Psihologia Banilor

PSIHOLOGIA BANILOR
The Psychology of Money

Copyright © 2020 Morgan Housel
Originally published in the UK by Harriman House Ltd in 2020,
www.harriman-house.com
© 2022 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
Tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro
Traducător: Alexandra Țabără

Redactor: Bianca Stănescu
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Alexandra Ilie
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HOUSEL, MORGAN
Psihologia banilor / Morgan Housel; trad.: Alexandra Ţabără. - Bucureşti:
ACT şi Politon, 2022
ISBN 978-630-303-064-7
I. Ţabără, Alexandra (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a aces-

tei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor
normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le
promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o trans-
miteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de
respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea
acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți
cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat
din acest material, într-un mod corect și responsabil.
MORGAN HOUSEL
Psihologia
banilor
LECȚII NEMURITOARE
DESPRE AVUȚIE,
LĂCOMIE ȘI FERICIRE
Traducere din limba engleză

de Alexandra Țabără
2022
Pentru
Părinții mei, cei care mă învață.
Gretchen, cea care mă îndrumă.
Miles și Reese, cei care mă inspiră.
CUPRINS
INTRODUCERE: Cel mai mare spectacol de pe Pământ 11

1. Nimeni nu este nebun 21
2. Noroc & risc 39
3. Niciodată destul 55
4. Confuzia efectului compus 67
5. A te î�mbogăț�i vs. a rămâne bogat 79
6. Puț�in, dar bun 95
7. Libertate 111
8. Paradoxul omului din maș� ină 123
9. Avuț�ia este ceea ce nu se vede 127
10. Economiseș� te bani 135
11. Rezonabil > Raț�ional 147
12. Surpriză! 159
13. Marjă de eroare 177
14. Te vei schimba 193
15. Nimic nu este gratis 203
16. Tu ș� i eu 215
17. Seducț�ia pesimismului 227
18. Când crezi orice 245
19. Toate la un loc 263
20. Mărturisiri 273
POST-SCRIPTUM: Un scurt istoric al motivelor pentru care
mentalitatea consumatorului american este așa cum este 287
Note 313
Mulț�umiri 319
„Geniu este omul care poate face lucruri obișnuite
atunci când toți din jurul lui o iau razna.”
‒ Napoleon
„Lumea este plină de lucruri evidente pe care nimeni,

nicicum nu le observă.”
‒ Sherlock Holmes
INTRODUCERE:
Cel mai mare

spectacol de pe Pământ
M i-am petrecut anii studenț� iei lucrând ca valet la un

hotel de lux din Los Angeles.
Printre obiș� nuiț�ii hotelului, se număra ș� i un director din
domeniul tehnologiei. Era un geniu care proiectase ș� i
brevetase o componentă-cheie a routerelor wireless pe
vremea când avea doar 20 de ani. Î�nființ�ase ș� i vânduse mai
multe companii. Se bucura de un succes răsunător.
Î�nsă, aș� descrie relaț�ia sa cu banii ca un amestec de ne-
siguranț�ă ș� i prostie infantilă.
Purta la el un teanc de bancnote de 100 de dolari, gros
de câț� iva centimetri. Î� l arăta oricui dorea să î�l vadă ș� i
multora dintre cei care nu doreau. Se lăuda î�n gura mare
cu averea lui, de cele mai multe ori la beț�ie ș� i î�ntotdeauna
fără motiv.
Î�ntr-o zi, i-a dat unuia dintre colegii mei câteva mii de
dolari ș� i i-a spus: „Du-te la magazinul de bijuterii de peste
drum ș� i ia-mi câteva monede de aur”.
12 PSIHOLOGIA BANILOR
La o oră distanț�ă, cu monedele î�n mână, directorul s-a

î�ntâlnit cu amicii lui pe un ponton la malul Oceanului Pa-
cific, de unde s-au apucat să arunce monedele î�n apă ca
pe niș� te pietricele, râzând î�n hohote î�n timp ce se con-
traziceau î�n privinț�a celui care a aruncat moneda cel mai
departe. Doar de dragul distracț�iei.
După câteva zile, a spart o lampă î�n restaurantul hote-
lului. Managerul i-a spus că era o lampă î�n valoare de 500
de dolari ș� i că va trebui să o î�nlocuiască.
― Vrei 500 de dolari? l-a î�ntrebat directorul nevenindu-i
să creadă, apoi a scos un teanc de bani din buzunar ș� i i l-a
dat managerului. Ia de aici 5.000 de dolari. Acum dispari
din faț�a mea. Ș� i să nu cumva să mă mai insulț�i vreodată î�n
felul ăsta.
Poate te î�ntrebi cât poate dura un astfel de comporta-
ment, iar răspunsul este „nu mult”. După câț�iva ani, am aflat
că rămăsese falit.
Premisa acestei cărț�i este aceea că succesul bănesc nu
prea ț�ine de cât eș� ti de deș� tept, ci de cum te comporț�i. Ș� i
este greu să î�nveț�i oamenii să se comporte, chiar ș� i pe cei
foarte deș� tepț�i.
Un geniu care nu are control asupra emoț�iilor sale poa-
te fi un dezastru financiar. Opusul este ș� i el valabil. Oame-
nii de rând care nu au niciun fel de educaț�ie financiară pot
fi bogaț�i dacă deprind câteva aptitudini comportamentale
care nu au nicio legătură cu tehnicile formale de măsurare
a nivelului de inteligenț�ă.
__________________
INTRODUCERE 13
Articolul meu preferat de pe Wikipedia î�ncepe aș� a: „Ronald

James Read a fost un filantrop american, investitor, om de
serviciu ș� i angajat la o benzinărie.”
Ronald Read s-a născut î�ntr-o zonă rurală din Vermont.
A fost primul din familia lui care a terminat liceul, lucru cu
atât mai impresionant cu cât făcea autostopul î�n fiecare zi
pentru a ajunge î�n campus.
Pentru oamenii care l-au cunoscut, nu ar mai fi nimic
demn de menț�ionat. Viaț�a lui a fost cât se poate de discretă.
Read a reparat maș� ini la o benzinărie timp de 25 de ani
ș� i a măturat podelele la JCPenney vreme de 17 ani. La vâr-
sta de 38 de ani, ș� i-a cumpărat o casă cu două dormitoare
cu 12.000 de dolari, unde a locuit până la sfârș� itul vieț�ii.
A rămas văduv la 50 de ani ș� i nu s-a mai recăsătorit. Un
prieten ș� i-a amintit că principalul lui hobby era să taie
lemne pentru foc.
Read a murit î�n 2014, la vârsta de 92 de ani. Acesta a
fost ș� i momentul î�n care modestul om de serviciu de la ț�ară
a ajuns pe prima pagină î�n presa internaț�ională.
Î�n 2014, au decedat 2.813.503 americani. Mai puț�in de
4.000 dintre ei aveau, î�n momentul morț�ii, o avere estimată
la peste 8 milioane de dolari. Ronald Read era unul dintre ei.
Omul de serviciu le-a lăsat prin testament 2 milioane
de dolari copiilor săi vitregi ș� i mai bine de 6 milioane de
dolari spitalului ș� i bibliotecii locale.
Cunoscuț�ii lui Read au rămas cu gura căscată. De unde
avea el toț�i banii aceia?
Până la urmă, s-a dovedit că nu era niciun secret la mijloc.
Nu a fost vorba despre niciun câș� tig la loto ș� i nici despre
vreo moș� tenire. Read economisise cât putuse de mult

din puț� inul câș� tigat ș� i investise banii î�n acț�iuni blue-chip*.
După care, a aș� teptat decenii la rând, până când micile
economii s-au acumulat, ajungând la o sumă de peste 8 mi-
lioane de dolari.
Simplu ca bună ziua. De la om de serviciu la filantrop.
Cu câteva luni î�nainte de moartea lui Ronald Read, un
alt bărbat pe nume Richard ajunsese la ș� tiri.
Richard Fuscone era opusul lui Ronald Read. Absolvent
de Harvard, director la Merrill Lynch ș� i deț�inător al unei
diplome de masterat î�n administrarea afacerilor, Fuscone
s-a bucurat de un succes atât de mare î�n cariera lui î�n fi-
nanț�e, î�ncât s-a retras din activitate la 40 de ani ș� i a devenit
filantrop. David Komansky, fostul CEO al companiei Merrill,
î�l aprecia pe Fuscone pentru „isteț�imea î�n afaceri, aptitudi-
nile de lider, bunul discernământ ș� i integritatea personală”1.
Revista de afaceri Crain’s l-a inclus, la un moment dat, î�ntr-un
top „40 sub 40 de ani” al celor mai de succes afaceriș� ti2.
Dar apoi – la fel ca î�n cazul directorului din domeniul
tehnologiei care arunca monede de aur î�n apă –, totul s-a
năruit.
La mijlocul primei decade a anilor 2000, Fuscone s-a
î�mprumutat cu sume enorme pentru a-ș� i mări casa de
1.600 m2 din Greenwich, Connecticut, dotată cu 11 băi,
* Acțiuni comune ale unor companii mari, bine-cunoscute pentru creș-

terea profitului și plata dividendelor, precum și pentru calitatea mana-
gementului, a produselor și serviciilor. De regulă, acțiunile blue-chip
au prețuri relativ mari și randamente moderate. Termenul „blue-chip”
provine din jocul de poker, unde jetoanele albastre au cea mai mare
valoare. (n. red.)
INTRODUCERE 15
2 lifturi, 2 piscine ș� i 7 garaje ș� i a cărei î�ntreț�inere costa

peste 90.000 de dolari pe lună.
Apoi, a lovit criza financiară din 2008.
Practic, criza a afectat finanț�ele tuturor. Pe ale lui Fus-
cone se pare că le-a făcut praf ș� i pulbere. Datoriile uriaș� e ș� i
activele nelichide l-au băgat î�n faliment. „Î�n momentul de
faț�ă, nu am niciun venit”, aș� a se pare că i-a spus Fuscone
unui judecător sindic î�n 2008.
Mai î�ntâi, a fost dispusă executarea silită a casei lui din
Palm Beach.
Î�n 2014, a venit ș� i rândul conacului din Greenwich.
Cu cinci luni î�nainte ca Ronald Read să î�ș�i doneze averea
î�n scopuri caritabile, reș� edinț�a lui Fuscone – î�n care oaspeț�ii
î�ș�i amintesc că trăiau „exaltarea de a lua masa ș� i de a dansa
pe podeaua de sticlă, având piscina interioară a casei sub
picioare” – a fost vândută î�n cadrul unei licitaț�ii publice la
un preț� cu 75% mai mic decât valoarea estimată de o com-
panie de asigurări3.
Ronald Read a fost răbdător; Richard Fuscone a fost
lacom. De atât a fost nevoie pentru a eclipsa diferenț�a enor-
mă de educaț�ie ș� i de experienț�ă dintre cei doi.
Î� n cazul de faț�ă, lecț�ia nu este să semeni mai mult cu
Ronald ș� i mai puț�in cu Richard – cu toate că ș� i acesta ar fi
un sfat bun.
Fascinant la aceste poveș� ti este că sunt tipice doar sec-
torului financiar.
Î�n ce alt domeniu de activitate se poate î�ntâmpla ca un
om fără studii superioare, fără pregătire, fără experienț�ă
formală ș� i fără relaț�ii să poată surclasa detaș� at un om cu
cea mai bună educaț�ie, cea mai bună pregătire ș� i cele mai
bune relaț�ii?
Oricât m-aș� strădui, nu găsesc niciunul.
Î�mi este imposibil să î�mi imaginez un scenariu î�n care
Ronald Read ar putea face un transplant de inimă mai bine
decât un chirurg care a studiat la Harvard. Sau î�n care ar
proiecta un zgârie-nori mai bine decât arhitecț�ii care au
atins nivelul maxim de pregătire. Nu vom auzi niciodată
de niciun om de serviciu care să-i î�ntreacă pe cei mai buni
ingineri nucleari din lume.
Dar putem găsi astfel de poveș� ti î�n domeniul
investiț� iilor.
Faptul că Ronald Read ș� i Richard Fuscone pot coexista
are două explicaț�ii. Unu, rezultatele financiare se bazează
pe noroc ș� i nu ț� in cont de inteligenț� ă sau de eforturile
depuse. Această explicaț�ie este valabilă doar până î�ntr-un
punct, lucru despre care vom discuta mai î�n detaliu pe par-
cursul acestei cărț�i. Sau doi (ș� i, cred eu, motivul mai des î�n-
tâlnit), succesul financiar nu este vreo ș� tiinț�ă complicată.
Este o aptitudine personală, unde felul î�n care te comporț�i
este mai important decât ceea ce ș� tii.
Eu numesc această aptitudine personală „psihologia
banilor”. Scopul cărț�ii de faț�ă este de a te convinge, cu aju-
torul câtorva istorioare, că aptitudinile personale sunt mai
importante decât latura tehnică a banilor. Voi proceda î�n
aș� a fel î�ncât să ajut pe toată lumea – de la Read la Fuscone
ș� i la oricine altcineva – să ia decizii financiare mai bune.
Am ajuns să î�mi dau seama că aceste aptitudini perso-
nale sunt foarte subestimate.
INTRODUCERE 17
Finanț�ele sunt predate î�n proporț�ie covârș� itoare ca do-

meniu al matematicii, unde introduci datele î�ntr-o formulă,
formula î�ț�i spune ce să faci ș� i, apoi, se presupune că tu vei
face.
Este valabil când vorbim despre finanț�ele personale,
când ț�i se spune să-ț�i faci un fond de urgenț�ă pe ș� ase luni ș� i
să economiseș� ti 10% din salariu.
Este valabil ș� i când vine vorba de investiț�ii, deoarece
cunoaș� tem cu exactitate corelaț�iile istorice î�ntre ratele do-
bânzilor ș� i valorile estimate.
Ș� i este valabil ș� i î�n finanț�ele corporative, unde un CFO
poate măsura costul exact al capitalului.
Niciunul dintre aceste lucruri nu este rău sau greș� it.
Î�nsă faptul că ș� tii ce ai de făcut nu-ț�i spune nimic despre ce
se va petrece î�n mintea ta atunci când chiar vei î�ncerca să
o faci.
__________________
Există două subiecte care ne afectează pe toț�i, indiferent

dacă eș� ti interesat de ele sau nu: sănătatea ș� i banii.
Sistemul sanitar este un triumf al ș� tiinț�ei moderne,
speranț�a de viaț�ă crescând î�n toată lumea. Descoperirile
ș� tiinț�ifice au î�nlocuit vechile idei ale medicilor cu privire la
felul î�n care funcț�ionează organismul uman, drept pentru
care toț�i oamenii sunt mai sănătoș� i.
În cazul industriei banilor – investiții, finanțe persona-
le, planuri de afaceri –, situația stă cu totul altfel.
Î� n ultimele două decenii, sectorul financiar a adunat

cele mai sclipitoare minț� i de la universităț� ile de top. Cu
zece ani î�n urmă, ingineria financiară era cel mai popular
curs î�n cadrul Ș� colii de Inginerie a Universităț�ii Princeton.
Există vreun indiciu că asta ne-a făcut să fim investitori
mai buni?
Eu n-am văzut niciunul.
Cu trecerea anilor, ne-am dat seama printr-un proces
colectiv de î�nvăț�are din greș� eli cum să fim fermieri mai buni,
instalatori pricepuț� i ș� i chimiș� ti de primă mână. Dar am
î�nvăț� at, oare, din greș� eli ș� i cum să ne administrăm mai bine
finanț�ele personale? Sunt ș� anse mai mici să ne î�ngropăm î�n
datorii? Sau sunt ș� anse mai mari să strângem bani pentru
zile negre? Să ne pregătim pentru pensionare? Să avem o
viziune realistă asupra felului î�n care banii ne influenț�ează,
sau nu, fericirea?
Eu nu am văzut niciun indiciu concludent.
Î� n mare parte, cred eu, motivul este că ne gândim ș� i
suntem î�nvăț�aț�i să ne raportăm la bani ca la ceva din do-
meniul fizicii (cu reguli ș� i legi), ș� i nu din cel al psihologiei
(cu emoț�ii ș� i nuanț�e).
Iar pentru mine, acest lucru este fascinant ș� i important
deopotrivă.
Banii sunt peste tot, ne afectează pe toț�i ș� i, pe cei mai
mulț�i dintre noi, ne derutează. Fiecare om î�i percepe oare-
cum diferit. Banii ne dau lecț�ii care se aplică î�n multe sfere
ale vieț� ii, cum ar fi riscul, î�ncrederea ș� i fericirea. Puț� ine
subiecte ne oferă o lupă mai puternică pentru examinarea
modelelor comportamentale umane decât banii. Este unul
dintre cele mai mari spectacole de pe Pământ.
INTRODUCERE 19
Î�n ceea ce mă priveș� te, î�nț�elegerea asupra psihologiei

banilor mi-a fost modelată de-a lungul a mai mult de zece
ani î�n care am scris pe această temă. Am î�nceput să scriu
despre finanț�e la î�nceputul lui 2008. Eram î�n zorii unei cri-
ze financiare ș� i a celei mai grave recesiuni pe care o văzuse
lumea î�n ultimii 80 de ani.
Pentru a scrie despre ce se î�ntâmpla, voiam să î�mi dau
seama ce se î�ntâmpla. Dar primul lucru pe care l-am desco-
perit după criza financiară a fost că nimeni nu putea expli-
ca exact ce se î�ntâmplase sau de ce, darămite să ofere vreo
soluț�ie. Pentru fiecare explicaț�ie bună exista un contraar-
gument la fel de convingător.
Inginerii pot constata cauza prăbuș� irii unui pod pentru
că există un consens conform căruia, dacă se aplică o anu-
mită forț�ă pe o anumită zonă, zona respectivă se va prăbuș� i.
Fizica nu este ceva discutabil. Ea se ghidează după legi.
Finanț�ele sunt diferite. Ele se ghidează după comporta-
mentul oamenilor. Ș� i, î�n timp ce felul î�n care mă comport
eu este firesc pentru mine, ț� ie ț� i se poate părea ieș� it din
comun.
Cu cât am studiat ș� i am scris mai mult pe tema crizei
financiare, cu atât mi-am dat seama că aceasta poate fi î�n-
ț�eleasă mai bine prin prisma psihologiei ș� i a istoriei, nu a
finanț�elor.
Pentru a î�nț�elege de ce se î�nglodează oamenii î�n datorii,
nu trebuie să analizezi ratele dobânzilor; trebuie să studiezi
istoria lăcomiei, a nesiguranț�ei ș� i a optimismului. Pentru
a pricepe de ce investitorii î�ș�i vând toate acț�iunile când o
piaț�ă î�n scădere a atins punctul cel mai de jos, nu trebuie să
studiezi matematica profiturilor viitoare estimate; trebuie
să te gândeș� ti la chinul de a-ț�i privi familia î�ntrebându-te

dacă nu cumva investiț�iile tale le periclitează viitorul.
Î�mi place observaț�ia lui Voltaire: „Istoria nu se repetă
niciodată; omul se repetă î�ntotdeauna.” Se aplică foarte bine
felului î�n care ne comportăm cu banii.
Î�n 2018, am scris o lucrare î�n care am subliniat 20 din-
tre cele mai importante neajunsuri, prejudecăț�i ș� i cauze
ale comportamentului negativ care î�i afectează pe oameni
când vine vorba de gestionarea banilor. Era intitulată
„Psihologia banilor” ș� i a fost citită de peste un milion de
oameni. Cartea de faț�ă reprezintă o aprofundare a subiec-
tului. Anumite pasaje scurte din acea lucrare apar neschim-
bate aici.
Ț� ii î�n mână 20 de capitole, fiecare dintre ele descriind
ceea ce consider eu a fi cele mai importante, ș� i adesea cele
mai paradoxale, caracteristici ale psihologiei banilor. Ca-
pitolele gravitează î�n jurul unei teme comune, dar sunt de
sine stătătoare ș� i pot fi citite separat.
Nu este o carte lungă. Cu plăcere! Cei mai mulț�i oameni
nu termină niciodată cărț�ile î�ncepute, pentru că majorita-
tea subiectelor individuale nu au nevoie de 300 de pagini
de explicaț�ii. Eu prefer să prezint 20 de idei pe care să le
parcurgi până la capăt, decât una singură de care să te laș� i
păgubaș� .
Să pornim la drum.
1.
Nimeni
nu este nebun
Experiențele tale personale cu banii
constituie cam 0,00000001% din tot ce
s-a întâmplat în lume, dar cam 80% din
felul în care crezi tu că funcționează lumea.
D ă-mi voie să î�ț�i prezint o problemă. S-ar putea să te
facă să te simț�i mai bine faț�ă de felul î�n care î�ț�i gestio-
nezi tu banii ș� i mai puț�in critic faț�ă de cum ș� i-i gestionează
ceilalț�i.
Oamenii fac lucruri nebuneș� ti cu banii. Dar nimeni nu
este nebun.
Iată cum stă treaba: oameni din generaț�ii diferite, cres-
cuț�i de părinț�i diferiț�i care câș� tigau venituri diferite ș� i se
ghidau după valori diferite, î�n părț�i diferite ale lumii, năs-
cuț�i î�n economii diferite, având de-a face cu pieț�e diferite
ale muncii, motivaț�ii diferite ș� i niveluri diferite de noroc
î�nvaț�ă lecț�ii foarte diferite.
Experienț�a fiecăruia cu privire la felul î�n care funcț�io-
nează lumea este unică. Iar ceea ce trăieș� ti pe propria piele
este mai convingător decât ceea ce î�nveț�i din păț�aniile al-
tora. Aș� a că, noi toț�i – tu, eu, toată lumea – trecem prin viaț�ă
ancoraț�i î�ntr-o serie de opinii despre modul î�n care funcț�io-
nează banii, care variază considerabil de la om la om. Ceea
ce ț�ie î�ț�i pare nebunesc, mie mi se poate părea logic.
Un om crescut î�n sărăcie se gândeș� te la risc ș� i răsplată
î�ntr-un mod absolut de neî�nchipuit pentru copilul unui
bancher î�nstărit.
Un om crescut î�ntr-o perioadă î�n care inflaț�ia era mare
a trecut prin situaț�ii pe care o persoană care a crescut cu
preț�uri fixe nu le-a trăit.
Un agent de bursă care a pierdut totul î�n timpul Marii

Crize Economice a trecut printr-o experienț�ă pe care un
angajat din domeniul tehnologiei, care s-a bucurat de glo-
ria de la sfârș� itul anilor ’90, nici nu ș� i-o poate î�nchipui.
Un australian care nu a mai văzut o recesiune de 30 de
ani a trăit un lucru de care niciun american nu a avut parte
vreodată.
Ș� i aș� a mai departe. Lista experienț� elor este
interminabilă.
Tu ș� tii anumite lucruri despre bani pe care eu nu le
cunosc ș� i viceversa. Tu treci prin viaț�ă cu convingeri, obiec-
tive ș� i previziuni diferite de ale mele. Asta nu î�nseamnă
că unul dintre noi ar fi mai deș� tept decât celălalt sau că ar
deț�ine informaț�ii mai bune. Pur ș� i simplu ne-am trăit via-
ț�a diferit, influenț� aț� i de experienț�e diferite, dar la fel de
convingătoare.
Experienț�ele tale personale cu banii constituie cam
0,00000001% din tot ce s-a î�ntâmplat î�n lume, dar cam 80%
din cum crezi tu că funcț�ionează lumea. Aș� adar, oameni la
fel de deș� tepț�i pot avea opinii contradictorii cu privire la
cum ș� i de ce au loc recesiunile, felul î�n care trebuie să î�ț�i
investeș� ti banii, ce ar trebui să consideri prioritar, cât de mult
ar trebui să riș� ti ș� i tot aș� a.
Î�n cartea lui despre America anilor ’30, Frederick Lewis
Allen scria că Marea Criză Economică „a marcat – sufleteș� -
te – milioane de americani pentru tot restul vieț�ii lor”. Î�nsă
experienț�ele au variat. Douăzeci ș� i cinci de ani mai târziu,
când candida la preș� edinț�ie, John F. Kennedy a fost î�ntrebat
de un reporter ce î�ș�i amintea despre Criză. Iată răspunsul lui:
NIMENI NU ESTE NEBUN 25
Nu am cunoș� tinț�e despre Criză dobândite î�n mod di-

rect. Familia mea era î�n posesia uneia dintre cele mai
mari averi din lume care, la vremea respectivă, a avut
o valoare mai mare decât oricând. Aveam case mai
mari, mai mulț�i servitori, călătoream mai mult. Sin-
gurul lucru pe care l-am observat î�n mod direct a fost
atunci când tatăl meu a angajat niș� te grădinari î�n plus
doar ca să le dea ceva de lucru, să aibă ce să pună pe
masă. Chiar nu ș� tiam nimic despre Criză până nu am
citit despre ea ca student la Harvard.
Această declaraț�ie a avut o importanț�ă majoră pentru

alegerile din 1960. Cum, se î�ntreba lumea, să fie pus î�n frun-
tea economiei un om care nu avea habar despre cel mai
important eveniment economic al ultimei generaț�ii? Î�n multe
feluri, acest neajuns a fost eclipsat doar de experienț�a lui
JFK din al Doilea Război Mondial. Reprezenta cealaltă mare
experienț�ă emoț�ională a generaț�iei anterioare pe care con-
tracandidatul său, Hubert Humphrey, nu o trăise.
Problema noastră este că, oricât am studia sau oricât
de deschiș� i am fi la minte, nu putem recrea cu adevărat pu-
terea fricii ș� i a nesiguranț�ei.
Pot citi despre ce a î�nsemnat să pierzi tot ce aveai î�n
timpul Marii Crize Economice. Î�nsă nu am cicatricile emo-
ț�ionale ale celor care chiar au trecut prin asta. Iar cei care
au trecut prin aș� a ceva, nu pot î�nț�elege cum cineva ca mine
poate lăsa impresia că e atât de mulț�umit de lucruri pre-
cum deț�inerea unor acț�iuni. Vedem lumea din perspective
diferite.
Tabelele pot ilustra frecvenț�a istorică a marilor prăbu-

ș� iri ale pieț�ei bursiere. Dar nu pot ilustra sentimentul pe
care î�l ai când vii acasă, te uiț� i î�n ochii copiilor tăi ș� i te
î�ntrebi dacă nu cumva ai făcut o greș� eală care le va afecta
viaț�a. Când studiezi istoria, simț�i că î�nț�elegi ceva. Dar până
nu trăieș� ti tu lucrurile despre care ai citit, ș� i nu simț�i con-
secinț�ele, nu le poț�i î�nț�elege suficient î�ncât să î�ț�i schimbi
comportamentul.
Cu toț�ii credem că ș� tim cum funcț�ionează lumea. Dar
fiecare dintre noi a experimentat doar o mică parte din ea.
După cum spunea ș� i investitorul Michael Batnick, „une-
le lecț� ii trebuie trăite pe propria piele pentru a putea fi
î�nț�elese”. Cu toț�ii suntem, î�n feluri diferite, victimele aces-
tui adevăr.
__________________
Î�n 2006, economiș� tii Ulrike Malmendier ș� i Stefan Nagel

din cadrul Biroului Naț� ional de Cercetare Economică au
examinat datele pe o perioadă de 50 de ani din Sondajul
privind Finanț�ele Consumatorilor – un studiu detaliat al
felului î�n care americanii î�ș�i folosesc banii4.
Teoretic, oamenii ar trebui să ia decizii legate de in-
vestiț� ii î�n funcț� ie de obiectivele lor ș� i de caracteristicile
opț�iunilor de investiț�ii disponibile î�n momentul respectiv.
Dar nu se î�ntâmplă aș� a.
Economiș� tii au descoperit că deciziile privind investiț�iile
luate de oameni pe parcursul vieț�ii se află î�n strânsă legă-
tură cu experienț�ele trăite de aceș� ti investitori î�n generaț�ia
lor – î�n special experienț�ele de la î�nceputul perioadei de

maturitate.
Dacă ai crescut î�n vremuri î�n care nivelul inflaț�iei era
ridicat, atunci ai investi mai puț�ini bani î�n obligaț�iuni mai
târziu, comparativ cu cei care au crescut î�n vremuri î�n care
nivelul inflaț�iei era scăzut. Dacă ai crescut î�ntr-o perioadă
î�n care bursa de valori era puternică, atunci ai investi mai
mulț�i bani î�n acț�iuni mai târziu, comparativ cu cei care au
crescut î�ntr-o perioadă slabă pentru bursă.
Economiș� tii au scris: „Descoperirile noastre sugerează
că î�nclinaț�ia investitorilor de a-ș� i asuma riscuri depinde de
trecutul fiecăruia”.
Nu de inteligenț�ă, nu de educaț�ie, nu de sofisticare. Doar
de norocul chior de a te naș� te î�ntr-un anumit loc, î�ntr-un
anumit timp.
Î�n 2019, revista Financial Times a publicat un interviu
cu Bill Gross, vestitul manager de obligaț�iuni. „Gross recu-
noaș� te că, probabil, nu ar fi ajuns unde este acum dacă s-ar
fi născut cu un deceniu mai devreme sau mai târziu”, se
preciza î�n articol. Cariera lui Gross a coincis aproape per-
fect cu o prăbuș� ire generală a ratelor dobânzilor, care a dat
avânt preț�urilor obligaț�iunilor. Un astfel de lucru nu in-
fluenț�ează doar oportunităț�ile care ț�i se ivesc î�n cale, ci ș� i
ceea ce crezi tu despre aceste oportunităț�i când ț�i se pre-
zintă. Pentru Gross, obligaț�iunile erau ca niș� te maș� inării
generatoare de avere. Pentru generaț�ia tatălui său, care a
trăit ș� i a î�ndurat un nivel mai ridicat de inflaț�ie, pot părea
niș� te incineratoare de avere.
Diferenț�ele dintre experienț�ele cu bani ale oamenilor

nu sunt mici, nici chiar î�n cazul celor despre care ai putea
să crezi că sunt destul de asemănătoare.
Să luăm, de pildă, acț�iunile. Dacă te-ai născut î�n 1970,
indicele S&P 500* ș� i-a mărit valoarea de aproape 10 ori,
ajustată la inflaț�ie, din timpul adolescenț�ei tale ș� i până ai
ajuns la vârsta de 30 de ani. Este un randament uimitor.
Dacă te-ai născut î�n 1950, piaț�a, ajustată la inflaț�ie ș� i ra-
portată la aceeaș� i perioadă a vieț�ii tale, nu a î�nregistrat
niciun fel de progres. Două grupuri de oameni, diferenț�iaț�i
de soartă prin anul naș� terii lor, trec prin viaț�ă cu perspec-
tive total diferite faț�ă de modul î�n care funcț�ionează bursa
de valori:
* Indice bursier care cuprinde 500 de companii mari listate la bursele

din SUA. Acesta este administrat de compania de rating financiar Stan-
dard & Poor’s. (n. red.)
Sau inflaț�ia. Dacă te-ai născut î�n America anilor ’60, ș� tii
că inflaț�ia din timpul adolescenț�ei ș� i celei de-a treia decade
a vieț�ii tale – anii de tinereț�e î�n care eș� ti uș� or de impresio-
nat ș� i î�n care î�ț�i formezi o bază de cunoș� tinț�e despre cum
funcț�ionează economia – a făcut ca preț�urile să se tripleze.
O creș� tere imensă. Î� ț�i aduci aminte de cozile de la benzi-
nării ș� i de salariile care le ajungeau oamenilor o perioadă
mult mai scurtă decât cele de dinainte. Dar, dacă te-ai năs-
cut î�n 1990, inflaț�ia a avut un nivel atât de scăzut pe tot
parcursul vieț�ii tale, î�ncât probabil că nici nu te-ai gândit
vreodată la ea.
Î�n noiembrie 2009, rata ș� omajului la nivel naț�ional î�n

America se situa undeva la 10%. Dar rata ș� omajului î�n
rândul bărbaț�ilor afro-americani cu vârsta cuprinsă î�ntre
16 ș� i 19 ani, care nu absolviseră liceul, era de 49%. Ș� i 4%
î�n rândul femeilor caucaziene cu vârsta de peste 45 de ani,

absolvente de studii superioare.
Pieț�ele bursiere locale din Germania ș� i Japonia au fost
nimicite î�n timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Regi-
uni î�ntregi au fost bombardate. La finele războiului, fer-
mele germane produceau atât cât să le ofere cetăț� enilor
1.000 de calorii pe zi. Compară situaț�ia cu cea din Statele
Unite, unde valorile acț�iunilor de pe piaț�a bursieră au atins
o valoare mai mult decât dublă din 1941 ș� i până la sfârș� itul
lui 1945, iar economia devenise mai puternică decât fusese
vreodată î�n ultimii aproape 20 de ani.
Nimeni nu ar trebui să se aș� tepte ca membrii acestor
două categorii să-ș� i trăiască restul vieț�ii având aceeaș� i per-
cepț�ie asupra inflaț� iei. Sau asupra bursei de valori. Sau
asupra ș� omajului. Sau asupra banilor î�n general.
Nimeni nu ar trebui să se aș� tepte să răspundă î�n acelaș� i
fel la informaț�iile financiare. Nimeni nu ar trebui să presu-
pună că sunt influenț�aț�i de aceleaș� i stimulente.
Nimeni nu ar trebui să se aș� tepte să caute consiliere î�n
acelaș� i loc.
Nimeni nu ar trebui să se aș� tepte să fie de aceeaș� i pă-
rere cu privire la ce contează, la ce merită, la ce este cel mai
probabil să se î�ntâmple î�n continuare, ș� i nici cu privire la
care este cea mai bună cale de urmat.
Perspectiva lor asupra banilor s-a format î�n lumi dife-
rite. Ș� i, când e aș� a, o perspectivă asupra banilor pe care
un grup de oameni o consideră revoltătoare poate fi cât se
poate de logică pentru un alt grup.
Î�n urmă cu câț�iva ani, The New York Times a publicat un

articol despre condiț�iile de lucru din cadrul Foxconn, marea
companie producătoare de componente electronice din
Taiwan. Î�n general, condiț�iile sunt atroce. Cititorii au fost
pe bună dreptate indignaț�i. Î�nsă, nepotul unei muncitoare
chineze a avut o reacț�ie fascinantă, scriind următoarele î�n
secț�iunea de comentarii:
Mătuș� a mea a lucrat mai mulț�i ani î�n ceea ce america-

nii numesc „fabrici de exploatare prin muncă”. A fost
o muncă grea. Program lung de lucru, salariu „mic”,
condiț�ii de lucru „nefavorabile”. Ș� tiț�i ce făcea mătuș� a
mea î�nainte să lucreze î�ntr-o astfel de fabrică? Era
prostituată.
Din punctul meu de vedere, ideea de a lucra î�ntr-o
„fabrică de exploatare prin muncă” este un progres
comparativ cu vechiul ei stil de viaț�ă. Ș� tiu că mătuș� a
mea ar prefera să fie „exploatată” de un ș� ef capitalist
diabolic pentru câț�iva dolari, î�n loc să-i fie exploatat
trupul de mai mulț�i bărbaț�i pentru câteva centime.
Tocmai de aceea mă deranjează gândirea multor
americani. Noi nu avem aceleaș� i oportunităț� i ca î�n
Occident. Infrastructura noastră guvernamentală este
diferită. Ț� ara este diferită. Da, munca î�n fabrică este
grea. Ar putea fi mai bine? Da, dar numai dacă com-
pari cu locurile de muncă din America.
Nu ș� tiu cum să interpretez aceste cuvinte. O parte din

mine vrea cu ardoare să le contrazică. O parte din mine vrea
să le î�nț�eleagă. Dar, mai cu seamă, sunt un exemplu al mo-
dului î�n care diferitele experienț�e de viaț�ă duc la formarea
unor perspective extrem de diferite î�n privinț�a anumitor

subiecte despre care se consideră intuitiv că ar trebui să fie
situaț�ii de tip alb sau negru.
Fiecare decizie pe care o iau oamenii î�n privinț�a bani-
lor se justifică prin trecerea informaț�iilor pe care le deț�in
la momentul respectiv prin filtrul modelului lor mental
unic cu privire la felul î�n care funcț�ionează lumea.
Este posibil ca acei oameni să deț�ină informaț�ii greș� ite.
Sau incomplete. Este posibil să nu fie buni la matematică.
Să se lase convinș� i de strategii de marketing de proastă
calitate. Să nu aibă habar ce fac. Să nu î�ș�i dea seama de
consecinț�ele acț�iunilor lor. O, ș� i î�ncă cum!
Î�nsă, fiecare decizie financiară pe care o iau oamenii
este logică pentru ei la momentul respectiv ș� i î�ndeplineș� te
toate condiț�iile necesare. Ei î�ș�i spun o poveste despre ce
fac ș� i de ce o fac, iar această poveste e modelată de expe-
rienț�ele lor unice.
Să luăm un exemplu simplu: biletele de loterie.
Americanii dau mai mulț�i bani pe ele decât pe filme,
jocuri video, muzică, evenimente sportive ș� i cărț�i la un loc.
Ș� i, cine le cumpără? Î�n mare parte, oamenii săraci.
Gospodăriile cu cele mai mici venituri din Statele Unite
cheltuiesc î�n medie 412 dolari pe biletele la loto, de patru
ori mai mult decât grupurile cu cele mai mari venituri. Dar
40% dintre americani nu dispun de 400 de dolari î�n caz de
urgenț�ă. Ceea ce î�nseamnă că: persoanele care cumpără
bilete de loterie î�n valoare de 400 de dolari sunt, î�n mare
parte, aceiaș� i oameni care spun că nu dispun de 400 de
dolari î�n caz de urgenț� ă. Î� ș�i aruncă plasa de siguranț�ă
pentru ceva ce le oferă o ș� ansă la câteva milioane să dea

lovitura.
Pentru mine, asta e o nebunie. Poate ș� i pentru tine.
Dar eu nu mă aflu î�n grupul celor cu cele mai mici venituri.
Ș� i probabil că nici tu. Aș� a că, multora dintre noi ne este greu
să percepem la nivel intuitiv raț�ionamentul din subconș� ti-
entul cumpărătorilor de bilete la loto cu venituri mici.
Dar, fă un mic efort ș� i imaginează-ț�i că sună cam aș� a:
Abia ne ajunge salariul de la o lună la alta ș� i ne este

imposibil să economisim. Ș� ansele de a obț�ine un sa-
lariu mai mare par imposibile ș� i ele. Nu ne permitem
vacanț�e frumoase, maș� ini noi, asigurări de sănătate
sau o locuinț�ă î�ntr-un cartier sigur. Nu ne putem tri-
mite copiii la facultate fără să ne î�ngropăm î�n datorii.
Noi nu avem multe dintre lucrurile pe care voi, oame-
nii care citiț�i cărț�i de economie, fie le aveț�i acum, fie
aveț�i multe ș� anse să le obț�ineț�i. Când cumpărăm un
bilet la loto este singurul moment din viaț�a noastră
î�n care visul de a obț�ine lucrurile frumoase pe care
voi deja le aveț� i ș� i pe care le luaț� i de bune devine
tangibil. Noi plătim pentru un vis, ș� i poate că voi nu
î�nț�elegeț�i asta, pentru că deja trăiț�i un vis. Acesta este
motivul pentru care noi cumpărăm mai multe bilete
decât voi.
Nu trebuie să fii de acord cu acest raț�ionament. Să cum-

peri bilete la loto când eș� ti falit rămâne o idee proastă. Dar
î�nț�eleg cumva de ce vânzările continuă.
Iar această idee – „Ceea ce faci tu mi se pare o nebunie,

dar î�nț�eleg cumva de ce o faci.” – dezvăluie originea multo-
ra dintre deciziile noastre financiare.
Puț�ini oameni iau decizii financiare bazându-se doar
pe o foaie de calcul. Deciziile financiare se iau la masă sau
la ș� edinț�ele companiei. Locuri î�n care trecutul tău, viziu-
nea ta unică asupra lumii, egoul, mândria, marketingul ș� i
stimulentele bizare se amestecă ș� i formează o poveste care
are sens pentru tine.
__________________
Un alt argument important care explică de ce deciziile fi-

nanciare sunt atât de dificile ș� i de ce există atât de multe
modele comportamentale nepotrivite este faptul că acest
subiect este nou.
Banii există de mult timp. Se crede că Regele Aliattes
din Lidia, regiune care acum face parte din Turcia, a creat
prima valută oficială î�n anul 600 î�.Hr. Dar temelia mo-
dernă a deciziilor financiare – economiile ș� i investiț�iile – se
bazează pe concepte care sunt, practic, î�ncă î�n faș� ă.
Să luăm, de exemplu, pensionarea. La sfârș� itul lui 2018,
existau 27 de trilioane de dolari î�n conturile de pensii din
SUA, ceea ce le face principalul factor din care se nasc de-
ciziile legate de investiț�ii ș� i economii ale investitorului de
rând5.
Dar conceptul î�n sine de drept de pensie are o vechime
de cel mult două generaț�ii.
Î�nainte de al Doilea Război Mondial, majoritatea ameri-
canilor lucrau până la moarte. Era expectativa ș� i realitatea
deopotrivă. Rata de participare la forț�a de muncă a bărba-

ț�ilor de peste 65 de ani a fost de peste 50% până î�n anii ’40:
Sistemul de Asigurări Sociale ș� i-a propus să schimbe

această situaț�ie. Dar beneficiile iniț�iale nici nu se compa-
rau cu o pensie veritabilă. Î�n 1940, când Ida May Fuller a
î�ncasat primul cec de la Asigurările Sociale, suma care fi-
gura pe el era de 22,54 de dolari sau, ajustată la inflaț�ie,
416 dolari. Abia după 1980, suma medie ajustată la inflaț�ie
oferită pensionarilor din partea Sistemului de Asigurări
Sociale a depăș� it 1.000 de dolari pe lună. Conform Biroului
de Recensământ, mai bine de un sfert din americanii de peste
65 de ani au trăit î�n sărăcie până la sfârș� itul anilor ’60.
Este larg acceptată ideea că, „î�nainte, toată lumea avea
o pensie privată”. Dar aceasta este o exagerare crasă. Re-
prezentanț�ii Institutului de Cercetare pentru Beneficiile
Angajaț� ilor explică: „Numai un sfert din cei cu vârsta de

minimum 65 de ani beneficiau de pensie î�n 1975”. Î� n ca-
drul acestei minorităț� i norocoase, doar 15% din venitul
familiei provenea din pensie.
În 1955, în The New York Times s-a scris despre dorinț�a
crescândă ș� i permanenta neputinț�ă a oamenilor de a se
pensiona: „Reformulând o veche zicală: toț�i vorbesc de pen-
sionare, dar foarte puț�ini fac ceva î�n privinț�a asta”6.
Abia î�n anii ’80 s-a î�nrădăcinat ideea potrivit căreia toată
lumea merită ș� i ar trebui să aibă o pensie demnă. Ș� i, î�ncă
de pe atunci, se credea că modalitatea de a obț�ine această
pensie demnă era ca fiecare persoană să economisească ș� i
să î�ș�i investească banii.
Dă-mi voie să-ț� i mai spun o dată cât de nouă este
această idee: planul 401(k)* – metoda principală de eco-
nomisire pentru pensiile americanilor – nu exista î�nainte
de 1978. Contul Roth IRA** a fost creat abia î�n 1998. Dacă
ar fi fost un om, abia ar avea vârsta permisă pentru consu-
mul de alcool.
* Planul 401(k) reprezintă o contribuție prestabilită și avantajoasă din

perspectiva taxelor, oferită de numeroși angajatori angajaților lor. De-
numirea vine de la secțiunea aferentă din Codul de Venituri Interne al
SUA. Salariații pot face depuneri în contul respectiv prin reținere auto-
mată din salariu, efectuată de angajator, care poate acoperi parțial sau
integral acea contribuție. Sumele adunate în cont nu sunt supuse impo-
zitării, până în momentul în care angajatul începe să retragă bani, lucru
care se întâmplă de obicei după ieșirea la pensie. Pentru anumite tipuri
de conturi 401(k), chiar și retragerile pot fi scutite de taxe. (n. red.)
** Contul Roth IRA (Individual Retirement Account) este un tip de cont
401(k) pentru care plata taxelor se face odată cu depunerile, retrageri-
le fiind scutite de taxe. (n. red.)
Nu ar trebui să fie deloc surprinzător că mulț�i dintre

noi nu ne pricepem să economisim ș� i să investim pentru
pensionare. Nu suntem nebuni. Suntem doar î�ncepători.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru facultate. Numărul
americanilor de peste 25 de ani, absolvenț�i de studii supe-
rioare, a ajuns de la mai puț�in de 1 din 20 î�n 1940, până la
1 din 4 î�n 20157. Î�n medie, taxele de ș� colarizare la faculta-
te, ajustate la inflaț�ie, au crescut de mai bine de patru ori î�n
acest interval de timp8. Un lucru atât de important, care
a lovit societatea atât de rapid, explică de ce, de exemplu,
atât de mulț�i oameni au luat decizii proaste î�n privinț�a î�m-
prumuturilor acordate studenț�ilor î�n ultimii 20 de ani. Nu
avem la dispoziț�ie zeci de ani de experienț�ă acumulată ca
să putem î�ncerca măcar să î�nvăț�ăm ceva din ea. Improvi-
zăm ș� i noi.
La fel ș� i cu fondurile de index*, care au o vechime mai
mică de 50 de ani. Ș� i fondurile de hedging**, care au luat
avânt abia î�n ultimii 25 de ani. Chiar ș� i utilizarea pe scară
* Un fond index este un fond mutual sau ETF care încearcă să „urmărească”
sau să obțină același randament ca un anumit indice de piață. Indicele
prețurilor de acțiuni compozite S&P 500, indicele Russell 2000 și indicele
pieței totale Wilshire 5000 sunt câțiva indici majori. În principal, fon-
dul își îndeplinește obiectivul de a urmări un indice prin cumpărarea
valorilor mobiliare (acțiuni și obligațiuni, de exemplu) ale companiilor
care alcătuiesc indicele. În general, acestea sunt considerate dețineri
de portofoliu de bază ideale pentru conturile de pensionare, cum ar fi
conturile individuale de pensionare (IRA) și conturile 401 (k). (n. red.)
** Un fond de hedging (în lb. eng., hedge fund) este un fond de investiții
speculativ care strânge bani de la persoane calificate sau investitori
instituționali și investește într-o varietate de active, adesea folosind
tehnici complexe de construcție a portofoliilor și de gestionare a riscu-
rilor. (n. red.)
largă a î�ndatorării consumatorilor – ipoteci, carduri de cre-

dit ș� i credite auto – a î�nceput abia după al Doilea Război
Mondial, când proiectul de lege G.I. Bill* a facilitat î�mprumu-
turile pentru milioane de americani.
Câinii au fost domesticiț�i acum 10.000 de ani ș� i tot mai
păstrează caracteristici comportamentale specifice strămo-
ș� ilor lor sălbatici. Iar noi, cu o experienț�ă î�ntre 20 ș� i 50 de
ani î�n sistemul financiar modern, sperăm să fim perfect
adaptaț� i.
Când vorbim despre un subiect care este atât de influen-
ț�at de emoț�ii, ș� i nu de fapte, avem o problemă. O problemă
care explică de ce nu facem î�ntotdeauna ce trebuie cu banii.
Cu toț�ii facem lucruri nebuneș� ti cu banii, pentru că sun-
tem relativ î�ncepători la acest joc, iar ceea ce ț�ie ț�i se pare
o nebunie, poate mie mi se pare firesc. Dar nimeni nu este
nebun – cu toț�ii luăm decizii bazate pe experienț�ele noastre
unice, care ni se par logice la momentul respectiv.
Acum, hai să-ț�i spun o poveste despre cum s-a î�mbogăț�it
Bill Gates.
* The Servicemen’s Readjustment Act (1944), cunoscut sub numele de

G.I. Bill, a fost o lege care a oferit o serie de beneficii în plan social pen-
tru unii dintre veteranii americani din cel de-al Doilea Război Mondial.
(n. red.)
2.
Noroc & risc
Nimic nu este într-atât de bun
sau de rău precum pare.
N orocul ș� i riscul sunt fraț� i. Atât unul, cât ș� i celălalt
ilustrează faptul că fiecare rezultat obț�inut î�n viaț�ă este
ghidat de alte forț�e decât efortul individual.
Scott Galloway, profesor la Universitatea din New York,
are o opinie similară, de care este foarte important să ne
amintim atunci când evaluăm succesul – atât pe al nostru,
cât ș� i pe al celorlalț�i: „Nimic nu este î�ntr-atât de bun sau de
rău precum pare”.
__________________
Bill Gates a î�nvăț�at la unul dintre singurele licee din lume

dotate cu un calculator.
Chiar ș� i modul î�n care Lakeside School, situat î�n apro-
pierea oraș� ului Seattle, a făcut rost de un calculator este
remarcabil.
Bill Dougall a fost pilot î�n marină î�n timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, apoi a devenit profesor de matema-
tică ș� i ș� tiinț�e la liceu. „El considera că informaț�iile din cărț�i
nu erau suficiente fără experienț�ă î�n viaț�a reală. Totodată,
ș� i-a dat seama că trebuie să ș� tim câte ceva despre calcula-
toare î�nainte să ajungem la facultate”, î�ș�i amintea Paul Allen,
regretatul cofondator al companiei Microsoft.
Î�n 1968, Dougall a î�naintat o petiț�ie către Clubul Mame-
lor de la Lakeside School, prin care solicita utilizarea sumei
strânse din vânzările la târgul anual de vechituri – aproxi-
mativ 3.000 de dolari – pentru î�nchirierea unui calculator
Teletype Model 30, pe care să-l conecteze la serverul central

General Electric ș� i să-l folosească î�n sistem de time-sharing*.
„Ideea de time-sharing abia se inventase î�n 1965”, a spus
Gates ulterior. „Cineva a fost destul de progresist.” Majori-
tatea facultăț�ilor nu aveau nici pe departe un calculator la
fel de avansat precum cel la care Bill Gates avea acces î�n
clasa a opta. Iar el nu se mai sătura să-l folosească.
Î�n 1968, când l-a cunoscut pe colegul lui de clasă, Paul
Allen, Gates avea 13 ani. Allen era ș� i el obsedat de calcula-
torul ș� colii, aș� a că cei doi s-au î�mprietenit.
Computerul de la Lakeside nu făcea parte din programa
generală. Era un program de studiu independent. Bill ș� i Paul
se puteau juca la el î�n voie, dându-ș� i frâu liber creativităț�ii
– după ore, până noaptea târziu ș� i î�n weekenduri. Nu după
mult timp, au devenit experț�i î�n calculatoare.
Î�ntr-una din serile î�n care au stat până târziu, Allen
ș� i-a amintit că Gates i-a arătat o revistă Fortune ș� i i-a spus:
„Cum crezi că e să conduci o companie din topul 500 For-
tune?”. Allen i-a răspuns că habar n-avea. „Poate vom avea
ș� i noi o companie î�ntr-o zi”, a spus Gates. Î�n prezent, Micro-
soft are o valoare de peste 1 trilion de dolari.
Să facem un calcul rapid.
Potrivit ONU, î�n 1968, î�n lume erau aproximativ 303
milioane de tineri cu vârste de liceu.
* Un sistem sau serviciu care permite unui număr de abonați să fo-

losească simultan din locuri diferite un singur calculator. În plus față
de sensul originar, expresia englezească time-sharing poate însemna și
deținerea sau închirierea în comun a unei proprietăți vacante de către
mai multe persoane care o ocupă pe rând, pe o perioadă determinată.
(n. red.)
NOROC & RISC 43
Aproximativ 18 milioane dintre ei locuiau î�n Statele

Unite.
Circa 270.000 locuiau î�n Washington.
Puț�in peste 100.000 locuiau î�n zona Seattle.
Ș� i numai î�n jur de 300 dintre ei erau î�nscriș� i la Lakeside
School.
Am î�nceput cu 303 milioane, am î�ncheiat cu 300.
Unul dintr-un milion de elevi î�nvăț�a la liceul care reuș� i-
se combinaț�ia dintre bani ș� i deschidere către viitor, pentru
a cumpăra un calculator. S-a î�ntâmplat ca Bill Gates să fie
unul dintre ei.
Gates nu se fereș� te să recunoască ce a î�nsemnat asta
pentru el. „Dacă n-ar fi existat Lakeside, nu ar fi existat nici
Microsoft”, a spus el î�n faț�a promoț�iei din 2005.
Gates este uluitor de deș� tept, î�ncă ș� i mai muncitor, ș� i,
î�n adolescenț�ă, a avut o viziune despre calculatoare pe care
nici cei mai experimentaț� i directori din domeniu nu au
î�nț�eles-o. Totodată, a avut ș� i un avantaj de 1 la un milion,
fiind î�nscris la Lakeside.
Acum, hai să î�ț�i povestesc despre prietenul lui Gates,
Kent Evans. El a avut parte de o doză la fel de puternică din
fratele apropiat al norocului, riscul.
Bill Gates ș� i Paul Allen au devenit cunoscuț�i datorită
succesului companiei Microsoft. Dar, la Lakeside mai exis-
ta ș� i un al treilea membru al acestei găș� ti de copii-minune
ai informaticii.
Kent Evans ș� i Bill Gates au devenit cei mai buni prie-
teni î�n clasa a opta. Conform spuselor lui Gates, Evans era
cel mai bun elev din clasă.
Cei doi vorbeau „o grămadă la telefon”, după cum ș� i-a

amintit Gates î�n documentarul Inside Bill’s Brain (În mintea
lui Bill). „Î�ncă ș� tiu pe de rost numărul lui Kent”, a declarat
el. „525-7851.”
Evans era la fel de priceput la calculatoare ca Gates ș� i
Allen. Î�nainte, profesorii de la Lakeside reuș� eau cu greu să
pună la punct pe hârtie orarul ș� colii – programarea cursu-
rilor a sute de elevi la anumite ore, astfel î�ncât să nu se
suprapună cu alte cursuri, era o sarcină de o complexitate
enormă. Ș� coala i-a î�nsărcinat pe Bill ș� i pe Kent – niș� te copii
din toate punctele de vedere – să conceapă un program pe
calculator care să rezolve problema. Iar ei au reuș� it.
Ș� i, spre deosebire de Paul Allen, Kent ș� i Bill aveau î�n
comun mintea pentru afaceri ș� i ambiț�ia nemărginită. „Kent
purta î�ntotdeauna o servietă mare, ca de avocat”, î�ș�i amin-
teș� te Gates. „Plănuiam mereu ce urma să facem peste cinci
sau ș� ase ani. Să devenim CEO? Ce impact puteam avea? Să
ne facem generali? Să ne facem ambasadori?” Orice ar fi fost,
Bill ș� i Kent ș� tiau că aveau s-o facă î�mpreună.
Vocea lui Gates se stinge treptat pe măsură ce se apro-
pie de finalul poveș� tii despre prietenia cu Kent.
„Am fi continuat să lucrăm î�mpreună. Sunt sigur că
ne-am fi dus ș� i la facultate î�mpreună.” Kent ar fi putut fi unul
dintre partenerii fondatori ai companiei Microsoft, alături
de Gates ș� i Allen.
Dar nu a fost să fie aș� a. Kent a murit î�ntr-un accident
de alpinism î�nainte să termine liceul.
Î� n fiecare an, aproximativ 35 de oameni mor făcând
alpinism î�n Statele Unite9. Ș� ansele de a muri pe munte la
vârsta de liceu sunt cam de una la un milion.
NOROC & RISC 45
Ajungând elev la Lakeside, Bill Gates a avut un noroc

de unu la un milion. Kent Evans ș� i-a asumat un risc de unu
la un milion de a nu apuca să ducă la bun sfârș� it ceea ce el
ș� i Gates ș� i-au propus să realizeze. Aceeaș� i forț� ă, aceeaș� i
intensitate, acț�ionând î�n direcț�ii opuse.
Atât norocul, cât ș� i riscul ilustrează faptul că fiecare
rezultat obț�inut î�n viaț�ă este ghidat de alte forț�e decât efor-
tul individual. Sunt două concepte atât de asemănătoare,
î�ncât nu ai cum să crezi î�n unul, fără să î�l respecț�i î�n egală
măsură ș� i pe celălalt. Norocul ș� i riscul se î�ntâmplă fiindcă
lumea este prea complexă pentru ca 100% dintre acț�iunile
tale să dicteze î�n proporț�ie de 100% rezultatele pe care le
obț�ii. Sunt determinate de acelaș� i lucru: tu eș� ti un singur om
î�ntr-un joc cu alte ș� apte miliarde de oameni ș� i cu elemente
mobile infinite. Impactul accidental al acț�iunilor asupra
cărora nu deț�ii controlul poate fi mai semnificativ decât
impactul acț�iunilor pe care le î�ntreprinzi î�n mod conș� tient.
Î�nsă aceste două concepte sunt atât de greu de măsurat
ș� i de acceptat î�ncât, de multe ori, sunt trecute cu vederea.
Pentru fiecare Bill Gates există ș� i un Kent Evans, care, deș� i
la fel de priceput ș� i de ambiț�ios, a ajuns de partea cealaltă
a ruletei vieț�ii.
Dacă le acorzi respectul cuvenit norocului ș� i riscului,
î�ț�i dai seama că, atunci când evaluezi succesul financiar al
unei persoane – al tău sau al celorlalț�i – nimic nu este nicio-
dată î�ntr-atât de bun sau de rău precum pare.
__________________
Cu ani î�n urmă, l-am î�ntrebat pe economistul Robert Shiller,

laureat al premiului Nobel pentru economie:
— Ce aț�i vrea să aflaț�i despre investiț�ii, deș� i ș� tiț�i că nu

se poate?
— Rolul exact pe care î�l joacă norocul î�n obț�inerea re-
uș� itelor, a răspuns el.
Ador răspunsul acesta, pentru că, practic, nimeni nu
crede că norocul nu are nicio legătură cu succesul financiar.
Dar, cum este greu să-l măsori ș� i nepoliticos să insinuezi că
reuș� itele oamenilor i se datorează, opț�iunea implicită este
aceea de a ignora norocul ca factor al succesului.
Dacă ț�i-aș� spune: „Sunt un miliard de investitori pe lumea
asta. Crezi cumva că zece dintre ei au devenit miliardari î�n
principal datorită norocului?”. Tu mi-ai răspunde: „Bineî�n-
ț�eles”. Dar, dacă ț�i-aș� cere să spui numele acestor investi-
tori – să le spui lor î�n faț� ă –, cel mai probabil, ai să baț� i î�n
retragere.
Când î�i judeci pe ceilalț�i, pari invidios ș� i răutăcios dacă
le pui succesul pe seama norocului, chiar dacă ș� tii că există
ș� i varianta asta. Iar atunci când te autoevaluezi, să-ț�i pui
succesul pe seama norocului poate fi prea demoralizant pen-
tru a accepta ideea.
Economistul Bhashkar Mazumder a arătat că veniturile
fraț�ilor sunt mai corelate decât î�nălț�imea sau greutatea.
Dacă eș� ti bogat ș� i î�nalt, sunt mai multe ș� anse ca fratele tău
să fie ș� i el bogat, decât să fie î�nalt. Cred că cei mai mulț�i
dintre noi ș� tim, la nivel intuitiv, că această idee este adevă-
rată – calitatea educaț�iei primite ș� i uș� ile care ț�i se deschid
sunt strâns legate de statutul socio-economic al părinț�ilor
tăi. Dar găseș� te-mi doi fraț�i bogaț�i, iar eu î�ț�i voi arăta că
sunt doi oameni care nu consideră că descoperirile studiu-
lui li se aplică ș� i lor.
NOROC & RISC 47
Ș� i eș� ecul – care poate fi orice, de la faliment până la

neî�ndeplinirea unui obiectiv personal – este la fel de prost
î�nț�eles.
Oare î�n afacerile care au dat faliment nu s-au depus su-
ficiente eforturi? Oare investiț�iile proaste nu au fost î�ndea-
juns de bine analizate? Oare lenea se face vinovată pentru
carierele ratate? Câteodată, da. Sigur că da.
Dar, î�n ce măsură? Este greu de spus. Orice scop care
merită urmărit are ș� anse mai mici de 100% de succes, iar
riscul este pur ș� i simplu ceea ce apare atunci când ajungi
de partea nefericită a acestei ecuaț� ii. La fel ca î�n cazul
norocului, situaț�ia devine prea grea, prea complicată, prea
complexă dacă î�ncercăm să aflăm cât anume dintr-un
rezultat obț�inut se bazează pe o decizie conș� tientă ș� i cât se
bazează pe risc.
Să spunem că eu cumpăr o acț� iune ș� i, după cinci ani,
constat că nu mi-a adus niciun profit. Este posibil să fi luat
o decizie proastă când am cumpărat-o. Dar, este posibil
ș� i să fi luat o decizie bună, cu 80% ș� anse de a genera bani,
doar că s-a î�ntâmplat să pic pe partea ghinionistă de 20%.
De unde ș� tiu care dintre cele două variante este cea corectă?
Am făcut o greș� eală sau doar m-am confruntat cu realitatea
riscului?
Putem măsura din punct de vedere statistic anumite
decizii pentru a afla dacă sunt î�nț�elepte. Dar, î�n viaț�a reală,
de zi cu zi, nu facem asta. E prea greu. Preferăm poveș� tile
simple, care nu prezintă complicaț�ii, dar ele ne induc ade-
sea î�n eroare.
După ce am petrecut ani î�ntregi î�n preajma investitori-
lor ș� i afaceriș� tilor, mi-am dat seama că eș� ecul celorlalț� i
este pus, de obicei, pe seama deciziilor proaste, î�n timp ce

eș� ecurile personale sunt atribuite părț�ii î�ntunecate a riscu-
lui. Dacă evaluez nereuș� itele tale, cel mai probabil am să
prefer o poveste simplă ș� i concisă despre cauză ș� i efect,
pentru că nu ș� tiu ce se petrece î�n mintea ta. „Ai obț�inut un
rezultat prost, deci trebuie să fi fost cauzat de o decizie
proastă” este cea mai logică explicaț�ie pentru mine. Dar,
dacă mă evaluez pe mine î�nsumi, pot să inventez o poveste
extraordinară prin care să î�mi justific deciziile din trecut ș� i
să pun rezultatele nefavorabile pe seama riscului.
Nu o să vedem pe coperta revistei Forbes investitori
săraci care au luat decizii bune, dar care s-au confruntat cu
partea nefericită a riscului. Î�nsă, cu siguranț�ă o să vedem
investitori bogaț�i care au luat decizii bunicele sau chiar
nesăbuite ș� i care au avut noroc. Ambele categorii au dat cu
banul, numai că la unii s-a î�ntâmplat ca moneda să cadă
pe o parte, iar la alț�ii, pe cealaltă.
Periculos este că, atunci când vine vorba de bani, cu toț�ii
î�ncercăm să descoperim ce anume merge ș� i ce nu.
Ce strategii de investiț�ii funcț�ionează? Care dintre ele
nu funcț�ionează?
Ce strategii de afaceri funcț�ionează? Care dintre ele nu
funcț�ionează?
Cum să te î�mbogăț�eș� ti? Cum să eviț�i sărăcia?
Tindem să î�nvăț�ăm aceste lecț�ii observând reuș� itele ș� i
eș� ecurile altora ș� i spunând: „Fă ce a făcut ea, evită să faci
ce a făcut el”.
Dacă am avea o baghetă magică, am afla cu exactita-
te î�n ce proporț� ie au fost determinate aceste rezultate
de acț� iuni repetabile versus rolul arbitrar al riscului ș� i al
NOROC & RISC 49
norocului, care au î�mpins acț�iunile î�ntr-o direcț�ie sau î�n alta.

Dar nu avem o baghetă magică. Avem un creier care preferă
răspunsurile uș� oare ș� i care nu prea este interesat de nuanț�e.
Prin urmare, ne poate fi extrem de greu să identificăm tră-
săturile pe care ar trebui să le imităm sau să le evităm.
Hai să î�ț�i spun o altă poveste despre cineva care, ase-
menea lui Bill Gates, s-a bucurat de un succes răsunător,
dar î�n cazul căruia este greu să stabileș� ti cu exactitate dacă
succesul i se datorează norocului sau priceperii.
__________________
Cornelius Vanderbilt tocmai î�ncheiase o serie de contracte

pentru extinderea imperiului lui feroviar.
Unul dintre consilierii lui î�n afaceri s-a aplecat spre el
ș� i i-a spus că toate tranzacț�iile pe care le aprobase î�ncălcau
legea.
― Doamne, John, a î�nceput Vanderbilt, doar nu crezi că
poț�i conduce un sistem feroviar î�n concordanț�ă cu legisla-
ț�ia statului New York, nu?10
Primul meu gând când am citit asta a fost: „Datorită
acestei atitudini a avut el succesul pe care l-a avut”. Pe
vremea lui Vanderbilt, legile nu reglementau situaț�ia căi-
lor ferate. Aș� a că, ș� i-a spus „dă-le naibii” ș� i ș� i-a văzut mai
departe de drum.
Vanderbilt a avut un succes răsunător. Prin urmare,
este tentant să privim sfidarea legii – care a fost notorie ș� i
decisivă pentru succesul lui – ca pe o î�nvăț�ătură î�nț�eleaptă.
Acest vizionar bătăios nu a lăsat nimic să î�i stea î�n cale!
Dar cât de periculoasă este această analiză? Niciun
om î�n deplinătatea facultăț�ilor mintale nu ar recomanda
infracț�iunile flagrante ca î�nsuș� ire antreprenorială. Nu ne-ar

fi greu să ne imaginăm un deznodământ total diferit pentru
povestea lui Vanderbilt – un proscris a cărui firmă nou î�n-
ființ�ată se prăbuș� eș� te î�n urma unei hotărâri judecătoreș� ti.
Aș� a că, î�n cazul de faț�ă, avem o problemă.
Poț�i să î�l ridici î�n slăvi pe Vanderbilt pentru că a sfidat
legea cu aceeaș� i î�nflăcărare cu care poț�i critica compania
Enron pentru acelaș� i lucru. Poate primul a avut noroc când
a nesocotit legile, î�n timp ce Enron s-a trezit pe partea
riscului.
John D. Rockefeller este un caz similar. Sustragerea
lui frecventă de la prevederile legii – odată, un judecător a
spus despre compania lui că „nu este cu nimic mai brează
decât un hoț� obiș� nuit” – a fost descrisă de multe ori de is-
torici drept iscusinț�ă vicleană î�n afaceri. Poate chiar aș� a a
fost. Dar când se schimbă firul narativ de la „Nu ai lăsat
niș� te legi depăș� ite să stea î�n calea inovaț�iei” la „Ai comis o
infracț� iune”? Sau cât de puț� in ar trebui să se modifice
povestea pentru ca formularea să treacă de la „Rockefeller
a fost un geniu, î�ncercaț� i să î�nvăț� aț� i din reuș� itele lui” la
„Rockfeller a fost un infractor, î�ncercaț�i să î�nvăț�aț�i din eș� e-
curile lui î�n afaceri”. Foarte puț�in.
„Ce-mi pasă mie de lege?” a spus odată Vanderbilt. „Nu
deț�in io puterea?”
O deț�inea, iar strategia lui a dat roade. Dar ne-am putea
imagina cu uș� urinț�ă un scenariu î�n care acestea sunt ulti-
mele cuvinte dintr-o poveste cu un deznodământ cu totul
diferit. Linia dintre î�ndrăzneală ș� i nesăbuinț�ă este foarte
fină. De multe ori, când nu le atribuim riscului ș� i norocu-
lui valoarea cuvenită, este invizibilă.
NOROC & RISC 51
Benjamin Graham este cunoscut drept unul dintre cei

mai mari investitori ai tuturor timpurilor, părintele inves-
tiț�iilor bazate pe valoare ș� i mentorul care l-a î�ndrumat
î�ncă de la î�nceput pe Warren Buffett. Î�nsă, succesul lui î�n
investiț� ii s-a datorat, î�n cea mai mare parte, faptului că
deț� inea un pachet enorm de acț�iuni GEICO*, care, după
cum el î�nsuș� i a recunoscut, sfida aproape toate regulile di-
versificării pe care chiar Graham le-a prezentat î�n lucrările
lui celebre. Unde este linia fină dintre î�ndrăzneală ș� i nesă-
buinț�ă î�n cazul acesta? Nu ș� tiu. Graham scria despre reuș� ita
sa cu GEICO astfel: „Noroc chior sau o decizie extrem de
inteligentă – putem să le deosebim?”. Nu cu uș� urinț�ă.
La fel credem ș� i despre Mark Zuckerberg că este un
geniu pentru că, î�n 2006, a refuzat oferta celor de la Yahoo!
de 1 miliard de dolari pentru achiziț�ionarea companiei sale.
A prevăzut viitorul ș� i s-a ț�inut pe poziț�ii. Pe de altă parte,
compania Yahoo! este criticată cu aceeaș� i î�nverș� unare
pentru că a refuzat o ofertă profitabilă de achiziț�ie din par-
tea celor de la Microsoft – fraierii ăia ar fi trebuit să ia banii
cât î�ncă mai puteau! Care este lecț� ia pe care ar trebui să
o î�nveț�e antreprenorii aici? Habar n-am, pentru că riscul ș� i
norocul sunt greu de stabilit cu acurateț�e.
Există foarte multe exemple de astfel de situaț�ii.
Numeroase averi (ș� i eș� ecuri) se datorează deț� inerii
avantajului.
* GEICO (Government Employees Insurance Company) este o filială

deținută în totalitate de Berkshire Hathaway, companie condusă de
Warren Buffett, care oferă acoperire pentru peste 24 de milioane de
autovehicule a peste 15 milioane de deținători de polițe. Warren Buffett
deține acțiuni GEICO din anul 1951. (n. red.)
Cei mai buni (ș� i cei mai răi) manageri î�ș�i solicită anga-
jaț�ii la maximum.
„Clientul are mereu dreptate” ș� i „clienț�ii nu ș� tiu ce vor”
sunt ambele î�nvăț�ături acceptate î�n afaceri.
Linia dintre „admirabil de î�ndrăzneț� ” ș� i „ridicol de
nesăbuit” poate avea o grosime de un milimetru ș� i poate
deveni vizibilă abia î�n retrospecț�ie.
Riscul este sosia norocului ș� i viceversa.
Aceasta nu este o problemă uș� or de rezolvat. Dificulta-
tea de a recunoaș� te cât este noroc, cât pricepere ș� i cât risc
este una dintre cele mai mari probleme cu care ne con-
fruntăm atunci când î�ncercăm să î�nvăț� ăm cea mai bună
modalitate de a ne gestiona banii.
Î� nsă, există două lucruri care te pot î�ndruma î�ntr-o
direcț�ie mai bună.
Ai grijă pe cine lauzi și admiri. Ai grijă pe cine privești

de sus dorindu-ți să eviți să îi calci pe urme.
Sau, ai grijă să nu presupui că 100% dintre rezultatele obț�i-
nute pot fi puse pe seama efortului ș� i deciziilor luate. După
ce s-a născut fiul meu, i-am scris o scrisoare care cuprin-
dea, printre altele, următorul pasaj:
Unii oameni se nasc î�ntr-o familie care î�ncurajează

educaț� ia; altele militează î�mpotriva ei. Unii se nasc
î�ntr-o economie î�nfloritoare care î�ncurajează an-
treprenoriatul; alț�ii se nasc î�n zone afectate de război
ș� i sărăcie. Vreau să ai succes ș� i vreau să î�l obț�ii cu
sudoarea frunț�ii. Dar, reț�ine, succesul nu se datorează
NOROC & RISC 53
î�ntotdeauna muncii asidue, cum nici sărăcia nu se

datorează î�ntotdeauna lenei. Ț� ine cont de asta atunci
când vei judeca oamenii, inclusiv pe tine.
Deci, concentrează-te mai puțin pe anumiți indivizi

și pe studii de caz și mai mult pe tipare ample.
Analizarea unei anumite persoane poate fi periculoasă, căci
avem tendinț�a să studiem exemplele extreme – miliardarii,
directorii executivi sau eș� ecurile răsunătoare care domină
grila de ș� tiri –, iar exemplele extreme se aplică adesea cel
mai puț�in la alte situaț�ii, având î�n vedere complexitatea lor.
Cu cât rezultatul este mai extrem, cu atât este mai puț�in
probabil să poț�i aplica lecț�iile desprinse din el î�n viaț�a ta,
fiind mult mai probabil ca rezultatul să fi fost influenț�at de
extremele norocului sau riscului.
Ai mai multe ș� anse să descoperi puncte esenț�iale care
pot fi puse î�n practică dacă vei căuta tipare mai ample de
succes ș� i eș� ec. Cu cât tiparul este mai comun, cu atât s-ar
putea să fie mai aplicabil î�n viaț�a ta. Este greu să î�ncerci să
imiț�i succesul pe care l-a avut Warren Buffett î�n investiț�ii,
fiindcă rezultatele lui sunt atât de extreme, î�ncât rolul no-
rocului î�n performanț�ele obț�inute de-a lungul vieț�ii a fost,
probabil, unul foarte mare, iar norocul nu poate fi niciodată
imitat. Dar conș� tientizarea faptului că oamenii care deț�in
controlul asupra timpului lor tind să fie mai fericiț�i, aș� a cum
vom vedea î�n capitolul 7, este o observaț�ie î�ndeajuns de ge-
nerală ș� i de frecventă î�ncât să poț�i face ceva î�n privinț�a asta.
Istoricul meu preferat, Frederick Lewis Allen, ș� i-a de-
dicat cariera descrierii vieț�ii americanului de rând – cum
trăieș� te, cum s-a schimbat, ce profesie are, ce mănâncă la
cină etc. Vei găsi lecț�ii mai relevante î�n acest tip de obser-
vaț�ii generale decât studiind indivizi extremi care tind să
acapareze ș� tirile.
__________________
Bill Gates a spus cândva: „Succesul este un profesor foarte

prost. Î�i face pe oamenii deș� tepț�i să creadă că nu au cum să
piardă.”
Când lucrurile merg extrem de bine, conș� tientizează
că nu merg aș� a de bine precum crezi tu. Nu eș� ti invincibil,
iar dacă recunoș� ti că norocul ț�i-a adus succes, atunci trebuie
să crezi ș� i î�n vărul norocului, riscul, care poate î�ntoarce
roata la fel de repede.
Dar acelaș� i lucru este valabil ș� i invers.
Ș� i eș� ecul poate fi un profesor foarte prost, pentru că î�i
face pe oamenii deș� tepț�i să creadă că deciziile lor au fost
î�ngrozitoare, când de fapt, uneori, acestea nu reflectă decât
realitatea necruț�ătoare a riscului. Atunci când ai de-a face
cu un eș� ec, secretul este să î�ți� aranjezi situaț�ia financiară ast-
fel î�ncât o investiț�ie proastă sau un obiectiv neatins ici-colo să
nu te distrugă de tot ș� i să poț�i continua până când sorț�ii
vor fi de partea ta.
Ș� i mai ales, chiar dacă reuș� im să recunoaș� tem rolul no-
rocului î�n atingerea succesului, rolul riscului î�nseamnă că
ar trebui să ne putem ierta pe noi î�nș� ine ș� i să fim î�nț�elegă-
tori atunci când ne judecăm eș� ecurile.
Nimic nu este î�ntr-atât de bun sau de rău precum pare.
Acum, hai să vedem poveș� tile a doi bărbaț�i care ș� i-au
forț�at norocul.
3.
Niciodată
destul
Când oamenii bogați fac lucruri nebunești.
J ohn Bogle, fondatorul companiei Vanguard, care s-a
stins din viaț� ă î�n 2019, a povestit odată o î�n tâmplare
despre bani care evidenț� iază ceva la care nu ne gândim
î�ndeajuns:
La o petrecere organizată de un miliardar î�n Shelter

Island, Kurt Vonnegut î�l informează pe amicul lui,
Joseph Heller, că gazda, un manager de fonduri de
hedging, făcuse mai mulț�i bani î�ntr-o singură zi decât
î�i adusese lui Heller romanul său extrem de popular,
Catch-22*, de la publicare î�ncoace. Heller î�i răspunde:
„Da, dar eu am ceva ce el nu va avea niciodată... destul.”
Destul. Am fost uluit de simpla elocvenț�ă a acestui
cuvânt – uluit din două motive: î�n primul rând, pen-
tru că ș� i eu am primit multe de la viaț�ă ș� i, î�n al doilea
rând, fiindcă Joseph Heller nu ar fi putut să pună
problema mai bine.
Pentru o parte importantă a societăț�ii noastre,
inclusiv pentru cei mai î�nstăriț�i ș� i mai puternici din-
tre noi, „destul” pare să nu mai aibă limite î�n ziua de
astăzi.
O idee foarte î�nț�eleaptă, cu un impact foarte mare.

Iată două exemple pentru pericolele care te pasc atunci
când crezi că nu ai niciodată destul ș� i ce putem î�nvăț�a din ele.
* Carte apărută la Editura Polirom în anul 2010 cu același titlu. (n. red.)
__________________
Rajat Gupta s-a născut î�n Calcutta ș� i, î�n adolescenț�ă, a rămas

orfan. Oamenii spun că sunt puț�ini cei care au privilegiul să
„î�ș�i î�nceapă viaț�a de la a treia bază”. Gupta nici măcar nu
vedea terenul de baseball.
Ceea ce a reuș� it să realizeze având un asemenea î�nce-
put a fost pur ș� i simplu fenomenal.
La 45 de ani, Gupta era CEO-ul companiei McKinsey,
cea mai prestigioasă firmă de consultanț� ă din lume. S-a
retras din activitate î�n 2007 ș� i a preluat diferite roluri î�n
cadrul Organizaț�iei Naț�iunilor Unite ș� i a Forumului Econo-
mic Mondial. A colaborat cu Bill Gates î�n scopuri filantropice.
A făcut parte din consiliul director a cinci companii publice.
Plecat din cartierele sărace ale Calcuttei, Gupta ajunsese, la
propriu, unul dintre cei mai de succes afaceriș� ti î�n viaț�ă.
Succesul i-a adus ș� i o bogăț�ie enormă. Î� n 2008, averea
lui Gupta a fost estimată la 100 de milioane de dolari11.
O sumă de neî�nchipuit pentru mulț�i. Raportat la atâț�ia bani,
un randament anual de 5% generează aproape 600 de do-
lari pe oră, 24 de ore pe zi.
Putea să facă orice voia î�n viaț�ă.
Ș� i, după câte se pare, nu a vrut să fie un simplu multi-
milionar. Rajat Gupta voia să fie miliardar. Ș� i-a dorit asta cu
toată ființ�a lui.
Gupta făcea parte din consiliul director al firmei Gold-
man Sachs, unde era î�nconjurat de unii dintre cei mai î�n-
stăriț�i investitori din lume. Unul dintre ei, referindu-se la
veniturile magnaț�ilor din domeniul fondurilor de capital
privat, l-a descris pe Gupta astfel: „Cred că vrea să facă
NICIODATĂ DESTUL 59
parte din cercul acela. E un cerc al miliardarilor, nu-i aș� a?

La Goldman se află cercul celor cu averi de sute de milioa-
ne, nu-i aș� a?”12.
Aș� a e. Iar Gupta găsise o cale suplimentară profitabilă
de a face bani.
Î�n 2008, pe când Goldman Sachs se confrunta cu urgia
crizei financiare, Warren Buffett plănuia să investească
5 miliarde de dolari î�n bancă pentru a ajuta compania să
supravieț�uiască. Ca membru al consiliului Goldman, Gupta
a aflat de această tranzacț�ie î�naintea publicului larg. Era o
informaț�ie valoroasă. Supravieț�uirea companiei Goldman
era pusă sub semnul î�ntrebării, iar sprijinul lui Buffett sigur
ar fi dus la o creș� tere rapidă a valorii acț�iunilor ei.
La 16 secunde de la descoperirea planului care urma să
fie pus î�n aplicare, Gupta, care participase telefonic la
ș� edinț� a consiliului Goldman, a î�ncheiat apelul ș� i a sunat un
manager de fonduri de hedging pe nume Raj Rajaratnam.
Apelul nu a fost î�nregistrat, î�nsă Rajaratnam a cumpărat
imediat 175.000 de acț�iuni Goldman Sachs, aș� a că nu e greu
să ghiceș� ti despre ce au vorbit. Acordul Buffett-Goldman a
fost făcut public câteva ore mai târziu. Acț�iunile Goldman au
crescut brusc. Rajaratnam a făcut rapid 1 milion de dolari.
Acesta este doar un exemplu al unei presupuse tendinț�e.
Conform SEC*, ponturile pe care le-a primit Gupta din inte-
rior au dus la profituri î�n valoare de 17 milioane de dolari.
Au fost bani câș� tigaț�i uș� or. Iar pentru procurori, cazul
a fost ș� i mai uș� or.
* Securities and Exchange Commission (Comisia pentru Bursă și Valori

Mobiliare). (n. red.)
Gupta ș� i Rajaratnam au ajuns amândoi la î�nchisoare

pentru comerț� de bursă ilicit, cariera ș� i reputaț�ia lor fiind
iremediabil distruse.
Ia gândeș� te-te la Bernie Madoff. Infracț�iunile lui sunt
renumite. Madoff este cel mai notoriu practicant al sche-
mei Ponzi* de la Charles Ponzi î�ncoace. Madoff a escrocat
investitori timp de două decenii î�nainte ca infracț�iunile lui
să fie descoperite – î�n mod ironic, la doar câteva săptămâni
după demersul lui Gupta.
Î�nsă multora le scapă faptul că Madoff, asemenea lui
Gupta, a fost mai mult decât un escroc. Î�nainte de schema
Ponzi, care l-a făcut celebru, Madoff a fost un afacerist legi-
tim de mare succes.
Madoff era un formator de piaț�ă, job care presupune să
potriveș� ti cumpărătorii cu vânzătorii de acț�iuni. Era foarte
priceput la ceea ce făcea. Iată cum descria The Wall Street
Journal î�n 1992 firma lui Madoff specializată î�n formarea
de piaț�ă:
A construit o firmă foarte profitabilă de valori mobi-

liare, Bernard L. Madoff Investment Securities, care
sustrage un volum uriaș� de tranzacț�ii bursiere de la
* Tip de fraudă care presupune atragerea unui număr mare de inves-

titori care sunt păcăliți să creadă că investesc într-o companie sau un
produs care, în realitate, nu există. Profiturile investitorilor mai vechi
sunt plătite din fondurile aduse de investitorii nou-intrați în schemă.
Nici unii, nici ceilalți, nu știu că toată afacerea se bazează pe atragerea
continuă a unor noi investitori și pe reinvestirea profitului de către in-
vestitorii deja existenți. O parte dintre fondurile atrase în schemă merg
în permanență către cei care au pus la cale frauda. (n. red.)
Big Board*. Volumul mediu zilnic de tranzacț� ii î�n

valoare de 740 de milioane de dolari, executate elec-
tronic de firma Madoff, echivalează cu 9% din cel al
bursei de valori din New York. Firma domnului Madoff
poate executa tranzacț�ii bursiere atât de rapid ș� i de
ieftin, î�ncât chiar plăteș� te alte firme de brokeraj cu un
penny pe acț�iune pentru a executa comenzile venite
din partea clienț�ilor, profitând de diferenț�a de preț�
dintre cerere ș� i ofertă care se aplică î�n cazul celor mai
multe acț�iuni.
Aceasta nu este relatarea unui jurnalist care descrie î�n

mod eronat o fraudă î�ncă nedescoperită; firma lui Madoff
specializată î�n formarea de piaț�ă era legitimă. Un fost anga-
jat a spus că ramura de formare de piaț�ă a afacerii aducea
î�ntre 25 ș� i 50 de milioane de dolari pe an.
Această afacere legitimă ș� i cinstită a lui Bernie Madoff
reprezenta, din toate punctele de vedere, un succes uriaș� .
Î�l transformase, prin mijloace legale, î�ntr-un om nemaipo-
menit de bogat.
Ș� i totuș� i, a ajuns la fraudă.
Î�ntrebarea pe care ar trebui să le-o adresăm atât lui
Gupta, cât ș� i lui Madoff, este de ce o persoană cu o avere de
milioane de dolari ar fi atât de disperată să obț�ină mai mulț�i
bani, î�ncât să riș� te totul î�n căutarea unui câș� tig mai mare.
Infracț�iunile comise de cei aflaț�i la limita subzistenț�ei
sunt una. Odată, un escroc nigerian a declarat pentru The
New York Times că se simț�ea vinovat că le făcea rău altor
oameni, dar că „sărăcia nu te lasă să simț�i durerea”13.
* Big Board este un alt nume pentru Bursa din New York. (n. red.)
Î�nsă, ceea ce au făcut Gupta ș� i Madoff este altceva. Ei deja

aveau tot ce se putea: o avere de neî�nchipuit, prestigiu,
putere, libertate. Ș� i le-au aruncat pe toate la gunoi pentru
că au vrut mai mult.
Nu au ș� tiut ce î�nseamnă destul.
Ei sunt exemple extreme. Dar există ș� i versiuni legale
ale acestui comportament.
Personalul fondului de hedging Long-Term Capital
Management era format din agenț�i de bursă care aveau
averi de zeci ș� i sute de milioane de dolari, cea mai mare
parte din banii lor fiind investită î�n fondurile proprii. Dar
apoi ș� i-au asumat niș� te riscuri atât de mari pentru a câș� tiga
mai mult, î�ncât au reuș� it să piardă tot – î�n 1998, î�n contextul
celei mai mari creș� teri a preț�urilor pe piaț�a bursei ș� i a celei
mai puternice economii din istorie. Ulterior, Warren Buffett
a descris situaț�ia astfel:
Pentru a câș� tiga bani pe care nu î�i aveau ș� i care nu le

trebuiau, au riscat ceea ce aveau deja ș� i le trebuia. Iar
asta este absurd. Pur ș� i simplu absurd. Nu are niciun
sens să riș� ti ceva important pentru tine pentru ceva
ce nu are importanț�ă.
Nu ai de ce să riști ceea ce ai și îți trebuie pentru ceea ce

nu ai și nu îți trebuie.
Este una dintre acele idei pe cât de evidente, pe atât de
ignorate.
Puț�ini dintre noi vom ajunge să avem vreodată 100 de
milioane de dolari, cum aveau Gupta sau Madoff. Dar un
procent semnificativ din cei care citesc această carte vor
câș� tiga, la un moment dat, un salariu sau vor avea o sumă

de bani suficientă pentru a le acoperi toate nevoile rezona-
bile ș� i o mare parte dintre dorinț�e.
Dacă te vei număra ș� i tu printre ei, să nu uiț�i câteva
lucruri:
1. Cea mai grea aptitudine financiară

este să nu mai ridici ștacheta.
Dar este ș� i una dintre cele mai importante. Dacă aș� teptări-
le cresc odată cu rezultatele, atunci nu are niciun rost să te
străduieș� ti să obț�ii mai mult, căci te vei simț�i la fel ș� i după
ce vei depune efort suplimentar. Situaț�ia devine periculoasă
atunci când dorinț�a pentru mai mult – mai mulț�i bani, mai
multă putere, mai mult prestigiu – face ca ambiț�ia să crească
mai repede decât satisfacț�ia. Î�n acest caz, un pas î�n faț�ă mută
ș� tacheta cu doi paș� i mai departe. Simț�i că rămâi î�n urmă,
iar singura modalitate de a ț�ine pasul este să î�ț�i asumi ris-
curi din ce î�n ce mai mari.
Capitalismul modern este expert î�n două lucruri: acu-
mularea averii ș� i stârnirea invidiei. Poate că merg chiar
mână î�n mână; dorinț� a de a-ț� i depăș� i semenii te poate
motiva să munceș� ti din greu. Dar viaț�a î�ș�i pierde hazul
dacă nu ș� tii ce î�nseamnă destul. După cum se spune, ferici-
rea î�nseamnă doar rezultate minus aș� teptări.
2. Problema aici este comparația socială.

Gândeș� te-te la un jucător de baseball î�ncepător care câș� tigă
500.000 de dolari pe an. Este, conform oricărei definiț�ii,
un om bogat. Dar să spunem că joacă î�n aceeaș� i echipă cu
Mike Trout, care a semnat un contract pe 12 ani, de 430 de

milioane de dolari. Î�n comparaț�ie, novicele este falit. Dar
gândeș� te-te ș� i la Mike Trout. Treizeci ș� i ș� ase de milioane de
dolari pe an este o sumă exorbitantă. Î�nsă, î�n 2018, dacă
voiai să ajungi pe lista celor 10 cel mai bine plătiț�i adminis-
tratori de fonduri de hedging, trebuia să câș� tigi cel puț�in
340 de milioane de dolari pe an14. Cu astfel de persoane
s-ar putea să î�ș�i compare oamenii ca Trout veniturile. Iar
administratorii de fonduri de hedging care câș� tigă 340 de
milioane de dolari pe an se compară cu administratorii
de fonduri de hedging din top 5, care au câș� tigat cel puț�in
770 de milioane de dolari î�n 2018. Cei de pe primele locuri
î�ș�i pot lua ca punct de reper oameni precum Warren Buffett,
a cărui avere personală a crescut cu 3,5 miliarde de dolari
î�n 2018. Iar cineva ca Buffett se poate gândi la Jeff Bezos,
al cărui venit net s-a mărit cu 24 de miliarde de dolari î�n
2018 – o sumă care echivalează cu un venit pe oră mai
mare decât câș� tigul jucătorului „bogat” de baseball pe un
an î�ntreg.
Ideea este că plafonul comparaț�iei sociale este atât
de sus, î�ncât practic nimeni nu-l va atinge vreodată. Asta
î�nseamnă că este o luptă care nu poate fi câș� tigată nicicând
sau, singura modalitate de a o câș� tiga este să nu te implici
î�n ea din capul locului – să accepț�i că poate ai destul, chiar
dacă ai mai puț�in decât cei din jurul tău.
Unul dintre prietenii mei merge anual î�n pelerinaj la
Las Vegas. Î� ntr-un an, i-a pus următoarea î�ntrebare unui
crupier: „Ce jocuri joci ș� i la ce cazinouri?” Crupierul i-a
răspuns cât se poate de serios: „Singura modalitate de a
câș� tiga î�ntr-un cazinou din Las Vegas este să ieș� i pe uș� ă de
î�ndată ce ai intrat”.
Exact aș� a funcț�ionează ș� i jocul î�ncercării de a ț�ine pasul
cu averea altor persoane.
3. „Destul” nu este prea puțin.

Ideea de a avea „destul” poate părea tipică conservatorismu-
lui, un refuz de a-ț�i valorifica oportunităț�ile ș� i potenț�ialul.
Eu nu cred că este aș� a.
„Destul” î�nseamnă să conș� tientizezi că opusul – o poftă
nestăvilită de mai mult – te va aduce î�n pragul regretului.
Singura modalitate de a afla cât de mult poț�i mânca este
să mănânci până ț�i se face rău. Puț�ini fac asta, pentru că su-
ferinț�a pe care o simț�i când vomiț�i depăș� eș� te plăcerea de a
mânca ceva gustos. Dintr-un motiv sau altul, acest raț�iona-
ment nu se aplică ș� i î�n cazul afacerilor ș� i investiț�iilor, mulț�i
oprindu-se din a căuta mai mult doar atunci când dau
faliment ș� i sunt obligaț� i să o facă. Cauza poate fi ceva
nevinovat precum munca până la epuizare sau reparti-
zarea riscantă a unei investiț�ii pe care nu o poț�i susț�ine.
La cealaltă extremă, se află toț� i indivizii precum Rajat
Gupta ș� i Bernie Madoff din lumea asta, care recurg la furt,
pentru că merită să î�ncerci să pui mâna pe orice dolar,
indiferent de urmări.
Oricare ar fi motivul, neputinț�a de a refuza orice câș� tig
posibil î�ț�i va veni de hac î�n cele din urmă.
4. Există multe lucruri pe care nu merită să le riști

niciodată, indiferent de câștigul potențial.
După ce a fost eliberat din î�nchisoare, Rajat Gupta a decla-
rat pentru The New York Times că a î�nvăț�at o lecț�ie:
Nu te ataș� a prea tare de nimic – nici de reputaț�ia ta,

nici de realizările tale, de nimic. Mă gândesc la asta
acum, ce importanț�ă au? OK, chestia asta mi-a distrus
pe nedrept reputaț�ia. Devine o problemă doar dacă
sunt prea ataș� at de reputaț�ia mea.
Pare a fi cea mai proastă î�nvăț�ătură pe care o putea

trage din experienț�a lui ș� i î�mi imaginez că este doar o auto-
justificare comodă a unui om care î�ș�i vrea cu disperare re-
putaț�ia î�napoi, dar ș� tie că a pierdut-o definitiv.
Reputaț�ia este de nepreț�uit.
Libertatea ș� i independenț�a sunt de nepreț�uit.
Familia ș� i prietenii sunt de nepreț�uit.
A fi iubit de cei care î�ț�i doreș� ti să te iubească este de
nepreț�uit.
Fericirea este de nepreț�uit.
Ș� i cea mai bună metodă de a păstra toate aceste lucruri
este să ș� tii când să te opreș� ti din a-ț�i asuma riscuri care le-ar
putea distruge. Să ș� tii când ai destul.
Vestea bună este că cel mai puternic instrument pentru
a obț�ine destul este deosebit de simplu ș� i nu implică asu-
marea unor riscuri care ar putea pune î�n pericol lucrurile
de mai sus. Despre asta vom vorbi î�n capitolul următor.
4.
Confuzia
efectului
compus
Din averea lui netă de 84,5 miliarde de dolari,
Warren Buffett a strâns 81,5 miliarde de
dolari după împlinirea vârstei de 65 de ani.
Mintea noastră nu este făcută să înțeleagă
astfel de absurdități.
D eseori, lecț� iile dintr-un anumit domeniu ne pot î�n-
văț�a ceva important ș� i despre alte domenii neî�nrudite.
Gândeș� te-te, de exemplu, la istoria de 1 miliard de ani a
erelor glaciare ș� i la ce ne î�nvaț�ă despre î�nmulț�irea banilor.
__________________
Cunoș� tinț�ele noastre ș� tiinț�ifice despre Pământ sunt mai noi

decât ț�i-ai putea î�nchipui. De cele mai multe ori, pentru a
î�nț�elege cum funcț�ionează lumea este necesar să forăm cât
mai adânc î�n scoarț�a Pământului, lucru pe care nu l-am pu-
tut face până de curând. Isaac Newton a calculat miș� carea
astrelor cu sute de ani î�nainte ca omenirea să î�nț�eleagă une-
le lucruri elementare despre planeta noastră.
Oamenii de ș� tiinț�ă au căzut de acord abia î�n secolul al
XIX-lea cu privire la faptul că Pământul a fost acoperit de
gheaț�ă î�n mai multe rânduri15. Existau prea multe dovezi
pentru a contesta acest lucru. Se găseau peste tot ampren-
tele unei lumi î�ngheț� ate de mult apuse: bolovani uriaș� i
î�mprăș� tiaț� i prin diferite locuri; straturi subț�iri de rocă se-
dimentară. Dovezile au scos la iveală faptul că nu fusese
doar o singură eră glaciară, ci s-au putut măsura cinci astfel
de perioade distincte.
Cantitatea de energie necesară pentru a î�ngheț�a planeta,
a o topi ș� i a o î�ngheț�a la loc este uluitoare. Ce Dumnezeului
putea cauza aceste cicluri? Trebuie să fi fost cea mai puter-
nică forț�ă de pe planeta noastră.
Ș� i chiar a fost. Doar că nu aș� a cum ne-am fi aș� teptat.

Au existat nenumărate teorii cu privire la motivele pen-
tru care s-au produs erele glaciare. Dată fiind influenț�a lor
geologică enormă, aceste teorii au fost ș� i ele la fel de gran-
dioase. Unii credeau că formarea lanț� urilor muntoase a
schimbat curenț�ii de aer suficient cât să modifice climatul.
Alț�ii susț�ineau că gheaț�a a fost starea naturală a lumii, î�n-
treruptă fiind de erupț�iile vulcanice uriaș� e care au î�ncălzit
Pământul.
Dar niciuna dintre aceste teorii nu putea justifica ciclul
erelor glaciare. Formarea lanț�urilor muntoase sau un vulcan
de proporț�ii ar putea explica o singură epocă de gheaț�ă, dar
nu repetiț�ia ciclică a cinci astfel de epoci.
La î�nceputul anilor 1900, un cercetător sârb pe nume
Milutin Milanković a studiat poziț� ia Pământului compa-
rativ cu cea a altor planete ș� i a venit cu o teorie a erelor
glaciare despre care, acum, ș� tim că este corectă: forț�a gra-
vitaț�ională a soarelui ș� i a lunii influenț�ează puț�in miș� carea
ș� i î�nclinarea Pământului spre soare. Î� n timpul anumitor
părț�i ale acestui ciclu – care poate dura zeci de mii de ani
– fiecare dintre emisferele Pământului primeș� te o cantitate
ceva mai mare sau mai mică de radiaț�ie solară decât primi-
se până atunci.
Ș� i aici î�ncepe distracț�ia.
Iniț�ial, teoria lui Milanković spunea că iernile cumplite,
î�ndeajuns de geroase î�ncât să transforme toată planeta
î�ntr-un sloi de gheaț�ă, au fost provocate de î�nclinarea emi-
sferelor Pământului. Dar Wladimir Köppen, un meteorolog
rus, a analizat î�n profunzime cercetările lui Milanković ș� i a
descoperit o nuanț�ă fascinantă.
CONFUZIA EFECTULUI COMPUS 71
Verile cu temperaturi moderate, ș� i nu iernile friguroase,

au fost responsabile pentru î�ngheț� .
Totul î�ncepe atunci când vara nu este suficient de căl-
duroasă pentru a topi zăpada din iarna precedentă. Baza
de gheaț�ă rămasă facilitează acumularea zăpezii î�n iarna
următoare, ceea ce creș� te ș� ansele ca zăpada să rămână ș� i î�n
vara următoare, fapt care produce o acumulare ș� i mai mare
de zăpadă î�n iarna ce urmează. Zăpada permanentă reflectă
razele solare î�ntr-o mai mare măsură, ceea ce exacerbează
răcirea, producându-se mai multe ninsori ș� i tot aș� a. Î�n câ-
teva sute de ani, un strat de zăpadă sezonier creș� te până se
transformă î�ntr-un strat de gheaț�ă continental ș� i, de aici,
î�ncepe distracț�ia.
Acelaș� i lucru se î�ntâmplă ș� i î�n sens invers. O î�nclinare
a orbitei care permite pătrunderea unei cantităț�i mai mari
de lumină solară topeș� te mai mulț�i nămeț�i, care reflectă
mai puț�ină lumină î�n anii următori, drept pentru care tem-
peraturile cresc, ceea ce î�mpiedică acumularea unui strat
mai mare de zăpadă î�n anul următor ș� i tot aș� a. Acesta este
ciclul.
Este uimitor la ce proporț�ii poate ajunge un lucru î�n
urma unei schimbări relativ minore a condiț�iilor. Î�ncepi cu
un strat subț�ire de zăpadă rămas după o vară răcoroasă,
pe care nimeni nu l-ar băga î�n seamă, ș� i apoi, î�ntr-o clipită
geologică, tot Pământul este acoperit de gheaț�ă groasă de
kilometri î�ntregi. După cum a spus ș� i glaciologul Gwen
Schultz: „Nu cantitatea de zăpadă î�n sine duce neapărat la
formarea straturilor de gheaț�ă, ci faptul că zăpada, oricât
de puț�ină ar fi, se menț�ine”.
Marea î�nvăț�ătură din povestea erelor glaciare este că

nu ai nevoie de o forț�ă formidabilă pentru a obț�ine rezulta-
te formidabile.
Dacă un lucru se realizează prin intermediul efectului
compus* – dacă o creș� tere mică serveș� te drept bază pentru
o creș� tere ulterioară mare –, un punct mic de plecare poate
duce la rezultate atât de uimitoare, î�ncât par să sfideze
logica. Pot sfida logica î�ntr-o asemenea măsură, î�ncât subes-
timăm ceea ce este posibil, provenienț�a creș� terii ș� i până
unde poate duce.
La fel se î�ntâmplă ș� i cu banii.
__________________
S-au scris mai bine de 2.000 de cărț�i despre cum ș� i-a con-
struit Warren Buffett averea. Multe dintre ele sunt exce-
lente. Dar puț�ine acordă atenț�ia cuvenită celui mai simplu
fapt: averea lui Buffett nu se datorează doar faptului că este
un investitor bun, ci ș� i faptului că a fost un investitor bun
î�ncă din copilărie.
Î� n momentul î�n care scriu aceste rânduri, averea netă
a lui Warren Buffett este de 84,5 miliarde de dolari. Din
această sumă, 84,2 miliarde de dolari i-a strâns după î�m-
plinirea vârstei de 50 de ani. Ș� i 81,5 miliarde de dolari au
venit după ce s-a calificat pentru asigurarea socială, la
65 de ani.
* Află mai multe despre acest concept din cartea lui Darren Hardy,
Efectul compus. Impulsionează-ți venitul, viața și succesul, apărută la
Editura ACT și Politon în anul 2020, atât în format tipărit, cât și în
format audio și electronic. (n. red.)
Warren Buffett este un investitor fenomenal. Dar pierzi

din vedere un lucru esenț�ial dacă î�i atribui tot succesul
perspicacităț�ii î�n investiț�ii. Adevărata cheie a succesului
lui este faptul că a fost un investitor fenomenal timp de trei
sferturi de veac. Dacă ar fi î�nceput să investească la 30 de
ani ș� i s-ar fi retras la 60, puț�ini oameni ar fi auzit de el.
Hai să facem un mic exerciț�iu de imaginaț�ie.
Buffett a î�nceput să investească serios la vârsta de 10 ani.
La 30 de ani, deja acumulase o avere de 1 milion de dolari
sau, ajustată la inflaț�ie, de 9,3 milioane de dolari16.
Dar dacă ar fi fost o persoană obiș� nuită ș� i ș� i-ar fi petrecut
adolescenț�a ș� i perioada dintre 20 ș� i 30 de ani explorând
lumea ș� i căutându-ș� i adevărata pasiune, iar la 30 de ani ar
fi avut o avere, să zicem, de 25.000 de dolari?
Ș� i, să spunem că tot ar fi avut profitul anual extraordi-
nar din investiț�ii pe care a reuș� it să î�l obț�ină (22% pe an),
dar ar fi renunț�at la investiț�ii ș� i s-ar fi pensionat la 60 de
ani ca să joace golf ș� i să-ș� i petreacă timpul cu nepoț�ii.
Ce avere netă estimată ar avea î�n ziua de astăzi?
Nu 84,5 miliarde de dolari.
11,9 milioane de dolari.
Cu 99,9% mai puț�in decât averea lui netă reală.
Practic, tot succesul financiar al lui Warren Buffett este
legat de baza financiară construită î�n perioada pubertăț�ii
ș� i de longevitatea din a treia parte a vieț�ii.
Se pricepe la investiț�ii, dar secretul lui este timpul.
Aș� a funcț�ionează efectul compus.
Priveș� te situaț�ia î�n alt fel. Buffett este cel mai bogat in-
vestitor din toate timpurile. Dar nu este ș� i cel mai bun – cel
puț�in, nu raportat la profiturile medii anuale.
Î�ncepând cu anul 1988, Jim Simons, preș� edintele fondu-
lui de hedging Renaissance Technologies, ș� i-a sporit anual
averea cu 66% prin efectul compus. Nimeni nu se apropie
de acest record. După cum am văzut, Buffett ș� i-a sporit
averea cu aproximativ 22% anual, adică ⅓ din ce a reuș� it
Jim Simons.
Î�n momentul î�n care scriu aceste rânduri, averea netă
a lui Simons este de 21 de miliarde de dolari. Ș� i ș� tiu cât de
ridicol sună având î�n vedere cifrele despre care vorbim –
dar este cu 75% mai puț�in bogat decât Buffett.
De unde această diferenț�ă, dacă Simons este un inves-
titor cu mult mai bun? Motivul este că Simons ș� i-a descoperit
talentul de investitor abia la 50 de ani. A avut la dispoziț�ie
mai puț�in de jumătate din timpul de care s-a bucurat Buffett.
Dacă James Simons ar fi avut acelaș� i profit anual de 66%
timp de 70 de ani, adică perioada î�n care Buffett ș� i-a acu-
mulat averea, acum ar avea – ț�ine-te bine – ș� aizeci ș� i trei de
cvintilioane, nouă sute de cvadrilioane, ș� apte sute optzeci
ș� i unu de trilioane, ș� apte sute optzeci de miliarde, ș� apte sute
patruzeci ș� i opt de milioane, o sută ș� aizeci de mii de dolari.
Este o cifră ridicolă, iraț� ională. Ideea este că unele
schimbări care par mici din perspectiva ipotezelor de
creș� tere pot duce la cifre ridicole, iraț�ionale. Prin urmare,
atunci când analizăm de ce un lucru a devenit atât de mare
– de ce a apărut o eră glaciară sau de ce Warren Buffett
este atât de bogat – adeseori trecem cu vederea elemente-
le-cheie care asigură succesul.
Am auzit mulț�i oameni spunând că atunci când au vă-

zut prima oară un tabel cu dobânzi capitalizate – sau când
au auzit una dintre poveș� tile acelea despre cât de mulț�i
bani ai avea la pensie dacă ai î�ncepe să strângi de la 20
versus de la 30 de ani – li s-a schimbat viaț�a. Dar nu cred
că a fost aș� a. Cel mai probabil, i-a surprins, deoarece re-
zultatele nu par corecte la nivel intuitiv. Gândirea liniară
este mult mai intuitivă decât gândirea exponenț� ială.
Dacă î�ț�i spun să calculezi î�n gând 8+8+8+8+8+8+8+8+8,
poț�i s-o faci î�n câteva secunde (dă 72). Dacă î�ț�i spun să
calculezi 8×8×8×8×8×8×8×8×8, î�ț�i explodează creierul
(dă 134.217.728).
Î�n anii ’50, IBM a făcut un hard drive de 3,5 megabiț�i.
Până î�n anii ’60, se ajunsese deja la câteva zeci de megabiț�i.
Până î�n anii ’70, Winchester drive, produs de IBM, avea 70
de megabiț�i. Apoi, drive-urile au devenit exponenț�ial mai
mici, dar cu o memorie mai mare. La î�nceputul anilor ’90,
un calculator obiș� nuit avea î�ntre 200 ș� i 500 megabiț�i.
Iar apoi... bam. Lucrurile au explodat.
1999 – iMac-ul produs de Apple este dotat cu un hard
drive de 6 gigabiț�i.
2003 – 120 de giga pentru Power Mac.
2006 – 250 de giga pentru noul iMac.
2011 – primul hard drive de 4 terabiț�i.
2017 – hard-uri de 60 de terabiț�i.
2019 – hard-uri de 100 de terabiț�i.
Pune-le pe toate cap la cap: din 1950 până î�n 1990, am
câș� tigat 296 de megabiț�i. Din 1990 până î�n ziua de astăzi,
am câș� tigat 100 de milioane de megabiț�i.
Dacă ai fi avut o viziune optimistă î�n privinț�a tehnolo-

giei î�n anii ’50, poate ai fi prezis că spaț�iul de stocare avea
să devină de 1.000 de ori mai mare. Poate de 10.000 de ori
mai mare, dacă erai î�ndrăzneț� . Puț�ini ar fi zis „de 30 de mi-
lioane de ori mai mare î�n timpul vieț�ii mele”. Dar iată că s-a
î�ntâmplat.
Natura paradoxală a efectului compus î�i face chiar ș� i
pe cei mai deș� tepț�i dintre noi să î�i ignore puterea. Î�n 2004,
Bill Gates a criticat nou-apărutul Gmail, î�ntrebându-se de
ce ar avea nevoie cineva de un spaț�iu de stocare de 1 giga.
Autorul Steven Levy a scris: „Î� n ciuda faptului că era la
curent cu tehnologiile revoluț�ionare, mentalitatea lui era
ancorată î�n vechea paradigmă a capacităț�ii de stocare ca
materie primă ce trebuie păstrată”. Niciodată nu te obiș� nu-
ieș� ti cu rapiditatea evoluț�iei lucrurilor.
Pericolul î�n cazul de faț�ă este că, atunci când efectul
compus nu este intuitiv, tindem să î�i ignorăm potenț�ialul ș� i
să ne concentrăm pe rezolvarea problemelor prin alte mij-
loace. Nu pentru că am despica firul î�n patru, ci pentru că
rareori luăm î�n considerare potenț�ialul efectului compus.
Niciuna dintre cele 2.000 de cărț�i care analizează succe-
sul lui Buffett nu este intitulată Tipul ăsta investește în mod
consecvent de strei sferturi de veac. Dar noi ș� tim că, î�n mare
parte, aici stă secretul succesului lui. Doar că este greu să
î�nț�elegem aceste calcule, pentru că nu sunt intuitive.
S-au scris cărț�i despre ciclurile economice, despre stra-
tegii comerciale ș� i fonduri sectoriale. Dar cea mai impor-
tantă carte, cu cel mai puternic impact, ar trebui să se
numească Taci și așteaptă. Are doar o singură pagină cu
un grafic de creș� tere economică pe termen lung.
Î�nvăț�ătura practică este că natura paradoxală a efectului

compus ar putea fi responsabilă pentru majoritatea tran-
zacț�iilor dezamăgitoare, a strategiilor proaste ș� i a î�ncercă-
rilor reuș� ite î�n investiț�ii.
Nu poț�i î�nvinovăț�i oamenii că au depus toate eforturile
– î�n ceea ce î�nvaț�ă ș� i î�n ceea ce fac – î�n î�ncercarea de a-ș� i
maximiza rentabilitatea investiț�iilor. Instinctiv, pare cea mai
bună modalitate de a te î�mbogăț�i.
Dar investiț�iile bune nu se referă neapărat la câș� tiga-
rea celui mai mare profit, pentru că cele mai mari profituri
tind să fie reuș� ite izolate care nu se pot repeta. Se referă la
a câș� tiga un profit bun pe care să î�l poț�i menț�ine ș� i repeta
pe o perioadă cât mai lungă. Abia atunci se dezlănț�uie efec-
tul compus.
Opusul acestei situaț�ii – obț�inerea unor profituri uriaș� e
care nu pot fi menț�inute – duce la î�ntâmplări tragice. Avem
nevoie de capitolul următor pentru a le povesti.
5.
A te îmbogăți
vs. a rămâne
bogat
Să faci investiții bune nu înseamnă
neapărat să iei decizii bune. Înseamnă
să eviți tot timpul să o dai în bară.
E xistă un milion de metode de a te î�mbogăț� i ș� i o gră-
madă de cărț�i care î�ț�i spun cum să o faci.
Dar există un singur mod de a rămâne bogat: un amestec
de cumpătare ș� i paranoia.
Iar acest subiect nu este dezbătut î�ndeajuns.
Să î�ncepem cu o scurtă povestioară despre doi inves-
titori care nu se cunoș� teau unul pe altul, dar ale căror
drumuri s-au intersectat î�ntr-un mod interesant î�n urmă
cu aproape un secol.
__________________
Jesse Livermore a fost cel mai mare agent de bursă din

vremea lui. Născut î�n 1877, a devenit agent de bursă pro-
fesionist î�nainte ca majoritatea oamenilor să afle că există
această profesie. La 30 de ani, acumulase o avere echiva-
lentă cu suma ajustată la inflaț�ie de 100 de milioane de
dolari.
Până î�n 1929, Jesse Livermore era deja unul dintre cei
mai cunoscuț�i investitori din lume. Crahul bursier din anul
acela, care a condus la Marea Criză Economică, i-a consoli-
dat moș� tenirea î�n istorie.
Î�n 1929, mai mult de ⅓ din valoarea bursei a dispărut
î�ntr-o singură săptămână de octombrie, ale cărei zile au
fost numite ulterior Lunea Neagră, Marț�ea Neagră ș� i Joia
Neagră.
Când Livermore s-a î�ntors acasă pe 29 octombrie, soț�ia

lui, Dorothy, se temea de ce era mai rău. Zvonuri conform
cărora speculanț�ii de pe Wall Street î�ncepuseră să se sinu-
cidă se auzeau prin tot New Yorkul. Ea ș� i copiii l-au î�ntâm-
pinat pe Jesse î�n pragul uș� ii, cu lacrimi î�n ochi, î�n timp ce
mama ei s-a ascuns ț�ipând î�n altă cameră, fiind mult prea
î�ndurerată.
Potrivit biografului Tom Rubython, Jesse i-a privit de-
rutat câteva clipe până să î�ș�i dea seama ce se petrecea.
Apoi, a dat vestea familiei: î�n urma unei sclipiri de
geniu, ș� i cu puț�in noroc, vânduse î�n lipsă, pariind că preț�ul
acț�iunilor avea să scadă.
— Adică nu suntem ruinaț�i? l-a î�ntrebat Dorothy.
— Nu, draga mea, am avut cea mai bună zi din viaț�a
mea la bursă – suntem incredibil de bogaț�i ș� i putem face
orice ne dorim, i-a răspuns Jesse.
Dorothy a fugit la mama ei ș� i i-a spus să nu mai plângă.
Î�ntr-o singură zi, Jesse Livermore a câș� tigat echivalentul
a mai bine de 3 miliarde de dolari.
Î�n cea mai proastă lună din istoria bursei de valori, el a
devenit unul dintre cei mai bogaț�i oameni din lume.
Î�n timp ce familia Livermore î�ș�i sărbătorea succesul
formidabil, un alt bărbat rătăcea disperat pe străzile New
Yorkului.
Abraham Germansky a fost un dezvoltator imobiliar
multimilionar, care s-a î�mbogăț�it î�n perioada î�nfloritoare a
anilor ’20. Odată cu boomul economic, a făcut ceea ce au fă-
cut, practic, toț�i newyorkezii î�nstăriț�i la sfârș� itul anilor ’20:
a pariat totul pe creș� terea explozivă a bursei de valori.
A TE ÎMBOGĂȚI VS. A RĂMÂNE BOGAT 83
Pe 26 octombrie 1929, The New York Times a publicat un

articol care, î�n doar două paragrafe, descrie un final tragic:
Bernard H. Sandler, avocat la 225 Broadway, a fost

rugat ieri dimineaț�ă de doamna Abraham Germansky
din Mount Vernon să o ajute să î�l găsească pe soț�ul
ei, dispărut de joi dimineaț� ă. Conform spuselor lui
Sandler, Germansky, î�n vârstă de 50 de ani, agent imo-
biliar din zona de est, a investit enorm î�n acț�iuni.
Sandler a precizat că doamna Germansky i-a spus
că un prieten l-a văzut pe soț�ul ei joi seara, pe Wall
Street, î�n apropierea clădirii Bursei. Potrivit marto-
rului, soț�ul femeii rupea î�n bucăț�ele o bandă de tele-
imprimator, î�mprăș� tiindu-le pe trotuar î�n drum spre
Broadway.
Iar acesta a fost, din câte se ș� tie, sfârș� itul lui Abraham
Germansky.
Î�n cazul de faț�ă, avem un contrast.
Crahul din octombrie 1929 l-a transformat pe Jesse
Livermore î�n unul dintre cei mai bogaț�i oameni din lume.
Pe Abraham Germansky l-a adus la sapă de lemn, poate
chiar i-a luat viaț�a.
Dar, hai să mergem pe repede î�nainte la patru ani dis-
tanț�ă, ș� i vom vedea că cele două poveș� ti se intersectează
din nou.
După triumful din 1929, Livermore, debordând de î�ncre-
dere, a î�nceput să facă pariuri din ce î�n ce mai mari. A ajuns să
fie total depăș� it de situaț�ie, datoriile crescând din ce î�n ce
mai mult ș� i, î�n final, a pierdut tot ce avea la bursă.
Falit ș� i ruș� inat, a dispărut timp de două zile î�n 1933.

Soț�ia lui a făcut demersuri pentru a-l căuta. „Jesse L. Liver-
more, agent de bursă la 1.100 Park Avenue, a dispărut ș� i
nu a mai fost văzut de ieri, ora 15.00”, scria î�n The New York
Times î�n 1933.
S-a î�ntors, dar drumul lui fusese deja stabilit. Î�n cele
din urmă, Livermore ș� i-a pus capăt zilelor.
Momentele temporale au fost diferite, î�nsă Germansky
ș� i Livermore au avut î�n comun o trăsătură de caracter: deș� i
ambii au ș� tiut cum să se î�mbogăț�ească, niciunul dintre ei
nu a ș� tiut cum să rămână bogat.
Chiar dacă tu nu te-ai descrie ca fiind „bogat”, î�nvăț�ăturile
pe care le putem trage din această idee se aplică tuturor
oamenilor, indiferent de venitul lor.
Să obț�ii bani e una.
Să î�i păstrezi e alta.
__________________
Dacă ar fi să rezum succesul financiar î�ntr-un singur cuvânt,

acesta ar fi „supravieț�uire”.
Aș� a cum vom vedea î�n capitolul 6, 40% dintre compa-
niile care s-au bucurat de un succes î�ndeajuns de mare
pentru a fi listate la bursă ș� i-au pierdut efectiv toată valoa-
rea î�n timp. Lista Forbes 400 a celor mai bogaț�i americani
are, î�n medie, o rată de fluctuaț�ie de 20% pe deceniu, din
alte cauze decât decesul sau transferul banilor către un alt
membru al familiei17.
Capitalismul este greu. Dar, î�n parte, motivul este că
obț�inerea banilor ș� i păstrarea banilor reprezintă două ap-
titudini diferite.
Pentru a câș� tiga bani, este necesar să î�ț�i asumi riscuri,

să fii optimist ș� i să ieș� i la rampă.
Dar, pentru a-ț�i păstra banii, ai nevoie de opusul asu-
mării riscurilor. Ai nevoie de modestie ș� i de teama că î�ț�i poț�i
pierde banii la fel de repede cum i-ai câș� tigat. Trebuie să fii
cumpătat ș� i să accepț�i că cel puț�in o parte din tot ceea ce ai
agonisit se datorează norocului, aș� a că nu te poț�i baza pe
ideea că succesul din trecut se va repeta la nesfârș� it.
Michael Moritz, preș� edintele miliardar al firmei Sequoia
Capital, a fost î�ntrebat de Charlie Rose care era motivul din
spatele succesului grandios de care se bucura compania.
Moritz a vorbit despre longevitate, remarcând că unele fir-
me de capital de risc au succes timp de cinci sau zece ani,
î�nsă Sequoia era prosperă deja de patru decenii. Rose l-a
î�ntrebat cum se î�ntâmplase asta:
Moritz: Cred că mereu ne-a fost teamă să nu dăm

faliment.
Rose: Serios? Deci, frica e motivul? Numai cei pa-
ranoici supravieț�uiesc?
Moritz: E mult adevăr î�n asta... Ne gândim că mâine
nu va fi ca ieri. Nu ne permitem să ne culcăm pe lauri.
Nu ne putem complace. Nu ne putem gândi că succe-
sul de ieri va influenț�a norocul de mâine.
Din nou, supravieț�uire.

Nu „dezvoltare”, „inteligenț�ă” sau „perspicacitate”. Abi-
litatea de a rămâne î�n picioare cât mai mult timp, fără să
ajungi la sapă de lemn sau să trebuiască să renunț�i, este
ceea ce face cea mai mare diferenț�ă. Asta ar trebui să fie
piatra de temelie a strategiei tale, fie că este vorba de inves-

tiț�ii, de cariera sau de firma ta.
Există două motive pentru care mentalitatea supravie-
ț�uirii este esenț�ială când vine vorba de bani.
Primul este evident: puț�ine câș� tiguri sunt atât de mari
î�ncât să merite să te distrugi pentru ele.
Al doilea, după cum am văzut î�n capitolul 4, este raț�io-
namentul paradoxal al efectului compus.
Efectul compus funcț�ionează doar dacă laș� i o acț�iune
să crească ani de zile. Este ca atunci când plantezi un stejar:
î�ntr-un an de creș� tere, nu se observă cine ș� tie ce progres,
10 ani marchează o diferenț�ă considerabilă, iar 50 de ani
pot crea ceva absolut extraordinar.
Dar pentru a obț�ine ș� i a menț�ine această creș� tere extra-
ordinară trebuie să supravieț�uieș� ti tuturor urcuș� urilor ș� i
coborâș� urilor imprevizibile cu care toț�i ne vom confrunta
inevitabil de-a lungul timpului.
Putem petrece ani î�ntregi î�ncercând să ne dăm seama
cum a reuș� it Buffett să obț�ină asemenea profituri î�n urma
investiț�iilor sale: cum a găsit cele mai bune companii, cele
mai ieftine acț�iuni, cei mai buni manageri. Este greu. Mai
puț�in greu, dar la fel de important, este să remarcăm ceea
ce nu a făcut.
Nu s-a î�ngropat î�n datorii.
Nu a intrat î�n panică ș� i nu a vândut î�n timpul celor
14 recesiuni pe care le-a trăit.
Nu ș� i-a pătat reputaț�ia î�n afaceri.
Nu s-a agăț�at de o singură strategie, de o singură viziu-
ne asupra lumii sau de o singură tendinț�ă trecătoare.
Nu s-a bazat pe banii altora (gestionarea investiț�iilor

prin intermediul unei companii publice î�nsemna că inves-
titorii nu puteau să î�ș�i retragă capitalul).
Nu a muncit până la epuizare, nu a renunț�at ș� i nu s-a
retras din activitate.
A supravieț�uit. Supravieț�uirea i-a adus longevitate. Iar
longevitatea – investiț�iile consecvente de la vârsta de 10 ani
până la cel puț�in 89 de ani – a făcut ca puterea efectului
compus să facă minuni. Acest aspect este cel mai impor-
tant î�n descrierea succesului lui.
Ca să î�nț�elegi la ce mă refer, trebuie să afli povestea lui
Rick Guerin.
Probabil că ai auzit de duetul de investitori format din
Warren Buffett ș� i Charlie Munger. Î�nsă, cu 40 de ani î�n urmă,
a existat ș� i un al treilea membru al grupului, Rick Guerin.
Warren, Charlie ș� i Rick făceau investiț�ii î�mpreună ș� i
intervievau î�mpreună managerii de afaceri. Apoi, Rick a
dispărut din peisaj, cel puț�in î�n comparaț�ie cu succesul lui
Buffett ș� i al lui Munger. Investitorul Mohnish Pabrai l-a î�n-
trebat odată pe Buffett ce s-a î�ntâmplat cu Rick. Mohnish
ș� i-a amintit că:
[Warren a spus:] „Eu ș� i Charlie am ș� tiut dintotdeauna

că aveam să devenim incredibil de bogaț�i. Nu ne-am
grăbit să facem avere; ș� tiam că avea să se î�ntâmple.
Rick era la fel de deș� tept ca noi, numai că el s-a grăbit.”
Ș� i, î�n declinul economic din anii 1973-1974, Rick
s-a î�ndatorat cu î�mprumuturi cu depozite colaterale.
Iar bursa a scăzut cu aproape 70% î�n acei doi ani, aș� a
că a primit apeluri î�n marjă. I-a vândut lui Warren
acț�iunile Berkshire – Warren chiar a spus: „Am cum-

părat acț�iunile Berkshire ale lui Rick” – cu mai puț�in
de 40 de dolari bucata. Rick a fost obligat să vândă
din cauza datoriilor acumulate.
Charlie, Warren ș� i Rick au fost la fel de pricepuț�i î�n a se

î�mbogăț�i. Dar Warren ș� i Charlie au mai avut ș� i abilitatea de
a rămâne bogaț�i. Î�n timp, aceasta este cea mai importantă
abilitate.
Nassim Taleb a explicat situaț�ia astfel: „A avea un avantaj
ș� i a supravieț�ui sunt două lucruri diferite: pentru primul
este necesar al doilea. Trebuie să eviț�i declinul. Cu orice
preț� .”
__________________
Aplicarea mentalităț�ii supravieț�uirii î�n lumea reală se re-

zumă la î�nț�elegerea acestor trei lucruri:
1. Mai mult decât să obțin profituri mari, îmi doresc

să fiu indestructibil din punct de vedere financiar.
Iar dacă voi fi indestructibil, chiar cred că voi obține
cele mai mari profituri, pentru că voi fi capabil să
mă mențin pe poziții suficient de mult încât să las
efectul compus să facă minuni.
Nimeni nu vrea să aibă bani gheaț�ă î�n timp ce bursa este î�n
creș� tere. Toț�i vor să deț�ină active a căror valoare să crească
exponenț�ial. Pari ș� i te simț�i conservator atunci când î�ț�i
păstrezi banii gheaț�ă î�n timpul unei tendinț�e ascendente a
pieț�ei, deoarece conș� tientizezi până î�n măduva oaselor la
ce profit renunț�i dacă nu deț�ii acț�iuni avantajoase. Să spu-

nem că banii aduc un câș� tig de 1%, iar acț�iunile generează
o rentabilitate de 10% pe an. Diferenț�a acesta de 9% te va
măcina î�n fiecare zi.
Dar, dacă acei bani gheaț�ă te vor ajuta să eviț�i să î�ț�i
vinzi acț�iunile pe o piaț�ă î�n scădere, profitul pe care î�l vei
avea nu va mai fi de 1% pe an – poate fi o cifră mult mai
mare, căci evitarea unei vânzări disperate de acț�iuni la mo-
mentul nepotrivit poate fi mai benefică pentru veniturile
pe care le vei acumula pe parcursul vieț�ii tale decât câteva
zeci de lovituri de zile mari.
Efectul compus nu se bazează pe obț�inerea unor profi-
turi mari. Doar profiturile bune, susț�inute fără î�ntrerupere
pe o perioadă cât mai î�ndelungată – mai ales î�n vremuri
haotice, dezastruoase – vor avea mereu câș� tig de cauză.
2. Planificarea este importantă, dar cea mai impor-

tantă parte a oricărui plan este să planifici și situația
în care planul nu va funcționa conform planului.
Ș� tii cum se spune: când î�ț�i faci planuri, Dumnezeu râde. Pla-
nificarea financiară ș� i planificarea investiț�iilor sunt cruciale,
fiindcă î�ț�i arată dacă acț� iunile pe care le î�ntreprinzi se
î�ncadrează î�n limitele rezonabilului. Dar puț� ine planuri,
indiferent de tipul lor, supravieț�uiesc după prima ciocnire
cu lumea reală. Dacă vrei să î�ț�i planifici venitul, rata econo-
miilor ș� i rentabilitatea pieț�ei pentru următorii 20 de ani,
gândeș� te-te la toate evenimentele din ultimii 20 de ani
pe care nimeni nu le-ar fi putut anticipa: 11 septembrie,
un boom ș� i un declin al pieț�ei imobiliare î�n urma cărora
aproape 10 milioane de americani ș� i-au pierdut locuinț�a,

o criză financiară î�n urma căreia aproape 9 milioane de
oameni ș� i-au pierdut locul de muncă, apoi o creș� tere a bursei
care a bătut toate recordurile ș� i un coronavirus care zgudu-
ie lumea chiar î�n momentul î�n care scriu aceste rânduri.
Planurile sunt utile numai dacă fac faț�ă realităț�ii. Iar
realitatea tuturor este un viitor plin de necunoscute.
Un plan bun nu te va lăsa să te prefaci că acest fapt nu
este adevărat; te va ajuta să î�l accepț�i ș� i să î�nț�elegi impor-
tanț�a marjelor de eroare. Cu cât vei avea nevoie mai mare
ca anumite elemente ale planului să fie adevărate, cu atât
viaț�a ta financiară va deveni mai fragilă. Dacă vei calcula o
marjă de eroare pentru rata economiilor suficient de mare
î�ncât să poț�i spune: „Ar fi minunat dacă rentabilitatea
pieț�ei ar fi de 8% pe an î�n următorii 30 de ani, dar chiar ș� i
dacă va fi de doar 4% pe an, tot va fi bine”, planul tău va fi
cu atât mai valoros.
Multe pariuri dau greș� nu pentru că ar fi greș� ite, ci pen-
tru că erau corecte î�n principal î�ntr-o situaț�ie î�n care lucru-
rile trebuiau să meargă exact aș� a cum s-a calculat. Marja
de eroare – denumită ș� i marja de siguranț�ă – este una din-
tre cele mai subestimate forț�e î�n finanț�e. Aceasta î�mbracă
diferite forme: un buget rezonabil, o gândire flexibilă sau
un calendar lejer – orice lucru care î�ți� permite să fii mulț�umit
cu rezultate variate.
Nu este acelaș� i lucru cu a fi conservator. Să fii conser-
vator î�nseamnă să eviț�i un anumit nivel de risc. Marja de
siguranț�ă implică mărirea ș� anselor de succes la un anumit
nivel de risc prin mărirea ș� anselor de supravieț�uire. Magia
este următoarea: cu cât marja de siguranț�ă este mai mare,
cu atât vei avea nevoie de un avantaj mai mic pentru a te

bucura de un rezultat favorabil.
3. O personalitate echilibrată – să fii optimist în

privința viitorului, dar paranoic cu privire la ceea
ce te-ar putea împiedica să ajungi la acel viitor –
este vitală.
Optimismul este definit, de obicei, drept convingerea că lu-
crurile vor merge bine. Dar această formulare este incom-
pletă. Optimismul raț�ional este convingerea că ș� ansele sunt
î�n favoarea ta ș� i că, î�n timp, lucrurile se vor echilibra ș� i vor
duce la un rezultat pozitiv, chiar dacă drumul până acolo
este presărat cu suferinț�ă. De fapt, ș� tii că va fi presărat cu
suferinț�ă. Poț�i să fii optimist crezând că traiectoria de creș� -
tere pe termen lung este ascendentă ș� i spre dreapta, dar, î�n
acelaș� i timp, să fii la fel de sigur ș� i de faptul că drumul până
acolo este un teren minat ș� i că aș� a va fi mereu. Cele două
nu se exclud reciproc.
Ideea că un lucru poate fi bun pe termen lung, deș� i este
un caz pierdut pe termen scurt nu este intuitivă, dar aș� a merg
multe lucruri î�n viaț�ă. Până la vârsta de 20 de ani, un om
obiș� nuit poate pierde aproximativ jumătate din sinapsele
pe care le avea î�n creier la 2 ani, î�ntrucât căile neuronale
ineficiente ș� i redundante sunt eliminate. Dar un individ de
20 de ani este mult mai deș� tept decât unul de 2 ani. Distru-
gerea î�n ciuda progresului nu este doar posibilă, este ș� i o
modalitate eficientă de a elimina excesul.
Imaginează-ț�i că eș� ti părinte ș� i că te poț�i uita î�n creie-
rul copilului tău. Î�n fiecare dimineaț�ă, ai observa tot mai
puț�ine sinapse î�n capul lui. Ai intra î�n panică! Ai spune:

„Sigur nu-i a bună, văd pierdere ș� i distrugere aici. Trebuie
să intervenim. Trebuie să mergem la doctor!”. Dar nu se
î�ntâmplă aș� a. Pentru că, ceea ce vezi tu este calea normală
a progresului.
Adesea, economiile, pieț�ele ș� i carierele urmează un drum
similar – creș� tere pe fondul pierderilor.
Iată cum s-a prezentat economia SUA î�n ultimii 170 de ani:
Dar ș� tii ce s-a î�ntâmplat î�n această perioadă? De unde

să î�ncepem...
• 1,3 milioane de americani au murit luptând î�n nouă
războaie importante.
• Aproximativ 99,9% dintre companiile î�nființ�ate au
dat faliment.
• Patru preș� edinț�i ai SUA au fost asasinaț�i.

• 675.000 de americani au murit î�ntr-un singur an
din cauza unei pandemii de gripă.
• 30 de catastrofe naturale au dus fiecare la moartea
a cel puț�in 400 de americani.
• 33 de recesiuni economice au durat î�mpreună 48 de
ani.
• Numărul analiș� tilor care au anticipat oricare dintre
aceste recesiuni economice este zero.
• Bursa de valori a î�nregistrat o scădere mai mare de
10% imediat după o creș� tere, de cel puț�in 102 ori.
• Valoarea acț�iunilor a scăzut cu ⅓ de cel puț�in 12 ori.
• Inflaț�ia anuală a depăș� it pragul de 7% î�n 20 de ani
diferiț�i.
• Sintagma „pesimism economic” a apărut î�n ziare
de cel puț�in 29.000 de ori, conform Google.
Standardul nostru de viaț�ă a crescut de 20 de ori î�n

aceș� ti 170 de ani, dar nu a trecut aproape nicio zi fără mo-
tive concrete de pesimism.
O mentalitate care poate fi ș� i paranoică ș� i optimistă î�n
acelaș� i timp este greu de menț�inut, pentru că a vedea lu-
crurile î�n alb ș� i negru cere mai puț�in efort decât accepta-
rea nuanț�elor. Dar ai nevoie de paranoia pe termen scurt
pentru a supravieț�ui suficient cât să valorifici optimismul
pe termen lung.
Jesse Livermore a î�nvăț�at asta pe pielea lui.
El a asociat vremurile bune cu sfârș� itul vremurilor
proaste. Î�mbogăț�irea l-a făcut să simtă că î�ș�i putea păstra
averea ș� i că era invincibil. Iată la ce reflecta odată ce a pier-

dut aproape tot:
Câteodată, mă gândesc că niciun preț� nu este prea

mare pentru ca un speculant să î�nveț�e cum să nu se
umfle î�n pene. Sfârș� itul multor oameni geniali poate
fi pus exclusiv pe seama faptului că s-au umflat î�n pene.
„Este o boală costisitoare, î�n tot locul ș� i pentru toată

lumea”, a spus el.
Î�n continuare, vom vorbi despre o altă abordare care
ne dă bătăi de cap atunci când î�ncercăm să î�nț�elegem creș� -
terea î�n ciuda adversităț�ii.
6.
Puțin, dar bun
Poți să te înșeli în 50% din cazuri
și tot să faci avere.
Am tot muncit la treaba asta vreme de 30 de ani.
Cred că ecuația este simplă, unele proiecte merg,
iar altele nu. N-are rost să trudești la niciunul.
Pur și simplu treci la următorul.
‒ fragment din discursul ț�inut de Brad Pitt

când a primit premiul Screen Actors Guild
H einz Berggruen a fugit din Germania nazistă î�n 1936.

S-a stabilit î�n America, unde a studiat literatura la Uni-
versitatea Berkeley din California.
După spusele celor mai mulț� i, nu se arătase deosebit
de promiț�ător î�n tinereț�ea lui. Dar, î�n anii ’90, Berggruen
era, din toate punctele de vedere, unul dintre cei mai de
succes dealeri de artă din toate timpurile.
Î� n 2000, a vândut guvernului german o parte din im-
presionanta sa colecț� ie de tablouri semnate de Picasso,
Braque, Klee ș� i Matisse cu mai mult de 100 de milioane de
euro. A fost o afacere atât de bună, î�ncât germanii efectiv
au considerat-o o donaț�ie. Valoarea colecț�iei pe piaț�a pri-
vată depăș� ea cu mult 1 miliard de dolari.
Faptul că o singură persoană poate aduna un număr atât
de mare de capodopere este uluitor. Arta este cât se poate
de subiectivă. Cum ar fi putut prevedea cineva, din timp,
care aveau să devină cele mai căutate lucrări ale secolului?
Ai putea spune că e „pricepere”.
Ai putea spune că e „noroc”.
Firma de investiț�ii Horizon Research are ș� i o a treia ex-

plicaț�ie. Ș� i este foarte relevantă pentru investitori.
„Marii investitori cumpărau artă î�n cantităț�i uriaș� e”,
potrivit firmei19. „O parte din colecț�ii se dovedeau a fi in-
vestiț�ii foarte bune ș� i erau păstrate î�ndeajuns de mult timp
pentru ca profitul portofoliului să se apropie de profitul
celor mai bune elemente din portofoliu. Asta-i tot.”
Marii dealeri de artă acț�ionau precum fondurile de index.
Cumpărau tot ce puteau. Ș� i cumpărau portofolii î�ntregi, nu
doar lucrările care le plăceau. Apoi, aș� teptau să vadă care
vor fi cele câș� tigătoare.
Asta-i tot.
Poate că 99% dintre lucrările pe care cineva ca Berg-
gruen le achiziț�ionează de-a lungul vieț�ii se dovedesc a fi fără
valoare. Dar asta nu prea contează dacă restul de 1% sunt
operele unui artist precum Picasso. Chiar dacă s-ar î�nș� ela
de cele mai multe ori, Berggruen tot poate ajunge să facă
o alegere nemaipomenită.
Multe lucruri merg aș� a î�n afaceri ș� i î�n investiț�ii. Coada
lungă* – cel mai î�ndepărtat punct de la finalul unei distribu-
ț�ii a rezultatelor – are o influenț�ă extraordinară î�n finanț�e,
unde un număr mic de evenimente poate fi responsabil pen-
tru majoritatea rezultatelor.
* Sintagma „coadă lungă” este o strategie de afaceri care permite com-

paniilor să realizeze profituri semnificative prin vânzarea unor volume
mici de articole greu de găsit către mulți clienți, în loc să vândă doar
volume mari dintr-un număr redus de articole populare. Expresia a
fost inventată în 2004 de către cercetătorul Chris Anderson, care sus-
ține că aceste bunuri ar putea crește în profit, deoarece consumatorii
se îndepărtează de piețele principale. Coada lungă se poate referi, de
asemenea, la un tip de răspundere în industria asigurărilor sau la riscul
de coadă găsit în portofoliile de investiții. (n. red.)
PUȚIN, DAR BUN 99
Este un lucru greu de acceptat, chiar dacă î�nț�elegi raț�io-

namentul. Faptul că un investitor se poate î�nș� ela î�n 50%
dintre cazuri, ș� i tot ajunge să facă avere, nu este intuitiv.
Î�nseamnă că subestimăm cât de normal este ca multe lucruri
să dea greș� . Ceea ce ne face să avem o reacț�ie exagerată
atunci când acest lucru se î�ntâmplă.
__________________
Vaporașul Willie l-a făcut cunoscut pe Walt Disney ca reali-

zator de desene animate. Succesul î�n afaceri a fost o cu totul
altă poveste. Primul studio al lui Disney a dat faliment.
Producț�ia filmelor lui era monstruos de costisitoare, iar
condiț�iile finanț�ării erau revoltătoare. Până î�n 1935, Dis-
ney produsese mai bine de 400 de desene animate. Majo-
ritatea erau de scurt metraj, majoritatea erau iubite de
spectatori ș� i majoritatea au dus la pierderi colosale.
Albă ca Zăpada și cei șapte pitici a schimbat totul.
Î�ncasările de 8 milioane de dolari din primele ș� ase luni
ale anului 1938 au fost mult peste orice câș� tig din trecut al
companiei. Au transformat Studiourile Disney. Toate dato-
riile companiei au fost plătite. Cei mai importanț�i angajaț�i
au primit bonusuri pentru loialitate. Compania a achizi-
ț� ionat un studio nou de ultimă generaț�ie î�n Burbank, care
există ș� i î�n ziua de astăzi. Un Oscar l-a făcut pe Walt să treacă
de la faimos la o celebritate î�n toată regula. Până î�n 1938,
produsese deja sute de ore de film. Dar, din perspectiva
afacerii, cele 83 de minute din Albă ca Zăpada erau singu-
rele care contau.
Orice lucru semnificativ, profitabil, faimos sau influent
este rezultatul unui eveniment de tip „coadă lungă” – un
eveniment izolat, unul la câteva mii sau milioane. Ș� i mare

parte din atenț�ia noastră se î�ndreaptă spre lucruri semni-
ficative, profitabile, faimoase sau influente. Având î�n vede-
re că cele mai multe lucruri cărora le acordăm atenț�ie sunt
rezultatul unui eveniment imprevizibil, este uș� or să subes-
timăm raritatea ș� i puterea unor astfel de evenimente.
Unele industrii care sunt puse î�n miș� care de evenimen-
tele de tip „coadă lungă” sunt evidente. De pildă, capitalul
de risc. Dacă un investitor de capital de risc face 50 de in-
vestiț�ii, probabil se aș� teaptă ca jumătate din ele să eș� ueze,
10 să fie bunicele ș� i una sau două să reprezinte reuș� ite im-
portante care să ducă la un profit de 100%. Firma de inves-
tiț�ii Correlation Ventures a analizat cifrele20. Din mai bine
de 21.000 de finanț�ări cu capital de risc din 2004 până î�n
2014:
• 65% au pierdut bani.

• 2,5% din investiț�ii au produs un câș� tig de 10-20 de
ori mai mare.
• 1% au avut un profit de peste 20 de ori mai mare.
• 0,5% – aproximativ 100 de companii din 21.000 –
au câș� tigat de cel puț�in 50 de ori mai mult. De aici
provine majoritatea profitului î�n acest domeniu.
Poate te gândeș� ti că acesta este motivul pentru care ca-

pitalul de risc este atât de riscant. Iar toț�i cei care investesc
î�n VC* ș� tiu că este riscant. Majoritatea start-upurilor dau
faliment, iar lumea î�ngăduie doar câteva mega-succese.
* Venture Capital, în traducere: capital de risc. (n. red.)

PUȚIN, DAR BUN 101
Dacă vrei venituri mai sigure, mai previzibile ș� i mai

stabile, investeș� ti î�n marile companii publice.
Sau aș� a te gândeș� ti tu.
Nu uita, evenimentele de tip „coadă lungă” pun totul
î�n miș� care.
De-a lungul timpului, distribuț�ia succesului printre ac-
ț�iunile marilor companii listate la bursă nu diferă prea mult
de cea din cadrul capitalului de risc.
Majoritatea companiilor publice o duc prost, câteva se
descurcă bine ș� i foarte puț�ine se bucură de un succes ex-
traordinar, acestea generând ș� i majoritatea profiturilor
realizate la bursă.
J.P. Morgan Asset Management a publicat la un moment
dat distribuț�ia câș� tigurilor pentru Indicele Russell 3000
– o colecț�ie mare ș� i cuprinzătoare de companii publice –
î�ncepând cu anul 198021.
Pe parcursul perioadei analizate, 40% din acț� iunile
Russell 3000 ș� i-au pierdut 70% din valoare, pe care nu
ș� i-au mai recăpătat-o niciodată.
Efectiv toate câș� tigurile generale ale indicelui au pro-
venit din 7% din companiile componente care au avut per-
formanț�e mai mari cu cel puț�in două abateri standard.
Te aș� tepț�i la astfel de lucruri î�n domeniul capitalului
de risc. Dar s-a î�ntâmplat î�n cadrul unui indice plictisitor,
diversificat.
Această lovitură a companiilor publice nu ocoleș� te
nicio industrie. Mai bine de jumătate dintre companiile
tehnologice ș� i de telecomunicaț� ii î�ș�i pierd î�n mare parte
valoarea ș� i nu î�ș�i mai revin niciodată. Chiar ș� i î�n rândul

serviciilor publice, rata eș� ecului este mai mare de 1 din 10:
Interesant î�n cazul de faț�ă este că firma trebuie să fi

atins un anumit nivel de succes pentru a deveni o compa-
nie publică ș� i membră a Indicelui Russell 3000. Este vorba
despre corporaț�ii recunoscute, nu start-upuri î�nființ�ate de
pe o zi pe alta. Chiar ș� i aș� a, majoritatea au o durată de viaț�ă
măsurată î�n ani, nu î�n generaț�ii.
Iată un exemplu de astfel de companie: Carolco, fostă
membră a Indicelui Russell 3000.
Aceasta a produs unele dintre cele mai importante filme
din anii ’80 ș� i ’90, printre care primele trei părț�i din seria
Rambo, Terminator 2, Basic Instinct ș� i Total Recall.
Carolco a fost listată la bursă î�n 1987. A avut un succes
uriaș� , scoț�ând filme bine cotate unul după altul. Î�n 1991 a
PUȚIN, DAR BUN 103
realizat un venit de jumătate de miliard de dolari, dispunând

de o capitalizare de piaț� ă de 400 de milioane de dolari
– o sumă mare la vremea respectivă, mai ales pentru un
studio cinematografic.
Apoi, a dat faliment.
Producț�iile cu î�ncasări foarte mari s-au oprit, câteva
proiecte cu buget mare nu s-au bucurat de succes ș� i, până
la mijlocul anilor ’90, Carolco era deja de domeniul trecu-
tului. A dat faliment î�n 1996. Acț�iunile ajung la zero ș� i la
revedere. O pierdere catastrofală. Ș� i, de-a lungul timpului,
4 din 10 companii publice suferă o astfel de pierdere. Po-
vestea firmei Carolco merită spusă nu pentru că este unică,
ci pentru că este comună.
Iată cea mai importantă parte a acestei poveș� ti: din 1980,
Indicele Russell 3000 a crescut de cel puț�in 73 de ori. Este
o rentabilitate senzaț�ională. Este un succes.
40% din companiile indicelui au fost de-a dreptul niș� te
eș� ecuri. Dar cele 7% dintre componente care au obț�inut
rezultate extrem de bune au fost mai mult decât suficiente
pentru a compensa falimentele. Acelaș� i lucru ca î�n cazul lui
Heinz Berggruen, dar cu Microsoft ș� i Walmart î�n loc de Pi-
casso ș� i Matisse.
Pe lângă faptul că doar câteva companii generează î�n
mare parte profitul bursei, î�n cadrul acestor companii mai
sunt prezente ș� i alte evenimente de tip „coadă lungă”.
Î�n 2018, Amazon a produs 6% din veniturile Indicelui
S&P 500. Iar dezvoltarea companiei Amazon se datorează
aproape î�n î�ntregime serviciilor Prime ș� i Amazon Web, care,
la rândul lor, sunt evenimente de tip „coadă lungă” î�ntr-o
companie care a testat sute de produse, de la Fire Phone

până la agenț�ii de turism.
Apple era responsabilă pentru aproape 7% din venitu-
rile indicelui î�n 2018, ș� i este propulsată î�n mod covârș� itor
de iPhone, care î�n lumea produselor tehnologice este cel
mai clar exemplu posibil de „coadă lungă”.
Ș� i cine lucrează î�n aceste companii? Rata de angajare
la Google este de 0,2%22. La Facebook, de 0,1%23. La Apple,
de circa 2%24. Deci, oamenii care lucrează la aceste proiecte
de tip „coadă lungă”, care generează profituri de tip „coadă
lungă”, au cariere de tip „coadă lungă”.
Ideea că doar câteva lucruri sunt responsabile pentru
majoritatea rezultatelor nu este valabilă numai pentru com-
paniile din portofoliul tău de investiț�ii. Este ș� i o parte im-
portantă a comportamentului tău ca investitor.
Napoleon definea geniul militar drept „omul care poate
face lucruri obiș� nuite atunci când toț� i din jurul lui o iau
razna.”
La fel se î�ntâmplă ș� i î�n investiț�ii.
Majoritatea sfaturilor financiare vizează ziua de azi.
Ce ar trebui să faci acum ș� i ce acț�iuni par a fi bune de cum-
părat astăzi?
Dar, de cele mai multe ori, nu ziua de azi este importan-
tă. De-a lungul vieț�ii tale ca investitor, deciziile pe care le
iei azi sau mâine sau săptămâna viitoare nu vor conta nici
pe departe la fel de mult ca modul î�n care te vei comporta
î�n acele câteva zile – probabil 1% din timp sau mai puț� in
– când toț�i î�n jurul tău o iau razna.
PUȚIN, DAR BUN 105
Gândeș� te-te ce s-ar î�ntâmpla dacă ai economisi î�n fie-

care lună câte un dolar din 1900 până î�n 2019.
Ai putea investi dolarul acela î�n bursa de valori ameri-
cană î�n fiecare lună, fie vremea bună sau rea. Nu contează
dacă economiș� tii anunț�ă î�n gura mare o recesiune iminentă
sau o nouă piaț�ă î�n scădere. Tu doar continui să investeș� ti.
Să zicem că acest investitor se numeș� te Sue.
Dar poate că gândul de a investi î�n timpul unei recesi-
uni te sperie prea tare. Aș� a că, poate î�ț�i investeș� ti dolarul î�n
bursa de valori atunci când economia nu se află î�n recesiune,
vinzi totul pe timp de criză ș� i economiseș� ti dolarul lunar
sub formă de bani gheaț�ă, apoi investeș� ti totul î�napoi î�n
bursă când se î�ncheie recesiunea. Să zicem că acest inves-
titor se numeș� te Jim.
Sau, poate vor trece câteva luni până să te sperie rece-
siunea, iar apoi durează ceva până redobândeș� ti î�ncrederea
să revii la bursă. Investeș� ti un dolar î�n acț�iuni când nu exis-
tă nicio recesiune, le vinzi la ș� ase luni după ce izbucneș� te
criza ș� i reinvesteș� ti la ș� ase luni de la î�ncheierea recesiunii.
Lui î�i vom spune Tom.
Câț�i bani ar câș� tiga aceș� ti trei investitori î�n timp?
Sue acumulează 435.551 dolari.
Jim are 257.386 dolari.
Tom are 234.476 dolari.
Sue câș� tigă detaș� at.
Î�ntre anul 1900 ș� i anul 2019 sunt 1.428 de luni. Puț�in
peste 300 dintre ele au corespuns unor perioade de recesi-
une. Deci, datorită faptului că ș� i-a păstrat calmul î�n doar 22%
din timp, când economia era î�n plină criză sau î�n pragul ei,
Sue câș� tigă cu aproape trei sferturi mai mulț�i bani decât Jim
sau Tom.
Iată un exemplu mai recent: felul î�n care te-ai compor-
tat ca investitor î�n timpul celor câtorva luni de la sfârș� itul
lui 2008 ș� i până la î�nceputul lui 2009 va avea probabil un
impact mai mare asupra veniturilor tale de-a lungul vieț�ii
decât tot ce ai făcut din 2000 până î�n 2008.
O glumă veche care circulă printre piloț�i spune că slujba
lor constă î�n „ore î�ntregi de plictiseală, î�ntrerupte de mo-
mente de groază absolută”. Acelaș� i lucru este valabil ș� i î�n
investiț�ii. Succesul tău ca investitor va fi determinat de fe-
lul î�n care reacț�ionezi î�n acele câteva momente de groază,
nu î�n anii î�n care ai mers pe pilot automat.
O bună definiț�ie a geniului î�n investiț�ii ar fi bărbatul sau
femeia care poate face lucruri obiș� nuite atunci când toț�i
din jur o iau razna.
Coada lungă conduce totul.
__________________
Când accepț�i că evenimentele de tip „coadă lungă” conduc

totul î�n afaceri, investiț�ii ș� i finanț�e, î�ț�i dai seama că este
normal ca multe lucruri să meargă prost, să se strice, să
dea greș� ș� i să se prăbuș� ească.
Dacă eș� ti un bun agent de bursă, vei alege corect poate
î�n jumătate din cazuri.
Dacă eș� ti un bun lider î�n afaceri, poate că jumătate din
ideile tale cu privire la produse ș� i strategii vor da roade.
Dacă eș� ti un bun investitor, î�n majoritatea anilor î�ț�i va
merge biniș� or ș� i î�n mulț�i î�ț�i va merge prost.
PUȚIN, DAR BUN 107
Dacă eș� ti un bun angajat, vei găsi compania potrivită

î�n domeniul potrivit după mai multe î�ncercări ș� i perioade
de probă.
Iar asta doar dacă eș� ti bun.
Peter Lynch este unul dintre cei mai buni investitori ai
timpurilor noastre. „Dacă eș� ti nemaipomenit î�n afacerea
asta, ai dreptate de 6 ori din 10”, a spus el odată.
Sunt domenii î�n care trebuie să fii perfect de fiecare
dată. Cum ar fi pilotarea unui avion, de exemplu. Apoi, sunt
domenii î�n care trebuie să fii destul de bun aproape tot
timpul. Să zicem ca bucătar-ș� ef al unui restaurant.
Investiț�iile, afacerile ș� i finanț�ele nu sunt ca aceste
domenii.
Un lucru pe care l-am î�nvăț�at ș� i de la investitori, ș� i de la
antreprenori este că nimeni nu ia decizii bune tot timpul.
Cei mai impresionanț�i oameni au capul plin de idei î�ngro-
zitoare pe care de multe ori le pun î�n practică.
Uită-te la Amazon. Nu te gândeș� ti că o lansare eș� uată a
unui produs la o companie importantă ar fi normală ș� i î�n
regulă. Intuitiv, te-ai gândi că CEO-ul ar trebui să le ceară
scuze acț�ionarilor. Dar Jeff Bezos, CEO-ul, a declarat la pu-
ț�in timp după lansarea dezastruoasă a lui Fire Phone:
Dacă vă î�nchipuiț�i că acesta a fost un mare eș� ec,

muncim la alte eș� ecuri ș� i mai mari î�n clipa asta. Nu
glumesc. Unele din ele vor face ca Fire Phone să pară
o nimica toată.
Nu este nicio problemă dacă Amazon pierde o grămadă

de bani pe Fire Phone, deoarece pierderea va fi compensată
de Amazon Web Services, de exemplu, care generează câș� -

tiguri de miliarde de dolari. Coada lungă sare î�n ajutor.
Reed Hastings, CEO al Netflix, a anunț�at la un moment
dat că firma anulase mai multe producț�ii cu buget mare.
A spus aș� a:
Rata noastră de succes este mult prea ridicată î�n mo-

mentul de faț�ă. Eu pun mereu presiune pe echipa de
marketing. Trebuie să ne asumăm mai multe riscuri.
Trebuie să î�ncercăm mai multe lucruri nebuneș� ti, fi-
indcă ar trebui să avem o rată generală a anulării
abonamentelor mai ridicată.
Acestea nu sunt aiureli ș� i nici un mod de a evita res-

ponsabilitatea. Sunt o recunoaș� tere inteligentă a felului î�n
care evenimentele de tip „coadă lungă” duc la succes. Ș� tii
cu certitudine că, pentru fiecare Amazon Prime sau Orange
is The New Black, vei î�ntâmpina ș� i câteva eș� ecuri.
Unul dintre motivele pentru care această gândire nu
este intuitivă este că, î�n majoritatea domeniilor de activita-
te, nu vedem decât produsul finit, nu ș� i pierderile suferite
care au dus la produsul de succes.
Când î�l văd la televizor, Chris Rock este foarte nostim,
este ireproș� abil. Când susț�ine spectacole î�n zeci de cluburi
mici an de an, este doar acceptabil. Acest lucru se î�ntâmplă
intenț�ionat. Niciun geniu al comediei nu este atât de deș� tept
î�ncât să ș� tie dinainte care vor fi cele mai apreciate glume.
Orice mare comediant î�ș�i testează materialul î�n localuri mici
î�nainte să î�l prezinte pe marile scene. Rock a fost î�ntrebat
odată dacă î�i este dor de cluburile mici. El a răspuns:
PUȚIN, DAR BUN 109
Când dau startul unui turneu, nu e ca ș� i cum î�ncep cu

spectacole pe stadioane. Î�nainte de ultimul turneu, am
avut reprezentaț�ii î�ntr-un local din New Brunswick,
numit The Stress Factory. Am susț�inut 40 sau 50 de
spectacole ca să mă pregătesc pentru turneu.
Un ziar a analizat aceste reprezentaț�ii î�n localurile mici.

Conform respectivei publicaț�ii, Rock frunzărea pagini î�n-
tregi de notiț�e ș� i căuta prin material. „Va trebui să renunț�
la o parte din glumele astea”, a spus el chiar î�n mijlocul
scheciului. Glumele bune pe care le văd pe Netflix sunt
„cozile lungi” care se remarcă dintr-un univers de sute de
î�ncercări.
Un lucru asemănător se î�ntâmplă ș� i î�n cazul investiț�ii-
lor. Este uș� or să afli averea netă a lui Warren Buffett sau
veniturile lui medii anuale. Chiar ș� i care au fost cele mai
bune ș� i mai remarcabile investiț�ii ale sale. Sunt î�n văzul tu-
turor ș� i despre ele discută lumea.
Este mult mai greu să pui cap la cap toate investiț�iile
pe care le-a făcut de-a lungul carierei. Nimeni nu vorbeș� te
despre alegerile neinspirate, despre afacerile murdare, des-
pre achiziț�iile proaste. Dar acestea sunt o parte importantă
a poveș� tii lui Buffett. Sunt partea nevăzută a veniturilor
generate de evenimentele de tip „coadă lungă”.
La ș� edinț�a acț�ionarilor de la Berkshire Hathaway din
2013, Warren Buffett a spus că a deț�inut î�ntre 400 ș� i 500 de
acț�iuni î�n viaț�a lui ș� i că mare parte din banii pe care î�i are
au fost câș� tigaț�i cu 10 din ele. Charlie Munger a adăugat:
„Dacă dai deoparte doar câteva dintre investiț�iile de top
făcute de Berkshire, palmaresul ei pe termen lung este oa-

recum mediocru”.
Atunci când acordăm o atenț�ie deosebită succeselor
unei persoane pe care o luăm drept model, trecem cu ve-
derea că, de fapt, câș� tigurile ei provin dintr-un procent mic
din acț�iunile î�ntreprinse. Astfel, eș� ecurile, pierderile ș� i ob-
stacolele noastre ne fac să credem că facem ceva greș� it.
Dar probabil că ș� i noi facem alegeri proaste, sau oarecum
bune, la fel de des precum li se î�ntâmplă maeș� trilor. Se poate
ca alegerile lor bune să fi fost mai bune ca ale tale, dar se
poate ș� i să fi făcut alegeri proaste la fel de des ca tine.
„Nu e important dacă alegi corect sau greș� it”, spunea
cândva George Soros, „ci câț�i bani faci atunci când alegi co-
rect ș� i câț�i pierzi atunci când alegi greș� it.” Poț�i să te î�nș� eli
î�n 50% din cazuri ș� i tot să faci o avere.
__________________
Sunt 100 de miliarde de planete î�n galaxia noastră ș� i numai

una, din câte ș� tim, este populată de viaț�ă inteligentă.
Faptul că tu citeș� ti acum această carte este rezultatul
celei mai lungi cozi pe care ț�i-o poț�i î�nchipui.
Este un lucru de care te poț�i bucura. Acum, hai să ve-
dem cum pot banii să te facă să te bucuri ș� i mai mult.
7.
Libertate
Controlul asupra timpului tău reprezintă
cele mai mari dividende pe care le poți
cumpăra cu bani.
C ea mai mare bogăț� ie este posibilitatea de a te trezi
î�n fiecare dimineaț�ă ș� i de a spune: „Azi pot să fac orice
vreau eu”.
Oamenii vor să devină mai bogaț�i pentru a fi mai feri-
ciț�i. Fericirea este un subiect complicat, deoarece fiecare om
este diferit. Dar, dacă există un numitor comun când vine
vorba de fericire – un combustibil universal pentru bucu-
rie –, acela este dorinț�a oamenilor de a avea control asupra
vieț�ii lor.
Posibilitatea de a face ce vrei, când vrei, cu cine vrei ș� i
cât vrei este nepreț�uită. Reprezintă cele mai mari dividen-
de pe care le poț�i cumpăra cu bani.
__________________
Angus Campbell a fost psiholog la Universitatea din Michi-

gan. Născut î�n 1910, cercetările lui au avut loc î�ntr-o epocă
î�n care psihologia se concentra î�n mod covârș� itor pe
acele afecț�iuni care doborau oamenii – depresie, anxieta-
te, schizofrenie.
Campbell a vrut să afle ce î�i făcea fericiț�i pe oameni.
Cartea lui din 1981, The Sense of Wellbeing in America
(Sentimentul bunăstării în America) î�ncepe prin a remarca
faptul că oamenii sunt, î�n general, mai fericiț�i decât pre-
supun mulț�i psihologi. Î�nsă este evident că unii o duc mai
bine decât alț�ii. Ș� i nu poț�i neapărat să î�i grupezi î�n funcț�ie
de venit, localizare geografică sau educaț�ie, deoarece foarte
mulț�i apartenenț�i ai acestor categorii ajung să sufere de ne-

fericire cronică.
Cel mai puternic numitor comun al fericirii era simplu.
Campbell l-a rezumat astfel:
Sentimentul puternic că ai control asupra vieț�ii tale

este un indicator mai sigur al sentimentului pozitiv de
bunăstare decât oricare dintre condiț�iile obiective
de viaț�ă pe care le-am luat î�n calcul.
Mai important decât salariul. Mai important decât di-

mensiunea locuinț�ei. Mai important decât prestigiul servi-
ciului. Să ai control când vine vorba de a face ce vrei, când
vrei ș� i cu cine vrei este cea mai extinsă variabilă a stilului
de viaț�ă care î�i face pe oameni fericiț�i.
Cea mai mare valoare intrinsecă a banilor – ș� i putem
s-o repetăm la nesfârș� it – este capacitatea lor de a-ț�i oferi
control asupra timpului tău. De a obț�ine, puț�in câte puț�in,
un nivel de independenț�ă ș� i autonomie care provine din
banii necheltuiț�i, care î�ț�i oferă un control mai mare asupra
a ceea ce poț�i face ș� i a momentului î�n care să acț�ionezi.
O avere mică î�nseamnă posibilitatea de a-ț�i lua câteva
zile libere când eș� ti bolnav, fără să î�ț�i faci gaură î�n buget.
Câș� tigarea acestei posibilităț�i este un lucru uriaș� dacă nu
dispui de ea.
O sumă puț�in mai mare î�nseamnă că poț�i aș� tepta să
găseș� ti un serviciu bun după ce ai fost dat afară ș� i nu să î�l
accepț�i pe primul care se iveș� te. Un lucru de felul acesta î�ț�i
poate schimba viaț�a.
LIBERTATE 115
Acoperirea cheltuielilor de urgenț�ă pe ș� ase luni î�nseam-

nă să nu fii î�ngrozit de ș� eful tău, deoarece ș� tii că nu vei
ajunge la sapă de lemn dacă vei fi nevoit să î�ț�i iei liber un
timp pentru a-ț�i găsi alt loc de muncă.
O cifră ș� i mai mare î�nseamnă posibilitatea de a accepta
un serviciu mai prost plătit, dar cu program flexibil. Poate
unul mai aproape de casă. Sau posibilitatea de a face faț�ă
unei urgenț�e medicale fără a fi î�mpovărat ș� i mai mult de
grija de a nu avea cu ce să-ț�i plăteș� ti tratamentul.
Apoi, mai este ș� i posibilitatea de a te pensiona atunci
când vrei tu, nu atunci când trebuie.
Să-ț�i foloseș� ti banii pentru a câș� tiga timp ș� i opț�iuni î�ț�i
aduce un avantaj î�n stilul de viaț�ă cu care puț�ine bunuri de
lux pot concura.
Î�n timpul facultăț�ii, î�mi doream să fiu bancher de in-
vestiț�ii. Motivul era unul singur: se făceau mulț�i bani. Asta
era singura mea motivaț�ie ș� i eram 100% sigur că aveam să
fiu mai fericit odată ce ar fi devenit realitate. Î�n primul an
de facultate, am obț�inut un stagiu pe timpul verii la o bancă
de investiț�ii din Los Angeles ș� i mă simț�eam de parcă aș� fi
câș� tigat la loteria carierelor. Era tot ce î�mi doream.
Î�n prima zi, mi-am dat seama de ce bancherii de inves-
tiț�ii sunt foarte bine plătiț�i: au un program mai lung ș� i mai
controlat decât credeam că poate duce un om. De altfel, cei
mai mulț�i nu fac faț�ă. Să pleci acasă î�nainte de miezul nopț�ii
era considerat un lux, iar la birou circula o vorbă: „Dacă nu
vii la muncă sâmbătă, nu te mai obosi să vii duminică”.
Jobul mă provoca intelectual, era bine plătit ș� i mă făcea să
mă simt important. Dar î�n fiecare secundă din timpul meu
eram sclavul cerinț�elor ș� efului, motiv suficient pentru ca
î�ntreaga experienț�ă să devină una dintre cele mai neferici-

te din viaț�a mea. Era un stagiu de patru luni. Am rezistat o
lună.
Cel mai trist lucru a fost că î�mi plăcea jobul. Ș� i voiam să
muncesc din greu. Dar să faci ceva ce î�ț�i place î�n baza unui
program pe care nu î�l poț�i controla este ca ș� i cum ai face
ceva ce deteș� ti.
Sentimentul acesta are o denumire. Psihologii î�l numesc
„reactanț�ă”. Jonah Berger, profesor de marketing la Univer-
sitatea din Pennsylvania, a rezumat bine conceptul:
Oamenilor le place să simtă că deț�in controlul – că

stau pe scaunul ș� oferului. Când î�ncercăm să î�i con-
vingem să facă un lucru, ei simt că î�ș�i pierd puterea.
Î�n loc să simtă că alegerea le aparț�ine, simt că am
ales noi î�n locul lor. Aș� a că refuză, sau fac altceva,
chiar dacă iniț�ial s-ar fi implicat cu plăcere25.
Când accepț�i adevărul acestei afirmaț�ii, î�ț�i dai seama

că folosirea banilor î�n vederea adoptării unui stil de viaț�ă
care î�ț�i permite să faci ce vrei, când vrei, cu cine vrei, unde
vrei ș� i cât vrei oferă un câș� tig incredibil.
Derek Sivers, antreprenor de succes, a scris cândva
despre un prieten care l-a rugat să î�i povestească cum s-a
î�mbogăț�it:
Aveam un loc de muncă î�n centrul Manhattanului ș� i

eram plătit cu 20.000 de dolari pe an – cam salariul
minim... Nu luam niciodată masa î�n oraș� ș� i nu mer-
geam niciodată cu taxiul. Cheltuielile mele î�nsumau
LIBERTATE 117
cam 1.000 de dolari/lună, iar eu câș� tigam 1.800 do-

lari/lună. Am făcut asta timp de doi ani ș� i am eco-
nomist 12.000 de dolari. Aveam 22 de ani.
Odată ce aveam 12.000 de dolari, puteam să-mi
dau demisia ș� i să devin muzician cu normă î�ntreagă.
Ș� tiam că pot obț�ine câteva contracte pe lună pentru
reprezentaț�ii ca să î�mi susț�in cheltuielile. Aș� a că, eram
liber. Mi-am dat demisia după o lună ș� i, de atunci, nu
am mai fost niciodată angajat.
Când mi-am terminat de spus povestea, priete-
nul meu m-a rugat să î�i spun mai multe. I-am zis că
asta era tot. El mi-a replicat: „Nu, povesteș� te-mi cum
ț�i-ai vândut compania”.
I-am zis că acest lucru nu a contat prea mult î�n
viaț�a mea. Nu a î�nsemnat decât mai mulț� i bani î�n
bancă. Ceea ce a contat cu adevărat a fost ce s-a
î�ntâmplat când aveam 22 de ani26.
__________________
Statele Unite sunt cea mai bogată naț�iune din istoria lumii.
Dar există puț�ine dovezi că cetăț�enii ei sunt, î�n medie, mai
fericiț�i astăzi decât erau î�n anii ’50, când avuț�iile ș� i venitu-
rile erau mult mai mici – chiar ș� i la nivelul clasei de mijloc
ș� i adaptate la inflaț�ie. Î�ntr-un sondaj realizat de Gallup î�n
2019 pe un eș� antion de 150.000 de oameni din 140 de ț�ări,
aproximativ 45% din americani au declarat că „fuseseră
foarte î�ngrijoraț�i” î�n ziua precedentă27. Media la nivel glo-
bal era de 39%. 55% din americani au spus că au simț�it „un
nivel ridicat de stres” î�n ziua precedentă. Î�n restul lumii,
35% au declarat acelaș� i lucru.
Ceea ce s-a î�ntâmplat, î�n parte, este că ne-am folosit

banii î�n plus pentru a cumpăra lucruri mai mari ș� i mai
bune. Dar, î�n acelaș� i timp, am renunț�at la a avea mai mult
control asupra timpului nostru. Î�n cel mai bun caz, aceste
lucruri se anulează reciproc.
Î�n 1955, venitul mediu al unei familii, ajustat la infla-
ț�ie, era de 29.000 de dolari28. Î�n 2019, era puț�in peste
62.000 de dolari. Am folosit această avuț�ie pentru a duce o
viaț�ă greu de conceput pentru americanii din anii ’50, chiar
ș� i pentru o familie din clasa de mijloc. Locuinț�a americană
medie s-a mărit de la 91 m2 î�n 1950 la 226 m2 î�n 2018.
Acum, o locuinț�ă americană obiș� nuită are mai multe băi
decât ocupanț�i. Avem maș� ini mai rapide ș� i mai eficiente,
avem televizoare mai ieftine ș� i cu o rezoluț�ie mai bună.
Î�nsă, ceea ce s-a î�ntâmplat cu timpul nostru nu arată
deloc a progres. Iar motivul ț�ine î�n mare parte de tipul jo-
bului pe care î�l avem cei mai mulț�i dintre noi.
John D. Rockefeller a fost unul dintre cei mai de succes
afaceriș� ti din toate timpurile. Î� nsă era ș� i un om retras,
petrecându-ș� i majoritatea timpului de unul singur. Vorbea
rareori, fiind î�n mod intenț� ionat inaccesibil ș� i păstrând
tăcerea atunci când cineva î�i atrăgea atenț�ia.
Un muncitor din rafinărie, care se bucura ocazional
de atenț�ia lui Rockefeller, a remarcat la un moment dat:
„Î� i lasă pe toț�i să vorbească, î�n timp ce el stă deoparte ș� i nu
spune nimic.”
Î�n timpul ș� edinț�elor, când era î�ntrebat de ce nu spunea
nimic, Rockefeller recita adesea o poezie:
LIBERTATE 119
O bufniț�ă bătrână ș� i-nț�eleaptă trăia î�ntr-un stejar

Cu cât vedea mai multe, cu-atât vorbea mai rar
Cu cât vorbea mai rar, mai multe auzea,
Oare de ce nu suntem toț�i la fel ca ea?
Rockefeller era un tip ciudat. Dar ș� i-a dat seama de un

lucru care, î�n prezent, se aplică î�n cazul a zeci de milioane
de angajaț�i.
Munca lui Rockefeller nu era să sape fântâni, să î�ncarce
trenuri cu marfă sau să care butoaie. Era să gândească ș� i să
ia decizii bune. Produsul lui – rezultatul final – nu era ceea
ce făcea cu mâinile ș� i nici cu vorbele lui. Era ceea ce punea
cap la cap î�n minte. Aș� a că, pe asta î�ș�i consuma majoritatea
timpului ș� i a energiei. Chiar dacă stătea tăcut mai toată
ziua ș� i părea, î�n ochii multora, că se bucura de timp liber ș� i
de relaxare, el lucra î�n permanenț�ă î�n minte, reflectând la
rezolvarea problemelor.
Era un lucru neobiș� nuit î�n vremea lui. Majoritatea
meseriilor din timpul lui Rockefeller se bazau pe lucrul cu
mâinile. Potrivit economistului Robert Gordon, î�n 1870,
46% din locurile de muncă erau î�n agricultură ș� i 35% vi-
zau meș� teș� ugurile ș� i manufactura. Puț�ine profesii se bazau
pe creierul angajatului. Nu gândeai; trudeai fără î�ntreru-
pere, iar munca ta era vizibilă ș� i tangibilă.
Î�n ziua de azi, lucrurile s-au inversat.
38% din locurile de muncă sunt desemnate ca „mana-
geri, funcț�ionari ș� i profesioniș� ti”. Acestea sunt meserii care
presupun luarea de decizii. Alte 41% sunt posturi care au
de-a face cu prestarea de servicii, care se bazează adesea

atât pe gândire, cât ș� i pe acț�iune.
Mulț�i dintre noi avem profesii care se aseamănă mai
mult cu munca lui Rockefeller decât cu cea a unui muncitor
obiș� nuit î�ntr-o fabrică din anii ’50, ceea ce î�nseamnă că zile-
le noastre de lucru nu se î�ncheie când terminăm programul
ș� i plecăm de la fabrică. Muncim î�ncontinuu î�n minte, astfel
î�ncât simț�im că munca nu se î�ncheie niciodată.
Dacă meseria ta constă î�n a fabrica maș� ini, nu poț�i face
mare lucru atunci când nu te afli î�n faț�a liniei de producț�ie.
Laș� i deoparte serviciul ș� i uneltele la fabrică. Î�nsă, dacă
profesia ta constă î�n a crea campanii de marketing – un job
care implică gândire ș� i luarea unor decizii – unealta cu care
lucrezi este capul tău, pe care î�l porț�i permanent cu tine. Te
poț�i gândi la un proiect cât faci naveta, î�n timp ce prepari
cina, cât pregăteș� ti copiii de culcare ș� i când te trezeș� ti stre-
sat la trei dimineaț�a. Poate că programul tău de lucru este
mai scurt decât î�n 1950. Dar simț�i că lucrezi 24/7.
Derek Thompson de la The Atlantic a descris situaț�ia
astfel:
Dacă echipamentul de lucru din secolul XXI este un

dispozitiv portabil, asta î�nseamnă că fabrica moder-
nă nu este nicidecum un loc. Este ziua î�n sine. Era
calculatoarelor a eliberat instrumentele productivi-
tăț�ii din birou. Majoritatea lucrătorilor care se bazea-
ză pe cunoș� tinț�e, al căror laptop ș� i smartphone sunt
maș� inării universale portabile creatoare de conț�inut
media, pot, teoretic, să fie la fel de productivi la ora
2 după-amiaza î�n biroul din sediul principal ca ș� i
LIBERTATE 121
la 2 dimineaț� a î�ntr-un WeWork* din Tokio sau la

miezul nopț�ii pe canapea.29
Î� n comparaț�ie cu generaț�iile precedente, controlul pe

care-l avem asupra timpului nostru s-a diminuat. Ș� i cum
controlul asupra propriului timp este un factor esenț�ial î�n
influenț�area fericirii, nu ar trebui să ne surprindă deloc că
oamenii nu se simt cu mult mai fericiț�i, chiar dacă sunt, î�n
medie, mai bogaț�i ca niciodată.
Ce facem î�n privinț�a asta?
Nu este o prolemă uș� or de rezolvat, deoarece fiecare
om este diferit. Primul pas constă î�n conș� tientizarea lucru-
rilor care ne fac, aproape pe toț�i, fericiț�i sau nefericiț�i.
Î�n cartea lui, 30 de lecții de viață**, Karl Pillemer a in-
tervievat 1.000 de americani î�n vârstă, căutând cele mai
importante lecț�ii pe care le-au î�nvăț�at din experienț�a lor
de decenii î�ntregi. El a scris:
Nimeni – nici măcar un singur om dintr-o mie – nu a

spus că, pentru a fi fericit, trebuie să î�ncerci să mun-
ceș� ti cât poț�i de tare ca să faci bani să î�ț�i cumperi
lucrurile pe care ț�i le doreș� ti.
Nimeni – nici măcar un singur om – nu a spus că
este important să fii cel puț�in la fel de avut ca oame-
nii din jurul tău ș� i că, dacă ai chiar mai mult decât ei,
te bucuri de un succes veritabil.
* Rețea globală de spații de birouri, în cadrul căreia companiile participă

împreună la procesul de dezvoltare. (n. red.)
** Carte și audiobook apărute la Editura ACT și Politon în anul 2018.
(n. red.)
Nimeni – nici măcar un singur om – nu a spus că

ar trebui să î�ț�i alegi profesia î�n baza puterii de câș� tig
pe care ț�i-o doreș� ti î�n viitor.
Ceea ce preț�uiau erau prieteniile de calitate, senti-

mentul de a face parte din ceva mai mare decât ei ș� i timpul
petrecut î�n voie alături de copiii lor. „Copiii tăi nu vor bani
(sau ce cumperi cu ei) nici pe departe la fel de mult pe cât
te vor pe tine. Mai exact, vor să stai cu ei”, scrie Pillemer.
Î�nvaț�ă de la cei care le-au trăit pe toate: controlul asu-
pra timpului tău reprezintă cele mai mari dividende pe care
le poț�i cumpăra cu bani.
Urmează acum un scurt capitol despre unul dintre cele
mai proaste dividende cumpărate cu bani.
8.
Paradoxul
omului
din mașină
Nimeni nu este la fel de impresionat
de averea ta ca tine.
P artea cea mai bună când lucrezi ca valet este ș� ansa de
a conduce cele mai de top maș� ini care au atins vreodată
asfaltul. Clienț�ii hotelului conduceau automobile Ferrari,
Lamborghini, Rolls-Royce – toată flota aristocratică.
Era visul meu să am o astfel de maș� ină, deoarece (cre-
deam eu) era un indicator puternic al faptului că ai reuș� it
î�n viaț�ă. Că eș� ti deș� tept. Că eș� ti bogat. Că ai bun gust. Că eș� ti
important. Uitați-vă la mine.
Ironia este că rareori mă uitam la ei, la ș� oferi.
Când vezi pe cineva care conduce o maș� ină luxoasă,
rareori te gândeș� ti: „Uau, ce cool e tipul care conduce ma-
ș� ina aia”. Ci î�ț�i spui: „Uau, dacă aș� avea eu maș� ina aia, lu-
mea ar crede că sunt cool”. Inconș� tient sau nu, aș� a gândesc
oamenii.
Avem un paradox aici: oamenii tind să-ș� i dorească bani
pentru a le semnala celorlalț�i că ar trebui să fie plăcuț�i ș� i
admiraț�i. Î�nsă, î�n realitate, ceilalț�i nu te admiră, nu pentru
că nu cred că avuț�ia este admirabilă, ci pentru că folosesc
avuț�ia ta ca etalon pentru propria dorinț�ă de a fi plăcuț�i ș� i
admiraț�i.
Î�n scrisoarea pe care i-am scris-o fiului meu după ce s-a
născut, ziceam aș� a: „Poate crezi că vrei o maș� ină scumpă,
un ceas de lux ș� i o casă uriaș� ă. Dar î�ț�i zic eu că nu vrei aș� a
ceva. Vrei respectul ș� i admiraț�ia celorlalț�i ș� i crezi că, dacă
ai lucruri scumpe, le vei primi. Dar aproape niciodată nu le
primeș� ti aș� a – mai ales de la oamenii care vrei să te respecte

ș� i să te admire”.
Am î�nvăț�at asta ca valet, când am î�nceput să mă gân-
desc la toț�i oamenii care veneau la hotel î�ntr-un Ferrari ș� i
se uitau la mine cum rămâneam cu gura căscată. Probabil
că lumea se holba oriunde se duceau ș� i sunt sigur că le plă-
cea asta. Sunt sigur că se simț�eau admiraț�i.
Dar oare ș� tiau că mie nu î�mi păsa de ei ș� i că nici măcar
nu î�i observam? Ș� tiau că mă uitam cu gura căscată doar la
maș� ină ș� i că mă imaginam pe mine î�n scaunul ș� oferului?
Oare ș� i-au cumpărat un Ferrari gândindu-se că vor
stârni admiraț�ia celor din jur fără să î�ș�i dea seama că eu, ș� i
probabil majoritatea celor impresionaț�i de maș� ină, nu ne
gândim nicio clipă la ei, cei de la volan?
Se aplică aceeaș� i idee ș� i la cei care locuiesc î�ntr-o vilă
mare? Aproape sigur.
La bijuterii ș� i haine? Dap.
Ceea ce vreau să spun nu este că trebuie să renunț�ăm la
căutarea bogăț�iei. Sau la maș� inile luxoase. Î�mi plac ambele.
Vorbesc despre o recunoaș� tere subtilă a faptului că oa-
menii aspiră, î�n general, la respectul ș� i admiraț�ia celorlalț�i,
iar folosindu-ș� i banii pentru a cumpăra lucruri sofisticate
s-ar putea să le aducă mai puț�in decât î�ș�i î�nchipuie. Dacă
obiectivul tău este să câș� tigi respect ș� i admiraț�ie, ai grijă
cum î�ncerci să le obț�ii. Modestia, bunătatea ș� i empatia î�ț�i
vor asigura un respect mai mare decât ar putea să î�ț�i ofere
vreodată caii putere.
Nu am î�ncheiat discuț�ia despre Ferrari. Te aș� teaptă o
altă poveste despre paradoxul maș� inilor rapide î�n capito-
lul următor.
9.
Avuția este
ceea ce nu
se vede
Să cheltuiești bani pentru a le arăta
oamenilor câți bani ai tu este cea mai rapidă
modalitate de a-ți împuțina banii.
B anii prezintă multe ironii. Iată una importantă: avuț�ia
este ceea ce nu se vede.
Perioada î�n care am lucrat ca valet era la mijlocul primei
decade a anilor 2000, î�n Los Angeles, când aparenț�ele
materiale erau considerate mai importante decât orice, cu
excepț�ia oxigenului.
Dacă vezi un Ferrari pe stradă, probabil presupui că pro-
prietarul maș� inii este bogat – chiar dacă nu î�i acorzi prea
multă atenț�ie. Dar, pe măsură ce am ajuns să cunosc o parte
din aceș� ti oameni, mi-am dat seama că nu era î�ntotdeauna
aș� a. Mulț�i erau oameni cu un succes mediocru, care î�ș�i chel-
tuiau un procent uriaș� din salariu pe maș� ină.
Î�mi amintesc de un individ căruia î�i vom spune Roger.
Era cam de vârsta mea. Habar n-aveam cu ce se ocupa. Dar
conducea un Porsche, ceea ce era de ajuns ca oamenii să
facă presupuneri.
Apoi, î�ntr-o zi, Roger ș� i-a făcut apariț�ia î�ntr-o Honda
veche. La fel ș� i î�n săptămâna următoare, ș� i î�n cea de după.
„Ce s-a î�ntâmplat cu Porsche-ul tău?”, l-am î�ntrebat.
Mi-a zis că i-a fost confiscat fiindcă nu ș� i-a plătit rata la ma-
ș� ină. Nu arăta nicio urmă de ruș� ine. A răspuns de parcă
explica următoarea miș� care dintr-un joc. Orice presupu-
nere pe care ai fi avut-o despre el era greș� ită. Los Angelesul
este plin de Rogeri.
Se poate ca o persoană care conduce o maș� ină de
100.000 de dolari să fie î�nstărită. Dar singura informaț�ie
pe care o ai despre ea este că are cu 100.000 de dolari mai

puț�in decât avea î�nainte să-ș� i cumpere maș� ina (sau că are
o datorie cu 100.000 de dolari mai mare). Asta-i tot ce ș� tii
despre ea.
Tindem să evaluăm avuț�ia î�n funcț�ie de ceea ce vedem,
pentru că acestea sunt informaț�iile pe care le avem î�n faț�a
ochilor noș� tri. Nu putem vedea conturile bancare ori extra-
sele de cont cu privire la investiț�ii. Aș� a că, ne bazăm pe apa-
renț�e pentru a evalua succesul financiar. Maș� ini. Case. Poze
pe Instagram.
Capitalismul modern face o industrie valoroasă din a
ajuta oamenii să se prefacă până obț�in realmente succesul.
Dar adevărul este că avuț�ia este ceea ce nu se vede.
Avuț�ia î�nseamnă maș� ini de lux neachiziț�ionate. Diaman-
te necumpărate. Ceasuri nepurtate, haine lăsate î�n magazin
ș� i propuneri refuzate de a trece la clasa î�ntâi. Avuț�ia repre-
zintă active financiare care nu au fost î�ncă transformate î�n
bunuri vizibile.
Nu percepem î�n felul acesta averea, pentru că nu putem
contextualiza ceea ce nu vedem.
Cântăreaț�a Rihanna aproape că a ajuns î�n pragul fali-
mentului după ce a cheltuit excesiv ș� i ș� i-a dat î�n judecată
consilierul financiar. Consilierul a răspuns: „Chiar era ne-
cesar să î�i spun că, dacă î�ț�i dai banii pe lucruri, rămâi cu
lucrurile ș� i nu cu banii?”30.
Poț�i să râzi, ș� i chiar te rog. Dar răspunsul este că da,
oamenii chiar au nevoie să li se spună asta. Când spun că
vor să fie milionari, majoritatea oamenilor vor să spună,
de fapt: „Mi-ar plăcea să cheltuiesc un milion de dolari”. Iar
asta e exact opusul a ceea ce î�nseamnă să fii milionar.
AVUȚIA ESTE CEEA CE NU SE VEDE 131
Investitorul Bill Mann scria la un moment dat: „Cea

mai rapidă modalitate de a te simț�i bogat este să cheltu-
ieș� ti o grămadă de bani pe lucruri scumpe. Dar, pentru a fi
bogat, trebuie să cheltuieș� ti banii pe care î�i ai, nu pe cei pe
care nu î�i ai. E foarte simplu.”31
Este un sfat excelent, dar s-ar putea să nu fie suficient
de cuprinzător. Singura modalitate de a fi bogat este să nu
cheltuieș� ti banii pe care î�i ai. Nu numai că este singura mo-
dalitate de a acumula avere, este î�nsăș� i definiț�ia avuț�iei.
Trebuie să avem grijă să definim diferenț�a dintre avut
ș� i bogat. Este mai mult decât semantică. Necunoaș� terea
diferenț�ei este o sursă de nenumărate decizii financiare
proaste.
A fi bogat ț�ine de venitul curent. O persoană care con-
duce o maș� ină de 100.000 de dolari este aproape sigur boga-
tă, deoarece, chiar dacă a cumpărat maș� ina pe datorie, are
nevoie de un anumit nivel din punct de vedere financiar
pentru a-ș� i permite rata lunară. Acelaș� i lucru este valabil ș� i
pentru cei care locuiesc î�ntr-o casă mare. Nu este greu să
recunoș� ti oamenii bogaț�i. De obicei, fac tot posibilul să iasă
î�n evidenț�ă.
Dar avuția este ascunsă. Este un venit necheltuit. Ave-
rea este alegerea de a cumpăra ceva mai târziu. Valoarea ei
constă î�n a-ț�i oferi opț�iuni, flexibilitate ș� i dezvoltare pen-
tru ca, î�ntr-o bună zi, să cumperi mai multe lucruri decât ai
putea î�n clipa asta.
Alimentaț�ia ș� i sportul oferă o analogie utilă. După cum
bine ș� tim, este foarte greu să slăbeș� ti, chiar ș� i pentru cei
care î�ș�i dau silinț�a să facă serios miș� care. Î�n cartea lui, The
Body*, Bill Bryson explică de ce:
Un studiu efectuat î�n America a descoperit că oamenii

supraestimează cu un factor egal cu 4 numărul de ca-
lorii arse î�n timpul unui antrenament. Apoi, consu-
mă, î�n medie, cam de două ori mai multe calorii decât
cele pe care tocmai le-au ars... ideea e că poț�i anula
rapid efortul depus pentru a face sport mâncând
multă mâncare, ș� i cei mai mulț�i dintre noi chiar asta
facem.
Miș� carea este ca bogăț�ia. Te gândeș� ti: „Am depus efort,

iar acum merit să mă răsfăț� cu o masă copioasă”. Avuț�ia
î�nseamnă să refuzi masa ș� i să arzi calorii nete. Este greu ș� i
ai nevoie de autocontrol. Dar, î�n acest fel se creează o dife-
renț�ă î�ntre ceea ce ai putea face ș� i ceea ce alegi să faci pentru
a avea beneficii î�n timp.
Problema pentru mulț�i dintre noi este că e uș� or să
găsim modele de urmat î�n oameni bogaț�i. Este mai greu să
găseș� ti oameni avuț�i, deoarece, prin definiț�ie, succesul lor
este mai ascuns.
Desigur, există ș� i oameni avuț�i care cheltuiesc mulț�i
bani pe lucruri. Dar chiar ș� i î�n aceste cazuri, ceea ce vedem
noi este bogăț�ia lor, nu averea. Vedem maș� inile pe care aleg
să le cumpere ș� i, poate, ș� coala la care aleg să î�ș�i î�nscrie
copiii. Nu vedem economiile, conturile de pensie sau por-
tofoliile de investiț�ii. Vedem casele pe care le-au cumpărat,
* Carte apărută la Editura Polirom în anul 2021, cu titlul Corpul. Ghid

pentru cei care îl locuiesc. (n. trad.)
AVUȚIA ESTE CEEA CE NU SE VEDE 133
nu casele pe care le-ar fi putut cumpăra dacă s-ar fi î�ntins

mai mult decât trebuia.
Pericolul aici este că, î�n opinia mea, majoritatea oame-
nilor vor, î�n adâncul sufletului, să fie avuț�i. Vor libertate ș� i
flexibilitate, lucruri pe care ț�i le pot oferi activele financiare
necheltuite î�ncă. Dar ideea că a avea bani î�nseamnă a-i
cheltui este atât de adânc î�nrădăcinată î�n mintea noastră,
î�ncât nu ajungem să vedem stăpânirea de sine necesară
pentru a fi avut. Ș� i, cum nu o putem vedea, este greu să
î�nvăț�ăm despre ea.
Oamenii se pricep să î�nveț�e prin imitaț�ie. Dar, din cau-
za naturii ascunse a avuț� iei, este greu să î�i imiț� i pe alț� ii
ș� i să î�nveț�i de la ei. După moartea sa, Ronald Read a deve-
nit modelul financiar al multor persoane. A fost idolatrizat
î�n mass-media ș� i apreciat pe reț�elele de socializare. Dar nu
a fost modelul financiar al nimănui î�n timpul vieț�ii, deoa-
rece ș� i-a ascuns fiecare bănuț� din avere, chiar ș� i faț�ă de
cunoscuț�i.
Imaginează-ț�i cât de greu ar fi să î�nveț�i să scrii o carte
dacă nu ai putea citi operele marilor autori. Cine te-ar in-
spira? Pe cine ai admira? De la cine ai î�mprumuta trucuri î�n
ce priveș� te nuanț�ele? Un lucru deja greu s-ar î�ngreuna ș� i
mai tare. Este dificil să î�nveț�i din ceea ce nu vezi. Iar asta
explică de ce este atât de greu pentru mulț�i oameni să facă
avere.
Lumea este plină de oameni care par modeș� ti, dar care
sunt avuț�i î�n realitate, ș� i de oameni care par bogaț�i, dar care
trăiesc la limita falimentului. Ț� ine cont de acest lucru când
te vei grăbi să evaluezi succesul celorlalț� i ș� i când î�ț�i vei
stabili obiectivele.
__________________
Dacă averea este ceea ce nu cheltuieș� ti, la ce bun să o ai? Ei

bine, dă-mi voie să te conving să economiseș� ti bani.
10.
Economisește
bani
Singurul factor pe care îl poți controla
generează unul dintre singurele lucruri
care contează. Ce bine!
D ă-mi voie să te conving să economiseș� ti bani.
Nu durează mult.
Dar este o sarcină bizară, nu-i aș� a?
Oare oamenii chiar au nevoie să fie convinș� i să econo-
misească bani?
Constatarea mea este că da, mulț�i au nevoie.
Oamenii care depăș� esc un anumit venit intră î�n trei ca-
tegorii: cei care economisesc, cei care nu cred că pot econo-
misi ș� i cei care nu cred că au nevoie să economisească.
Mă adresez acum ultimelor două.
__________________
Prima idee – simplă, dar ușor de trecut cu vederea

– este că acumularea averii are prea puțin de-a face
cu venitul tău sau cu profiturile din investiții, ci este
strâns legată de rata economiilor tale.
O poveste scurtă despre puterea eficienț�ei.
Î�n anii ’70, se părea că lumea avea să rămână fără petrol.
Calculul nu era greu: economia globală folosea foarte mult
petrol, economia globală era î�n creș� tere, iar cantitatea de
petrol care putea fi extrasă nu reuș� ea să ț�ină pasul.
Slavă Domnului, nu am rămas fără petrol. Dar asta nu
numai din cauză că am găsit mai mult sau că ne-am î�mbu-
nătăț�it metoda de a-l extrage.
Principalul motiv pentru care am depăș� it criza petro-

lului este că am î�nceput să construim maș� ini, fabrici ș� i locuin-
ț�e care au un consum mai mic de energie decât î�l avuseseră
până atunci. Statele Unite consumă î�n prezent cu 60% mai
puț�ină energie per dolar din PIB decât î�n 195032. Î�n pre-
zent, cu 4 litri de combustibil, toate vehiculele care circulă
pe ș� osea parcurg o distanț�ă de două ori mai mare faț�ă de
anul 1975. Un Ford Taurus din 1989 (sedan) consuma î�n
medie 18 MPG*. Un Chevrolet Suburban (SUV ridicol de mare)
consumă î�n medie 18,1 MPG.
Lumea ș� i-a strâns „averea energetică” nu prin sporirea
energiei disponibile, ci prin scăderea cantităț�ii de energie
necesare. Producț�ia de benzină ș� i petrol a Statelor Unite a
crescut cu 65% din 1975, î�n timp ce conservarea ș� i eficien-
ț�a au dublat ceea ce putem face cu această energie. Deci,
este uș� or de observat care dintre ele a contat mai mult.
Î�n cazul de faț�ă, important este că găsirea unei canti-
tăț�i mai mari de energie este, î�n mare parte, un lucru incert
ș� i pe care nu î�l putem controla, deoarece se bazează pe un
cumul de factori nesigur: un amestec perfect î�ntre geologia,
geografia, vremea ș� i geopolitica potrivite. Dar consumul
mai eficient de energie este, î�n mare, un lucru pe care î�l
putem controla. Decizia de a cumpăra o maș� ină mai uș� oară
sau de a te deplasa cu bicicleta depinde de tine ș� i are ș� anse
de 100% de a î�mbunătăț�i eficienț�a.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i î�n cazul banilor.
Profiturile din investiț�ii te pot î�mbogăț�i. Dar mereu există
î�ndoieli cu privire la eficienț� a unei strategii de investire,
* MPG – abreviere de la mile per galon (o milă = circa 1,6 kilometri; un

galon = circa 4 litri). (n. trad.)
ECONOMISEȘTE BANI 139
a duratei eficienț�ei ei ș� i a cooperării pieț�ei. Rezultatele sunt

î�nvăluite î�n incertitudine.
Economiile personale ș� i cumpătarea – conservarea ș� i
eficienț�a din sfera finanț�elor – sunt părț�i ale ecuaț�iei bani-
lor asupra cărora deț�ii un control mai mare ș� i care au ș� anse
de 100% de a fi la fel de eficiente î�n viitor cum sunt ș� i astăzi.
Dacă priveș� ti acumularea unei averi ca pe un lucru care
necesită mai mulț�i bani sau profituri mari din investiț�ii,
s-ar putea să devii la fel de pesimist precum erau ș� i cei care
preziceau o catastrofă mondială cauzată de resursele ener-
getice limitate din anii ’70. Drumul care te aș� teaptă pare
greu ș� i imposibil de controlat.
Dacă o priveș� ti ca fiind alimentată de cumpătarea ș� i
eficienț�a ta, destinul devine mai clar.
Averea este doar acumularea a ce rămâne după ce chel-
tuieș� ti ceea ce î�ncasezi. Ș� i, având î�n vedere că î�ț�i poț�i con-
strui o avere fără un venit mare, dar nu ai nicio ș� ansă să î�ț�i
construieș� ti o avere fără o rată ridicată a economiilor, este
clar care dintre cele două contează mai mult.
Și mai important de știut este că valoarea

averii se raportează la nevoile tale.
Să zicem că eu ș� i cu tine avem aceeaș� i avere netă.
Ș� i să zicem că tu eș� ti un investitor mai bun decât mine. Eu
câș� tig un profit anual de 8%, pe când tu câș� tigi unul de 12%.
Dar eu î�mi gestionez banii î�ntr-un mod mai eficient. Să
zicem că eu am nevoie de o sumă de două ori mai mică pen-
tru a fi fericit, î�n timp ce stilul tău de viaț�ă cere cheltuieli
î�n acelaș� i ritm î�n care activele tale acumulează dobândă.
Eu sunt mai î�nstărit decât tine, chiar dacă sunt un inves-

titor mai prost. Eu beneficiez mai mult de pe urma investi-
ț�iilor mele, î�n ciuda profiturilor mai scăzute.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru venituri. Dacă î�nveț�i
să fii fericit cu mai puț�ini bani, se creează un spaț�iu î�ntre
ceea ce ai ș� i ceea ce î�ț�i doreș� ti – asemănător cu spaț�iul
obț�inut prin mărirea salariului, dar mai uș� or de creat ș� i de
controlat.
O rată mai mare a economiilor î�nseamnă să ai cheltuieli
mai mici decât ț� i-ai permite, iar cheltuielile mai mici î�n-
seamnă că economiile tale î�ț�i ajung mai mult timp decât î�n
cazul î�n care ai cheltui mai mult.
Gândeș� te-te la situaț�ia aceasta î�n contextul timpului ș� i
efortului necesare pentru a depăș� i cu 0,1% randamentul
anual al investiț�iilor – milioane de ore de cercetare, efort
depus de profesioniș� ti î�n valoare de zeci de miliarde de
dolari –, ș� i î�ț�i va fi foarte uș� or să î�ț�i dai seama ce este mai
important sau ce merită mai mult să urmăreș� ti.
Există investitori profesioniș� ti care toacă 80 de ore pe
săptămână pentru a-ș� i adăuga la câș� tiguri o zecime dintr-un
procent, î�n situaț�ia î�n care au două sau trei procente î�ntregi
de inflaț�ie a stilului de viaț�ă î�n finanț�ele lor care pot fi ex-
ploatate cu mai puț�in efort.
Profiturile mari din investiț�ii ș� i salariile generoase sunt
minunate atunci când pot fi obț�inute, iar unii chiar pot face
asta. Dar faptul că se depune atât de mult efort î�ntr-o parte
a ecuaț�iei finanț�elor, î�n timp ce cealaltă parte impune atât
de puț� in, reprezintă o oportunitate pentru majoritatea
oamenilor.
Când venitul tău depășește o anumită valoare,

ai nevoie doar de ce se află sub nivelul egoului tău.
Toată lumea are nevoie de lucrurile elementare. Odată asi-
gurate, există un alt nivel de lucruri elementare confortabi-
le, iar dincolo de el există lucrurile elementare care sunt ș� i
confortabile, ș� i distractive, ș� i informative.
Dar cheltuielile care depăș� esc un nivel destul de scăzut
de materialism reflectă, î�n general, un venit ameninț�at de
ego, o tendinț�ă de a cheltui pentru a arăta lumii că ai (sau
că ai avut) bani.
Dacă priveș� ti lucrurile aș� a, atunci una dintre cele mai
puternice modalităț�i de a-ț�i spori economiile nu este creș� -
terea venitului. Ci a modestiei.
Când î�ț�i defineș� ti economiile ca spaț�iul dintre egoul ș� i
venitul tău, î�ț�i dai seama de ce mulț�i oameni cu venituri
generoase economisesc atât de puț�in. Este o luptă de zi cu
zi î�mpotriva instinctului de a te umfla î�n pene până la ex-
treme ș� i de a ț�ine pasul cu alț�ii care fac la fel.
Persoanele care se bucură de un succes financiar de
durată – nu neapărat cele cu venituri mari – au tendinț�a de
a-i durea î�n cot de ceea ce cred alț�ii despre ei.
Așadar, abilitatea oamenilor de a economisi este

mai ușor de controlat decât și-ar putea închipui.
Poț�i face economii dacă cheltuieș� ti mai puț�in.
Poț�i cheltui mai puț�in dacă î�ț�i doreș� ti mai puț�in.
Ș� i î�ț�i vei dori mai puț�in dacă î�ț�i pasă mai puț�in de ceea
ce cred alț�ii despre tine.
Aș� a cum susț�in î�n mod repetat î�n această carte, banii
se bazează mai mult pe psihologie decât pe finanț�e.
Și nu ai nevoie de un motiv anume

pentru a economisi.
Unii oameni economisesc bani pentru avansul unei locuinț�e,
pentru o maș� ină nouă sau pentru pensionare.
Desigur, asta-i foarte bine.
Dar nu ai nevoie de obiectivul de a achiziț�iona ceva spe-
cific ca să economiseș� ti.
Poț�i economisi doar de dragul de a economisi. Ș� i chiar
aș� a ar trebui să faci. Toată lumea ar trebui să facă asta.
Să economiseș� ti doar pentru un scop anume are logică
î�ntr-o lume previzibilă. Dar a noastră nu e aș� a. Economisi-
rea este o protecț�ie î�mpotriva caracteristicii inevitabile a
vieț�ii de a te surprinde al naibii de tare î�n cel mai prost
moment posibil.
Un alt beneficiu al economiilor care nu are legătură cu
obiectivul de a cumpăra ceva este cel pe care l-am discutat
î�n capitolul 7: dobândirea controlului asupra timpului tău.
Cu toț�ii ș� tim care sunt lucrurile tangibile care se cum-
pără cu bani. Lucrurile intangibile sunt mai greu de î�nț�eles,
aș� a că tind să treacă neobservate. Dar beneficiile intangibile
ale banilor pot fi mult mai valoroase ș� i au un potenț�ial mai
mare de a-ț�i asigura fericirea decât lucrurile tangibile care
sunt ț�intele evidente ale economiilor noastre.
Economiile fără un obiectiv privind cheltuirea lor î�ț�i
oferă opț�iuni ș� i flexibilitate, posibilitatea de a aș� tepta ș� i
oportunitatea de a profita de ocazie. Î�ț�i oferă timp de
gândire. Î�ț�i permit să schimbi direcț�ia î�n care te î�ndrepț�i

după reguli stabilite de tine.
Orice mică economie este ca ș� i cum ai lua un punct din vii-
tor care ar fi putut fi deț�inut de altcineva ș� i ț�i l-ai returna ț�ie.
Flexibilitatea și controlul asupra timpului tău

reprezintă un câștig nevăzut al averii.
Care ar fi câș� tigul generat de banii din contul tău bancar care
ț�i-ar oferi opț�iunea de a-ț�i schimba cariera, de a te pensiona
mai devreme sau de a scăpa de griji?
Aș� zice că este incalculabil.
Este incalculabil î�n două feluri. Este atât de mare ș� i de
important, î�ncât nu î�i putem atribui un preț� . Dar este ș� i in-
calculabil la propriu – nu î�l putem măsura aș� a cum măsu-
răm dobânzile – ș� i tindem să trecem cu vederea ceea ce nu
putem măsura.
Atunci când nu deț�ii controlul asupra timpului tău, eș� ti
obligat să accepț�i orice ghinion ț�i se iveș� te î�n cale. Dar dacă
te bucuri de flexibilitate, ai timp să aș� tepț�i să î�ț�i pice din cer
oportunităț�i care nu î�ț�i dau de furcă î�n niciun fel. Acesta
este un câș� tig ascuns al economiilor.
Economiile din bancă cu dobândă de 0% pot genera un
câș� tig extraordinar dacă î�ț�i oferă flexibilitatea de a te anga-
ja î�ntr-un post cu un salariu mai mic, dar cu o î�nsemnătate
mai mare, sau de a aș� tepta oportunităț�i de investiț�ie care
se ivesc atunci când cei care nu se bucură de flexibilitate
devin disperaț�i.
Iar câștigul ascuns devine și mai important.

Î�n trecut, lumea era hiper-locală. Potrivit istoricului Robert
Gordon, cu puț�in peste 100 de ani î�n urmă, 75% din ameri-
cani nu aveau telefoane sau servicii poș� tale obiș� nuite. Asta
a făcut ca ș� i concurenț�a să fie hiper-locală. Un muncitor cu
o inteligenț�ă medie putea fi cel mai bun din oraș� ul lui ș� i era
tratat ca fiind cel mai bun, deoarece nu trebuia să concureze
cu cel mai deș� tept muncitor din alt oraș� .
Acum, situaț�ia s-a schimbat.
O lume hiper-conectată î�nseamnă că grupul de talente
î�n cadrul căruia concurezi a trecut de la sute sau mii de
indivizi din oraș� ul tău, la milioane ș� i miliarde de pe tot ma-
pamondul. Este un lucru valabil cu precădere pentru joburi-
le care se bazează pe munca intelectuală ș� i nu pe cea fizică:
profesorat, marketing, analiză, consultanț�ă, contabilitate,
programare, jurnalism ș� i chiar medicină sunt domenii care
concurează din ce î�n ce mai mult î�n grupuri de talente glo-
bale. Ș� i mai multe domenii vor intra î�n această categorie pe
măsură ce digitalizarea va eradica graniț�ele globale – pe
măsură ce „programele de software vor î�nghiț�i lumea,” aș� a
cum spune investitorul de capital de risc Marc Andreesen.
O î�ntrebare pe care ar trebui să ț�i-o adresezi pe măsură
ce creș� te concurenț�a este: „Cu ce ies eu î�n evidenț�ă?”
„Sunt deș� tept” este un răspuns din ce î�n ce mai prost
la această î�ntrebare, deoarece sunt o grămadă de oameni
deș� tepț�i î�n lume. Aproape 600 de oameni din SUA iau nota
maximă la examenele de admitere la facultate î�n fiecare an.
Î�ncă 7.000 obț�in rezultate cu doar câteva puncte mai mici.
Î�ntr-o lume globalizată, care funcț�ionează după principiul
„î�nvingătorului i se cuvine totul”, aceș� ti oameni se transfor-

mă vertiginos î�n concurenț�ii tăi direcț�i.
Inteligenț�a nu este un avantaj pe care să te mai poț�i baza
î�ntr-o lume care a devenit atât de conectată.
Dar flexibilitatea este.
Î�ntr-o lume î�n care inteligenț�a este hiper-competitivă
ș� i multe aptitudini tehnice din trecut au fost automatizate,
avantajele competitive î�nclină către abilităț�ile nuanț�ate ș� i
sociale – precum comunicarea, empatia ș� i, poate mai pre-
sus de toate, flexibilitatea.
Dacă ai flexibilitate, poț�i aș� tepta niș� te oportunităț�i bune,
atât î�n carieră, cât ș� i î�n investiț�ii. Vei avea mai multe ș� anse
să î�nveț�i o competenț�ă nouă dacă va fi necesar. Nu vei mai
simț�i aceeaș� i presiune de a te ț�ine după competitorii care
pot face lucruri pe care tu nu le poț�i face ș� i vei avea mai
multă libertate pentru a-ț�i găsi pasiunea ș� i niș� a î�n ritmul
tău. Î�ț�i poț�i stabili o nouă rutină, un ritm mai lent ș� i poț�i
privi viaț�a conform unui set diferit de presupoziț�ii. Posibi-
litatea de a face toate acestea când majoritatea celorlalț�i
nu pot este unul dintre puț�inele lucruri care te vor face să
te remarci î�ntr-o lume î�n care inteligenț�a nu mai este un
avantaj viabil.
Să ai un control mai mare asupra timpului ș� i a opț�iuni-
lor tale devine una dintre cele mai valoroase valute din lume.
De aceea, mai mulț�i oameni ar putea, ș� i ar trebui, să
economisească bani.
Ș� i ș� tii ce altceva ar mai trebui să facă? Să î�nceteze să
mai fie atât de raț�ionali. Hai să î�ț�i spun de ce.
11.
Rezonabil >
Rațional
Să tinzi să fii mai degrabă rezonabil
funcționează mai bine decât să încerci
să fii calculat și rațional.
N u eș� ti o foaie de calcul. Eș� ti un om. Un om dezorientat,
guvernat de emoț�ii.
Mi-a luat ceva timp să î�mi dau seama de asta, dar, odată
ce am î�nț�eles, am constatat că este una dintre cele mai im-
portante caracteristici ale finanț�elor.
Cu această conș� tientizare vine un lucru care este dese-
ori trecut cu vederea: nu trebuie să î�ț�i propui să fii calculat
ș� i raț�ional atunci când iei decizii financiare. Propune-ț�i
doar să fii destul de rezonabil. A fi rezonabil este ceva mai
realist ș� i ai ș� anse mai mari să te ț�ii de această abordare pe
termen lung, iar asta contează cel mai mult î�n gestionarea
banilor.
Ca să-ț�i arăt la ce mă refer, dă-mi voie să î�ț�i povestesc
despre un tip care a î�ncercat să vindece sifilisul cu malarie.
__________________
Julius Wagner-Jauregg a fost un psihiatru din secolul al XIX-lea

care avea două aptitudini unice: era bun la recunoaș� terea
tiparelor, iar lucrurile pe care alț� ii le considerau „nebu-
neș� ti” lui i se păreau doar „î�ndrăzneț�e”.
Specialitatea lui erau pacienț�ii cu neurosifilis î�n formă
severă – la vremea respectivă, un diagnostic fatal, pentru
care nu se cunoș� tea tratament. El a î�nceput să observe un
tipar: pacienț�ii cu sifilis aveau tendinț�a să î�ș�i revină dacă
aveau ș� i ghinionul de a suferi de episoade prelungite de
febră, cauzate de o afecț�iune necorelată.
Wagner-Jauregg a presupus că acest fapt se datora unui

lucru pe care doctorii î�l bănuiau de secole, dar pe care nu î�l
î�nț�elegeau prea bine: febra are rolul de a ajuta organismul
să combată infecț�iile.
Aș� a că, a tras o concluzie logică.
La î�nceputul anilor 1900, Wagner-Jauregg a î�nceput să
le injecteze pacienț� ilor tulpini inferioare de Salmonella
typhi (bacterie care cauzează febra tifoidă), de malarie ș� i de
variolă, pentru a le provoca o febră suficient de puternică
î�ncât să omoare bacteria responsabilă de sifilis. E o metodă
care nu doar pare periculoasă, ci chiar e. Unii dintre pacien-
ț�ii lui au murit de la tratament. Î�n cele din urmă, s-a oprit la
o versiune slabă de malarie, î�ntrucât putea fi combătută î�n
mod eficient cu chinină după câteva zile de febră agresivă.
După câteva î�ncercări tragice, experimentul a dat roade.
Wagner-Jauregg a raportat că 6 din 10 pacienț�i bolnavi de
sifilis trataț�i cu „malarioterapie” ș� i-au revenit, comparativ
cu circa 3 din 10 pacienț�i asupra cărora nu s-a intervenit.
A câș� tigat premiul Nobel pentru medicină î�n 1927. Astăzi,
organizaț�ia remarcă: „Principala ocupaț�ie a lui Wagner-Jau-
regg de-a lungul carierei sale a fost efortul de a vindeca
bolile psihice prin inducerea febrei”33.
Î�n cele din urmă, penicilina a făcut ca malarioterapia
pentru tratarea pacienț�ilor cu sifilis să fie o practică de-
păș� ită, slavă Domnului. Dar Wagner-Jauregg este unul din-
tre puț�inii medici din istoria omenirii care nu numai că a
recunoscut rolul febrei î�n combaterea infecț� iilor, ci a ș� i
prescris-o ca tratament.
Febra a fost î�ntotdeauna pe cât de temută, pe atât de mis-
terioasă. Î�n Antichitate, romanii o venerau pe Febris, zeiț�a
REZONABIL > RAȚIONAL 151
care î�i apăra pe oameni de febră. Oamenii lăsau amulete î�n

temple pentru a o î�mbuna, î�n speranț�a că acest gest va pre-
veni următoarea repriză de frisoane.
Dar Wagner-Jauregg a intuit ceva. Febra nu este doar
un simptom supărător î�ntâmplător. Aceasta chiar joacă un
rol î�n vindecarea organismului. Î�n ziua de azi, avem dovezi
mai concludente, mai ș� tiinț�ifice ale utilităț�ii febrei î�n com-
baterea infecț�iilor. S-a demonstrat că o creș� tere cu un grad
a temperaturii corpului scade de 200 de ori rata de repli-
care a anumitor virusuri. „Numeroș� i cercetători au obser-
vat rezultate mai bune î�n rândul pacienț�ilor care au făcut
febră”, este menț�ionat î�ntr-o lucrare publicată de NIH*34.
Site-ul Spitalului de copii din Seattle include o secț�iune pen-
tru educarea părinț�ilor care s-ar putea panica la cea mai
mică creș� tere a temperaturii copilului lor: „Febra activează
sistemul imunitar al organismului. Aceasta ajută corpul să
combată infecț�iile. O febră normală, î�ntre 37° ș� i 40° C este
benefică pentru copiii bolnavi”35.
Dar aici se opreș� te ș� tiinț�a ș� i intervine realitatea.
Febra este privită aproape universal ca un lucru rău. Se
tratează cu medicamente precum Tylenol pentru a o face
să scadă de î�ndată ce apare. Î� n ciuda a milioane de ani
de evoluț�ie ca mecanism de apărare, niciun părinte, niciun
pacient, puț�ini medici ș� i cu siguranț�ă nicio companie far-
maceutică nu priveș� te febra decât ca pe o neș� ansă ce trebuie
eliminată.
Aceste percepț�ii nu coincid cu adevărul ș� tiinț�ific. Un stu-
diu a fost cât se poate de clar: „Tratarea febrei este o practică
* Abreviere de la National Institutes of Health. (n. trad.)

obiș� nuită la ATI ș� i este cel mai probabil legată de dogmele

standard ș� i nu de metode bazate pe dovezi”36. Howard
Markel, directorul Centrului de Istorie a Medicinei, a vor-
bit la un moment dat despre fobia de febră: „Acestea sunt
practici culturale care se răspândesc la fel de mult ca bolile
infecț�ioase din spatele lor”37.
De ce se î�ntâmplă asta? Dacă febra este benefică, de ce
este combătută î�n mod universal?
Nu cred că răspunsul este complicat: febra este suferinț�ă.
Iar oamenii nu vor să sufere.
Asta-i tot.
Obiectivul unui medic nu este doar să vindece boli. Este
să vindece boli î�n limita a ceea ce este rezonabil ș� i tolerabil
pentru pacient. Febra poate avea beneficii secundare î�n
combaterea infecț� iilor, dar te face să suferi. Iar eu merg
la medic ca să scap de suferinț�ă. Nu î�mi pasă de studii î�n
dublu-orb când tremur tot cu pătura pe mine. Dacă ai o
pastilă care mă poate scăpa de febră, dă-mi-o acum.
Poate fi raț� ional să î�ț�i doreș� ti să faci febră când ai o
infecț� ie. Dar nu este rezonabil.
Această filosofie – î�ncercarea de a fi rezonabil, nu raț�io-
nal – este una pe care mai mulț�i oameni ar trebui să o ia î�n
considerare atunci când iau decizii privitoare la bani.
__________________
Finanț�ele î�n spaț�iul academic au ca scop să găsească stra-

tegii de investiț�ii optime din punct de vedere matematic.
Dar părerea mea este că, î�n lumea reală, oamenii nu vor
strategia optimă din punct de vedere matematic, ci pe cea
care î�i ajută să doarmă cel mai bine la noapte.
Harry Markowitz a câș� tigat Premiul Nobel pentru cer-

cetarea echilibrului matematic î�ntre risc ș� i rentabilitate.
Î�ntrebat la un moment dat cum ș� i-a investit banii proprii,
el a descris alocarea portofoliului personal din anii ’50, când
modelele lui au fost dezvoltate pentru prima dată:
Mi-am î�nchipuit mâhnirea pe care aș� fi simț�it-o dacă

se î�nregistra o creș� tere la bursă, iar eu nu făceam
parte din ea – sau dacă era o scădere, iar eu eram
implicat total. Intenț�ia mea a fost să î�mi minimizez
viitorul regret. Aș� a că, mi-am î�mpărț�it contribuț�iile
î�n mod egal î�ntre acț�iuni ș� i obligaț�iuni.
Î� n cele din urmă, Markowitz ș� i-a schimbat strategia

de investiț�ie, diversificând proporț�ia. Dar sunt două lucruri
importante de remarcat î�n cazul de faț�ă.
Primul este că „minimizarea viitorului regret” e greu
de raț� ionalizat pe hârtie, dar uș� or de justificat î�n lumea
reală. Un investitor raț�ional ia hotărâri bazându-se pe date
numerice. Un investitor rezonabil le ia î�ntr-o sală de confe-
rinț�e, î�nconjurat de colegii de muncă pe care vrea să-i im-
presioneze, consultându-se cu soț�ul sau soț�ia pe care nu
vrea să î�l/o dezamăgească sau analizând situaț�ia î�n raport
cu competitorii săi absurzi, dar realiș� ti, cum ar fi cumnatul,
vecinul ș� i î�ndoielile personale. Investiț�iile au ș� i o compo-
nentă socială care este deseori ignorată atunci când sunt
privite dintr-o perspectivă strict financiară.
Al doilea este că e bine așa. Jason Zweig, cel care i-a luat
interviul lui Markowitz când acesta ș� i-a descris portofoliul
de investiț�ii, a reflectat ulterior:
Părerea mea este că oamenii nu sunt nici raț�ionali,

nici iraț�ionali. Suntem oameni. Nu ne place să gândim
mai mult decât e nevoie, iar atenț�ia ne este solicitată
permanent. Dacă privim lucrurile aș� a, nu este deloc
surprinzător faptul că pionierul teoriei portofoliului
modern ș� i-a construit portofoliul iniț�ial fără să ț�ină
cont aproape deloc de cercetările personale. Nu este
surprinzător nici că ș� i l-a modificat ulterior38.
Markowitz nu este nici raț�ional, nici iraț�ional. Este

rezonabil.
Un adevăr deseori ignorat î�n lumea finanț�elor este că un
lucru poate fi adevărat î�n plan general, dar absurd î�n plan
contextual.
Î�n 2008, doi cercetători de la Universitatea Yale au publi-
cat un studiu î�n care susț�ineau că tinerii care economisesc
ar trebui să î�ș�i supraalimenteze contul de pensie folosind o
marjă de doi la unu (doi dolari datorie pentru fiecare dolar
din banii lor) atunci când cumpără acț�iuni. Sugerau ca in-
vestitorii să diminueze progresiv efectul de levier* pe măsu-
ră ce î�naintează î�n vârstă, astfel î�ncât cel care economiseș� te
să î�ș�i asume mai multe riscuri cât este tânăr ș� i poate face
faț�ă unei fluctuaț�ii accentuate a pieț�ei, ș� i mai puț�ine când e
mai î�n vârstă.
* Efectul de levier îți permite să ai o expunere mare la piață folosind

un capital relativ mic. Asta înseamnă că, dacă piața evoluează într-o
direcție favorabilă tranzacției tale, atunci câștigurile nete ar putea fi
considerabil mai mari decât în tranzacționarea tradițională. Cu toate
acestea, dacă piața evoluează în defavoarea ta, balanța contului poate fi
pierdută în totalitate, așadar administrarea riscului este o componentă
esențială în tranzacționare. (n. red.)
Chiar dacă folosirea efectului de levier te falimentează

când eș� ti tânăr (dacă foloseș� ti o marjă de doi la unu, o scădere
a pieț�ei de 50% te lasă fără nimic), cercetătorii au arătat că
tot ț�i-ar merge mai bine pe termen lung dacă î�ți� revii, urmezi
planul ș� i continui să economiseș� ti bani î�ntr-un cont care
foloseș� te efectul de levier de doi la unu, chiar a doua zi după
ce ai rămas falit.
Calculul este corect pe hârtie. Este o strategie raț�ională.
Dar este aproape absurd de nerezonabilă.
Niciun om normal nu ar putea să-ș� i vadă contul de
pensie evaporându-se complet ș� i să fie atât de netulburat
î�ncât să continue neclintit strategia. Ar renunț�a, ar căuta o
altă variantă ș� i poate chiar ș� i-ar da î�n judecată consultan-
tul financiar.
Cercetătorii susț�ineau că, dacă foloseș� ti strategia lor,
„averea preconizată pentru pensionare este cu 90% mai
mare comparativ cu fondurile de pe toată durata vieț�ii”.
Este ș� i 100% mai puț�in rezonabilă.
__________________
De altfel, există un motiv raț�ional pentru care să preferi de-

ciziile aparent iraț�ionale.
Iată-l: dă-mi voie să-ț�i sugerez să î�ț�i iubeș� ti investiț�iile.
Nu este un sfat convenț�ional. Pentru investitori, este
aproape un motiv de mândrie să susț�ină că nu simt nicio
emoț�ie vizavi de investiț�iile lor, pentru că aș� a pare raț�ional.
Dar, dacă absenț�a emoț�iilor vizavi de strategia ta sau de
acț�iunile deț�inute î�ț�i creș� te ș� ansele să renunț�i la ele când
situaț�ia devine dificilă, atunci ceea ce pare gândire raț�ională
devine un impediment. Investitorii rezonabili care î�ș�i iubesc

strategiile teoretic imperfecte au un atu, deoarece este mai
probabil să se ț�ină de strategia respectivă.
Puț�ine variabile financiare sunt mai corelate cu perfor-
manț�a decât angajamentul faț�ă de o strategie î�n vremuri
anevoioase – atât nivelul performanț�ei, cât ș� i ș� ansele de a-l
obț�ine î�n decursul unei anumite perioade. Conform date-
lor adunate de-a lungul timpului, ș� ansele de a face bani
pe pieț�ele americane sunt de 50/50 pe perioadele de o zi,
68% pe perioadele de un an, 88% pe perioadele de 10 ani
ș� i, până î�n prezent, 100% pe perioadele de 20 de ani. Orice
lucru care te face să rămâi î�n joc are un avantaj cuantificabil.
Dacă priveș� ti sloganul „fă ce î�ț�i place” ca pe un ghid
pentru o viaț�ă mai fericită, sună ca un sfat frivol găsit î�ntr-o
prăjiturică cu răvaș� . Dar, dacă î�l priveș� ti ca pe un lucru care
î�ț�i asigură rezistenț�a necesară pentru a î�ntoarce ș� ansele
cuantificabile î�n favoarea ta, î�ț�i dai seama că ar trebui să fie
partea cea mai importantă din orice strategie financiară.
Investeș� te î�ntr-o companie promiț�ătoare de care nu î�ț�i
pasă, ș� i s-ar putea să te bucuri de situaț�ie atunci când totul
merge bine. Dar, când, î�n mod inevitabil, se schimbă cursul
lucrurilor, te trezeș� ti deodată că pierzi bani pe un lucru
care nu te interesează. Este o povară dublă, iar calea cea
mai uș� oară este să te î�ndrepț�i către altceva. Dacă eș� ti pa-
sionat de companie de la bun î�nceput – iubeș� ti misiunea,
produsul, echipa, ș� tiinț�a, orice – vei trece mai uș� or peste
inevitabilele vremuri grele, când pierzi bani sau când com-
pania are nevoie de ajutor, fiindcă simț�i că cel puț�in faci
parte din ceva î�nsemnat. Asta poate fi motivaț�ia necesară
care să te î�mpiedice să renunț�i ș� i să treci la altceva.
Mai sunt ș� i alte exemple î�n care este mai bine să fii rezo-
nabil, ș� i nu raț�ional î�n privinț�a banilor.
Există o „preferinț�ă pentru acasă” bine documentată,
care se referă la faptul că oamenii preferă să investească î�n
companii din ț�ara î�n care locuiesc, ignorând astfel celelalte
peste 95% din companiile de pe planetă. Nu pare raț�ional,
până nu te gândeș� ti că a investi î�nseamnă, efectiv, a da bani
unor străini. Dacă familiaritatea te ajută să î�ț�i asumi riscul
pe care î�l implică sprijinirea unor străini, atunci este un
lucru rezonabil.
Pentru majoritatea investitorilor, tranzacț�ionarea intra-
day ș� i alegerea unor acț�iuni individuale nu sunt raț�ionale
*
– există ș� anse mari să nu te bucuri de succes. Dar ambele

sunt cât de cât rezonabile dacă î�ț�i satisfac o dorinț�ă de mo-
ment ș� i te fac să nu umbli la celelalte investiț�ii mai diver-
sificate. Investitorul Josh Brown, care are, î�n mare parte,
fonduri diversificate, ș� i le recomandă, a explicat odată de
ce deț�ine ș� i câteva acț�iuni individuale: „Nu cumpăr acț�iuni
individuale pentru că mă gândesc că vor genera alfa ș� i
omega [performanț�e remarcabile]. Pur ș� i simplu iubesc ac-
ț�iunile de când aveam 20 de ani. Ș� i sunt banii mei, pot să
fac ce vreau”. Destul de rezonabil.
Majoritatea previziunilor privind direcț� ia î�n care se
î�ndreaptă economia ș� i bursa de valori sunt î�ngrozitoare,
dar este ceva rezonabil să faci previziuni. Este greu să te
trezeș� ti dimineaț�a ș� i să î�ț�i spui că habar nu ai ce î�ț�i rezervă
* Cuvântul intraday („în termen de o zi”) se referă la procesul de vân-

zare-cumpărare de valori mobiliare pe parcursul unei singure zi bur-
siere. Persoanele participante la tranzacții se numesc comercianți de o
zi („day traders”). (n. red.)
viitorul, chiar dacă este adevărat. Să acț�ionezi î�n baza pre-

zicerilor legate de investiț�ii este periculos. Dar î�nț�eleg de ce
î�ncearcă lumea să prezică ce se va î�ntâmpla anul viitor.
Este î�n firea omului. Este rezonabil.
Jack Bogle, regretatul fondator al companiei Vanguard,
ș� i-a dedicat î�ntreaga carieră unei cruciade pentru promo-
varea investiț�iilor pasive cu costuri reduse î�n indicii bursieri.
Multora li s-a părut interesant că fiul lui ș� i-a construit o
carieră ca manager de fonduri de hedging ș� i fonduri bazate
pe acț�iuni cu comisioane ridicate. Bogle – omul care spu-
nea că fondurile cu comisioane ridicate î�ncalcă „regulile
umile ale aritmeticii” – ș� i-a investit o parte din bani î�n fon-
durile fiului. Care este explicaț�ia?
„Facem unele lucruri din motive familiale”, a declarat
Bogle pentru The Wall Street Journal. „Dacă ne lipseș� te con-
secvenț�a, ei bine, viaț�a nu este î�ntotdeauna consecventă”39.
Î�ntr-adevăr, rareori este.
12.
Surpriză!
Istoria este studiul schimbării,
folosit în mod ironic ca hartă a viitorului.
S cott Sagan, profesor la Stanford, a spus cândva un
lucru pe care toț�i cei care urmăresc economia ș� i pieț�ele
de investiț�ii ar trebui să î�l atârne pe perete: „Tot timpul se
î�ntâmplă lucruri care nu s-au mai î�ntâmplat niciodată”.
Istoria reprezintă, î�n mare parte, studiul evenimentelor
surprinzătoare. Dar este folosită adesea de către investitori
ș� i economiș� ti ca un ghid incontestabil pentru viitor.
Observi ironia?
Observi problema?
Este î�nț�elept să ai o apreciere profundă pentru istoria
economiei ș� i a investiț�iilor. Istoria ne ajută să ne calibrăm
aș� teptările, să studiem î�mprejurările î�n care oamenii tind
să acț�ioneze greș� it ș� i ne oferă un ghid aproximativ a ceea
ce tinde să dea roade. Dar nu este, sub nicio formă, o hartă
a viitorului.
Mulț�i investitori cad î�n capcana pe care eu o numesc
eroarea „istoricilor ca profeț�i”: o î�ncredere exagerată î�n date-
le din trecut ca indicator al viitoarelor condiț�ii î�ntr-un dome-
niu î�n care inovaț�ia ș� i schimbarea sunt sufletul progresului.
Nu î�i putem blama pe investitori că fac asta. Dacă pri-
veș� ti investiț�iile ca pe o ș� tiinț�ă exactă, istoria ar trebui să
fie un ghid perfect pentru viitor. Geologii pot analiza date
istorice care se î�ntind pe o perioadă de un miliard de ani ș� i
pot crea modele ale felului î�n care se comportă pământul.
La fel pot face ș� i meteorologii. Ș� i medicii – rinichii funcț�io-
nează la fel î�n anul 2020 ca î�n anul 1020.
Dar investiț�iile nu sunt o ș� tiinț�ă exactă. Vorbim despre

un grup mare de oameni care iau hotărâri imperfecte î�n
baza unor informaț�ii limitate privind lucruri care vor avea
un impact extraordinar asupra prosperităț�ii lor, ceea ce î�i
poate face chiar ș� i pe cei mai deș� tepț�i să fie agitaț�i, lacomi
ș� i paranoici.
Richard Feynman, marele fizician, a spus odată: „Î�nchi-
puiț�i-vă cât de grea ar deveni fizica dacă electronii ar avea
sentimente”. Ei bine, investitorii au sentimente. Chiar des-
tule. De aceea, este greu să prezici ce vor face pe viitor doar
î�n baza a ceea ce au făcut î�n trecut.
Piatra de temelie a economiei este că lucrurile se
schimbă î�n timp, deoarece „mâinii invizibile”* nu î�i place ca
un lucru să fie prea bun sau prea rău la nesfârș� it. Investito-
rul Bill Bonner a descris la un moment dat cum acț�ionează
Dna. Piaț�ă: „Are pe ea un tricou pe care scrie «Capitalismul
la lucru» ș� i un baros î�n mână”. Puț�ine lucruri rămân la fel
pentru multă vreme, ceea ce î�nseamnă că nu-i putem con-
sidera profeț�i pe istorici.
Cel mai important factor care pune lucrurile î�n miș� care
când vine vorba de orice legat de bani este reprezentat de
poveș� tile pe care ș� i le spun oamenii ș� i de preferinț�ele lor
pentru bunuri ș� i servicii. Aceste lucruri au tendinț�a să nu
stea pe loc. Se schimbă î�n funcț�ie de cultură ș� i generaț�ie.
Se schimbă permanent ș� i vor continua să se schimbe la
nesfârș� it.
* „Mâna invizibilă” este un concept socio-economic introdus de Adam

Smith (1723-1790, Scoția), considerat părintele economiei. Metafora
ilustrează cum, urmărindu-și interesul propriu, indivizii stimulează și
influențează economia. (n. red.)
SURPRIZĂ! 163
Un lucru cu care ne amăgim singuri este admiraț� ia

excesivă faț�ă de oamenii care au trecut deja prin toate ex-
perienț�ele legate de bani. Dar faptul că treci prin anumite
evenimente nu î�nseamnă neapărat că ș� tii ce urmează să se
î�ntâmple. De fapt, rareori poț�i ș� ti, deoarece experienț�a duce
mai degrabă la o î�ncredere excesivă î�n propria persoană,
decât la capacitatea de a face previziuni.
Investitorul Michael Batnick a oferit, la un moment dat,
o explicaț�ie foarte bună pentru acest lucru. Î�n faț�a afirma-
ț�iei că puț� ini investitori sunt pregătiț� i pentru dobânzi î�n
creș� tere, pentru că nu s-au confruntat niciodată cu aș� a
ceva – ultima perioadă importantă a dobânzilor î�n creș� tere
având loc î�n urmă cu aproape 40 de ani –, el a susț�inut că
acest aspect nu contează, deoarece chiar dacă ai trăit sau ai
studiat ce s-a î�ntâmplat î�n trecut, nu î�nseamnă neapărat că
asta î�ț�i va servi ca ghid pentru ce s-ar putea î�ntâmpla când
dobânzile vor creș� te î�n viitor:
Ș� i ce-i cu asta? Oare majorarea ratei dobânzilor va

arăta ca precedenta, sau precum cea de dinaintea ei?
Oare diferitele categorii de active se vor comporta
asemănător, la fel, sau complet invers?
Pe de o parte, oamenii care au investit î�n decursul
evenimentelor din 1987, 2000 ș� i 2008 s-au confrun-
tat cu o grămadă de pieț�e diferite. Pe de altă parte,
oare nu cumva această experienț�ă ar putea duce la o
î�ncredere exagerată î�n sine? La a nu recunoaș� te când
greș� eș� ti? La a-ț�i lua ca punct de reper rezultatele
precedente?
Când te bazezi prea mult pe istoricul investiț�iilor, ca pe

un ghid care să î�ț�i arate ce urmează să se î�ntâmple, se pe-
trec două lucruri periculoase.
1. Probabil îți vor scăpa din vedere cazurile

izolate care produc cele mai mari schimbări.
Cele mai importante evenimente î�n datele istorice sunt ma-
rile cazuri izolate, evenimentele care doboară recorduri. Ele
produc cele mai mari schimbări î�n economie ș� i la bursă.
Marea criză economică. Al Doilea Război Mondial. Bula
dot-com. 11 septembrie. Crahul pieț�ei imobiliare de la mij-
locul anilor 2000. Câteva evenimente izolate joacă un rol
uriaș� , deoarece influenț�ează foarte multe evenimente
necorelate.
Î�n secolele al XIX-lea ș� i al XX-lea s-au născut 15 miliarde
de oameni. Dar î�ncearcă să î�ț�i î�nchipui cât de diferită ar fi
fost economia globală – ș� i lumea î�ntreagă – astăzi, dacă doar
ș� apte dintre ei nu ar fi existat:
• Adolf Hitler
• Iosif Stalin
• Mao Zedong
• Gavrilo Princip
• Thomas Edison
• Bill Gates
• Martin Luther King
SURPRIZĂ! 165
Nici măcar nu sunt sigur că lista asta e cea mai î�nsem-

nată. Dar lumea zilelor noastre ar fi aproape total diferită
– de la graniț�e, la tehnologie ș� i norme sociale – dacă aceș� ti
ș� apte oameni nu ș� i-ar fi lăsat amprenta asupra ei. Altfel
spus, 0,00000000004% din oameni au fost responsabili, î�n
cea mai mare măsură, pentru direcț�ia î�n care s-a î�ndreptat
lumea î�n ultimul secol.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru proiecte, inovaț�ii ș� i
evenimente. Imaginează-ț�i ultimul secol fără:
• Marea Criză Economică

• Al Doilea Război Mondial
• Proiectul Manhattan
• Vaccinuri
• Antibiotice
• ARPANET*
• 11 septembrie
• Căderea Uniunii Sovietice
Câte proiecte ș� i evenimente au avut loc î�n secolul al XX-lea?

Miliarde, trilioane – cine ș� tie. Î�nsă acestea opt au avut un
impact de o magnitudine care le î�ntrece de nenumărate ori
pe toate celelalte.
Evenimentele de tip „coadă lungă” sunt atât de uș� or de
subapreciat tocmai pentru că este uș� or să subestimezi felul
î�n care acț�ionează efectul compus. Cum, de exemplu, atacu-
rile din 11 septembrie au determinat Rezerva Federală să
* Advanced Research Projects Agency Network (Agenția pentru Pro-

iecte de Cercetare Avansată). (n. red.)
micș� oreze dobânzile, ceea ce a contribuit la provocarea

bulei imobiliare, care a dus la criza financiară, care a dus la
o piaț�ă deficitară a forț�ei de muncă, ceea ce a trezit interesul
a zeci de milioane de oameni pentru studiile superioare,
ceea ce a dus la acordarea de î�mprumuturi pentru studenț�i
î�n valoare de 1,6 trilioane de dolari, cu o rată de nerambur-
sare de 10,8%. Nu e ceva intuitiv să corelezi 19 teroriș� ti care
deturnează avioane cu ponderea actuală a î�mprumuturilor
pentru studenț�i, dar asta se î�ntâmplă î�ntr-o lume pusă î�n
miș� care de câteva evenimente de tip „coadă lungă” izolate.
Majoritatea lucrurilor care se î�ntâmplă î�n orice moment
la nivelul economiei globale pot fi corelate cu doar câteva
evenimente anterioare care au fost aproape imposibil de
prezis.
Cea mai frecventă intrigă din istoria economiei este ro-
lul surprizelor. Motivul pentru care apar surprizele nu este
acela că modelele noastre sunt greș� ite sau că inteligenț�a
noastră lasă de dorit, ci faptul că, î�n seara cu nouă luni î�na-
inte ca Adolf Hitler să se nască, ș� ansele ca părinț�ii lui să se
certe sau să conceapă un copil erau egale. Tehnologia este
greu de prezis, deoarece Bill Gates ar fi putut să moară de
poliomielită dacă Jonas Salk s-ar fi supărat ș� i ar fi renunț�at
la demersul lui pentru a găsi un vaccin. Motivul pentru care
nu am putut prezice creș� terea î�mprumuturilor pentru stu-
denț�i este că un agent de securitate aeroportuară ar fi putut
confisca cuț�itul unui terorist pe 11 septembrie. Asta e tot.
Problema este că ne folosim adesea de evenimente
precum Marea Criză Economică ș� i al Doilea Război Mondial
pentru a ne forma o opinie despre cele mai rele lucruri
care se pot î�ntâmpla atunci când ne gândim la viitoarele
SURPRIZĂ! 167
profituri din investiț�ii. Dar aceste evenimente extraordinare

nu au avut niciun precedent când s-au î�ntâmplat. Aș� a că,
analistul care presupune că evenimentele cele mai rele (ș� i
cele mai bune) din trecut vor corespunde celor mai rele (ș� i
celor mai bune) evenimente din viitor nu urmăreș� te istoria;
ci presupune fără să vrea că istoria evenimentelor fără pre-
cedent nu se aplică ș� i viitorului.
Nassim Taleb a scris î�n cartea lui, Fooled By Randomness
(Păcălit de hazard )*:
Î�n Egiptul faraonic... scribii urmăreau nivelul maxim

al Nilului ș� i î�l foloseau pentru a estima ce s-ar fi putut
î�ntâmpla î�n cel mai pesimist scenariu posibil. Acelaș� i
lucru se poate observa ș� i la reactorul nuclear de la
Fukushima, care a suferit un accident catastrofal î�n
2011, când a avut loc un tsunami. Fusese construit
pentru a-i rezista celui mai mare cutremur petrecut
vreodată până atunci, fără ca respectivii constructori
să î�ș�i î�nchipuie ceva mai rău decât atât – ș� i fără să se
gândească că cel mai grav eveniment din trecut fuse-
se ș� i el o surpriză, neavând un precedent.
Aceasta nu este o greș� eală de analiză. Ci una de imagi-

naț�ie. Conș� tientizarea faptului că s-ar putea ca viitorul să
nu arate la fel ca trecutul este o aptitudine specială care, î�n
general, nu este foarte apreciată de comunitatea analiș� ti-
lor financiari.
Î�n cadrul unui dineu din New York la care am partici-
pat î�n 2017, Daniel Kahneman a fost î�ntrebat cum ar trebui
* Carte apărută sub acest titlu la Editura Curtea Veche, București, 2019.
(n. trad.)
să reacț�ioneze investitorii î�n faț�a unor previziuni greș� ite.

El a spus:
Ori de câte ori suntem surprinș� i de ceva, chiar dacă

recunoaș� tem că am făcut o greș� eală, spunem: «O, nu
voi mai face niciodată greș� eala asta.» Î� nsă, î�n reali-
tate, ceea ce ar trebui să î�nveț�i când faci o greș� eală
pentru că nu ai anticipat un lucru este că lumea este
greu de anticipat. Asta e adevărata lecț�ie pe care
trebuie să o î�nvăț�ăm de la surprize: că lumea este
surprinzătoare.
Adevărata lecție pe care trebuie să o învățăm de la sur-

prize este că lumea este surprinzătoare. Nu că ar trebui să
folosim surprizele din trecut ca ghid pentru constrângerile
din viitor; ar trebui să folosim surprizele din trecut ca o
recunoaș� tere a faptului că habar nu avem ce s-ar putea î�n-
tâmpla î�n continuare.
Cele mai importante evenimente economice din viitor
– lucrurile care vor avea cea mai mare influenț�ă – sunt lu-
cruri pentru care istoria ne dă prea puț�ină î�ndrumare sau
chiar deloc. Vor fi evenimente fără precedent. Î�ntrucât nu
au precedent, î�nseamnă că nu vom fi pregătiț�i pentru ele,
de aici ș� i impactul lor atât de puternic. Acest lucru este
valabil atât pentru evenimente î�nfricoș� ătoare, cum ar fi cri-
zele economice ș� i războaiele, cât ș� i pentru cele minunate,
cum ar fi inovaț�iile.
Sunt î�ncrezător î�n predicț�ia aceasta, deoarece faptul
că surprizele produc cele mai mari schimbări este singura
prezicere care s-a dovedit corectă î�n fiecare moment din
istorie.
SURPRIZĂ! 169
2. Istoria poate fi un ghid înșelător pentru viitorul

economiei și al bursei de valori, fiindcă nu ia
în calcul schimbările structurale relevante
în lumea contemporană.
Hai să vorbim despre câteva dintre cele mai importante.
Planul 401(k) are o vechime de 42 de ani. Contul Roth
IRA este mai tânăr, fiind creat î�n anii ’90. Prin urmare, sfatu-
rile personale ș� i analizele financiare vizavi de cum econo-
misesc pentru pensionare americanii din ziua de azi nu se
pot compara direct cu ceea ce se practica cu o generaț�ie î�n
urmă. Avem opț�iuni noi. Lucrurile s-au schimbat.
Sau, gândeș� te-te la capitalul de risc. Abia dacă exista î�n
urmă cu 25 de ani. Astăzi, avem fonduri cu capital de risc mai
mari decât era î�ntreaga industrie din generaț�ia trecută40.
Phil Knight, fondatorul companiei Nike, a scris î�n memori-
ile lui despre î�nceputurile sale î�n afaceri:
Capitalul de risc nu exista. Un tânăr antreprenor as-

pirant nu avea prea multe locuri spre care se putea
î�ndrepta, ș� i toate aceste locuri erau păzite de gardieni
cu aversiune faț�ă de risc ș� i niciun strop de imagina-
ț�ie. Cu alte cuvinte, bancheri.
Practic, asta î�nseamnă că toate datele istorice privind

î�nființ�area start-upurilor care datează de doar câteva zeci
de ani, sunt î�nvechite. Ceea ce ș� tim despre ciclurile de in-
vestiț�ii ș� i rata de faliment a start-upurilor nu reprezintă o
bază istorică vastă din care putem î�nvăț�a, deoarece modul
î�n care sunt finanț�ate azi companiile reprezintă o paradigmă
istorică complet nouă.
Sau, gândeș� te-te la pieț�ele publice. Până î�n 1976, S&P

500 nu a inclus acț�iuni financiare; î�n ziua de azi, acestea
alcătuiesc 16% din indice. Acț�iunile din lumea tehnologiei
erau practic inexistente î�n urmă cu 50 de ani. Î�n ziua de azi,
constituie mai bine de o cincime din indice. Regulile de con-
tabilitate s-au schimbat de-a lungul timpului. La fel ș� i divul-
garea, auditul ș� i lichiditatea pieț�ei. Lucrurile s-au schimbat.
Durata dintre recesiunile din Statele Unite s-a schimbat
extraordinar de mult î�n ultimii 150 de ani:
Durata medie dintre recesiuni a crescut de la aproxima-

tiv doi ani la sfârș� itul anilor 1800 la cinci ani la î�nceputul
secolului XX ș� i până la opt ani de-a lungul ultimei jumătăț�i
de veac.
Î�n timp ce scriu aceste rânduri, pare că intrăm î�n rece-
siune – la 12 ani de la î�nceputul ultimei recesiuni din de-
cembrie 2007. Aceasta este cea mai lungă perioadă dintre
recesiuni de dinaintea Războiului Civil.
SURPRIZĂ! 171
Există numeroase teorii privind motivele pentru care

recesiunile au devenit mai puț�in frecvente. Una dintre ele
este că Rezerva Federală gestionează mai bine ciclul eco-
nomic sau, cel puț�in, î�l prelungeș� te. Alta ar fi că industria
grea este mai predispusă la supraproducț� ia cu variaț� ii
extreme decât industriile de furnizare de servicii care au
dominat î�n ultimii 50 de ani. Viziunea pesimistă este că,
deș� i acum avem mai puț�ine recesiuni, atunci când au loc
sunt mai severe decât î�nainte. Î�n discuț�ia noastră, nu con-
tează neapărat ce anume a generat schimbarea. Important
este că lucrurile s-au schimbat cu certitudine.
Pentru a ilustra felul î�n care aceste schimbări istorice
ar trebui să influenț�eze deciziile privind investiț�iile, gân-
deș� te-te la munca unui om pe care mulț�i î�l consideră una
dintre cele mai sclipitoare minț�i î�n materie de investiț�ii:
Benjamin Graham.
Cartea clasică a lui Graham, The Intelligent Investor
(Investitorul inteligent )*, este mai mult decât teorie. Oferă
î�ndrumări practice, cum ar fi formule pe care investitorii le
pot folosi pentru a lua decizii î�nț�elepte privind investiț�iile.
Eu am citit cartea lui Graham când eram adolescent ș� i
aflam pentru prima oară despre investiț�ii. Formulele pre-
zentate î�n carte mă atrăgeau, pentru că erau instrucț�iuni
pas cu pas, la propriu, pentru a deveni bogat. Trebuia doar
să urmezi instrucț�iunile. Părea foarte uș� or.
Dar un lucru devine clar atunci când î�ncerci să aplici
unele dintre aceste formule: puț�ine dintre ele funcț�ionează.
* Carte apărută sub acest titlu la Editura Curtea Veche, București, 2019.
(n. trad.)
Graham pleda î�n favoarea tranzacț�iilor bursiere la o

valoare mai mică decât activele lor nete – practic, numerar
î�n bancă minus toate datoriile. Sună grozav, dar puț�ine ac-
ț�iuni mai sunt tranzacț�ionate atât de ieftin î�n prezent – cu
excepț�ia, să zicem, a acț�iunilor ieftine î�n urma unei fraude
contabile.
Unul dintre criteriile lui Graham î�i instruieș� te pe inves-
titorii conservatori să evite tranzacț�ionarea de acț�iuni pentru
mai mult de 1,5 ori valoarea contabilă. Dacă ai fi respectat
această regulă î�n ultimul deceniu, nu ai fi deț�inut aproape
nimic altceva decât acț�iuni î�n domeniul bancar ș� i al asigu-
rărilor. Î�n nicio lume nu este î�n regulă aș� a ceva.
Investitorul inteligent este una dintre cele mai impor-
tante cărț�i despre investiț�ii din toate timpurile. Dar nu cunosc
nici măcar un investitor care să fi câș� tigat bine imple-
mentând formulele publicate de Graham. Cartea este plină
de î�nvăț�ături î�nț�elepte – poate mai mult decât oricare altă
carte de investiț�ii publicată vreodată. Dar, ca manual de in-
strucț�iuni, este î�ndoielnică, ș� i asta î�n cel mai bun caz.
Ce s-a î�ntâmplat? Oare Graham era cumva un măscărici
care dădea bine, dar ale cărui sfaturi nu funcț�ionau? Deloc.
El î�nsuș� i era un investitor de mare succes.
Dar era un om practic. Ș� i era un adevărat oponent î�n faț�a
opiniei majorităț�ii. Nu era atât de ataș� at de ideile legate de
investiț�ii î�ncât să le menț�ină când mulț�i alț�i investitori se
prindeau de aceste teorii ș� i le popularizau până le anulau
potenț�ialul. Jason Zweig – care a adăugat î�nsemnări la o
ediț�ie ulterioară a cărț�ii lui Graham – a scris cândva:
SURPRIZĂ! 173
Graham experimenta î�n permanenț�ă, î�ș�i reevalua pre-

zumț�iile ș� i căuta să descopere ce anume funcț�iona – nu
ce funcț�iona ieri, ci ce funcț�ionează astăzi. Î�n fiecare
ediț�ie revizuită a cărț�ii Investitorul inteligent, Graham
renunț�a la formulele prezentate î�n ediț�ia precedentă
ș� i le î�nlocuia cu altele noi, declarând, î�ntr-un fel, că
„acelea nu mai funcț�ionează sau nu mai funcț�ionează
la fel de bine ca până acum; acestea sunt formulele
care par să funcț�ioneze mai bine î�n momentul de faț�ă”.
Una dintre cele mai frecvente critici adresate lui
Graham este că toate formulele din ediț�ia din 1972
sunt î�nvechite. Singurul răspuns adecvat la această
critică este: „Sigur că sunt! Sunt cele cu care a î�nlocuit
formulele ediț�iei din 1965, care au î�nlocuit formulele
ediț�iei din 1954 ș� i care, la rândul lor, le-au î�nlocuit pe
cele din ediț�ia din 1949, care au fost folosite pentru a
suplimenta formulele originale pe care le-a prezen-
tat î�n Security Analysis (Analiza titlurilor de valoare),
î�n 1934.
Graham a murit î�n 1976. Dacă formulele pe care le pro-

mova au fost rebutate ș� i actualizate de cinci ori î�ntre 1934
ș� i 1972, cât de relevante crezi că mai pot fi î�n 2020? Sau î�n
2050?
Chiar î�nainte de a se stinge din viaț�ă, Graham a fost
î�ntrebat dacă analiza detaliată a acț�iunilor individuale – o
tactică pentru care a devenit celebru – rămăsese o strate-
gie pe care o susț�inea. El a răspuns:
Î�n general, nu. Nu mai pledez î�n favoarea tehnicilor

elaborate de analiză a titlurilor de valoare pentru a
găsi oportunităț�i de o valoare superioară. Aceasta era
o activitate rentabilă acum 40 de ani, să zicem, când

manualul nostru a fost publicat pentru prima dată.
Dar situaț�ia s-a schimbat considerabil de atunci41.
S-au schimbat următoarele: pe măsură ce oportuni-

tăț�ile au devenit mai bine cunoscute, a crescut concurenț�a;
tehnologia a făcut ca informaț�iile să devină mai accesibile;
iar industriile s-au schimbat odată cu trecerea economiei
de la sectoare industriale la cele tehnologice, care au cicluri
economice diferite ș� i folosesc altfel capitalul.
Lucrurile s-au schimbat.
O caracteristică interesantă a istoriei investiț�iilor este că,
cu cât priveș� ti mai departe î�n trecut, cu atât ai mai multe
ș� anse să examinezi o lume care nu mai are aplicabilitate î�n
ziua de azi. Mulț�i investitori ș� i economiș� ti se consolează cu
faptul că prezicerile lor sunt susț�inute de decenii sau chiar
secole î�ntregi de date. Dar, având î�n vedere că economiile
evoluează, se î�ntâmplă adesea ca istoria recentă să fie cel mai
bun ghid către viitor, pentru că este mai probabil să inclu-
dă condiț�ii importante care să fie relevante pentru viitor.
Există o vorbă î�n domeniul investiț�iilor, folosită î�n ge-
neral ironic, ș� i anume: „De data asta e altfel”. Dacă trebuie
să respingi afirmaț�ia cuiva care prezice că viitorul nu va
oglindi perfect trecutul, spui: „A, deci crezi că de data asta
e altfel?”, ș� i ieș� i triumfător. Replica vine de la investitorul
John Templeton, care spunea că „cele mai periculoase cinci
cuvinte* î�n investiț�ii sunt: «de data asta e altfel».”
Î�nsă Templeton a recunoscut că, î�ntr-adevăr, este altfel
î�n minimum 20% din cazuri. Lumea se schimbă. Bineî�nț�eles
* În original: it’s different this time. (n. trad.)
SURPRIZĂ! 175
că se schimbă. Iar aceste schimbări contează cel mai mult

de-a lungul timpului. Michael Batnick a spus aș� a: „Cele mai
periculoase 13 cuvinte î�n investiț�ii sunt: «Cele mai pericu-
loase cinci cuvinte î�n investiț�ii sunt de data asta e altfel.»”
Asta nu î�nseamnă că trebuie să ignorăm istoria când
ne gândim la bani. Dar există o nuanț�ă importantă: cu cât
priveș� ti mai departe î�n trecut, cu atât ar trebui să fie mai
generale î�nvăț�ămintele pe care le desprinzi. Lucrurile ge-
nerale precum relaț�ia oamenilor cu lăcomia ș� i frica, felul î�n
care se comportă când sunt supuș� i stresului ș� i felul î�n care
reacț�ionează la stimulente tind să rămână stabile î�n timp.
Istoria banilor este utilă pentru astfel de chestiuni.
Dar tendinț�ele specifice, tranzacț�iile specifice, sectoare-
le specifice, relaț�iile cauzale specifice privind piaț�a ș� i ceea
ce ar trebui să facă oamenii cu banii lor sunt î�ntotdeauna
un exemplu de evoluț�ie î�n curs de desfăș� urare. Istoricii nu
sunt profeț�i.
Aș� adar, î�ntrebarea este: cum ar trebui să ne gândim ș� i
să ne facem planuri pentru viitor? Hai să vedem î�n capito-
lul următor.
13.
Marjă
de eroare
Cea mai importantă parte a oricărui plan
este să îți faci un plan pentru situația în care
planul nu va funcționa conform planului.
U nele dintre cele mai bune exemple de comportament
financiar inteligent se găsesc î�ntr-un loc neaș� teptat: ca-
zinourile din Las Vegas.
Nu î�n rândul tuturor jucătorilor, desigur. Dar un grup
restrâns de jucători de blackjack care ș� tiu să numere cărț�ile
ar putea să î�i î�nveț�e pe oamenii de rând un lucru extraordi-
nar de important privind gestionarea banilor: importanț�a
marjei de eroare.
__________________
Regulile de bază pentru numărarea cărț�ilor la blackjack

sunt simple:
• Nimeni nu ș� tie sigur ce carte urmează să tragă

crupierul.
• Dar, dacă reț�ii ce cărț�i s-au î�mpărț�it deja, poț�i cal-
cula ce cărț�i au rămas î�n pachet.
• Î�n acest fel, poț�i să î�ț�i dai seama ce șanse sunt ca o
anumită carte să fie extrasă de crupier.
Ca jucător, pariezi mai mult atunci când ș� ansele de a

pune mâna pe cartea dorită sunt î�n favoarea ta ș� i mai puț�in
atunci când nu sunt.
Aspectul tehnic al modului î�n care se face acest lucru
nu este important î�n discuț�ia de faț�ă. Important este că cel
care numără cărț�ile la blackjack ș� tie că joacă un joc de
noroc, nu de certitudini. Orice cărț�i ar avea î�n mână, el ș� tie

că există ș� anse considerabile să aibă dreptate, dar ș� i ș� anse
destul de mari să se î�nș� ele. Poate părea ciudat, având î�n
vedere care î�i este profesia, dar strategia lui se bazează î�n
î�ntregime pe modestie – modestia faptului că nu ș� tie ș� i nu
are de unde să ș� tie exact ce urmează să se î�ntâmple, aș� a că
î�ș�i joacă cărț�ile ca atare. Sistemul de numărare a cărț�ilor
funcț�ionează pentru că î�nclină uș� or ș� ansele î�n favoarea ju-
cătorului. Dar, dacă pariezi prea mult ș� i te î�nș� eli, chiar ș� i
atunci când ș� ansele par să fie î�n favoarea ta, s-ar putea să
pierzi atât de mult î�ncât să nici nu mai ai bani să continui
jocul.
Î�n niciun moment nu ai atâta dreptate î�ncât să poț�i pa-
ria toate jetoanele din faț�a ta. Lumea nu este atât de bună
cu nimeni – cel puț�in nu î�n mod consecvent. Trebuie să î�ț�i
laș� i o marjă de eroare. Trebuie să î�ț�i faci un plan pentru
situaț�ia î�n care planul nu va funcț�iona conform planului.
Kevin Lewis, un numărător de cărț�i de succes prezentat
î�n cartea Bringing Down the House (Distrugerea casei), a
scris mai multe despre această filosofie:
Deș� i s-a dovedit statistic că dă roade, numărarea căr-

ț�ilor nu î�ț�i garantează că vei câș� tiga la fiecare mână
– cu atât mai puț�in la fiecare vizită la cazinou. Trebu-
ie să ne asigurăm că avem suficienț�i bani pentru a
face faț�ă oricărei doze de ghinion.
Să presupunem că ai un avantaj de aproximativ
2% faț�ă de cazinou. Asta î�nseamnă că acesta din urmă
va câș� tiga î�n 49% din cazuri. Prin urmare, trebuie să
ai suficienț�i bani pentru a face faț�ă oricărei variabile
nefavorabile. Regula standard este că ar trebui să ai
MARJĂ DE EROARE 181
cel puț�in 100 de unităț�i de bază. Presupunând că in-

tri î�n joc cu 10.000 de dolari, poț�i să joci fără proble-
me pe o unitate de 100 de dolari.
Istoria este presărată cu o mulț�ime de idei bune duse la

extrem, care nu se mai diferenț�iază de ideile proaste. Î�nț�e-
lepciunea î�n a-ț�i lua o marjă de eroare constă î�n recunoaș� -
terea faptului că nesiguranț�a, imprevizibilitatea ș� i hazardul
– „necunoscutele” – sunt o parte omniprezentă a vieț�ii. Sin-
gura modalitate de a le face faț�ă este să măreș� ti distanț�a
dintre ceea ce crezi că se va î�ntâmpla ș� i ceea ce se poate
î�ntâmpla, păstrându-ț�i î�n acelaș� i timp puterea de a mai
lupta î�ncă o zi.
__________________
Benjamin Graham este cunoscut pentru conceptul lui de

marjă de siguranț�ă. A scris despre el î�n profunzime ș� i î�n
detaliu matematic. Dar, rezumatul meu preferat al teoriei
este cel pe care l-a menț� ionat î�n cadrul unui interviu, ș� i
anume că „scopul marjei de siguranț�ă este ca prezicerile să
nu mai fie necesare”.
Este greu să exagerez forț�a care rezidă î�n această afir-
maț�ie simplă.
Marja de siguranț�ă – poț�i s-o numeș� ti ș� i marjă de eroare
sau redundanț�ă – este singura modalitate eficientă de a te
orienta î�ntr-o lume guvernată de ș� ansă, ș� i nu de certitudine.
Ș� i aproape tot ce ț�ine de bani există î�n acest tip de lume.
Este greu de făcut o previziune precisă. Acest lucru este
evident pentru cel care numără cărț�ile, deoarece nimeni
nu poate ș� ti unde se află o carte anume î�ntr-un pachet de
cărț�i amestecate. Este mai puț�in evident pentru cineva care

î�ntreabă: „Care va fi rentabilitatea medie anuală la bursa
de valori î�n următorii 10 ani?” sau „La ce dată voi putea
să mă pensionez?”. Dar sunt, esenț�ialmente, unul ș� i acelaș� i
lucru. Tot ce putem face este să ne gândim la ș� ansele care
există.
Marja de siguranț�ă a lui Graham este o simplă sugestie
că nu trebuie să privim lumea î�n alb ș� i negru, ca fiind ori
previzibilă, ori un joc de hazard. Zona gri – să urmăreș� ti
lucruri pentru care este acceptabilă o gamă î�ntreagă de
posibile deznodăminte – este calea î�nț�eleaptă pe care să
o apuci.
Dar oamenii subestimează nevoia unei marje de eroa-
re î�n aproape toate acț�iunile î�ntreprinse care implică bani.
Analiș� tii bursieri le oferă clienț� ilor lor preț� uri-ț� intă, nu
grile de preț�uri. Analiș� tii economici prezic lucruri cu cifre
precise; rareori probabilităț� i generale. Specialistul care
prezintă certitudini ferme va câș� tiga interesul mai multor
oameni decât cel care spune: „Nu putem ș� ti sigur” ș� i enun-
ț�ă probabilităț�i42.
Procedăm aș� a î�n tot felul de demersuri financiare, mai
ales î�n cele legate de deciziile noastre personale. Max Bazer-
man, psiholog la Harvard, a arătat că, atunci când analizează
planurile altor persoane de renovare a locuinț�ei, majorita-
tea oamenilor estimează că proiectul va depăș� i bugetul cu
25-50%43. Dar când vine vorba de propriile proiecte, oa-
menii estimează că renovările se vor finaliza la timp ș� i se
vor î�ncadra î�n buget. Vai, ce dezamăgire î�i aș� teaptă...
Există două lucruri care ne fac să evităm marja de eroa-
re. Primul este ideea că cineva trebuie să ș� tie ce ne rezervă
viitorul, deoarece admiterea contrariului ne provoacă un

sentiment neplăcut. Al doilea este că î�ț�i faci rău dacă nu
î�ntreprinzi acț�iuni care să exploateze î�n totalitate o viziune
precisă a adeveririi viitorului preconizat.
Dar marja de eroare este subestimată ș� i neî�nț�eleasă.
Este privită adesea ca o protecț�ie conservatoare, folosită
doar de cei care nu vor să î�ș�i asume riscuri mari sau care
nu au î�ncredere î�n opiniile lor. Î�nsă, dacă este folosită co-
respunzător, lucrurile stau tocmai invers.
Marja de eroare te ajută să faci faț�ă unei game largi de
posibile rezultate, iar asta te ajută să rămâi pe poziț�ii sufici-
ent de mult î�ncât să î�ntorci î�n favoarea ta ș� ansele de a trage
foloase de pe urma unui rezultat cu probabilitate scăzută.
Cele mai mari câș� tiguri se obț�in rar, fie pentru că nu se î�n-
tâmplă des, fie pentru că durează până să dea roade efectul
compus. Deci, cel care lasă o marjă de eroare suficient de
mare pentru o anumită parte a strategiei sale (numerar),
î�ncât să poată î�nfrunta greutăț�ile din altă parte (acț�iuni)
are un avantaj faț�ă de cel care, atunci când se î�nș� ală, este
falimentat – jocul s-a î�ncheiat, introdu mai multe jetoane.
Bill Gates a î�nț�eles bine acest lucru. Pe vremea când
Microsoft era o companie aflată la î�nceput, el a spus: „Am
optat pentru o abordare incredibil de conservatoare, ș� i
anume voiam să am î�n bancă suficienț�i bani cât să achit
salariile angajaț�ilor timp de un an, chiar dacă nu î�nregis-
tram nicio plată”. Warren Buffett a exprimat o idee asemă-
nătoare î�n 2008, când le-a spus acț�ionarilor de la Berkshire
Hathaway: „Mi-am dat cuvântul – vouă, agenț�iilor de rating
ș� i mie î�nsumi – să conduc î�ntotdeauna Berkshire cu mai
mulț�i bani decât ar fi nevoie... Când voi fi obligat să aleg, nu
voi da nici măcar somnul de-o noapte pentru ș� ansa unor

profituri î�n plus”44.
Există câteva sfere specifice î�n care investitorii trebuie
să ia î�n calcul marja de eroare.
Una dintre ele este volatilitatea. Poț�i supravieț�ui dacă
activele tale scad cu 30%? Pe o foaie de calcul, poate că da
– î�n ceea ce priveș� te plata propriu-zisă a facturilor ș� i men-
ț�inerea unui flux de numerar pozitiv. Dar la nivel mental?
Este uș� or să subestimezi efectele pe care le poate avea o
scădere de 30% asupra psihicului tău. Î�ț�i poț�i pierde î�ncre-
derea î�n tine chiar î�n momentul î�n care se ivesc cele mai
mari oportunităț�i. Ai putea hotărî� – tu sau soț�ul/soț�ia ta –
că a venit momentul să î�ț�i faci un alt plan sau să alegi o altă
carieră. Cunosc mulț�i investitori care au renunț�at din cauza
pierderilor, fiindcă erau epuizaț�i. Epuizaț�i fizic. Foile de cal-
cul î�ț�i spun dacă ies sau nu socotelile. Î�nsă nu î�ț�i spun cum
te vei simț�i seara când î�ț�i vei pune copiii la culcare ș� i te vei
î�ntreba dacă deciziile pe care le-ai luat î�n materie de inves-
tiț�ii nu au fost cumva o greș� eală care le va afecta viitorul.
Crearea unui spaț�iu î�ntre ceea ce poț�i î�ndura teoretic ver-
sus ceea ce este posibil din punct de vedere emoț�ional este
o versiune a marjei de eroare căreia nu i se acordă atenț�ia
cuvenită.
Alta este reprezentată de economiile pentru pensie.
Analizând datele istorice, vedem, de exemplu, că bursa de
valori a Statelor Unite a avut o rentabilitate medie anuală
de 6,8% după inflaț�ie, î�ncă din anii 1870. Este o primă
aproximare rezonabilă pe care să o foloseș� ti pentru a
estima la ce să te aș� tepț�i din partea portofoliului tău diver-
sificat când economiseș� ti pentru pensie. Poț�i folosi aceste
prezumț�ii legate de rentabilitate ca să î�ț�i faci o idee despre

suma de bani pe care trebuie să o economiseș� ti lună de lună
pentru a acumula rezervele băneș� ti spre care ț�inteș� ti.
Dar, dacă profiturile viitoare vor fi mai scăzute? Sau
dacă istoria pe termen lung anticipează corect viitorul pe
termen lung, dar data la care ț�i-ai propus să te pensionezi
cade î�n mijlocul unei scăderi î�ngrozitoare a pieț�ei, precum
cea din 2009? Dacă o viitoare piaț�ă î�n scădere te va speria
ș� i te va face să î�ț�i vinzi acț�iunile, ajungând să ratezi o vii-
toare piaț�ă î�n creș� tere, ceea ce va face ca profiturile pe care
le vei obț�ine î�n final să fie sub media pieț�ei? Dacă vei fi ne-
voit să î�ț�i retragi banii din conturile de pensii la 30 de ani
ca urmare a unei probleme de sănătate?
Răspunsul la aceste î�ntrebări cu „dacă” este: „Nu vei
reuș� i să te pensionezi aș� a cum ai prezis cândva”. Ceea ce
poate fi un dezastru.
Soluț�ia este simplă: apelează la marja de eroare când
î�ț�i estimezi viitoarele profituri. Este mai mult o artă decât
o ș� tiinț�ă. Pentru investiț�iile mele, pe care le descriu mai pe
larg î�n capitolul 20, eu presupun că viitoarele câș� tiguri pe
care le voi obț�ine de-a lungul vieț�ii vor fi cu ⅓ mai mici
decât media istorică. Aș� a că, economisesc sume mai mari
decât cele pe care le-aș� strânge dacă aș� presupune că viito-
rul va semăna cu trecutul. Este marja mea de siguranț�ă.
Viitorul poate fi mai prost decât un câș� tig cu ⅓ mai mic
decât î�n trecut, dar nicio marjă de siguranț�ă nu oferă o
garanț�ie de 100%. Un amortizor de ⅓ este suficient cât
să dorm liniș� tit noaptea. Iar dacă viitorul chiar seamănă
cu trecutul, voi fi plăcut surprins. „Cea mai bună cale de a
atinge fericirea este să ai ț�eluri mărunte”, spune Charlie

Munger. Minunat.
__________________
Un văr important al marjei de eroare este ceea ce eu numesc

î�nclinaț�ia către optimism î�n asumarea riscurilor sau sindro-
mul „statistic vorbind, ruleta rusească ar trebui să funcț�io-
neze”: un ataș� ament vizavi de ș� ansele favorabile atunci când
dezavantajele sunt inacceptabile î�n orice î�mprejurări.
Nassim Taleb spune: „Poț�i să adori riscul, dar să ai o
aversiune totală faț�ă de ruină”. Ș� i aș� a ar ș� i trebui să fie.
Ideea este că trebuie să î�ț�i asumi riscuri pentru a pro-
gresa, dar nu merită să î�ț�i asumi niciun risc care te-ar pu-
tea aduce la sapă de lemn. Ș� ansele sunt de partea ta când
joci ruleta rusească. Dar potenț�ialele câș� tiguri nu merită
când iei î�n calcul dezavantajele. Nu există marjă de eroare
care să compenseze riscul.
La fel ș� i cu banii. Ș� ansele sunt de partea ta î�n cazul
multor demersuri profitabile. Preț�urile la imobiliare cresc
aproape î�n fiecare an, iar î�n cei mai mulț�i ani vei î�ncasa un
salariu o dată la două săptămâni. Dar, dacă un lucru are
95% ș� anse să iasă bine, ș� ansele de 5% să iasă rău î�n -
seamnă că vei î�nfrunta cu siguranț�ă ș� i partea proastă la un
moment dat î�n viaț� ă. Iar dacă preț� ul părț� ii proaste este
ruina, probabil că acei 95% din restul timpului nu merită
riscul, indiferent cât de tentanț�i ar părea.
Efectul de levier este pacostea aici. Levierul – recurge-
rea la datorii pentru a-ț�i putea rula banii – face ca riscurile
obiș� nuite să crească atât de mult î�ncât să te ducă la ruină.
Pericolul este că optimismul raț�ional general ascunde
ocazional ș� ansele de ruină. Rezultatul este că subestimăm

riscul î�n mod sistematic. Preț�urile la imobiliare au scăzut cu
30% î�n ultimii 10 ani. Câteva companii nu ș� i-au putut achi-
ta datoriile. Acesta este capitalismul. Se î�ntâmplă. Dar cei
cu o datorie mai mare s-au confruntat cu o ruină dublă: nu
numai că au ajuns la sapă de lemn, dar falimentul le-a elimi-
nat orice ș� ansă de a reintra î�n joc tocmai î�n momentul î�n
care oportunităț�ile ar fi fost bune de fructificat. Un proprie-
tar de casă ajuns la sapă de lemn î�n 2009 nu a mai avut
nicio ș� ansă să profite de ratele ipotecare reduse din 2010.
Compania Lehman Brothers nu a avut nicio ș� ansă să inves-
tească î�n datorii ieftine î�n 2009. A fost terminată.
Pentru a evita asta, mă gândesc că banii mei sunt î�m-
părț�iț�i î�n două. O parte sunt pentru riscuri, o parte pentru
frică. Asta nu denotă o lipsă de consecvenț�ă, chiar dacă psi-
hologia banilor te-ar face să crezi asta. Vreau doar să mă
asigur că pot rămâne î�n picioare suficient de mult î�ncât ris-
curile pe care mi le asum să dea roade. Trebuie să supra-
vieț�uieș� ti ca să ai succes. Ca să repet o idee pe care am
susț�inut-o de câteva ori î�n această carte: posibilitatea de a
face ce vrei, când vrei ș� i cât vrei are o rentabilitate a inves-
tiț�iei infinită.
__________________
Marja de eroare face ceva mai mult decât să extindă aria î�n
jurul a ceea ce crezi tu că s-ar putea î�ntâmpla. Te apără ș� i
de lucrurile pe care nu ț�i le-ai î�nchipui nicicând, care pot fi
cele mai problematice evenimente cu care ne confruntăm.
Bătălia de la Stalingrad din timpul celui de-al Doilea
Război Mondial a fost cea mai mare bătălie din istorie. Odată
cu ea, au apărut ș� i poveș� tile la fel de impresionante despre

cum au gestionat oamenii riscul.
Una dintre ele s-a petrecut la sfârș� itul anului 1942,
când o unitate germană de tancuri stătea î�n rezervă pe pa-
jiș� tile din afara oraș� ului. Când a fost nevoie disperată de
tancuri î�n prima linie, s-a î�ntâmplat ceva care a surprins pe
toată lumea: aproape niciunul dintre ele nu mergea.
Din cele 104 tancuri din unitate, mai puț�in de 20 erau
funcț�ionale. Inginerii au descoperit rapid problema. Isto-
ricul William Craig consemnează: „Î�n timpul săptămânilor
de inactivitate, î�n spatele primei linii, ș� oarecii de câmp ș� i-au
făcut cuib î�n interiorul vehiculelor ș� i au ros izolaț�ia care
acoperea sistemele electrice”.
Germanii aveau cel mai sofisticat echipament din lume.
Ș� i iată-i acolo, î�nvinș� i de ș� oareci.
Î�ț�i poț�i î�nchipui cât au fost de uimiț�i. Aproape sigur că
aș� a ceva nu le trecuse niciodată prin cap. Ce proiectant de
tancuri se gândeș� te la protecț�ie î�mpotriva ș� oarecilor? Nu
unul rezonabil. Ș� i nici unul care a studiat istoria tancurilor.
Dar astfel de lucruri se î�ntâmplă tot timpul. Î�ț�i poț�i face
planuri î�mpotriva oricărui risc, mai puț�in î�mpotriva lucru-
rilor care sunt prea nebuneș� ti ca să î�ț�i treacă prin cap. Iar
aceste lucruri nebuneș� ti pot cauza cele mai mari daune,
fiindcă se î�ntâmplă mai des decât ț�i-ai putea î�nchipui, iar
tu nu ț�i-ai pregătit niciun plan pentru a le face faț�ă.
Î�n 2006, Warren Buffett a anunț�at că este î�n căutarea
unui viitor î�nlocuitor. A spus că are nevoie de cineva „pro-
gramat genetic să recunoască ș� i să evite riscurile serioase,
inclusiv pe cele nemaiî�ntâlnite până î�n prezent”45.
Am văzut cum funcț�ionează această abilitate î�n cadrul

start-upurilor sprijinite de firma mea, Collaborative Fund.
Cere-i unui fondator să-ț�i enumere cele mai mari riscuri
pe care le are de î�nfruntat ș� i ț�i-i va menț�iona pe suspecț�ii
de serviciu. Dar, î�n afară de dificultăț�ile previzibile pe care
le implică administrarea unui start-up, iată alte câteva pro-
bleme cu care s-au confruntat companiile din portofoliul
nostru:
• S-au spart conductele de apă, inundând ș� i distru-

gând biroul unei companii.
• S-au dat trei spargeri î�n biroul unei companii.
• O companie a fost dată afară din uzina î�n care activa.
• Un magazin a fost î�nchis după ce un client a sunat
la Direcț�ia de Sănătate Publică, deoarece nu i-a plă-
cut că un alt client a intrat cu câinele î�năuntru.
• S-a râs pe seama e-mailului unui CEO î�n toiul unei
colectări de fonduri care necesita toată atenț�ia lui.
• Un fondator a suferit o cădere nervoasă.
Câteva dintre aceste evenimente au fost cruciale pentru

viitorul companiei. Dar niciunul nu a fost previzibil, pentru
că niciunul nu li s-a î�ntâmplat vreodată directorilor execu-
tivi care s-au ocupat de aceste probleme – ș� i nici vreunui
cunoscut de-ai lor, de altfel. Au fost un teritoriu necunoscut.
Să eviț�i aceste tipuri de riscuri necunoscute este, aproa-
pe prin definiț�ie, imposibil. Nu te poț�i pregăti pentru un
lucru pe care nu î�l poț�i concepe.
Singura modalitate de a te apăra de daunele provocate

este să eviț�i punctele unice de eș� ec.
O bună regulă de bază, care se aplică multor lucruri î�n
viaț�ă, este că tot ce se poate strica, se va strica la un mo-
ment dat. Deci, dacă mai multe lucruri se bazează pe buna
funcț�ionare a unui singur lucru, iar acesta se defectează,
numeri zilele până la catastrofă. Acesta este un punct unic
de eș� ec.
Unii oameni sunt extraordinar de pricepuț�i la evitarea
punctelor unice de eș� ec. Majoritatea sistemelor esenț�iale
din avioane au rezerve, iar rezervele au ș� i ele rezerve.
Avioanele cu reacț�ie moderne au patru sisteme electrice
redundante. Poț�i zbura cu un singur motor ș� i poț�i ateriza
practic fără niciunul, î�ntrucât fiecare avion cu reacț�ie tre-
buie să se poată opri pe pista de aterizare doar cu frânele,
fără să fie folosită funcț�ia de inversare a tracț�iunii de la
motoare. Tot aș� a, podurile suspendate î�ș�i pot pierde multe
cabluri fără să se prăbuș� ească.
Cel mai mare punct unic de eș� ec î�n cazul banilor este
să te bazezi exclusiv pe un salariu pentru a-ț�i achita cheltu-
ielile pe termen scurt, fără să economiseș� ti bani pentru a
lăsa loc î�ntre cheltuielile pe care crezi tu că le vei avea ș� i
cele care se pot ivi realmente pe viitor.
Un truc care este deseori ignorat – chiar ș� i de cei mai
avuț�i – este cel pe care l-am discutat î�n capitolul 10: conș� ti-
entizarea faptului că nu ai nevoie de un motiv anume
pentru a face economii. Nu este nicio problemă dacă
strângi bani pentru o maș� ină, o locuinț�ă sau pentru pen-
sie. Dar este la fel de important să economiseș� ti ș� i pentru
lucruri pe care nu ai cum să le prevezi sau chiar să le con-

cepi – echivalentul financiar al ș� oarecilor de câmp.
Ca să prevezi pe ce î�ț�i vei folosi economiile, se presu-
pune că ar trebui să trăieș� ti î�ntr-o lume î�n care ș� tii exact
care vor fi cheltuielile tale viitoare, î�nsă nimeni nu ș� tie
asta. Eu economisesc foarte mult ș� i habar nu am pentru
ce î�mi voi folosi economiile î�n viitor. Puț�ine planificări fi-
nanciare care prevăd doar riscuri cunoscute au o marjă de
siguranț�ă suficient de mare pentru a supravieț�ui î�n lumea
reală.
De fapt, cea mai importantă parte a oricărui plan este
să î�ț�i faci un plan pentru situaț�ia î�n care planul nu va func-
ț�iona conform planului.
Acum, dă-mi voie să î�ț�i arăt cum se aplică asta î�n cazul
tău.
14.
Te vei schimba
Planificarea pe termen lung este mai grea
decât pare, pentru că obiectivele și dorințele
oamenilor se schimbă în timp.
Î�n copilărie, am avut un prieten care nu provenea
dintr-un mediu privilegiat ș� i nici nu avea o inteligenț�ă
nativă, dar era cel mai muncitor om pe care î�l cunoș� team.
Avem multe de î�nvăț�at de la astfel de oameni, deoarece ei
au o î�nț�elegere nefiltrată a fiecărui centimetru din drumul
spre succes.
Misiunea ș� i visul lui din adolescenț�ă era să devină doc-
tor. Aș� fi indulgent să spun că ș� ansele nu erau de partea lui.
Nicio persoană rezonabilă nu ar fi considerat la vremea
respectivă că ar fi fost posibil.
Dar el a perseverat. Ș� i – cu 10 ani mai târziu decât co-
legii lui – a devenit î�n cele din urmă medic.
Câtă î�mplinire î�ț�i oferă faptul că porneș� ti de la zero, î�ț�i
faci drum cu coatele până î�n fruntea ș� colii de medicină ș� i
ajungi să ai una dintre cele mai nobile profesii, î�n ciuda tu-
turor dificultăț�ilor?
Am discutat cu el î�n urmă cu câț�iva ani. Conversaț�ia s-a
derulat cam aș� a:
Eu: „De când n-am mai vorbit! Ce mai fa…”

El: „Groaznică meserie.”
Eu: „Ha ha, păi…”
El: „Groaznică meserie, omule.”
Ș� i a ț�inut-o tot aș� a timp de 10 minute. Stresul ș� i progra-

mul î�ncărcat î�l epuizaseră. Părea la fel de dezamăgit de
poziț�ia pe care o avea azi pe cât fusese de hotărât să ajungă

aici î�n urmă cu 15 ani.
Unul dintre fundamentele psihologiei este că oamenii nu
se pricep la a face previziuni î�n privinț�a sinelui lor din viitor.
Să î�ț�i imaginezi un ț�el este uș� or ș� i distractiv. Să î�ț�i imagi-
nezi un ț�el î�n contextul factorilor de stres realiș� ti din viaț�ă,
care cresc odată cu concurenț�a, este ceva cu totul diferit.
Acest lucru are un impact considerabil asupra abilităț�ii
noastre de a ne planifica obiectivele financiare viitoare.
__________________
Orice băieț�el de 5 ani vrea să conducă un tractor când va

creș� te mare. Puț�ine meserii sunt mai atractive î�n ochii unui
băieț�el a cărui idee vizavi de ce î�nseamnă o meserie bună
î�ncepe ș� i se termină cu „Vrum, vrum, bip, bip, tractor mare,
păzea, că vin!”.
Apoi, mulț�i dintre ei se fac mari ș� i î�ș�i dau seama că poate
nu este cea mai bună carieră din lume să conduci un tractor.
Poate î�ș�i doresc ceva mai prestigios sau mai profitabil.
Aș� a că, î�n adolescenț�ă, visează să devină avocaț�i. Acum
li se pare – știu ei sigur – că planul lor este bătut î�n cuie.
Facultate de Drept cu toate costurile tale, păzea, că venim.
Apoi, ca avocaț�i, au un program de lucru atât de î�ncărcat,
î�ncât rareori apucă să-ș� i vadă familia.
Aș� a că, este posibil să-ș� i caute un job cu un salariu mai
mic, dar cu un program mai flexibil. După care, î�ș�i dau sea-
ma că serviciile de î�ngrijire a copiilor sunt atât de scumpe,
î�ncât le consumă mare parte din salariu, aș� a că aleg să de-
vină casnici ș� i să stea acasă cu copiii. Aceasta, conchid ei,
este î�n sfârș� it alegerea corectă.
TE VEI SCHIMBA 197
Apoi, la 70 de ani, î�ș�i dau seama că, deoarece au fost

casnici o viaț�ă î�ntreagă, nu î�ș�i permit să se pensioneze.
Mulț�i dintre noi urmăm o traiectorie similară î�n viaț�ă.
Potrivit Rezervei Federale, doar 27% dintre absolvenț�ii de
studii superioare au un loc de muncă pe specializarea lor46.
Dintre părinț�ii casnici, 29% au absolvit o facultate47. Desigur,
puț�ini regretă studiile urmate. Dar trebuie să recunoaș� tem
faptul că un proaspăt părinte, la 30 de ani, î�ș�i priveș� te
obiectivele de viaț� ă î�ntr-un fel pe care nici nu ș� i l-ar fi
putut î�nchipui atunci când avea 18 ani ș� i î�ș�i stabilea ț�eluri-
le profesionale.
Planificarea financiară pe termen lung este esenț�ială.
Dar lucrurile se schimbă – atât lumea din jurul tău, cât ș� i
obiectivele ș� i dorinț�ele tale. Una este să zici: „Nu ș� tim ce ne
rezervă viitorul”. Alta este să recunoș� ti că nici măcar tu nu
ș� tii astăzi ce vei vrea î�n viitor. Iar adevărul este că puț�ini
ș� tim. Este greu să iei decizii trainice pe termen lung, când
există probabilitatea ca viziunea ta î�n privinț�a lucrurilor
pe care le vei vrea î�n viitor să se schimbe.
„Iluzia Sfârș� itului Istoriei” este denumirea pusă de psi-
hologi tendinț�ei oamenilor de a fi perfect conș� tienț�i de cât
de mult s-au schimbat î�n trecut, dar de a subestima cât de
probabil este să li se schimbe personalitatea, dorinț�ele ș� i
obiectivele î�n viitor. Daniel Gilbert, psiholog la Harvard, a
spus odată:
Î�n fiecare stadiu al vieț�ii noastre, luăm decizii care vor

influenț�a profund viaț�a oamenilor care vom deveni,
iar atunci când devenim acei oameni, nu suntem î�n-
totdeauna î�ncântaț�i de deciziile pe care le-am luat.
Prin urmare, tinerii cheltuiesc bani serioș� i pentru eli-

minarea tatuajelor pe care adolescenț�ii au cheltuit
bani serioș� i să ș� i le facă. Oamenii de vârstă mijlocie
se grăbesc să divorț�eze de persoanele cu care tinerii
s-au grăbit să se căsătorească. Adulț�ii mai î�n vârstă
se străduiesc să se debaraseze de ceea ce adulț�ii de
vârstă mijlocie s-au străduit să obț�ină. Ș� i tot aș� a48.
„Cu toț�ii ne lăsăm purtaț�i de o iluzie”, spune el „iluzia

că istoria, trecutul nostru s-a sfârș� it, că tocmai am devenit
aș� a cum ne era dat să fim ș� i cum vom continua să fim pen-
tru tot restul vieț�ii.” Tindem să nu î�nvăț�ăm niciodată lecț�ia
aceasta. Cercetările lui Gilbert arată că persoanele cu vâr-
ste cuprinse î�ntre 18 ș� i 68 de ani subestimează cât de mult
se vor schimba î�n viitor.
Î�ț�i poț�i da seama ce impact poate avea acest lucru asu-
pra unui plan financiar pe termen lung. Charlie Munger
spune că prima regulă a efectului compus este să nu îl în-
trerupi niciodată degeaba. Dar cum să nu î�ntrerupi un plan
legat de bani – carieră, investiț�ii, cheltuieli, bugete, orice –
dacă aș� teptările tale de la viaț�ă se schimbă? Este greu. Î�n
parte, motivul pentru care oamenii precum Ronald Read –
omul de serviciu bogat pe care l-am î�ntâlnit la î�nceputul
cărț�ii – ș� i Warren Buffett s-au bucurat de un succes atât de
mare este că au continuat să facă acelaș� i lucru decenii la
rând, lăsând efectul compus să se desfăș� oare. Dar mulț�i
dintre noi evoluăm atât de mult de-a lungul vieț�ii, î�ncât nu
vrem să continuăm să facem acelaș� i lucru decenii la rând.
Ș� i nici ceva asemănător. Deci, î�n locul unei durate de viaț�ă
continue de 80 de ani, banii noș� tri au poate patru calupuri
separate a câte 20 de ani.
TE VEI SCHIMBA 199
Cunosc tineri care adoptă î�n mod intenț�ionat un trai

auster, cu un venit modic, ș� i sunt cât se poate de mulț�umiț�i
aș� a. Totodată, mai sunt ș� i cei care muncesc pe rupte pentru
a-ș� i permite o viaț�ă luxoasă, ș� i sunt ș� i ei cât se poate de
mulț�umiț�i aș� a. Ambele categorii î�ș�i asumă riscuri – cei din
prima categorie riscă să nu fie pregătiț�i să î�ntreț�ină o familie
sau să î�ș�i alimenteze un fond de pensie, iar cei din a doua
riscă să regrete că ș� i-au irosit tinereț�ea ș� i sănătatea î�ntr-un
birou despărț�it de paravane.
Nu există o soluț�ie simplă pentru această problemă.
Spune-i unui băieț�el de 5 ani că ar trebui să se facă avocat,
ș� i nu ș� ofer de tractor, ș� i te va dezaproba cu fiecare celulă
din corpul lui.
Dar sunt două lucruri de care trebuie să ț�inem cont
atunci când luăm decizii pe care le considerăm a fi pe ter-
men lung.
Trebuie să evităm extremele planificării financiare.

Presupunerea că vei fi mulț�umit cu un venit foarte mic sau
alegerea de a munci zi ș� i noapte din dorinț�a de a obț�ine
unul foarte mare cresc probabilitatea ca î�ntr-o bună zi să ai
regrete. Iluzia Sfârș� itului Istoriei este alimentată de faptul
că oamenii se adaptează î�n majoritatea î�mprejurărilor, aș� a
că beneficiile unui plan extremist – simplitatea de a nu avea
aproape nimic sau entuziasmul de a avea aproape totul –
se estompează. Dar dezavantajele acestor extreme – faptul
că nu î�ț�i permiț�i să ieș� i la pensie sau că ajungi să priveș� ti î�n
urmă ș� i vezi că ț�i-ai petrecut toată viaț�a alergând după
bani – devin regrete persistente. Regretele sunt cu atât
mai dureroase atunci când abandonezi un plan ș� i simț�i că
trebuie să alergi de două ori mai repede î�n direcț�ia opusă

pentru a recupera timpul pierdut.
Efectul compus funcț�ionează cel mai bine atunci când
î�i acorzi unui plan ani sau decenii î�ntregi pentru a se dez-
volta. Acest lucru este valabil atât î�n cazul economiilor, cât
ș� i al carierei sau al relaț�iilor. Anduranț�a este esenț�ială. Iar
când te gândeș� ti la tendinț�a noastră de a ne schimba odată
cu trecerea timpului, echilibrul, î�n orice moment al vieț�ii
tale, devine o strategie pentru a evita regretele din viitor ș� i
a susț�ine anduranț�a.
Dacă, î�n orice etapă a vieț�ii tale profesionale, cauț�i să
ai economii anuale rezonabile, timp liber rezonabil, să faci
o navetă rezonabilă ș� i să petreci timp cel puț�in rezonabil î�n
familie, cresc ș� ansele de a te ț�ine de un plan ș� i de a evita
regretele mai mult decât oricare alt lucru î�nscris î�n catego-
ria extremelor.
Ar trebui, totodată, să acceptăm realitatea că ne pu-
tem schimba părerea. Unii dintre cei mai nefericiț�i anga-
jaț�i pe care i-am cunoscut vreodată sunt oameni care rămân
fideli unei cariere doar pentru că este domeniul pe care
l-au ales la vârsta de 18 ani, când au hotărât specializarea
pe care să o urmeze la facultate. Când accepț�i Iluzia Sfârș� i-
tului Istoriei, î�ț�i dai seama cât de scăzute sunt ș� ansele ca, la
vârsta la care nu eș� ti nici măcar î�ndeajuns de matur pentru
a consuma alcool, să alegi o meserie care să î�ț�i mai placă ș� i
atunci când devii î�ndeajuns de matur î�ncât să fii eligibil
pentru asigurările sociale.
Ș� mecheria este să accepț�i realitatea schimbării ș� i să
mergi mai departe cât mai repede posibil.
TE VEI SCHIMBA 201
Jason Zweig, editorialist pe tema investiț� iilor la Wall

Street Journal, a colaborat cu psihologul Daniel Kahneman
la scrierea cărț�ii acestuia din urmă, intitulate Thinking, Fast
and Slow (Gândire rapidă. Gândire lentă)*. La un moment dat,
Zweig a povestit despre o caracteristică a personalităț�ii lui
Kahneman care i-a fost de folos: „Cel mai tare mă uimea la
Danny abilitatea lui de a detona ceea ce tocmai făcuserăm”,
a scris Zweig. El ș� i Kahneman ar fi putut să lucreze neî�nce-
tat la un capitol, î�nsă:
Te trezeai deodată că [Kahneman] trimitea o versiune

transformată î�n asemenea măsură î�ncât era de nere-
cunoscut: î�ncepea diferit, se termina diferit, cuprindea
povestiri ilustrative ș� i dovezi la care nici nu te-ai fi
gândit, se baza pe cercetări de care nici nu ai auzit
vreodată.
„Când l-am î�ntrebat cum putea să o ia de la capăt de

parcă nici nu am fi scris o primă versiune”, continuă Zweig,
„el mi-a spus niș� te vorbe pe care nu le-am uitat niciodată:
«Nu am costuri irecuperabile»”49.
Costurile irecuperabile – să-ț�i bazezi deciziile pe efor-
turile din trecut care nu mai pot fi rambursate – sunt o pa-
coste î�ntr-o lume î�n care oamenii se schimbă de-a lungul
timpului. Acestea fac ca noi, cei din viitor, să devenim prizo-
nierii versiunilor noastre diferite din trecut. Este ca ș� i cum
un străin ar lua decizii importante de viaț�ă î�n numele tău.
Acceptarea ideii că obiectivele financiare pe care le-ai
stabilit atunci când erai alt om trebuie abandonate fără milă,
* Carte apărută sub acest titlu la Editura Publica, București, 2012. (n. trad.)
ș� i nu conectate la aparate ș� i prelungite la nesfârș� it, poate fi

o strategie bună pentru a minimiza regretele viitoare.
Cu cât faci asta mai repede, cu atât poț� i să revii mai
curând la efectul compus.
Î�n continuare, hai să discutăm despre preț�ul biletului
de intrare al efectului compus.
15.
Nimic
nu este
gratis
Toate au un preț, dar nu toate prețurile
sunt scrise pe etichetă.
T otul are un preț� , iar cheia pentru multe dintre
lucrurile legate de bani este să î�ț�i dai seama care
este preț�ul respectiv ș� i să fii dispus să î�l plăteș� ti.
Problema este că, î�n cazul multor lucruri, preț�ul nu este
evident până nu trăieș� ti totul pe pielea ta, când factura deja
a depăș� it termenul.
__________________
Î�n 2004, General Electric era cea mai mare companie din
lume, valorând ⅓ dintr-un trilion de dolari. Fusese pe
primul sau pe al doilea loc î�n fiecare an î�n ultimii 10 ani,
fiind un exemplu sclipitor de aristocraț� ie corporatistă î�n
capitalism.
Apoi, totul s-a dus de râpă.
Criza financiară din 2008 a provocat un haos î�n divizia
de finanț�are a GE, care aducea mai bine de jumătate din pro-
fiturile companiei. Î�n cele din urmă, a ajuns să fie vândută
pe bucăț�i. Pariurile ulterioare pe petrol ș� i energie au fost
dezastruoase, ducând la lichidări î�n valoare de miliarde de
dolari. Preț�urile acț�iunilor GE au scăzut de la 40 de dolari
î�n 2007, la 7 dolari î�n 2018.
Vina aruncată asupra CEO-ului Jeff Immelt – care con-
ducea compania din 2001 – a fost imediată ș� i dură. A fost
criticat pentru felul î�n care a condus firma, pentru achiziț�iile
lui, pentru scăderea dividendelor, concedierea angajaț�ilor
ș� i – desigur – pentru prăbuș� irea preț� urilor acț� iunilor. Ș� i
pe bună dreptate: cei răsplătiț�i cu o avere dinastică î�n vre-

murile bune poartă povara responsabilităț�ii î�n zilele negre.
S-a retras din funcț�ie î�n 2017.
Dar Immelt a spus un lucru î�nț�elept la plecare.
Ca răspuns la criticile că a acț�ionat greș� it ș� i că era evident
ce ar fi trebuit să facă, Immelt i-a spus succesorului lui:
„Orice treabă pare uș� oară când nu o faci tu”.
Orice treabă pare uș� oară când nu o faci tu, pentru că
dificultăț�ile cu care se confruntă persoana din ring sunt
deseori invizibile pentru cei din public.
Nu numai că este greu să faci faț�ă cerinț�elor contradic-
torii ale dezvoltării excesive, investitorilor pe termen scurt,
organelor de reglementare, sindicatelor ș� i birocraț�iei rigide,
ci este greu chiar ș� i să recunoș� ti gravitatea problemelor
până nu te confrunț�i tu cu ele. Succesorul lui Immelt, care
a rezistat î�n funcț�ie 14 luni, a î�nvăț�at ș� i el asta.
Majoritatea lucrurilor sunt mai grele î�n practică decât
î�n teorie. Uneori, acest lucru se î�ntâmplă pentru că suntem
prea î�ncrezători. Mai frecvent î�nsă, motivul este că nu ne
pricepem să identificăm preț� ul succesului, fapt care ne
î�mpiedică să î�l putem plăti.
__________________
Indicele S&P 500 a crescut de 119 ori î�ntr-o perioadă de

50 de ani, î�ncheiată î�n 2018. Nu aveai altceva de făcut de-
cât să stai liniș� tit ș� i să î�ț�i laș� i banii să se adune cu ajutorul
efectului compus. Dar, desigur, investiț�iile reuș� ite par uș� oa-
re când nu te ocupi tu de ele.
„Păstrează acț�iuni pe termen lung”, ț�i se va spune. Este
un sfat bun.
NIMIC NU ESTE GRATIS 207
Dar ș� tii cât de greu este să menț�ii o perspectivă pe ter-

men lung atunci când preț�ul acț�iunilor scade drastic?
La fel ca orice lucru care merită osteneala, investiț�iile
de succes impun un preț�. Dar moneda lor nu sunt dolarii sau
cenț�ii. Sunt volatilitatea, frica, î�ndoiala, nesiguranț�a ș� i regre-
tul – toate fiind uș� or de ignorat, până ajungi să te confrunț�i
cu ele î�n timp real.
Incapacitatea de a recunoaș� te că investiț�iile au un preț�
ne tentează să î�ncercăm să obț�inem ceva, fără să dăm nimic
î�n schimb. Lucru care, la fel ca furtul din magazine, rareori
se termină cu bine.
Să zicem că vrei o maș� ină nouă. Costă 30.000 de dolari.
Ai trei opț�iuni: 1) Dai 30.000 de dolari pe ea, 2) găseș� ti una
mai ieftină, la mâna a doua, sau 3) o furi. Î� n cazul acesta,
99% dintre oameni ș� tiu că este bine să evite a treia opț�iune,
deoarece consecinț�ele furtului unei maș� ini cântăresc mai
greu decât avantajele.
Dar, să zicem că vrei să obț� ii un profit anual de 11%
î�n următorii 30 de ani, ca să te poț�i pensiona liniș� tit. Oare
această răsplată este gratuită? Sigur că nu. Lumea nu este
niciodată aș� a de bună. Există un preț� , o notă de plată care
trebuie achitată. Î�n cazul de faț�ă, vorbim despre tachinarea
nesfârș� ită din partea pieț�ei, care î�ț�i oferă profituri mari, dar
ț�i le ș� i ia la fel de repede. Punând la socoteală ș� i dividendele,
indicele bursier Dow Jones Industrial Average a avut un
profit anual de 11% din 1950 ș� i până î�n 2019, ceea ce este
minunat. Dar preț�ul succesului din această perioadă a fost
î�ngrozitor de scump. Rândurile haș� urate din grafic repre-
zintă perioadele când profitul a fost cu cel puț�in 5% mai mic
decât cea mai mare valoare precedentă din toate timpurile.
Acesta este preț�ul rentabilităț�ii pieț�ei. Taxa. Biletul de

intrare. Ș� i doare.
La fel ca la majoritatea produselor, cu cât profiturile
sunt mai mari, cu atât preț�ul plătit este mai ridicat. Acț�iu-
nile companiei Netflix au generat o rentabilitate de peste
35.000% din 2002 până î�n 2018, dar au fost tranzacț�ionate
sub cea mai mare valoare precedentă î�n 94% din zile. Mon-
ster Beverage a avut o rentabilitate de 319.000% din 1995
până î�n 2018 – printre cele mai mari profituri din lume – dar
acț�iunile au fost tranzacț�ionate sub cea mai mare valoare
precedentă î�n 95% din perioada respectivă.
Iată ce este important aici. La fel ca î�n cazul maș� inii, ai
câteva opț�iuni: poț�i plăti preț�ul acesta, acceptând volatili-
tatea ș� i schimbările dificile. Poț�i găsi active cu un grad mai
mic de nesiguranț�ă ș� i un profit mai redus, adică echivalentul

unei maș� ini la mâna a doua. Sau poț�i î�ncerca echivalentul
de tip „grand theft auto”: să obț�ii profitul, evitând î�n acelaș� i
timp volatilitatea cu care vine la pachet.
Î�n investiț�ii, multe persoane aleg a treia opț�iune. La fel
ca un hoț� de maș� ini – deș� i bine intenț�ionaț�i ș� i respectând
legea –, inventează trucuri ș� i strategii pentru a obț�ine pro-
fit fără să plătească nimic. Fac tranzacț�ii. Î�ncearcă să vândă
î�nainte de următoarea recesiune ș� i să cumpere î�nainte de
următoarea creș� tere economică. Majoritatea investitorilor,
chiar ș� i cei cu o experienț�ă minimă, ș� tiu că volatilitatea este
reală ș� i frecventă. Astfel, mulț�i fac pasul care li se pare cel
mai logic: î�ncearcă să o evite.
Dar Zeul Banilor nu î�i priveș� te cu ochi buni pe cei care
caută să obț�ină recompense fără să plătească preț�ul afe-
rent. Unii hoț�i de maș� ini scapă basma curată. Î�nsă mult mai
mulț�i sunt prinș� i ș� i pedepsiț�i.
La fel se î�ntâmplă ș� i î�n investiț�ii.
Morningstar a analizat la un moment dat performanț�ele
alocării tactice a fondurilor mutuale, a cărei strategie constă
î�n schimbul î�ntre acț�iuni ș� i obligaț�iuni la momente oportune,
obț�inând randamente pe piaț�a bursieră cu risc mai mic de
pierderi50. Vor profit, fără să plătească preț�ul. Studiul s-a
concentrat pe perioada de la mijlocul anului 2010 ș� i până
la sfârș� itul lui 2011, când bursele de valori din Statele Unite
au luat-o razna din cauza fricii de o nouă recesiune, iar in-
dicele S&P 500 a î�nregistrat o scădere de peste 20%. Aces-
ta este exact tipul de mediu î�n care se presupune că dau
roade fondurile tactice. A fost momentul lor de glorie.
Conform Morningstar, î�n această perioadă au existat

112 fonduri mutuale tactice. Numai nouă dintre ele au ob-
ț�inut profituri mai bune ajustate la risc decât un fond simplu
de acț�iuni-obligaț�iuni cu o pondere de 60/40. Mai puț�in de
un sfert din fondurile tactice au avut pierderi maxime mai
mici decât cele ale indicelui care face toată treaba de unul
singur. Morningstar a scris: „Cu câteva excepț�ii, [fondurile
tactice] au câș� tigat mai puț�in, au fost mai volatile sau au fost
supuse unui risc la fel de mare de pierderi” ca al fondului
gestionat pasiv.
Investitorii individuali cad ș� i ei î�n capcana asta când fac
investiț�ii. Potrivit Morningstar, fondurile cu plasamente î�n
acț�iuni ale investitorului obiș� nuit au î�nregistrat o perfor-
manț�ă anuală inferioară cu 0,5% – asta se î�ntâmplă dacă
cumperi ș� i vinzi, când ar fi trebuit doar să cumperi ș� i să
păstrezi51.
Ironia este că, î�ncercând să evite preț� ul, investitorii
ajung să plătească dublu.
Dar să ne î�ntoarcem la General Electric. Unul dintre
marile lor neajunsuri derivă din perioada petrecută sub
conducerea fostului CEO, Jack Welch. Welch a devenit cele-
bru pentru faptul că avea grijă ca câș� tigurile trimestriale
per acț�iune să depăș� ească estimările celor de pe Wall Street.
El era marele maestru. Dacă analiș� tii de pe Wall Street se
aș� teptau la 0,25% per acț�iune, Jack avea să ofere 0,26%,
indiferent de starea afacerii sau a economiei. Făcea asta
prin manipularea cifrelor – ca s-o spun cu indulgenț�ă –,
punând adesea câș� tigurile din viitoarele trimestre î�n contul
celui actual, pentru ca numerele să î�ș�i arate ascultătoare
respectul faț�ă de maestru.
Forbes a raportat unul din zecile de exemple: „Timp de

doi ani consecutivi, [General Electric] a «vândut» locomoti-
ve unor parteneri financiari anonimi, ș� i nu consumatorilor
finali, prin tranzacț�ii care au lăsat pe seama GE majoritatea
riscurilor aferente dreptului de proprietate”52.
Welch nu a negat niciodată jocul acesta. Iată ce a scris î�n
cartea lui Straight From the Gut (Cu maximă sinceritate):
Reacț�iile liderilor noș� tri î�n afaceri î�n faț�a crizelor erau
tipice culturii GE. Chiar dacă registrele contabile
trimestriale erau î�ncheiate, mulț�i se ofereau imedi-
at să intervină pentru acoperirea diferenț�ei [de câș� -
tiguri]. Unii spuneau că puteau să scoată î�ncă 10
milioane, 20 de milioane sau chiar 30 de milioane
de dolari î�n plus din afacerile lor pentru a compen-
sa surpriza.
Rezultatul a fost că, sub conducerea lui Welch, acț�ionarii

nu au fost nevoiț�i să plătească preț�ul. S-au bucurat de con-
secvenț�ă ș� i previzibilitate – acț�iuni care creș� teau an după
an, fără surprizele incertitudinii. Dar apoi, factura a ajuns
la termen, aș� a cum se î�ntâmplă î�ntotdeauna. Acț�ionarii GE
au suferit un deceniu de pierderi enorme care, până atunci,
fuseseră acoperite prin manevre contabile. Câș� tigurile de
un cent din vremea lui Welch au devenit pierderi de zece
cenț�i î�n ziua de azi.
Cel mai ciudat exemplu este cel al giganț�ilor ipotecari

ajunș� i la faliment, Freddie Mac* ș� i Fannie Mae** care, la
î�nceputul anilor 2000, au fost prinș� i raportând câștiguri
curente mai mici cu miliarde de dolari, având intenț�ia de a
distribui acele câș� tiguri pe perioade viitoare, oferindu-le
astfel investitorilor iluzia că totul curgea lin ș� i că lucrurile
erau previzibile53. Iluzia că nu erau nevoiț�i să plătească
preț�ul.
__________________
Î�ntrebarea este: de ce atât de mulț�i oameni care sunt dispuș� i

să plătească preț�ul maș� inilor, caselor, alimentelor ș� i vacan-
ț�elor î�ncearcă din răsputeri să evite să plătească preț�ul pe
care î�l cere o bună rentabilitate a investiț�iilor?
Răspunsul este simplu: preț�ul succesului î�n investiț�ii nu
este evident imediat. Nu este o etichetă vizibilă, aș� a că,
atunci când vine data scadenț�ei, nu simț�i că este o taxă pe
care o achiț�i pentru ceva bun. Simț�i că este o amendă pen-
tru un lucru făcut greș� it. Ș� i, cu toate că, î�n general, oamenii
plătesc fără probleme taxele, amenzile ar trebui evitate. Tre-
buie să iei decizii care să prevină ș� i să evite amenzile. Amen-
zile din trafic sau de la Fisc î�nseamnă că ai făcut ceva rău ș� i
că meriț�i să fii pedepsit. Reacț�ia firească a oricărui om care
î�ș�i vede averea scăzând, ș� i care priveș� te această scădere ca
pe o amendă, este să evite alte amenzi pe viitor.
* Numele comun sub care este cunoscută Federal Home Loan Mortgage
Corporation – Corporația Federală de Împrumuturi Ipotecare pentru
Locuințe. (n. red.)
** Numele comun sub care este cunoscută Federal National Mortgage
Association – Asociația Federală Națională Ipotecară. (n. red.)
Pare ceva banal, dar a privi volatilitatea pieț�ei ca pe o

taxă, ș� i nu ca pe o amendă, este o parte importantă din
dezvoltarea unei mentalităț�i care să te ajute să rămâi î�n
picioare suficient de mult î�ncât câș� tigurile din investiț�ii
să funcț�ioneze î�n favoarea ta.
Puț�ini investitori pot spune: „Nu mă deranjează dacă
pierd 20% din banii mei”. Acest lucru este de două ori mai
adevărat î�n cazul noilor investitori care nu s-au confruntat
niciodată cu o pierdere de 20%.
Dar, dacă priveș� ti volatilitatea ca pe o taxă, lucrurile
stau altfel.
Biletele la Disneyland costă 100 de dolari. Dar primeș� ti
la schimb o zi minunată petrecută alături de copiii tăi, pe
care nu o vei uita niciodată. Anul trecut, mai bine de 18 mi-
lioane de oameni au considerat că această taxă merită plă-
tită. Puț�ini au simț�it că cei 100 de dolari au fost o pedeapsă
sau o amendă. Schimbul valoros este evident atunci când e
clar că plăteș� ti o taxă.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru investiț�ii, unde vo-
latilitatea este aproape î�ntotdeauna o taxă, nu o amendă.
Rentabilitatea pieț�ei nu este, ș� i nu va fi niciodată, gra-
tuită. Î�ț�i cere să plăteș� ti un preț� , la fel ca î�n cazul oricărui
alt produs. Nu eș� ti obligat să achiț�i această taxă, aș� a cum
nu eș� ti obligat nici să te duci la Disneyland. Poț�i să te duci
la bâlciul din oraș� , unde s-ar putea să dai 10 dolari pe bilet,
sau poț�i să stai acasă pe gratis. S-ar putea să te distrezi ș� i
aș� a. Dar, de obicei, primeș� ti lucrul pentru care plăteș� ti. La
fel ș� i cu pieț�ele. Tariful volatilităț�ii/incertitudinii – preț�ul
profitului – este preț�ul biletului de intrare pentru obț�ine-
rea unor profituri mai mari decât cele oferite de parcurile
de distracț�ii cu un tarif redus, cum ar fi numerarul ș� i

obligaț�iunile.
Secretul este să te convingi că merită să plăteș� ti taxa
impusă de piaț�ă. Aceasta este singura modalitate de a face
faț�ă aș� a cum trebuie volatilităț�ii ș� i incertitudinii – nu doar
să o tolerezi, ci să î�ț�i dai seama că este un bilet de intrare
care merită plătit.
Nu ai nicio garanț�ie că aș� a va fi. Câteodată mai ș� i plouă
la Disneyland.
Dar, dacă priveș� ti preț�ul biletului de intrare ca pe o
amendă, nu te vei bucura niciodată de magie.
Găseș� te preț�ul, apoi plăteș� te-l.
16.
Tu și eu
Ai grijă să nu te iei după oamenii
care joacă alt joc decât tine.
I mplozia bulei dot-com de la î�nceputul anilor 2000 a
redus averea gospodăriilor cu 6,2 trilioane de dolari.
Sfârș� itul bulei imobiliare a dus la o pierdere de mai bine
de 8 trilioane de dolari.
Este greu să supraestimăm efectele devastatoare ale
bulelor financiare la nivel social. Distrug vieț�i.
De ce se î�ntâmplă aceste lucruri?
Ș� i de ce continuă să se î�ntâmple?
De ce nu putem să ne î�nvăț�ăm minte?
Răspunsul obiș� nuit î�n cazul de faț�ă este acela că oamenii
sunt lacomi, iar lăcomia este o caracteristică nepieritoare a
firii omeneș� ti.
Poate că e adevărat, ș� i este un răspuns î�ndeajuns de sa-
tisfăcător pentru majoritatea oamenilor. Dar aminteș� te-ț�i
ce am spus î�n capitolul 1: nimeni nu este nebun. Oamenii
iau decizii financiare pe care le regretă, adesea din lipsă de
informaț�ii ș� i logică. Dar deciziile respective păreau logice
î�n mintea lor atunci când le-au luat. Dacă punem bulele pe
seama lăcomiei ș� i atât, pierdem din vedere lecț�ii importante
despre cum ș� i de ce justifică oamenii decizii care, î�n retro-
spectivă, par născute din lăcomie.
Unul dintre motivele pentru care este greu să tragi î�nvă-
ț�ături din bulele financiare este că acestea nu sunt precum
cancerul, unde o biopsie ne oferă un semnal de alarmă ș� i
un diagnostic clar. Se aseamănă mai degrabă cu ascensiu-
nea ș� i declinul unui partid politic, caz î�n care rezultatul se
ș� tie î�n retrospectivă, dar nu se ajunge niciodată la un acord

î�n privinț�a cauzei ș� i a vinovaț�ilor.
Concurenț�a este acerbă î�n ce priveș� te rentabilitatea in-
vestiț�iilor, ș� i fiecare acț�iune trebuie să fie deț�inută de cineva
î�n orice moment. Asta î�nseamnă că simpla idee de bulă va
fi mereu controversată, pentru că nimeni nu vrea să creadă
că deț�ine o acț�iune supraestimată. Când privim î�n urmă,
avem mai degrabă tendinț�a să facem acuzaț�ii cinice decât
să tragem î�nvăț�ături.
Nu cred că vom putea vreodată să explicăm pe deplin
de ce au loc bulele. Este ca ș� i cum ne-am î�ntreba de ce izbuc-
nesc războaiele – aproape î�ntotdeauna există mai multe
motive, multe dintre ele contradictorii, toate controversate.
Este un subiect mult prea complicat pentru răspunsuri
simple.
Dar dă-mi voie să propun un motiv care este trecut cu
vederea ș� i care ț�i se aplică ș� i ț�ie personal: deseori, investi-
torii, î�n naivitatea lor, se iau după alț�i investitori care joacă
alt joc decât ei.
__________________
Există o idee î�n finanț�e care pare nevinovată, dar care a pro-
vocat daune incalculabile.
Este vorba despre noț�iunea care spune că acț�iunile au
un singur preț� raț�ional î�ntr-o lume î�n care investitorii au
obiective ș� i orizonturi temporale diferite.
Î�ntreabă-te aș� a: Cât ar trebui să dai astăzi pe o acț�iune
Google?
Răspunsul depinde de cine eș� ti.
TU ȘI EU 219
Ai un orizont temporal de 30 de ani? Atunci, preț�ul inte-

ligent pe care trebuie să î�l plăteș� ti implică o analiză serioasă
a fluxurilor de numerar actualizate ale companiei Google
din următorii 30 de ani.
Î�ț�i doreș� ti să î�ncasezi bani î�n 10 ani? Atunci, preț�ul care
ar trebui plătit poate fi stabilit î�n urma analizei potenț�ialului
industriei tehnologice din următorii 10 ani ș� i a posibilităț�ii
managerilor companiei Google de a-ș� i duce la î�ndeplinire
viziunea.
Î�ț�i doreș� ti să vinzi î�ntr-un an? Atunci fii atent la ciclurile
actuale de vânzare a produselor Google ș� i la posibilitatea
unei pieț�e î�n scădere.
Faci tranzacț�ii intraday? Atunci preț�ul inteligent de plă-
tit este „cui î�i pasă?”, deoarece nu vrei decât să scoț�i ș� i tu
niș� te profit din orice o fi să se î�ntâmple î�ntre clipa de faț�ă
ș� i ora prânzului, lucru pe care î�l poț�i realiza la orice preț�.
Când investitorii au obiective ș� i orizonturi temporale
diferite – lucru care chiar se î�ntâmplă la nivelul oricărei
categorii de acț�iuni –, preț�urile care par ridicole pentru o
persoană pot fi normale pentru alta, deoarece factorii de
care ț�ine cont fiecare investitor sunt diferiț�i.
Să luăm ca exemplu bula dot-com din anii ’90.
Oamenii se pot uita la acț�iunile Yahoo! din 1999 ș� i pot
spune: „Ce nebunie! Un profit de un catralion de ori mai
mare! Estimarea nu are nicio logică!”.
Dar mulț� i investitori care deț� ineau acț� iuni Yahoo! î�n
1999 aveau orizonturi temporale atât de scurte, î�ncât pen-
tru ei era normal să plătească un preț� ridicol de mare. Un
investitor care opta pentru tranzacț�ionarea intraday putea
obț� ine ceea ce urmărea indiferent dacă o acț� iune Yahoo

costa 5 dolari sau 500 de dolari, atât timp cât lucrurile
mergeau î�n direcț�ia potrivită î�n ziua respectivă. Ș� i chiar au
mers, timp de ani de zile.
O regulă de aur î�n finanț�e este că banii urmăresc câș� -
tiguri la cel mai î�nalt nivel posibil. Dacă o acț�iune prinde
avânt – î�nregistrează o creș� tere consecventă pe o anumită
perioadă de timp –, nu este absurd ca un grup de agenț�i de
bursă care fac tranzacț�ii pe termen scurt să presupună că
această creș� tere va continua. Nu la nesfârș� it; ci doar î�n
perioada scurtă care î�i interesează pe ei. Avântul atrage
î�ntr-un mod rezonabil agenț�ii de bursă care fac tranzacț�ii
pe termen scurt.
Apoi, î�ncepe cursa.
Bulele se formează atunci când avântul câș� tigurilor pe
termen scurt atrage suficienț�i bani î�ncât să facă investitorii
să treacă de la tranzacț�iile făcute î�n mare parte pe termen
lung, la tranzacț�iile făcute î�n mare parte pe termen scurt.
Acest proces se î�ntreț�ine singur. Pe măsură ce comer-
cianț�ii cresc veniturile din tranzacț�iile pe termen scurt,
atrag ș� i mai mulț�i comercianț�i. Î�n scurt timp – de obicei nu
durează mult –, grupul dominant care stabileș� te preț�urile
ș� i are cea mai mare autoritate este cel format din cei cu
orizonturi de timp mai scurte.
Bulele nu au prea mult de-a face cu creș� terea evaluă-
rilor. Aceasta este doar un simptom al unui alt fenomen:
reducerea orizonturilor temporale pe măsură ce intră î�n joc
tot mai mulț�i comercianț�i pe termen scurt.
Mulț� i spun că bula dot-com a fost o perioadă de op-
timism iraț�ional cu privire la viitor. Dar unele dintre cele
TU ȘI EU 221
mai frecvente titluri de articole din acea epocă erau cele

care anunț�au un număr record de tranzacț�ii, adică ceea ce
se î�ntâmplă atunci când investitorii cumpără ș� i vând acț�i-
uni î�n aceeași zi. Investitorii – mai ales cei care stabileau
preț�urile – nu se gândeau la următorii 20 de ani. Î�n 1999,
un fond mutual obiș� nuit î�nregistra un randament de 120%,
ceea ce î�nseamnă că se gândeau cel mult la următoarele opt
luni. La fel ș� i investitorii individuali care cumpărau aceste
fonduri mutuale. Maggie Mahar a scris î�n cartea ei, Bull!
(În creștere!):
Până la mijlocul anilor ’90, presa î�nlocuise deja tabe-

lele anuale de marcaj cu rapoarte care apăreau odată
la trei luni. Schimbarea aceasta i-a motivat pe investi-
tori să-ș� i dorească performanț�ă, grăbindu-se să cum-
pere fondurile din fruntea clasamentelor, tocmai î�n
momentul î�n care aveau cel mai mare preț� .
Aceasta a fost epoca tranzacț�ionărilor intraday, contrac-

telor de opț�iuni pe termen scurt ș� i analizelor de piaț�ă la mi-
nut. Nu este ceva ce ai putea asocia cu o viziune pe termen
lung.
Acelaș� i lucru s-a î�ntâmplat ș� i î�n timpul bulei imobiliare
de la mijlocul anilor 2000.
Este greu să justifici achitarea unei sume de 700.000 de
dolari pentru o casă î�n Florida cu două dormitoare, î�n care
vei locui cu familia î�n următorii 10 ani. Dar este perfect logic
dacă plănuieș� ti să o vinzi î�n câteva luni, când preț�urile pie-
ț�ei vor creș� te, pentru a obț�ine un profit rapid. Ș� i exact asta
făcea lumea î�n timpul bulei.
Datele furnizate de Attom, o companie care ț�ine eviden-

ț�a tranzacț�iilor din imobiliare, arată că numărul de case din
America vândute de minimum două ori î�ntr-o perioadă de
12 luni – case recent achiziț�ionate – ajunsese de cinci ori
mai mare î�n timpul bulei, de la 20.000 î�n primul trimestru
al anului 2000, la peste 100.000 î�n primul trimestru al
anului 200454. După bula imobiliară, numărul a scăzut la
mai puț�in de 40.000 de locuinț�e pe trimestru, ș� i cam aș� a a
rămas până î�n prezent.
Crezi că pe cei care făceau aceste tranzacț�ii î�i interesa
raportul preț�/chirie pe termen lung? Sau dacă preț�ul pe
care î�l achitau era susț�inut de creș� teri ale venitului pe ter-
men lung? Sigur că nu. Astfel de numere nu erau relevante
î�n jocul lor. Singurul lucru care conta pentru ei era că pre-
ț�ul casei lor avea să fie mai mare luna viitoare decât a fost
î�n luna î�n care au făcut achiziț�ia. Ș� i, timp de ani buni, chiar
aș� a s-a î�ntâmplat.
Poț�i spune ce vrei despre aceș� ti investitori. Poț�i să-i nu-
meș� ti speculanț�i. Poț�i să-i numeș� ti iresponsabili. Poț�i să-i
condamni pentru că au fost dispuș� i să-ș� i asume riscuri uriaș� e.
Dar nu cred că poț�i să î�i acuzi pe toț�i că au fost iraț�ionali.
Formarea bulelor nu ț�ine atât de mult de participarea
iraț�ională a oamenilor la investiț�ii pe termen lung, ci de î�n-
dreptarea oarecum raț�ională a oamenilor către tranzacț�iile
pe termen scurt, pentru a profita de acel avânt care se î�n-
treț�ine singur.
Ce te aș� tepț�i să facă ceilalț�i când un astfel de avânt cre-
ează un mare potenț�ial de profit pe termen scurt? Să stea
răbdători cu mâinile î�n sân? Niciodată. Nu aș� a funcț�ionea-
ză lumea. Profiturile vor fi mereu vânate. Iar cei care fac
TU ȘI EU 223
tranzacț�ii pe termen scurt lucrează î�ntr-o sferă î�n care regu-

lile care guvernează investiț�iile pe termen lung – mai ales
privind evaluările – sunt ignorate, pentru că sunt irelevante
î�n jocul lor.
Abia aici lucrurile devin interesante ș� i î�ncep problemele.
Bulele produc pagube atunci când investitorii pe termen
lung, care joacă un anumit joc, î�ncep să se ia după cei care
fac tranzacț�ii pe termen scurt, care joacă alt joc.
Acț�iunile Cisco au î�nregistrat o creș� tere de 300% î�n 1999,
ajungând la un preț� unitar de 60 de dolari. La preț�ul acesta,
compania a fost estimată la 600 de miliarde de dolari, ceea
ce este o nebunie. Puț�ini erau cei care chiar credeau că va-
lora atât de mult; această estimare se datora doar faptului
că cei care se ocupau cu tranzacț�iile intraday „se jucau”. Eco-
nomistul Burton Malkiel* a remarcat la un moment dat că
rata creș� terii sugerată de estimarea respectivă î�nsemna că,
î�n 20 de ani, Cisco avea să valoreze mai mult decât î�ntreaga
economie a Statelor Unite.
Dar, î�n 1999, dacă erai un investitor pe termen lung,
60 de dolari era singurul preț� disponibil de cumpărare. Ș� i
multe persoane cumpărau la preț�ul acesta. Aș� a că, ai fi putut
să te uiț�i î�n jurul tău ș� i să-ț�i spui: „Uau, poate investitorii
ăș� tia ș� tiu ceva ce eu nu ș� tiu”. Poate li te-ai fi alăturat ș� i tu. Ș� i
poate chiar ț�i s-ar fi părut că ai făcut o afacere inspirată.
Î�nsă nu ț�i-ai fi dat seama că persoanele care stabileau
preț�ul marginal al acț�iunilor jucau alt joc decât tine. Pentru
ele, 60 de dolari pe acț�iune era un preț� rezonabil, deoarece
* Autorul cărții Haihui pe Wall Street, apărute la Editura ACT și Politon

în anul 2021, atât în format tipărit, cât și în format audio și electronic.
(n. red.)
plănuiau să le vândă î�nainte să se î�ncheie ziua, când preț�ul

lor avea să fie, probabil, ș� i mai ridicat. Dar aceeaș� i sumă, de
60 de dolari, reprezenta un dezastru iminent pentru tine,
deoarece tu plănuiai să păstrezi acț�iunile pe termen lung.
Aceș� ti doi investitori rareori ș� tiu unul de existenț�a ce-
luilalt. Dar se află pe acelaș� i teren, alergând unul spre celă-
lalt. Când drumurile li se intersectează, unul dintre ei are
de suferit. Multe decizii din lumea finanț�elor ș� i investiț�iilor
se bazează pe a observa ce fac ceilalț�i ș� i a-i copia sau a pa-
ria î�mpotriva lor. Dar când nu ș� tii de ce un om se comportă
î�ntr-un anumit fel, nu vei ș� ti nici cât va continua să se com-
porte aș� a, nici ce anume î�l va face să se răzgândească sau
dacă î�ș�i va î�nvăț�a vreodată lecț�ia.
Când un comentator de la CNBC spune: „Ar trebui să
cumpăraț�i acț�iunile astea”, ț�ine cont de faptul că el nu ș� tie
cine eș� ti tu. Eș� ti un adolescent care face tranzacț�ii de dra-
gul distracț�iei? O văduvă î�n etate cu un buget limitat? Un
manager de fonduri de hedging care î�ncearcă să î�ș�i crească
numerele î�nainte de î�ncheierea trimestrului? Oare ar tre-
bui să credem că aceș� ti trei oameni au aceleaș� i priorităț�i
ș� i că, indiferent la ce nivel ar fi tranzacț�ionată o anumită
acț�iune, va fi î�n beneficiul tuturor?
Este absurd.
Este greu de î�nț�eles că alț�i investitori au obiective dife-
rite de ale noastre, deoarece există o tendinț�ă psihologică de
a nu conș� tientiza că oamenii raț�ionali pot privi lumea dintr-o
altă perspectivă decât tine. Preț�urile î�n creș� tere au o pute-
re de convingere asupra investitorilor pe care cei mai buni
vânzători o invidiază. Sunt un drog care pot transforma in-
vestitorii atenț�i la valori î�n niș� te optimiș� ti fără cauză, care
TU ȘI EU 225
se desprind de propria realitate din cauza acț�iunilor unor

persoane care joacă un alt joc decât cel pe care î�l joacă ei.
Faptul că eș� ti influenț�at de oamenii care joacă un joc
diferit î�ț�i poate afecta ș� i modul î�n care crezi că ar trebui să
î�ț�i cheltuieș� ti banii. Multe dintre cheltuielile consumatorilor,
mai ales î�n ț�ările dezvoltate, depind de mediul social: sunt
influenț�ate subtil de oamenii pe care î�i admiri, ș� i făcute pen-
tru că vrei î�n mod subtil ca oamenii să te admire.
Dar, deș� i vedem câț�i bani dau alț�ii pe maș� ini, case, haine
ș� i vacanț�e, nu avem cum să le vedem obiectivele, grijile ș� i
aspiraț�iile. Un tânăr avocat care î�ș�i doreș� te să devină par-
tener la o firmă prestigioasă de avocatură s-ar putea să fie
nevoit să aibă o anumită î�nfăț�iș� are care, pentru mine, un
scriitor care poate lucra ș� i î�mbrăcat î�n pantaloni de tre-
ning, nu este necesară. Dar, atunci când achiziț�iile lui î�mi
stabilesc mie aș� teptările, mă î�ndrept spre o posibilă deza-
măgire, pentru că eu î�mi cheltuiesc banii fără să am bene-
ficiul reuș� itei î�n carieră de care se bucură el. Poate că avem
acelaș� i stil î�n materie de vestimentaț�ie. Doar că jucăm jocuri
diferite. Mi-a luat ani buni să î�mi dau seama de asta.
Lecț�ia î�n cazul de faț�ă este că, atunci când vine vorba
de bani, unul dintre cele mai importante lucruri este să î�ț�i
î�nț�elegi propriul orizont temporal ș� i să nu te laș� i convins
de acț�iunile ș� i comportamentul unor oameni care nu joacă
acelaș� i joc ca tine.
Principala mea recomandare este să î�ț�i dai toată silinț�a
să identifici jocul pe care î�l joci.
Este surprinzător cât de puț�ini facem asta. Î�i numim
„investitori” pe toț�i cei care investesc bani, de parcă ar fi
jucători de baschet care joacă toț� i acelaș� i joc, î�n baza
aceloraș� i reguli. Când î�ț�i dai seama cât de greș� ită este aceas-
tă noț�iune, vezi ș� i cât de vitală este simpla identificare a
jocului pe care î�l joci. Am descris î�n detaliu felul î�n care î�mi
investesc eu banii î�n capitolul 20, dar, cu ani î�n urmă, am
scris aș� a: „Sunt un investitor pasiv, optimist î�n privinț�a
capacităț�ii lumii de a genera o creș� tere economică reală ș� i
sunt î�ncrezător că, î�n următorii 30 de ani, această creș� tere
va fi î�n avantajul investiț�iilor mele”.
Poate părea de modă veche, dar dacă î�ț�i scrii o declara-
ț�ie a misiunii tale, î�ț�i dai seama că tot ce nu are legătură cu
ea – cum s-a prezentat piaț�a anul acesta sau posibilitatea
unei recesiuni anul viitor – face parte dintr-un joc pe care
tu nu î�l joci. Aș� a că, nu bagi de seamă aceste chestiuni ș� i nu
eș� ti î�n pericol să fii influenț�at de ele.
Î�n continuare, hai să discutăm despre pesimism.
17.
Seducția
pesimismului
Optimismul sună ca o prezentare de vânzări.
Pesimismul sună de parcă cineva
ar încerca să te ajute.
„Din motive pe care nu le-am înțeles niciodată,
oamenilor le place să audă că lumea se duce de râpă.”
– Deirdre McCloskey, istoric
O ptimismul este cea mai bună soluț�ie pentru majori-

tatea oamenilor, deoarece lumea tinde să devină mai
bună pentru majoritatea oamenilor de cele mai multe ori.
Dar pesimismul ocupă un loc special î�n inima noastră.
Nu doar că este mai răspândit decât optimismul. Pare chiar
ș� i mai î�nț�elept. Este captivant din punct de vedere intelec-
tual ș� i i se acordă mai multă atenț�ie decât optimismului,
care este privit adesea ca fiind inconș� tient î�n ce priveș� te
riscul.
Î�nainte de a trece mai departe, ar trebui să definim op-
timismul. Adevăraț�ii optimiș� ti nu cred că totul va fi excelent.
Asta î�nseamnă aroganț�ă. Optimismul este î�ncrederea că
ș� ansele unui rezultat pozitiv vor fi de partea ta î�n cele din
urmă, chiar dacă mai î�ntâmpini ș� i obstacole pe parcurs.
Baza optimismului este simpla idee că majoritatea oame-
nilor se trezesc dimineaț�a ș� i î�ncearcă să î�mbunătăț�ească
lucrurile ș� i să le facă mai fructuoase, nu să provoace pro-
bleme. Nu este ceva complicat. Dar nici nu este garantat.
Pur ș� i simplu este cea mai rezonabilă opț�iune pentru majo-
ritatea oamenilor, î�n cea mai mare parte a timpului. Regre-
tatul statistician Hans Rosling a descris altfel situaț�ia: „Eu
nu sunt un optimist. Sunt un posibilist foarte serios.”
Acum putem discuta despre fratele mai convingător al

optimismului: pesimismul.
__________________
29 decembrie 2008.
Cel mai rău an pentru economie din istoria modernă
este pe cale să se sfârș� ească. Mai multe burse de valori din
î�ntreaga lume s-au prăbuș� it. Sistemul financiar global s-a
târât cu chiu cu vai de la o zi la alta. Ș� omajul era la cote
alarmante.
Când părea că lucrurile nu puteau fi mai rele de atât,
The Wall Street Journal a publicat un articol î�n care se sus-
ț�inea că î�ncă nu văzuserăm nimic. E vorba de un articol
care a apărut pe prima pagină ș� i care vorbea despre per-
spectiva unui profesor rus, pe nume Igor Panarin, a cărui
viziune economică rivalizează cu talentul scriitorilor de
science fiction.
Iată ce scria î�n ziar:
[Panarin] spune că, spre sfârș� itul lui iunie 2010 sau
î�nceputul lui iulie, America se va diviza î�n ș� ase părț�i
– Alaska revenind sub dominaț�ie rusească... Califor-
nia va forma nucleul aș� a-numitei „Republici Californi-
ene” ș� i va face parte din China sau va fi sub influenț�a
chinezilor. Texas va fi epicentrul „Republicii Texas”,
un grup de state care vor fi integrate î�n Mexic sau vor
fi sub influenț�a mexicanilor. Washington, D.C., ș� i New
York vor face parte din „America Atlantică”, care s-ar
putea să adere la Uniunea Europeană. Canada va lua
un grup de state nordice, pe care profesorul Panarin
î�l numeș� te „Republica Americană Central-Nordică”.
SEDUCȚIA PESIMISMULUI 231
Hawaii, sugerează el, va fi un protectorat al Japoniei

sau al Chinei, iar Alaska va fi î�ncadrată î�n Rusia55.
Acestea nu erau niș� te aiureli dintr-un blog clandestin

sau dintr-un buletin informativ promotor al teoriei conspi-
raț�iilor. A fost un articol de pe prima pagină a celui mai pre-
stigios cotidian financiar din lume.
Nu e nimic rău î�n a fi pesimist î�n privinț�a economiei.
Poț�i fi chiar ș� i apocaliptic. Istoria este plină de exemple de
ț�ări care s-au confruntat nu doar cu simple recesiuni, ci au
fost dezintegrate.
Interesant î�n cazul poveș� tilor de tipul celei expuse de
Panarin este că ceea ce se află la polul opus – previziunile
de un optimism excesiv – rareori sunt luate atât de î�n serios
ca profeț�iile î�ntunecate.
Să luăm ca exemplu Japonia de la sfârș� itul anilor ’40.
Naț�iunea a fost devastată î�n urma î�nfrângerii î�n cel de-al
Doilea Război Mondial din toate punctele de vedere – eco-
nomic, industrial, cultural, social. Iarna cumplită din 1946
a provocat o foamete care a limitat consumul de alimente
la mai puț�in de 800 de calorii pe cap de locuitor pe zi56.
Imaginează-ț�i dacă un academician japonez ar fi scris
un articol pentru un ziar al vremurilor respective care ar fi
sunat aș� a:
Toată lumea fruntea sus! Î�n timpul acestei generaț�ii,

economia va avea o creș� tere de aproape 15 ori mai
mare faț�ă de cum era î�nainte de sfârș� itul războiului.
Speranț�a noastră de viaț�ă aproape se va dubla. Bursa
de valori va genera câș� tiguri cum rar s-au mai văzut
î�n vreo ț�ară. Timp de peste 40 de ani, rata ș� omajului

nu va depăș� i 6%. Vom deveni lideri mondiali î�n ino-
vaț�ii electronice ș� i sisteme manageriale corporatiste.
Î�n curând vom deveni atât de bogaț�i, î�ncât vom deț�ine
unele dintre cele mai valoroase imobiliare din State-
le Unite. Apropo, americanii vor fi cel mai important
aliat al nostru ș� i vor î�ncerca să ne copieze strategiile
economice.
Ar fi râs toț�i de el î�n timp ce l-ar fi alungat din cameră

ș� i i-ar fi cerut să î�ș�i facă un control medical.
Reț�ine că descrierea de mai sus prezintă ceea ce s-a în-
tâmplat cu adevărat î�n Japonia î�n generaț�ia de după război.
Dar opusul previziunii lui Panarin pare absurd, î�n vreme
ce prezicerea nenorocirilor nu.
Pesimismul pare mai î�nț�elept ș� i mai plauzibil decât
optimismul.
Spune-i unui om că totul va merge excelent ș� i fie te va
ignora, fie î�ț�i va arunca o privire sceptică. Spune-i unui om
că este î�n pericol ș� i î�ț�i va acorda toată atenț�ia lui.
Dacă o persoană inteligentă î�mi spune că are niș� te acț�iuni
care vor atinge o valoare de zece ori mai mare î�n următorul
an, imediat î�l cataloghez drept un om care spune prostii.
Dacă un om care spune numai prostii î�mi zice că preț�ul
unor acț�iuni pe care le deț�in este pe cale să scadă vertiginos
din cauza unei fraude contabile, î�mi eliberez programul ș� i
î�l ascult cuvânt cu cuvânt.
Dacă spui că va avea loc o mare recesiune, te vor contacta
ziarele. Dacă spui că ne aș� teaptă o creș� tere medie, nimănui
nu î�i va păsa. Dacă spui că ne apropiem de următoarea
Mare Criză Economică, vei apărea la televizor. Dar dacă spui

că ne aș� teaptă vremuri bune, că pieț�ele au posibilităț�i de
creș� tere sau că o companie are un potenț�ial uriaș� , reacț�ia
comună a comentatorilor ș� i spectatorilor deopotrivă va fi
să te catalogheze fie drept un agent de vânzări, fie drept un
individ complet străin de riscuri.
Sectorul buletinelor informative din sfera investiț�iilor
ș� tie acest lucru de ani de zile, iar î�n prezent este populat de
profeț�i ai nenorocirilor, deș� i î�ș�i desfăș� oară activitatea î�ntr-un
mediu î�n care bursa de valori a crescut de 17.000 de ori î�n
ultimul secol (punând la socoteală ș� i dividendele).
Acest lucru este valabil ș� i î�n afara domeniului financiar.
Matt Ridley a scris î�n cartea lui, The Rational Optimist (Op-
timistul rațional):
Un bombardament constant de pesimism acoperă de

obicei orice cântec victorios... Dacă spui că lumea o
duce mai bine, s-ar putea să scapi uș� or fiind acuzat
doar că eș� ti naiv ș� i insensibil. Dacă spui că lumea o
va duce din ce î�n ce mai bine, eș� ti considerat jenant
de nebun. Dacă, î�n schimb, susț�ii că este iminentă o
catastrofă, poț� i să te aș� tepț� i să ț� i se î�nmâneze un
premiu McArthur pentru genii sau chiar un Premiu
Nobel pentru Pace. De-a lungul vieț�ii mele de adult...
motivele î�n vogă pentru pesimism s-au schimbat, dar
pesimismul a rămas constant.
„Orice grup de oameni pe care î�l î�ntreb, î�mi spune că

lumea este mai î�nfricoș� ătoare, mai violentă ș� i mai lipsită de
speranț�ă – pe scurt, mai dramatică – decât este de fapt”, a

scris Hans Rosling î�n cartea lui, Factfulness*.
Când î�ț�i dai seama câte progrese pot face oamenii de-a
lungul vieț�ii î�n orice domeniu, de la dezvoltare economică
la descoperiri medicale, de la câș� tiguri la bursă la egalitate
socială, ai crede că i s-ar acorda o atenț�ie mai mare optimis-
mului decât pesimismului. Dar nu.
Atracț�ia intelectuală a pesimismului este bine-cunos-
cută de când lumea. John Stuart Mill scria î�n anii 1840: „Am
observat că nu cel care speră când alț�ii disperă, ci cel care
disperă când alț�ii speră este admirat de o sumedenie de
oameni, considerându-l un î�nț�elept.”
Î�ntrebarea este: de ce? Ș� i ce impact are asta asupra fe-
lului î�n care ne gândim la bani?
__________________
Hai să repetăm premisa că nimeni nu este nebun.

Există motive valide pentru care pesimismul este sedu-
cător atunci când vine vorba de bani. Ne-ar ajuta să ș� tim
care sunt acestea, ca să nu exagerăm cu ele.
Î�ntr-o anumită măsură, este vorba despre un lucru in-
stinctiv ș� i inevitabil. Kahneman spune că aversiunea asi-
metrică faț�ă de pierdere este un scut evoluț�ionist. El scrie:
Când sunt comparate direct sau puse î�n balanț�ă, pier-

derile par mai mari decât câș� tigurile. Această asi-
metrie dintre puterea aș� teptărilor sau experienț�elor
* Carte apărută la Editura Publica în anul 2018, cu titlul Factfulness.

Zece motive pentru care interpretăm greșit lumea si de ce lucrurile stau
mai bine decât crezi. (n. trad.)
pozitive ș� i a celor negative are un trecut evolutiv.

Organismele care consideră ameninț�ările mai urgen-
te decât oportunităț�ile au ș� anse mai mari să supra-
vieț�uiască ș� i să se reproducă.
Î� nsă, mai sunt câteva lucruri care fac ca pesimismul

financiar să fie mai uș� or, mai frecvent ș� i mai convingător
decât optimismul.
Unul dintre ele este că banii sunt peste tot, așa că,
dacă se întâmplă ceva rău, acest lucru tinde să
afecteze pe toată lumea și să capteze atenția tuturor.
Acest lucru nu este valabil, de exemplu, pentru vreme. Un
uragan care se î�ndreaptă cu viteză spre Florida nu prezintă
un risc direct pentru 92% dintre americani. Dar o recesiune
care se î�ndreaptă cu viteză spre economie ar putea să aibă
impact asupra fiecărui om – inclusiv asupra ta, așa că ești
atent.
Acest lucru este valabil ș� i pentru un segment specific,
cum este bursa de valori. Mai bine de jumătate dintre gos-
podăriile americane deț�in î�n mod direct acț�iuni57. Chiar ș� i î�n
rândul celor care nu deț�in, miș� cările bursei de valori sunt
promovate atât de intens î�n mass-media, î�ncât s-ar putea
ca indicele Dow Jones Industrial Average să fie cel mai vi-
zionat barometru economic î�n gospodăriile fără acț�iuni.
O creș� tere de 1% a acț�iunilor poate fi menț�ionată î�n
treacăt la ș� tirile de seară. Dar o scădere de 1% va fi prezen-
tată cu litere mari, î�ngroș� ate, de obicei scrise cu un roș� u
sângeriu. Asimetria este greu de evitat.
Ș� i, chiar dacă puț�ini oameni se î�ntreabă sau î�ncearcă să

explice de ce s-a î�nregistrat o creș� tere pe piaț�ă – nu este
normal să crească? –, î�ntotdeauna lumea î�ncearcă să expli-
ce de ce s-a î�nregistrat o scădere.
Oare investitorii sunt î�ngrijoraț�i î�n privinț�a creș� terii
economice?
Oare Rezerva Federală a dat-o iar î�n bară?
Oare politicienii iau decizii proaste?
Mai urmează să se î�ntâmple ș� i altceva rău?
Expunerea motivelor pentru care s-a î�nregistrat o scă-
dere uș� urează discuț�iile, grijile ș� i prezentarea unei poveș� ti
cu privire la ce urmează să se î�ntâmple – de obicei, acelaș� i
lucru.
Chiar ș� i dacă nu deț�ii acț�iuni, aceste lucruri î�ț�i atrag
atenț�ia. Numai 2,5% dintre americani deț�ineau acț�iuni î�n
ajunul marelui crah din 1929, care a declanș� at Marea Criză
Economică. Î�nsă, majoritatea americanilor – ș� i poate chiar
lumea î�ntreagă – au privit uimiț�i cum se prăbuș� eș� te piaț�a,
î�ntrebându-se ce î�nsemna asta pentru soarta lor. Acest
lucru era valabil pentru toț�i oamenii, fie ei avocaț�i, fermi-
eri sau mecanici auto.
Istoricul Eric Rauchway scrie:
Această depreciere a lovit imediat numai câț�iva ame-

ricani. Dar ceilalț�i au urmărit piaț�a î�ndeaproape ș� i au
privit-o ca pe un indiciu al sorț�ii lor î�n aș� a măsură,
î�ncât ș� i-au sistat brusc aproape î�ntreaga activitate
economică. După cum scria mai târziu economistul
Joseph Schumpeter, „oamenii au simț�it cum le fuge
pământul de sub picioare”58.
Există două subiecte care î�ț�i vor afecta viaț�a, indiferent

dacă eș� ti interesat de ele sau nu: banii ș� i sănătatea. Î�n timp
ce problemele de sănătate tind să fie individuale, pro-
blemele legate de bani sunt mai sistemice. Î�ntr-un sistem
conectat î�n care deciziile unei singure persoane î�i pot afec-
ta pe toț�i, este de î�nț�eles de ce riscurile financiare ies î�n
evidenț�ă ș� i captează atenț�ia î�ntr-un fel î�n care puț�ine altele
reuș� esc.
Altul este că pesimiștii extrapolează adesea

tendințele actuale, fără să ia în calcul
adaptabilitatea piețelor.
Î�n 2008, ecologistul Lester Brown scria: „Până î�n 2030,
China va avea nevoie de 98 de milioane de barili de petrol.
Î�n prezent, î�n lume se produc 85 de milioane de barili pe zi
ș� i s-ar putea să nu se producă niciodată o cantitate mai mare.
Ș� i aș� a se vor duce rezervele mondiale de petrol”59.
Are dreptate. Potrivit acestui scenariu, lumea ar rămâne
fără petrol.
Dar nu aș� a funcț�ionează pieț�ele.
Există o lege de aur î�n economie: î�mprejurările extrem
de favorabile ș� i extrem de nefavorabile rareori rămân ne-
schimbate î�n timp, deoarece cererea ș� i oferta se adaptează
î�n moduri greu de prezis.
Gândeș� te-te ce s-a î�ntâmplat cu petrolul imediat după
predicț�ia lui Brown.
Preț�ul petrolului a crescut brusc î�n 2008, î�ntrucât cere-
rea tot mai mare la nivel global – î�n mare parte venind din-
spre China – s-a apropiat treptat de producț�ia potenț�ială.
Un baril de petrol costa 20 de dolari î�n 2001 ș� i 138 de dolari

î�n 200860.
Noul preț� î�nsemna că extragerea petrolului era acelaș� i
lucru cu a extrage aur din pământ. Stimulentele pentru
producătorii de petrol s-au schimbat foarte mult. Rezerve-
le de petrol greu de exploatat, care nu meritau osteneala
pentru 20 de dolari barilul – costul forajului nu compensa
preț�ul cu care se vindea produsul –, au devenit o adevărată
comoară acum că barilul se putea vinde cu 138 de dolari.
Acest lucru a generat un nou val de tehnologii, aș� a cum
sunt fracturarea hidraulică ș� i forajul orizontal.
Pământul a avut cam aceleaș� i rezerve de ț�iț�ei î�n toată
istoria omenirii. Ș� i, de ceva timp, ș� tim unde se află cele mai
mari zăcăminte de petrol. Ceea ce s-a schimbat este tehno-
logia pe care o avem ș� i care ne permite, din punct de vedere
economic, să-l extragem din pământ. Daniel Yergin, istoric
î�n sfera petrolului, scrie: „86% din rezervele de petrol din
Statele Unite nu sunt rezultatul estimărilor la momentul
descoperirii, ci al revizuirilor” făcute atunci când tehnolo-
gia noastră este î�mbunătăț�ită.
Asta se î�ntâmpla î�n 2008, când fracturarea hidraulică a
luat avânt. Numai î�n Statele Unite producț�ia de petrol a
crescut de la aproximativ 5 milioane de barili pe zi î�n 2008,
la 13 milioane î�n 201961. Î�n ziua de azi, producț�ia globală
de petrol depăș� eș� te 100 de milioane de barili pe zi – cam
cu 20% mai mult decât presupunea Brown că ar fi nivelul
maxim.
Pentru un pesimist care extrapola tendinț�ele din indus-
tria petrolieră î�n 2008, sigur că lucrurile arătau rău. Pentru
un realist care î�nț�elegea că nevoia este mama tuturor in-

venț�iilor, situaț�ia era mult mai puț�in î�nfricoș� ătoare.
Este uș� or să prezici că un lucru neplăcut va rămâne aș� a.
Ș� i este ș� i convingător, pentru că nu trebuie să î�ț�i imaginezi
că lumea se va schimba. Dar problemele se rezolvă ș� i oa-
menii se adaptează. Ameninț�ările motivează găsirea unor
soluț�ii î�n aceeaș� i măsură. Este un subiect comun î�n istoria
economiei, prea uș� or uitat de pesimiș� tii care fac previziuni
î�n linie dreaptă.
Al treilea este că progresul se întâmplă prea lent

pentru a fi observat, dar impedimentele se petrec
prea rapid pentru a fi ignorate.
Există multe tragedii care se î�ntâmplă peste noapte. Î�nsă
rareori vedem miracole care se î�ntâmplă peste noapte.
Pe data de 5 ianuarie 1889, Detroit Free Press a respins
visul de-o viaț�ă al omenirii de a zbura ca o pasăre. Avioanele,
scria î�n publicaț�ie, „par imposibile”.
Cea mai mică greutate posibilă a unui aparat de zbor,

cu combustibilul ș� i inginerul indispensabili, nu poate
fi decât de 135 sau 180 de kilograme... dar există o
limită a greutăț�ii, cu siguranț�ă nu cu mult peste 23 de
kilograme, dincolo de care este imposibil ca un ani-
mal să zboare. Natura ș� i-a atins limita ș� i, chiar dacă a
depus eforturi maxime, nu a reuș� it să o depăș� ească.
Ș� ase luni mai târziu, Orville Wright s-a lăsat de liceu

pentru a-l ajuta pe fratele lui, Wilbur, să meș� terească î�n
ș� opronul din spatele casei pentru a construi o tiparniț�ă.
Era prima invenț�ie comună a fraț�ilor. Î�nsă nu avea să fie ș� i

ultima.
Dacă ar trebui să faci o listă cu cele mai importante in-
venț�ii ale secolului al XX-lea, avionul s-ar situa cel puț�in î�n
topul primelor cinci locuri, dacă nu chiar pe primul. Avionul
a schimbat totul. A declanș� at războaie mondiale, a î�ncheiat
războaie mondiale. A unit lumea, construind punț�i î�ntre
oraș� e ș� i comunităț�i rurale; î�ntre oceane ș� i ț�ări.
Dar povestea demersului fraț� ilor Wright pentru a
construi primul avion prezintă o răsturnare de situaț� ie
fascinantă.
Deș� i au reuș� it să zboare, nimeni nu părea să fi obser-
vat. Nimănui nu părea să î�i pese.
Î�n cartea lui despre istoria Americii, publicată î�n 1952,
Frederick Lewis Allen scria:
Au trecut mulț�i ani până ca publicul să î�ș�i dea seama

ce făceau fraț�ii Wright; oamenii erau atât de convinș� i
că zborul era ceva imposibil, î�ncât mulț�i dintre cei
care i-au văzut zburând î�n 1905 prin Dayton [Ohio]
s-au gândit că probabil fuseseră martori la un simplu
truc fără importanț�ă – cam cum ar privi oamenii din
ziua de azi o demonstraț�ie de, să zicem, telepatie.
Abia î�n mai 1908 – la aproape patru ani ș� i jumătate
de la primul zbor al fraț�ilor Wright –, au fost trimiș� i
reporteri cu experienț�ă să vadă ce făceau ei, iar edi-
tori cu experienț�ă au dat crezare absolută expunerilor
entuziasmate ale acestor reporteri ș� i lumea s-a tre-
zit, î�ntr-un final, ș� i ș� i-a dat seama că zborul omenesc
fusese î�ndeplinit cu succes.
Chiar ș� i după ce oamenii au conș� tientizat ce minune era

avionul, l-au subestimat ani la rând.
La î�nceput, a fost privit î�n principal ca o armă militară.
Apoi, ca o jucărie pentru bogătaș� i. Apoi, s-a luat î�n calcul
posibilitatea de a transporta un număr mic de oameni.
The Washington Post scria î�n 1909: „Nu vor exista nici-
odată avioane de marfă comerciale. Transporturile de mar-
fă vor continua să se târască î�ncet pe pământul răbdător”.
Primul avion care a transportat marfă a decolat cinci luni
mai târziu.
Acum, compară această deș� teptare lentă, de ani de zile,
spre adoptarea unei atitudini optimiste î�n privinț�a avioa-
nelor cu rapiditatea cu care oamenii î�ș�i î�ndreaptă atenț�ia
către evenimentele care î�ncurajează pesimismul, cum ar fi
falimentul î�ntreprinderilor.
Sau un război de proporț�ii.
Sau prăbușirea unui avion. Unele dintre primele men-
ț�iuni privind avionul fraț�ilor Wright datează din 1908, când
un locotenent din armată, pe numele lui, Thomas Selfridge,
a murit î�n timpul unei demonstraț�ii de zbor62.
Creș� terea este generată de efectul compus, care î�ntot-
deauna are nevoie de timp. Distrugerea este generată de
punctele unice de eș� ec, care pot ceda î�n câteva secunde, ș� i
de pierderea î�ncrederii, care se poate î�ntâmpla î�ntr-o clipită.
Este mai uș� or să creezi o poveste î�n jurul pesimismului,
pentru că părț�ile acestei poveș� ti tind să fie mai proaspete
ș� i mai recente. Firul narativ optimist necesită o analiză a
unui ș� ir lung de date istorice ș� i evenimente, de care oamenii
tind să uite ș� i care cer un efort mai mare pentru a fi puse

cap la cap.
Gândeș� te-te la progresele din medicină. Nu te ajută
prea mult să analizezi doar ce s-a î�ntâmplat î�n ultimul an.
Nici dacă iei î�n calcul doar un singur deceniu, oricare ar fi
el, nu te ajută mai mult. Dar dacă te uiț�i la ultimii 50 de ani,
vei vedea ceva extraordinar. De exemplu, potrivit Institutului
Naț�ional de Sănătate, rata decesului cauzat de boli cardiace
pe cap de locuitor, ajustată la vârstă, a scăzut cu mai bine
de 70% din 196563. O scădere de 70% a deceselor cauzate
de boli cardiace este suficientă pentru a salva î�n jur de ju-
mătate de milion de vieț�i ale cetăț�enilor americani pe an.
Imaginează-ț�i populaț�ia Atlantei salvată în fiecare an. Dar,
cum progresul acesta a fost atât de lent, nu a captat atenț�ia
la fel ca pierderile rapide ș� i bruș� te, cum ar fi atacurile tero-
riste, prăbuș� irea avioanelor sau dezastrele naturale. Am
putea avea un Uragan Katrina de cinci ori pe săptămână –
imaginează-ț�i câtă atenț�ie ar stârni acest lucru –, ș� i tot nu
ar depăș� i numărul de vieț�i salvate anual de scăderea numă-
rului de bolnavi cardiaci din ultimii 50 de ani.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru afaceri, î�n cazul
cărora durează ani buni până se ajunge la conș� tientizarea
importanț�ei unui produs sau a unei companii, î�n timp ce
falimentele se pot produce de pe o zi pe alta.
Ș� i pentru bursele de valori, unde o scădere de 40% de-a
lungul unei perioade de ș� ase luni va determina investigaț�ii
la nivelul Congresului, dar o creș� tere de 140% î�n decursul
a ș� ase ani poate trece, practic, neobservată.
Ș� i pentru cariere, unde e nevoie de-o viaț�ă î�ntreagă ca

să-ț�i construieș� ti o reputaț�ie ș� i e de ajuns un singur e-mail
pentru a ț�i-o distruge.
Î�nț�epătura scurtă a pesimismului persistă, î�n timp ce
zguduitura puternică a optimismului trece neobservată.
Acest fapt subliniază un aspect important menț�ionat
anterior î�n această carte: î�n investiț�ii, trebuie să identifici
preț� ul succesului – volatilitatea ș� i pierderea pe fundalul
longeviv al creș� terii – ș� i să fii dispus să î�l plăteș� ti.
__________________
Î�n 2004, un jurnalist de la The New York Times l-a intervie-

vat pe Stephen Hawking, savantul care, ca urmare a unei
boli incurabile a neuronilor motori, a rămas paralizat ș� i nu
a mai putut să vorbească de la vârsta de 21 de ani.
Prin intermediul unui calculator, Hawking i-a povestit
intervievatorului cât de entuziasmat era să vândă cărț�i per-
soanelor neiniț�iate.
― Mereu sunteț�i aș� a vesel? a î�ntrebat reporterul.
― Aș� teptările mele s-au redus la zero când aveam 21
de ani. Tot ce mi s-a î�ntâmplat de atunci a fost un bonus, a
răspuns el.
Dacă te aș� tepț�i ca lucrurile să meargă excelent, un
scenariu optim ajunge să pară insipid. Pesimismul reduce
aș� teptările, micș� orând distanț�a dintre rezultatele posibile
ș� i rezultatele care ț�i se par nemaipomenite.
Poate de aceea este atât de seducător. Să te aș� tepț� i
ca lucrurile să meargă prost – aceasta este cea mai bună
modalitate de a fi plăcut surprins atunci când nu se î�ntâm-

plă aș� a.
Ceea ce, î�n mod ironic, este un motiv să fim optimiș� ti.
Acum, urmează o scurtă poveste despre poveș� ti.
18.
Când
crezi orice
Ficțiuni atrăgătoare, și de ce poveștile
au o putere mai mare decât statisticile.
I maginează-ț� i un extraterestru trimis pe Pământ. Misi-
unea lui este să ne urmărească î�ndeaproape economia.
Se î�nvârte deasupra New Yorkului î�ncercând să evalue-
ze economia ș� i felul î�n care s-a schimbat î�ntre 2007 ș� i 2009.
Î�n anul 2007, de revelion, zboară deasupra zonei Times
Square. Vede zeci de mii de petrecăreț�i veseli, î�nconjuraț�i
de lumini strălucitoare, panouri uriaș� e, artificii ș� i camere
de filmat.
Se î�ntoarce î�n Times Square, la revelionul din 2009.
Vede zeci de mii de petrecăreț�i veseli, î�nconjuraț�i de lumini
strălucitoare, panouri uriaș� e, artificii ș� i camere de filmat.
Totul pare cam la fel. Nu vede o diferenț�ă prea mare.
Vede cam acelaș� i număr de newyorkezi agitându-se
prin oraș� . Aceș� ti oameni sunt î�nconjuraț�i de acelaș� i număr
de clădiri de birouri, care găzduiesc acelaș� i număr de biro-
uri, cu acelaș� i număr de calculatoare, conectate la acelaș� i
număr de routere.
Î�n afara oraș� ului, vede acelaș� i număr de fabrici ș� i depo-
zite, unite de aceleaș� i ș� osele pe care umblă acelaș� i număr
de camioane.
Se mai apropie un pic de pământ ș� i vede aceleaș� i
universităț�i, î�n care se predau aceleaș� i materii ș� i se oferă
aceleaș� i diplome, aceluiaș� i număr de oameni.
Vede acelaș� i număr de brevete protejând aceleaș� i idei
revoluț�ionare.
Observă că tehnologia a avansat. Î�n 2009, toată lumea

are smartphone-uri care nu existau î�n 2007. Calculatoare-
le sunt mai rapide. Medicina a mai evoluat. Maș� inile au un
consum mai bun de carburant. Tehnologia solară ș� i a frac-
turării hidraulice a avansat. Reț�elele de socializare au cres-
cut exponenț�ial.
Pe măsură ce călătoreș� te î�n zbor de-a lungul ț�ării, vede
acelaș� i lucru. Pe tot globul, tot asta.
Economia este cam î�n aceeaș� i stare, poate chiar mai
bună î�n 2009 decât era î�n 2007, conchide el.
Apoi, verifică cifrele.
Este ș� ocat să vadă că gospodăriile americane sunt cu
16 trilioane de dolari mai sărace decât î�n 2007.
Este bulversat de faptul că sunt cu 10 milioane mai
mulț�i ș� omeri.
Este uluit să afle că bursa de valori valorează de două
ori mai puț�in decât cu doi ani î�n urmă.
Nu î�i vine să creadă că previziunile oamenilor cu privire
la potenț�ialul lor economic au luat o direcț�ie descendentă.
„Nu î�nț�eleg”, spune el. „Am văzut oraș� ele. M-am uitat la
fabrici. Aveț�i aceleaș� i cunoș� tinț�e, aceleaș� i dispozitive, ace-
leaș� i idei. Nu s-a schimbat nimic. De ce sunteț�i mai săraci?
De ce sunteț�i mai pesimiș� ti?”
Î�ntre 2007 ș� i 2009 a existat o schimbare pe care extrate-
restrul nu a văzut-o: poveș� tile pe care ni le-am spus despre
economie.
Î�n 2007, am spus o poveste despre stabilitatea preț�uri-
lor imobiliare, prudenț�a bancherilor ș� i abilitatea pieț�elor
financiare de a estima î�n mod corect riscul.
CÂND CREZI ORICE 249
Î�n 2009, nu am mai crezut povestea asta.

Acesta e singurul lucru care s-a schimbat. Dar ș� i lucrul
care a contat cel mai mult.
Odată ce s-a pus capăt poveș� tii cum că preț�ul locuinț�elor
va continua să crească, s-au răspândit ș� i î�ntârzierile la pla-
ta ipotecilor, după care băncile au pierdut bani, reducând
apoi î�mprumuturile către alte î�ntreprinderi, ceea ce a dus
la disponibilizări, ceea ce a dus la reducerea cheltuielilor,
ceea ce a dus la ș� i mai multe disponibilizări ș� i aș� a mai
departe.
Pe lângă capacitatea de a ne agăț�a de o altă poveste,
aveam o capacitate egală – dacă nu chiar mai mare – pen-
tru avuț�ie ș� i dezvoltare î�n 2009, precum am avut î�n 2007.
Cu toate acestea, economia a suferit cea mai mare lovitură
din ultimii 80 de ani.
Este o situaț�ie diferită de a Germaniei anului 1945, de
exemplu, a cărei bază de producț�ie fusese total eliminată.
Sau a Japoniei anilor 2000, a cărei populaț�ie de vârstă activă
se diminua. Acestea au fost pagube economice tangibile. Î�n
2009, ne-am păgubit singuri î�ntr-un mod violent cu po-
vești. Este una dintre cele mai puternice forț�e economice
posibile.
Când ne gândim la dezvoltarea economiilor, afacerilor,
investiț�iilor ș� i carierelor, tindem să luăm î�n calcul aspecte
tangibile – câte lucruri deț�inem ș� i de ce anume suntem
capabili?
Dar poveș� tile sunt, de departe, cea mai puternică forț�ă
economică. Ele sunt combustibilul care poate ajuta la func-
ț�ionarea părț�ilor tangibile ale economiei sau frâna care ne
stăvileș� te capacităț�ile.
La nivel personal, sunt două lucruri pe care trebuie să

le iei î�n calcul pentru o lume condusă de poveș� ti, atunci
când î�ț�i gestionezi banii.
__________________
1. Cu cât îți dorești mai mult ca un lucru să fie ade-

vărat, cu atât ești mai dispus să crezi o poveste care
supraestimează șansele să se întâmple așa.
Care a fost cea mai fericită zi din viaț�a ta?
Î�n documentarul How to Live Forever (Cum să trăiești
pentru totdeauna), această î�ntrebare nevinovată i s-a pus
unei centenare care a dat un răspuns uimitor:
― Ziua Armistiț�iului, a răspuns ea, referindu-se la tra-
tatul care a pus capăt Primului Război Mondial.
― De ce? î�ntreabă producătorul.
― Pentru că am ș� tiut atunci că nu va mai fi niciodată
vreun război, a spus ea.
Al Doilea Război Mondial a izbucnit 21 de ani mai târ-
ziu, omorând 75 de milioane de oameni.
Sunt multe lucruri î�n viaț�ă despre care credem că sunt
adevărate, pentru că ne dorim cu disperare să fie aș� a.
Eu am denumit aceste lucruri „ficț�iuni atrăgătoare”. Ș� i
au un impact deosebit asupra felului î�n care ne gândim la
bani – mai ales la investiț�ii ș� i economie.
Ficț�iunea atrăgătoare se petrece atunci când eș� ti deș� -
tept, vrei să găseș� ti soluț�ii, dar te confrunț�i cu o combinaț�ie
de control limitat ș� i mize mari.
Este extrem de puternică. Te poate face să crezi aproape

orice.
Să luăm un mic exemplu.
Fiul lui Ali Hajaji era bolnav. Bătrânii din satul lor din
Yemen au propus un leac băbesc: să î�nfigă vârful unui băț�
aprins î�n pieptul fiului, pentru ca boala să se scurgă din
corpul lui.
După această procedură, Hajaji a declarat pentru The
New York Times: „Când nu ai bani, iar fiul tău e bolnav, crezi
orice”64.
Medicina precedă medicina utilă cu mii de ani. Î�nainte
de metodele ș� tiinț�ifice ș� i descoperirea germenilor, exista
tratamentul prin sângerare, terapia prin î�nfometare, găurirea
corpului pentru a lăsa răul să iasă din tine ș� i alte tratamen-
te care nu făceau decât să î�ț�i grăbească sfârș� itul.
Pare o nebunie. Dar, dacă ai nevoie disperată de o solu-
ț�ie ș� i nu cunoș� ti niciuna bună sau nu o ai la dispoziț�ie, calea
cea mai uș� oară este raț�ionamentul lui Hajaji: eș� ti dispus să
crezi orice. Nu doar să î�ncerci orice, ci să crezi.
Î�n cronica lui despre Marea Ciumă din Londra, Daniel
Defoe a scris î�n 1722:
Oamenii erau mai dependenț�i de profeț�ii ș� i de invocări

astrologice, vise ș� i superstiț�ii decât fuseseră vreoda-
tă până atunci sau de atunci î�ncolo... almanahurile î�i
speriau î�ngrozitor... stâlpii caselor ș� i cei de la colț�uri-
le străzilor erau acoperiț�i cu afiș� e cu doctori ș� i hârtii
ale unor indivizi neș� tiutori, tămăduitori care invitau
lumea să vină la ei pentru leacuri, care î�ncepeau de
obicei cu î�nflorituri precum: „Pastile sigure pentru
prevenirea ciumei”. „Conservanț�i î�mpotriva infecț�iei

care nu dau greș� ”. „Concentrate supreme î�mpotriva
contaminării aerului”.
Ciuma a ucis un sfert din populaț�ia Londrei î�n 18 luni.

Crezi aproape orice când miza este atât de mare.
Acum, gândeș� te-te la felul î�n care aceleaș� i informaț�ii
limitate ș� i mize mari ne influenț�ează deciziile financiare.
De ce ascultă oamenii comentariile despre investiț�ii de
la televizor, care nu prea s-au dovedit de succes î�n trecut?
Î�n parte, pentru că miza este extrem de mare când vine
vorba de investiț�ii. Dacă alegi bine câteva acț�iuni, te poț�i
î�mbogăț�i fără prea mare efort. Dacă există o ș� ansă de 1%
ca o anumită predicț�ie să se adeverească, iar adeverirea ei
î�ț�i va schimba viaț�a, nu strică să fii atent – pentru orice
eventualitate.
Ș� i există atât de multe opinii financiare, î�ncât, odată ce
alegi o strategie sau o tabără, te implici total î�n ea atât fi-
nanciar, cât ș� i mental. Dacă î�ț�i doreș� ti ca valoarea unei anu-
mite acț�iuni să devină de 10 ori mai mare, acela este tribul
tău. Dacă eș� ti de părere că o anumită politică economică va
duce la hiperinflaț�ie, aceea este tabăra ta.
Acestea pot fi pariuri cu o probabilitate mică de câș� tig.
Problema este că privitorii nu pot, sau nu vor, să calibreze
ș� ansele minime, cum ar fi o posibilitate de 1%. Mulț�i ape-
lează automat la convingerea fermă că un lucru pe care ei
î�l vor adevărat chiar este negreș� it adevărat. Dar fac asta
doar pentru că exisă posibilitatea unui rezultat uriaș� .
Investiț� iile reprezintă unul dintre singurele dome-
nii care oferă oportunităț�i zilnice de recompense extreme.
Oamenii cred î�n escrocheriile financiare aș� a cum nu ar cre-

de î�n veci î�n, să zicem, escrocherii meteorologice, fiindcă
recompensele unei preziceri corecte a felului î�n care se va
prezenta piaț�a săptămâna viitoare sunt dintr-un alt univers
decât recompensele prezicerii vremii î�nsorite sau ploioase
de săptămâna viitoare.
Gândeș� te-te că 85% din fondurile mutuale active au
obț�inut performanț�e mai mici decât standardele lor î�n de-
cursul decadei î�ncheiate î�n 201865. Această cifră a rămas
relativ stabilă generaț�ii î�ntregi. Ai crede că o industrie care
obț�ine performanț�e atât de slabe ar fi un serviciu de niș� ă
care se chinuie să rămână î�n joc. Dar se investesc aproape
5 trilioane de dolari î�n aceste fonduri66. Dă-i cuiva ș� ansa să
investească alături de „următorul Warren Buffett” ș� i va cre-
de cu cea mai mare convingere că milioane de oameni î�ș�i
vor pune la bătaie economiile de o viaț�ă.
Sau uită-te la Bernie Madoff. Privind î�n urmă, schema
Ponzi pe care a făcut-o ar fi trebuit să fie evidentă. Raporta
profituri care nu variau niciodată, auditul era efectuat de o
firmă de contabilitate relativ necunoscută ș� i refuza să ofe-
re prea multe informaț�ii privind modul î�n care se obț�ineau
profiturile. Ș� i totuș� i, Madoff a strâns miliarde de dolari de
la unii dintre cei mai sofisticaț�i investitori din lume. A spus
o poveste bună, iar oamenii au vrut să o creadă.
Acesta este unul dintre motivele principale pentru care
marja de eroare, flexibilitatea ș� i independenț�a financiară
– teme importante discutate î�n capitolele anterioare – sunt
indispensabile.
Cu cât măreș� ti distanț�a dintre ce î�ț�i doreș� ti ș� i ce ai ne-
voie să fie adevărat pentru a obț�ine un rezultat acceptabil,
cu atât te protejezi mai bine pentru a nu ajunge să cazi pra-

dă unei ficț�iuni financiare atrăgătoare.
Când vine vorba de marja de eroare a unei previziuni,
este tentant să te gândeș� ti că rezultatele posibile variază
de la situaț�ia î�n care ai suficientă dreptate până la cea î�n
care ai mare, mare dreptate. Dar riscul cel mai mare este
să î�ț�i doreș� ti atât de tare ca un lucru să fie adevărat, î�ncât
gama previziunilor tale nici măcar să nu se asemene cu
realitatea.
La ultima î�ntrunire din 2007, Rezerva Federală a pre-
zis care avea să fie creș� terea economică din 2008 ș� i 200967.
Ș� tiindu-se deja de tendinț�a descrescătoare a economiei,
predicț�ia nu a fost optimistă. S-a prezis o variaț�ie a poten-
ț�ialei creș� teri – de la minimum 1,6% la maximum 2,8%.
Aceasta era marja de siguranț�ă, de eroare. Î�n realitate, eco-
nomia a î�nregistrat o scădere de mai bine de 2%, ceea ce
î�nseamnă că valoarea minimă estimată de Rezerva Federală
a fost de aproape trei ori mai mare.
Este greu pentru decidenț�ii politici să prezică o recesiune
categorică, deoarece o recesiune le complică ș� i lor cariera.
Prin urmare, chiar ș� i previziunile cele mai nefavorabile
prezintă rareori aș� teptări mai pesimiste decât o creș� tere
mai „î�ncetiș� oară”. Este o ficț�iune atrăgătoare ș� i este uș� or de
crezut, pentru că a te aș� tepta la ceva mai rău de atât este
prea dureros pentru a fi luat î�n calcul.
Decidenț�ii politici sunt ț�inte uș� oare pentru critici, dar
toț�i facem asta î�ntr-o oarecare măsură. Ș� i o facem î�n ambe-
le direcț� ii. Dacă eș� ti de părere că se apropie o recesiune
ș� i î�ț�i vinzi acț� iunile î�n aș� teptarea ei, viziunea ta asupra
economiei va fi brusc deformată de ceea ce vrei tu să se
î�ntâmple. Fiecare semnal, fiecare ș� tire î�ț�i va părea un semn

că a venit nenorocirea – ș� i poate nu pentru că a venit real-
mente, ci pentru că vrei tu să vină.
Stimulentele sunt o motivaț�ie puternică ș� i trebuie să ne
amintim î�ntotdeauna cum ne influenț�ează ele obiectivele ș� i
perspectivele financiare. Merită repetat la nesfârș� it: î�n finan-
ț�e, cea mai mare forț�ă este marja de eroare ș� i, cu cât mizele
sunt mai mari, cu atât trebuie să fie mai cuprinzătoare.
2. Cu toții avem o viziune incompletă asupra

lumii. Dar creăm o poveste completă pentru
a umple golurile.
Î�n momentul î�n care scriu aceste rânduri, fiica mea are î�n
jur de un an. Este curioasă î�n privinț�a oricărui lucru ș� i î�nvaț�ă
foarte repede.
Dar, câteodată, mă gândesc la toate lucrurile pe care nu
le poate î�nț�elege.
Habar nu are de ce tatăl ei se duce la muncă î�n fiecare
dimineaț�ă.
Conceptele de factură, buget, carieră, promovare ș� i eco-
nomii pentru pensie î�i sunt complet străine.
Imaginează-ț�i cum ar fi să î�ncerc să î�i explic ce sunt
Rezerva Federală, instrumentele derivate de credit sau
Acordul Nord-American de Comerț� Liber . Imposibil.
Dar lumea ei nu este î�ntunecată. Ea nu rătăceș� te derutată
de colo-colo.
Chiar dacă are doar un an, ș� i-a scris deja propria po-
veste despre cum funcț�ionează lucrurile. Păturile î�ț�i ț�in de
cald, î�mbrăț�iș� ările mamei î�ț�i oferă siguranț�ă, iar curmalele

au gust bun.
Tot ce î�ntâmpină î�n calea ei se î�ncadrează î�n unul din-
tre cele câteva zeci de modele mentale pe care le-a î�nvăț�at.
Când mă duc la serviciu, ea nu se opreș� te derutată ca să se
î�ntrebe ce sunt salariul ș� i facturile. Î�ș�i explică foarte clar
situaț�ia: tati nu se joacă cu mine, iar eu voiam să se joace
cu mine, aș� a că sunt tristă.
Chiar dacă nu ș� tie multe, ea nu î�ș�i dă seama de asta,
spunându-ș� i singură o poveste coerentă despre ce se î�ntâm-
plă, bazându-se pe puț�inele cunoș� tinț�e pe care le are.
Orice vârstă am avea, toț�i facem acelaș� i lucru.
La fel ca fiica mea, nici eu nu ș� tiu ce nu ș� tiu. Deci, sunt
la fel de predispus să-mi explic lumea î�n baza setului limi-
tat de modele mentale pe care î�l am la dispoziț�ie.
La fel ca ea, caut cauzele cel mai uș� or de î�nț�eles pentru
tot ce î�ntâmpin î�n calea mea. Ș� i, tot ca ea, mă î�nș� el î�n pri-
vinț�a multora dintre ele, deoarece ș� tiu mai puț�ine despre
cum funcț�ionează lumea asta decât cred eu că ș� tiu.
Acest lucru este valabil pentru cele mai multe subiecte
care se bazează pe fapte.
Să luăm ca exemplu istoria. Aceasta constă doar î�n re-
latarea faptelor deja î�ntâmplate. Ar trebui să fie clară ș� i
obiectivă. Dar, aș� a cum scrie B. H. Liddell Hart î�n cartea lui,
Why Don’t We Learn From History? (De ce nu învățăm din
istorie?):
[Istoria] nu poate fi interpretată fără ajutorul imagi-

naț�iei ș� i al intuiț�iei. Cantitatea de dovezi este atât de
covârș� itoare, î�ncât selecț�ia este inevitabilă. Acolo
unde este selecț�ie, este ș� i artă. Cei care citesc istorie

tind să caute ceea ce le dă lor dreptate ș� i le confirmă
opiniile personale. Ei apără credinț�e. Citesc cu scopul
de a afirma sau a ataca. Se opun adevărurilor incomo-
de, fiindcă toț�i vrem să fim de partea dreptăț�ii. Exact
aș� a cum pornim războaie ca să î�ncheiem războaie.
Daniel Kahneman mi-a vorbit odată despre poveș� tile

pe care ș� i le spun oamenii pentru a î�nț�elege trecutul. Mi-a
zis aș� a:
Retrospectiva, abilitatea de a explica trecutul, ne dă

iluzia că lumea poate fi î�nț�eleasă. Ne dă iluzia că lu-
mea are sens, chiar ș� i atunci când nu are niciun sens.
Aceasta este o cauză importantă de la care pornesc
greș� elile î�n multe domenii.
Majoritatea oamenilor, atunci când se confruntă cu un

lucru pe care nu î�l î�nț�eleg, nu î�ș�i dau seama că nu î�l î�nț�eleg,
deoarece pot propune o explicaț�ie care are logică î�n baza
perspectivei ș� i experienț�elor lor unice î�n această lume, ori-
cât de limitate ar fi ele. Cu toț�ii vrem ca lumea complicată
î�n care trăim să aibă sens. Deci, ne spunem poveș� ti care să
umple golurile lăsate de ceea ce, practic, reprezintă unghiuri
moarte.
Î�n plan financiar, efectele acestor poveș� ti pot fi deopo-
trivă fascinante ș� i î�nfricoș� ătoare.
Când nu cunosc anumite părț�i ale felului î�n care funcț�io-
nează lumea, s-ar putea să î�nț�eleg complet greș� it ceea ce se
î�ntâmplă la bursă ș� i, astfel, să capăt prea multă î�ncredere
î�n capacitatea mea de a prevedea ce se va î�ntâmpla pe mai
departe. Un motiv pentru care este atât de greu să faci pre-

dicț�ii î�n privinț�a bursei de valori ș� i a economiei este că tu
eș� ti singurul om din lume care crede că lumea funcț�ionează
î�n acelaș� i fel ca tine. Când iei anumite hotărâri din motive
pe care eu nu le î�nț�eleg, s-ar putea să te urmez orbeș� te
î�n luarea unei decizii corecte pentru tine ș� i dezastruoase
pentru mine. După cum am văzut î�n capitolul 16, aș� a se
formează bulele.
Să te î�mpaci cu ideea că nu ș� tii multe lucruri î�nseamnă
să te î�mpaci cu ideea că nu poț�i controla multe dintre lu-
crurile care se î�ntâmplă î�n lumea asta. Iar asta poate fi greu
de acceptat.
Gândeș� te-te la previziunile despre evoluț�ia pieț�ei. Sun-
tem foarte, foarte nepricepuț�i î�n privinț�a asta. Am calculat
la un moment dat că, dacă pur ș� i simplu presupui că piaț�a
î�nregistrează o creș� tere anuală conform mediei pe care a
avut-o î�n trecut, obț�ii o previziune mai exactă decât dacă
urmăreș� ti predicț�iile anuale obiș� nuite ale celor mai buni
20 de specialiș� ti î�n strategii de piaț�ă de la băncile impor-
tante de pe Wall Street. Nici capacitatea noastră de a prezice
recesiunile nu este mai bună. Ș� i, cum evenimentele impor-
tante apar din senin, s-ar putea ca previziunile să facă mai
mult rău decât bine, dând iluzia previzibilităț�ii î�ntr-o lume
î�n care evenimentele neaș� teptate controlează majoritatea
rezultatelor. Carl Richards* a scris astfel: „Riscul este ceea
ce rămâne când crezi că ai luat î�n calcul tot ce se putea”.
* Autorul cărții Planul financiar de o pagină, apărute la Editura ACT

și Politon în anul 2020, atât în format tipărit, cât și în format audio și
electronic. (n. red.)
Oamenii ș� tiu asta. Nu am î�ntâlnit niciun investitor care

să creadă cu adevărat că previziunile privind evoluț�ia pie-
ț�ei ca î�ntreg sunt precise sau utile. Dar există î�n continuare
o cerere enormă de previziuni, atât î�n mass-media, cât ș� i
din partea consultanț�ilor financiari.
De ce?
Psihologul Philip Tetlock a scris la un moment dat:
„Avem nevoie să credem că trăim î�ntr-o lume previzibilă,
controlabilă, aș� a că apelăm la oameni pe care ni se pare că
ne putem bizui ș� i care ne promit că ne vor satisface această
nevoie”.
Satisfacerea nevoii este o formulare excelentă. Dorinț�a
de a crede că deț�inem controlul este mai degrabă un capri-
ciu emoț�ional care î�ț�i dă senzaț�ia că trebuie satisfăcut, ș� i
nu o problemă analitică de calculat ș� i rezolvat. Iluzia con-
trolului este mai convingătoare decât realitatea incertitu-
dinii. Aș� a că, ne agăț�ăm de poveș� ti care ne fac să credem că
rezultatele sunt sub controlul nostru.
Î�n parte, acest lucru se datorează confuziei dintre do-
meniile de precizie ș� i domeniile de incertitudine.
Nava spaț�ială New Horizons, lansată de NASA, a trecut
pe lângă Pluto î�n urmă cu doi ani. A fost o călătorie de trei
miliarde de mile care a durat nouă ani ș� i jumătate. Potrivit
celor de la NASA, călătoria „a durat cam cu un minut mai
puț�in decât am estimat când am lansat nava î�n ianuarie
2006”68.
Î�ț�i dai seama? Estimarea celor de la NASA pentru o călă-
torie netestată, care a durat un deceniu, a avut o precizie de
99,99998%. Este ca ș� i cum ai estima un drum de la New
York la Boston cu o acurateț�e de patru milionimi de secundă.
Dar astrofizica este un domeniu al preciziei. Nu este

afectată de toanele comportamentului ș� i emoț�iilor omeneș� ti,
aș� a cum sunt finanț�ele. Afacerile, economia ș� i investiț�iile
sunt domenii ale incertitudinii, mânate î�n mod covârș� itor
de decizii care nu se pot explica uș� or cu formule clare, ca î�n
cazul unei călătorii până la Pluto. Dar vrem cu disperare să
fie ca o călătorie spre Pluto, deoarece ideea că un inginer
de la NASA are un control de 99,99998% asupra unui re-
zultat este frumoasă ș� i reconfortantă. Este atât de recon-
fortantă, î�ncât suntem tentaț�i să ne spunem poveș� ti despre
cum deț�inem controlul î�n alte segmente ale vieț�ii noastre,
cum ar fi banii.
Kahneman a expus, la un moment dat, calea pe care o
urmează aceste poveș� ti:
• Când ne facem planuri, ne concentrăm pe ceea ce

vrem ș� i putem să facem, fără să luăm î�n calcul pla-
nurile ș� i aptitudinile altor persoane, ale căror decizii
ne pot afecta rezultatele.
• Atât când explicăm trecutul, cât ș� i când prezicem
viitorul, ne concentrăm pe rolul cauzal al aptitudi-
nilor ș� i nu luăm î�n considerare rolul norocului.
• Ne concentrăm pe ceea ce ș� tim ș� i neglijăm ceea ce
nu ș� tim, fapt care ne face excesiv de î�ncrezători î�n
convingerile noastre.
El a descris ce impact au aceste lucruri î�n afaceri:
Am avut mai multe ocazii să le pun o î�ntrebare fonda-

torilor ș� i participanț�ilor la î�nființ�area unor start-upuri
inovatoare: „Î�n ce măsură rezultatele eforturilor depuse
de voi depind de ceea ce faceț�i î�n cadrul firmei voas-

tre?” Este, î�n mod evident, o î�ntrebare uș� oară; răs-
punsul vine rapid ș� i niciodată nu a fost un procent
mai mic de 80%. Chiar ș� i dacă nu sunt siguri că vor
reuș� i, aceș� ti oameni î�ndrăzneț�i cred că soarta lor este
aproape î�n î�ntregime î�n mâinile lor. Fără doar ș� i poate,
se î�nș� ală: rezultatele unui start-up depind î�n aceeaș� i
măsură de reuș� itele concurenț�ei ș� i de schimbările
de pe piaț�ă, ca ș� i de eforturile depuse î�n cadrul lui.
Totuș� i, antreprenorii se concentrează î�n mod firesc
pe ceea ce ș� tiu ei cel mai bine – planurile ș� i acț�iunile
lor ș� i ameninț�ările ș� i oportunităț�ile imediate, cum ar
fi finanț�ările disponibile. Ș� tiu mai puț�ine lucruri des-
pre rivalii lor, drept pentru care este firesc să î�ș�i î�nchi-
puie un viitor î�n care concurenț�a joacă un rol minor.
Toț�i facem asta î�ntr-o oarecare măsură.

Ș� i, la fel ca î�n cazul fiicei mele, nu ne deranjează deloc.
Nu rătăcim orbi ș� i derutaț�i. Trebuie să credem că lumea
î�n care trăim are sens î�n baza a ceea ce ș� tim noi. Ar fi prea
greu să ne mai ridicăm din pat dimineaț�a dacă am crede
altceva.
Dar extraterestrul care face î�nconjurul Pământului?
Cel care crede că ș� tie ce se î�ntâmplă, bazându-se pe
ceea ce vede, dar care se î�nș� ală amarnic, pentru că nu are de
unde să ș� tie poveș� tile din mintea tuturor oamenilor?
Noi toț�i suntem ca el.
19.
Toate la un loc
Ce am învățat despre psihologia banilor tăi.
F elicitări, î�ncă mai citeș� ti.
A venit momentul să punem cap la cap câteva dintre
lucrurile pe care le-am î�nvăț�at.
Capitolul acesta este un fel de rezumat; câteva lecț�ii
scurte ș� i practicabile, care te pot ajuta să iei decizii financia-
re mai bune.
Mai î�ntâi, dă-mi voie să î�ț�i spun o poveste despre o
programare la dentist care a mers complet anapoda. Ne
î�nvaț� ă un lucru vital despre pericolele cu care ne putem
î�ntâlni atunci când dăm sfaturi î�n privinț�a banilor.
__________________
Suntem î�n 1931, când Clarence Hughes s-a dus la stomato-

log. Î�l durea toată gura. Dentistul l-a anesteziat pentru a-i
ameliora durerea. După câteva ore, când s-a trezit, Clarence
avea 16 dinț�i î�n minus ș� i amigdalele scoase.
După care, totul a mers cât se poate de prost. Clarence
a decedat o săptămână mai târziu din cauza complicaț�iilor
î�n urma operaț�iei.
Soț�ia lui l-a dat î�n judecată pe stomatolog, dar nu pentru
că operaț�ia nu a decurs bine. Î�n 1931, orice operaț�ie pre-
zenta riscul morț�ii.
Clarence, a susț�inut ea, nu ș� i-a dat acordul pentru pro-
ceduri de la bun î�nceput ș� i nici nu ar fi consimț�it dacă ar fi
fost î�ntrebat.
Cazul a trecut prin mai multe tribunale, dar nu s-a ajuns

nicăieri. Consimț� ământul î�ntre doctor ș� i pacient nu era
explicat î�n termeni clari î�n 1931. Una dintre curț�ile de ju-
decată a concluzionat că doctorii au nevoie de libertate
pentru a lua cele mai bune decizii medicale: „Altminteri, nu
ne-am putea bucura de progresele ș� tiinț�ifice”.
De-a lungul istoriei, etosul medicinei a fost că misiunea
doctorului era să vindece pacientul ș� i nu era relevant ce
credea pacientul despre planurile de tratament ale docto-
rului. Dr. Jay Katz a scris despre această filosofie î�n cartea
lui, The Silent World Between Doctor and Patient (Lumea
tăcută dintre medic și pacient):
Medicii considerau că, pentru a-ș� i î�ndeplini obiecti-

vul, erau obligaț�i să se ocupe de nevoile fizice ș� i emo-
ț�ionale ale pacienț�ilor lor sub propria autoritate, fără
să se consulte cu pacienț�ii î�n privinț�a hotărârilor
care trebuiau luate. Ideea că pacienț�ii au dreptul să
î�mpartă povara deciziilor cu doctorul lor nu făcea
parte din etosul medicinei.
Nu era vorba de vanitate sau răutate. Era o convingere

î�n două lucruri:
1. Fiecare pacient vrea să se vindece.
2. Există o cale corectă ș� i universală de a-l vindeca.
Dacă ai aceste două convingeri, e logic să consideri că

nu este necesar consimț�ământul pacientului.
Dar nu aș� a merg lucrurile î�n medicină.
TOATE LA UN LOC 267
Î�n ultimii 50 de ani, ș� colile de medicină au trecut subtil

de la tratarea bolilor, la tratarea pacienț�ilor. Asta î�nseamnă
că medicii prezintă opț�iunile de tratament ș� i lasă pacienț�ii
să decidă cea mai bună cale de urmat.
Această tendinț�ă a luat naș� tere î�n parte din legile care
protejează pacienț�ii, î�n parte din cartea influentă semnată
de Katz, care susț�inea că pacienț�ii au păreri extrem de dife-
rite cu privire la ce merită î�ncercat î�n plan medical, deci
convingerile lor trebuie luate î�n considerare. Katz a scris:
Este o absurditate periculoasă să pretinzi că, î�n prac-

ticarea artei ș� i ș� tiinț�ei lor, medicii se pot baza pe bu-
nele lor intenț�ii, pe capacitatea lor de a decide care
este cel mai bun lucru de făcut... Nu este aș� a uș� or.
Medicina este o profesie complexă, iar interacț�iunea
dintre medici ș� i pacienț�i este ș� i ea complexă.
Ultima frază este importantă. „Medicina este o profesie

complexă, iar interacț�iunea dintre medici ș� i pacienț�i este ș� i
ea complexă.”
Ș� tii ce profesie este exact la fel? Consultanț�a financiară.
Eu nu pot să î�ț�i spun ce să faci cu banii tăi, pentru că nu
te cunosc.
Nu ș� tiu ce vrei. Nu ș� tiu când vrei ce vrei. Nu ș� tiu de ce
vrei ce vrei.
Aș� a că, nu am de gând să-ț�i spun ce să faci cu banii tăi.
Nu vreau să te tratez aș� a cum l-a tratat dentistul pe Clarence
Hughes.
Dar medicii ș� i stomatologii nu sunt inutili, desigur.
Au cunoș� tinț�e. Ș� tiu care sunt sorț�ii de izbândă. Ș� tiu ce dă
roade de obicei, chiar dacă pacienț�ii ajung la alte concluzii

î�n ceea ce priveș� te tratamentul potrivit pentru ei.
Consultanț�ii financiari sunt la fel. Există adevăruri uni-
versale î�n lumea banilor, chiar dacă oamenii ajung la con-
cluzii diferite î�n ceea ce priveș� te modul î�n care vor să aplice
aceste adevăruri finanț�elor proprii.
După avertismentul necesar, hai să vedem câteva reco-
mandări scurte care te pot ajuta să iei decizii mai bune î�n
privinț�a banilor tăi.
__________________
Străduiește-te cât poți de tare să dai dovadă de modestie

când lucrurile merg bine și de îndurare/compasiune
când merg prost. Pentru că nimic nu este atât de bun sau
de rău precum pare. Lumea este mare ș� i complexă. Noro-
cul ș� i riscul sunt amândouă reale ș� i greu de identificat. Fă
asta atât când te judeci pe tine î�nsuț�i, cât ș� i pe ceilalț�i. Res-
pectă puterea norocului ș� i a riscului ș� i vei avea mai multe
ș� anse să te concentrezi pe lucrurile pe care chiar le poț�i
controla. Î�n plus, vei avea mai multe ș� anse ș� i să găseș� ti cele
mai bune modele de urmat.
Ego mai mic, avuție mai mare. Economisirea banilor
reprezintă distanț�a dintre egoul ș� i venitul tău, iar avuț�ia
este ceea ce nu se vede. Prin urmare, avuț� ia se creează
abț� inându-te de la achiziț�iile pe care le poț�i face astăzi, pen-
tru a avea mai multe lucruri ș� i mai multe opț�iuni î�n viitor.
Oricât de mult ai câș� tiga, nu vei strânge niciodată o avere
dacă nu limitezi distracț�ia pe care ț�i-o pot oferi banii tăi
acum, astăzi.
TOATE LA UN LOC 269
Gestionează-ți banii în așa fel încât să poți dormi

liniștit noaptea. Asta nu î�nseamnă să-ț�i iei ca obiectiv să
câș� tigi cele mai mari profituri sau să economiseș� ti un pro-
cent anume din venitul tău. Unii oameni nu dorm bine decât
dacă au cele mai mari câș� tiguri; alț�ii se odihnesc doar dacă
î�ș�i investesc banii î�ntr-un mod conservator. Fiecare cu pre-
ferinț�a lui. Dar, să ai ca bază î�ntrebarea: „Mă ajută asta să
dorm noaptea liniș� tit?” este cel mai bun reper universal
pentru toate deciziile financiare.
Dacă vrei să devii un investitor mai priceput, cel
mai important lucru pe care îl poți face este să îți crești
orizontul temporal. Timpul este forț�a cea mai puternică
î�n investiț�ii. Ajută lucrurile mici să crească ș� i greș� elile mari
să se estompeze. Nu poate neutraliza norocul ș� i riscul, dar
aduce rezultatele mai aproape de ceea ce merită oamenii.
Împacă-te cu gândul că multe lucruri merg prost.
Poți să te înșeli în 50% din cazuri și tot să faci o avere,
pentru că lucrurile aflate î�n minoritate sunt responsabile
pentru majoritatea rezultatelor. Orice ai face cu banii tăi,
trebuie să fii î�mpăcat cu gândul că multe lucruri nu vor
funcț�iona. Pur ș� i simplu, aș� a e lumea. Prin urmare, trebuie să
î�ț�i măsori performanț�ele analizându-ț�i î�ntreg portofoliul,
nu doar investiț�iile individuale. Nu este nicio problemă dacă
ai o grămadă de investiț�ii proaste ș� i doar câteva extraordi-
nare. Asta se î�ntâmplă, de obicei, î�n cel mai bun caz. Când
judeci performanț�ele concentrându-te pe investiț�iile indi-
viduale, î�nvingătorii par mai geniali decât au fost de fapt,
iar perdanț�ii mai ghinioniș� ti decât ar trebui.
Folosește-ți banii pentru a dobândi control asupra
timpului tău, pentru că lipsa controlului asupra timpului
tău este un obstacol puternic ș� i universal î�n calea fericirii.

Puterea de a face ce vrei, când vrei, cu cine vrei ș� i cât vrei
î�ț�i aduce cele mai mari dividende care există î�n finanț�e.
Fii mai bun și mai puțin ostentativ. Nimeni nu este la
fel de impresionat de bunurile tale ca tine. Poate crezi că î�ț�i
doreș� ti o maș� ină luxoasă sau un ceas scump. Dar probabil
tu î�ț�i doreș� ti, de fapt, respect ș� i admiraț�ie. Ș� i ai mai multe
ș� anse să le obț�ii prin bunătate ș� i modestie, decât prin cai
putere ș� i fiare strălucitoare.
Economisește. Economisește și atât. Nu ai nevoie
de un motiv anume pentru a face economii. E foarte bine
să economiseș� ti bani pentru o maș� ină, un avans sau o urgen-
ț�ă medicală. Dar unul dintre cele mai bune motive pentru a
economisi sunt lucrurile imposibil de prevăzut sau de defi-
nit. Viaț�a este un ș� ir continuu de surprize. Economiile care
nu sunt rezervate pentru ceva anume te apără de abilitatea
inevitabilă a vieț�ii de a te surprinde al naibii de tare î�n cel
mai prost moment posibil.
Definește costul succesului și pregătește-te să îl
plătești. Pentru că niciun lucru care merită osteneala nu
este gratis. Ș� i aminteș� te-ț�i că majoritatea costurilor finan-
ciare nu au etichete cu preț�ul scris pe ele. Nesiguranț�a, î�n-
doiala ș� i regretul sunt costuri frecvente î�n lumea financiară.
De cele mai multe ori, merită să le plăteș� ti. Dar trebuie să le
priveș� ti ca pe niș� te taxe (un preț� care merită plătit pentru
a primi ceva frumos î�n schimb), ș� i nu ca pe niș� te amenzi (o
penalizare care trebuie evitată).
Venerează marja de eroare. Distanț�a dintre ceea ce
s-ar putea î�ntâmpla pe viitor ș� i ceea ce ai tu nevoie să se
î�ntâmple pe viitor pentru a avea succes î�ț�i oferă anduranț�ă,
TOATE LA UN LOC 271
iar anduranț�a face ca, î�n timp, efectul compus să î�ș�i exercite
magia. Marja de eroare pare deseori o protecț�ie conserva-
toare, dar dacă te ajută să rămâi î�n joc, este cât se poate de
rentabilă.
Evită extremele din spatele deciziilor financiare.
Obiectivele ș� i dorinț�ele oamenilor se schimbă î�n timp ș� i, cu
cât deciziile tale au fost mai extreme î�n trecut, cu atât sunt
mai multe ș� anse să le regreț�i pe măsură ce evoluezi.
Ar trebui să îți placă riscul, fiindcă dă rezultate în
timp. Dar ar trebui să fii paranoic î�n privinț�a riscului care
te poate aduce la ruină, deoarece te î�mpiedică să î�ț�i mai
asumi riscuri î�n viitor care vor da rezultate î�n timp.
Definește jocul pe care îl joci ș� i asigură-te că acț�iunile
tale nu sunt influenț�ate de oamenii care joacă alt joc.
Respectă harababura. Indivizi deș� tepț�i, informaț�i ș� i
rezonabili se pot contrazice când vine vorba de finanț�e, de-
oarece oamenii au ț�eluri ș� i dorinț�e foarte diferite. Nu există
doar un răspuns corect; ci doar răspunsul care funcț�ionează
î�n cazul tău.
Acum, dă-mi voie să î�ț�i spun ce funcț�ionează î�n cazul
meu.
20.
Mărturisiri
Psihologia banilor mei.
S e spune că, atunci când intervievează candidaț�i pen-
tru echipa lui de investitori, Sandy Gottesman, inves-
titor miliardar care a î�nființ�at grupul de consultanț�ă First
Manhattan, pune următoarea î�ntrebare: „Ce deț�ii ș� i de ce?”.
Nu: „Care sunt acț�iunile pe care le consideri ieftine?” sau
„Ce economie urmează să se confrunte cu o recesiune?”.
Doar spune-mi ce faci tu cu banii tăi.
Î�mi place la nebunie î�ntrebarea asta, fiindcă evidenț�ia-
ză diferenț�a, uneori uriaș� ă, dintre ce are sens – adică ceea
ce î�ț�i sugerează lumea să faci – ș� i ce simț�i tu că este bine
pentru tine – adică ceea ce faci efectiv.
__________________
Conform Morningstar, jumătate dintre administratorii de

portofolii de fonduri mutuale din Statele Unite nu investesc
niciun cent din banii proprii î�n fondurile lor69. Poate părea
ceva î�ngrozitor ș� i, cu siguranț�ă, statistica aceasta dezvăluie
o anumită doză de ipocrizie.
Dar astfel de lucruri se î�ntâmplă mai des decât ț�i-ai pu-
tea î�nchipui. Ken Murray, profesor de medicină la Universi-
tatea din California de Sud, a scris î�n 2011 un eseu intitulat
„How Doctors Die” („Cum mor doctorii”), arătând măsura
î�n care medicii bolnavi î�n stadiu terminal aleg alt tratament
pentru ei decât cel pe care l-ar fi recomandat pacienț�ilor
lor70.
„[Doctorii] nu mor la fel ca noi, ceilalț�i”, a scris el. „Ne-

obiș� nuit î�n cazul lor nu este că au parte de un tratament mai
intens decât majoritatea americanilor, ci de unul mai redus.
Deș� i petrec mult timp î�ncercând să ț�ină moartea la distan-
ț�ă de alț�i oameni, tind să dea dovadă de seninătate atunci
când dau piept cu propria moarte. Ș� tiu exact ce urmează să
se î�ntâmple, ș� tiu care le sunt opț�iunile ș� i, î�n general, au ac-
ces la orice tip de î�ngrijire medicală ș� i-ar putea dori. Dar o
iau uș� or.” Se poate ca un medic să folosească toate armele
posibile pentru a combate cancerul unui pacient, dar să
aleagă un tratament paliativ pentru el personal.
Diferenț�a dintre ceea ce î�ț�i sugerează cineva să faci ș� i
ce face acea persoană î�n cazul ei nu este î�ntotdeauna ceva
rău. Este doar ceva ce subliniază că, atunci când ai de-a face
cu probleme complicate ș� i emoț�ionale, care te afectează pe
tine ș� i familia ta, nu există un răspuns corect. Nu există
niciun adevăr universal. Există doar acel lucru care funcț�io-
nează pentru tine ș� i familia ta, care bifează toate căsuț�ele pe
care le vrei bifate ca să fii liniș� tit ș� i să dormi bine noaptea.
Există principii de bază care trebuie respectate – lucru
valabil ș� i î�n finanț�e ș� i î�n medicină –, dar deciziile financiare
importante nu se iau î�n baza unor foi de calcul sau a unor
manuale. Se iau seara, la masă. De cele mai multe ori, nu se
iau cu intenț�ia de a maximiza profiturile, ci de a minimiza
ș� ansele de a-ț�i dezamăgi soț�ul/soț�ia sau copilul. Aceste lu-
cruri sunt greu de sintetizat î�n grafice sau formule ș� i diferă
considerabil de la om la om. Ce funcț�ionează pentru o per-
soană s-ar putea să nu funcț�ioneze pentru alta.
Trebuie să descoperi ce ț�i se potriveș� te ț�ie. Iată ce mi
se potriveș� te mie.
MĂRTURISIRI 277
Cum privește familia mea economiile

Charlie Munger a spus cândva: „Nu am intenț�ionat să devin
bogat. Am vrut doar să devin independent”.
Putem lăsa deoparte bogăț�ia, dar independenț�a a fost
dintotdeauna obiectivul meu financiar personal. Nu mă in-
teresează prea tare să vânez cele mai mari profituri sau să
î�mi folosesc activele pentru a duce cea mai luxoasă viaț�ă.
Ambele î�mi par doar jocuri î�n care oamenii se angrenează
pentru a-ș� i impresiona prietenii, ș� i ambele prezintă riscuri
ascunse. Î�n mare parte, tot ce vreau este să mă trezesc î�n
fiecare dimineaț�ă ș� tiind că eu ș� i familia mea putem face
orice ne pofteș� te inima, î�n condiț�iile care ne convin nouă.
Fiecare decizie financiară pe care o luăm se î�nvârte î�n jurul
acestui obiectiv.
Părinț�ii mei ș� i-au trăit anii de maturitate î�n două stadii:
săraci lipiț�i ș� i relativ î�nstăriț�i. Tatăl meu a devenit medic
când avea deja 40 de ani ș� i trei copii. Salariul de doctor nu
a compensat mentalitatea cumpătată pe care eș� ti obligat
să o adopț�i atunci când ai de î�ntreț�inut trei copii î�n timp ce
urmezi facultatea de medicină, aș� a că părinț�ii mei ș� i-au
trăit anii prosperi mult sub nivelul situaț�iei lor materiale,
dar cu o rată ridicată a economiilor. Asta le-a oferit o doză
de independenț�ă. Tatăl meu era medic la urgenț�e, una din-
tre cele mai stresante meserii pe care mi le pot î�nchipui
ș� i care necesită o comutare dureroasă a ritmului circadian
î�ntre turele de noapte ș� i cele de zi. După două decenii, a
hotărât că i-a ajuns, aș� a că s-a oprit. Ș� i-a dat demisia. A tre-
cut la următoarea etapă a vieț�ii sale.
Chestia asta mi-a rămas î�ntipărită î�n minte. Să poț�i să
te trezeș� ti î�ntr-o dimineaț�ă ș� i să î�ț�i schimbi ocupaț�ia, după
voia ta, oricând te simț�i pregătit, pare obiectivul financiar

suprem. Î�n ceea ce mă priveș� te, independenț�a nu î�nseam-
nă să nu mai lucrezi. Î�nseamnă să lucrezi ce î�ț�i place, cu
cine î�ț�i place, atunci când vrei tu ș� i oricât vrei tu.
Iar ca să atingi un anumit nivel de independenț�ă nu
trebuie să ai salariul unui doctor. Î� n general, ț� ine de a-ț�i
controla aș� teptările ș� i de a trăi sub nivelul posibilităț�ilor
tale materiale. Independenț�a, la orice nivel de venit, este
determinată de rata economiilor tale. Iar dincolo de un anu-
mit nivel al veniturilor, rata economiilor tale este determi-
nată de capacitatea ta de a nu-ț�i lăsa aș� teptările î�n privinț�a
stilului de viaț�ă să î�ț�i scape de sub control.
Eu ș� i soț�ia mea ne-am cunoscut î�n timpul facultăț�ii ș� i
ne-am mutat î�mpreună cu ani buni î�nainte de a ne căsători.
După terminarea studiilor, ambii ne-am angajat î�n posturi
pentru î�ncepători, cu salarii pentru î�ncepători ș� i am adoptat
un stil de viaț�ă cumpătat. Toate stilurile de viaț�ă se î�nscriu
î�ntr-o gamă, iar ceea ce este acceptabil pentru o persoană
poate părea opulenț�ă sau sărăcie pentru alta. Dar, pentru
veniturile noastre, aveam ceea ce consideram a fi un apar-
tament acceptabil, o maș� ină acceptabilă, haine acceptabile,
mâncare acceptabilă. Aveam confort, dar nici pe departe
lux.
Î�n ciuda unui deceniu ș� i chiar mai bine de venituri î�n
creș� tere – eu î�n domeniul financiar, soț�ia mea î�n cel sanitar
– am păstrat, mai mult sau mai puț�in, acelaș� i stil de viaț�ă.
Asta a dus la o creș� tere continuă a ratei economiilor noas-
tre. Practic, fiecare dolar î�n plus provenit din măririle de
salariu s-a adăugat la economii – „fondul independenț�ei”
noastre. Î�n prezent, trăim mult sub nivelul posibilităț�ilor
MĂRTURISIRI 279
noastre materiale, fapt care nu î�ț�i spune prea multe despre

venitul pe care î�l avem, ci despre hotărârea noastră de a ne
menț�ine stilul de viaț�ă pe care l-am adoptat pe când aveam
20 ș� i ceva de ani.
Dacă ar fi să numesc un motiv pentru care sunt mân-
dru de planul financiar al gospodăriei noastre, acela este că
ne-am menț�inut ș� tacheta dorinț�elor î�n privinț�a stilului de
viaț�ă la acelaș� i nivel din tinereț�e. Rata economiilor noastre
este destul de ridicată, dar rareori simț�im că suntem cum-
pătaț�i î�n mod restrictiv, deoarece aspiraț�iile noastre pen-
tru mai mult nu prea s-au schimbat. Nu este vorba că nu
avem aspiraț�ii – ne plac lucrurile de calitate ș� i trăim bine.
Doar că nu am mai ridicat ș� tacheta.
Această abordare nu ar funcț�iona pentru oricine, iar î�n
cazul nostru funcț�ionează doar pentru că ambii suntem de
acord î�n aceeaș� i măsură – niciunul dintre noi nu face com-
promisuri pentru celălalt. Majoritatea lucrurilor care ne
fac plăcere – plimbările, lectura, podcasturile – costă puț�in,
aș� a că rareori simț�im că ratăm ceva. Î�n rarele momente
când mai pun la î�ndoială rata economiilor noastre, mă gân-
desc la independenț�a pe care au dobândit-o părinț�ii mei
după ani buni de economii considerabile, ș� i î�mi revin ime-
diat. Independenț�a este obiectivul nostru suprem. Un be-
neficiu secundar al menț�inerii unui stil de viaț�ă sub nivelul
a ceea ce ț�i-ai putea permite este că eviț�i stresul psihologic
de a î�ncerca să ț�ii pasul cu vecinul. Dacă trăieș� ti confortabil
sub nivelul posibilităț�ilor tale materiale, fără dorinț�a de a
avea mai mult, te eliberezi de o presiune socială colosală,
la care se supun multe persoane din ț�ările dezvoltate mo-
derne. Nassim Taleb a spus: „Adevăratul succes î�nseamnă
abandonarea unei concurenț�e acerbe de ajustare a propri-

ilor activităț�i pentru a te bucura de liniș� te sufletească”. Î�mi
place asta.
Suntem atât de dedicaț�i taberei independenț�ei, î�ncât
am făcut lucruri care, teoretic, nu par să aibă logică. Deț�i-
nem o locuinț�ă fără credit ipotecar, cea mai proastă decizie
financiară pe care am luat-o vreodată, dar cea mai bună
decizie î�n ceea ce priveș� te banii. Când ne-am cumpărat noi
casa, ratele dobânzilor pentru creditele ipotecare erau ex-
traordinar de mici. Orice consultant care gândeș� te raț�ional
ar recomanda să profiț�i de finanț�ările ieftine ș� i să î�ț�i in-
vesteș� ti economiile suplimentare î�n active cu rentabilitate
mai ridicată, cum ar fi acț�iunile. Dar scopul nostru nu este
să fim reci ș� i raț�ionali, doar rezonabili din punct de vedere
psihologic.
Sentimentul de independenț�ă pe care mi-l oferă faptul
că am drept de proprietate total asupra casei noastre de-
păș� eș� te cu mult câș� tigul financiar pe care l-aș� fi obț�inut
dacă ne-am fi folosit activele cu ajutorul unei ipoteci ieftine.
Eliminarea ratei lunare mă face să mă simt mai bine decât
maximizarea valorii pe termen lung a activelor noastre. Mă
face să mă simt independent.
Nu î�ncerc să apăr această alegere î�n faț�a celor care î�i
remarcă neajunsurile sau a celor care nu ar face niciodată
asta. Teoretic, nu poate fi apărată. Dar funcț�ionează pentru
noi. Ne place. Asta-i tot ce contează. Deciziile bune nu sunt
î�ntotdeauna raț�ionale. La un moment dat, vei fi nevoit să
alegi î�ntre a fi fericit sau a avea „dreptate”.
Totodată, păstrăm active sub formă de lichidităț�i î�ntr-un
procent mai ridicat decât ar recomanda majoritatea
MĂRTURISIRI 281
consultanț�ilor financiari – î�n jur de 20% din activele noas-

tre, î�n afară de valoarea casei. Este un alt lucru imposibil
de apărat teoretic ș� i nu î�l recomand altor persoane. Dar
asta ne convine nouă.
Facem asta pentru că banii gheaț�ă sunt oxigenul inde-
pendenț�ei ș� i – mai ales – nu vrem să fim niciodată obligaț�i
să vindem acț�iunile pe care le deț�inem. Vrem să reducem
aproape la zero probabilitatea de a ne confrunta cu o cheltu-
ială imensă ș� i de a fi nevoiț�i să ne lichidăm acț�iunile. Poate
că doar avem o toleranț�ă mai scăzută la risc decât alț�ii.
Dar tot ce am î�nvăț�at despre finanț�ele personale indică
faptul că toată lumea – fără excepț�ie – se va confrunta la un
moment dat cu o cheltuială uriaș� ă neaș� teptată – ș� i nimeni
nu se pregăteș� te pentru aceste cheltuieli, tocmai pentru că
nu se aș� teaptă la ele. Puț�inii oameni care sunt la curent cu
detaliile finanț�elor noastre ne î�ntreabă: „Pentru ce faceț�i
economii? O casă? O barcă? O maș� ină nouă?”. Nu, pentru
nimic din toate astea. Facem economii pentru o lume î�n care
situaț�iile imprevizibile sunt mai comune decât ne aș� tep-
tăm. Faptul că nu suntem obligaț�i să ne vindem acț�iunile
pentru a acoperi o anumită cheltuială î�nseamnă ș� i că avem
mai multe ș� anse să lăsăm acț�iunile pe care le deț�inem să
crească cu ajutorul efectului compus, pentru o perioadă cât
mai î�ndelungată. Charlie Munger a exprimat această idee
foarte bine: „Prima regulă a efectului compus este să nu î�l
î�ntrerupi niciodată degeaba”.
Cum privește familia mea investițiile

Mi-am î�nceput cariera ca stock picker*. La vremea respecti-
vă, nu deț�ineam decât acț�iuni individuale, î�n mare parte la
companii mari, precum Berkshire Hathaway ș� i Procter &
Gamble, combinate cu unele acț�iuni mai mici pe care le con-
sideram investiț�ii cu potenț�ial mare. Î�n perioada de la 20 la
30 de ani, aveam î�n orice moment î�n jur de 25 de acț�iuni
individuale.
Nu ș� tiu cât de bine mi-am ales acț�iunile. Am bătut piaț�a?
Nu sunt sigur. La fel ca majoritatea celor care î�ncearcă, nu
am ț�inut socoteala la virgulă. Oricum ar fi, mi-am schimbat
percepț�iile, iar acum deț�inem acț�iuni doar î�n fonduri de in-
dici cu costuri reduse.
Nu am nimic î�mpotriva selecț�iei active a acț�iunilor, fie
pe cont propriu, fie prin punerea banilor la dispoziț�ia unui
manager de fonduri. Cred că unii oameni pot depăș� i media
pieț�ei – doar că este foarte greu, mai greu decât cred majo-
ritatea oamenilor.
Dacă ar trebui să-mi rezum părerile despre investiț�ii,
aș� spune aș� a: fiecare investitor trebuie să aleagă o strategie
care prezintă cele mai mari ș� anse de a-i î�ndeplini obiective-
le. Ș� i cred că, pentru majoritatea investitorilor, strategia
dollar-cost averaging** î�ntr-un fond de indici cu costuri re-
duse va oferi cele mai mari ș� anse de succes pe termen lung.
* Persoana care selectează acțiunile în care ar trebui să investească un

fond de investiții. (n. red.)
** Dollar-Cost Averaging (DCA) este o strategie de investiții în care in-
tenția este de a reduce la minimum impactul volatilității atunci când se
investește sau se achiziționează active. (n. red.)
MĂRTURISIRI 283
Asta nu î�nseamnă că investiț�iile î�n indici vor da mereu

roade. Nu î�nseamnă că li se potrivesc oricui. Ș� i nu î�nseam-
nă că selectarea activă a acț�iunilor este sortită eș� ecului. Î�n
general, această industrie a î�nceput să se bazeze prea mult
pe o tabără sau alta – mai ales cei care se opun vehement
investirii active.
Este normal să fie greu să baț�i piaț�a; este normal ca
sorț�ii de izbândă să fie mici. Dacă nu ar fi aș� a, toată lumea
ar reuș� i să o facă, iar dacă toată lumea ar face-o, nu ar mai
exista nicio oportunitate. Aș� a că, nimeni nu trebuie să fie
surprins de faptul că majoritatea celor care î�ncearcă să
bată piaț�a dau greș� . (Statisticile arată că 85% dintre mana-
gerii fondurilor care investesc î�n companiile cu capitalizare
mare nu au depăș� it indicele S&P 500 î�n decada î�ncheiată î�n
2019.71)
Cunosc oameni care cred că este o nebunie să î�ncerci
să baț�i piaț�a, dar î�ș�i î�ncurajează copiii să aibă aspiraț�ii î�nal-
te ș� i să î�ncerce să devină sportivi de performanț�ă. Fiecare
cu treaba lui. Î�n viaț�ă trebuie să-ț�i î�ncerci norocul, dar toț�i
privim norocul uș� or diferit.
De-a lungul anilor, am ajuns să cred că vom avea mai
multe ș� anse să ne î�ndeplinim toate obiectivele financiare
pe care ni le-am propus î�n familie, dacă investim consecvent
î�ntr-un fond de indici cu costuri reduse decenii la rând,
lăsând banii să se adune cu ajutorul efectului compus.
Această perspectivă se datorează, î�n mare parte, traiului
nostru cumpătat. Dacă poț�i să î�ț�i î�ndeplineș� ti toate obiecti-
vele fără să-ț�i asumi riscul suplimentar pe care î�l implică
î�ncercarea de a bate piaț�a, atunci ce rost are să mai î�ncerci?
Î�mi permit să nu fiu cel mai bun investitor din lume, dar nu
î�mi permit să fiu un investitor prost. Dacă privesc aș� a

lucrurile, alegerea de a cumpăra indicele ș� i a aș� tepta este
evidentă pentru noi. Ș� tiu că nu toată lumea va aproba acest
raț�ionament, mai ales prietenii mei a căror misiune este să
bată piaț�a. Am tot respectul pentru ce fac ei. Dar asta func-
ț�ionează pentru noi.
Investim bani din fiecare salariu î�n aceste fonduri de
indici – un amestec de acț�iuni internaț�ionale ș� i din Statele
Unite. Nu avem un obiectiv anume î�n privinț�a sumei – ori-
cât ne rămâne după cheltuieli. Umplem până la refuz con-
turile de pensii î�n aceleaș� i fonduri ș� i contribuim la planurile
de economii 529 pentru facultate ale copiilor noș� tri.
Ș� i cam asta-i tot. Practic, toată averea noastră netă con-
stă î�ntr-o casă, un cont curent ș� i câteva fonduri de indici
Vanguard.
Noi nu avem nevoie de ceva mai complicat. Î�mi plac lu-
crurile simple. Una dintre cele mai ferme convingeri pe care
le am vizavi de investiț�ii este că nu există o prea mare co-
relaț�ie î�ntre efortul depus ș� i rezultatele obț�inute. Iar asta
pentru că lumea este condusă de evenimentele de tip
„coadă lungă” – câteva variabile sunt responsabile pentru
majoritatea profiturilor. Î�n investiț�ii, oricât de mult te-ai
strădui, nu vei obț�ine rezultate bune dacă ratezi cele două
sau trei lucruri care pun totul î�n miș� care î�n strategia ta.
Ș� i opusul este valabil. Strategiile simple de investiț�ie pot
funcț�iona de minune, dacă reuș� esc să capteze cele câteva
lucruri importante pentru reuș� ita acelei strategii. Strategia
mea î�n investiț�ii nu se bazează pe alegerea sectorului potri-
vit sau pe prezicerea următoarei recesiuni. Se bazează pe o
rată a economiilor ridicată, pe răbdare ș� i pe optimismul î�n
MĂRTURISIRI 285
privinț�a faptului că economia globală va genera valoare

monetară î�n următoarele câteva decenii. Tot efortul pe care
î�l depun î�n investiț�ii se concentrează pe aceste trei lucruri
– mai ales pe primele două, pe care le pot controla.
Mi-am mai schimbat strategia de investire până acum.
Deci, bineî�nț�eles că este posibil să o schimb ș� i pe viitor.
Î�n orice fel am economisi sau am investi, sunt sigur că
mereu vom avea independenț�a ca obiectiv ș� i mereu vom face
ceea ce ne va ajuta cel mai mult să dormim liniș� tiț�i noaptea.
Noi credem că acesta este obiectivul suprem; cunoaș� -
terea la perfecț�iune a psihologiei banilor.
Dar, fiecare cu ale lui. Nimeni nu este nebun.
POST-SCRIPTUM:
Un scurt istoric al motivelor
pentru care mentalitatea
consumatorului american
este așa cum este
P entru a pricepe psihologia consumatorului modern

ș� i pentru a î�nț�elege î�ncotro se î�ndreaptă de acum î�nain-
te, trebuie să ș� tii cum a ajuns aici.
Cum am ajuns cu toții aici.
Dacă ai fi adormit î�n 1945 ș� i te-ai fi trezit î�n 2020, nu ai
mai fi recunoscut lumea din jurul tău.
Creș� terea economică din această perioadă nu are pre-
cedent. Dacă te-ai uita la nivelul avuț�iei din New York ș� i San
Francisco, ai fi ș� ocat. Dacă l-ai compara cu sărăcia din De-
troit, ai fi ș� ocat. Dacă ai vedea preț�urile locuinț�elor, taxele
pentru facultate ș� i tarifele din sistemul sanitar, ai fi ș� ocat.
Dacă ai vedea cum privesc americanii de rând economiile
ș� i cheltuielile î�n general, ai fi ș� ocat. Iar dacă ai î�ncerca să te
gândeș� ti la o explicaț�ie rezonabilă pentru felul î�n care s-a
ajuns aici, cred că te-ai î�nș� ela amarnic. Pentru că nu este
ceva la care să ajungi intuitiv ș� i nici nu a fost ceva previzibil.
Ce s-a î�ntâmplat î�n America î�ncepând cu sfârș� itul celui

de-al Doilea Război Mondial este povestea consumatorului
american. Este o poveste care explică de ce oamenii se gân-
desc la bani î�n felul î�n care o fac astăzi.
Pe scurt, povestea este următoarea: situaț�ia era foarte
nesigură, apoi foarte bună, apoi destul de proastă, apoi foar-
te bună, apoi foarte proastă ș� i, acum, iată-ne aici. Ș� i mai
există, cred eu, ș� i un fir narativ care leagă toate aceste eve-
nimente. Nu o relatare amănunț�ită. Doar o poveste care
pune toate lucrurile cap la cap.
Î�ntrucât aceasta este o î�ncercare de a lega toate eveni-
mentele majore î�ntre ele, exclude multe detalii cu privire la
ce s-a petrecut î�n această perioadă. Este foarte probabil să
fiu de acord cu oricine remarcă aspectele pe care le-am
omis. Scopul î�n cazul de faț�ă nu este să descriu fiecare miș� -
care; ci să observ modul î�n care un anumit joc l-a influenț�at
pe următorul.
Iată cum a ajuns aici consumatorul modern.
__________________
1. August 1945. Se încheie

cel de-al Doilea Război Mondial.
Capitularea Japoniei a fost „cea mai fericită zi din istoria
Americii”, scria î�n The New York Times.
Dar mai există ș� i zicala: „Istoria este doar un ș� ir lung
de nenorociri”.
Bucuria generată de sfârș� itul războiului a fost urmată
rapid de î�ntrebarea: „Ș� i acum ce se î�ntâmplă?”.
POST-SCRIPTUM 289
16 milioane de americani – 11% din populaț�ie – au

luptat î�n război. La final, aproximativ 8 milioane se aflau de
partea cealaltă a oceanului. Vârsta lor medie era de 23 de ani.
Î�n 18 luni, toț�i, î�n afară de 1,5 milioane, erau deja î�ntorș� i î�n
ț�ară, cu uniforma î�n cui.
Ș� i apoi?
Ce aveau să facă pe mai departe?
Unde aveau să lucreze?
Unde aveau să locuiască?
Acestea erau cele mai importante î�ntrebări ale vremii
respective, din două motive. Î�n primul rând, nimeni nu cu-
noș� tea răspunsurile. Î�n al doilea rând, dacă nu î�ș�i găseau
repede un răspuns, scenariul cel mai probabil – î�n viziunea
multor economiș� ti – era că economia avea să alunece din
nou î�n prăpastia Marii Crize Economice.
Î�n timpul războiului, se dezvoltaseră trei forț�e:
1. Construcț�ia caselor a fost oprită, î�ntrucât practic

toată capacitatea de producț�ie s-a î�ndreptat spre
construirea materialelor de război. Î�n 1943, se con-
struiau sub 12.000 de locuinț�e pe lună, echivalentul
a mai puț�in de o singură locuinț�ă nouă pe oraș� . Sol-
daț�ii care se î�ntorceau acasă se confruntau cu o criză
acută de locuinț�e.
2. Brusc, locurile de muncă specifice create î�n timpul
războiului – construcț�ia de nave, tancuri ș� i avioane
– nu au mai fost necesare după terminarea acestu-
ia, fiind eliminate cu o viteză ș� i o amploare rareori
î�ntâlnite î�n sectorul privat. Nu era clar unde puteau

să lucreze soldaț�ii.
3. Rata căsătoriilor a crescut brusc î�n timpul ș� i imediat
după război. Soldaț�ii nu voiau să se î�ntoarcă î�n
subsolul casei mamei lor. Voiau să î�ș�i î�ntemeieze
imediat o familie, să aibă casa lor ș� i un loc de mun-
că bun.
Această situaț�ie a generat o î�ngrijorare î�n rândul deci-

denț�ilor politici, mai ales că Marea Criză Economică era o
amintire recentă, î�ncheindu-se abia cu cinci ani î�nainte.
Î�n 1946, Consiliul Consilierilor Economici a trimis un
raport Preș� edintelui Truman î�n care avertiza că urma „o cri-
ză economică pe scară largă undeva î�n următorii 1-4 ani”.
Î�ntr-un alt memoriu, scris î�n 1947, au rezumat o î�ntru-
nire cu Truman:
S-ar putea să ne aflăm î�ntr-un fel de perioadă de re-

cesiune, î�n care ar trebui să fim foarte siguri î�n pri-
vinț�a posibilului pericol ca forț�ele recesionale să ne
scape de sub control... Există ș� anse considerabile,
care nu ar trebui ignorate, ca un declin mai mare să
crească pericolul unei alunecări pe o pantă descen-
dentă î�n condiț�ii de criză economică severă.
Această teamă a fost exacerbată de faptul că ț�ara nu se

putea baza imediat pe o creș� tere a exporturilor, deoarece
două dintre cele mai mari puteri economice – Europa ș� i
Japonia – erau ruinate, confruntându-se cu crize umani-
tare. Ș� i chiar ș� i America era mai î�nglodată ca niciodată
POST-SCRIPTUM 291
î�n datorii, limitând stimulările fiscale directe din partea

guvernului.
Aș� a că, am făcut ceva î�n privinț�a asta.
2. Dobânzi scăzute și nașterea intenționată

a consumatorului american.
Primul lucru pe care l-am făcut pentru a menț�ine economia
pe linia de plutire după război a fost să păstrăm dobânzile
scăzute. Nu a fost o decizie uș� oară, deoarece î�ntoarcerea
soldaț�ilor acasă, unde era criză generală, de la haine la ma-
ș� ini, a dus la o creș� tere temporară a inflaț�iei, ajungându-se
la valori de două cifre.
Î�nainte de 1951, Rezerva Federală nu era independentă
din punct de vedere politic72. Preș� edintele ș� i Rezerva Fede-
rală puteau coordona politicile. Î�n 1942, Rezerva Federală
a anunț�at că va menț�ine ratele pe termen scurt la 0,38%,
pentru a ajuta la finanț�area războiului. Ratele nu s-au miș� -
cat nici măcar cu un singur punct î�n următorii 7 ani. Câș� ti-
gurile trezoreriei s-au menț�inut sub 2% până la mijlocul
anilor ’50.
Motivul concret pentru menț�inerea ratelor scăzute a fost
acela de a păstra ș� i un cost scăzut al finanț�ării echivalentului
a 6 trilioane de dolari pe care i-am cheltuit î�n război.
Dar ratele scăzute au mai avut un beneficiu pentru sol-
daț�ii americani î�ntorș� i î�n ț�ară. Au făcut ca locuinț�ele, ma-
ș� inile, dispozitivele ș� i jucăriile să poată fi cumpărate foarte
ieftin.
Ceea ce, din perspectiva unui decident politic paranoic,

a fost minunat. Consumul a devenit o strategie economică
explicită î�n anii de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Epoca î�ncurajării cumpătării ș� i economisirii pentru fi-
nanț�area războiului s-a transformat rapid î�ntr-o epocă a
promovării active a cheltuielilor. Sheldon Garon, istoric la
Princeton, a scris următoarele:
După 1945, America s-a abătut din nou de la mode-

lele de promovare a economiilor din Europa ș� i Asia
de Est... Politicienii, afaceriș� tii ș� i liderii sindicali i-au
î�ncurajat pe americani să cheltuiască pentru a stimula
creș� terea economică73.
Două lucruri au alimentat acest imbold.

Primul a fost G.I. Bill, care a oferit oportunităț� i de
credite ipotecare nemaivăzute până atunci. 16 milioane de
veterani au putut să î�ș�i cumpere o locuinț�ă de multe ori
fără avans, fără dobândă î�n primul an ș� i cu rate fixe atât de
mici, î�ncât plăț�ile ipotecare lunare puteau fi mai reduse de-
cât chiriile.
Al doilea a fost o explozie a creditelor de consum, faci-
litată de o relaxare a reglementărilor din perioada Marii
Crize Economice. Primul card de credit a intrat î�n vigoare
î�n 1950. Creditele de consum, î�mprumutul î�n rate, î�mpru-
muturile personale, creditele până la salariu – toate au luat
avânt. Ș� i, la vremea respectivă, dobânzile debitoare, inclusiv
la cardurile de credit, erau deductibile din punct de vedere
fiscal.
POST-SCRIPTUM 293
Tortul avea un gust delicios. Aș� a că am mâncat mult din

el. O poveste simplă î�ntr-un tabel simplu:
An Îndatorarea totală a gospodăriilor din SUA

1945 29,4 miliarde $
1955 125,7 miliarde $
1965 331,2 miliarde $
Î�n anii ’50, î�ndatorarea gospodăriilor a crescut de 1,5 ori

mai repede decât î�n anii 2000, când ne-am lăfăit î�n datorii.
3. Creșterea cererii pentru lucruri, alimentată

de un boom al creditelor și un boom ascuns al pro-
ductivității în anii ’30, a dus la un boom economic.
Anii ’30 au fost cea mai grea decadă economică din istoria
Americii. Dar a existat ș� i o parte bună a lucrurilor, observată
abia după 20 de ani: de nevoie, Marea Criză Economică a
suprastimulat ingeniozitatea, productivitatea ș� i inovaț�ia.
Nu am acordat mare atenț�ie exploziei productivităț�ii î�n
anii ’30, pentru că toată lumea se concentra pe cât de proas-
tă era starea economiei. Nu i-am acordat atenț�ie nici î�n anii
’40, pentru că toată lumea se concentra pe război.
Apoi, au venit anii ’50 ș� i, brusc, ne-am dat seama: „Uau,
avem niș� te invenț�ii noi uimitoare. Ș� i chiar ne pricepem să
le facem”.
Electrocasnice, maș� ini, telefoane, aer condiț�ionat,
electricitate.
Î�n timpul războiului, era aproape imposibil să cumperi
multe dintre bunurile casnice, deoarece fabricile fuseseră
transformate pentru a construi arme ș� i nave. Asta a dus la

o creș� tere a cererii pentru lucruri din partea soldaț�ilor
după î�ncheierea războiului. Căsătoriț�i, dornici să î�ș�i conti-
nue viaț�a ș� i î�ncurajaț�i de noile credite ieftine de consum,
au dat startul unei frenezii a cumpărăturilor cum nu s-a
mai văzut niciodată î�n ț�ară.
Frederick Lewis Allen scrie î�n cartea lui, The Big Change
(Marea schimbare):
Î�n perioada postbelică, fermierul ș� i-a cumpărat un

tractor nou, o combină de porumb, un aparat electric
de muls vaci; de fapt, el ș� i vecinii lui au strâns î�mpre-
ună o varietate de maș� inării pe care să le folosească
la comun. Soț�ia fermierului ș� i-a luat frigiderul elec-
tric alb strălucitor după care a tânjit î�ntotdeauna ș� i
pe care nu ș� i l-a permis niciodată î�n timpul Marii Crize
Economice, o maș� ină de spălat de ultimă generaț�ie ș� i
un congelator. Familia din suburbii ș� i-a instalat o ma-
ș� ină de spălat vase ș� i a investit î�ntr-o maș� ină electri-
că de tuns iarba. Familia de la oraș� a î�nceput să î�ș�i
spele hainele la spălătorie cu autoservire ș� i a cumpă-
rat un sistem de televiziune pentru sufragerie. Biroul
soț�ului avea aer condiț�ionat. Ș� i tot aș� a, la nesfârș� it.
Este greu de descris cât de mare a fost această explozie.

Producț�ia de vehicule comerciale ș� i camionete a î�ncetat,
practic, din 1942 până î�n 1945. Apoi, din 1945 până î�n 1949,
s-au vândut 21 de milioane de maș� ini. Alte 37 de milioane
s-au vândut până î�n 1955.
Din 1940 până î�n 1945, s-au construit sub două milioa-
ne de locuinț�e. Apoi, din 1945 până î�n 1950, s-au construit
POST-SCRIPTUM 295
ș� apte milioane. Alte opt milioane s-au construit până î�n

1955.
Creș� terea cererii pentru lucruri ș� i capacitatea noastră
nou-descoperită de a le face a creat locurile de muncă pe
care le-au ocupat soldaț�ii î�ntorș� i din război. Ș� i erau chiar
posturi bune. Datorită acestui fapt, î�n combinaț�ie cu credi-
tele de consum, capacitatea Americii de a cheltui a explodat.
Preș� edintele Truman a primit, î�n 1951, o scrisoare din
partea Rezervei Federale: „Î�n 1950, totalul cheltuielilor
consumatorilor, î�mpreună cu construcț�iile rezidenț�iale, au
î�nsumat aproximativ 203 miliarde de dolari, adică î�n jur de
40% peste nivelul din anul 1944”74.
Răspunsul la î�ntrebarea: „Ce vor face toț�i aceș� ti soldaț�i
după război?” era evident acum. Aveau să cumpere lucruri
cu bani câș� tigaț�i la jobul lor care consta î�n fabricarea noilor
lucruri, ajutaț�i de bani î�mprumutaț�i uș� or pentru a cumpă-
ra ș� i mai multe lucruri.
4. Câștigurile sunt împărțite mai egal ca niciodată.

Caracteristica definitorie a economiei î�n anii ’50 este că
ț�ara s-a î�mbogăț�it făcându-i pe oamenii săraci mai puț�in
săraci.
Salariul mediu s-a dublat din 1940 până î�n 1948, după
care s-a dublat din nou până î�n 1963.
Iar aceste câș� tiguri aparț�ineau î�n mare parte celor care,
până atunci, fuseseră lăsaț�i deoparte zeci de ani. Decalajul
dintre bogaț�i ș� i săraci s-a redus considerabil.
Lewis Allen scria î�n 1955:
Poziț�ia fruntaș� ă a celor î�nstăriț�i î�n cursa economică

a scăzut considerabil.
Ca grup, cel mai bine s-au descurcat muncitorii
industriali – oameni de tipul celor din familia unui
oț�elar, care obiș� nuiau să trăiască cu un venit de 2.500
de dolari, având acum 4.500 de dolari, sau din fami-
lia unui operator foarte iscusit de maș� ini-unelte, care
obiș� nuiau să se descurce cu 3.000 de dolari, putând
cheltui acum 5.500 de dolari pe an sau chiar mai mult.
Cât despre cei 1% din primele poziț�ii, cei foarte
î�nstăriț�i ș� i bogaț�i, pe care i-am putea clasifica drept
grupul cu venituri aproximative de minimum 16.000
de dolari, partea lor din venitul naț�ional total, după
impozitare, a fost redusă de la 13% la 7% î�n 1945.
Aceasta nu a fost o tendinț�ă pe termen scurt. Din 1950

ș� i până î�n 1980, venitul real pentru ultimii 20% dintre sala-
riaț�i a crescut cu o sumă aproape identică cu a primilor 5%.
Egalitatea ș� i-a făcut simț�ită prezenț�a ș� i dincolo de salarii.
Femeile aveau slujbe î�n afara locuinț�ei î�n număr record.
Rata participării lor la forț�a de muncă a crescut de la 31%
după război, până la 37% î�n 1955 ș� i 40% până î�n 1965.
Minorităț�ile au câș� tigat ș� i ele teren. După inaugurarea
din 1945, Eleanor Roosevelt a scris despre un reporter
afro-american care i-a spus:
Vă daț�i seama câte s-au schimbat î�n 12 ani? Dacă la o

recepț�ie din 1933, câț�iva oameni de culoare ar fi dis-
cutat cu toată lumea ș� i s-ar fi amestecat î�n mulț�ime
aș� a cum au făcut-o azi, toate ziarele din ț�ară ar fi
scris despre asta. Astăzi, nici măcar nu o considerăm
POST-SCRIPTUM 297
o ș� tire ș� i niciunul dintre noi nu aduce î�n discuț�ie

subiectul.
Drepturile femeilor ș� i ale minorităț�ile erau doar o mică

parte din ce sunt î�n ziua de azi. Dar progresul spre egalitate
de la sfârș� itul anilor ’40 ș� i din anii ’50 a fost extraordinar.
Omogenizarea claselor sociale a î�nsemnat ș� i o omoge-
nizare a stilurilor de viaț�ă. Oamenii obiș� nuiț�i conduceau au-
tomobile Chevrolet. Oamenii bogaț�i conduceau automobile
Cadillac. Posturile de radio ș� i de televiziune au uniformizat
divertismentul ș� i cultura, de care oamenii se bucurau indi-
ferent de clasa socială. Cataloagele cu produse care puteau
fi comandate prin poș� tă au uniformizat hainele pe care le
purtau oamenii ș� i bunurile pe care le cumpărau, indife-
rent unde locuiau. Iată ce se consemna î�n 1957 î�n Harper’s
Magazine:
Bogatul fumează acelaș� i tip de ț�igări ca săracul, se

bărbiereș� te cu acelaș� i fel de lamă de ras, foloseș� te
acelaș� i tip de telefon, aspirator, radio ș� i televizor, are
acelaș� i sistem de iluminat ș� i de î�ncălzire î�n casă ș� i
aș� a mai departe. Diferenț�ele dintre automobilul lui ș� i
cel al săracului sunt minore. Î�n esenț�ă, au motoare
asemănătoare, fitinguri asemănătoare. La î�nceputul
secolului, exista o ierarhie a automobilelor.
Î�n 2016, Paul Graham a scris despre cât de important a

fost un lucru atât de simplu precum faptul că existau doar
trei posturi de televiziune, î�n omogenizarea culturii:
Acum este greu să ne imaginăm asta, dar, î�n fiecare

seară, zeci de milioane de familii stăteau î�mpreună
î�n faț�a televizorului ș� i urmăreau aceeaș� i emisiune, la
aceeaș� i oră ca vecinii de alături. Ce se î�ntâmplă acum
cu Super Bowl se î�ntâmpla atunci î�n fiecare seară.
Eram sincronizaț�i, la propriu75.
Acest lucru a fost important. Oamenii î�ș�i măsoară bu-

năstarea î�n comparaț�ie cu semenii lor. Iar î�n cea mai mare
parte a perioadei 1945-1980, au avut mulț�i asemenea se-
meni cu care să se compare. Mulț�i oameni – majoritatea
oamenilor – aveau un trai egal cu al celorlalț�i, sau cel puț�in
uș� or de conceput de cei din jur. Ideea că viaț�a oamenilor
s-a uniformizat î�n acelaș� i fel ca venitul lor este un aspect
important î�n această poveste, la care voi reveni ulterior.
5. Datoriile au crescut exponențial. Dar același

lucru s-a întâmplat și cu veniturile, așa că impactul
nu a fost semnificativ.
Din 1947 până î�n 1957, gradul de î�ndatorare a gospodări-
ilor a crescut de cinci ori, ca urmare a combinaț�iei dintre
noua cultură a consumului, noile produse cumpărate pe da-
torie ș� i dobânzile subvenț�ionate de programele guverna-
mentale ș� i menț�inute la valori scăzute de către Rezerva
Federală.
Dar creș� terea salariilor a fost atât de puternică î�n pe-
rioada aceea, î�ncât impactul asupra gospodăriilor nu a fost
sever. Iar rata î�ndatorării gospodăriilor era oricum foarte
scăzută după război. Marea Criză Economică a eliminat o
bună parte din ea, iar cheltuielile gospodăriilor au fost atât
POST-SCRIPTUM 299
de restrânse î�n timpul războiului, î�ncât acumularea datoriilor

a fost limitată. Prin urmare, creș� terea raportului datorii/
venituri din perioada 1947-1957 a fost uș� or de controlat.
Î�n prezent, raportul datorii/venituri din gospodării este
puț�in peste 100%. Chiar ș� i î�n urma creș� terilor din anii ’50,
’60 ș� i ’70, s-a menț�inut sub 60%.
Acest boom al datoriilor a fost cauzat, î�n mare parte, de
valul de achiziț�ionare a locuinț�elor.
Î�n 1900, rata proprietarilor de case era de 47%. Î�n ur-
mătorii 40 de ani, a rămas cam la acelaș� i nivel. Apoi, a luat
avânt, ajungând la 53% până la 1945 ș� i la 62% până la
1970. O parte considerabilă a populaț�iei ajunsese să se fo-
losească de datorii la care generaț�iile anterioare nu ar fi vrut
– ș� i nu ar fi putut – să aibă acces. Ș� i, î�n mare, nu aveau o
problemă cu asta.
David Halberstam a scris î�n cartea lui, The Fifties (Anii ’50):
Erau î�ncrezători î�n ei î�nș� iș� i ș� i î�n viitorul lor î�ntr-un

mod care î�i frapa [pe cei care] au crescut î�n vremuri
mai grele. Nu se temeau de datorii aș� a cum se temu-
seră părinț�ii lor... Nu se deosebeau de aceș� tia numai
î�n privinț�a veniturilor câș� tigate ș� i a bunurilor deț�i-
nute, ci ș� i î�n ceea ce privea convingerea lor că viitorul
deja sosise. Fiind primii proprietari de locuinț�e din
familia lor, veneau la magazin să î�ș�i cumpere mobilă
sau electrocasnice cu un entuziasm ș� i o mândrie ne-
maiî�ntâlnite până atunci – î�n alte vremuri, astfel de
trăiri puteau fi manifestate de perechile tinere atunci
când cumpărau hăinuț�e pentru primul lor copil. Era ca
ș� i cum simplul fapt de a deț�ine o locuinț�ă reprezenta
un progres imens, î�n aș� a fel î�ncât nimic nu era prea

bun pentru a fi cumpărat pentru casă.
Acum este momentul să facem legătura î�ntre câteva lu-

cruri, î�ntrucât vor deveni din ce î�n ce mai importante:
• America este prosperă.

• Prosperitatea este mai uniformă ca niciodată.
• Prosperitatea este î�nsoț�ită de datorii care nu au fost
luate prea mult î�n seamă la vremea respectivă, fiind
î�ncă reduse raportat la venituri, ș� i acceptându-se,
la nivel cultural, că datoriile nu reprezentau ceva
î�nfricoș� ător.
6. Lucrurile încep să scârțâie.

1973 a fost primul an î�n care s-a văzut clar că economia o
apucase pe o nouă cale.
Recesiunea care a î�nceput î�n anul acela a dus la cea
mai mare rată a ș� omajului de după anii ’30.
Inflaț�ia a crescut brusc. Dar, spre deosebire de perioada
de după război, când urca ș� i cobora, de data aceasta a rămas
ridicată constant.
Rata dobânzilor pe termen scurt a ajuns la 8% î�n 1973,
de la 2,5% î�n deceniul trecut.
Ș� i trebuie să plasezi toată situaț�ia î�n contextul fricii
imense pe care au generat-o războiul din Vietnam, revolte-
le ș� i asasinatul lui Martin Luther King ș� i al lui John ș� i Bobby
Kennedy.
Situaț�ia a devenit sumbră.
POST-SCRIPTUM 301
America a dominat economia mondială î�n primii 20

de ani de după război. Capacitatea de producț�ie a multora
dintre ț�ările cele mai dezvoltate a fost bombardată ș� i trans-
formată î�n moloz. Dar, la î�nceputul anilor ’70, situaț�ia s-a
schimbat. Japonia prospera. Economia Chinei î�ncepea să
î�nflorească. Orientul Mijlociu î�ș�i arăta din ce î�n ce mai mult
puterea pe piaț�a petrolieră.
Combinaț�ia dintre avantajele economice norocoase ș� i
o cultură adoptată de Generaț�ia celui de-al Doilea Război
Mondial – călită de Marea Criză Economică ș� i ancorată î�n
cooperare sistematică î�n urma războiului – s-a schimbat
atunci când membrii generaț�iei Baby Boom au î�nceput să
ajungă la maturitate. O nouă generaț� ie cu o perspectivă
diferită asupra a ceea ce este normal a apărut î�n acelaș� i mo-
ment î�n care mulț�i dintre curenț�ii economici din cele două
decenii anterioare au luat sfârș� it.
Î�n finanț�e, totul reprezintă date î�n contextul aș� teptări-
lor. Una dintre cele mai mari schimbări din secolul trecut a
avut loc atunci când curenț�ii economici au î�nceput să se
î�ndrepte î�ntr-o direcț�ie diferită, neuniformă, dar aș� teptările
oamenilor î�ncă erau î�nrădăcinate î�n cultura postbelică a
egalităț�ii. Nu neapărat o egalitate a venitului, deș� i se punea
ș� i aceasta la socoteală. Era vorba mai degrabă de o egalitate
î�n ce priveș� te stilul de viaț�ă ș� i aș� teptările la nivel de consum;
de ideea că o persoană care câș� tiga un venit mai mare de-
cât 50% din populaț�ie nu ar trebui să ducă un trai cu mult
mai diferit decât cei care aveau un venit mai mic decât 80%
sau 90% din populaț�ie. Ș� i că o persoană care câș� tiga mai
bine decât 1% din populaț�ie ducea o viaț�ă mai bună, dar
tot o viaț�ă pe care cei care o duceau mai bine decât 50%
din populaț�ie o puteau î�nț�elege. Aș� a a funcț�ionat America

î�n cea mai mare parte a perioadei 1945-1980. Nu contează
dacă ț�i se pare că este corect sau greș� it din punct de vedere
moral. Contează că aș� a s-a î�ntâmplat.
Aș� teptările se miș� că î�ntotdeauna mai lent decât realita-
tea. Iar realitatea economică a perioadei dintre î�nceputul
anilor ’70 ș� i î�nceputul anilor 2000 a constat î�n faptul că
dezvoltarea a continuat, dar a devenit mai neuniformă,
î�nsă aș� teptările oamenilor privind felul î�n care stilul lor de
viaț�ă ar trebui să se compare cu al semenilor lor nu s-au
schimbat.
7. Boomul revine, dar este diferit față de

cum a fost în trecut.
Reclama lui Ronald Reagan din 1984, „Morning in Ameri-
ca”*, anunț�a:
S-au ivit din nou zorii î�n America. Î�n ziua de azi, mai
mulț�i bărbaț�i ș� i mai multe femei merg la muncă de-
cât î�n oricare alt moment din istoria ț�ării noastre. Cu
ratele dobânzilor la jumătate din valorile record din
anii ’80, aproape 2.000 de familii î�ș�i cumpără astăzi
locuinț�e noi, mai multe decât oricând î�n ultimii patru
ani. Î�n după-amiaza aceasta, 6.500 de tineri ș� i tinere
se vor căsători ș� i, având î�n vedere că inflaț�ia s-a redus
la aproape jumătate faț�ă de cum era î�n urmă cu patru
ani, pot privi spre viitor cu entuziasm ș� i î�ncredere.
* În traducere, „Dimineața în America”. (n. trad.)

POST-SCRIPTUM 303
Nu era o hiperbolă. PIB-ul î�nregistrase cea mai mare

creș� tere de după anii ’50. Până î�n 1989, erau cu ș� ase mili-
oane mai puț�ini americani ș� omeri decât fuseseră cu ș� apte
ani î�n urmă. Indicele S&P 500 crescuse de patru ori î�ntre
1982 ș� i 1990. Creș� terea totală reală a PIB-ului î�n anii ’90
fusese aproximativ egală cu cea din anii ’50 – 40% vs. 42%.
Preș� edintele Clinton se lăuda astfel î�n discursul său des-
pre starea Uniunii din anul 2000:
Dăm startul noului secol cu peste 20 de milioane de

locuri de muncă noi; cea mai rapidă creș� tere eco-
nomică din ultimii peste 30 de ani; cele mai scăzute
rate ale ș� omajului din ultimii 30 de ani; cea mai mică
rată a sărăciei din ultimii 20 de ani; cea mai mică rată
a ș� omajului î�n rândul persoanelor afro-americane ș� i
hispanice din istorie; primele surplusuri consecutive
din ultimii 42 de ani; iar luna viitoare, America va atin-
ge cea mai lungă perioadă de creș� tere economică din
toată istoria noastră. Am construit o economie nouă.
Ultima propoziț�ie este importantă. Era o economie nouă.

Cea mai mare diferenț� ă dintre economia din perioada
1945-1973 ș� i cea din perioada 1982-2000 este că aceeaș� i
dezvoltare ș� i-a găsit loc î�n cu totul alte buzunare.
Probabil ai auzit deja aceste cifre, dar merită să fie re-
aduse î�n discuț�ie. Iată ce s-a scris î�n The Atlantic:
Î�ntre 1993 ș� i 2012, primii 1% au î�nregistrat o creș� te-

re a veniturilor de 86,1%, î�n timp ce ceilalț�i 99% au
î�nregistrat o creș� tere de doar 6,6%.
Joseph Stiglitz î�n 2011:
Î�n timp ce primii 1% au î�nregistrat o creș� tere a veni-

turilor de 18% î�n ultimul deceniu, cei de la mijlocul
clasamentului au î�nregistrat o scădere. Î�n rândul băr-
baț�ilor cu studii medii, scăderea a fost abruptă – 12%
doar î�n ultimul sfert de secol.
A fost aproape opusul uniformizării care a avut loc după

război.
Motivul pentru care s-a î�ntâmplat acest lucru constituie
una dintre cele mai dezagreabile dispute din economie, de-
păș� ită doar de dezbaterea privind soluț�ia problemei. Din
fericire pentru scopul acestei discuț�ii, niciuna din cele două
nu contează.
Contează doar că inegalitatea acută a devenit o forț�ă î�n
ultimii 35 de ani, instalându-se î�ntr-o perioadă î�n care, î�n
plan cultural, americanii au păstrat două idei care î�ș�i au
originea î�n economia postbelică: că ar trebui să ai un stil
de viaț�ă asemănător cu majoritatea celorlalț�i americani ș� i
că este acceptabil să acumulezi datorii pentru a-ț�i finanț�a
acest stil de viaț�ă.
8. Marea sforțare
Creș� terea veniturilor unui grup restrâns de americani a dus
la desprinderea acestui grup de restul oamenilor ca stil de
viaț�ă.
Ș� i-au cumpărat case mai mari, maș� ini mai elegante, ș� i-au
î�nscris copiii la ș� coli scumpe ș� i s-au dus î�n vacanț�e de lux.
POST-SCRIPTUM 305
Iar toț�i ceilalț�i se uitau la ei – î�ncurajaț�i de Madison

Avenue î�n anii ’80 ș� i ’90 ș� i, ulterior, de internet.
Stilul de viaț�ă al unui procent mic de americani cu ade-
vărat bogaț�i a stimulat aspiraț�iile majorităț�ii americanilor,
ale căror venituri nu creș� teau.
Cultura egalităț�ii ș� i a comuniunii dintre anii ’50-’70 s-a
metamorfozat î�n mod inocent î�ntr-un efect de tipul „ț�ine
pasul cu familia Jones”*.
Acum î�ț�i poț�i da seama unde este problema.
Joe, bancher î�n investiț�ii care câș� tigă 900.000 de dolari
pe an, cumpără o casă cu o suprafaț�ă de 370 m2, are două
automobile Mercedes ș� i î�ș�i trimite trei dintre copii la Pe-
pperdine. Î�ș�i permite.
Peter, directorul unei sucursale bancare care câș� tigă
80.000 de dolari pe an, se uită la Joe ș� i simte î�n subconș� ti-
ent că este î�ndreptăț�it să ducă un stil de viaț�ă asemănător,
deoarece părinț�ii lui credeau – ș� i i-au inculcat ș� i lui convin-
gerea – că americanii aveau stiluri de viaț�ă aproape identi-
ce, chiar dacă aveau locuri de muncă diferite. Părinț�ii lui
aveau dreptate dacă ne gândim la vremurile î�n care au trăit
ei, fiindcă veniturile erau distribuite uniform. Dar asta s-a
î�ntâmplat atunci. Peter trăieș� te î�ntr-o lume diferită. Î�nsă,
aș� teptările lui nu se deosebesc prea mult de cele ale părin-
ț�ilor lui, chiar dacă realitatea s-a schimbat.
Deci, ce face Peter?
* În lb. engleză, to keep up with the Joneses înseamnă a face anumite

lucruri sau cheltuieli doar pentru a arăta că ai la fel de mulți bani și
același statut social ca vecinii sau prietenii tăi. (n. trad.)
Face un î�mprumut ipotecar uriaș� . Are o datorie pe car-

dul de credit de 45.000 de dolari. Cumpără două maș� ini
î�n leasing. Copiii lui vor absolvi facultatea cu î�mprumuturi
enorme pentru studenț�i. Nu î�ș�i permite lucrurile pe care ș� i
le permite Joe, dar este î�mpins să se sforț�eze pentru a sus-
ț�ine acelaș� i stil de viaț�ă. Este o sforț�are mare.
Pentru cineva din anii ’30, ar fi părut ceva absurd. Dar,
timp de 75 de ani de la terminarea războiului, a fost î�ncura-
jată acceptarea culturală a î�ndatorării gospodăriilor.
Î�ntr-o perioadă î�n care salariile medii au rămas stabile,
suprafaț�a medie a locuinț�elor americanilor s-a mărit cu 50%.
Î�n prezent, noua locuinț�ă americană obiș� nuită are mai

multe băi decât ocupanț�i. Aproape jumătate din ele au pa-
tru sau mai multe dormitoare, faț�ă de 18% î�n 1983.
POST-SCRIPTUM 307
Creditul auto mediu ajustat la inflaț�ie este de peste două

ori mai mare decât î�ntre 1975 ș� i 2003, de la 12.300 de do-
lari la 27.900 de dolari.
Ș� i ș� tii deja ce s-a î�ntâmplat cu costurile facultăț� ii ș� i
î�mprumuturile pentru studenț�i.
Raportul dintre datorii/venituri î�n gospodării s-a men-
ț�inut relativ stabil î�ntre 1963 ș� i 1973. Apoi, a tot urcat ș� i
a urcat ș� i a urcat, de la aproximativ 60% î�n 1973, până la
peste 130% î�n 2007.
Chiar ș� i după ce ratele dobânzilor s-au prăbuș� it de la
î�nceputul anilor ’80 până î�n 2020, procentul din venit folosit
pentru plata datoriilor a crescut. Ș� i a deviat către grupurile
cu venituri mai mici. Partea din venit alocată datoriilor ș� i
leasingului este puț�in peste 8% pentru grupurile cu cele
mai ridicate venituri – cu cele mai mari venituri î�nregistra-
te –, dar de peste 21% pentru cei aflaț�i î�n cea de-a doua
jumătate a clasamentului.
Diferenț�a dintre creș� terea aceasta a datoriilor ș� i cea
care a avut loc î�ntre anii ’50 ș� i ’60 este că saltul mai recent
a pornit de la un nivel î�nalt.
Economistul Hyman Minsky a descris astfel î�nceputul
crizelor cauzate de datorii: momentul î�n care oamenii fac
mai multe datorii decât pot onora. Este un moment urât,
dureros. Este ca ș� i când coiotul Wile E. s-ar uita î�n jos, ș� i-ar
da seama că s-a dus naibii ș� i ar cădea î�n prăpastie.
Ceea ce, bineî�nț�eles, s-a î�ntâmplat î�n 2008.
9. Odată ce s-a stabilit o paradigmă,

este foarte greu să o mai schimbi.
S-au eliminat multe datorii după 2008. După care, au scăzut
ș� i ratele dobânzilor. La nivelul gospodăriilor, plăț�ile datori-
ilor ca procent din venit sunt acum la cel mai mic nivel din
ultimii 35 de ani.
Dar reacț�ia la î�ntâmplările din 2008, deș� i necesară, a
perpetuat câteva dintre tendinț�ele care ne-au adus unde
suntem acum.
Relaxarea cantitativă a î�mpiedicat colapsul economic
ș� i a crescut preț�urile activelor, un avantaj pentru cei care le
deț�ineau – î�n principal, oamenii bogaț�i.
Rezerva Federală a blocat datoriile î�ntreprinderilor
î�n 2008. Acest lucru i-a ajutat pe cei care aveau astfel de
datorii – î�n principal, oamenii bogaț�i.
Reducerile impozitelor din ultimii 20 de ani au vizat î�n
cea mai mare parte persoanele cu venituri mai mari. Oa-
menii cu venituri mai mari î�ș�i dau copiii la cele mai bune
facultăț�i. Copiii aceia pot ajunge, la rândul lor, să câș� tige
venituri mari, pe care să le investească î�n datoriile î�ntre-
prinderilor care vor fi protejate de Rezerva Federală, sau să
deț�ină acț�iuni sprijinite de diverse politici guvernamentale
ș� i aș� a mai departe.
Niciunul dintre aceste lucruri nu este o problemă î�n
sine, drept pentru care, toate rămân î�n vigoare.
Dar indică un lucru mai important care se petrece î�ncă
de la î�nceputul anilor ’80: economia î�i favorizează mai mult
pe anumiț� i oameni decât pe alț� ii. Succesul nu mai este
POST-SCRIPTUM 309
bazat pe meritele personale, ca î�nainte, ș� i, atunci când o

persoană se bucură de succes, este răsplătită cu câș� tiguri
mai mari decât î�n epocile precedente.
Nu contează dacă ț�i se pare corect sau greș� it din punct
de vedere moral.
Ș� i, repet, î�n povestea asta nu contează nici de ce s-a î�n-
tâmplat aș� a.
Tot ce contează este că s-a întâmplat ș� i că, î�n consecinț�ă,
economia s-a î�ndepărtat de aș� teptările pe care oamenii le
aveau după război: că există o clasă mijlocie vastă fără
inegalităț� i sistematice, î�n cadrul căreia vecinii de alături ș� i
cei de pe aceeaș� i stradă duc o viaț�ă destul de asemănătoa-
re cu a ta.
Î�n parte, motivul pentru care aceste aș� teptări au fost
păstrate timp de 35 de ani după ce s-au î�ndepărtat de rea-
litate este acela că făceau ca foarte mulț�i oameni să se simtă
bine atunci când erau valabile. Nu este uș� or să renunț�i la
un lucru atât de bun – sau, cel puț�in, la impresia că era atât
de bun.
Aș� a că, oamenii nu au renunț�at la el. Î�l vor î�napoi.
10. Tea Party*, Occupy Wall Street**, Brexit și Donald

Trump reprezintă fiecare câte un grup care strigă:
„Opriți, vreau să cobor”.
Detaliile strigătelor lor sunt diferite, dar de strigat, strigă
toț�i – cel puț�in parț�ial – din cauză că lucrurile nu merg bine
pentru ei î�n contextul aș� teptărilor postbelice că lucrurile vor
merge aproximativ la fel pentru aproximativ toată lumea.
Poț�i să iei î�n râs corelarea ascensiunii lui Trump cu in-
egalitatea veniturilor. Ș� i aș� a ar ș� i trebui să faci. Lucrurile de
felul acesta prezintă î�ntotdeauna mai multe straturi de
complexitate. Dar este o parte esenț�ială din ceea ce î�i face
pe oameni să gândească astfel: „Nu trăiesc î�n lumea la care
mă aș� teptam. Asta mă enervează la culme. Aș� a că, să se
ducă naibii toate. Ș� i du-te naibii ș� i tu! Voi lupta pentru ceva
complet diferit, pentru că treaba asta – oricare ar fi ea – nu
merge bine”.
Ia mentalitatea asta ș� i ridic-o la puterea Facebook,
Instagram ș� i ș� tirilor prin cablu – unde oamenii sunt mai
conș� tienț�i ca niciodată de cum trăiesc alț�i oameni. Este gaz
pe foc. Benedict Evans spune aș� a: „Cu cât internetul le expu-
ne oamenilor mai multe puncte de vedere, cu atât oamenii
se enervează mai tare că există puncte de vedere diferite”.
* Tea Party a fost o mișcare populistă conservatoare din interiorul Par-

tidul Republican, începută în 2009 printr-o serie de proteste coordonate
la nivel local și național. Membrii acesteia militează pentru reducerea
impozitelor, respectiv a datoriei naționale și a deficitului bugetar fede-
ral, prin scăderea cheltuielilor guvernamentale. (n. red.)
** Mișcarea Occupy Wall Street a fost un protest împotriva inegalității
economice și a influenței banilor în politică, care a demarat în septem-
brie 2011 în Zuccotti Park, situat în districtul financiar Wall Street din
New York. (n. red.)
POST-SCRIPTUM 311
Este o mare schimbare faț�ă de economia postbelică, atunci

când exista o gamă mai restrânsă de opinii economice, atât
pentru că exista ș� i o gamă mai restrânsă de posibile rezul-
tate, dar ș� i pentru că nu era la fel de uș� or să vezi ș� i să afli ce
gândesc ș� i cum trăiesc alț�i oameni.
Nu sunt pesimist. Economia este o poveste a ciclurilor.
Lucrurile vin ș� i pleacă.
Rata ș� omajului este la cel mai mic nivel din ultimele
decenii. Î�n prezent, salariile cresc mai repede pentru mun-
citorii cu venituri mici decât pentru bogaț� i76. Î� n general,
costurile facultăț�ilor au î�ncetat să crească, dacă ț�inem cont
ș� i de burse77. Dacă toată lumea ar studia progresele făcute
î�n domeniul sanitar, î�n domeniul telecomunicaț�iilor, trans-
porturilor ș� i drepturilor civile din glorioș� ii ani ’50 ș� i până
acum, bănuiesc că majoritatea nu ar vrea să se î�ntoarcă î�n
timp.
Dar, o temă centrală a acestei poveș� ti este că, î�n practică,
aș� teptările se miș� că mai lent decât realitatea. Acest lucru
s-a dovedit când oamenii s-au agăț�at de aș� teptările anilor ’50,
î�n timp ce economia s-a tot schimbat de-a lungul următori-
lor 35 de ani. Ș� i, chiar dacă astăzi ar avea loc un boom al
clasei de mijloc, s-ar putea ca aș� teptările potrivit cărora ș� an-
sele să fie doar de partea celor din vârf să persiste.
Aș� a că, vremurile î�n care spunem: „Treaba asta nu merge
bine” s-ar putea să continue.
Ș� i, s-ar putea să continue ș� i vremurile î�n care spunem:
„Avem nevoie de ceva cu totul nou, chiar acum, indiferent
ce o fi”.
Ceea ce, î�ntr-un fel, reprezintă unul dintre motivele care

declanș� ează evenimente ce duc la lucruri precum cel de-al
Doilea Război Mondial, cu care a ș� i î�nceput această poveste.
Istoria este doar un ș� ir lung de nenorociri.
Note
1. J. Pressler, „Former Merrill Lynch Executive Forced to Declare
Bankruptcy Just to Keep a $14 Million Roof Over His Head”,
revista New York (9 aprilie 2010).
2. Ibid.
3. L. Thomas Jr., „The Tale of the $8 Million ‘Bargain’ House in
Greenwich”, The New York Times (25 ianuarie 2014).
4. U. Malmendier, S. Nagel, „Depression Babies: Do Macroeconomic
Experiences Affect Risk-Taking?”, (august 2007).
5. „How large are 401(k)s?”, Investment Company Institute (de-
cembrie 2019).
6. R. Butler, „Retirement Pay Often Is Scanty”, The New York Times
(14 august 1955).
7. „Higher education in the United States”, Wikipedia.
8. K. Bancalari, „Private college tuition is rising faster than infla-
tion .... again”, USA Today (9 iunie 2017).
9. „How Many People Die Rock Climbing?”, The Rockulus.
10. A. T. Vanderbilt II, Fortune’s Children: The Fall of the House of
Vanderbilt (William Morrow Paperbacks, 2012).
11. D. McDonald, „Rajat Gupta: Touched by scandal”, Fortune
(1 octombrie 2010).
12. „Did millionaire Rajat Gupta suffer from billionaire envy?”, The
Economic Times (27 martie 2011).
13. J. Nicas, „Facebook Connected Her to a Tattooed Soldier in
Iraq. Or So She Thought”, The New York Times (28 iulie 2019).
14. T. Maloney, „The Best-Paid Hedge Fund Managers Made $7.7
Billion in 2018”, Bloomberg (15 februarie 2019).
15. S. Weart, „The Discovery of Global Warming”, history.aip.org/
climate/cycles.htm (ianuarie 2020).
314 NOTE
16. S. Langlois, „From $6,000 to $73 billion: Warren Buffett’s

wealth through the ages”, MarketWatch (6 ianuarie 2017).
17. D. Boudreaux, „Turnover in the Forbes 400, 2008–2013”, Cafe
Hayek (16 mai 2014).
18. M. Pabrai, www.youtube.com/watch?time_continue=200&-
v=YmmIbrKDYbw.
19. „Art Dealers: The Other Vincent van Gogh”, Horizon Research
Group (iunie 2010).
20. www.collaborativefund.com/uploads/venture-returns.png
21. „The Agony and the Ecstasy: The Risks and Rewards of a
Concentrated Stock Position”, Eye on the Market, J.P. Morgan
(2014).
22. L. Eadicicco, „Here’s Why You Probably Won’t Get Hired At
Google”, Business Insider (23 octombrie 2014).
23. „What is the offer acceptance rate for Facebook software engi-
neering positions?”, Quora.com.
24. W. Fulton, „If You Want to Build a Great Team, Hire Apple Em-
ployees”, Forbes (22 iunie 2012).
25. J. Berger, „How to Change Anyone’s Mind”, The Wall Street Jour-
nal (21 februarie 2020).
26. D. Sivers, „How I got rich on the other hand”, sivers.org (30
octombrie 2019).
27. N. Chokshi, „Americans Are Among the Most Stressed People in
the World, Poll Finds”, The New York Times (25 aprilie 2019).
28. Russell Sage Foundation ‒ Chartbook of Social Inequality.
29. D. Thompson, „Why White-Collar Workers Spend All Day at
the Office”, The Atlantic (4 decembrie 2019).
30. „Rihanna’s ex-accountant fires back”, News24 (24 martie 2014).
31. B. Mann, „Want to Get Rich and Stay Rich?”, The Motley Fool
(7 martie 2017).
32. „U.S. energy intensity projected to continue its steady decline
through 2040”, Administrația Americană pentru Informații în
Domeniul Energiei (1 martie 2013).
33. Julius Wagner-Jauregg ‒ Biographical, nobelprize.org.
NOTE 315
34. J. M. Cavaillon, „Good and bad fever”, Critical Care 16:2 (2012).
35. „Fever—Myths Versus Facts”, Seattle Children’s.
36. J. J. Ray și C. I. Schulman, „Fever: suppress or let it ride?”, Journal
of Thoracic Disease 7:12 (2015).
37. A. LaFrance, „A Cultural History of the Fever”, The Atlantic
(16 septembrie 2015).
38. J. Zweig, „What Harry Markowitz Meant”, jasonzweig.com
(2 octombrie 2017).
39. L. Pleven, „In Bogle Family, It’s Either Passive or Aggressive”,
The Wall Street Journal (28 noiembrie 2013).
40. C. Shapiro și M. Housel, „Disrupting Investors’ Own Game”,
The Collaborative Fund.
41. www.bylo.org
42. Universitatea de Stat din Washington, „For pundits, it’s better
to be confident than correct”, ScienceDaily (28 mai 2013).
43. „Daniel Kahneman’s Favorite Approach For Making Better
Decisions”, Farnham Street (ianuarie 2014).
44. W. Buffett, Letter to the Shareholders of Berkshire Hathaway
Inc. (2008).
45. W. Buffett, Letter to the Shareholders of Berkshire Hathaway
Inc. (2006).
46. B. Plumer, „Only 27 percent of college grads have a job related
to their major”, The Washington Post (20 mai 2013).
47. G. Livingston, „Stay-at-home moms and dads account for
about one-in-five U.S. parents”, Pew Research Center (24 sep-
tembrie 2018).
48. D. Gilbert, „The psychology of your future self”, TED2014.
49. J. Zweig, „What I Learned From Daniel Kahneman”, jasonzweig.
com (30 martie 2014).
50. J. Ptak „Tactical Funds Miss Their Chance”, Morningstar (2 fe-
bruarie 2012).
51. R. Kinnel, „Mind the Gap 2019”, Morningstar (15 august 2019).
52. M. Desmond. „Accounting Tricks Catch Up With GE”, Forbes
(4 august 2009).
316 NOTE
53. A. Berenson, „Freddie Mac Says It Understated Profits by Up to

$6.9 Billion”, The New York Times (25 iunie 2003).
54. „U.S. Home Flipping Rate Reaches a Nine-Year High in Q1 2019”,
Attom Data Solutions (4 iunie 2019).
55. A. Osborn, „As if Things Weren’t Bad Enough, Russian Professor
Predicts End of U.S.”, The Wall Street Journal (29 decembrie
2008).
56. „Food in the Occupation of Japan”, Wikipedia.
57. J. M. Jones, „U.S. Stock Ownership Down Among All but Older,
Higher-Income”, Gallup (27 mai 2017).
58. E. Rauchway, The Great Depression and the New Deal: A Very
Short Introduction, (Oxford University Press, 2008).
59. L. R. Brown, Plan B 3.0: Mobilizing to Save Civilization, (W. W.
Norton & Company, 2008).
60. FRED, Rezerva Federală din St. Louis.
61. „U.S. Crude Oil Production—Historical Chart”, Macro Trends.
62. „Thomas Selfridge”, Wikipedia.
63. www.nhlbi.nih.gov
64. D. Walsh, „The Tragedy of Saudi Arabia’s War”, The New York
Times (26 octombrie 2018).
65. B. Pisani, „Active fund managers trail the S&P 500 for the ninth
year in a row in triumph for indexing”, CNBC (15 martie 2019).
66. 2019 Investment Company Factbook, Investment Company
Institute.
67. „Minutes of the Federal Open Market Committee”, Rezerva
Federală (30-31octombrie 2007).
68. www.nasa.gov
69. A. Ram, „Portfolio managers shun investing in own funds”,
Financial Times (18 septembrie 2016).
70. K. Murray, „How Doctors Die”, Zócalo Public Square (30 no-
iembrie 2011).
71. B. Pisani, „Active fund managers trail the S&P 500 for the
ninth year in a row in triumph for indexing”, CNBC (15 martie
2019).
NOTE 317
72. „Treasury-Fed Accord”, federalreservehistory.org.

73. S. Garon, „Beyond Our Means: Why America Spends While the
World Saves”, Rezerva Federală din St. Louis (1 iulie 2012).
74. „Economic Report of the President”, FRASER, Rezerva Federală
din St. Louis (1951).
75. P. Graham, „The Refragmentation”, paulgraham.com (2016).
76. P. Davidson, „Jobs in high-wage industries are growing fastest”,
USA Today (14 decembrie 2019).
77. R. Channick, „Average college costs flat nationwide, at just
under $15K, as universities increase grants”, Chicago Tribune
(16 octombrie 2018).
Mulțumiri
La fel ca î�n cazul tuturor cărț�ilor, Psihologia banilor nu ar fi

văzut lumina zilei fără ajutorul pe care mi l-au oferit nenu-
măraț�i oameni de-a lungul acestei călătorii. Sunt prea mulț�i
ca să î�i enumăr pe toț�i. Dar iată-i pe cei câț�iva al căror spri-
jin l-am simț�it î�n mod deosebit:
Brian Richards, primul om care a pariat pe mine.
Craig Shapiro, omul care a pariat pe mine, deș� i nu era
nevoit să o facă.
Gretchen Housel, pe al cărei sprijin mă pot baza oricând.
Jenna Abdou, care mă ajută fără să ceară nimic î�n schimb.
Craig Pearce, care mă î�ncurajează, mă î�ndrumă ș� i mă
ajută să rămân cu picioarele pe pământ.
Jamie Catherwood, Josh Brown, Brent Beshore, Barry
Ritholtz, Ben Carlson, Chris Hill, Michael Batnick, James Osor-
ne, al căror feedback este de nepreț�uit.
Vă mulț�umesc.
Editura ACT ş� i Politon
Str. Î�nclinată nr. 129, Sector 5, Bucureș� ti, C.P. 050202.

Tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.ACTsiPoliton.ro / www.ACTsiPoliton.ro/blog

Psihologia Banilor - Morgan Housel

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Psihologia Banilor - Morgan Housel

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

The Psychology of Money

© 2022 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească

Editura ACT și Politon

Traducător: Alexandra Țabără

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a aces-

Traducere din limba engleză

INTRODUCERE: Cel mai mare spectacol de pe Pământ 11

„Lumea este plină de lucruri evidente pe care nimeni,

Cel mai mare

M i-am petrecut anii studenț� iei lucrând ca valet la un

La o oră distanț�ă, cu monedele î�n mână, directorul s-a

Articolul meu preferat de pe Wikipedia î�ncepe aș� a: „Ronald

vreo moș� tenire. Read economisise cât putuse de mult

* Acțiuni comune ale unor companii mari, bine-cunoscute pentru creș-

2 lifturi, 2 piscine ș� i 7 garaje ș� i a cărei î�ntreț�inere costa

Finanț�ele sunt predate î�n proporț�ie covârș� itoare ca do-

Există două subiecte care ne afectează pe toț�i, indiferent

Î� n ultimele două decenii, sectorul financiar a adunat

Î�n ceea ce mă priveș� te, î�nț�elegerea asupra psihologiei

să te gândeș� ti la chinul de a-ț�i privi familia î�ntrebându-te

Un agent de bursă care a pierdut totul î�n timpul Marii

Nu am cunoș� tinț�e despre Criză dobândite î�n mod di-

Această declaraț�ie a avut o importanț�ă majoră pentru

Tabelele pot ilustra frecvenț�a istorică a marilor prăbu-

Î�n 2006, economiș� tii Ulrike Malmendier ș� i Stefan Nagel

lor – î�n special experienț�ele de la î�nceputul perioadei de

Diferenț�ele dintre experienț�ele cu bani ale oamenilor

* Indice bursier care cuprinde 500 de companii mari listate la bursele

Î�n noiembrie 2009, rata ș� omajului la nivel naț�ional î�n

î�n rândul femeilor caucaziene cu vârsta de peste 45 de ani,

Î�n urmă cu câț�iva ani, The New York Times a publicat un

Mătuș� a mea a lucrat mai mulț�i ani î�n ceea ce america-

Nu ș� tiu cum să interpretez aceste cuvinte. O parte din

unor perspective extrem de diferite î�n privinț�a anumitor

pentru ceva ce le oferă o ș� ansă la câteva milioane să dea

Abia ne ajunge salariul de la o lună la alta ș� i ne este

Nu trebuie să fii de acord cu acest raț�ionament. Să cum-

Iar această idee – „Ceea ce faci tu mi se pare o nebunie,

Un alt argument important care explică de ce deciziile fi-

deopotrivă. Rata de participare la forț�a de muncă a bărba-

Sistemul de Asigurări Sociale ș� i-a propus să schimbe

Angajaț� ilor explică: „Numai un sfert din cei cu vârsta de

* Planul 401(k) reprezintă o contribuție prestabilită și avantajoasă din

Nu ar trebui să fie deloc surprinzător că mulț�i dintre

largă a î�ndatorării consumatorilor – ipoteci, carduri de cre-

* The Servicemen’s Readjustment Act (1944), cunoscut sub numele de

Bill Gates a î�nvăț�at la unul dintre singurele licee din lume

Teletype Model 30, pe care să-l conecteze la serverul central

* Un sistem sau serviciu care permite unui număr de abonați să fo-

Aproximativ 18 milioane dintre ei locuiau î�n Statele

Cei doi vorbeau „o grămadă la telefon”, după cum ș� i-a

Ajungând elev la Lakeside, Bill Gates a avut un noroc

Cu ani î�n urmă, l-am î�ntrebat pe economistul Robert Shiller,

— Ce aț�i vrea să aflaț�i despre investiț�ii, deș� i ș� tiț�i că nu

Ș� i eș� ecul – care poate fi orice, de la faliment până la

este pus, de obicei, pe seama deciziilor proaste, î�n timp ce

norocului, care au î�mpins acț�iunile î�ntr-o direcț�ie sau î�n alta.

Cornelius Vanderbilt tocmai î�ncheiase o serie de contracte

infracț�iunile flagrante ca î�nsuș� ire antreprenorială. Nu ne-ar

Benjamin Graham este cunoscut drept unul dintre cei

* GEICO (Government Employees Insurance Company) este o filială

INTRODUCERE: Cel mai mare spectacol de pe Pământ 11