrii sub forma de agregate. Structura celulelor bazale din epiderm seaman astfel foarte mult cu aceea a celulelor bazale din epiteliile neke- Strat! cornas en | Sst! aii Satoh spinos HMelenccite Strat germunaten eno Fig. 1 — Structura histologic’ a epidermului si dermului din pielea umand Fig, 2 — Structura electronmicroscopicé a unei , celule din stratul spinos: nomuclen, — a—Mucteo) Ee Piasma, Cy~Bpalul cx Mt —Mitoeon= iparntul Golgi. Comcentrosom,. be Spha ¢ —ebmosom, ‘T/—Tonofilamente —Ergasto- larea de keratohialina, o substanya cu mare afinitate pentru colorangi. Stratul spinos sau filamentos este alcatuit din 6—10 rinduri de celule cu forma relativ sfericd, cu nucleu cen- tral, celule care se aplatizeaza catre suprafraya. Fiecare celula este conectata prin intermediul desmozomilor Ia cele- lalte celule vecine din epiderm. Din fiecare desmozom ia nagtere cite 0 fi- bril& epidermicd compusa din filamente care traverseaza celula in directii va- riate (fig. 2). Stratul bazal este constituit dintr-un singur rind de celule cilindrice care contin un nucleu central. Membrana’ lor prezinti, in partea orientata spre derm, ingrosiri in care se insereaza fi- lamente si fibrile ce tree in citoplasma. Celulele bazale conyin fibrile con- stituite din filamente cu grosime de 60—80 A. Aceste celule contin ade- 12ratinizate (mucoasa bucala). Pe misuri ce celulele inainteazi din profunzimes epidermului spre exterior, cle se mati. rizeazi si isi schimb’ caracterele (ta. belul 11). TABELUL 11 GROSIMEA DIFERITELOR CELULE ALE STRATURILOR EPIDERMULUL ee Celule bazale Celule _— Celulele stratului granulos 6 um 10—15 um 20 um 30—45 um epidermul este alci- fa structura“: stratul si stratul cornos al te. Timpul necesar re- lui reprezinta inter- igure celule a stra- ta epidermul pink ra relayie exprimi a celulelor care, colab., in conditii unei perioade de rocesul morfologic si in celulele care mi- bazal pind la Stratul cornos n doud zone: cea iu-zisi si cea ba- atribuie calitatea fn zona ba- evidensa mici ‘ibonucleaze si c cornificare faze, celulele trecind fin care se des- $i formeazi 0 re- keratinice. In de- Fig. cursul acestui proces dispar organitele celulare, nuclei $i mitocondriile. Producerea materialului cornos loc inegal in diferite zone ale cor lui, Astfel s-a constatat ci pe palme si pe pielea paroasd a capului se pro- duce, intr-un anumit interval de timp, de 5—10 ori mai multa substanya cor- noasd decit in celelalte regiuni ale corpului. Valorile medi sint de aproxi- mativ 35 g/m2/zi_ pentru palme, 1,7 pentru frunte, 0,3 pentru coapsa si 0.2 pentru braje. Intreaga suprafayi a corpului produce aproximatiy 2 m2 material cornos, ceea ce reprezinta zil- nic _0,5—1,0 g. Descuamarea stratului cornos. lele cornoase sint prafaa pielii fri sd afecteze grosi- mea stratului_ cornos, care ramine Constanta in pielea normal. Descua- Marea se face grupat, in placi_ mari cu dimensiuni de la 0,25 mm la cisiva milimetri (stratum disiunctum) (fig. 4), in raport cu regiunea corporala. Structura si compozitia stratului cor- nos. Pentru a-si indeplini functia de protectie, stratul cornos trebuie sf aibs rezistenta si stabilitate. Structura are tu Celu- oliate de pe su- sa a 7 cornos poarti ypye { re. In cursul corzos t Jou } = Rages simen = Sage earl’ con == CSD, 100k Sel spines ang fe Abaca! e Sirol bat : ?— Transformarea keratinocitului din stratul bazal pind in stratul cornos. este formata dintr-un sistem de pachete fibrilare inchise intr-o membrana te- zistenta si ancorate Ja periferie de des- mozomi, Ait membrana cit si inte- riorul acestui_ edificiu contin nume- yi 13roase proteine: compusi cu. grupiri disulfidice, intens gram-pozitive, este- raze nespecifice ca: acizi, fostatazi, beta-glucuronidaze si aminopeptidaze. genunchy 1235456789100 daticele ,, Strinpings* Fig. 4 — Evaluarea cantitativi a celu- lelor descuamate ale stratului cornos in diferite parti ale corpului. In afar de elementele de bazi, celula cornoasi mai contine granule de me- lanin’ sau resturi mitocondriale. Aceas- %& structura confer’ o impermeabilitate marcata. Deci celula cornoasa este con- stituits dintr-un schelet_ exterior, re- prezentat de o membran% foarte dura si dintr-un schelet intern, constituit din fibre proteice compacte. Coezinnea celulelor epidermice. Cer- cetitorii sint unanimi in a accepta existenja_unor, »bride“, a unor forme variate de legtura, a caror distrugere duce la destramarea fibrilelor si sepa- rarea celulelor. Electron-optic s-a putut demonstra ci intre desmozomi, coeziu- nea se realizeaz prin: a) ingrosiri metrice ale membranelor celulare; b) insertia tonofibrilelor in _interiorul acestor ingrosaris c) existenja unui la- minat intracelular care. separa mem- branele celulare cu o forma. discoid’ de 300 A diametru, consolidat prin atagarea celulelor adiacente. Determinari histochimice au pus in evidenya in membranele epidermului 0 substanya PAS-pozitiva. O serie de pro pietiti ale mucopolizaharidelor acide si neutre ca: viscozitatea, rezistenya chi- mica, stabilitatea, participa la cimen- tarea stratului. In cazuri patologice de Hepes erate cantitatea de mucopoli- zaharide din stratul cornos crete, ceca ce are ca urmare acumularea lor la acest nivel. La coeziunea celulelor contribuie sj forje de natura fizico-chimica, care leaga_membranele celulelor din stratul malpighian, angrenindu-se perfect pe suprataya celulel adiacente. Forja de legtura dintre celule creste proportio- nal cu intensificarea procesului de kera~ tinizare. Se crede ca in interiorul mem- branelor se acumuleaza unele substanye cu rol de ciment care contribuie la coe- ziunea celulara. Tratarea pielii cu a- genti chimici confirma aceasta ipoteza si anume: in zona keratogena se poate produce hidroliza chiar cu agenti slabi (uree, acid clorhidric diluat), in timp ce in zona in care procesul de kera- tinizare se definitiveaza, este necesara utilizarea unor agenyi energici capabili sa_scindeze legaturile disulfidice. Epidermul nu dispune de vase de singe sau limfatice iar hranirea lui se realizeazd prin capilarele din derm. De asemenea lipsesc nervii senzitivi. Dermul (corium, corion, cutis) este alcdtuit dintr-o reyea de fibre proteice, dintr-o matrice interfibrilara si din ce- ule, Acestea reprezinta o masa de yesut conjunctiv cu grosimea de 1/10 mm. Reyeaua proteicd reprezint? 15% din greutatea dermului proaspat sau 750% din cea a dermului uscat, delipidar. Aproximativ 90°/) din fibrele proteice ale dermului sint formate din colagen, 10%/o de elastin, cantitatea de reticu- lind fiind foarte mick (fig. 5). Se descriu dou’ straturi: dermal pa- pilar si dermul reticular. Dermul papilar este format din ye sut conjunctiv bogat in substanya fun- damentala, fibroblasti, celule pigmene tare, fibre de reticulin’, fibre elastice si elemente vasculonervoase. Este se- parat de epiderm printr-o linie sinuoas sd cu proeminenje numite papile, dis puse neregulat si mai frecvente fn ree giunile cu sensibilitate mai mare. Inpapile se gisesc terminayii nervoase cu- Foscute sub numele de corpusculi tac- tii. Dermul reticular sau dermul propriu- zis (corion) cuprinde 4/5 din grosimea Fig. § ~ Reprezentarea sche- matica a structurii pielii total a dermului. Este format dintr-un mare numir de fibre colagene groase, dispuse in fascicule tangengiale si per- pendicuace pe suprafara pielii, din fi- resi lamele elastice si puyini fibro- blagti, Datorita acestei structuri, der- mul reticular este yesutul de rezistensa al pielii. Dermul este strabitut de seg- mentele secretorii ale glandelor sudori- pare, conjine glandele sebacee, partea superioar’ a foliculilor pilosi, vase si nervi. 15 Sistemul prinde: 4) fibre conjunctive; 6) fibre reticulares o) fibre elastice. fibrilar al dermului cu- Par bans sucoriparé Coppuseul Pociat Tesut aolpes suocuten Fibrele conjunctive, cu gr riabila, izolate sau asezate in grupuri, se incruciseaz fara sa se ramifice; sint compuse dintr-o substan albuminoa- Si, colagenul, care constituie 3%o din greutatea organismului si 30—35%o din Cantitatea totala a proteinelor; restul de 40%/, din cantitatea torala, este re- partizat in piele (185). Colagenul este © scleroproteina care, ca parte com- ponent a yesutului conjunetiv, formea- 2A majoritatea _masei proteice a ten-doanelor, ligamentelor, oaselor, car lajelor si_pielii. Contine in cantitate mare glicina (30%), prolind si hidro- xiprolina (220/0) care, cu excepyia elas- tinei, nu se gaseyte in nici o alt pro- tein din organismul animal. Aceasti configurayie confer’ o rigiditate si o pozitie spiralati stabilX la temperaturi dicate. Macromoleculele de colagen sint aleatuite din trei lanyuri_polipep- tidice (fig. 6), fiecare conyinind 1 000— 12000 de aminoacizi, cu greutatea mo- leculara de cca 100 000 (123, 150, 156, 174, 175). Dupa Pauling si Corey (citayi de 123), colagenul este constituit din unititi ci- lindrice paralele cu axa fibrei format @ Wiprilind O Frotns ° bhcoco/ schematiea structurii colagenului. Fig, 6 — Reprezentarea a din trei_catene polipeptidice, fiecare rasucita in spirala in jurul aceleiasi axe; la rindul ei, fiecare cateni este Jegata de celelalte prin legituri de hi- drogen. Turgorul pielii este cu atit mai 16 ridicat cu cit cantitatea de colagen se mentine mai mare. In timpul formiarii in piele a colagenului, in fibrile si fi- bre iau nastere legaturi chimice intra- si intermoleculare. Prin aceasta sesutul se stabilizeaza gi cea mai mare parte din colagenul solubil trece in forma in- solubilé (108, 123). In, piele exist to- tus permanent o cantitate de colagen solubil, mai mare in pielea tinira. si mai mica tn pielea persoanelor mai in virsti, De aceea continutul in. colagen solubil poate fi utilizat ca indicator pentru determinarea exacté a virstei pielii, Compoziyia in aminoacizi a co- lagenului este constanta; odatt cu vir- sta, metabolismul pielii devine mai lent ca urmare sintetizarea colagenului cade cantitativ, Intre elementele fibrilare ale colage- nului se intercaleazi o substanya a- ini substanpit. fundamentala terfibrilara, formata dintr-un gel amorf compus din muco- polizaharide (acid hialuronic, acid con- droitin suliuric si mucoitin — sulfuric). Consistenja de gel impiedica difuziu- nea particulelor microscopice din derm. Ochiurile rejelei contin apa in care sint dizolvate sdruri anorganice (clorura. de sodiu, bicarbonat de sodiu etc.) substan- je organice (glucoza, aminoacizi) si pro- teine aseminitoare proteinelor serice. Hipodermul (tella subcutanea) este alcdtuir din yesut conjunetiv lax bogat in paniculi adiposi cu rol important in termoreglare si in depozitarea grasimi- lor. In hipoderm se gasese glomeruli glandelor sudoripare, partea profundi 2 foliculilor piles lanieaea erate lare si nervoase si, in unele regiuni, muschii pielosi. Glandele sebacee formeazé, impreu- pilosi, din punct de ve- na cu folicul dere al absorbjiei, 0 unitate — apara~ tul pilosebacen (tig. 7). Firul_de par, formayiune de natura cornoast, filiform, cilindricd si flexi- bili, are urmitoarele poryiuni: tulpina, ridicina, bulbul si foliculul; acestuia‘ae hae din wii fi sie anexate wn muschi sig : r ’ (PH=3,8) si cu rol de apSrare a oi: Fee ale eorcon: ana petit ae ap ecare Sion tos au permis evidentierea a tret sta Gace ecTlOe Pa sudoripar ascepie i wN Sttuctura pi si unul epidermal, Poryinses socmmeemt oP Dd 4 oF EMbnehritn oe per ee. at, PEF a Ea _ he tdi ati paratul pilo-scbaceu si Fig. § — Glanda sebacee: “i je Sudoripare ate picii “sebum; bmeelule sepacee; e—teaed fibroasd: mn eo ae lake i, cuticula si teaca interna care ocupi 2/3 din gland, conyine un Bo 2 strat constituit din dou’ tipuri de ce- sebacee Sint situate in derm — jyle, Precum si un strat pied de Secretie de natura grasi celule mioepiteliale. . Glanda este previ- © Glande) sudoripare apocrine sint al- Canal exeretor care se des- cituite dintrun singur strat de celule. eeeepara radacina de -Aceste glande, considerate mai primi Glandele sebacee sint tive decit cele eccrine sint prezente in p toate regiunile corpului scara animal’ pe cele mai de jos wep- suprafeyei plantare. Secre- te La om, glandele apocrine produc gata in grasimi, proteine, mirosul pielii specific individuluy, Pro, Bee reeumencul si pa" dusul Jor ide secretie are reactie slab | alealina (pH=6,9), ceea ce favorizeari dezvotarea microbilor la nivelul axi- lelor si pliurilor inghinale. Portiunea glandulari are un singur strat de celule cubice sau in forma de coloana, consolidate deo membrana. Spre deosebire de glandele eccrine, ce- lulele glandeor apoctine nu contin can- uitagi mari de glicogen. Se presupune ci secretia apocrina ar avea originecitoplas- matica. Secretia apocrin’ inodori. este descompusa rapid la suprafasa pielii de pagina ae eee alclote fel unor produsi odorangi (23, 46, 159). e sudoripare au form’ tubu- nt formate dintr-o portiune si- hipoderm — glomerulul —, din celule secretorii care pro- ia sudorala; canalul sudori- » sudoripare eccrine secret “eu reacyie puternice acidi Dermatotarmacie si cosmetologic 7Fanctiile pielii, fie ele elementare (metabolismul pielii) sau de ansamblu (corelatiile pe care le are pielea cu cele lalte organe si sisteme) (46, 120) fac ca pielea sa nu mai fie considerata o sim- pla membrani protectoare a organis- mului, ci un organ cu importante si numeroase valori. 211. Formarea keratinei Formarea keratinei (keratinogeneza, functia keratopoietica) este proprieta- tea pielii de a da nastere keratinei component’ a stratului cornos. Aceasti substanyi proteica se giseste in. celulele cornoase ale epidermului, par si unghii. Este o scleroprotein tipic fibrilari, avind in structura sa 18 aminoacizi; {i vom enumera pe cei mai importanti: tirozina, triptofanul, cistina, _alanina, glicina, leucina, lizina si histidina. Ke- ratina nu contine prolina si hidroxipro- lind, Ca particularitayi, keratina paru- Tui este mai bogata fa cistin’s (16— 18%/0) si sulf (5,2%/c), in timp ce kera- tina din epiderm contine numai 2,5¢/) cistina si 2—30/o sulf si o cantitare mai mare de histidin’. Macromolecula de keratin’ este in- solubila si rezistent& la enzimele pro- teolitice, proprietiti conferite de legi- turile "disulfidice sau disulfurate (—S—S—) si de legiturile de hidrogen (N-H?...0-=C<), ca si de for- 18 2 Fiziologia pielij Funcjiile clementare, indeplinite de epiderm, sint: formarea keratinei (ke- ratinogeneza), melanogeneza si apara- rea integritatii organismului. Functiile de ansamblu sint: funcyia secretorie, functia de termoreglare, func- tile exteroceptoare si contributia _ la procesele imunologice si hematopoietice. 2. Functiile epidermului tele de atracyie intermoleculare Van der Waals (35, 174), Ruperea legiturilor —S—S— 0 face’ susceptibila la actiu- nea endo- 9 exdpeaitiaes NaMtaMetT de par molecula Keratinei contine o cateni polipeptidica_pliaty. Astbury numeste aceast’ configuratie ,configu- ratia %“ iar keratina corespunzatoare, a -keratin’, La umezeala, catenele po- lipeptidice se destind complet formind © noui configuratie, _corespunziitoare 8 -keratinei. Keratina din epiderm pre- ziti configuratie « (fig. 9). Distanga dintre dows grupari iden- tice vecine side aceeasi parte a cate- nei reprezintS perioada_de identitate. Pentru. a-keratin’i aceasta perioada este de 5,0—5,5 A $i ti corespund trei res- turi de aminoacizi, jar in B-keratin’ este de 3,4 A si cuprinde un_singur aminoacid pentru trei aminoacizi, ca in configurajia «, va corespunde tn’ B-ke- rating o lungime de aproximativ 10,2 A, ceea ce este egal cu dublul distanyel din o-keratin’, Formarea keratinei este o funcyie specific’ organului cutanat care pro-duce 0,6—1 g keratina epidermala. Acest proces, care are loc in kera cite, incepe in tonofibrilele din stratul bazal, ele servind drept suport lanyului polipeptidic sulfurat. Intr-o prima o q Fig. 9 ~« si ® keratincle; a) Perioada de identitate a a-Keratinci; b) Perioada de iden- titate a B-keratinei, etapi apar tonofilamentele intra- citoplasmatice; grosimea lor este de 50 A, contin sulf si sint acoperite de un material osmiofil. Pe méasura ce progreseazi citre suprafayi, aceste to- nofilamente se ingroasi si crese in di- mensiune pind la aproximativ 100 A. fn stratul granulos se sintetizeazi al doilea component al keratinei, kerato- hialinul, format dintr-un complex de “Tipoproteine si mucopolizaharide. Ke- ratohialinul inglobeaz’ ca o matrice reeaua de tonofilamente formind ke- ratina, La baza acestui proces sti transformarea oxidativa a grupelor SH in disulfuri. Celulele cornoase super- ficiale se exfoliazd treptat, in timp ce noi celule cornoase isi fac aparitia. Se realizeaza astfel o dinamica neintre- rupti a epidermului. Starea de subcontractie. Structura normala a @keratinei poate fi modi- ficatd sub actiunea unor agensi chimici sau fizici. Trecerea in configuratia este reversibila. Moleculele de keratina Pot fi supuse unui tratament de su- Pracontractie, ireversibil, in cursul ci- tuia lungimea fibrei devine mai mica it aceea de a &-keratinei naturale. Prin scindarea legaturilor disulfidice ie. oN 19 a-keratina poate deci, suferi o extindere maxima dar reversibila, corespunzs. toare configuratiei f, sau poate suferi © extindere partiala urmati deo su- pracontractie a catenei ireversibila, cind refacerea legiturilor conduce la 0 configuratie helicoidala a catenei; in acest caz numirul de aminoacizi creste, se stabilesc noi legituri intracatenare si catena se scurteazi fayi de forma initial’ (35). _Prezenya legiturilor disulfidice mul- tiple confera rezisteni mecanici, ch mici, enzimatick, precum si elastici- tate, Energia necesari sintezei keratinei este furnizati de consumarea glicoge- nului, Keratinizarea este un proces me- tabolic activ de sintezi si catabolism fn care intervin enzime ale ciclului Krebs ca: amino-oxidaze, succin-dehi- drogenaze, citocrom-oxidazi, ATP-azi, fosforilazd, lactic-dehidrogenaza, enzi- me ale ciclului Krebs. Keratinizarea firului se produce prin acelasi mecanism ca si in, epiderm. Ke- ratina conyine tricohialina, substanya analoagé keratohialinei, Keratina_cor- texului este constituiti din fibrile si lamele cu dispozitie circular’, orientate longitudinal, intre ele gisindu-se 0 ma- rice osmiofili., Prin calitatea sa de a reflecta, di- fuza si absorbi radiayiile solare si in funcyie de grosimea sa, keratina — gi impreuni cu ea melanina, care e dis- persata in toate straturile pielii, con- stituie un ecran protector contra radia- illor luminoase $i ultraviolete Caen Melanogeneza Melanogeneza (functia_melanogenX sau pigmentogeneza) este proprietatea melanocitelor de a forma melanina sau pigmentul melanic, substanyi de culoare brun-inchis, Biosinteza porneste de la un cromo- gen incolor (propigmentul), si anumetirozina, acid aminat pe care peptidaza fl pune in libertate la niv plasmei celulare din, lanyuri tidice. In etapa urmatoare, t supusi actiunii ‘ozinazei, enzimi oxi temul_nervos (in special simpatie) si mai ales de glandele endocrine. Astfel, lul_ proto de glandele endo le polipep- retrohipofiza actioneaza stimulind me- irovina este lanogeneza, ca si tiroida, al cirei_me- canism este insi indirect, prin frina- ccna i iv v Che WO le Ke Xe OO. YAY sco Be We C007 Of wn com Ae JOS te at Dh WW yt HO y y Tiroeme vor Dopachinone 34 -Dindresilenilaiae drow = 28000 10. HO. Ox N apes SS Saver ll YO We aT Wo 4 wo 4 4 $6-Dhicronindel Dopscvom rosy Leucouepacron Aman = 218 9) ban Nee “SOE VTE 077 aw fo.xe 7 1 ey —| J SOS | eretent = [erapetina Lk y ony ot Made 5£6- chynone Saal (gathers! Amat =i00 $/ lla Drunsleumelanina) golvensiFeomelsnina) Fig. 10 ~ Pigmentogencza ’i sin- rea suprarenalei. Dintre glandele endo- dativa care este 0 cuproprot i ibozomi. ‘Tirozina trece in ina (DOPA) iar aceasta, sub actiunea DOPA-oxidazei, trece in compusi intermediari si apoi in indol- 5,6-chinona, substanyi care se cuplea- Z4 cu un strat proteic, dind naytere me- laninei, conform schemei (24) (fig. 10) Melanogeneza este influenyata de sis Sistemul fibrilar din derm, care in- clude in mare parte fibrele colagene, asigurd coezinnea, clasticitatea si rezis tenja pielii, In afara de rolul de fibri crine rolul inhibane fl are suprarenala. Ficatul joaci un rol indirect tn con- trolul_melanogenezei, Vitamina C are elect antagonist asupra DOPA-oxida- zei; temperatura ridicata, lumina si ra- zele ultraviolete fayorizeaz’ melano- geneza. n 2.2. Funetiile dermului logenezii, sintetizeazX si: mucopolizaha- ridele din substanya fundamental (hee xoamina, prin cuplare cu acid hes ronic, formeazi lanyul polizaharidie) 20Functia de bazi a substanyei funda- mentale este aceea de a fixa apa si Glectrolitii si de a favoriza difuzarea dinspre vase citre tesutul conjunctiy si decit a celor de virstd mijlocie. Tor in derm, mai ales in stratul papilar, bogat vascularizat, se petrec procese metabolice importante (vezi fig. 1). Or- BR shes cornteur R (steatum /ucidum) 8 ————_ thratum grenilosum , ae S72 eatom sprnavim fPIC ~ 0.2 7771 3g ws NIN | stratuir boscle S stratum pogiisre 3 y 6 "anim ~ t,bimm § 5 SOS S etestinreticefare | a Fig. 11 — Gapacitate de hidratare a {esutului conjunctiv dependent do virsti invers a diferitelor produse rezultate din metabolismul general. Proprietatea hidropexica a substantei_fundamentale este legata de gradul sau de polimeri- zare, respectiv de acidul _hialuroni care are un mare potential de hidra- tare. Pielea, datorita posibilitayii de a fnmagazina apa joact un rol _esential fn hidratarea si_prevenirea deshidra- tri, Continutul in apa al tegumentu- lui, numit de Jacobi Natural Moisturi- zing Factor (factor NMF sau factor natural de hidratare), caracterizeazi starea normali si sindtoasi a, pielii. Apa mobili din piele reprezint’i apro- ximatiy 7,5 kg Ja un adult in greutate de 65 kg, jesutului neadipos revenin- ri un procent de 69—74°/o apa. Prin iele se elimini, prin transpiratie perspirayie insensibili, 18—22%/0 din apa. Continutul mediu in api al co mului ess) este de 71.5%, din care 390/q este legat in yesutul conjunctiv far 32,50/5 se aflX tn substanta de bazi, Tespectiv, intracelular. Un procent de 20o/o din api este legat fix si nu par- ticipa Ja schimburile hidrice. Capacita- tea de hidratare a yesutului conjunctiv Seade la virste inaintate, ca urmare a tendinjei acestui yesut de a ceda relativ “sor cantitati mari de apa (fig. 11). Pielea persoanelor tinere contine o cantitate de ap’ legatx fix, mai mare at ganul cutanat ‘si primeste clementele nutritive din capilarele dermice iar cd- tre capilare se indreapt’ produsele care iau_nastere din activitatea sa, rezultz, deci, un de schimb in dublu sens intre capilare si_celule. Substan- tele nutritive tree inti, din capilare in substanta fundamental’, de aici, prin osmozi, traverseazi membrana bazala ajungind in spatiile lacunare dintre ce- lulele bazale si malpighiene si apoi la celule (202) curent Prin determinati fizico-chimice cu sebometre se apreciazicontinutul total in lipide epiteliale Ia 0,017 y[em? la pielea normala, de 0,0237 cm? la piclea gras si de 0,005 *7/em? in cazul pielii uscate (171, 189). _O suprafaya de 4 cm? de piele con- tine tntre 0,4—0,84 mg grisime (68), si o cantitate mai mare in timpul pu- bertiti. Vom trata in continuare func ansamblu ale pielii ile de 2.2.4. Functia secretorie Funcyia secretorie este indeplinita de glandele sudoripare, care produc su- doarea sau secretia sudorali, si de glan- dele sebacee, care produc sebumul.Secretia sebacee sau sebumul este produsi de glandele sebacee prin me- canism holocrin. Celulele secretante ale glandelor sebacee iau nastere din stratul germinativ, apoi sint impinse de celu- Hele recent formate, iar dup ce su- feri un proces de degenerescent%, tree in acin, de unde sint eliminate’ prin canalul ‘exeretor sub forma unci sub- stanje grase, semifluida sau viscoast, sebumul. Sebumul reprezintd un amestec com- plex de lipide, si anume: 50/0 gliceri de, 200/, ceruri, 100/, squalen, 5°/) acizi grasi liberi, 10/) colesterol, 40/> esteri colesterolici, 1°/, alti steroli, 40/, alte substante (163). Filmul lipidic de la suprafata_pielii, cu rol de protectie a epidermului, se eon sae din secretia glandelor ” se- bacee, din lipidele stratului cornos al epidermului si din cele provenite din secretia sudorali, avind un rol protec- tor al epidermului. Compozitia lipidelor epidermului este urmitoarea: 47,8%/) trigliceride, 30/. acizi grasi liberi, 9,7°/o fosfolipide, 40/, ceruri, 3% squalen, 10°/) alte hidro- carburi, 7,4°/> colesterol, 3°/o esteri co- lesterolici, 11,7%/o substanye neidentifi- cate (163). Compozifia lipidelor de 1a suprafaga pie! squalen alte hidrocarburi esteri sterolici — sterali liberi - substante neidentificate os o7 20°04" 5,012, % Lipidele totale, provenite din aceste structuri, sint apreciate la 16—18 pe toati suprafata corporal’ (68), dupe cum urmeaza (tabelul 111). TABELUL rrr LIPIDELE TOTALE ALE PIELT — SEE Substanfo % cid palmitic — acid oleic — acid stearic cid miristic acizi < Cy, Esteri ai colesterolului Squalen Alte hidrocarburi Dihidrocolesterol In raport cu virsta, conyinutul mo- dificat in lipide este redat in tabe- lal IV. Inainte de secreyie, tofi acizii_grasi Ges liberi se gasese sub forma de triglice- fess ut Weak ride, care sint ulterior scindate in di, meraierioe. ‘Sars, monogliceride si acizi grasi liberi de = mono- $i digliceride 31013,5%, catre enzimele cu activitate lipolitics. TAnELUL CONPINUTUL IN LIPIDE AL PIELIE IN FUNCTIE DE VIRSTA, EXPRIMAT IN PROCENTE eT en let gra a Bate co. Vista ae cotesterinn | Beth 68; | squaten 5 zile 1,5 1 Jund—2 ani 0,8 2—4 ani 22,9 4-8 ani 15,9 8—10 ani 17,8 10—15 ani 18,8 18—40 ani 26,7 17,6 8,0 6,9 17.8 23,6 25ifica 1,002—i2 0012. Contine proportie de 97—99°/) si 1—3°/o te solubile, ca: saruri (clorura ju 0,520/o, clorura de potasiu), ye azotate (0,1—0,15%o uree, amoniac), 0,2%/ glucoza, albu- , acid uric, creatinina, vitamine olubile (vitamina C, B;, Bz, PP, totenic) si acizi grasi volatili butiric, lactic, formic, caprilic), colesterol si uneori medica- Vitamine sau alergeni. re ja apocrini, cu pH 6,9, este asi de glandele sudoripare apo- care sint glande holomerocrine*. apocrina are origine citoplas- gi acestei secretii ti este carac-" lande care suferd, in cursul procesului r dezintegrarea wnei portivni din celulele i al c&ror conduct excretor se deschide ‘aproape de ostiumul folicular, in apro~ iului glandelor sebacee. 23 (Marchionini), constituita din lipoizii din epiderm rezultati in cursul procesu- lui de keratinizare, din sebum si din proteinele celulelor cornoase. Deci pie- lea, ca organ secretor, are un triplu rol: — eliminarea secretiei sudorale si se- bacee; — protejarea organului cutanat con- tra: a) agentilor chimici (datorita ke- ratinei si capacitayii de neutralizare a pielii atribuita lipoizilor, a ionilor-tam- pon lactati din secretia sudorala si bio- xidului de carbon) si 5) agentilor bio- logici (prin descuamarea epidermului si gratie existentei mantalei acide); — moderarea reactiilor metabolice ale epidermului de catre stratul hidro- lipidic care impregneaza epidermul, re- duce absorbtia de oxigen prin piele li- mitind procesele oxidative (46).Ceridele si, squalenul sint secretate ca atare numai de glandele sebacee. Functiile sebumului. Formind un film lipidic, sebumul protejeazi piclea im. potriva agentilor infectiosi si regleazi pierderile de apa ale epidermului, pi- teliul cornos isi pastreaz’ proprieta- tea de pliere atita timp cit contine 100/, apa (35). Prin produsii sii de hidro- liza, fungistatici, are rol de protectic contra microorganismelor patoger Acizii grasi liberi au insa o actiune mitaté faya de unele bacterii ca Strep- tococcus pyogenes. Dupi unele pireri, potentialul antifungic al acizilor grasi este inactivat in prezenqa stratului cor- nos, iar sebumul nu are efect asupra _streptococilor si stafilococilor in vitro. Secretia sudoripara sau sudoarea este odusi de glandele sudoripare impris- pe toata suprafaya corpului, cu ia regiunilor axilare, mamelo- ‘si pubiene. retia eccrinz reprezintd 0 soluie cu pH acid (3,9—5,6) si greu- fic’ 1,002—1,0012. Contine ‘proportie de 97—990/, si 1—3%/ solubile, ca: struri (clorurit ~ a” E@ace £2 tanje azotate (0,1—0,15%> urce, % amoniac), 0,2%/o glucoza, albu- ‘acid uric, creatinina, vitamine bile (vitamina C, By, Bz, PP, pantotenic) si acizi grasi volatili utiric, lactic, formic, caprilic), colesterol si uneori medic ,, vitamine sau alergeni. ria apocrint, cu pH 6,9, este usi de glandele sudoripare apo- ‘care sint glande holomerocrine*. ia apocrina are origine citoplas- si acestei secretii fi este carac-" in cursul portiuni din exeretor se deschide Jar, in apro Glande care sufers, derintegrarea une! ‘al cdror conduct je de ostiumul foli fului glandelor sebacee. 23 teristic® prezenga ionilor de fier in epi- teliul secretor al’ glandelor. spoesins Granulele care contin fier sint placate in citoplasmi, in apropierea mucle gi se regasese tn cantitayi mi tia apocring. Glandele.sudloripare produc aproxi- mativ 0,5—2 | secretie sudorala in 24/'de ore, cantitate ce poate ajunge pind la 10 1 fit cazul unor eforturi fi- zice mari. Eliminarea invizibila a se- FURL RIdSPAl 6, "Se Hutheste perspiratic insensibilé, Secreyia sudoripara se de- cfitfeaed fie prin excttarea directd a centrilor nervosi pe cale umorala, fie prin actiune reflex’ (ridicarea tempe- raturii. etc). Yn excitarea glandelor sudoripare tervin ca mediatori chimici acetilcolina Wi subbranfele colinergice (pilocarpin’), ca gi cele adrenergice (adrenalini, nor- adrenalin) (46, 157) Secretia sebacee si meazX la suprafasa pielii o peliculi nu- mita film hidrolipidic sau manta acidé (Marchionini), constituiti din lipoiai din epiderm rezultasi fn cursul procesu- lui de Keratinizare, din sebum si din pibteinelencelalelor .corntase, Dei pie- Jeay ca organ secretor, are un triplu rol: — climinarea secretiei sudorale si se- in secre- bacees — protejarea organului cutanat con- tra: a) agentilor chimici (datoriti ke- ratinei yi capacitiyii de neutralizare a pielii atribuita lipoizilor, a ionilor-tam- pon lactati din secretia sudorala si bio- xidului de carbon) si 6) agentilor bio Jogici (prin descuamarea epidermului si gratie existenjei mantalei acide); moderarea reaciilor_metabolice ale epidermului de citre stratul hidro- lipidic care impregneazi epidermal, re duce absorbtia de oxigen prin piele li- mitind procesele oxidative (46).Rolul pielii in procesele de termoreglare In urma proceselor_metabolice organism se degaji energies o parce dia aceasta trebuie cliberati pentru ca echi- librul caloric s rimina constant, Pie. lea sé comporti ca un intermediar al schimbului de cilduri tntre organism si_mediul exterior. In, conditii normale cildura se pierde prin iradiere de la suprafaya spre exterior, prin. interme- diul unor unde electromagnetice. In ca. zul unor variatii mai mari ale tempe- raturii, intervin o serie de reflexe la Rolul pielii in procesele imunologice Prin histiocitii din derm, si in spe- cial din corpul papilar, pielea intervine in procesele de apirare. Histiocitii se transform’ fn merofagi, care ‘inglo. beaza particulele striine; ei claborears de asemenea anticorpi locali in forma rea cHrora contribuie elementele reti- culohistiocitare si limfocitele prezente in piele. Functiile exteroceptoare ale pielii Piclea recepyionear diferitele_ sen- zasii prin receptori care reprezint’d ca- patul periferic al analizatorului_cu- tanat, Existd trei feluri de receptori pentru senzatia tactilé: corpusculii Meissner, discurile Merkel si terminayii- Ie din- jurul foliculului piloss excitasiile termice sint percepute de corpusculii Krause (frig) si Ruffini (cald); cele 2.3, care participa si excitayiile sudorale, Cind temperatura creste, excitasiile ter. mice de la nivelul pielii ajung la cen. trul termoreglérii din hipotalamus, acesta comand vasodilatayia vaselon pielii si ca urmare se produce hiper. secretia sudorali, deci o importanti de- perditie calorick. Cind temperatura scade, pe aceeasi cale reflex’ se declan. seaz vasoconstricyia periferick, avind ca efect diminuarea secretiei sudorale, 24. si hematopoietice Un rol important il joaci si masto- citele, granulatiile pe care le elaborea- xi acestea reprezentind suportul hista- minei si heparinei. In_ stiri alergice cele dou’ substanye sine eliberate tn mediul extracelular prin acyiunea unor enzime proteolitice (elaborate sau activate prin conflictul antigen-anticorp) ast. pra mstocitelor. 25. dureroase, de terminayiile nervoase Ii bere amielinice intraepidermice; sen. zatiile de presiune sint culese de cor- pusculii Pacini, Dintre functiile exteroceptoare face parte si permeabilitatea, gratie cireia se pot introduce medicamente ta orga- nism.Pielea proaspata este constituiti din: api, elemente minerale, substante o1 ganice, enzime si vitamine (35, 46, 50, 108, 120, 14: 1 — Apa este un component bio- chimic cu rol important in metabolis- mului general al organismului. Pielea confine cam 6—110/) din totalitatea apei din organism (2 kg), imediat dupi mugchi (50°/.). Continutul de apa al pielii creste in cursul unor_afectiuni cutanate ca: eczema, psoriazis, eritro- dermii, pemfigus. 2—Elementele minerale sint reprezentate de metale si metaloizi: sodiu, potasiu, calciu, magneziu, sulf, fosfor, clor, fier, fluor, arsen, cupru, zinc. De mentionat ca pielea este or- ganul cel mai bogat in clor (32%/o din cantitatea total a clorului din orga- nism). In bolile cu pac Sorry procentul poate creste pind la 77%/o din Bee titotale tn cazul Bear de clor, pielea este prima afectaté. Dermul, si mai ales corionul, sint un rezervor pen- tru apa gi clor. Pielea este de aseme- hea organul cel mai bogat in sulf. 3 — Substantele organice din piele sint: a — Hidratii de carbon: glucoza (in stratul bazal si malphighian), glicoge- nul (in stratul lucid si malpighian), ce- Tuloza si amidonul. b — Compusii azotagi. In epiderm Se gasesc acizi aminati (glicocol, cisti- Na, tirozina, triptofan, alanin’ etc.) si erating (intra in compozitia substan Kei cornoase a epidermului, perilor si unghiilor). In derm albuminele sint re~ 25 Biochimia tegumentului prezentate de colagen (90%/,), elastina (10%) si proteine usor solubile ¢ — Lipidele sau griisimile, compo- nente ale pielii cu importante functii biofizice si biochimice, sint reprezen tate de: acizi grasi liberi (2,3—22,5°/,), hidrocarburi__parafinice | (1,2—1,9%o), squalen (17,30), ceruri si esteri stero- ici (22,9—24,80/), trigliceride 14,8— 37,6%/0), steroli liberi (1,2—3,50/0), di- sliceride (5,3—13,19%/), monogliceride si fosfolipide (1,8—7,1°/0), alaturi de 7-dchidrocolesterol si '17-cetosteroizi. _Grisimea subcutanatd este formati din trigliceride, in componenta_carora intré acidul palmitic, stearic si oleic. Compusii cei mai importanyi ai lipi- delor epiteliale sint colesterolul (1,20— 1,90%/:) si dehidrocolesterolul. 4 — Enzimele pielii se pot clasifica tn sase categorii a Hidrolazele, Dintre acestea, li paza si esteraza actioneazi asupra gra similor; amilaza si beta-glucozidaza degradeazi polizaharidele; peptidaza (carbopeptidaza, pepsina, tripsina, chi- motripsina) transforma albuminele in polipeptide si acizi aminayi; fosfataza scindeaza acizii nucleici. b — Oxidoreductazele continua dez agregarea inceput’ de hidrolaze, si anume: oxidoreductazele — dehidro- genaze, citocromoxidaze si catalaze — produc_oxidarile, reducerile si oxido- reducerile, Oxidoreducerile sint procese robe deci care aut loc in prezenta oxi- genului molecular din capilarele stra- turilor pielii (oxibioza), cu exceptia portiunit distale a epidermului, undefenomenele biologice sint _anaerobe (anoxibioza). Oxigenul necesar_ acestor reactii este luat din apa tesuturilor (de- gradare anaeroba prin glicoliza). Exis- 14 insa si enzime cu functii speciale: colinesteraza, tirozinaza, hialuronidaza, fosfataza. Soong Etansberazele {wransaminazs, acetilcolinesteraza) transforma unit ra- dicali de lao substanya chimici la alta. d — Liazele (aldolaza, decarboxilaza) catalizeaza scindarea unui compus in doua fragments sau combinarea a douk substante. — Izomerazele (epi maltaza ete) Sia oi carboxilice ‘sau radicalii con substante diferite (de exemply, slucozet in dows molecule de aig ft nel tee 4 i — Lipazele cum sint gluram; intetaza si peptid-sintetaza hee . gatura C—O sau C—C (46), a 5 — Vitamine. tn epiderm se yitaminele A. si_D (an prone in derm: vitaminele Bp si Be, pantotenic, vitamina H, vitamir 1a I acidul ascorbic si in lor, vitamina P (46, 50).Barierele Absorbtia prin piele este conditionati de constitutia sa fizico-chimicd. si ana- tomica, dar si de tipul de piele: seho- static (circulayie, secreyie sebacee si su- ipard reduse) sau seboree (pice grasa, sistem sanguin bine reprezentat Eiieeedsaudorals sbundents). Pielea este considerati un gel pro- tejat_ de o dubla barier’: filmud hidro- ic $i bariera hidroelectroliticz (76, 145, 157). “este o dispersie or- ine dispersate in api He un ansimbla solidi Proteine, un rol aparte ei. Aceasta, prin legatu- particip’ la proce- fiind in echilibru ce — mai _numeroase pielii — in timp ce ice se acumuleaza in A de hidratare in profunzime suprafayi (10°/.) conform i natural de hidratare“ natural moisturizing fac- uri de proteine se gasesc li- re hidrosolubile care rea- plastic protejat d ‘Bidrolipidic superficial ar 92 unii cercetatori, in Substratul sau morfo- stratul cornos si | acumuleaza unii produsi rare rezultayi din secreyia bacee si sudoripare, im. spe- apa; acestea din urma dau emulsionare ,,filmului hi- de Ja suprafaya pielii. Fl 4 care se opun penetratiei regleaza permeabilitatea pielii, find res- onsabil de: starea de hidratare a pie- ii, de impermeabilitatea fayi de sub- stanele hidrosolubile, de rezistenta pie- lit fai de alcali, acizi, apa si substan- tc hidrofile. Filmul hidrolipidic prezintd variayii regionale datorate repartizirii inegale a glandelor sebacee si sudoripare, gro- imi diferite a stratului coraos si posi- de climinare a fazei apoase. Acesti, factori se aliturit celor repre- zentati de virsti, sex si tipul const tional. Seboreicii suport mai greu gri- simile si emulsiile apa-ulei (A/U), in timp ce aceste forme sint deosebit de eficace la sebostaticii care au tegumen- tele uscate. In afara variatiilor cantitative, exis 18 si variatii calitative. La copii, inainte de pubertate ca si in cazul dermatoze- lor descuamative, filmul hidrolipidic este bogat in colesterol (vezi tabelul TV). Intrucit la bolnayii cu seboree si acnee proportia de acizi grasi cu mai pusin de 14 atomi de carbon este mai mare, ar fi posibil ca acesti acizi sa joace un rol in patogenia dermatozelor respective. In cazul dermatozelor veziculare buloase nici nu se poate vorbi de un hin thats callibam cea eee complet iar exudatul produs, bogat in fibrina, ca se. trans forma in crusta at mediu de cultura, Tn aceste_situayii restabilirea echilibrului se realizeazi prin alegerea judicioasi a excipientului yi a substan jel active (53). si 27— Bariera hidroelectrolitic# descrist de Rein, corespunde mantalei acide Marchionini si provine din deshidrata- rea si acidifierea progresiva care are loc din interior spre suprafaya_ pieli Fa impiedica trecerea substantelor hi- drofobe si electrolitilor. Apa, elementul esengial al mantalei acide, are_dowa proveniente: perspiratia cutanata, re- zultat al secretiei sudorale perspiratio sensibilis si dermul, de unde prin tra- versarea barierei_hidroelectrolitice ajunge in epiderm (perspiratio insen- ibilis). Deshidratarea progresiva si dificarea inegala creeaz 0 asimetrie de ionizare intre pirtile exterioare si_in- terioare ale epidermului, ceea ce duce Ja polarizarea regiunilor responsabile de existenta obstacolului hidroizoelectro- fiziologic. Astfel, pielea apare incir- cata exterior spre electropozitiv, in timp ce partile profunde sint electro- negative; se realizeaza dubla membrana electroliticd Rothman, a carei_selecti- vitate regleazi patrunderea diferitelor substanye in Geena Permeabilitatea epidermului este my mai scazuta decit a fesutului const tiv. Dupa cele mai noi date, functia ie baraj exercitata de stratul coro: completata si de bariera realizays straturile bazale ale epidermului, dot majoritatea cercetatorilor admit o@ ga° tul cornos este implicat integral in fune tia de bariera. Lipidele din stratul oe nos participa in primul rind la x tia de baraj, keratina jucind numai to. lul de cadru al acestui proces; dupe Tregear, insa, ,matricea celulara kerq. tinizata este principala formatiune cy rol de bariera a difuziunii. Participares membranelor celulelor cornoase la fune- tia de baraj, datorita continutului lor lipoproteic, este 0 chestiune incd nee a. In concluzie, se admite ci permeabilitatea stratului cornos inseam. na_de fapt permeabilitatea intregului epiderm, stratul cornos fiind tor side functia de barier’, desi reprezint& decit 1/10 din alia epidermului.Forme farmaceutice utilizate Preparatele topice utilizate in tra- tamentul extern si profilaxia afectin. nilor cutanate pot fi prescrise. fates varietate de forme farmaceuticel Ace fel, ele se conditioneaz’ sub form’ te solugii, loyiuni, mixturi, emulsil, un guente, preparate peliculogene, aerosol, (spray-uri, pudre, emplastre ete.), Preparatele topice ocupi in unele {Eri 4,090 din toralitatea. preparatelos, farmaceutice folosite dupa cum urmea. za (157): Tipul medicamentutut % Creme Ait Unguente 32,43 Solutii 10,21 Lotiuni 768 Acrosoli 16 Pudre 2139 Stpunuri si detergenti 115 Sampoane 1,03 Geluri 0,57 Alte forme 0,27 100,00 Cu cit imbolnavirea este mai acuta Su atit mai important va fi alegerea Wehiculului potrivit si nu a substantei activ ©, jar cu cit afectiunea se cronici- teaza se da o atensie secundard vehicu- Tului si mai mule substanyei active 4qpintre formele farmaceutice utilizate i? tratamentul clasic si modern, men- Vion’ urmitoarele: 1) Solugiile reprezinta forma fre Nenti de aplicare. Se utilizeaz’ solu apo: solupii ase, solutii hidroalcoolice, _ solutii ‘inate, sau cu alyi solvenyi polari 45 in tratamentul topic (53, 145, 157, 158, 190, 191) Sau nepolati, ca: eterul, acetona, ber olul, propilenglicolul, polietilenglicel lichizi, dimetilacetamida, dimetileclfoc. dul, propilenglicolul, uleiurile vegetale sau animale. Au actiune — superficial cind solventul este apos. In cazul sol, ventilor organici, prin evaporare se for- meaza o pelicula din care medicamens tul este cedat treptat. Dintre solvents, se_utilizeaza cei polari care dizolvs cantitayi mari de substanyi activi. So. lutiile apoase sint tolerate de tegumen. tele inflamate. Soluyiile cu solventi or. ganici se vor aplica pe tegumente mai putin iritate. Pot fi utilizate in dife- rite moduri: badijonéri, comprese ume. de, cataplasme, bai. a) Badijonirile se fac prin aplicarea solusiei pe un tampon de vati montat la capatul unui betigor, pe care se eta. leazi solusia respectivi si cu care se sterg leziunile. Asa se aplicd solutia de azorat de argint 10/, care are actiu. ne antiexudativa (prin coagularea pr teinelor) si, antiseptica, soluyia D’Aly bor cu actiune antisepticd. in pioder- mitd, soluyia Decaderm, solutii cu co- loranyi_ ete. b) Comprese umede constituie una din formele de tratament dermatolo- gic cu frecventa mare. Ajuti curitirea pielii de resturi, cruste, aderenje ete. asigura drenarea suprafeyelor infectate (furuncule, ulcere), favorizeaz% mace- rarea pielii si mentia o temperatura constanta, Se utilizeazi urmitoarele so- lutii sub forma de comprese: solusii izo-tonice sau slab hipertonice, solutie de jeetat de aluminiu (soluyia Burow), so- lupia de permanganat de potasia, de azotat de argint, de sulfat de magne. ziu. Se prepara cu api distilati sau cu apa comund fiarta, dacd substanqa ac. tiva nu are acyiune dezinfectanta. sot aplicd fierbingi sau reci, neacope- Tite sau acoperite Durata aplicirii: continuw timp de citeva zile (in dermatite de contact) sau temporar (jumitate de ork dime neata si seara) ca in eczemele miinilor. ©) Cataplasmele se obyin prin ames. fecarea unei pulberi cu apa sau cu o solutie medicamentoasi. Se aplicd direct Pe locul bolnav si se acoperi cu un pan- sament, Au un efect revulsiv, antiinfla- mator, descongestionant etc. 4) Baile sine solutii diluate de sub- sranfe medicamentoase aplicate in scop igienic sau curativ. Au actiune cat. manta, antiinflamatoare, antiprurities, descongestionanti, antieczematoasi say au_un efect de emoliere sau macerare. Pentru persoane adulte se utilizeass 150—250 litri pentru bai generale. Pen- tru copii se utilizeazd cantitiyi reduce Ta jumatare din cele pentru adulti. Pen. tru bai de sezut sine necesare 20—25 liwi, iar pentru mini sau picioare 10 litri. Temperatura baii: 35—40° C pentru bai calde, 25—35°C Peatru bai caldute, 10—20°C pentru bii reci. Pentru indepartarea crustelor se Obignuieste si se fack spilari cu sipun, mai putin cu detergensi. Solusiile se utilizeazi in mod special pentru vindecarea imbolnavirilor acute atunci cind alte forme farmaceutice uudrele, unguentele) sint mai incomo- le. De asemenea si pentru regiuni cu mare pilozitate. sb alsa) i 2) Lofiunile. Sint oficializate tn ct- teva farmacopee: farmacopeea_ame- ricana, britanica, franceza si iugoslava. Farmacopeea francezi si cea elvetici le definese ca fiind preparate lichide dest nate aplicirii cutanate prin intinderea fara frictionare. Contin substanye me- dicamentoase sub form de solutie sau Suspensie intr-un vehicul apos sau fit droalcoolic. Sint denumite si pensula. tii, pulberi lichide sau paste apouse, Dupi farmacopeele american’, brita nica si iugoslava, in aceasta categorie se includ si unele’ emulsii, Farmacopees americana limiteaz’ tipul de emulse la emulsiile U/A in timp ce restul farmas copeelor includ in aceasta categorie atit emulsiile U/A cit si A/U. Aceasti form’ farmaceuticy este in- dicata in tratamentul eczemelor, acnee, cruptii. Unii pacienti nu le tolereazs deoarece usucd pielea. Prezinta o ac. tiune relativ de suprafayi, deci slaba pe- netratie le face si fie preferate fai de vehiculele penetrante, in dermatozele generalizate. Lofiunile-solutii se wtilizeazX mai rar, deoarece nu asiguri un contact perma, nent cu pielea. Uneori se remediand acest inconvenient prin adiugarea unor coloizi hidrofili si glicerina. Lofiunile-suspensii_ sint folosite frec- Vent si se obtin prin includerea unor substanje insolubile (oxid de zinc, tale, sulfamida) fntr-un vehicul apos care dupa evaporare, pe piele, asigurs. men. Singrea unei cantitiyi de substanta, ace Uva fixatd pe tegument, conferind i © actiune ricoritoare. Lotiunile-emulsii confer posibilitaten includerii simultane a substantelor. Iie posolubile si a celor hidrosolubile, une. ori asociindu-se si o substanya, insole. bili, fm suspensie, Toate aceste prepa. rate se elibereazi fn flacoane eu git larg cu mengiunea ya se agita tnaite de intrebuingare® si'se aplick pe tegu- mente fn strat subire. 4) Linimentele. Sine preparate de uz extern, care se aplici prin ungere si frictiune fiind soluyii, suspensii sau ¢- mulsii, destinate aplicarii cutanate, une. ori pot avea si consistenta semisolida care se fluidifica la temperatura corpu- lui, permigind etalarea lor. Vehicelul este constituit din uleiuri vegetale $i minerale, grasimi, ceruri, soluyii aleoo-lice, saponate in care se incorporeari medicamente cu actiune anestezicx, re. wubsiva, antiinflamatoare etc, Previnta > acjiune penetrantt mai mare fays de solusii si suspensii, Nu se vor aplica in cazul in care tegumentul este lezat gi frictionarea neindicati. 4) Mixturile rezulti- prin suspenda- rea, unui, procent mare de pulberi in excipienti lichizi. Dintre acestia se uti lizeaz’: glicerina, sorbitolul, propilen- licolul, polietilenglicolii, apa, alcoo- fal etc. Dintre pulberi, mai frecvent se utilizeaz: oxidul de zinc, talcul, caolinul, sulfamidele, in proportie de 25—50%/o. Se aplick pe piele cu o pensula evi- tindu-se materialele hidrofile. Dupa evaporarea lichidului prin absorbtia cildurii pielii, ramine un strat de pu- dra gi se obyine o acyiune ricoritoare. Peste mixturi se pot aplica comprese. Pentru a grabi evaporarea vehiculului se inlocuieste o parte din api cu al- cool. Sint bine tolerate de seboreici si au © actiune superficial. Se indica tn dermatoze congestive, inflamayii fara zemuire. 5) Emulsiile sint constituite din doua faze lichide nemiscibile: 0 fazd apoasa si o faza uleioasi, dispersate si stabilizate cu ajutorul emulgatorilor. Exista dou’ tipuri A/U si U/A. Emul- siile U/A sint mai indicate pentru pre- aratele topice. Apa care constituie ea externa contribuie la hidratarea stratului cornos, iar o alti parte se evapora exercitind un efect racoritor. Faza lipofilica ramine etalata pe piele. Emulsiile sint utilizate pentru include- rea medicamentelor in arsuri, dermatoze subacute sau cronice mai putin infla~ mate, fiind usor de aplicat si avind o Aciune protectoare calmanta. Sint po- trivite si ca suport pentru substante fo- toprotectoare si pentru uz cosmetic. Emulsiile U/A au avantajul ci permit Perspirayia insensibila, nu_sint iritante si dau o senzatie de racorire, sint tole: rate si de persoanele cu pielea seborei- 4. Emulsiile A/U sint mai ocluzive. 47 Emulsiile U/A posed 0 actiune stimu: lant supra. secrejiei glandelor seba- cee si pot provoca 0 seboree reactio- nala. Emulsiile AfU miscibile cu secre. Wile apoase creeaza prin faza lor con- Uinua, uleioasé, un invelis lipidie art ficial care poate substitui pe cel natu- ral, inhibind activitatea glandelor se- bacee pina la punerea lor in repaus (157). _ 6) Unguentele sint forme farmaceu- tice de consistent moale, obginute prin incorporarea substantelor active, in ex- cipienti si destinate a fi aplicate pe piele sau pe mucoase. Sint constituite dintr-un schelet lax format dintr-o fazi solid? in interstiyiile careia este reyi- nuta prin absorbtie sau includere meca- nica 0 fazit lichida. Particulele fazei solide sint reunite prin legaturi slabe de tip Van der Waals, legaturi de hidro- gen, fore mecanice, datoriti cérora structura geluluj este usor distrusi, de unde rezulti caracterul lor plastic. Sint cunoscute sub denumirea de unguente, denumire acceptaté. si de majoritatea farmacopeelor. Unele farmacopee sub aceast denumire incadreazi excipienti grasi anhidri sau cu 10°/> ap’. Pastele sint unguente care confin 0 cantitate de minimum 25%/ substante medica mentoase suspendate, cremele sint un- guente-emulsii cu un conyinut de cel pu- Yin 10°/) ap care produc un efect ri- coritor pe piele si last un film superfi cial gras pe suprafaya pielii. Glicerola- tele contin substange active incluse in licerolat de amidon. Gelatinele sint geluri continind glicering-apa si gela- tina tn care se includ substanye active (oxid de zinc, sulfamide etc.). a) In funcie de gradul de penetra- tie se divid in 3 grup — Unguente epidermice, nu patrund de loc in piele, au o actiune superfi- ciald find utilizate pentru o aciune de protectie, pentru un efect cosmetic sau de suprafati. — Unguente endodermice, sau de di fn ise penetratie sint capabile si patru straturile mai profunde ale pielutilizeazi in tratamentele topice anti- infectioase si terapia_subepidermica. — Unguente diadermice sau siste- mice, patrund si strabat tegumental cu- tanat_ajungind in sistemul limfatic $i sanguin prin care substangele active sint absorbite, exercitind un efect la distanya. In aceasta categorie _intri preparatele avind la bad emulsii de up U/A b) Miinzel di o clasificare a unguen- telor tinind cont de structura de gel: geluri de hidrocarburi, lipogeliri, hi drogeluri, —polietilenglicogeluri si sili congelur Unguentele hidrofobe in care intr gelurile de hidrocarburi si de silicon’ nu formeaz% emulsii, acoper’ pielea cu © pelicula de grisime exercitind un fe- nomen de ocluziune. BlocheazX porii Pielii, cea ce duce la ridicarea tempe- raturii, inhibarea respiratiei pielii a perspiratiei. Lipogelurile stat din categoria exci- pientilor anhidri care pot — incorpora apa prin emulsionare. Efectul de oclu- ziune este mai redus decit in cazul un- guentelor hidrofobe dar totusi_ se ob- servi o ridicare a temperaturii pielii. Substanyele active sint usor absorbite. Unguentele emulsiiconstau dintr-o faz apoasi si una uleioasé. stabilizate cu ajutorul unui emulgator, care con duce Ja realizarea unor emulsii det pul UJA (baze hidrofile, lavabile) sau A[U. Dupa evaporarea fazei apoase ri- mine pe piele o pelicula de grasime in special in cazul emulsiilor A/U. Efec- tul caloric este mai restrins in cazul unguentelor hidrofile dar exist si la cele de tip A/U. La emulsiile de tip UJA, datoriti evaporirii, se objine un efect ricoritor. Se folosese pentru supra- fee mari ale pielii Unguentele hidrofile formeaz emul- sii in amestec cu secretiile pielii. Bazele hidrosolubile cu. polietilengli- coli exerciti un efect deshidratant da- torita difuziunii apei din interior spre exterior. Prin mirirea — concentratiei substanyjei_medicamentoase, hidratarea bazei si intinderea in strat subtire, se poate conta pe o resorbtie a medica. mentelor. Sint utilizate pentru tegu- mente seboreice fiind usor lavabile cit si pentru zone cu pilozitate crescuti. Hidrogelurile conyin 0 _ cantitate mare de apa care ajuti la dispersarea unor substanfe organice sau anorganice in apa. Sint indicate pentru pielea se- boreica; au o actiune puternic ricori- toare iar substanjele active incluse sint sor _cedate, Dupa evaporare, ramine © pelicula elastic’ care este usor lava bila si care nu blocheaz@ porii pielii. Aceste preparate duc la deshidratarea, deci uscarea epidermei. ©), Dupa actiunea terapenticé se cla sifici in unguente de acoperire (ungu- ente de protectie, cosmetice, racoritare, epitelizante, revulsive, antiacneice, an- uimicotice, dezinfectante ete. d) Dupi modul de preparare distin gem: unguente tip solutie, tip suspen- sie, tip emulsie si unguente mixte (sus- pensie-emulsie-solutie). Bazele de unguent alcdtuite din unul sau mai multi excipienti reprezinti 0 component principal a_unguentului care impreuna cu substanya activa asi- gura efectul terapeutic. Se pot clasifica dupa mai multe criterii, dintre care mentionam pe cel al afinitipii fapa de apa, dupa care se divid in: baze lipo solubile si baze hidrosolubile. — Baze de sunguent liposolubile includ gelurile de hidrocarburi i sili= cogelurile care constituie baze hidrofobe si baze emulsii tip AJU si UfAs — Baze de unguent hidrosolubile in care se includ gelurile cu polietilengli- coli si hidrogelurile. oe 7) Sipunurile (sapones) sint consti- ite din sirurile de sodiu, potasiu ale acizilor grasi superiori ca; acidul. stea- ric, palmitic, oleic, linoleic, Tinolenie : arahidonic, obyinute prin saponific grasimilor. Se deosebese: a) stipunuri_moiz sip de potasiu, care se utilizeazit in derma-tozele parazitare superficiale, avind o actiune energica exfoliant’, Keratoliicy si antiparazitara sib) stipunuri_ solider sipun de stearina, sapunul medicinal, sipun cu sulf 10%, utilizat in seboree, cu ihtiol 10—15%/0, intrebuinyat tn fo. liculite, acnee, sipun de gudron 5. 10%ay cu mentol 1—2°/> in afecyiuni pruriginoase ale piclii, 8) Emplastrele sint preparate _far- maceutice solide, plastice, destinate aplicirii externe. Se aplici pe piele dupi ugoar’ fncalzire, formind un strat adeziv, elastic, Contin situri de plumb ale acizilor grasi sau amestecuri de 1%. sini, ceruri, grisimi si substanye active, Au o actiune ocluzivi maceranty, Emplastrele pe bazi de cauciuc se numesc ,colemplastre™ si servese pen- tu fixarea pansamentelor. Se prezints sub form’ de magdaleon sau sint in- tinse pe pinzd fn strat subyire (1 mm maximum). 9) Acrosolii presurizati sau spray-u- rile sint utilizayi in ultimii ani cu foarte bune rezultate in tratamentul derma- tologie extern. Conyin solusii, unguente, emulsii, pulberi condigionate sub forma de aerosoli, sub prestune, in_prezenya unui gaz inert propulsor (freon). Fayi de preparatele clasice, prezint? avan- tajul apliciri rapide, usoare, evita iri- tajia datorita aplicirii mecanice, eviti contaminarea preparatelor sterile con- stituind forma ideala pentru aplicarea atopreparatelor, Sint utilizasi fn tratamentul arsuri- lor, infecyiilor bacteriene si conyin de i: neomicin’, polimixina B, baci- tracing, tetraciclini, corticosteroizi, an- Useptice etc, Ca baza hidrosolubilz in spray-uri Pentru unguente se poate utiliza ames- tecul conyinind 90%) PEG 400 si 10%/o 4000 ca baza ulcioasi se poate utiliza amestecul format din 40%/) ulei de parafind, 60%/> vaselina cind se wi wa gazele comprimate. Pentru fo Me aerosolizate cu gaze lichefiate c reonii, care nu sinv miscibili cu PEG- 4 = Dermatotarmacie ¢1 eosmutoiouie 49 Uile si vaselina este necesar un agent Kensioactiv (tween). Substangele active Pot fi solubile fn propulsor ‘sau se dl, zolva in cosolvent Spray-u filmogene sint soluyii dle rezine tn solventi si gaze propulson. te, formind un film plastic aderent dupi 30 secunde, Dintre substanyele fil mogene mensionim: Klerivatii de celu loz, ivinilpirolidona, risinile acri- lice, poliacrilice, impreun cu substanye plastifiante, ,, Pulberile farmaceutice conditionate in flacoane se asociaz’ tn aerosoli cu agenti tensioactivi care favorizearS dis persarea substantelor insolubile, 10) Pudrele sint constituite din una sau mai multe substanje active diluate de obicei cu excipienti si aduse Ja un grad avansat de pulverizare. Pudrele topice servesc la absorbtia secreriilor excedentare sau pentru efect sicativ mentinind pielea uscati, efect ricori. tor, antiseptic, antipruriginos. Miri mea particulelor este cuprins’ intre 10150 microni. Pentru prepararea lor se utilizeaz excipienti de origine mineral (talc, oxid de zine, carbonat de magneziy), de origine vegetal (amidon), sau de origine organica (stearat de magneziu, aluminiu, aerosil, acid boric). Pot ff impiryite in dou grupe: — pudre care congin antiseptice sau substanje dezodorizante, fiind utilizate pentru absorbyia unci secreyii patolo- gice si a secretiei sudorale, Ja suprafapa pielii. Excipientul e format tale, stearat de magneziu, bentoniti, acro- sil etc.; — pudre cu substange bactericide si bacteriostatice care servese pentru tra- tamentul ranilor avind excipienti po- trivigi si substange active ca: antibiotice, antimicotice, antiinflamatoare etc Farmacopeea noastr’ menjionea maltteetenia tatamentului_pielit sugarului sau pe pligi trebuie si tie ste- le, eeea, ce smpune prepararea Tor tn conditii de aspeste perfects. pie11) Preparatele peliculogene se uti- lizeaza din ce in ce mai freevent avind la baz produse macromoleculare na- turale sau sintetice (alcool polivinilic, alginayi, gelatina) formatoare de film fn care este rejinut principiul activ, Sub aceasti formi se conditionear Compozifia structurala Nivelurile de structw Tn sisteme polidisperse_microetero- Bene (cu. dimensiuni !>10-5—10-3 cm) Se pot forma sisteme cocrente (geluri, corpuriporoase), cind survin. i agit intre mediul dispersant si sat, sau, sisteme incoerente (enlsi, Paste) cind nu se stabilesc aceste in. terrelay Sistemele semigolide, bazate pe 0 structuri coerenti, formate din stom{, pina la macromolecule, stint alcstuite dintr-o faz lichidi, care este reqinuts intr-un schelet solid prin sorbyic. Sche. letul solid al gelului e stabilizat prin legituri clectrostatice, legituri dipol. dipol si legituri de hidrogen (75, 88, 89). Compozitia si actiunea gelurilos coerente depinde de caracteristicile fi. zice si chimice cum sint: factori de compozitie, factori sterici si factor! energetici. Gelurile se formeazi prin interme- diul nivelurilor de structuri care ca- pata un finale grad de ordonare in ur- mitoarele stadii (88) 1) Structura primard care const: aranjarea atomilor in molecule, Stituie componenta de baz a gel Aceastd structuri primar toate proprietiile unguentelor 2) Structura secundaré se refers la Plasarea spayiala, a forma si geome. tia moleculelor, reprezentate grafic prin proiectii conventionale, in con- ului. determing, 50 preparatele cu ihtiol, sullamide, ca soluyii’ ma emulsii peliculogene, sprai solutii se utilizeaza corticosteroizi, cromoleculare, ‘y-uri etc, Din, Iacutile (colo. soluria Clavusin), iar dinere.ge- stice se utilizeazi gelatinele 7a a gelurilor unguentiforme 3) Structura ter de stratificare fn structuri su fiard cuprinde etapa a particulelor elementare pramoleculare Moleculele pot forma asociajii omo- gene sau heterogene influentind nive- lul de structurare din faza lichidi, so. lid sau semisolid 4) Structura cuaternard este barati pe suma microstructurilor si reprezints structura de ansamblu a gelului. Intre aceste niveluri structurale exis- Wi diferente esentiale in special intil- nite la structura tertiar’, Tada. Structura primari a gelurilor Gelurile sint sisteme heterogene al- i pusin dou’ faze, tn care a solid’ se disper- gazoasi (xe. i). Compo- cituite din cel concomitent cu. faz: seazi o fazX lichidi sau rogeluri, respectiy. liogelu nenta solid’ se giseste in bine stabilita, care dep spariala si de afinitate tre aceasta si celelale ui, a reciproca din- fe faze ale gelu- In gelurile de hidrocarbuyi, lida $f'cea lichid® sin gaturi CH j carile propriet faza so- compuse din Jeo jar structura. si modifi ietipilor lor sint determi. nate de marimea variabili a molecule lor, forma si rami icarea acestora. In cazul vaselinei naturale continu: tul fazei lichide va fi reprezentay de 50—800/o parafine lichide, Vaselina ar- tificiala are 70—900/. parafine lichide iar vaselina artificial objinuti din