SPIRITUL UNIRII

Spiritul Unirii, Eleva, Măriuca, Ecaterina Teodoroiu, Regele Ferdinand, Regina Maria, Iuliu
Maniu, Iuliu Hossu, Individ.
Eleva ( vorbind la telefon): Daaaaa! Vorbim mâine cu Irina și mergem sâmbătă în mall, la un
film. Bineînțeles că după, colindăm puțin și magazinele. Offf! Mi-am amintit! Ți-ai făcut
eseul la istorie, despre Marea Unire? Eu, nu. Ce mă enervează profa! Toată ziua vorbește
despre unirea asta, de parcă ar fi premierea unui film. Hai, vorbim! Mă apuc de scris că nu
vreau să iau mâine un trei, că… adio ieșire sâmbătă. Pa!
Eleva încearcă să scrie, dar aruncă foile și apoi adoarme cu capul pe masă. Se aude
Deșteaptă-te, române, eleva se trezește speriată, iar în fața ei se află Spiritul Unirii.
Eleva: - Cine ești tu? Cum ai intrat în casa mea? Maaaaamiiiii!
S. U: -Liniștește-te! Sunt Spiritul Unirii. Am venit să te ajut cu tema la istorie. Îți voi arăta de
ce această realizare a poporului român a fost asemănată cu o primăvară în mijlocul iernii. Știi,
eroii sunt memoria vie a istoriei noastre. Cred că ei te-ar putea ajuta cel mai bine. Hai să-i
cunoști!
Apare Măriuca.
Eleva:-Ea? Ea este unul dintre eroii de care îmi spuneai? Dar este doar o fetiță! Ca mine!
S. U: Exact! Ea este Măriuca, o fetiță foarte curajoasă, o adevărată eroină, pentru că din
iubire și-a dat viața pentru pământul românesc, în Primul Război Mondial.
Măriuca: - Lasă-mă să-i povestesc eu! Aveam 12 ani când frontul a ajuns în satul Răzoare,
unde locuiam cu bunicul. Deși toți sătenii au fost evacuați, noi am rămas, iar bunicul a săpat
un șanț în jurul casei, unde ne adăposteam de bombardamente. Doi soldați români au ajuns la
noi și au instalat un post de observație în nucul înalt și stufos din livada noastră. M-am
împrietenit repede cu ei și priveam fascinată cum Niculaie, ascuns după frunze, pe ramurile
groase, îi transmitea sergentului Gherghina toate mișcările inamicului, iar acesta spunea mai
departe artileriștilor ceea ce afla. Dar Niculaie a fost ucis și atunci m-am urcat în copac, în
locul lui. Vreau să fac și eu ceva pentru țara mea!- așa i-am spus sergentului care a încercat
să mă oprească.
S. U: -Din păcate, Măriuca a fost ucisă și ea de gloanțele inamicilor. În cinstea sacrificiului
făcut, trupul ei neînsuflețit a fost depus în Mausoleul Mărășești.
Eleva: -Dar, dar era doar un copil! Îmi pare atât de rău….
S. U: -Au fost mulți eroi precum Măriuca și mai mulți necunoscuți, dar toți au vrut ca tu să
trăiești azi într-o țară liberă, într-o Românie în care să le cinstești memoria. Uite, ea este
sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu!
E. T:- De fapt, numele meu este Cătălina. Mă pregătisem să devin învățătoare, dar viața mi-a
rezervat altceva. M-am înrolat în Armata Română, pentru a lupta alături de frații mei, pentru
apărarea acestui pământ sfânt. Știi cum îi îmbărbătam pe camarazi? Înainte, băieți! Nu vă
lăsați! Sunteți cu mine!
S. U: - Un alt erou este soldatul ucis în luptele de pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură,
din toamna anului 1918. Deși nu a apucat să-și vadă visul cu ochii, a transmis țării sale și
urmașilor un mesaj care a devenit nemuritor:
S. N: Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…

Nu plânge, Maică Românie!

E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nicio fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!

Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie !

Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!
Eleva: -Acum înțeleg! Sacrificiul suprem al acestor eroi a făcut posibilă realizarea acestei
Uniri. Dar cine sunt acești oameni? ( arată spre un grup).
S. U: -Ei sunt artizanii acestei Uniri, liderii politici ai românilor, care au contribuit la
împlinirea idealului național. Domnul Iuliu Maniu!
I. M.:- Onorată Adunare! Noi privim în înfăptuirea unității noastre naționale un triumf al
libertății omenești! Noi nu voim să devenim din oprimați, oprimatori, din asupriți- asupritori.
Noi voim să întrunăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și a tuturor cetățenilor!
Noi propunem decretarea unirii cu Regatul României a întregii Transilvanii, a întregului
Banat și a întregului teritoriu locuit de români al Ungariei!
S. U- Episcopul Iuliu Hossu!
I. H: - Aveți dreptate, domnule Maniu! Astăzi prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România
Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți Românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci
cu Țara mamă, România. A biruit dreptatea! Vă rog să dați citire documentului care atestă
voința neamului românesc!
Individ: - Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918
Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească,
adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918,
decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România.
Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din
jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara mamă România.
Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în
acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea
şi unitatea naţiunii române.
Iar acum, domnilor, să pornim spre Capitală! Regele Ferdinand ne așteaptă!
S. U: - În capitală, la aflarea deciziei Adunării Naționale de la Alba Iulia de a vota unirea
Transilvaniei cu România, regele Ferdinand redactează o telegramă.
R. F: - Vestea îmbucurătoare ce îmi aduceți despre mărețul act al unirii cu Regatul Român,
săvârșit în vechea cetate, a lui Mihai Viteazul, a umplut inima mea de nespusă bucurie și am
primit-o cu vie emoție. După Basarabia, după Bucovina, ne mai lipsea o singură piatră din
cele scumpe : Ardealul. Azi, mi-ați adus și această ultimă piatră care încoronează marea
operă de înfăptuire a unirii.
Mulțumesc Atotputernicului că mi-a îngăduit ca prin vitejia ostașilor mei, să pot contribui la
această măreață faptă și că, împreună cu poporul meu iubit, să pot trăi aceste clipe înălțătoare.
Putem privi cu încredere în viitor căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii
democratice. Să constatăm, deci, unirea sufletelor, unirea gândurilor prin strigătul Trăiască
România Mare, puternică și unită!
Regina: - Ce atmosferă încântătoare! Peste tot sunt steaguri : la ferestre, pe acoperișuri și
stegulețe în mâinile fiecărui copil. Este o simfonie amețitoare de roșu, galben și albastru.
Privesc drept în ferestrelor caselor ca să pot împărtăși bucuria poporului meu, să pot răspunde
fiecărui zâmbet și să privesc încântarea de pe fiecare chip.
Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele! Frumoasă țară, care ai trăit
în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut pe toate!
Frumoasă țară, pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit s-o văd
împlinită!
Fii tu veșnic mare și plină de bogății, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii iubită și
cinstită!

Eleva( se trezește) Am visat? Părea totul aievea! Dar acum știu ce să scriu!