Pentru KRIPKE este fundamental revelarea diferentei intre inteles si conditiile de a determina

referentul  FREGE – o descriptie determina intelesul si fixeaza referinta – o descriptie este

sinonima cu referentul. CARE descriptie?

SEARLE – un manunchi de descriptii cu care cadem de acord – nr suficient de proprietati care ar

trebui sa fie NECESAR ADEVARATE (dar nu sunt – pentru ca ar fi putut sa nu fie adevarate)

KRIPKE – intoduce notiunea de “lumi posibile” – situatii contrafactuale (stari)

Kripke – numele refera direct – fara ajutorul descriptiilor 

MILL – numele au denotatie, nu conotatie - numele sunt etichete pentru unele obiecte intr-un
discurs – Darthmouth (orasul de la gura raului)

Kripke

- numele proprii nu sunt descriptii, sunt designatori rigizi – denota aceeasi indivizi in orice alta
“lume posibila”

- descriptia fixeaza referinta numelui dar nu si intelesul- chiar daca in momentul botezului
foloseste o descriptie pentru identificare: “numesc “Hesperus” planeta care apare pe cer la apus”

Filosofii cred ca – tot ce se poate cunoaste a priori este si necesar, ca numai adevărurile necesare
pot să fie cunoscute a priori.

A priori- concept epistemologic –se refera la tot ce poate fi cunoscut fara a verifica in experienta

Necesar - concept metafizic – ceea ce e adevarat in toate lumile posibile

- contrariu

Contingenta - ceea ce in alte lumi posibile poate exista diferit, ceea ce poate fi fals.

Necesar a priori/contingent a priori

Necesar a posteriori - fapt necesar ce este descoperit empiric/Contingent a posteriori

Ex

Aristotel era studentul lui Platon

Daca “Aristotel” refera la acelasi obiect ca “elevul lui “Platon”, atunci cele doua expresii nu sunt
sinonime dar sunt co- referentiale
Teoria lui Frege – descriptivista – o descriptie determina intelesul unui nume – confuzie de ordin
epistemologic si metafizic

Proprietate contingenta – Aristotel ar fi putut sa nu-l cunoasca pe Platon – enunt contingent

adevarat

Frege – “Aristotel” semnifica “elevul lui Platon”– cele doua sunt sinonime.

Comparam 1) studentul lui Platon e studentul lui Platon – eu un fapt necesar adevarat. Exprima un
adevar necesar si a priori - nu e nevoie sa verificam empiric

Daca cele doua sunt sinonime

A fi “elevul lui platon” trebuie sa fie o proprietate necesara a lui Aristotel – este contraintuitiva si
greu de sustinut

Kripke- descriptiile nu determina intelesul unui nume

“Aristotel” nu e sinonim cu “elevul lui platon” ci coreferential contingent si necesar

Teza despre aprioriticitate ca fiind ceva care implică necesitatea poate să fie modificată.

Teza că orice adevăr a priori este necesar trebuie modificata pentru ca creeza confuzii in privinta
naturii referintei.

„Singurul defect pe care cred că îl are este probabil comun tuturor teoriilor filosofice. Este greşită.
S-ar putea să credeţi că propun o altă teorie în locul ei􀌽 dar sper să nu fac aceasta, pentru că dacă
este o teorie sunt sigur că şi ea este greşită.)”

Teoria în cauză poate fi descompusă intr-un număr de teze,

cu unele teze subsidiare tratează problema enunţurilor de existenţă, enunţurilor de identitate

Există mai multe teze, dacă o consideraţi sub forma versiunii mai puternice ca pe o teorie a
înţelesului

Prima teza poate fi o definitie care poate fi adevarata

(1) Fiecărui nume sau expresie care designează ,X', îi corespunde un

mănunchi de proprietăţi ɸ, şi anume familia de proprietăţi astfel
încât A crede "ɸX"
(2) Despre una dintre proprietăţi, sau unele împreună, A crede că
singularizează un individ în mod unic.
(3) Dacă majoritatea, sau majoritatea ponderată a lui ɸ este satisfăcută
de către un obiect unic y, atunci y este referentul lui ,X'.
(4) Dacă votul nu produce nici un obiect unic, ,X' nu referă.
(5) Enunţul, "Dacă X există, atunci X are majoritatea lui ɸ" este
cunoscut a priori de către vorbitor.
(6) Enunţul, "Dacă X există, atunci X are majoritatea lui ɸ" exprimă un
adevăr necesar (în idiolectul vorbitorului).
(C) Pentru oricare teorie reuşită, explicaţia nu trebuie să fie circulară.
Proprietăţile care sunt folosite în cadrul votului nu trebuie să
implice ele însele noţiunea de referinţă în aşa fel încât să fie
imposibil în ultimă instanţă să o eliminăm.

Conditia de non circularitate este incalcata de Kneale cand foloseste ca argument „ Socrate trebuie
analizat drept individul numit ‚Socrate’”. Are caracter infomativ si este lipsit de importanta la fel cum
ai spune ‚cal’ inseamna „lucrurile numite cai” sau „intelepti” inseamna ‚,oamenii numiti intelepti”.

Folosita la trecut creeza iluzia non circularitatii, insa poate fi fals pentru ca noi il numim „Socrate” si
nu stim sigur ca grecii l-au numit asa.

Este fals sa spunem Isaia a fost numit „Isaia” pentru ca profetul nu si-a recunoscut numele.

Conditii de determinare a referentului – sa nu contina notiunea de referinta – o cale independenta

de a determina referinta - o condiţie care, în anumite circumstanţe, este satisfăcută în mod unic.

Teza 4 – daca nu produce un obiect unic, X nu exista

– a priori adevarat – daca nu exista suficiente proprietati, X nu exista.

- necesar adevarat - daca nu exista suficiente proprietati, X nu exista

Teza 5 – adevar a priori majoritatea lui ɸ

Teza 6 – adevar necesar – majoritatea lui ɸ - enunturi existentiale singulare-

Converse – *subiectul poate fi transformat in atribut si invers fara a schimba sensul judecatii sau
altera adevarul ei

T5= daca X exista, x are majoritatea lui ɸ, este A PRIORI ADEVARAT pt A. Daca un LUCRU UNIC are
majoritate ɸ atunci el este x = o anumita conversa este CU NECESITATE ADEVARATA – Daca un
lucru are majoritatea proprietatilor ɸ el este X.

 a priori si necesar ca ceva e X daca si numai daca are in mod unic majoritatea proprietatilor ɸ
Nu este un adevăr necesar că Aristotel a avut proprietăţile care i se atribuie în mod obişnuit.

Este un fapt contingent că Aristotel a facut vreodată vreunul dintre lucrurile care-i sunt atribuite în
mod obişnuit astăzi

Felul in care singularizam referinta unui nume este sa alegem o proprietate sau mai multe ale
referentului care il fac unic – Hitler – individul care a determinat uciderea mai multor evrei – dar
intr-o situatie contrafactuala ar fi putut sa nu o faca. Nu este un adevar necesar chiar daca este un
adevar a priori. Daca nu ar fi fost la putere nu ar fi determinat moartea si astfel nu ar fi fixat
referinta.- este deci un adevar, contingent.

La fel si metru

Metru – designator rigid pt o anumita lungime – adevar contingent

Proprietatea pe care o folosim nu este nevoie să fie una considerată în vreun fel ca fiind o
proprietate necesară sau esenţială.

Proprietea doar indica referinta si nu trebuie sa fie un adevar necesar.

Proprietatile importante ale unui obiect nu sunt aceleasi cu proprietatile care identifica obiectul

Proprieteatea importanat a lui Aristotel – opera filosofica; a lui Hitler – rolul politic criminal

Aceste proprietati ar fi putut sa nu existe in situatii contrafactuale

Nu exista un destin logic care i-ar fi fortat pe acestia inevitabil sa posede acele proprietati

Un obiect poate avea proprietati importante dar care sa nu fie cele pe care le folosim pentru a-l
identifica.

Nu lucrul designat exista in toate lumile posible, ci doar numele se refera in mod rigid la acel lucru.

Daca spunem ca Hitler nu s-a nascut niciodata, ne referim la „hotle” in mod rigid care nu ar fi
existat in nicio situatie contrafactuala. – Teza 6 este incorecta.

Teza 5 – poate supravietui nu are legatura cu necesitatea – am determinat a priori referentul.

Folosesc „Hesperus” pentru a numi corpul ceresc pe care il vad in pozitia aceea de pe cer.

Este un fapt contingent – depinde de oameni care se afla acolo.

Tezele 3 si 4 – adevarul lor este un accident empiric, vorbitorul il cunoaste cu greu a priori.

Tezele 2-4 - Conditii care determina referinta sunt accidentale/contingente – nu le putem cunoaste
a priori

Teza 2 – 5 doar in cazul unor botezuri initiale – sunt adevarate a priori

Imaginea numirii in tezele 1-5?

Gandesc o cale de a-l descrie in mod unic (modul in care este determinata referinta)

„Cicero” omul care l-a denuntat pe Catalina = referinta lui „Cicero”

„Jack Spintecatorul” omul care a comis toate acele crime

intenţiile mele sunt

1) oferirea unei condiţii care determină în mod unic un obiect şi

2) folosirea unui anumit cuvânt ca un nume pentru obiectul determinat de către această
condiţie.

Statutul de adevăruri a priori.

echivalenţă materială a priori între enunţurile "Neptun există" şi "o anumită

planetă care perturbă orbita altor planete cutare şi cutare există în poziţia cutare şi

cutare" – dar nu este un adevar necesar „Neptun” a fost introdus ca un nume care designeaza
rigid – planeta ar fi putut fi deplasata de pe orbita sa

Ziff în Semantic Analysis, crede că aceasta este o bună imaginea felului în care poate fi
determinată referinţa.

Astfel Teza 2 – cazul botezului initial: vrea sa numesc un obiect  gandesc ceva pentru a-l descrie
in mod unic  fac un fel de ceremonie mentala spunand: cu numele „Cicero” eu numesc omul
care l-a denuntat pe Catilina”. Utilizez termenul „Cicero” pentru a designa rigid omul care l-a
denuntat pe Catilina, insa ar trebui sa ma refer la acel om si in orice alta lume posibila in care el
NU l-a denuntat pe Catilina. Descriptia contine un alt designator rigid care nu poate fi identificat ca
acel om care a fost denuntat de Cicero. Astfel este circularitate.

*Intr-un anumit fel a priori – proprietatile care singularizeaza un individ pot fi satisfacute de 2
indivizi – nu exista temei daca vorbim de unul sau de celalalt – proprietati care il fac faimos.

Feynman – doar cativa pot formula continutul teoriilor lui. Cei mai multi vor spune „el este fizician
sau ceva de felul asta. Astfel ca ei utilizeaza numele „feynman” ca pe un nume pentru Feynman.

Trebuie satisfacuta conditia unicitatii fara sa fie incalcat principiul circularitatii – Eistein a fost cel
care a descoperit teoria relativitatii. Cei mai multi nu stiu ce este TR astfel ca vor spune Teoria lui
Einstein – cerc vicios. – teza 2 pare falsa

Studentul care gaseste referinta TR in enciclopedie.

Întreaga teorie depinde întotdeauna de posibilitatea de a specifica condiţii de unicitate care sunt
satisfăcute

TEZA 3

Presupunem ca cele mai multe ɸ sunt de fapt satisfăcute de către un obiect unic. Este acel obiect
în mod necesar referentul lui „X " pentru A?
Godel – completitudinea aritmeticii – singurul lucru auzit despre el – situatia fictionala cand
Schmidt (cadavru) a realizat de fapt teorema – el este referentul – el satisface descriptia – cand vb
despre Godel ne referim la Schmidt.

Cazul lui Peano si Dedekind (adevaratul descoperitor al axiomelor). Daca il identificam pe Peano ca
„descoperitorul axiomelor lui Peanu, de fapt, ne referim la Didekind

Adesea utilizăm un nume pe baza unei informaţii considerabil greşite.

Einstein – inventatorul bombei atomice

Columb – primul european care a debarcat in emisfera vestica

 nu pare a fi adevărat că dacă cele mai multe ɸ sunt satisfacute de către un obiect unic Y. atunci
y este referentul numelui .

Aceasta pare să fie pur şi simplu fals.

Teza 4.

Daca votul nu conduce la nici un obicet unic, numele nu refera?- în acelaşi fel în care puteţi avea
opinii false despre o persoană, care pot să fie de fapt adevărate despre altcineva, tot aşa puteţi
avea opinii false care nu sunt adevărate despre absolut nimeni.  numele poate referi

Jonah – conditiile sa nu fie adevarate ( ca a fost inghitit de peste sau a mers la Ninive) numele
„Jonah” are un referent.

Este nevoie sa gasim un criteriu independent care sa permita identificarea referintei numelui.

Teza 5

Dacă X există, atunci X are majoritatea lui ɸ" este a priori adevarat de A.

Godel este corect – Schmidt este fantezie  cu greu reprezinta cunoastere a priori. Godel – omul
despre care majoritatea oamenilor CRED ca a demonstrat incompletitudinea matematicii.

De multe ori descriptia unica violeaza non circularitatea. „atribuim aceasta realizare omului caruia
i-o atribuim” – circularitatea – conditie care nu poate fi utilizata in nicio teorie a referintei.

Strawson referinta cuiva poate sa derive din referinta altcuiva. Problema – daca este o descriptie
identificatoare auttentica revine la problema daca referinta la care se refera e o referinta
identificatoare autentica- regres infinit. La sfarsit nici nu ne mai amintim cine e Godel.

Nu stim daca se produce referirea

Daca proprietatile pe care le folosim pt a identifica persoana sunt corecte

Daca ele singularizeaza un obiect unic.

Astfel botezam un obiect – exact ca parintii care pun un anumit nume copilului – nume care este
imprastiat de la o veriga la alta – ca un lant de comunicare  Strawson - referinta cuiva poate sa
derive din referinta altcuiva – este necesar sa-ti amintesti cine ti-a spus. S. încercând să potrivească
imaginea lanţului de comunicare în teoria descripţionistă, se bizuie pe ceea ce vorbitorul crede că a
fost sursa referinţei sale.

Kripke – nu e revelant cum gandeste A ca a primit referinta , ci LANTUL DE COMUNICARE.

nu oricare gen de lanţ cauzal care, pornind la mine, ajunge la un anumit individ va fi suficient
pentru ca eu să mă refer la ceva - trebuie satisfăcute alte condiţii pentru a transforma această
imagine într-o teorie realmente riguroasă a referinte ( lenes).

Referinţa noastră depinde nu doar de ceea ce gândim noi înşine, ci de alţi oameni din comunitate,
de istoria modului în care numele ajunge să fie preluat de vorbitor şi de alte lucruri de felul acesta.
La referinţă se ajunge urmărind o astfel de istorie.

E complicat sa dam conditii exacte al unui om care nu este faimos.

O formulare grosieră a unei teorii ar putea fi următoarea: Are loc un "botez" iniţial. Aici obiectul
poate fi numit prin ostensiune, sau referinţa numelui poate fi fixată printr-o descripţie.

Descriptia nu este sinonima cu numele. Descriptia fixeaza referinta.

Când numele este "trecut de la o verigă la alta", cred că acela care primeşte numele trebuie să
aibă intenţia, atunci când îl învaţă, să-I folosească cu aceeaşi referinţă ca şi omul de la care l-a
auzit.

Judecati de identitate

Sunt necesare sau contingente?

sunt contingente – cazul lentilelor si al primului director al postelor

identitatea intre starile mentale si starile fizice trebuie sa fie necesara

este contingent a simti durerea sau a vedea rosu – fapte contingente

identitate necesar intre designatori rigizi starea mentala( durere) si starea corpului (stimulare C-
fibre)

"Căldura este mişcarea moleculelor", nu sunt adevăruri contingente, ci adevăruri necesare, iar aici,
bineînţeles, nu am în vedere doar necesare din punct de vedere fizic, ci necesare în gradul cel mai
înalt - indiferent ce înseamnă aceasta.

Marcus spune că identităţile dintre nume sunt necesare.

Quine - când descoperim că am etichetat aceeaşi planetă de două ori , descoperirea noastră a fost
empirică - Muntele Everest, planeta Venus, într-o seară, cu numele propriu 'Hesperus, într-o zi
înainte de răsăritul soarelui, cu numele propriu 'Phosphorus'

Russell socotea că nu trebuie să fie niciodată o chestiune empirică dacă două nume au aceeaşi
referinţă.

se pare că nu ştim cu necesitate a priori că un enunţ de identitate între nume este adevărat. Din
Din aceasta nu decurge că judecata astfel exprimată este una contingentă, dacă este adevărată.

Nu ştim a priori că Hesperus este Phosphorus şi nu avem nici o altă posibilitate de a afla răspunsul
cu excepţia cercetării empirice.