Cu Un Pas Inaintea Wall Street Ebook

CU UN PAS ÎNAINTEA WALL STREET
One Up On Wall Street

Copyright © 1989 by Peter Lynch
Originally published by Simon & Schuster, Inc..
© 2022 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
Tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro
Traducător: Alexandra Țabără

Redactor: Ines Simionescu
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Editor: Maria Nicula
Coperta: Alexandra Ilie
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

LYNCH, PETER
Cu un pas înaintea Wall Street / Peter Lynch & John Rothchild; trad.:
Alexandra Ţabără. - Bucureşti: ACT şi Politon, 2022
ISBN 978-630-303-094-4
I. Rothchild, John
II. Ţabără,Alexandra (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tu-
turor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de
titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să
o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și
lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la
crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Îm-
părtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care
le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.
PETER LYNCH
și John Rothchild
CU UN PAS
ÎNAINTEA
WALL STREET
Cum să folosești ceea ce știi deja
pentru a face bani în piață
Traducere din limba engleză de

ALEXANDRA ȚABĂRĂ
2022
Lui Carolyn, soția mea și cea mai bună prietenă de peste
douăzeci de ani, al cărei sprijin și ale cărei sacrificii au fost
de o importanță capitală pentru mine.
Copiilor mei, Mary, Annie și Beth, a căror dragoste una
pentru cealaltă și pentru părinții lor a însemnat foarte mult.
Colegilor mei de la Fidelity Investments, ale căror efor-
turi suplimentare au făcut posibile performanțele fondului
Magellan, dar care n-au primit niciuna dintre aprecierile
publicului.
Celor peste un milion de acționari de la Magellan, care
mi-au încredințat economiile lor și care mi-au trimis mii de
scrisori și mi-au dat mii de telefoane de-a lungul anilor, con-
solându-mă în timpul perioadelor de declin al pieței și amin-
tindu-mi că viitorul va arăta bine.
Lui Dumnezeu cel sfânt, pentru toate lucrurile incredi-
bile cu care m-a binecuvântat în viață.
CUPRINS
Introducere la ediț�ia mileniului 9

Prolog: Notă din Irlanda 43
Introducere: Avantajele banilor proș� ti 49
Partea I PREGĂTIREA PENTRU A INVESTI

1 Formarea unui investitor 73
2 Oximoroanele de pe Wall Street 87
3 Este sau nu un joc de noroc? 109
4 Cum să treci testul oglinzii 125
5 Este o piaț�ă bună? Nu î�ntreba, te rog 135
Partea a II-a ALEGEREA CÂȘTIGĂTORILOR

6 La vânătoare de 10-bagger 151
7 Am luat-o, am luat-o – ce este? 167
8 Acț�iunile perfecte, ce afacere bună! 203
9 Acț�iuni pe care le-aș� evita 233
10 Câș� tiguri, câș� tiguri, câș� tiguri 253
11 Exerciț�iul de două minute 273
12 Colectarea informaț�iilor 287
13 Câteva cifre renumite 313
14 Reverificarea poveș� tii 351
15 Ultima listă de verificare 359
Partea a III-a PERSPECTIVA PE TERMEN LUNG
16 Crearea unui portofoliu 373
17 Cel mai bun moment pentru a cumpăra ș� i a
vinde 385
18 Top 12 cele mai stupide (ș� i mai periculoase)
lucruri care se spun despre preț�urile
acț�iunilor 407
19 Contracte de opț�iune ș� i futures ș� i vânzarea
î�n lipsă 425
20 50.000 de francezi se pot î�nș� ela 435
Epilog: Prins cu pantalonii pe tine 453

Mulț�umiri 457
Introducere la
ediția mileniului
Această carte a fost scrisă pentru a î�ncuraja ș� i a oferi infor-

maț�ii esenț�iale investitorului individual. Cine ar fi crezut că
avea să fie retipărită de treizeci de ori ș� i să se vândă î�n peste
un milion de exemplare? Deș� i această ediț�ie, care este ș� i cea
mai recentă, apare la 11 ani de la prima, sunt convins că
principiile care m-au ajutat să obț�in rezultate bune î�n cazul
Fondului Fidelity Magellan se aplică ș� i î�n ziua de azi inves-
tiț�iilor î�n acț�iuni.
A trecut o perioadă cu adevărat remarcabilă de când
cartea Cu un pas înaintea Wall Street a ajuns pe rafturile
librăriilor î�n anul 1989. Î� n mai 1990, am plecat de la Ma-
gellan, iar experț�ii î�n domeniu au spus că a fost o miș� care
genială. M-au felicitat că am părăsit scena la momentul po-
trivit – chiar î�nainte de prăbuș� irea pieț�ei de tip bull*. Pe
moment, pesimiș� tii au părut deș� tepț�i. Principalele bănci ale
ț�ării erau î�n pragul insolvenț�ei, iar câteva chiar au dat fali-
ment. La î�nceputul toamnei, Irakul se pregătea de război.
Bursa a suferit unul dintre cele mai mari declinuri din
* Bull Market, în original; se caracterizează prin creșterea prețurilor

și a cumpărării de active. Situația este adesea auto-susținută datorită
faptului că această creștere a prețurilor determină investitorii să cum-
pere active care, la rândul lor, consolidează trendul ascendent. (n. ed.)
10 Peter Lynch & John Rothchild
istoria recentă. Dar, apoi, războiul a fost câș� tigat, sistemul

bancar a supravieț�uit, iar bursa ș� i-a revenit.
Ș� i ce revenire! Indicele Dow* are o valoare de peste
patru ori mai mare î�ncepând din octombrie 1990, de la un
nivel de 2.400 la 11.000 sau mai mult – cel mai bun dece-
niu pentru bursă din secolul XX. Aproape 50% dintre gos-
podăriile americane deț�in acț�iuni sau fonduri mutuale, faț�ă
de 32% î�n 1989. Piaț�a, î�n general, a creat o avere nouă î�n
valoare de 25 de trilioane de dolari, etalată î�n fiecare oraș�
mic sau mare. Dacă această situaț�ie se va menț�ine, cineva va
scrie o carte intitulată Miliardarul de vizavi.
Peste 4 trilioane de dolari din această avere nouă au
fost investiț�i î�n fonduri mutuale, faț�ă de 275 de miliarde de
dolari î�n 1989. Mie mi-a convenit prosperitatea aceasta de
fonduri, deoarece ș� i eu administram un fond. Dar asta î�n-
seamnă ș� i că mulț�i investitori amatori au ales prost. Dacă
s-ar fi descurcat mai bine pe cont propriu pe această piaț�ă
de tip bull nemaipomenită, nu ar fi migrat către fonduri î�n
aceeaș� i măsură î�n care au făcut-o. Poate că informaț�iile din
carte î�i vor conduce pe unii dintre aceș� ti investitori rătăciț�i
pe o cale mai profitabilă.
De când am plecat de la Magellan, ș� i eu am devenit in-
vestitor individual. Î�n plan caritabil, strâng bani pentru a le
oferi burse la ș� coli catolice din Boston copiilor din carti-
erele sărace, indiferent de religie. Î� n afară de asta, lucrez
cu jumătate de normă la Fidelity ca administrator fiduciar
ș� i instructor/consultant pentru tinerii analiș� ti financiari.
* Dow Jones Industrial Average este unul dintre cei mai cunoscuți in-
dici bursieri din lume. Indicele, calculat pentru prima oară pe 26 mai
1896, urmărește evoluția celor mai importante 30 de blue chip-uri din
Statele Unite. (n. ed.)
Cu un pas înaintea Wall Street 11
Î�n ultima vreme, am de cel puț�in treizeci de ori mai mult

timp liber, ș� i petrec mai mult timp cu familia, acasă ș� i peste
hotare.
Dar destul despre mine. Să ne î�ntoarcem la subiectul
meu preferat: acț�iunile. De la î�nceputul acestei pieț�e de tip
bull, î�n august 1982, am asistat la cea mai mare explozie a
preț�urilor acț�iunilor din istoria Statelor Unite, indicele Dow
ajungând la o valoare de 15 ori mai mare. Î� n jargonul lui
Lynch, asta î�nseamnă „15-bagger”*. Sunt obiș� nuit să dau
peste 15-bagger î�ntr-o diversitate de companii de succes,
î�nsă 15-bagger pe piaț�a de acț�iuni î�n general reprezintă o
rentabilitate uluitoare. Gândeș� te-te că, de la maximul atins
î�n anul 1929 ș� i până î�n 1982, indicele Dow a produs numai
4-bagger: o creș� tere de la 248 la 1.046 î�ntr-o jumătate de
secol! Î�n ultima vreme, preț�urile acț�iunilor au crescut tot
mai mult ș� i cu o viteză tot mai mare. A durat opt ani ș� i pa-
tru luni până când indicele Dow ș� i-a dublat valoarea, de la
2.500 la 5.000, respectiv numai trei ani ș� i jumătate pentru
a-ș� i dubla valoarea de la 5.000 la 10.000. Din 1995 până
î�n 1999, am asistat la un eveniment fără precedent: cinci
ani consecutivi î�n care acț�iunile au oferit un randament de
peste 20%. Niciodată până atunci piaț�a nu mai î�nregistrase
câș� tiguri de 20% mai mult de doi ani consecutivi.
Cea mai mare piaț�ă de tip bull de pe Wall Street i-a re-
compensat pe î�ncrezători ș� i i-a derutat pe sceptici î�ntr-o
măsură atât de mare î�ncât niciuna dintre cele două tabere
nu ș� i-ar fi putut imagina î�n perioada deprimantă de la î�n-
ceputul anilor 1970, când am preluat conducerea fondului
Magellan. Î�n acel punct de minus, investitorii demoralizaț�i
* În original, fifteenbaggers – acțiunile care înregistrează o creștere de

cincisprezece ori mai mare față de investiția inițială. (n. trad.).
au fost nevoiț�i să-ș� i reamintească faptul că pieț�ele de tip

bear* nu durează o veș� nicie ș� i că cei răbdători ș� i-au păstrat
acț�iunile ș� i fondurile mutuale pe perioada de cincispreze-
ce ani cât i-a trebuit indicelui Dow ș� i altor indici de piaț�ă să
ajungă din nou la preț�urile atinse la mijlocul anilor 1960.
Î�n ziua de azi, merită să ne reamintim că nici pieț�ele de tip
bear nu durează o veș� nicie ș� i că răbdarea este necesară î�n
ambele situaț�ii.
La pagina 442 din această carte, afirm că divizarea com-
paniei ATT î�n 1984 a î�nsemnat, poate, cea mai importantă
dezvoltare din cadrul bursei de capital de la acea vreme.
Î� n ziua de azi, i-a luat locul internetul ș� i, până î�n prezent,
acesta mă depăș� eș� te. Am fost mereu un tehnofob. Experien-
ț�a mea demonstrează că nu trebuie să fii î�n pas cu moda ca
să ai succes ca investitor. De fapt, majoritatea investitorilor
de seamă pe care î�i cunosc (Warren Buffett, de exemplu)
sunt tehnofobi. Nici ei, nici eu nu cumpărăm ce nu î�nț�ele-
gem. Î�nț�eleg Dunkin’ Donuts ș� i Chrysler, drept pentru care
ambele ș� i-au găsit loc î�n portofoliul meu. Î�nț�eleg băncile,
instituț�iile financiare ș� i ruda lor apropiată, Fannie Mae**. Eu
nu intru pe internet. Nu am navigat niciodată pe el ș� i nici nu
am conversat cu nimeni prin intermediul lui. Fără ajutor
din partea experț�ilor (soț�ia ș� i copiii mei, de pildă), nici nu
aș� ș� ti să accesez internetul.
* Bear Market, în original; este caracterizată prin prețuri în scădere

și de vânzări sporite de active. Situația este adesea auto-susținută da-
torită faptului că scăderea prețurilor încurajează investitorii să vândă
active care, la rândul lor, exacerbează tendința descendentă. O scădere
a valorii de 20% sau mai mult, pentru o perioadă de cel puțin două luni,
este adesea considerată o intrare oficială pe o piață de tip bear. (n. ed.)
** Federal National Mortgage Association, companie de stat specializa-
tă în titluri garantate cu ipotecă. (n. trad.)
Î�n 1997, de Ziua Recunoș� tinț�ei, am stat la un lichior de

ouă î�n New York cu un prieten cu toleranț�ă la internet. I-am
spus că soț�iei mele, Carolyn, î�i place Dorothy Sayers, au-
toarea de romane poliț�iste. Prietenul meu s-a aș� ezat î�n faț�a
unui calculator din apropiere ș� i, din câteva clickuri, a afiș� at
toată lista de titluri semnate de Sayers, plus recenzii ale
clienț�ilor ș� i notele de la unu la cinci acordate cărț�ilor (pe
site-urile literare, autorii sunt cotaț�i la fel ca administratorii
de fonduri). Am cumpărat patru romane de Sayers pentru
Carolyn, am ales hârtia pentru î�mpachetarea cadoului, am
tastat adresa noastră de acasă, ș� i uite aș� a am mai bifat un
cadou de Crăciun de pe listă. Astfel am făcut eu cunoș� tinț�ă
cu Amazon.com.
Vei citi mai î�ncolo ș� i cum am descoperit, la masă sau la
cumpărături, unele dintre cele mai bune acț�iuni ale mele,
uneori cu mult î�nainte ca alț�i vânători profesioniș� ti de acț�iuni
să dea peste ele. Î�ntrucât Amazon se afla î�n spaț�iul ciberne-
tic, ș� i nu î�n spaț�iul mall-ului suburban, l-am ignorat. Nu era
vorba că nu aveam capacitatea de a î�nț�elege cum funcț�io-
nează – e o afacere la fel de uș� or de î�nț�eles ca o spălătorie.
Î�n plus, î�n 1997, compania avea un preț� rezonabil raportat
la perspectivele sale de reuș� ită ș� i era bine finanț�ată, dar nu
eram eu î�ndeajuns de flexibil pentru a vedea oportunitatea
prezentată sub această î�nfăț�iș� are nouă. Dacă m-aș� fi deran-
jat să mă documentez, aș� fi observat piaț�a uriaș� ă pentru
acest tip de cumpărături ș� i capacitatea companiei Amazon
de a o capta. Din păcate, nu am făcut asta. Î�ntre timp, numai
î�n 1998, Amazon ș� i-a î�nzecit valoarea acț�iunilor (cu vreo
„10-bagger” î�n vocabularul lui Lynch).
Amazon este una dintre cele pe puț�in 500 de companii
„.com” cărora le-au reuș� it levitaț�ii miraculoase. Î�n cercurile
.com ș� i ale î�naltei tehnologii, nu este un lucru neobiș� nuit ca

o companie publică nou lansată să î�nregistreze o creș� tere
de zece ori mai mare mai repede decât î�i ia lui Stephen King
să scrie un nou thriller. Aceste investiț�ii nu necesită multă
răbdare. Î� nainte de apariț�ia internetului, dura ceva până
când companiile se clasau pe poziț�ii cu câș� tiguri de miliar-
de de dolari. Acum, pot atinge estimări de miliarde de dolari
î�ncă dinainte de a realiza un profit sau, î�n anumite cazuri,
de a î�ncasa vreun venit. Dl Piaț�ă (un reprezentant fictiv al
acț�iunilor î�n general) nu aș� teaptă ca un site abia născut să-ș� i
demonstreze capacităț�ile î�n viaț�a reală la fel cum au făcut-o,
să zicem, Wal-Mart sau Home Depot î�n ultima generaț�ie.
Când vine vorba de acț�iunile î�n vogă de pe internet din
ziua de azi, principiile fundamentale sunt demodate. (Terme-
nul demodat este chiar el demodat, ceea ce dovedeș� te că ș� i
eu sunt demodat din moment ce î�l aduc î�n discuț�ie.) Apari-
ț�ia î�n sine a unui punct ș� i a unui .com, precum ș� i conceptul
incitant din spatele lor sunt de ajuns pentru a-i convinge
pe optimiș� tii din ziua de azi să plătească î�n avans pentru
un deceniu î�ntreg de dezvoltare ș� i prosperitate. Cumpără-
torii ulteriori plătesc preț�uri din ce î�n ce mai mari î�n baza
unor „elemente fundamentale” futuriste care se î�mbunătă-
ț�esc odată cu fiecare creș� tere bursieră.
Judecând după vânzările Maserati din Silicon Valley,
companiile .com sunt extrem de rentabile pentru antrepre-
norii care le listează la bursă ș� i pentru primii cumpărători,
care ies din scenă la momentul potrivit. Î�nsă aș� vrea să-i
avertizez pe cei care cumpără acț�iuni după ce acestea au
urcat. Oare are logică să investeș� ti î�ntr-o companie .com la
preț�uri care reflectă ani î�ntregi de creș� tere rapidă a câș� ti-
gurilor care s-ar putea sau s-ar putea să nu apară? După
cum am formulat î�ntrebarea, probabil ț�i-ai dat seama că

răspunsul meu este „nu”. Î�n cazul multor astfel de noi emi-
teri, preț�ul acț�iunilor se dublează, se triplează sau chiar se
cvadruplează î�n prima zi de tranzacț�ionare. Cu excepț�ia
cazului î�n care brokerul tău poate revendica un pachet
considerabil de acț�iuni la preț�ul iniț�ial de ofertă – un lucru
puț�in probabil, î�ntrucât ofertele legate de internet sunt
mai râvnite chiar decât biletele la Super Bowl –, vei rata un
procent mare din câș� tig. Poate vei rata chiar tot câș� tigul,
î�ntrucât unele companii .com ating preț�uri ridicate la primele
câteva sesiuni de tranzacț�ionare la care nu mai ajung nici-
odată după aceea.
Dacă te simț�i exclus din jubileul .com, aminteș� te-ț�i că
puț�ini investitori î�n companii .com se bucură de î�ntreaga
petrecere. Eș� ti indus î�n eroare dacă măsori progresul aces-
tor acț�iuni după un preț� iniț�ial la care majoritatea cumpă-
rătorilor nu au acces. Cei cărora le sunt alocate acț�iuni sunt
norocoș� i dacă primesc ș� i ei câteva.
Î�n ciuda satisfacț�iei instantanee care mă î�nconjoară, eu

am continuat să investesc după modelul clasic. Deț�in acț�iuni
î�n cazul cărora rezultatele depind de principii fundamen-
tale străvechi: o companie de succes pătrunde pe pieț�e noi,
câș� tigurile ei cresc, iar preț�ul acț�iunilor de asemenea. Sau
o companie cu probleme se bucură din nou de succes. Pariul
câș� tigător tipic din portofoliul lui Lynch (aleg î�n continuare
ș� i destule pachete de acț�iuni perdante!) dă roade, î�n general,
î�n decurs de trei până la zece ani sau chiar mai mult.
Ca urmare a lipsei câș� tigurilor pe tărâmul .com, majori-
tatea companiilor de acest gen nu pot fi clasificate î�n func-
ț�ie de etalonul clasic preț�/câș� tig. Cu alte cuvinte, nu există
niciun „c” î�n indispensabilul raport „p/c”. Neavând un raport

„p/c” pe care să-l urmărească, investitorii se concentrează
pe singura bucăț�ică de informaț�ie care apare peste tot: pre-
ț�ul acț�iunilor! Din punctul meu de vedere, preț�ul acț�iunilor
este informaț�ia cea mai puț�in utilă pe care o poț�i urmări, dar
este ș� i cea mai urmărită. Î�n 1989, când a fost scrisă cartea
Cu un pas înaintea Wall Street, pe Financial News Network,
rula o singură bandă î�n partea de jos a ecranului. Astăzi,
banda rulează pe diverse canale, î�n timp ce altele afiș� ează
chenare mici cu indicii Dow, S&P 500* etc. Inevitabil, cei care
schimbă des posturile ș� tiu la ce nivel s-a î�nchis bursa. Pe
portalurile cunoscute de pe internet, poț�i da click pe por-
tofoliul tău personalizat pentru a vedea ultimele oscilaț�ii
ale preț�urilor pentru fiecare pachet de acț�iuni. Sau poț�i afla
preț�urile acț�iunilor la linii telefonice care î�ncep cu 800, pe
pagere sau prin mesaje vocale.
Pentru mine, acest baraj de preț�uri transmite un mesaj
greș� it. Dacă firma mea preferată de pe internet vinde la
preț�ul de 30 de dolari acț�iunea, iar a ta vinde cu 10 dolari
acț�iunea, atunci oamenii care se concentrează pe preț�uri
vor spune că am o companie mai bună. Este o păcăleală
periculoasă. Preț�ul pe acț�iune pe care Dl Piaț�ă î�l plăteș� te azi
sau săptămâna viitoare nu-ț�i spune ce companie are cea
mai mare ș� ansă de a se bucura de succes după doi sau trei
ani pe autostrada de mare viteză a informaț�iilor. Dacă nu
* S&P 500 este un indice bursier care conține 500 de companii publice
mari, majoritatea americane. Este realizat de compania Standard & Poor’s,
divizie a McGraw-Hill. Din 2005, indicele ia în considerare numărul de
acțiuni cotate. În practică, multe dintre cele 500 de companii listate au
doar un impact limitat asupra performanței indicelui. Cele mai mari zece
fonduri de capital din S&P 500 aveau o pondere combinată de aproxi-
mativ 26,6% în indice la sfârșitul lunii iunie 2021. (n. ed.)
poț�i urmări decât o singură informaț�ie, atunci urmăreș� te

câș� tigurile – presupunând că firma î�n cauză obț�ine câș� tiguri.
După cum vei vedea î�n textul de faț�ă, eu subscriu vechiului
concept care spune că, mai devreme sau mai târziu, câș� ti-
gurile decid soarta investiț�iilor î�n titlurile de capital propriu.
Preț�urile acț�iunilor de azi, de mâine sau de săptămâna vii-
toare nu fac decât să î�ț�i distragă atenț�ia.
Internetul nu este nici pe departe prima inovaț�ie care a
schimbat lumea. Calea ferată, telefonul, maș� ina, avionul ș� i
televizorul au avut, la rândul lor, efecte revoluț�ionare asu-
pra omului obiș� nuit sau cel puț�in asupra a 25% dintre cei
mai prosperi oameni din lume. Aceste industrii noi au dus
la crearea unor companii noi, dintre care doar câteva au
supravieț�uit ș� i au obț�inut supremaț�ia î�n domeniu. Acelaș� i
lucru se va î�ntâmpla probabil ș� i cu internetul. Unul sau două
nume mari vor pune mâna pe teritoriu, aș� a cum a făcut
McDonald’s cu hamburgerii sau Schlumberger cu servicii-
le petroliere. Acț�ionarii acestor companii triumfătoare vor
prospera, î�n timp ce acț�ionarii companiilor codaș� e, ale ce-
lor care au ieș� it din joc sau care nu s-au ridicat la î�nălț�imea
aș� teptărilor vor pierde bani. Poate vei fi î�ndeajuns de isteț�
să alegi marile î�nvingătoare care sunt incluse î�n clubul exclu-
sivist al companiilor care câș� tigă un miliard de dolari pe an.
Deș� i o companie obiș� nuită .com nu a obț�inut câș� tiguri
până acum, poț�i efectua o analiză succintă care să î�ț�i ofere
o idee generală cu privire la cât va trebui să câș� tige compa-
nia pe viitor pentru a justifica preț�ul de azi al acț�iunilor. Să
luăm un caz ipotetic: PunctCom.com. Î�n primul rând, va
trebui să afli „capitalizarea de piaț�ă” (market cap, pe scurt,
î�n limba engleză) prin î�nmulț�irea numărului acț�iunilor afla-
te î�n circulaț�ie (să zicem 100 de milioane) cu preț�ul actual
al acț�iunilor (să zicem 100 de dolari pe acț�iune). 100 de mi-

lioane î�nmulț�it cu 100 este egal cu 10 miliarde de dolari,
aceasta fiind, aș� adar, capitalizarea de piaț�ă pentru Punct-
Com.com.
Indiferent î�n ce companie investeș� ti, urmăreș� ti creș� te-
rea capitalizării ei de piaț�ă. Asta nu se poate î�ntâmpla decât
î�n cazul î�n care cumpărătorii plătesc mai mult pe acț�iuni,
fapt care creș� te valoarea investiț� iei tale. Ț� inând cont de
acest lucru, î�nainte ca PunctCom.com să se transforme î�n
10-bagger, capitalizarea ei de piaț�ă trebuie să crească de
zece ori, de la 10 miliarde de dolari la 100 de miliarde de
dolari. După ce ț�i-ai stabilit capitalizarea de piaț�ă vizată,
trebuie să te î�ntrebi: cât trebuie să câș� tige PunctCom.com
pentru a susț�ine o evaluare de 100 de miliarde de dolari?
Ca să obț�ii un răspuns estimativ, poț�i aplica un raport gene-
ric preț�/câș� tig pentru o operaț�iune cu creș� tere rapidă – pe
piaț�a ameț�itoare a zilelor noastre, să zicem că ar fi de 40 de
ori câș� tigurile actuale.
Dă-mi voie să fac o paranteză aici. La pagina 266, men-
ț�ionez că anumite companii minunate devin investiț�ii ris-
cante când oamenii plătesc prea mult pentru ele, ș� i dau
McDonald’s ca exemplu A. Î�n 1972, acț�iunile au fost licitate
î�n mod riscant cu până la 50 de ori mai mult. Neavând cum
să „se ridice la î�nălț�imea acestor aș� teptări”, preț�ul a scăzut
de la 75 la 25 de dolari, o oportunitate de cumpărare la un
raport „mai realist” de 13.
Pe pagina următoare menț�ionez, de asemenea, raportul
preț�/câș� tig exorbitant de 500 pe care acț�ionarii l-au plătit
pentru Electronic Data Systems, companie deț�inută de mag-
natul Ross Perot. La un raport p/c de 500, am remarcat eu,
„ar dura cinci secole ca să î�ț�i recuperezi investiț�ia, dacă
profitul EDS ar rămâne constant”. Datorită internetului, un

raport p/c de 500 nu mai ș� ochează, lucru valabil ș� i pentru
un raport de 50 sau, î�n exemplul nostru teoretic, de 40 pen-
tru PunctCom.com.
Oricum ar fi, pentru a deveni o î�ntreprindere miliarda-
ră, putem estima că PunctCom.com ar trebui să câș� tige î�n
cele din urmă 2,5 miliarde de dolari pe an. Numai 33 de
corporaț�ii americane au câș� tigat mai mult de 2,5 miliarde
pe an î�n 1999, astfel că, pentru a ajunge aici, PunctCom.com
ar trebui să se î�nscrie î�n clubul exclusivist al marilor câș� ti-
gătoare, alături de companii precum Microsoft. Un lucru
rar î�ntâlnit, cu siguranț�ă.
Aș� dori să î�nchei această scurtă discuț�ie privind inter-
netul î�ntr-o notă pozitivă. Există trei modalităț�i de a investi
î�n această sferă î�n vogă fără să te agăț�i de o speranț�ă ș� i de
o capitalizare de piaț�ă extravagantă. Prima este o ramifi-
caț�ie a vechii strategii cu „târnăcoape ș� i lopeț�i”: î�n timpul
Goanei după aur*, majoritatea minerilor aspiranț�i au pier-
dut bani, dar oamenii care le vindeau târnăcoape, lopeț�i,
corturi ș� i blugi (Levi Strauss) au obț�inut un profit frumos.
Î�n prezent, poț�i căuta companii care nu operează î�n sfera
internetului, dar care beneficiază î�n mod indirect de pe
urma traficului online (firmele de curierat ar fi un exemplu
evident); sau poț�i investi î�n producătorii de comutatoare ș� i
alte dispozitive î�nrudite care menț�in traficul î�n miș� care.
A doua este aș� a-numitul „joc liber pe internet”. Acesta
se referă la î�ncorporarea unei firme online î�ntr-o com-
panie care nu operează î�n sfera internetului, cu câș� tiguri
* Goana după aur sau Febra aurului (Gold Rush, în lb. engleză) a avut

loc în secolul al XIX-lea în Australia, Brazilia, Canada, Africa de Sud și
Statele Unite. (n. ed.)
adevărate ș� i preț�uri rezonabile ale acț�iunilor. Nu dau nume

– poț�i să faci ș� i singur munca de detectiv –, dar mie câteva
jocuri libere mi-au reț�inut atenț�ia. Î�ntr-o situaț�ie obiș� nuită,
compania este evaluată la, să zicem, 800 de milioane de
dolari pe piaț�a de azi, î�n timp ce afacerea sa novice de pe
internet este estimată la 1 miliard de dolari, î�nainte să de-
monstreze cât de bună este. Dacă afacerea de pe internet
î�ș�i î�ndeplineș� te promisiunile, s-ar putea dovedi foarte pro-
fitabilă – acea parte a companiei se poate „autonomiza”
pentru a-ș� i tranzacț�iona propriile acț�iuni. Sau, dacă afa-
cerea de pe internet nu merge bine, faptul că este o anexă
a activităț�ii obiș� nuite a companiei protejează investitorii î�n
cazul unor posibile pierderi.
A treia este beneficiul tangenț�ial, care se referă la situa-
ț�ia î�n care o î�ntreprindere tradiț�ională, de modă veche, be-
neficiază de pe urma folosirii internetului pentru a reduce
costurile, a optimiza operaț�iunile, a deveni mai eficientă ș� i,
prin urmare, mai profitabilă. Cu o generaț�ie î�n urmă, s-au
instalat scanere î�n supermarketuri. Acestea au redus furtu-
rile, au î�mbunătăț�it controlul inventarelor ș� i au reprezentat
un avantaj uriaș� pentru lanț�urile de supermarketuri.
Pe viitor, internetul ș� i slujitorii săi vor crea poveș� ti de
succes extraordinare, dar î�n momentul de faț� ă nu avem
decât aș� teptări extraordinare ș� i o stabilire ineficientă a
preț� urilor. S-ar putea ca unele companii evaluate astăzi
la 500 de milioane de dolari să fie triumfătoare, î�n timp ce
altele evaluate la 10 miliarde de dolari să nu valoreze nicio
para chioară. Pe măsură ce aș� teptările se transformă î�n re-
alitate, î�nvingătorii vor fi mai evidenț�i decât sunt î�n ziua de
azi. Investitorii care observă asta vor avea timp să profite
de „avantajul” lor.
Să revenim la Microsoft, o companie cu 100-bagger pe

care am trecut-o cu vederea. Alături de Cisco ș� i Intel, acest
colos al î�naltei tehnologii a postat câș� tiguri explozive aproa-
pe de la î�nceput. Microsoft a fost listată la bursă î�n 1986 cu
preț�ul de 15 cenț�i pe acț�iune. Trei ani mai târziu, puteai
cumpăra o acț�iune cu mai puț�in de 1 dolar, iar de atunci
î�ncolo a î�nregistrat o creș� tere de 80 de ori mai mare. (Acț�i-
unile au fost „fracț�ionate” de mai multe ori de-a lungul tim-
pului, aș� a că acț� iunile originale nu s-au vândut practic
niciodată cu 15 cenț�i – pentru mai multe explicaț�ii, vezi
nota de subsol de la pagina 54.) Dacă ai optat pentru abor-
darea specifică statului Missouri, de tipul „arată-mi ce poț�i”,
ș� i ai aș� teptat să cumperi acț�iuni Microsoft abia după trium-
ful său cu Windows 95, tot ai câș� tigat de ș� apte ori suma
investită. Nu trebuia să fii programator ca să observi pre-
zenț�a Microsoft oriunde te uitai. Mai puț�in î�n livada Apple*.
Î�n rest, toate calculatoarele noi erau echipate cu sistemul
de operare Microsoft ș� i cu Microsoft Windows. Apple-urile
î�ș�i pierdeau puterea de atracț�ie. Cu cât erau mai multe com-
putere care foloseau Windows, cu atât mai mult specialiș� tii
î�n software concepeau programe pentru Windows, ș� i nu
pentru Apple. Apple a fost î�nghesuită î�ntr-un colț� , unde
vindea harduri pentru 7-10% din piaț�ă.
Î�ntre timp, producătorii de harduri care foloseau pro-
grame Microsoft (Dell, Hewlett-Packard, Compaq, IBM etc.)
duceau lupte aprige legate de preț�uri pentru a vinde mai
multe unităț�i. Acest conflict neî�ncetat le-a afectat câș� tigu-
rile, dar Microsoft nu a avut de suferit. Compania lui Bill
Gates nu opera î�n sectorul producț�iei de harduri; ea vindea
„combustibilul” care alimenta aceste unităț�i.
* Joc de cuvinte: apple înseamnă „măr”. (n. trad.)

Cisco este un alt jucător extraordinar. Preț�ul acț�iunilor

sale este de 480 de ori mai mare faț�ă de cel din anul 1990,
când compania a fost listată la bursă. Am trecut cu vederea
acest î�nvingător incredibil din motivele obiș� nuite, dar pro-
babil că mulț�i oameni l-au remarcat. Î�ntreprinderile angajau
firma Cisco pentru a le ajuta să-ș� i conecteze calculatoarele
î�n reț�ea; apoi, facultăț�ile angajau firma Cisco pentru insta-
larea de calculatoare î�n căminele studenț�eș� ti. Studenț�ii, pro-
fesorii ș� i părinț�ii veniț�i î�n vizită puteau observa această
noutate. Poate că unii dintre ei s-au î�ntors acasă, s-au inte-
resat ș� i au cumpărat acț�iuni.
Am adus î�n discuț�ie Microsoft ș� i Cisco pentru a adăuga
exemple contemporane care să ilustreze una dintre ideile
centrale ale cărț�ii. Un investitor amator î�i poate alege pe
marii î�nvingători de mâine, dacă acordă atenț�ie progrese-
lor î�nregistrate la locul de muncă, la mall, î�n saloanele de
prezentare auto, la restaurant, oriunde î�ș�i face debutul o
nouă firmă promiț�ătoare. Dacă tot dezbatem acest subiect,
este necesar să clarific un lucru.
Charles Barkley, un jucător de baschet cunoscut pentru
faptul că vorbea pe ș� leau, a susț�inut la un moment dat că a
fost citat greș� it î�n propria sa autobiografie. Eu nu susț�in că
am fost citat greș� it î�n cartea asta, dar am fost interpretat
greș� it cu privire la un aspect esenț�ial. Iată dezminț�irea mea:
Peter Lynch nu te sfătuieș� te să cumperi acț�iuni la ma-
gazinul tău preferat doar pentru că î�ț�i place să faci cum-
părături acolo, nici să cumperi acț�iunile unui producător
doar pentru că fabrică produsul tău preferat sau ale unui
restaurant pentru că î�ț�i place mâncarea pe care o serveș� te.
Faptul că î�ț�i place un magazin, un produs sau un restaurant
este un motiv bun pentru ca o companie să î�ț�i capteze
interesul ș� i să o pui pe lista pentru documentare, dar nu

este un motiv î�ndeajuns de î�ntemeiat pentru a deț�ine acț�i-
uni la firmele respective! Nu investi niciodată î�ntr-o com-
panie î�nainte să te documentezi î�n privinț�a ș� anselor ei de
câș� tig, a condiț�iei financiare, a poziț�iei faț�ă de concurenț�ă,
a planurilor de extindere etc.
Dacă ai o companie de retail, un alt factor esenț�ial î�n
cadrul analizei este să descoperi dacă firma se apropie de
sfârș� itul etapei sale de extindere – ceea ce eu numesc „ulti-
ma repriză” a meciului. Dacă o companie precum Radio
Shack sau Toys „R” Us ș� i-a deschis filiale î�n 10% din ț�ară,
are alte perspective comparativ cu situaț�ia î�n care ar avea
magazine î�n 90% din ț�ară. Trebuie să urmăreș� ti de unde
va veni creș� terea pe viitor ș� i când este probabil să
î�ncetinească.
***
Nu s-a î�ntâmplat nimic care să-mi zdruncine convin-

gerea că un amator are mai multe avantaje faț�ă de un spe-
cialist î�n administrarea de fonduri. Î�n 1989, specialiș� tii se
bucurau de un acces mai rapid la informaț�ii de calitate su-
perioară, dar acum decalajul informaț�ional a dispărut. Cu
un deceniu î�n urmă, amatorii puteau obț�ine informaț�ii des-
pre o companie î�n trei feluri: de la compania î�n sine, din
fiș� ele de cercetare ale Value Line sau Standard & Poor’s sau
din rapoarte scrise de analiș� ti interni de la firma de brokeraj
la care aveau cont amatorii. Aceste rapoarte erau adesea
trimise prin poș� tă de la sediile centrale ale firmelor ș� i dura
zile î�ntregi ca informaț�iile să ajungă la destinaț�ie.
Î�n prezent, sunt disponibile online nenumărate rapoar-
te ale analiș� tilor, putând fi accesate după placul inimii prin
orice motor de căutare. Alertele cu noutăț�i privind compa-

niile tale preferate î�ț�i sunt livrate automat pe e-mail. Poț�i
afla dacă persoanele care au acces la informaț�ii privilegi-
ate cumpără sau vând ori dacă un pachet de acț�iuni a fost
cotat mai bine sau mai slab de firmele de brokeraj. Poț�i folo-
si filtre personalizate pentru a căuta acț� iuni cu anumite
caracteristici. Poț�i urmări fonduri mutuale de toate feluri-
le, să le compari rezultatele ș� i să găseș� ti numele primelor
zece pachete de acț�iuni î�n care au investit. Poț�i da click pe
secț�iunea „notă de informare” ataș� ată versiunilor online ale
publicaț�iilor Wall Street Journal ș� i Barron’s ș� i să obț�ii pe loc
o evaluare a aproape oricărei companii listate la bursă. Poț�i
accesa apoi rubrica „Zack’s” ș� i să ai acces la un rezumat al
clasificărilor tuturor analiș� tilor care urmăresc un anumit
pachet de acț�iuni.
Tot datorită internetului, costul cumpărării ș� i vânzării
acț�iunilor s-a redus drastic pentru investitorii mici, la fel
cum a fost redus ș� i pentru investitorii instituț�ionali î�n 1975.
Tranzacț�iile online au presat firmele tradiț�ionale de bro-
keraj să scadă comisioanele ș� i tarifele pentru tranzacț�ii,
continuând un curent care a î�nceput odată cu brokerii de
discount acum două decenii.
Poate te î�ntrebi cum s-au schimbat obiceiurile mele
legate de investiț�ii de când am părăsit fondul Magellan. Î�n
loc să urmăresc mii de companii, acum urmăresc vreo 50.
(Fac parte î�n continuare din comitetele de investitori de la
diferite fundaț� ii ș� i grupuri caritabile, dar î�n toate aceste
cazuri angajăm manageri de portofolii ș� i î�i lăsăm pe ei să
aleagă acț�iunile.) Poate că investitorii î�n pas cu moda con-
sideră că portofoliul familiei Lynch ș� i-ar avea locul la Socie-
tatea de Antichităț�i din New England. Acesta conț�ine câteva
acț�iuni la instituț�ii financiare pe care le-am cumpărat la pre-

ț�uri derizorii î�ntr-o perioadă î�n care erau subapreciate ca
valoare. Acț�iunile respective au avut un parcurs remarca-
bil ș� i î�ncă mai păstrez unele dintre ele. (Când vinzi acț�iuni
cu valori î�n creș� tere pe termen lung, ai parte de o fiscalita-
te mai redusă din partea IRS*, care percepe un impozit de
20% din profit.) Deț�in, de asemenea, mai multe companii
cu un potenț�ial mare de creș� tere pe care le am din anii 1980
ș� i câteva din anii 1970. Aceste afaceri continuă să prospere,
î�nsă acț�iunile par să aibă î�n continuare preț�uri rezonabile.
Î�n afară de asta, î�ncă mai ț�in o rezervă generoasă de rebu-
turi care se vând la un preț� mult mai mic decât cel la care
le-am cumpărat. Nu păstrez aceste companii dezamăgitoare
pentru că sunt î�ncăpăț�ânat sau nostalgic, le păstrez pentru
că situaț�ia lor financiară este acceptabilă ș� i sunt dovezi că
urmează vremuri mai bune.
Rebuturile î�mi amintesc ș� i de un aspect important: nu
trebuie să faci bani de pe urma fiecărui pachet de acț�iuni
pe care î�l alegi. Din experienț�a mea, ș� ase din zece pachete
de acț�iuni de succes dintr-un portofoliu pot oferi un rezul-
tat satisfăcător. De ce? Pentru că pierderile se limitează la
suma pe care o investeș� ti î�n fiecare pachet de acț�iuni (nu
pot scădea mai jos de zero), î�n timp ce câș� tigurile nu au o
limită absolută. Dacă investeș� ti 1.000 de dolari î�ntr-un re-
but, î�n cel mai rău caz pierzi 1.000 de dolari. Dar dacă in-
vesteș� ti 1.000 de dolari î�n acț�iuni cu rezultate foarte bune,
poț�i câș� tiga 10.000, 15.000, 20.000 de dolari ș� i chiar mai
mult pe parcursul mai multor ani. Pentru a te bucura de o
viaț�ă î�ntreagă de investiț�ii reuș� ite, nu ai nevoie decât de
* IRS – Internal Revenue Services; este Serviciul Federal de Adminis-

trare Fiscală (Taxe și impozite americane). (n. ed.)
câț�iva mari î�nvingători, iar plusurile generate de ei vor com-

pensa minusurile din acț�iunile care nu generează rezulta-
tele dorite.
Dă-mi voie să î�ț�i prezint o situaț�ie actualizată cu privire
la două companii pe care nu le deț�in, dar despre care am
discutat î�n această carte: Bethlehem Steel ș� i General Elec-
tric. Ambele ne î�nvaț�ă o lecț�ie utilă. Am menț�ionat că acț�i-
unile de la Bethlehem, o companie cu posibilităț�i financiare
importante ș� i care dă semne de î�mbătrânire, sunt î�n scăde-
re din 1960. Se pare că o companie veche ș� i celebră poate
oferi rezultate la fel de proaste pentru investitori ca o com-
panie nou î�nființ� ată ș� i instabilă. Bethlehem, altădată un
simbol al puterii americane la nivel global, a continuat să
dezamăgească. Acț�iunile se vindeau cu 60 de dolari î�n 1958,
iar î�n 1989 deja scăzuseră la 17 dolari, pedepsind ș� i acț�io-
narii loiali ș� i vânătorii de preț�uri mici care credeau că au
dat peste un chilipir. Din 1989, preț�ul a scăzut din nou, de
la 17 dolari la numere alcătuite dintr-o singură cifră, dove-
dind că o acț�iune ieftină poate oricând să se ieftinească ș� i
mai tare. Î� ntr-o bună zi, s-ar putea ca Bethlehem Steel să
crească din nou. Dar presupunerea aceasta î�nseamnă do-
rinț�ă, nu investiț�ie.
Am recomandat General Electric la o emisiune de la
televiziunea naț�ională (pe atunci era cotată la 10-bagger),
dar î�n carte menț�ionez că, având î�n vedere dimensiunea
companiei (39 de miliarde de dolari ca valoare de piaț�ă;
profituri anuale de 3 miliarde de dolari), ar fi greu ca aceste
profituri să crească î�ntr-un ritm rapid. De fapt, compania
care dă viaț�ă lucrurilor bune* a oferit câș� tiguri mai mari
* „We Bring Good Things to Life” este un slogan celebru folosit de com-
pania General Electric între anii 1979 și 2003. (n. trad.).
pentru acț�ionari decât anticipasem eu. Î�n ciuda ș� anselor

potrivnice, sub conducerea î�nț�eleaptă a lui Jack Welch, acest
gigant corporatist a pornit î�ntr-un galop profitabil. Welch,
care ș� i-a anunț�at recent retragerea din funcț�ie, a obț�inut
performanț�e de vârf la fiecare dintre numeroasele divizii
ale companiei GE, folosind numerar pentru a cumpăra afa-
ceri noi ș� i a răscumpăra acț�iuni. Triumful GE din anii 1990
demonstrează cât de important este să urmăreș� ti atent po-
vestea unei companii.
Răscumpărarea acț�iunilor provoacă o altă schimbare

importantă la bursă: dividendele devin o specie pe cale de
dispariț�ie. Scriu despre importanț�a lor la pagina 323, dar
vechea metodă de recompensare a acț�ionarilor pare să fi
î�mpărtăș� it aceeaș� i soartă cu cea a dihorului cu picioare
negre. Partea proastă a dispariț�iei dividendelor este că
cecurile pe care le primeau regulat prin poș� tă le ofereau
investitorilor o sursă de venit, dar ș� i un motiv pentru a-ș� i
păstra acț�iunile î�n perioadele î�n care preț�urile acestora nu
erau rentabile. Î�nsă î�n 1999, randamentul dividendelor la
cele 500 de companii din cadrul indicelui S&P 500 s-a pră-
buș� it, ajungând la cea mai mică valoare de la cel de-al Doilea
Război Mondial î�ncoace: aproape 1%.
Este adevărat că ratele dobânzilor sunt mai mici acum
decât î�n 1989, drept pentru care ne-am aș� tepta ș� i ca ran-
damentul obligaț�iunilor ș� i dividendele acț�iunilor să fie mai
scăzut. Pe măsură ce preț�urile acț�iunilor cresc, randamentul
dividendelor scade î�n mod firesc. (Dacă o acț�iune de 50 de
dolari generează un dividend de 5 dolari, randamentul
este de 10%; când preț�ul acț�iunii ajunge la 100 de dolari,
randamentul este de 5%.) Totodată, companiile nu î�ș�i mai

măresc dividendele cum o făceau odinioară.
După cum remarca The New York Times (7 octombrie
1999): „Neobiș� nuit este faptul că economia o duce atât de
bine, deș� i companiile sunt din ce î�n ce mai puț�in dispuse
să-ș� i sporească dividendele”. Î�n trecutul nu prea î�ndepăr-
tat, atunci când o companie matură ș� i sănătoasă î�ș�i mărea
î�n mod curent dividendele, era semn de prosperitate. Redu-
cerea dividendelor sau faptul că nu erau mărite î�nsemna
că existau probleme. Î�n ultima vreme, companiile sănătoase
se zgârcesc la dividende ș� i folosesc banii pentru a-ș� i răs-
cumpăra acț�iunile, după modelul General Electric. Redu-
cerea rezervei de acț�iuni creș� te câș� tigurile pe acț�iune, fapt
ce recompensează acț�ionarii, deș� i aceș� tia î�ș�i î�ncasează re-
compensa abia după ce vând.
Responsabil pentru dividendele pe cale de dispariț�ie
este nimeni altul decât Guvernul Statelor Unite, care impo-
zitează profiturile companiilor, apoi impozitează dividen-
dele companiilor la rată integrală pentru un aș� a-zis venit
non-salarial. Pentru a-ș� i ajuta acț�ionarii să evite această
impozitare dublă, companiile au renunț�at la dividende î�n
favoarea strategiei răscumpărării, care creș� te preț�ul acț�iu-
nilor. Această strategie supune acț�ionarii la impozite mă-
rite pe câș� tigurile de capital dacă î�ș�i vând acț�iunile, î�nsă
câș� tigurile de capital pe termen lung sunt impozitate la
jumătate din rata impozitelor obiș� nuite pe venit.
Apropo de câș� tigurile pe termen lung, î�n 11 ani de
discursuri la prânzuri ș� i dineuri oficiale, i-am rugat pe cei
prezenț�i să ridice mâna dacă „sunt investitori î�n acț�iuni pe
termen lung”. Până î�n prezent, votul este unanim – toț�i
sunt investitori pe termen lung, chiar ș� i agenț�ii de bursă
privaț�i care speculează preț�ul acț�iunilor prin cumpărarea

ș� i vânzarea lor î�n aceeaș� i zi, aflaț�i î�n public ș� i care ș� i-au luat
câteva ore libere. Investiț�iile pe termen lung au devenit atât
de populare î�ncât este mai uș� or să recunoș� ti că eș� ti depen-
dent de cocaină decât că eș� ti investitor pe termen scurt.
Ș� tirile legate de bursa de valori erau iniț�ial greu de
aflat (î�n anii 1970 ș� i la î�nceputul anilor 1980), apoi uș� or de
aflat (la sfârș� itul anilor 1980), după care era greu să te mai
fereș� ti de ele. Vremea financiară este urmărită la fel de
î�ndeaproape ca starea vremii: urcări, coborâri, niveluri
scăzute, turbulenț�e ș� i speculaț�ii nesfârș� ite cu privire la ce
urmează ș� i cum poate fi gestionată situaț�ia. Oamenii sunt
sfătuiț�i să gândească pe termen lung, dar comentariile con-
stante cu privire la fiecare oscilaț�ie î�i neliniș� tesc ș� i î�i silesc
să se concentreze pe ceea ce se î�ntâmplă pe termen scurt.
Este dificil să nu acț�ioneze ca atare. Dacă ar exista o moda-
litate de a evita obsesia faț�ă de cele mai recente suiș� uri ș� i
coborâș� uri ș� i de a verifica preț�urile acț�iunilor doar o dată
la ș� ase luni, să zicem, aș� a cum î�ț�i verifici ș� i uleiul la maș� ină,
poate că investitorii ar fi mai relaxaț�i.
Nimeni nu crede î�n investiț�iile pe termen lung cu mai
multă ardoare decât mine, dar, la fel ca î�n cazul Regulii de
Aur, este mai uș� or să dai lecț�ii decât să acț�ionezi î�n confor-
mitate cu ele. Chiar ș� i aș� a, generaț�ia actuală de investitori
ș� i-a păstrat î�ncrederea ș� i a rămas pe poziț�ii î�n timpul tutu-
ror corecț�iilor menț�ionate mai sus. Judecând după apelurile
de rambursare de la vechiul meu fond, Fidelity Magellan,
clienț�ii au fost deosebit de afabili î�n privinț�a asta. Numai
un mic procent dintre ei ș� i-au retras investiț�iile î�n timpul
pieț�ei de tip bear din 1990, provocată de criza cu Saddam
Hussein.
Datorită brokerilor privaț�i, care cumpără ș� i vând î�n

aceeaș� i zi, ș� i a câtorva dintre administratorii profesioniș� ti
de fonduri de investiț�ii, acț�iunile trec î�n prezent din mână
î�n mână cu o viteză incredibilă. Î�n 1989, tranzacț�ionarea a
300 de milioane de acț�iuni reprezenta o ș� edinț�ă trepidantă
la Bursa de Valori din New York; î�n ziua de azi, 300 de
milioane sunt doar un interludiu liniș� tit, iar media este de
800 de milioane. Oare brokerii privaț�i care cumpără ș� i vând
î�n aceeaș� i zi l-au făcut să se cutremure pe Domnul Piaț�ă?
Oare comerț�ul activ pe indicii bursieri a avut ceva de-a face
cu asta? Oricare ar fi cauza (eu consider brokerii privaț�i
care cumpără ș� i vând î�n aceeaș� i zi un factor major), tran-
zacț�iile frecvente au făcut bursele de valori mai instabile.
Acum un deceniu, rar se î�ntâmpla ca preț�urile acț�iunilor să
urce sau să coboare cu mai mult de 1% î�ntr-o singură ș� edin-
ț�ă de tranzacț�ionări. Î�n prezent, avem fluctuaț�ii de 1% de
mai multe ori pe lună.
Apropo, probabilitatea de a-ț�i câș� tiga existenț�a din
tranzacț�ii de cumpărare ș� i vânzare î�n aceeaș� i zi este cam
aceeaș� i cu probabilitatea de a-ț�i câș� tiga existenț�a din pa-
riurile la cursele de cai, la mesele de blackjack sau la jocul
de poker online. De fapt, tranzacț�iile de cumpărare ș� i vân-
zare î�n aceeaș� i zi mi se par un fel de cazinouri la domiciliu.
Dezavantajul cazinoului la domiciliu este birocraț�ia. Dacă
faci 20 de tranzacț�ii pe zi, poț�i î�nsuma 5.000 de tranzacț�ii
pe an, iar toate acestea trebuie î�nregistrate, catalogate ș� i de-
clarate la IRS. Aș� a că tranzacț�iile de cumpărare ș� i vânzare
î�n aceeaș� i zi î�nseamnă un cazinou care î�ntreț�ine o grămadă
de contabili.
Oamenii care vor să ș� tie cum au mers lucrurile la bursă
î�ntr-o zi oarecare î�ntreabă: Cum a î�nchis Dow? Pe mine mă
interesează mai mult câte acț�iuni au urcat, nu câte au cobo-

rât. Aș� a-zisa teorie a creș� terii/declinului î�nfăț�iș� ează o ima-
gine mai realistă. Niciodată nu a fost mai adevărată decât
î�n cazul pieț�ei exclusiviste recente, î�n cadrul căreia câteva
acț�iuni cresc ca preț� , î�n timp ce majoritatea rămân de iz-
beliș� te. Investitorii care cumpără acț�iuni mici sau mijlocii
„subevaluate” au fost pedepsiț�i pentru prudenț�a lor. Oame-
nii se î�ntreabă: cum se poate ca S&P 500 să fi crescut cu
20% când acț�iunile mele au scăzut? Răspunsul este că doar
câteva acț�iuni majore din cadrul S&P 500 ridică valorile
medii.
De exemplu, î�n 1998, indicele S&P 500 a î�nregistrat o
creș� tere generală de 28%, dar, dacă te uiț�i mai bine, desco-
peri că cele mai mari 50 de companii din indice au avut o
creș� tere de 40%, î�n timp ce restul de 450 de companii abia
s-au miș� cat. Pe piaț�a NASDAQ, reș� edinț�a internetului ș� i a
susț�inătorilor săi, cele mai bune aproximativ 12 companii
au fost marile câș� tigătoare, î�n vreme ce restul acț�iunilor
NASDAQ, puse toate la un loc, au pierdut. Aceeaș� i poveste
s-a repetat ș� i î�n 1999, când grupul elitist al î�nvingătorilor
a î�nclinat media ș� i a susț� inut multitudinea de perdanț� i.
Peste 1.500 de acț�iuni tranzacț�ionate la Bursa de Valori din
New York au pierdut bani î�n 1999. Dihotomia aceasta nu
are precedent. Apropo, tindem să credem că indicele S&P
500 este dominat de companii uriaș� e, î�n timp ce NASDAQ
este adăpostul firmelor mai mici. La sfârș� itul anilor 1990,
giganț�ii din cadrul NASDAQ (Intel, Cisco ș� i alț�i câț�iva) au
dominat indicele NASDAQ mai mult decât au dominat gigan-
ț�ii din cadrul S&P 500 indicele lor.
Un domeniu plin de acț�iuni mici este biotehnologia.
Aversiunea mea faț�ă de î�nalta tehnologie m-a făcut să iau
î�n râs activitatea biotehnologică tipică: 100 de milioane de

dolari bani gheaț�ă din vânzarea acț�iunilor, 100 de angajaț�i
cu doctorat, 99 de microscoape ș� i profit zero. Evoluț�iile re-
cente m-au determinat să pun î�nsă o vorbă bună pentru
biotehnologie – nu zic că amatorii ar trebui să aleagă la î�n-
tâmplare acț�iuni din sectorul biotehnologiei, ci că bioteh-
nologia î�n general poate juca acelaș� i rol î�n noul secol ca
electronicele î�n secolul trecut. Î�n ziua de azi, multe companii
biotehnologice obț�in venituri, iar vreo 36 generează profit,
î�ncă 50 fiind pe punctul de a le călca pe urme. Amgen a de-
venit o companie cu adevărat valoroasă î�n domeniul bio-
tehnologiei, cu câș� tiguri de peste un miliard de dolari. S-ar
putea ca una dintre numeroasele fonduri mutuale din do-
meniul biotehnologiei să merite un angajament pe termen
lung pentru o parte din banii tăi.
Comentatorii pieț�ei umplu transmisiunile audiovizuale
ș� i publicaț�iile cu comparaț�ii î�ntre piaț�a zilei de azi ș� i una
din timpuri trecute, cum ar fi „Situaț�ia asta seamănă bine
cu cea din 1962” sau „Asta î�mi aminteș� te de 1981” sau, când
se simt foarte posomorâț�i, „Ne confruntăm iar cu situaț�ia
din 1929”. Î�n ultima vreme, comparaț�ia predominantă este
cea cu piaț�a de la î�nceputul anilor 1970, când acț�iunile mai
mici au dat î�napoi, î�n timp ce cele mai mari (mai ales intens
aclamatele „Nifty Fifty”*) au continuat să crească. Apoi, î�n
piaț�a î�n scădere a anilor 1973-1974, grupul Nifty Fifty a
î�nregistrat o scădere de 50-80%. Acest declin tulburător a
* În Statele Unite, prin Nifty Fifty se înțelege desemnarea informală a

unui grup de aproximativ cincizeci de acțiuni cu capitalizare mare de
la Bursa de Valori din New York în anii 1960 și 1970, care erau con-
siderate pe scară largă drept acțiuni solide de cumpărare și deținere,
sau „Blue- stocuri cu chip. În traducere liberă, „cele 50 de minunății”.
(n. trad.)
respins teoria conform căreia marile companii sunt imune

la pieț�ele de tip bear.
Dacă deț�ineai acț�iuni din cadrul Nifty Fifty ș� i le păstrai
timp de 25 de ani (de preferinț�ă, erai naufragiat pe o insulă
pustie, fără aparate radio, televizoare sau reviste care să î�ț�i
spună să renunț�i definitiv la ele), nu erai nemulț�umit de re-
zultate. Deș� i a durat o generaț�ie, Nifty Fifty ș� i-au revenit
complet, ba chiar s-au descurcat mai bine ca î�nainte. Pe la
mijlocul anilor 1990, portofoliul Nifty Fifty ajunsese din
urmă ș� i chiar depăș� ise indicii Dow ș� i S&P 500 la nivelul
câș� tigurilor totale î�ncepând cu 1974. Chiar dacă ai cumpă-
rat acț�iuni la preț�uri exorbitante î�n 1972, alegerea ta a fost
validată.
Î�ncă o dată, cele mai mari 50 de companii vând la pre-
ț�uri pe care scepticii le descriu ca fiind „prea mari”. Nu se
ș� tie î�ncă dacă ș� i acest Nifty Fifty recent va suferi o reducere
de preț�uri de tipul lichidării de stoc din 1973-1974. Con-
form datelor istorice, corecț�iile (scăderi de minimum 10%)
au loc o dată la doi ani, iar pieț�ele de tip bear (scăderi de
minimum 20%) au loc o dată la ș� ase ani. Pieț�ele de tip bear
sever (scăderi de minimum 30%) s-au materializat de cinci
ori de la dezastrul din 1929-1932. Ar fi absurd să pariezi
că nu va mai fi nicio piaț�ă de tip bear de acum î�ncolo, motiv
pentru care este important să nu cumperi acț�iuni sau să
investeș� ti î�n fonduri mutuale cu bani de care ai nevoie î�n
următoarele 12 luni pentru a achita taxe la facultate, chel-
tuieli pentru nuntă sau altele asemenea. Î�n acest fel, eviț�i
să fii obligat să vinzi î�ntr-o piaț�ă nefavorabilă pentru a face
rost de bani. Când eș� ti investitor pe termen lung, timpul
este de partea ta.
O piaț�ă î�ndelungată de tip bull mai calcă ș� i ea î�n gropi

ocazional. Când am scris Cu un pas înaintea Wall Street, ac-
ț�iunile abia î�ș�i reveniseră î�n urma crahului din 1987. Cea
mai mare cădere din ultimii 50 de ani a coincis cu o vacan-
ț�ă la golf î�n Irlanda a familiei Lynch. Mi-au mai trebuit î�ncă
nouă sau zece excursii (am cumpărat o casă î�n Irlanda)
pentru a mă convinge că, dacă pun piciorul pe pământ ir-
landez, nu se va mai declanș� a o altă panică. Nu m-am simț�it
prea confortabil nici când am vizitat Israelul, Indonezia sau
India. Aveam emoț�ii când mergeam î�n ț�ări al căror nume
î�ncepe cu „I”. Î�nsă am făcut două excursii î�n Israel, două î�n
India ș� i una î�n Indonezia, ș� i nu s-a î�ntâmplat nimic.
Până î�n prezent, anul 1987 nu s-a repetat, dar declinul
ș� i-a făcut apariț�ia î�n 1990, anul î�n care am renunț�at la postul
meu de administrator al Fondului Fidelity Magellan. Deș� i
î�n 1987 declinul a speriat o mulț�ime de oameni (o scădere
de 35% î�n două zile poate avea efectul ăsta), pe mine m-a
speriat mai tare episodul din 1990. De ce? Î�n 1987, econo-
mia funcț�iona normal ș� i băncile erau solvabile, prin urmare
indicatorii fundamentali erau pozitivi. Î�n 1990, ț�ara intra î�n
recesiune, cele mai mari bănci se aflau î�n pragul falimentu-
lui ș� i ne pregăteam de război cu Irakul. Dar, nu după mult
timp, am câș� tigat războiul ș� i am depăș� it recesiunea, bănci-
le ș� i-au revenit, iar acț�iunile au luat cel mai mare avânt din
istoria modernă. Mai recent, s-au î�nregistrat scăderi de 10%
ai indicilor principali î�n primăvara anului 1996, î�n vara
anilor 1997 ș� i 1998 ș� i î�n toamna lui 1999. Î�n august 1998,
„S&P 500 a scăzut cu 14,5%, fiind pe locul doi î�n rândul
celor mai proaste luni de la cel de-al Doilea Război Mondial
î�ncoace. După nouă luni, acț� iunile au luat-o din nou la
goană, S&P 500 î�nregistrând o creș� tere de peste 50%!
De ce relatez toate lucrurile astea? Ar fi minunat dacă

am putea evita obstacolele printr-o retragere la momentul
oportun, dar nimeni nu ș� i-a dat î�ncă seama cum să le pre-
zică. Î�n plus, dacă te retragi de la bursă ș� i eviț�i o prăbuș� ire,
cum poț�i fi sigur că vei intra din nou la timp pentru urmă-
toarea revenire î�n forț�ă? Iată un scenariu elocvent: dacă ai
investit 100.000 de dolari î�n acț�iuni pe 1 iulie 1994 ș� i ț�i-ai
menț�inut integral investiț�ia timp de cinci ani, cei 100.000
de dolari au ajuns la 341.722 de dolari. Dar, dacă nu ai de-
ț�inut acț�iuni fie ș� i numai 30 de zile din acel interval – cele
30 de zile î�n care acț�iunile au generat cele mai mari câș� ti-
guri –, cei 100.000 de dolari s-au transformat î�ntr-o sumă
dezamăgitoare de doar 153.792 de dolari. Prin faptul că ai
rămas pe piaț�ă, ai obț�inut un câș� tig mai mult decât dublu.
Aș� a cum a spus cândva un investitor de mare succes:
„Argumentul precaut pare î�ntotdeauna mai inteligent”. Poț�i
găsi î�n fiecare dimineaț�ă î�n ziar ș� i î�n fiecare seară la ș� tiri
motive î�ntemeiate pentru a-ț�i vinde acț�iunile. Când Cu un pas
înaintea Wall Street a devenit bestseller, la fel s-a î�ntâmplat
ș� i cu The Great Depression of 1990 (Marea criză economică
din 1990) a lui Ravi Batra. Necrologul acestei pieț�e de tip
bull a fost scris de nenumărate ori î�ncepând cu debutul
său, î�n 1982. Printre cauzele probabile se numără: econo-
mia suferindă a Japoniei, deficitul nostru comercial cu China
ș� i restul lumii, colapsul pieț�ei de obligaț�iuni din 1994, pră-
buș� irea pieț�ei î�n curs de dezvoltare din 1997, î�ncălzirea glo-
bală, distrugerea stratului de ozon, deflaț�ia, războiul din
Golf, datoriile consumatorilor ș� i, cea mai recentă, virusul
cibernetic Y2K. A doua zi după sărbătoarea de Anul Nou,
am descoperit că Y2K a fost cea mai supraestimată sperie-
tură de la ultimul film cu Godzilla î�ncoace.
„Acț� iunile sunt excesiv de scumpe” este lamentaț� ia

aș� a-ziș� ilor urș� i* de mulț�i ani. Pentru unii, acț�iunile păreau
prea scumpe î�n 1989, la un Dow de 2.600. Pentru alț� ii,
păreau extravagante î�n 1992, la un Dow de peste 3.000.
Î� n 1995, a apărut un cor î�ntreg de opozanț�i î�nrăiț�i, Dow
având peste 4.000 de puncte. Î�ntr-o bună zi ne vom confrun-
ta cu o altă piaț�ă de tip bear, î�n scădere severă, dar chiar ș� i
după o lichidare dură de 40%, preț� urile ar rămâne mai
mari decât nivelul celor la care diverș� i comentatori î�i î�n-
demnau pe investitori să-ș� i abandoneze portofoliile. Aș� a
cum am remarcat cu alte ocazii: „Nu spun că nu se poate ca
o piaț�ă să fie supraevaluată, spun doar că nu are rost să ne
facem griji î�n privinț�a asta”.
Se spune adesea că o piaț�ă de tip bull trebuie să esca-
ladeze un zid al î�ngrijorării, iar grijile nu se termină nici-
odată. Î�n ultima vreme, ne-am î�ngrijorat pentru diverse
evenimente catastrofice „de neî�nchipuit”: un al treilea răz-
boi mondial, un Armaghedon biologic, terorism nuclear,
topirea calotei glaciare, prăbuș� irea unui meteorit pe Pământ
etc. Î�ntre timp, am fost martori la mai multe evenimente
benefice „de neî�nchipuit”: căderea comunismului, guver-
nele federale ș� i de stat ale Statelor Unite care prezintă ex-
cedente bugetare; Statele Unite care creează 17 milioane
de noi locuri de muncă î�n anii 1990, compensând cu vârf
ș� i î�ndesat intens mediatizatele „reduceri de personal” ale
marilor companii. Reducerile de personal au provocat tul-
burare ș� i suferinț�ă destinatarilor scrisorilor de concediere,
î�nsă au ș� i eliberat milioane de muncitori pentru a se î�ndrepta
* Bears, în lb. engleză. Persoană care crede că prețul unui lucru va scădea:
urșii care tranzacționează acțiuni cred că prețul acțiunilor va scădea,
urșii care tranzacționează obligațiuni cred că prețul obligațiunilor va
scădea și așa mai departe. Opusul unui urs este un taur (bull). (n. ed.)
către posturi mai incitante ș� i mai productive î�n companii

mici cu dezvoltare rapidă.
Acestui proces uluitor de creare de noi locuri de muncă
nu i se acordă atenț�ia cuvenită. America are cea mai mică
rată a ș� omajului din ultima jumătate de veac, î�n timp ce
Europa continuă să sufere de pe urma unei inactivităț�i larg
răspândite. Ș� i marile companii europene ș� i-au redus per-
sonalul, î�nsă î�n Europa lipsesc micile î�ntreprinderi care să
echilibreze situaț�ia. Acolo există o rată a economiilor mai
mare decât a noastră, cetăț�enii săi sunt educaț�i, î�nsă rata
ș� omajului este de două ori mai mare decât cea din Statele
Unite. Iată î�ncă un fapt uimitor: la sfârș� itul anului 1999, î�n
Europa erau mai puț�ini oameni angajaț�i decât la sfârș� itul
deceniului precedent.
Povestea de bază rămâne simplă ș� i nemuritoare. Pa-
chetele de acț�iuni nu sunt bilete la loterie. Fiecare acț�iune
este ataș� ată unei companii. Companiile pot obț�ine rezulta-
te mai bune sau mai proaste. Dacă o companie obț�ine re-
zultate mai proaste, preț�ul acț�iunilor ei va scădea. Dacă o
companie obț�ine rezultate mai bune, preț�ul acț�iunilor va
creș� te. Dacă deț�ii companii bune ale căror câș� tiguri conti-
nuă să crească, î�ț�i va merge ș� i ț�ie bine. Profiturile corpora-
tiste au devenit de 55 de ori mai mari de la cel de-al Doilea
Război Mondial î�ncoace, iar valoarea bursei este de 60 de
ori mai mare. Patru războaie, nouă recesiuni, opt preș� edinț�i
ș� i o punere sub acuzare nu au schimbat acest lucru.
Î�n următorul tabel, vei găsi numele a 20 de companii
care au ajuns î�n topul 100 al marilor câș� tigătoare la bursa
americană de valori î�n anii 1990. Numărul din coloana din
stânga arată poziț�ia pe care s-a situat fiecare companie î�n
ceea ce priveș� te rentabilitatea totală pe dolar investit.
Multe dintre î�ntreprinderile din domeniul î�naltei tehnologii

(cum ar fi Helix, Photronics, Siliconix, Theragenics), care
s-au î�nscris pe primele 100 de poziț�ii, au fost omise î�n ca-
zul de faț�ă, deoarece am vrut să evidenț�iez oportunităț�ile
pe care le-ar fi putut observa, cerceta ș� i de care ar fi putut
profita omul de rând. Dell Computer a fost cel mai mare
câș� tigător, ș� i cine nu a auzit de Dell? Oricine ar fi putut re-
marca vânzările î�nsemnate ș� i popularitatea tot mai mare a
produselor Dell. Persoanele care au cumpărat din timp ac-
ț�iuni au fost răsplătite cu un total uimitor de 889-bagger:
10.000 de dolari investiț�i î�n Dell de la bun î�nceput au gene-
rat o avere de 8,9 milioane de dolari. Nu trebuia să î�nț�elegi
calculatoarele pentru a observa cât de promiț�ătoare erau
firmele Dell, Microsoft sau Intel (fiecare maș� inărie nouă
avea un abț�ibild pe care scria „Intel Inside”). Nu trebuia să
fii inginer genetic pentru a-ț�i da seama că Amgen s-a trans-
format dintr-un laborator de cercetare î�ntr-un producător
de farmaceutice cu două medicamente foarte bine vândute.
Schwab? Era greu să nu remarci succesul său. Home
Depot? A continuat să crească la viteză mare, ajungând
î�n top 100 pentru al doilea deceniu consecutiv. Harley
Davidson? Toț�i avocaț�ii, doctorii ș� i dentiș� tii, care au deve-
nit mari amatori de a se plimba cu motocicleta la sfârș� it
de săptămână, le-au prins foarte bine celor de la Harley.
Lowe’s? S-a repetat povestea lui Home Depot. Cine ar fi pu-
tut prezice că vor exista două companii cu acț�iuni gigantice
î�n acelaș� i sector banal? Paychex? Mici î�ntreprinderi de pre-
tutindeni scăpau de durerea de cap lăsându-i pe cei de la
Paychex să se ocupe de statele de plată. Carolyn, soț�ia mea,
a apelat la Paychex pentru fundaț�ia familiei noastre, dar
mie mi-a scăpat indiciul ș� i am ratat acț�iunile.
Unele dintre cele mai mari câș� tiguri ale deceniului (aș� a
cum s-a î�ntâmplat ș� i î�n deceniile precedente) au provenit
din comerț�ul cu amănuntul de modă veche. The Gap, Best
Buy, Staples, Dollar General – toate acestea au fost compa-
nii cu mega-bagger, bine administrate, cu care milioane de
cumpărători au făcut cunoș� tinț�ă î�n mod direct. Faptul că ș� i
două bănci mici apar pe această listă demonstrează î�ncă o
dată că marii câș� tigători pot proveni din orice industrie –
chiar ș� i dintr-una greoaie ș� i cu o dezvoltare lentă precum cea
bancară. Sfatul meu pentru următorul deceniu: pândeș� te
marile baggers de mâine. Ai ș� anse să găseș� ti ș� i tu una.
− Peter Lynch și John Rothchild

20 DE MARI CÂȘTIGĂTORI LA BURSA DE VALORI DIN STATELE UNITE ÎN ANII 1990*
LOCUL ÎN SIMBOL COMPANIE BUSSINES 10.000 DOLARI INVES-
FUNCȚIE DE TIȚI LA SFÂRȘITUL ANU-
PERFORMAN- LUI 1989 AU GENERAT
ȚELE ACȚIU- ACESTE CÂȘTIGURI LA
NILOR SFÂRȘITUL ANULUI 1999
(1) DELL Dell Computer Producător de calculatoare 8,9 milioane dolari

(6) CCU Clear Channel Comm. Posturi radio 8,1 milioane dolari
(9) BBY Best Buy Comerț cu amănuntul 995.000 dolari
(10) MSFT Microsoft Tehnologie 960.000 dolari
(13) SCH Charles Schwab Broker de discount 827.000 dolari
(14) NBTY NBTY Vitamine, Suplimente ali- 782.000 dolari
mentare
(20) WCOM MCI Worldcom Comunicații 694.000 dolari
(21) AMGN Amgen Biotehnologie 576.000 dolari
(30) PPD Prepaid Legal Ser- Servicii de avocatură 416.000 dolari
vices
(33) INTC Intel Cipuri pentru calculatoare 372.000 dolari
(34) HD Home Depot Materiale de construcții 370.000 dolari
(40) PAYX Paychex Servicii pentru administra- 340.000 dolari
rea statelor de plată
(46) DG Dollar General Comerț cu amănuntul cu 270.000 dolari
prețuri reduse
(49) HDI Harley Davidson Motociclete 251.000 dolari
(52) GPS Gap Comerț cu amănuntul de 232.000 dolari
articole vestimentare
(69) SPLS Staples Birotică și papetărie 186.000 dolari
(75) WBPR Westernbank/Puerto Servicii bancare 170.000 dolari
Rico
(77) MDT Medtronic Consumabile medicale 168.000 dolari
(82) ZION Zion’s Bancorp Servicii bancare 161.000 dolari
(87) LOW Lowe’s Companies Materiale de construcții 152.000 dolari
* Această listă nu cuprinde companiile care au fost achiziționate de alte companii.

Sursa: Ned Davis Research
Prolog:
Notă din Irlanda
În zilele noastre, nu poți discuta despre bursa de valori

fără să analizezi evenimentele din 16-20 octombrie 1987.
A fost una dintre cele mai ciudate săptămâni pe care le-am
trăit vreodată. După mai bine de un an ș� i privind î�n urmă
oarecum detaș� at, î�ncep să fac diferenț�a î�ntre zarva senzaț�io-
nalistă ș� i incidentele cu o importanț�ă durabilă. Î�mi amin-
tesc de ceea ce merită reț�inut din acea perioadă după cum
urmează:
• Pe 16 octombrie, î�ntr-o vineri, eu ș� i soț�ia mea,

Carolyn, am petrecut o zi î�ncântătoare străbătând
cu maș� ina districtul Cork, din Irlanda. Rareori plec
î�n concediu, aș� a î�ncât simplul fapt că mă aflam î�n
excursie era ceva extraordinar.
• Nu m-am oprit nici măcar o dată să vizitez sediul
unei companii listate la bursă. Î�n general, ocolesc
100 de kilometri î�n orice direcț�ie pentru a afla nou-
tăț�i despre vânzări, inventare ș� i profituri, dar acolo
nu părea să existe niciun raport S&P sau bilanț� pe
o rază de 400 de kilometri.
• Ne-am dus la Castelul Blarney, unde legendara

piatră Blarney* este poziț� ionată incomod pe un
parapet din vârful clădirii, la câteva etaje deasupra
solului. Trebuie să te aș� ezi pe spate, să î�ț�i faci loc pe
lângă grilajul metalic care te fereș� te de o cădere
mortală ș� i apoi, î�n timp ce te ț�ii strâns de un para-
pet pentru sprijin emoț� ional, poț� i săruta piatra
legendară. Un sărut pe piatra Blarney este atât de
palpitant precum se spune – mai ales efortul de a
scăpa cu viaț�ă.
• Ne-am revenit de pe urma experienț�ei cu piatra
Blarney petrecând un weekend liniș� tit jucând golf
– sâmbătă la Waterville ș� i duminică la Dooks – ș� i
conducând de-a lungul frumoasei ș� osele Ring of
Kerry**.
• Luni, 19 octombrie, am î�nfruntat provocarea su-
premă, care mi-a solicitat până ș� i ultimul strop
de inteligenț�ă ș� i energie de care eram capabil: cele
18 găuri de pe terenul Killeen din Killarney, unul
dintre cele mai dificile terenuri de golf din lume.
• După ce am pus crosele î�n maș� ină, eu ș� i Carolyn am
pornit cu maș� ina spre Peninsula Dingle, către staț�i-
unea cu acelaș� i nume de la malul mării, unde ne-am
cazat la Hotelul Sceilig. Probabil că eram obosit.
Nu am ieș� it deloc din hotel toată după-amiaza.
* Piatra a fost amplasată într-unul dintre turnurile castelului în anul

1446 și se spune că persoana care o sărută va fi înzestrată cu darul unei
elocvențe pline de un umor inteligent. (n. trad.)
** Inelul Kerry este un traseu turistic circular de 179 de kilometri în
comitatul Kerry, Irlanda de sud-vest. (n. ed.)
• Î�n seara aceea am luat cina cu niș� te prieteni, Eliza-

beth ș� i Peter Callery, la Doyle’s, un restaurant celebru
care serveș� te fructe de mare. A doua zi, pe 20, am
plecat cu avionul spre casă.
SUPĂRĂRILE MĂRUNTE
Desigur, am omis câteva supărări mărunte. Când privesc
retrospectiv, abia dacă par demne de a fi menț�ionate. Un an
mai târziu, ar trebui să î�ț�i aminteș� ti Capela Sixtină, nu fap-
tul că ai făcut o băș� ică de la atâta alergat prin Vatican. Dar
de dragul sincerităț�ii absolute, î�ț�i voi spune ce anume m-a
deranjat:
• Joi, î�n ziua î�n care am plecat î�n Irlanda după muncă,
indicele Dow Jones a scăzut cu 48 de puncte, iar vi-
neri, î�n ziua î�n care am sosit, acelaș� i indice a scăzut
cu î�ncă 108,36 puncte. Asta m-a făcut să mă î�ntreb
dacă mai trebuia să fim î�n vacanț�ă î�n momentul
acela.
• Mă gândeam la Dow Jones, ș� i nu la Blarney, chiar
ș� i î�n clipa î�n care am sărutat piatra. Pe parcursul
weekendului, î�ntre partidele de golf, am dat câteva
telefoane ș� i am discutat cu cei de la birou despre ce
acț�iuni să vindem ș� i ce acț�iuni să cumpărăm la pre-
ț�uri mici, î�n cazul î�n care piaț�a ar scădea ș� i mai mult.
• Luni, î�n ziua î�n care am jucat pe terenul Killeen din
Killarney, indicele menț�ionat anterior a scăzut cu
î�ncă 508 puncte.
Datorită diferenț�ei de fus orar, am î�ncheiat partida cu

câteva ore î�nainte să sune clopoț�elul de deschidere de pe
Wall Street, altfel aș� fi jucat probabil mai prost. Chiar ș� i aș� a,
rămăsesem î�ncă de vineri cu o senzaț�ie prevestitoare de
rău, ș� i poate asta ar explica de ce (1) am jucat mai prost
decât de obicei, iar î�n condiț�ii ideale joc î�ngrozitor; ș� i (2)
mi-am uitat scorul. Scorul care mi-a atras atenț�ia mai târziu,
î�n aceeaș� i zi, a fost că un milion de acț�ionari ai Fondului
Magellan tocmai pierduseră 18% din active, adică echiva-
lentul a două miliarde de dolari, î�n cadrul ș� edinț�ei de luni.
Fixaț�ia mea pe acest incident m-a făcut să ignor prive-
liș� tea î�n drum spre Dingle. Din partea mea, putea să fie ș� i
intersecț�ia dintre străzile 42nd ș� i Broadway.
Nu am dormit toată după-amiaza la Hotelul Sceilig, aș� a
cum poate am dat de î�nț�eles î�n paragraful de mai devreme.
Am stat la telefon cu cei de la sediu, hotărându-mă care
dintre cele 1.500 de acț�iuni din fondul meu trebuie vân-
dute, ca să strângem bani pentru numărul neobiș� nuit de
răscumpărări ale investiț�iilor î�n fond. Aveam suficient nu-
merar pentru situaț�iile obiș� nuite, dar nu pentru cele de
luni, 19. La un moment dat, nu î�mi dădeam seama dacă se
apropia sfârș� itul lunii, dacă intram î�ntr-o mare criză eco-
nomică sau dacă situaț�ia nu era chiar aș� a de rea ș� i numai
Wall Street dădea faliment.
Asociaț�ii mei ș� i cu mine am vândut ce a trebuit să vin-
dem. Mai î�ntâi, am scăpat de niș� te acț�iuni englezeș� ti de pe
piaț�a din Londra. Luni dimineaț�ă, preț�urile acț�iunilor din
Londra erau, î�n general, mai ridicate decât cele de pe piaț�a
americană, datorită unui uragan rar î�ntâlnit care a forț�at
bursa londoneză să se î�nchidă î�n vinerea precedentă, evi-
tând astfel marele declin al zilei. Apoi, am vândut acț�iuni î�n
New York, î�n special î�n prima parte a ș� edinț�ei, când Dow
scăzuse abia cu 150 de puncte, dar se î�ndrepta deja spre
punctul de minim de 508.
Î�n seara aceea, când mă aflam la Doyle’s, nu aș� putea
să-ț�i spun ce fel de fructe de mare am mâncat. Este imposibil
să faci diferenț�a dintre cod ș� i crevete când fondul tău mutual
a pierdut echivalentul PNB-ului* unei mici ț�ări maritime.
Ne-am î�ntors acasă pe 20 pentru că, având î�n vedere
toate cele menț�ionate mai sus, eram disperat să revin la
birou. Era o posibilitate pentru care mă tot pregăteam din
ziua î�n care sosisem. Sincer să fiu, m-am lăsat copleș� it de
supărare.
ÎNVĂȚĂTURILE LUNII OCTOMBRIE

Mereu am considerat că investitorii ar trebui să ignore creș� -
terile ș� i scăderile pieț�ei. Din fericire, majoritatea nu au
acordat mare atenț�ie distragerilor menț�ionate mai sus. Dacă
ar fi să dau un exemplu, mai puț�in de 3% dintre cei un mi-
lion de titulari de cont ai Fidelity Magellan au trecut de la
acest fond la un fond de piaț�ă monetară î�n timpul disperării
din săptămâna aceea. Când vinzi din disperare, î�ntotdeau-
na vinzi ieftin.
* Gross National Income – produsul național brut (PNB) este o estima-

re a valorii totale a tuturor produselor și serviciilor finale transformate
într-o perioadă dată de mijloacele de producție deținute de rezidenții
unei țări. PNB este calculat în mod obișnuit luând suma cheltuielilor de
consum personal, investiții interne private, cheltuieli guvernamentale,
exporturi nete și orice venit obținut de rezidenți din investiții de peste
mări, minus venitul obținut în economia internă de rezidenții străini.
Exporturile nete reprezintă diferența dintre ceea ce o țară exportă mi-
nus orice import de bunuri și servicii. (n. red.)
Chiar dacă data de 19 octombrie ț�i-a provocat emoț�ii

la bursă, nu era necesar să vinzi î�n ziua respectivă – nici
chiar î�n următoarea. Puteai să î�ț�i reduci treptat portofoliul
de acț�iuni ș� i ieș� eai mai câș� tigat decât vânzătorii panicaț�i,
deoarece, î�ncepând cu luna decembrie, piaț�a a crescut î�n
mod continuu. Î�n iunie 1988, deja recuperase cam 400 de
puncte pierdute, adică mai mult de 23%.
Zecilor de î�nvăț�ăminte pe care ar fi trebuit să le des-
prindem din luna octombrie le mai pot adăuga î�ncă trei:
(1) nu lăsa neplăcerile să î�ț�i strice un portofoliu bun; (2)
nu lăsa neplăcerile să î�ț�i strice un concediu frumos ș� i (3)
nu călători niciodată peste hotare când nu deț�ii prea mult
numerar.
Aș� putea probabil să o mai ț�in aș� a câteva capitole, cu
astfel de lecț�ii, î�nsă aș� prefera să nu-ț�i irosesc timpul. Pre-
fer să scriu despre un lucru care s-ar putea să ț�i se pară mai
valoros: cum să identifici companiile superioare. Indife-
rent dacă este o zi de 508 puncte sau de 108 puncte, î�n cele
din urmă companiile superioare vor avea succes, iar cele
mediocre vor da greș� , î�n timp ce investitorii din fiecare
dintre cele două categorii vor î�nregistra câș� tiguri sau pier-
deri pe măsură.
Dar de î�ndată ce î�mi amintesc ce am mâncat la Doyle’s,
î�ț�i voi spune ș� i ț�ie.
Introducere:
Avantajele banilor proști
Acesta este momentul în care autorul, un investitor

profesionist, î�i promite cititorului că, î�n următoarele 300 de
pagini, î�i va î�mpărtăș� i tainele succesului său. Î� nsă regula
numărul 1 î�n opinia mea este următoarea: nu mai asculta
de profesioniș� ti! Experienț�a de 20 de ani î�n acest domeniu
m-a convins că orice persoană care î�ș�i foloseș� te doza nor-
mală de 3% din creier poate alege acț�iuni la fel de bine, dacă
nu chiar mai bine, decât un expert oarecare de pe Wall
Street.
Ș� tiu că nu te aș� tepț�i ca un chirurg plastic să te sfătuiască
să-ț�i faci singur lifting facial, nici ca un instalator să-ț�i spună
să-ț�i instalezi singur boilerul, nici ca un frizer să-ț�i reco-
mande să-ț�i tai singur bretonul, dar aici nu vorbim de ope-
raț�ii chirurgicale, instalaț�ii sau tuns. Aici vorbim despre
investiț�ii, unde banii inteligenț�i* nu sunt chiar atât de inte-
ligenț�i, iar banii proș� ti nu sunt chiar atât de proș� ti pe cât ar
crede ei. Banii proș� ti sunt proș� ti doar când ascultă de cei
deș� tepț�i.
* Smart money sunt bani investiți sau pariați de oameni bine informați,
experți, cu experiență în domeniul financiar, iar dumb money sunt bani
investiți de amatori, persoane fără experiență și cunoștințe de specia-
litate. (n. trad.)
De fapt, un investitor amator are numeroase avantaje

inerente care, dacă sunt valorificate, ar trebui să ducă la
obț�inerea unor rezultate mai bune decât cele ale experț�ilor
ș� i ale pieț�ei î�n general. Î�n plus, când î�ț�i alegi singur acț�iuni-
le, ar trebui să-i depăș� eș� ti pe experț�i. Altfel, de ce ț�i-ai mai
bate capul?
Nu mă las purtat de val ș� i nu te sfătuiesc să-ț�i vinzi toate
fondurile mutuale. Dacă lucrul acesta ar î�ncepe să se î�ntâm-
ple la scară largă, aș� rămâne fără job. Î�n plus, nu este nimic
î�n neregulă cu fondurile mutuale, mai ales cu cele profita-
bile pentru investitor. Sinceritatea, ș� i nu lipsa de modestie,
mă î�ndeamnă să raportez că milioane de investitori ama-
tori au obț�inut câș� tiguri frumoase din investiț�iile î�n Fondul
Fidelity Magellan, acesta fiind chiar motivul pentru care
am fost invitat să scriu cartea de faț�ă. Fondul mutual este
o invenț�ie minunată pentru oamenii care nu au nici timp,
nici î�nclinaț�ia de a-ș� i testa inteligenț�a la bursa de valori,
dar ș� i pentru oamenii care au sume mici la dispoziț�ie pen-
tru a le investi ș� i caută diversificarea.
Î�nsă, atunci când te hotărăș� ti să investeș� ti pe cont pro-
priu, trebuie să î�ncerci să te descurci singur. Asta î�nseamnă
că trebuie să ignori ponturile, recomandările de la firmele
de brokeraj ș� i cele mai noi sugestii „de neratat” din buleti-
nul tău informativ preferat ș� i să te documentezi singur.
Î� nseamnă să nu ț�ii seama de acț�iunile pe care auzi că le-a
cumpărat Peter Lynch sau o altă persoană autorizată.
Sunt cel puț�in trei motive î�ntemeiate pentru a nu ț�ine
seama de acț�iunile pe care le cumpără Peter Lynch: (1) s-ar
putea să se î�nș� ele! (o listă lungă de rebuturi din portofoliul
meu î�mi aminteș� te constant că aș� a-ziș� ii bani inteligenț�i
sunt extrem de proș� ti cam î�n 40% din cazuri); (2) chiar
dacă are dreptate, nu vei ș� ti niciodată când se răzgândeș� te

î�n privinț�a unor acț�iuni ș� i le vinde ș� i (3) ai la dispoziț�ie
surse mai bune, care se află peste tot î�n jurul tău. Sunt mai
bune pentru că poț�i să le monitorizezi, aș� a cum le monito-
rizez ș� i eu pe ale mele.
Dacă eș� ti î�n alertă măcar pe jumătate, poț�i alege acț�i-
uni cu rezultate incredibile chiar de la locul tău de muncă
sau de la mallul din cartier, cu mult î�nainte ca acestea să fie
descoperite de experț�ii de pe Wall Street. Este imposibil să
fii un consumator american care deț�ine un card de credit ș� i
să nu fi efectuat o analiză de bază asupra a zeci de companii,
iar dacă lucrezi î�n domeniul respectiv, cu atât mai bine.
Aici vei găsi mult doritele companii cu 10-bagger. Am văzut
cum s-a î�ntâmplat asta de nenumărate ori când stăteam
cocoț�at î�n scaunul meu de la Fidelity.
MINUNATELE 10-BAGGERS
Î�n jargonul de pe Wall Street, „10-bagger” este un pachet
de acț�iuni care î�ț�i generează un câș� tig de 10 ori mai mare
decât suma de bani investită. Bănuiesc că acest termen atât
de tehnic a fost î�mprumutat din sfera jocului de baseball,
î�n cadrul căruia maximul este de 4-bagger*, numit ș� i home
run. Î�n sectorul meu de activitate, 4-bagger este bun, dar
10-bagger reprezintă echivalentul fiscal a două home run
plus o dublă. Dacă ai avut vreodată un 10-bagger la bursa
de valori, ș� tii cât de atrăgător poate fi.
* Este vorba despre cele patru baze, numite în engleză și bags („pungi”).
(n. trad.)
Am făcut o pasiune pentru î�nzecirea banilor chiar de

la î�nceputul carierei mele î�n investiț�ii. Prima acț�iune
cumpărată, la Flying Tiger Airlines, s-a dovedit a fi o mul-
ti-bagger care mi-a plătit studiile de masterat. Î�n ultimul
deceniu, ocazionalele 5 sau 10-bagger, mai rar 20-bagger,
mi-au ajutat fondul să î�ntreacă î�n câș� tiguri concurenț�a –
iar eu deț�in 1.400 de pachete de acț�iuni. Î�ntr-un portofoliu
mic, chiar ș� i un singur astfel de câș� tigător remarcabil poa-
te transforma o cauză pierdută î�ntr-una profitabilă. Este
uimitor cum funcț�ionează.
Cel mai frapant efect este la bursele de valori slabe –
da, există 10-bagger la bursele slabe. Să ne î�ntoarcem î�n
1980, cu doi ani î�nainte de zorii marii pieț�e de tip bull. Să
zicem că ai investit 10.000 de dolari î�n următoarele zece
companii pe 22 decembrie 1980 ș� i le-ai fi păstrat până pe
4 octombrie 1983. Aceasta este strategia A. Strategia B este
la fel, numai că ai mai fi adăugat ș� i o a unsprezecea compa-
nie, Stop & Shop, care s-a dovedit a fi de 10-bagger.
Rezultatul Strategiei A este că suma ta de 10.000 de
dolari s-ar fi mărit până la 13.040 de dolari, oferind un ran-
dament total mediocru de 30,4% î�n aproape trei ani (S&P
500 a oferit un randament total de 40,6% î�n aceeaș� i perioa-
dă). Ai fi fost cât se poate de î�ndreptăț�it să te uiț�i la situaț�ia
aceasta ș� i să-ț�i spui: „Nu e de mine. Mai bine las investiț�iile
pe seama profesioniș� tilor”. Dar, dacă ai fi adăugat ș� i Stop &
Shop, cei 10.000 de dolari ar fi generat un câș� tig mai mult
decât dublu, de 21.060 de dolari, oferindu-ț�i un randament
total de 110,6% ș� i ocazia de a te da mare pe Wall Street
(vezi pagina 54).
Mai mult decât atât, dacă ț�i-ai fi mărit investiț�ia î�n Stop
& Shop pe măsură ce ai fi observat că perspectivele firmei
se î�mbunătăț�esc, randamentul total ar fi fost de î�ncă pe atât
mai mare.
Pentru a obț�ine aceste rezultate spectaculoase, nu tre-
buia decât să găseș� ti un singur mare câș� tigător din 11. Cu
cât alegi mai bine un pachet de acț�iuni, cu atât s-ar putea
să le fi ales mai prost pe celelalte ș� i tot să ai succes ca
investitor.
MERE ȘI GOGOȘI
Se poate să te fi gândit că 10-bagger poate proveni doar din
rândul unor companii mici ș� i bizare precum Braino Bio
feedback sau Cosmic R and D, genul de acț�iuni pe care in-
vestitorii raț�ionali le evită. Î�n realitate, există numeroase
10-bagger î�n rândul unor companii pe care le vei recunoaș� te
ș� i tu: Dunkin’ Donuts, Wal-Mart, Toys „R” Us, Stop & Shop
ș� i Subaru, printre multe altele. Sunt companii cărora le-ai
admirat produsele ș� i te-ai bucurat de ele, dar cine ar fi
bănuit că, dacă ai fi cumpărat ș� i acț�iuni Subaru pe lângă
maș� ina Subaru, ai fi astăzi milionar?
Î� nsă aș� a este. Această socoteală norocoasă se bazea-
ză pe mai multe presupuneri: î�n primul rând, pe aceea
că ai fi cumpărat acț� iunile la cel mai mic preț� unitar, de
2 dolari pe acț� iune, î�n 1977; î�n al doilea rând, că le-ai fi
vândut la cel mai mare preț� unitar, î�n 1986, care ajunse-
se la 312 dolari pe acț� iune, neadaptat la o fracț� ionare
de 8 la 1.* Aceasta î�nseamnă 156-bagger ș� i echivalentul fis-

cal al 39 de home run, aș� a că, dacă ai fi investit 6.410 dolari
î�n acț�iuni (sumă care se î�nscrie î�n gama de preț�uri ale unei
maș� ini), ai fi obț�inut exact 1 milion de dolari. Î�n locul unei
maș� ini uzate, ai avea acum suficienț�i bani cât să-ț�i permiț�i
o vilă ș� i vreo două maș� ini Jaguar î�n garaj.
Portofoliul strategiei A
Cumpărare Vânzare Variație%
Bethlehem Steel 25⅛ 23⅛ – 8,0%
Coca-Cola 32¾ 52½ + 60,3%
General Motors 46⅞ 74⅜ + 58,7%
W.R. Grace 53⅞ 48¾ – 9,5%
Kellogg 18⅜ 29⅞ + 62,6%
* Pe parcursul acestei cărți, ne vom confrunta cu complicațiile care se

ivesc atunci când companiile își fracționează acțiunile – 2 la 1, 3 la 1 etc.
Dacă investești 1.000 de dolari în 100 de acțiuni ale Companiei X cu 10
dolari pe acțiune și are loc o fracționare de 2 la 1, atunci deții brusc 200
de acțiuni cu 5 dolari pe acțiune. Doi ani mai târziu, să zicem, prețul
ajunge la 10 dolari pe acțiune, iar tu îți dublezi banii. Însă unei persoa-
ne care nu ar ști despre fracționare i s-ar părea că nu ai câștigat nimic
– acțiunile pe care le-ai cumpărat cu 10 dolari încă se vând cu 10 dolari.
În cazul companiei Subaru, acțiunile nu s-au vândut niciodată cu 312
dolari. S-a făcut o fracționare de 8 la 1 chiar înainte de atingerea celui
mai mare preț, așa că acțiunile costau de fapt 39 de dolari la vremea
respectivă (312 dolari : 8). Pentru a se adapta la acest preț, toate nive-
lurile precedente fracționării trebuie împărțite la 8. Mai exact, prețul
minim de 2 dolari din 1977 este acum de 25 de cenți pe acțiune, „ajus-
tat prin fracționare” (2 dolari : 8 = 0,25 dolari), deși acțiunile nu s-au
vândut niciodată cu 25 de cenți.
Companiile preferă, în general, să nu aibă prețuri prea mari ale acțiuni-
lor în termeni absoluți, acesta fiind unul dintre motivele pentru care se
declară fracționările. (n. aut.)
Mfrs. Hanover 33 39⅛ + 18,5%

Merck 80 98⅛ + 22,7%
Owens Corning 26⅞ 35¾ + 33%
Phelps Dodge 39⅝ 24¼ – 38,8%
Schlumberger 81⅞ 51¾ – 36,8%
___________
(ajustat pentru fracționări)
+ 162,7%
Strategia B
Toate cele de mai sus plus
Stop & Shop 6 dolari 60 dolari + 900,0%
Ar fi fost puț� in probabil să câș� tigi un milion de do-

lari investind î�n acț� iuni Dunkin’ Donuts suma pe care ai
cheltuit-o pe gogoș� i – câte gogoș� i poate mânca un om? Dar
dacă, pe lângă cele două duzini de gogoș� i pe care le-ai cum-
părat săptămânal pe parcursul anului 1982 (un total al
cheltuielilor de 270 de dolari), ai fi investit o sumă egală î�n
acț�iuni, atunci, patru ani mai târziu, acț�iunile ar fi valorat
1.539 de dolari (6-bagger). O investiț�ie de 10.000 de dolari
î�n Dunkin’ Donuts ar fi generat un câș� tig de 47.000 de do-
lari î�n patru ani.
Dacă, î�n 1976, ai fi cumpărat 10 perechi de blugi de la
Gap î�n valoare de 180 de dolari, blugii s-ar fi uzat până acum,
dar 10 acț�iuni la Gap achiziț�ionate cu aceeaș� i sumă, 180 de
dolari (18 dolari pe acț� iune era preț� ul iniț� ial de ofertă),
valorau 4.672,50 de dolari î�n punctul maxim al pieț�ei, î�n
1987. O investiț�ie de 10.000 de dolari î�n Gap ar fi generat
un câș� tig de 250.000 de dolari.
Dacă, î�n decursul anului 1973, te-ai fi cazat la La Quinta
Motor Inns 31 de nopț� i î�n timpul delegaț� iilor (plătind
11,98 de dolari pe noapte pe cameră) ș� i ai fi cumpărat ac-

ț�iuni La Quinta echivalente ca valoare cu suma de pe factura
pentru cazare, 371,38 de dolari (23,21 acț�iuni), zece ani
mai târziu acț�iunile tale ar fi valorat 4.363,08 dolari. O in-
vestiț�ie de 10.000 de dolari î�n La Quinta ar fi generat un
câș� tig de 107.500 dolari.
Dacă, î�n 1969, ai fost nevoit să plăteș� ti o î�nmormântare
tradiț�ională (980 de dolari) pentru o persoană dragă la
una dintre numeroasele firme de servicii funerare deț�inu-
te de Service Corporation International ș� i, cumva, î�n ciuda
suferinț�ei tale, ai reuș� it să investeș� ti î�ncă 980 de dolari î�n
acț�iuni SCI, cele 70 de acț�iuni ale tale ar fi valorat 14.352,19
dolari î�n 1987. O investiț�ie de 10.000 de dolari î�n SCI ar fi
generat un câș� tig de 137.000 de dolari.
Dacă, î�n 1982, î�n aceeaș� i săptămână î�n care ț�i-ai cum-
părat primul calculator Apple de 2.000 de dolari pentru
a-ț�i ajuta copiii să-ș� i î�mbunătăț�ească rezultatele ș� colare ș� i
să intre la facultate, ai fi investit î�ncă 2.000 de dolari î�n ac-
ț�iuni Apple, atunci î�n 1987 acele acț�iuni ar fi valorat 11.950
de dolari sau o sumă î�ndeajuns de mare pentru a plăti taxele
pe un an la facultate.
PUTEREA CUNOȘTINȚELOR OBIȘNUITE

Pentru a obț�ine aceste câș� tiguri spectaculoase, trebuia să
cumperi ș� i să vinzi exact la momentul potrivit. Dar, chiar dacă
ratai valorile maxime sau minime, tot ieș� eai mai câș� tigat dacă
investeai î�n oricare dintre companiile cunoscute menț�iona-
te mai sus decât î�n î�ntreprinderi ezoterice pe care nu le
î�nț�elege nimeni.
Există o poveste celebră despre un pompier din New

England. Se pare că prin anii 1950 a observat că o fabrică
locală, Tambrands (la vremea aceea compania se numea
Tampax), se extindea î�ntr-un ritm fulgerător. S-a gândit că
nu s-ar extinde atât de rapid dacă nu i-ar merge bine ș� i,
bazându-se pe această presupunere, el ș� i familia lui au in-
vestit 2.000 de dolari. Mai mult, au mai adăugat 2.000 de
dolari pe an î�n următorii cinci ani. Î�n 1972, pompierul era
deja milionar – ș� i nici măcar nu î�ș�i cumpărase un Subaru.
Nu ș� tiu sigur dacă investitorul nostru norocos a cerut
sfaturi de la vreun broker sau de la alț�i experț�i, dar mulț�i
i-ar fi zis că teoria lui era greș� ită ș� i că, dacă voia să-i fie
bine, trebuia să se rezume la acț� iunile companiilor bine
cotate pe care le cumpărau instituț�iile sau la firmele de elec-
tronice populare la vremea respectivă. Din fericire, pompie-
rul ș� i-a văzut de treaba lui.
Poate ai presupus că noi, experț�ii, ne luăm cele mai bune
idei de investiț�ii din zvonurile sofisticate ș� i elitiste pe care
le auzim stând î�n faț�a aparatelor Quotron, dar eu le găsesc
pe multe dintre ale mele la fel ca pompierul de mai sus.
Discut cu sute de companii î�n fiecare an ș� i petrec ore î�ntregi
î�n î�ntruniri exaltante cu diverș� i CEO, analiș� ti financiari ș� i
colegii mei din sectorul fondurilor mutuale, dar descopăr
marile câș� tigătoare î�n situaț�ii extracurriculare, tot aș� a cum
le-ai putea găsi ș� i tu.
Taco Bell − am fost impresionat de burrito î�ntr-o ex-
cursie î�n California; La Quinta Motor Inns − mi-a zis de ea
o persoană de la Holiday Inn, firma concurentă; Volvo −
membrii familiei mele ș� i prietenii mei conduc maș� ina asta;
Apple Computer − copiii mei aveau unul acasă, iar apoi ma-
nagerul de sisteme informatice a cumpărat câteva pentru
birou; Service Corporation International − un analist î�n

electronice de la Fidelity (care nu avea nicio treabă cu ca-
sele funerare, nu acesta era domeniul lui) a descoperit
firma î�ntr-o excursie î�n Texas; Dunkin’ Donuts − mi-a plă-
cut cafeaua; ș� i, de curând, renovata Pier 1 Imports − reco-
mandată de soț�ia mea. De fapt, Carolyn este una dintre cele
mai bune surse ale mele. Ea a descoperit L’eggs.
L’eggs este exemplul perfect al puterii lucrurilor pe care
le ș� tie toată lumea. S-a dovedit a fi unul dintre cele mai de
succes două produse de consum din anii 1970. Î� n prima
parte a deceniului respectiv, î�nainte să preiau conducerea
Fondului Fidelity Magellan, lucram ca analist de titluri de
valoare la firmă. Cunoș� team industria textilă după ce am
călătorit prin ț�ară ș� i am vizitat fabrici de textile, am calcu-
lat marje de profit, raporturi preț�/câș� tig ș� i alte date ezote-
rice fundamentale. Dar niciuna dintre aceste informaț�ii nu
a fost mai valoroasă decât cele oferite de Carolyn. Nu am dat
de L’eggs î�n documentările mele, ea a găsit produsul la
magazinul alimentar.
Chiar acolo, î�ntr-o vitrină metalică separată de lângă
casa de marcat, erau expuse niș� te modele noi de ciorapi
de damă î�mpachetaț�i î�n ouă colorate din plastic. Compania
Hanes testa pe piaț�ă L’eggs î�n mai multe locuri din ț�ară,
inclusiv î�n suburbiile oraș� ului Boston. Când Hanes a inter-
vievat sute de femei care ieș� eau din supermarketurile tes-
tate ș� i le-a î�ntrebat dacă au cumpărat ciorapii, un procent
ridicat dintre ele au răspuns că da. Î�nsă majoritatea nu î�ș�i
aminteau denumirea brandului. Cei de la Hanes erau exta-
ziaț�i. Dacă un produs este bine vândut fără ca brandul să
fie recunoscut, imaginează-ț�i ce vânzări va î�nregistra după
ce brandul va fi promovat.
Nu era nevoie ca soț� ia mea, Carolyn, să fie analist de

textile ca să-ș� i dea seama că L’eggs era un produs superior.
Trebuia doar să cumpere o pereche ș� i să o probeze. Aceș� ti
ciorapi aveau un denier mai mare, drept pentru care erau
ș� anse mai mici să se ducă vreun fir la fel ca la ciorapii obiș� -
nuiț�i. Se aș� ezau ș� i foarte bine pe corp, dar principala lor
atracț�ie era uș� urinț�a achiziț�ionării. Puteai să iei o pereche
de L’eggs chiar de lângă standul cu gume de mestecat ș� i cel
cu lame de ras, fără să trebuiască să mergi special la un
magazin universal.
Hanes deja vindea un brand normal de ciorapi î�n maga-
zinele universale ș� i de specialitate, î�nsă compania desco-
perise că, î�n general, femeile intrau î�n acest tip de magazine,
î�n medie, o dată la ș� ase săptămâni, î�nsă la magazinul ali-
mentar se duceau de două ori pe săptămână, existând ast-
fel 12 ocazii de a cumpăra L’eggs la o singură ocazie de a
cumpăra brandul obiș� nuit. Vânzarea ciorapilor la băcănie
a devenit o idee extrem de populară. Î�ț�i puteai da seama de
acest lucru dacă te uitai la câte femei aveau ouă de plastic
î�n coș� ul de cumpărături când ajungeau la casa de marcat.
Puteai să-ț�i imaginezi cât de multe perechi de L’eggs aveau
să se vândă î�n toată ț�ara, după ce li se ducea vestea.
Câte femei care cumpărau ciorapi, câț�i vânzători ce le
vedeau pe femeile care cumpărau ciorapi ș� i câț�i bărbaț�i care
î�ș�i vedeau soț�iile venind acasă cu ciorapii ș� tiau de succesul
produsului L’eggs? Milioane. La doi sau trei ani de la scoa-
terea produsului pe piaț� ă, puteai intra î�n oricare dintre
miile de supermarketuri ș� i să-ț�i dai seama că era un obiect
foarte bine vândut. Din acel punct, era uș� or să afli că L’eggs
era o marcă Hanes ș� i că Hanes era listată la Bursa de Valori
din New York.
După ce Carolyn mi-a atras atenț�ia asupra firmei Hanes,

m-am documentat î�n privinț�a ei, ca de obicei. Afacerea era
chiar mai promiț�ătoare decât mi-aș� fi î�nchipuit, aș� a că, la
fel de î�ncrezător ca pompierul care a cumpărat Tambrands,
am recomandat acț�iunile administratorilor portofoliului
Fidelity. Hanes s-a dovedit a avea o valoare de 6-bagger
î�nainte să fie cumpărată de Consolidated Foods, î�n prezent
Sara Lee. L’eggs î�ncă produce o grămadă de bani pentru Sara
Lee ș� i s-a dezvoltat permanent de-a lungul ultimilor 10 ani.
Sunt convins că Hanes ar fi ajuns la un nivel de 50-bagger,
dacă nu ar fi fost preluat.
Avantajul produsului L’eggs este că nu trebuia să ș� tii
de el de la bun î�nceput. Puteai să cumperi acț�iuni Hanes î�n
primul, î�n al doilea sau chiar î�n al treilea an după ce L’eggs
s-a extins la nivel naț�ional ș� i tot î�ț�i triplai banii, pe puț�in.
Dar mulț�i oameni nu ș� tiau, mai ales soț�ii. Soț�ii (cunoscuț�i,
de obicei, ca Investitorii Desemnaț�i) erau probabil prea ocu-
paț�i cu achiziț�ionarea de acț�iuni de la companii producă-
toare de energie solară sau antene parabolice pentru a-ș� i
pierde toț�i banii.
Să luăm ca exemplu cazul prietenului meu Harry
Houndstooth – căruia i-am schimbat numele pentru a-l
proteja pe bietul nenorocit. De fapt, cu toț�ii avem un pic din
Houndstooth î�n noi. Acest Investitor Desemnat (fiecare fa-
milie pare să aibă unul) ș� i-a petrecut dimineaț�a citind The
Wall Street Journal plus un buletin informativ al bursei de
valori de 250 de dolari pe an la care este abonat. Caută un
nou pariu palpitant la bursă, ceva cu un risc limitat, dar cu
un mare potenț�ial de câș� tig. Atât î�n The Journal, cât ș� i î�n
buletinul informativ se găsea o menț�iune favorabilă cu
privire la Winchester Disk Drives, o firmă micuț�ă plină de

voinț�ă ș� i cu un viitor excelent.
Houndstooth nici nu ș� tie să facă diferenț�a î�ntre un disk
drive ș� i un porumbel de lut, dar î�l sună pe brokerul lui ș� i
află că Merrill Lynch a pus Winchester pe lista sa de „cum-
părare agresivă”.
Toate astea nu pot fi simple coincidenț�e, se gândeș� te
Houndstooth. Nu după mult timp, este convins că investi-
rea sumei de 3.000 de dolari î�n Winchester, din banii lui
câș� tigaț�i cu greu, reprezintă o idee foarte î�nț�eleaptă. Doar
s-a documentat, nu-i aș� a?
Henrietta, soț�ia lui Houndstooth – cunoscută ș� i ca Per-
soana Care Nu Î�nț�elege Chestiunea Serioasă a Banilor (aces-
te roluri ar putea fi inversate, dar nu se î�ntâmplă aș� a de
obicei) –, tocmai s-a î�ntors de la mall, unde a descoperit un
nou magazin minunat cu î�mbrăcăminte de damă numit
The Limited. Locul este doldora de clienț�i. Abia aș� teaptă
să-i povestească soț�ului ei despre vânzătorii prietenoș� i ș� i
preț�urile nemaipomenite.
— I-am cumpărat lui Jennifer toată garderoba de toam-
nă, exclamă ea. Cu doar 275 de dolari.
— 275 de dolari, se vaită Investitorul Desemnat. Î�n timp
ce tu umblai prin oraș� ș� i risipeai banii, eu stăteam acasă ș� i
î�ncercam să-mi dau seama cum să-i fac. Winchester Disk
Drives este răspunsul. Mai sigur de atât nu se poate. Băgăm
3.000 de dolari î�n ea.
— Sper că ș� tii ce faci, spune Persoana Care Nu Î�nț�elege
Chestiunea Serioasă a Banilor. Î� ț�i mai aminteș� ti de Hava-
light Photo Cell? Era aș� a de sigură, că a scăzut de la ș� apte
dolari la trei dolari ș� i 50 de cenț�i. Am pierdut 1.500 de
dolari.
— Da, dar aia era Havalight. Asta e Winchester. The

Wall Street Journal zice că disk drive-urile sunt una dintre
cele mai mari industrii cu potenț�ial de dezvoltare ale dece-
niului. De ce să fim noi singurii care nu facem parte din ea?
Restul poveș� tii este uș� or de imaginat. Winchester Disk
Drives are un trimestru prost sau apare o concurenț�ă neaș� -
teptată î�n industria disk drive-urilor, iar preț�ul acț�iunilor
scade de la 10 dolari la 5 dolari. Î�ntrucât Investitorul De-
semnat nu are cum să î�nț�eleagă ce î�nseamnă toate astea,
decide că cel mai prudent este să vândă, î�ncântat că nu a
pierdut decât alț�i 1.500 de dolari – sau puț�in mai mult decât
cinci seturi de garderobe pentru Jennifer.
Î�ntre timp, fără să ș� tie Houndstooth, preț�ul acț�iunilor
la The Limited, magazinul care a impresionat-o pe soț�ia lui,
Henrietta, a urcat tot mai sus, de la sub 50 de cenț�i pe acț�i-
une (adaptat la fracț�ionări) î�n decembrie 1979 la 9 dolari
î�n 1983 – un 20-bagger deja –, ș� i, chiar dacă ar fi cumpărat
la preț�ul de 9 dolari (ș� i ar fi trecut printr-o scădere de până
la 5 dolari), tot ar fi făcut de cinci ori suma investită, î�ntru-
cât acț�iunile au urcat la 52⅞ dolari. Asta î�nseamnă că este
mai mult decât un 100-bagger de la bun î�nceput, aș� a că, dacă
Houndstooth ar fi investit 10.000 de dolari î�ndeajuns de
devreme, ar fi câș� tigat peste un milion de dolari din acț�iuni.
Mai realist vorbind, dacă doamna Houndstooth ar fi
adăugat la cei 275 de dolari cheltuiț�i pe garderobă î�ncă
275 de dolari pe acț�iuni, se poate ca ș� i mica ei investiț�ie să
fi plătit taxele de ș� colarizare pe un semestru ale fiicei ei.
Î�nsă Investitorul nostru Desemnat, care ar fi avut des-
tul timp să cumpere acț�iuni la The Limited, chiar ș� i după ce
le-a vândut pe cele de la Winchester, a continuat să ignore
pontul excelent oferit de soț�ia lui. La vremea respectivă
deja existau 400 de magazine Limited î�n ț�ară, majoritatea

dintre ele aglomerate, dar Houndstooth era prea ocupat
ca să observe. El urmărea ce făcea Boone Pickens cu Mesa
Petroleum.
Undeva spre sfârș� itul anului 1987 ș� i probabil chiar î�na-
inte de alunecarea de 508 puncte, Houndstooth descoperă
î�n sfârș� it că The Limited se află pe lista de cumpărare a fir-
mei sale de brokeraj. Î�n plus, s-au publicat articole promi-
ț�ătoare despre ea î�n trei reviste, acț�iunile sale au devenit
favoritele marilor instituț�ii ș� i este urmărită de 30 de ana-
liș� ti. Investitorul Desemnat î�ș�i dă seama că este o achiziț�ie
solidă, respectabilă.
— Ce ciudat! mormăie î�ntr-o zi către soț�ia lui. Mai ț�ii
minte magazinul ăla care î�ț�i place ț�ie, The Limited? Se pare
că e o companie listată la bursă. Asta î�nseamnă că putem
cumpăra acț�iuni. Acț�iuni foarte bune, pe deasupra, dacă e
să ne luăm după reportajul special pe care tocmai l-am
văzut pe PBS. Am auzit că a apărut chiar ș� i un articol pe
prima pagină a revistei Forbes. Î�n fine, experț�ii nu se mai sa-
tură de ea. Cred că merită măcar 2.000 de dolari din fondul
pentru pensie.
— Î�ncă mai avem 2.000 de dolari î�n fondul pentru pen-
sie? î�ntreabă sceptică Henrietta.
— Sigur că da, se laudă Investitorul Desemnat. Iar î�n
curând vor fi mai mulț�i, datorită magazinului tău preferat.
— Dar eu nu mai cumpăr de la The Limited, spune
Henrietta. Mărfurile au preț�uri exagerat de mari ș� i nu mai
sunt unice. Găseș� ti aceleaș� i lucruri ș� i la alte magazine.
— Ce treabă are asta? urlă Investitorul Desemnat. Eu
nu vorbesc aici de cumpărături, vorbesc de investiț�ii.
Houndstooth cumpără acț�iuni cu 50 de dolari, aproape

cea mai mare valoare din 1987. Î� n curând, preț�ul î�ncepe
să scadă ajungând la 16 dolari, iar undeva pe la jumătatea
drumului, î�ș�i vinde acț�iunile, î�ncântat din nou că ș� i-a limi-
tat pierderile.
ESTE O COMPANIE LISTATĂ LA BURSĂ?

Dar uite cine s-a găsit să-l dojenească pe Houndstooth pen-
tru că a ratat The Limited! Nici eu nu am cumpărat acț�iuni
când erau î�n creș� tere, iar soț�ia mea a văzut aceleaș� i mase
de oameni la mall la fel ca soț�ia lui. Ș� i eu am investit î�n The
Limited abia când povestea a devenit populară, iar elemen-
tele fundamentale î�ncepuseră să se deterioreze, iar eu î�ncă
păstrez acț�iunile î�n pierdere.
De fapt, aș� putea să umplu multe pagini cu toț� i acei
10-bagger pe care i-am ratat, iar pe parcursul acestei cărț�i
vor ieș� i la iveală ș� i alte exemple regretabile. Ș� i eu sunt ex-
pert î�n ignorarea oportunităț�ilor promiț�ătoare. La un mo-
ment dat stăteam pe cel mai mare joc de active ascunse al
secolului, terenul de golf de la Pebble Beach, ș� i nu mi-a tre-
cut prin cap să î�ntreb dacă era o companie listată la bursă.
Eram prea ocupat să mă interesez de distanț�a dintre sem-
nele pentru minge ș� i iarbă.
Din fericire, există suficienț�i 10-bagger î�n jurul nostru
cât să-i trecem ambii cu vederea pe majoritatea, ș� i tot să
dăm peste câț�iva. Î�ntr-un portofoliu atât de mare ca al meu
trebuie să dau de mai mulț�i pentru a marca o diferenț�ă
perceptibilă. Pentru un portofoliu mic, cum este al tău, e
de ajuns să dai de unul singur. Î�n plus, partea bună atunci
când investeș� ti î�n companii familiare precum L’eggs sau
Dunkin’ Donuts este că, atunci când probezi ciorapii sau

sorbi cafeaua, deja faci analiza fundamentală pe care sunt
plătiț�i să o facă analiș� tii de pe Wall Street. Vizitarea maga-
zinelor ș� i testarea produselor reprezintă unul dintre ele-
mentele esenț�iale ale activităț�ii analiș� tilor.
Î�ntr-o viaț�ă de cumpărat maș� ini sau camere foto, î�ț�i
dezvolț�i un simț� cu privire la ce este bun ș� i ce este prost, la
ce se vinde ș� i ce nu se vinde. Dacă nu ș� tii nimic despre ma-
ș� ini, ș� tii ceva despre altceva ș� i cel mai important este că ș� tii
aceste lucruri î�nainte să le afle cei de pe Wall Street. De ce
să aș� tepț�i să-ț�i recomande expertul î�n restaurante de la
Merrill Lynch firma Dunkin’ Donuts, când tu ai văzut deja
că s-au deschis opt noi francize î�n zona ta? Analistul î�n
restaurante de la Merrill Lynch nu va remarca Dunkin’ Do-
nuts (din motive pe care ț�i le voi explica î�n curând) decât
după ce preț�ul acț�iunilor va ajunge de cinci ori mai mare,
de la 2 dolari la 10 dolari, dar tu puteai să o remarci când
acț�iunile costau 2 dolari.
LA AGĂȚAT DE GIGAHERTZI
Dintr-un motiv sau altul, î�n rândul investitorilor amatori nu
este considerată o practică sofisticată să crezi că a conduce
prin oraș� mâncând gogoș� i este echivalentul etapei iniț�iale
a investigării unor acț�iuni. Oamenilor li se pare mai comod
să investească î�ntr-un lucru î�n privinț�a căruia sunt total
ignoranț�i. Pe Wall Street pare să existe o regulă nescrisă:
dacă nu î�nț�elegi o afacere, investeș� te î�n ea toate economiile
de o viaț�ă. Evită î�ntreprinderea de pe colț� , pe care măcar o
poț�i observa, ș� i caută una care fabrică un produs de neî�n-
ț�eles pentru tine.
Am auzit de o oportunitate de felul acesta chiar zilele

trecute. Potrivit raportului pe care cineva l-a lăsat pe biro-
ul meu, era o ș� ansă fantastică de a investi î�ntr-o companie
care produce „un S-Ram de 1 MB, C-mos (semiconductor
metal-oxid complementar); risc bipolar (calculator cu set
de instrucț�iuni reduse), virgulă mobilă, procesor vectorial
I/O, compilator optimizator, memorie dual port de 16 biț�i,
sistem de operare unix, transmiț�ător de polisilicon de un
megaflop Whetstone, lăț�ime mare de bandă, ș� ase gigahertzi,
protocol de comunicaț�ii dublu metalizat, compatibilitate
asincronă cu versiunile anterioare, arhitectura periferică a
magistralei, memorie intercalată cu patru direcț�ii ș� i capa-
citate de 15 nanosecunde”.
Agaț�ă-mi gigahertzii ș� i ascute-mi megaflopii, ș� i nu te
băga, dacă nu î�ț�i dai seama dacă e vorba de un cal de curse
sau un cip de memorie, chiar dacă brokerul tău te sună să
ț�i-o recomande ca fiind oportunitatea deceniului de a câș� -
tiga o sumedenie de nanodolari.
S-O IA NAIBA DE PĂPUȘĂ!

Asta î�nseamnă că, după părerea mea, ar trebui să cumperi
acț�iuni la fiecare nouă franciză de fast-food, la fiecare firmă
care are un produs la modă sau la fiecare companie publică
listată la bursă care deschide un magazin î�n centrul co-
mercial din cartier? Dacă ar fi aș� a de simplu, nu aș� fi pier-
dut nici eu bani cu Bildner’s, un 7-Eleven* pentru tineri
* 7-Eleven a fost denumită a doua cea mai populară franciză din lume
în topul Franchise 500 realizat de publicaţia Entrepreneur. Magazinele
7-Eleven au apărut în 1927, când un angajat al companiei de gheaţă
Southland Ice Company, din Dallas, Texas, a început să vândă lapte, pâi-
ne şi ouă pe lângă cuburile de gheaţă. (n. ed.)
corporatiș� ti vizavi de biroul meu. Ce bine era dacă î�mi ve-

deam de sandviș� uri ș� i lăsam î�n pace acț�iunile, preț�ul a 50
dintre ele abia ajungându-ț�i să cumperi o porț�ie de pâine
de secară cu ton. Revin cu detalii mai târziu despre acest
subiect.
Ș� i ce să mai zic de Coleco? Doar pentru că păpuș� a Ca-
bbage Patch a fost cea mai vândută jucărie a secolului, nu
î�nseamnă că a putut salva o companie mediocră cu un bilanț�
prost, ș� i chiar dacă preț�ul acț�iunilor a crescut dramatic
timp de un an, impulsionat mai î�ntâi de jocurile video pen-
tru acasă ș� i apoi de entuziasmul creat de păpuș� ile Cabbage
Patch, î�n cele din urmă a scăzut de la un maxim de 65 de
dolari î�n 1983 la o valoare recentă de 1¾ dolari, când com-
pania s-a î�nscris î�n capitolul 11 al codului falimentului,
declarându-ș� i falimentul î�n 1988.
Găsirea unei companii promiț�ătoare este doar primul
pas. Următorul pas este să te documentezi. Documentarea
te ajută să faci diferenț�a î�ntre Toys „R” Us ș� i Coleco, Apple
Computer ș� i Televideo sau Piedmont Airlines ș� i People
Express. Dacă tot veni vorba, î�mi doresc să mă fi interesat
mai bine cu privire la People Express. Poate că nu aș� fi cum-
părat acț�iuni nici aici.
Î�n ciuda tuturor rebuturilor mele, î�n timpul celor 12 ani
î�n care am administrat Fondul Fidelity Magellan, preț�ul ac-
ț�iunilor a devenit de 20 de ori mai mare – î�n parte ș� i dato-
rită acț�iunilor mai puț�in cunoscute ș� i apreciate pe care am
reuș� it să le descopăr ș� i apoi să mă documentez singur î�n
privinț�a lor. Sunt sigur că orice investitor poate beneficia
de pe urma aceloraș� i tactici. Nu este atât de greu să fii mai
deș� tept decât banii deș� tepț�i care, aș� a cum am spus deja, nu
sunt î�ntotdeauna atât de deș� tepț�i.
Această carte este î�mpărț�ită î�n trei părț�i. Prima, „Pre-
gătirea pentru a investi” (capitolele 1-5), î�ț�i prezintă cum
să te evaluezi ca investitor individual, cum să măsori con-
curenț� a (administratori de portofolii, investitori insti-
tuț� ionali ș� i alț�i experț�i de pe Wall Street), cum să-ț�i dai
seama dacă acț�iunile prezintă un risc mai mare decât
obligaț�iunile, cum să-ț�i examinezi nevoile financiare ș� i
cum să dezvolț�i o rutină reuș� ită de alegere a investiț�iilor.
Partea a doua, „Alegerea câș� tigătoarelor” (capitolele 6-15),
î�ț�i dezvăluie cum să găseș� ti cele mai promiț�ătoare opor-
tunităț�i, ce să cauț�i la o companie ș� i ce să eviț�i, cum să
foloseș� ti agenț�ii de bursă, rapoartele anuale ș� i alte resur-
se î�n favoarea ta, precum ș� i ce reprezintă diferitele cifre
menț�ionate adesea î�n evaluarea tehnică a acț�iunilor (ra-
portul p/c, valoarea contabilă, fluxul de numerar). Partea
a treia, „Perspectiva pe termen lung” (capitolele 16-20),
î�ț�i arată cum să-ț�i creezi un portofoliu, cum să monitori-
zezi companiile care ț�i-au trezit interesul, când să cum-
peri ș� i când să vinzi, nebunia contractelor de opț�iune* ș� i
* Contractul de opțiune (contract de opțiuni) este acordul dintre cum-

părător și vânzător. Investitorii au dreptul să cumpere sau să vândă un
activ la un preț specific. Prețul tranzacției este predefinit în contract.
Aceasta este o formă de investiții derivate. Îți oferă drepturi, dar nu
are obligația de a efectua tranzacții într-o investiție de bază. Bazat pe
o proprietate de bază garantată cum ar fi banii electronici, imobiliare,
stocuri sau mărfuri. Are o dată de expirare specificată. (n. ed.)
futures* ș� i câteva observaț�ii generale despre cât de sănă-

toase sunt Wall Street, î�ntreprinderile americane ș� i bursa
de valori – lucruri pe care le-am observat î�n activitatea
mea de peste 20 de ani î�n investiț�ii.
* Contractul futures este o tranzacţie pe care o închei cu cineva pentru

a cumpăra sau a vinde ceva în viitor (conform denumirii) la un preţ
convenit astăzi. Acel „ceva” poate fi orice – o acţiune, o marfă, o valu-
tă – şi livrarea poate dura luni de zile, dacă are loc cu adevărat. Ideea
este că preţul este convenit aici şi acum. Aceste contracte pot fi şi sunt
tranzacţionate permanent între agenţi. În timp ce toate contractele fu-
tures pot avea drept rezultat cumpărarea sau vânzarea de către titular
la preţul stabilit şi finalizarea tranzacţiei, majoritatea nu ajung la data
convenită, fiindcă oricare dintre părţile contractuale, care pare să câş-
tige din tranzacţie o va anula înainte de data stabilită, prin accesarea
pieţei şi cumpărarea variantei „opuse” a contractului respectiv, un con-
tract fie de cumpărare, fie de vânzare a oricărui activ care constituie
obiectul contractului. Efectul acestui lucru este încetarea contractului
original şi realizarea profitului. Contrastează foarte mult cu contrac-
tele forward, care sunt concepute, de obicei, pentru a fi valabile până
la livrare. Contractele futures sunt marcate pe piaţă la finalul fiecărei
sesiuni de tranzacţionare pentru a oferi o evaluare zilnică a poziţiei
acestora în raport cu valorile pieţei. Începând cu criza financiară, a
existat o cerere tot mai mare ca tranzacţiile cu contracte futures să fie
autorizate bursier, mai degrabă decât extrabursier, pentru a oferi mai
multă transparenţă. (n. ed.)
Partea I
PREGĂTIREA
PENTRU A INVESTI
Înainte să te gândești să cumperi acțiuni, trebuie să fi

luat deja câteva decizii de bază cu privire la piață, la
câtă încredere ai în America corporatistă, dacă ai sau
nu nevoie să investești în acțiuni și la ce te aștepți să
obții de la ele, dacă ești investitor pe termen scurt sau
pe termen lung, la cum vei reacționa la scăderile bruș-
te, neașteptate și severe ale prețurilor. Cel mai bine
este să-ți definești obiectivele și să-ți clarifici atitudi-
nea înainte să începi (chiar cred că acțiunile sunt mai
riscante decât obligațiunile), pentru că, dacă ești ne-
hotărât și nu ești convins, atunci devii o potențială vic-
timă a pieței, care își pierde speranța și rațiunea în cel
mai prost moment și își vinde acțiunile în pierdere.
Pregătirea personală, cunoștințele și documentarea
sunt ceea ce deosebește un investitor de succes de un
perdant cronic. Până la urmă, nici bursa de valori și
nici companiile în sine nu hotărăsc soarta unui inves-
titor. Investitorul o decide.
1
Formarea unui investitor
Nu există conceptul de talent moștenit pentru a alege

acț�iuni. Deș� i multora le-ar plăcea să dea vina pentru pierde-
rile lor pe un defect tragic î�nnăscut, crezând că alț�i oameni
pur ș� i simplu s-au născut să fie investitori, propriul meu
trecut dezminte această idee. Nu aveam bandă de teleim-
primator deasupra pătuț�ului ș� i nici nu mi-au dat dinț�ii pe
paginile bursei cu precocitatea cu care se spune că bătea
Pelé mingea de fotbal î�n fragedă pruncie. Din câte ș� tiu, tatăl
meu nu a părăsit zona de aș� teptare a maternităț�ii pentru a
verifica preț�ul firmei General Motors ș� i nici mama nu a î�n-
trebat despre dividendele de la ATT î�ntre contracț�ii.
Doar retrospectiv pot spune că indicele Dow Jones
scăzuse pe 19 ianuarie 1944, ziua î�n care m-am născut, ș� i
a scăzut ș� i mai tare î�n săptămâna î�n care am stat î�n spital.
Deș� i la vremea respectivă nu ș� tiam, acesta este primul
exemplu al Legii lui Lynch î�n acț�iune. Legea lui Lynch, strâns
legată de Principiul lui Peter, afirmă următoarele: de fie-
care dată când Lynch avansează, piaț�a intră î�n declin. (Cea
mai recentă dovadă este din vara anului 1987, când, ime-
diat după ce am î�ncheiat un contract cu editura pentru
publicarea acestei cărț�i, un moment important î�n cariera

mea, piaț�a a pierdut 1.000 de puncte î�n două luni. Mă voi
gândi de două ori î�nainte să î�ncerc să vând drepturile de
autor pentru producerea filmului.)
Majoritatea rudelor mele nu aveau î�ncredere î�n bursa
de valori, ș� i pe bună dreptate. Mama era cea mai mică din-
tre cei ș� apte copii, ceea ce î�nseamnă că mătuș� ile ș� i unchii
mei erau deja adulț�i î�n timpul Marii Crize ș� i au avut expe-
rienț�e directe cu crahul din 1929. Nimeni nu recomanda
investirea î�n acț�iuni la noi î�n casă.
Singura achiziț�ie de acț�iuni de care am auzit vreodată
a fost cea a bunicului meu, Gene Griffin, care a cumpărat
acț�iuni la Cities Service. Era un investitor foarte conserva-
tor ș� i a ales Cities Service, deoarece credea că era o compa-
nie de furnizare a apei potabile. Când a mers la New York
ș� i a aflat că era o companie petrolieră, a vândut imediat.
Cities Service a î�nregistrat o creș� tere de 50 de ori mai mare
după aceea.
Neî�ncrederea î�n acț�iuni era atitudinea predominantă
a americanilor de-a lungul anilor 1950 ș� i 1960, când piaț�a
s-a triplat ș� i apoi s-a dublat din nou. Perioada aceasta a
copilăriei mele, ș� i nu cea recentă a anilor 1980, a fost cu
adevărat cea mai mare piaț�ă î�n creș� tere din istorie, dar un-
chii mei vorbesc despre ea de parcă ar fi fost un joc de
zaruri din spatele sălii de biliard. „Nu te băga niciodată la
bursă”, te avertiza lumea. „Este prea riscant. O să-ț�i pierzi
toț�i banii.”
Privind î�n urmă, î�mi dau seama că, î�n anii 1950, riscul
de a-ț� i pierde banii la bursa de valori era mai mic decât
î�n oricare altă perioadă precedentă sau ulterioară. Lucrul
acesta m-a î�nvăț�at nu numai că este greu să prezici piaț�a,
dar ș� i că micii investitori tind să fie pesimiș� ti ș� i optimiș� ti

exact la momentul nepotrivit, aș� a că î�ț�i faci singur rău dacă
î�ncerci să investeș� ti î�n pieț�ele favorabile ș� i să ieș� i din cele
nefavorabile.
Tatăl meu, om harnic ș� i fost profesor de matematică ce
a părăsit mediul universitar pentru a deveni cel mai tânăr
revizor contabil de la John Hancock, s-a î�mbolnăvit când
aveam ș� apte ani ș� i a murit de o tumoare cerebrală când
aveam 10 ani. Î�n urma acestei tragedii, mama a fost nevoi-
tă să-ș� i găsească de lucru (la Ludlow Manufacturing, achi-
ziț�ionată ulterior de Tyco Labs), iar eu am decis s-o ajut
căutându-mi un post cu jumătate de normă. La 11 ani am
fost angajat pe post de băiat de mingi la un teren de golf.
Asta s-a î�ntâmplat pe 7 iulie 1955, ziua î�n care Dow Jones a
scăzut de la 467 la 460 de puncte.
Pentru un băiat de 11 ani care deja descoperise golful, să
fii copil de mingi era ocupaț�ia ideală. Mă plăteau practic să
mă plimb pe un teren de golf. Î�ntr-o singură după-amiază
urma să câș� tig mai mult decât băieț�ii care aruncau ziare pe
peluzele oamenilor la 6 dimineaț�a, ș� apte zile pe săptămâ-
nă. Cum putea fi mai bine de atât?
Când eram la liceu, am î�nceput să î�nț�eleg avantajele mai
subtile ș� i mai importante ale ocupaț�iei de băiat de mingi,
mai ales la un club exclusivist precum Brae Burn, de lângă
Boston. Clienț�ii mei erau preș� edinț�i ș� i CEO î�n marile cor-
poraț�ii: Gillette, Polaroid ș� i, mai presus de toate, Fidelity.
Ajutându-l pe D. George Sullivan să-ș� i găsească mingea, mă
ajutam pe mine să-mi găsesc o carieră. Nu sunt singurul
băiat de mingi care a î�nvăț�at că drumul cel mai rapid către
sala de ș� edinț�e trece prin vestiarul unui club precum Brae
Burn.
Dacă voiai o instruire î�n acț�iuni, terenul de golf era cel

mai bun loc după sediul unei burse importante. Mai ales
după o lovitură cu boltă sau curbată, membrii clubului î�ș�i
descriau cu entuziasm cea mai recentă investiț�ie victori-
oasă. Î�ntr-o singură rundă a partidei puteam să ofer cinci
ponturi pentru jocul de golf ș� i să primesc î�n schimb cinci
ponturi pentru investirea î�n acț�iuni.
Deș� i nu aveam fonduri pentru a investi î�n ponturi lega-
te de acț�iuni, poveș� tile cu final fericit pe care le auzeam pe
terenul de golf m-au făcut să reevaluez opinia familiei mele
cum că bursa de valori era un loc î�n care î�ț�i pierdeai banii.
Mulț�i dintre clienț�ii mei chiar păreau să fi câș� tigat bani la
bursa de valori, iar unele dintre dovezile pozitive au avut
efect ș� i asupra mea.
Un copil de mingi î�nvaț�ă repede cum să-ș� i î�mpartă jucă-
torii de golf î�ntr-un sistem de caste, î�ncepând cu semizeii
rari (jucător de golf minunat, persoană minunată, om gene-
ros cu bacș� iș� ul), coborând apoi către jucătorul de golf aș� a
ș� i aș� a, care lasă un bacș� iș� aș� a ș� i aș� a, ș� i ajungând la coadă,
unde este poziț�ionat jucătorul de golf î�ngrozitor, care este
ș� i o persoană î�ngrozitoare ș� i un client î�ngrozitor când vine
vorba de bacș� iș� – un paria al terenului de golf de care le
este groază tuturor. Î�n cea mai mare parte, am fost copil de
mingi pentru jucători de golf de mijloc care lăsau ș� i un
bacș� iș� identic, dar, dacă era să aleg î�ntre o partidă proastă
cu un jucător care lăsa un bacș� iș� mare ș� i o partidă excelen-
tă cu un jucător care lăsa un bacș� iș� mic, am î�nvăț�at să optez
pentru prima variantă. Munca de băiat de mingi mi-a î�ntă-
rit ideea că este util să ai bani.
Am continuat să fiu băiat de mingi î�n timpul liceului, dar
ș� i după ce am intrat la Boston College, unde Bursa Caddy
Francis Ouimet* m-a ajutat să-mi plătesc facturile. Î�n facul-

tate, exceptând cursurile obligatorii, am evitat ș� tiinț� ele,
matematica ș� i contabilitatea – toate disciplinele normale
pregătitoare pentru afaceri. Eu eram atras de partea artisti-
că a ș� colii ș� i, pe lângă materiile obiș� nuite, istorie, psihologie
ș� i ș� tiinț�e politice, am mai studiat metafizica, epistemologia,
logica, religia ș� i filosofia grecilor antici.
Când privesc acum î�n urmă, este evident că studierea
istoriei ș� i filosofiei a fost o pregătire mult mai bună pentru
bursa de valori decât, să zicem, studiul statisticii. Investi-
rea î�n acț�iuni este o artă, nu o ș� tiinț�ă, iar oamenii care au
fost instruiț�i să cuantifice totul cu rigiditate au un mare
dezavantaj. Dacă alegerea acț�iunilor ar putea fi cuantifica-
tă, ai putea să î�nchiriezi cel mai apropiat calculator Cray ș� i
să faci avere. Dar nu aș� a merg lucrurile. Toată matematica
de care ai nevoie la bursa de valori (Chrysler are un miliard
de dolari bani gheaț�ă, datorii pe termen lung de 500 de mi-
lioane de dolari etc.) o î�nveț�i î�n clasa a patra.
Logica este materia care m-a ajutat cel mai mult î�n ale-
gerea acț�iunilor, chiar ș� i numai pentru că m-a î�nvăț�at să
identific lipsa ciudată de logică de pe Wall Street. De fapt,
Wall Street gândeș� te la fel cum gândeau grecii. Grecii antici
obiș� nuiau să stea zile î�ntregi ș� i să dezbată câț�i dinț�i are un
cal. Credeau că pot să-ș� i dea seama doar stând cu mâinile
î�n sân, î�n loc să verifice calul. Mulț�i investitori stau ș� i dez-
bat posibila creș� tere a preț�ului unei acț�iuni, de parcă muza
finanț�elor urmează să le dea un răspuns, î�n loc să verifice
compania.
* Jucător amator de golf. Bursa a fost inițiată de câțiva dintre prietenii

săi, pentru a veni în sprijinul copiilor de mingi de pe terenurile de golf
din Massachusetts, care nu au posibilități financiare. (n. trad.)
Î�n secolele trecute, oamenii care auzeau cum cânta co-

coș� ul la răsăritul soarelui au hotărât că, de fapt, cântatul
lui făcea soarele să răsară. Pare prostesc acum, dar î�n fie-
care zi specialiș� tii confundă cauzele cu efectele de pe Wall
Street atunci când oferă câte o explicaț�ie nouă pentru creș� -
terea valorilor pieț�ei: nivelul de viaț�ă a crescut, o anumită
ligă a câș� tigat Super Bowl, japonezii sunt nemulț�umiț�i, o anu-
me tendinț�ă a dispărut, republicanii vor câș� tiga alegerile,
acț�iunile sunt „vândute la preț�uri exagerat de scăzute” etc.
Când aud astfel de teorii, î�mi amintesc mereu de cocoș� .
Î�n 1963, când eram student î�n anul doi de facultate, am
cumpărat primele mele acț�iuni: la Flying Tiger Airlines, cu
7 dolari pe acț�iune. Cu salariul câș� tigat ca băiat de mingi ș� i
cu bursa mi-am plătit taxele de ș� colarizare, locuind acasă
mi-am redus celelalte cheltuieli ș� i deja avansasem de la o
maș� ină de 85 de dolari la una de 150 de dolari. După toate
ponturile pe care a trebuit să le ignor, ajunsesem î�n sfârș� it
î�ndeajuns de bogat ca să investesc!
Flying Tiger nu a fost o alegere la nimereală. Am ales-o
î�n baza unei documentări asidue pornind de la o premisă
greș� ită. La unul dintre cursurile mele am citit un articol
despre viitorul promiț�ător al transportului aerian, ș� i acolo
scria că Flying Tiger era o companie de transport aerian.
De aceea am cumpărat acț�iunile, dar preț�ul lor a crescut
din alt motiv. A crescut pentru că am intrat î�n Războiul din
Vietnam, iar Flying Tiger a făcut avere transportând soldaț�i
ș� i mărfuri de-a lungul Pacificului.
Î�n mai puț�in de doi ani, Flying Tiger a atins 32¾ dolari,
iar eu am avut parte de primul meu 5-bagger. Puț�in câte pu-
ț�in, am vândut acț�iunile ca să-mi plătesc masteratul. M-am
î�nscris la Wharton ș� i am beneficiat de o bursă parț�ială ofe-

rită de Flying Tiger.
Dacă primul tău pachet de acț�iuni este la fel de impor-
tant pentru viitorul tău financiar cum este prima dragoste
pentru viaț�a ta amoroasă viitoare, atunci Flying Tiger a fost
o alegere foarte norocoasă. Mi-a dovedit că există, î�ntr-ade-
văr, bagger-i mari ș� i eram sigur că voi mai da ș� i peste alț�ii.
Î� n timpul ultimului an ca student la Boston College
mi-am depus candidatura pentru un post peste vară la Fi-
delity, la sugestia domnului Sullivan, preș� edintele firmei – un
jucător de golf ghinionist, un tip minunat ș� i un om darnic
la bacș� iș� pe care l-am servit ca băiat de mingi. Fidelity era
sinonim cu New York Yacht Club, Augusta National, Carne-
gie Hall ș� i Kentucky Derby. Era ca o abaț�ie Cluny a societă-
ț�ilor de investiț�ii ș� i, la fel ca î�n cazul acelei abaț�ii medievale
î�n care călugării se simț�eau măguliț�i să intre, ce adept al
bilanț�urilor nu visa să lucreze acolo? Au fost o sută de can-
didaturi pentru trei posturi pe timp de vară.
Fidelity făcuse o treabă atât de bună cu vânzarea Ame-
ricii prin fonduri mutuale î�ncât chiar ș� i mama mea inves-
tea 100 de dolari pe lună î�n Fidelity Capital. Fondul acela,
condus de Gerry Tsai, era unul dintre cele două cele mai
renumite ș� i mai dinamice fonduri din acea perioadă ce-
lebră ș� i dinamică. Celălalt era Fidelity Trend, condus de
Edward C. Johnson al III-lea sau Ned, cum i se mai spunea.
Ned Johnson era fiul legendarului Edward C. Johnson al II-lea,
cunoscut ș� i sub numele de Domnul Johnson, fondatorul
companiei.
Fidelity Trend, al lui Ned Johnson, ș� i Fidelity Capital, al
lui Gerry Tsai, conduceau detaș� at î�n faț�a concurenț�ei ș� i erau
invidia î�ntregii industrii î�n perioada 1958-1965. Având
astfel de oameni care să mă instruiască ș� i să mă sprijine,

simț�eam că î�nț�eleg ce a vrut să spună Isaac Newton când a
afirmat că: „Dacă am văzut mai departe... a fost doar pen-
tru că stăteam pe umerii Uriaș� ilor”.
Cu mult î�nainte de reuș� itele extraordinare ale lui Ned,
tatăl lui, Domnul Johnson, schimbase părerea americanilor
cu privire la investirea î�n acț�iuni. Domnul Johnson credea
că investim î�n acț�iuni nu ca să ne păstrăm capitalul, ci ca să
facem bani. Apoi folosim profiturile pentru a investi î�n ș� i
mai multe acț�iuni, ca să facem ș� i mai mulț�i bani. „Acț�iunile
le dai la schimb, doar de soț�ii nu poț�i scăpa”, spunea Dom-
nul Johnson, mereu plin de vorbe de duh. Sigur nu ar fi primit
niciun premiu din partea revistei Ms.
Am fost foarte î�ncântat să fiu angajat la Fidelity, dar ș� i
să mă instalez î�n fostul birou al lui Gerry Tsai, după ce el
s-a mutat la Fondul Manhattan din New York. Bineî�nț�eles
că, aș� a cum ar fi prezis Legea lui Lynch, indicele Dow Jones,
cu valoarea de 925 î�n prima mea săptămână de lucru din
mai 1966, a scăzut sub 800 când m-am dus la masterat î�n
septembrie.
CURSUL ALEATORIU ȘI MAINE SUGAR

Stagiarii de pe timpul verii, aș� a cum eram eu, fără experien-
ț�ă î�n finanț�e corporative sau contabilitate, erau î�nsărcinaț�i
să se documenteze cu privire la diverse companii ș� i să scrie
rapoarte, la fel ca analiș� tii obiș� nuiț�i. Î�ntreaga treabă inti-
midantă a fost brusc descifrată – chiar ș� i studenț�ii specia-
lizaț�i î�n ș� tiinț�e umaniste puteau să analizeze un pachet de
acț�iuni. Eu am fost î�nsărcinat cu industria editorială ș� i am
pornit la drum de-a lungul ș� i de-a latul ț�ării pentru a vizita
companii precum Sorg Paper ș� i International Textbook.

Î� ntrucât companiile aeriene erau î�n grevă, am călătorit cu
autobuzul. La sfârș� itul verii, compania despre care ș� tiam
cele mai multe lucruri era Greyhound.
După interludiul de la Fidelity, m-am î�ntors la Wharton
pentru cel de-al doilea an de masterat mai sceptic ca nicio-
dată cu privire la valoarea teoriei universitare a bursei de
valori. Î�mi părea că majoritatea lucrurilor î�nvăț�ate la Whar-
ton, care ar fi trebuit să te ajute să te bucuri de succes î�n
investiț�ii, nu puteau să te ajute decât să dai greș� . Am studi-
at statistică, matematici superioare ș� i analiză cantitativă.
Analiza cantitativă m-a î�nvăț�at că lucrurile care vedeam eu
că se î�ntâmplă la Fidelity nu aveau cum să se î�ntâmple cu
adevărat.
Î�mi venea greu ș� i să integrez ipoteza pieț�ei eficiente
(conform căreia la bursă totul este „ș� tiut” ș� i preț�urile sunt
î�ntotdeauna „raț�ionale”) cu ipoteza cursului aleatoriu (con-
form căreia suiș� urile ș� i coborâș� urile pieț�ei sunt iraț�ionale
ș� i total imprevizibile). Deja văzusem suficiente fluctuaț�ii
ciudate cât să mă î�ndoiesc că ar fi raț�ionale, iar succesul
marilor administratori de fonduri de la Fidelity nu fusese
deloc imprevizibil.
Totodată, era evident că profesorii de la Wharton care
credeau î�n analiza cantitativă ș� i î�n cursul aleatoriu nu se
bucurau nici pe departe de acelaș� i succes ca noii mei colegi
de la Fidelity, astfel î�ncât, pus să aleg î�ntre teorie ș� i practi-
că, m-am dat de partea celei de a doua. Este foarte greu să
sprijini bine cunoscuta teorie ș� tiinț� ifică potrivit căreia
piaț� a este iraț�ională când ș� tii pe cineva care tocmai a obț�i-
nut un profit de 20 de ori mai mare (comparativ cu suma
investită) de pe urma acț�iunilor Kentucky Fried Chicken ș� i
care a explicat î�n prealabil de ce preț�ul acț�iunilor avea să

crească. Neî�ncrederea mea î�n teoreticieni ș� i prezicători s-a
menț�inut până î�n ziua de azi.
Unele cursuri de la Wharton au fost folositoare, dar, chiar
dacă ar fi fost toate inutile, experienț�a î�n sine a meritat, de-
oarece am cunoscut-o pe Carolyn î�n campus. (Ne-am căsă-
torit când eu eram î�n armată, pe 11 mai 1968, o sâmbătă î�n
care bursa era î�nchisă, ș� i am petrecut o săptămână î�n luna
de miere, timp î�n care Dow Jones a pierdut 13,93 puncte –
nu că aș� fi fost atent la asta atunci. M-am interesat ulterior.)
După ce am terminat anul doi la Wharton, m-am pre-
zentat î�n armată pentru a-mi î�ndeplini serviciul militar de
doi ani cerut de programul ROTC. Din 1967 până î�n 1969
am fost locotenent de artilerie, trimis mai î�ntâi î�n Texas ș� i
apoi î�n Coreea – o detaș� are reconfortantă având î�n vedere
alternativa. Locotenenț�ii de artilerie ajungeau î�n mare parte
î�n Vietnam. Singurul dezavantaj al Coreei era că se afla de-
parte de bursă ș� i, din câte ș� tiam eu, nu exista nicio bursă
de valori la Seoul. La momentul acela sufeream deja de se-
vraj î�n urma renunț�ării la Wall Street.
Recuperam timpul pierdut î�n timpul rarelor permisii,
când mă grăbeam să ajung acasă ca să cumpăr diverse ac-
ț�iuni î�n vogă pe care mi le recomandau prietenii ș� i colegii.
Ei cumpărau acț�iuni de succes a căror valoare continua să
crească, iar mie î�mi sugerau acț�iuni conservatoare a căror
valoare continua să scadă. Am câș� tigat ceva bani cu Ranger
Oil, dar am pierdut mai mulț�i cu Maine Sugar, o companie
care părea să genereze un câș� tig sigur, dar care s-a dovedit
a fi un eș� ec.
Reprezentaț�ii Maine Sugar se duseseră pe la toț�i fermi-
erii de cartofi din zona Maine pentru a-i convinge să cultive
sfeclă î�n afara sezonului. Urma să fie o afacere extrem de

profitabilă pentru Maine Sugar, ca să nu mai vorbim de fer-
mierii din Maine. Cultivând sfeclă – cultura perfectă care să
o î�nsoț�ească pe cea de cartofi –, fermierii puteau să obț�ină
un câș� tig suplimentar, revitalizând totodată solul. Î�n plus,
Maine Sugar achita cheltuielile pentru plantarea sfeclei.
Fermierii aveau doar de cărat sfecla scoasă la noua rafinărie
uriaș� ă de zahăr pe care Maine Sugar tocmai o construise.
Problema a fost că erau implicaț�i fermierii din Maine,
iar fermierii din Maine sunt foarte precauț�i. Î�n loc să plan-
teze sfeclă pe sute de hectare de teren, î�n primul an au î�n-
cercat doar pe o mie de metri pătraț�i ș� i, văzând că merge
treaba, au extins apoi cultura la două mii de metri pătraț�i
ș� i, până să ajungă la patru mii de metri pătraț�i (un acru),
rafinăria deja se î�nchisese din lipsă de activitate, iar Maine
Sugar a dat faliment. Preț�ul acț�iunilor a scăzut până la ș� ase
cenț�i. Prin urmare, cu banii pe care î�i obț�ineai pe o acț�iune
puteai să-ț� i cumperi ș� ase gume rotunde de la un aparat
Lions Club.
După dezastrul cu Maine Sugar, am jurat să nu mai cum-
păr niciodată acț�iuni care să depindă de interesul fermieri-
lor din Maine de a câș� tiga bani uș� or.
M-am î�ntors din Coreea î�n 1969, am revenit la Fidelity
ca angajat permanent ș� i analist de cercetare, iar bursa de
valori a căzut rapid. (Teoreticieni ai Legii lui Lynch, luaț�i
aminte!) Î� n iunie 1974, am fost promovat din funcț�ia de
asistent al directorului de cercetare î�n cea de director de
cercetare, iar Dow Jones a pierdut 250 de puncte î�n urmă-
toarele trei luni. Î�n mai 1977, am preluat conducerea Fon-
dului Fidelity Magellan. Piaț�a era la valoarea de 899, după
care a î�nceput rapid o scădere de cinci luni, până a ajuns

la 801.
Fidelity Magellan deț�inea active î�n valoare de 20 de
milioane de dolari. Erau doar 40 de pachete de acț�iuni î�n
portofoliu, iar Ned Johnson, preș� edintele Fondului Fidelity,
mi-a recomandat să reduc numărul la 25. L-am ascultat
politicos ș� i apoi m-am apucat să cresc numărul la 60, ș� ase
luni mai târziu la 100 ș� i, la scurt timp după aceea, la 150 de
acț�iuni. Nu am făcut asta ca să fiu î�ndărătnic, am făcut-o
pentru că, atunci când dădeam peste un chilipir, nu puteam
rezista să nu-l cumpăr, iar la vremea respectivă erau chili-
piruri peste tot.
Ned Johnson, fiind un om deschis la minte, mă urmărea
de la distanț�ă ș� i mă î�ncuraja. Metodele noastre erau diferi-
te, dar asta nu l-a î�mpiedicat să-mi accepte metoda – cel
puț�in atât timp cât obț�ineam rezultate bune.
Portofoliul meu a continuat să crească până î�n punctul
î�n care deț�ineam la un moment dat 150 de pachete de
acț�iuni numai la instituț�ii financiare. Î�n loc să mă rezum la
vreo două asociaț�ii de economii ș� i î�mprumuturi, le cumpă-
ram pe toate (după ce stabileam, desigur, că fiecare dintre
ele era o investiț�ie promiț�ătoare î�n sine). Nu era de ajuns
să investesc î�ntr-un singur magazin de cartier. Pe lângă
Southland, societatea-mamă a 7-Eleven, nu am putut rezista
să nu cumpăr acț�iuni ș� i la Circle K, National Convenience,
Shop and Go, Hop-In Foods, Fairmont Foods ș� i Sunshine
Junior, printre altele. Cu siguranț�ă Ned Johnson nu s-a gân-
dit că administrarea unui fond de acț�iuni î�nseamnă să cum-
peri sute de pachete de acț�iuni, dar iată că sunt î�ncă aici.
Î� n scurt timp, devenisem cunoscut ca un fel de Will
Rogers al acț�iunilor, omul care nu vedea niciodată o acț�iune
care să nu-i placă. Mereu se fac glume pe seama asta î�n

Barron’s – zi-mi un pachet de acț�iuni pe care Lynch nu-l
deț�ine. Î� ntrucât la momentul actual deț�in 1.400, le dau drep-
tate celor de acolo. Cu siguranț�ă, î�nsă, pot numi o mulț�ime
de pachete de acț�iuni pe care î�mi doresc să nu le fi avut.
Î�ntre timp, valoarea acț�iunilor din cadrul Fidelity Ma-
gellan a ajuns la 9 miliarde de dolari, ceea ce î�nseamnă că
acest fond este la fel de valoros ca PNB-ul a jumătate din
Grecia. Î� n ceea ce priveș� te randamentul investiț� iilor, Fi-
delity Magellan a obț�inut rezultate mai bune decât Grecia
de-a lungul ultimilor 11 ani, deș� i Grecia deț�ine un record
de invidiat î�n cei 2.500 de ani precedenț�i.
Cât despre Will Rogers, mi se pare că el a dat cel mai
bun sfat rostit vreodată cu privire la acț�iuni: „Nu paria; ia-ț�i
toate economiile, cumpără niș� te acț�iuni bune ș� i păstrează-le
până le creș� te preț�ul, apoi vinde-le. Dacă preț�ul nu creș� te,
nu le cumpăra”.
2
Oximoroanele
de pe Wall Street
La lista de oximoroane celebre – servicii secrete militare,

profesor î�nvăț�at, liniș� te asurzitoare ș� i creveț�i uriaș� i – aș� mai
adăuga ș� i investiț�ie profesionistă. Este important ca ama-
torii să privească profesia cu o doză adecvată de scepticism.
Măcar aș� a î�ț�i dai seama cu cine te pui. Î�ntrucât 70% dintre
acț�iunile companiilor mari sunt controlate de instituț�ii, este
din ce î�n ce mai probabil să concurezi cu oximoroane atunci
când cumperi sau vinzi acț�iuni. Pentru tine este un mare
noroc. Având î�n vedere numeroasele bariere culturale, ju-
ridice ș� i sociale cu care se confruntă investitorii profesio-
niș� ti (multe dintre ele create chiar de noi), este uimitor cât
de bine ne-am descurcat ca grup.
Desigur, nu toț�i profesioniș� tii sunt oximoronici. Există
administratori de fonduri excepț� ionali, administratori
inovatori ș� i administratori nonconformiș� ti care investesc
după bunul-plac. John Templeton este unul dintre cei mai
buni. Este un pionier pe piaț�a globală, printre primii care
au făcut bani î�n toată lumea. Acț�ionarii lui au evitat crahul
din Statele Unite din 1972-1974, deoarece a fost isteț� ș� i a

investit majoritatea activelor fondului î�n acț�iuni canadiene
ș� i japoneze. Î�n afară de asta, s-a numărat printre primii care
au profitat de faptul că indicele Nikkei (indicele Dow Jones
japonez) a crescut de 17 ori din 1966 până î�n 1988, î�n timp
ce indicele Dow Jones american abia dacă s-a dublat.
Max Heine (decedat î�ntre timp) de la Mutual Shares a
fost un alt liber-cugetător ingenios. Protejatul său, Michael
Price, care a preluat conducerea după moartea lui Heine, a
continuat tradiț�ia de a cumpăra companii bogate î�n active la
50 de cenț�i dintr-un dolar ș� i aș� tepta ca piaț�a să plătească
preț�ul î�ntreg. A făcut o treabă extraordinară. John Neff este
un investitor campion la acț�iuni căzute î�n dizgraț�ie pentru
care î�ș�i riscă permanent pielea. Ș� i Ken Heebner, de la Loo-
mis-Sayles, î�ș�i riscă pielea, obț�inând rezultate remarcabile.
Peter deRoetth este un alt prieten care s-a descurcat
extrem de bine cu acț�iuni mici. DeRoetth este absolvent al
Ș� colii de Drept Harvard ș� i a dezvoltat o pasiune incurabilă
pentru acț�iuni. El este cel care mi-a dat Toys „R” Us. Secre-
tul succesului său este că nu a făcut o facultate î�n domeniul
afacerilor – imaginează-ț�i câte lecț�ii nu a fost nevoit să dea
uitării.
George Soros ș� i Jimmy Rogers ș� i-au câș� tigat milioanele
prin niș� te acț�iuni atât de neî�nț�eles, î�ncât nici n-aș� ș� ti cum
să le explic – cumpărare de aur la preț� redus, cumpărare de
opț�iuni put*, investiț�ii î�n obligaț�iuni australiene. Iar Warren
* Există două tipuri de opțiuni: opțiunea put − dă dreptul deținătorului

ei să vândă o acțiune la un preț determinat; opțiunea call − dă dreptul
deținătorului ei să cumpere o acțiune la un preț determinat. Proprie-
tarul unei opțiuni, fie put, fie call, are un drept, dar nu este obligat să-l
exercite. (n. ed.)
Buffett, cel mai bun investitor dintre toț�i, caută aceleaș� i

oportunităț�i ca ș� i mine, numai că, atunci când le găseș� te, el
cumpără toată compania.
Aceste excepț�ii remarcabile sunt puț�ine, fiind complet
depăș� ite la număr de managerii de fonduri de duzină, mana-
gerii plictisitori, managerii letargici, managerii linguș� itori
ș� i managerii timizi plus o diversitate de adepț�i demodaț�i ș� i
imitatori î�ncorsetaț�i de reguli.
Trebuie să î�nț�elegi cum gândesc oamenii din domeniul
nostru. Toț�i citim aceleaș� i ziare ș� i reviste ș� i ascultăm ace-
iaș� i economiș� ti. Suntem un grup foarte omogen, ca să fiu
sincer. Nu mulț�i dintre noi au ajuns aici direct de pe plajă.
Aș� fi uimit să aflu că există vreun administrator de fonduri
mutuale care a abandonat liceul. Mă î�ndoiesc ș� i că a fost
vreunul surfer sau ș� ofer de camion î�n trecut.
Nu vei găsi nici adolescenț�i bine puș� i la punct printre
noi. Soț�ia mea s-a documentat la un moment dat cu privire
la teoria bine cunoscută conform căreia marile invenț�ii ș� i
marile idei le vin oamenilor î�nainte de vârsta de 30 de ani.
Pe de altă parte, î�ntrucât eu am 45 de ani ș� i conduc ș� i acum
Fondul Fidelity Magellan, sunt î�ncântat să raportez că in-
vestiț�iile extraordinare nu au nicio legătură cu tinereț�ea –
ș� i că investitorul de vârstă mijlocie care s-a confruntat cu
mai multe tipuri de pieț�e s-ar putea să fie î�n avantaj faț�ă de
tânărul care nu a avut aceste experienț�e.
Cu toate acestea, având î�n vedere că majoritatea manage-
rilor de fonduri sunt de vârstă mijlocie, toate posibilele genii
de la extremele gamei de vârste sunt excluse din ecuaț�ie.
DECALAJUL INFORMAȚIONAL DE PE WALL

STREET
Î�n cazul tuturor pachetelor de acț�iuni spectaculoase pe care
am reuș� it să le depistez, calităț�ile păreau atât de evidente
î�ncât, dacă 100 de profesioniș� ti ar fi avut libertatea să le
adauge î�n portofoliile lor, sunt convins că 99 dintre ei ar fi
făcut-o. Î�nsă din motivele pe care urmează să ț�i le explic,
nu au putut. Î�ntre ei ș� i niș� te acț�iuni 10-bagger sunt pur ș� i
simplu prea multe obstacole.
Î�n sistemul actual, un pachet de acț�iuni nu este cu ade-
vărat atrăgător până când nu a fost recunoscut ca fiind
adecvat de către un anumit număr de instituț�ii mari ș� i până
când nu a fost inclus pe lista de recomandări ale aceluiaș� i
număr de analiș� ti respectabili de pe Wall Street (cercetăto-
rii care urmăresc diferite industrii ș� i companii). Cum atât
de mulț�i oameni î�i aș� teaptă pe alț�ii să facă prima miș� care,
te ș� i miri că mai cumpără cineva ceva.
The Limited este un bun exemplu pentru ceea ce nu-
mesc eu „decalajul informaț�ional de pe Wall Street”. Când
compania a fost listată la bursă î�n 1969, marile instituț� ii
ș� i analiș� tii de renume abia dacă auziseră de ea. Emitentul
listării era o mică firmă numită Vercoe & Co., din Columbus,
Ohio, acolo unde se află ș� i sediul companiei The Limited.
Peter Halliday, coleg de clasă la liceu cu Leslie Wexner, pre-
ș� edintele The Limited, era manager de vânzări al Vercoe la
vremea respectivă. Halliday a pus dezinteresul specialiș� ti-
lor de pe Wall Street pe seama faptului că oraș� ul Columbus
din Ohio nu era chiar o Mecca a corporatismului î�n acel timp.
Un singur analist (Susie Holmes de la White, Weld) a ur-
mărit compania timp de doi ani î�nainte ca un al doilea ana-
list, Maggie Gilliam de la First Boston, să ia cunoș� tinț�ă î�n
mod oficial de existenț�a firmei The Limited, î�n 1974. Este

posibil ca nici măcar Maggie Gilliam să nu o fi descoperit
dacă nu ar fi ajuns din î�ntâmplare la magazinul The Limited
din complexul comercial Woodfield din Chicago î�n timpul
unei anulări a zborurilor pe aeroportul O’Hare din cauza
ninsorii abundente. Este meritul ei că a acordat atenț�ie avan-
tajului său de amator.
Prima instituț�ie care a cumpărat acț�iuni la The Limited
a fost Fondul T. Rowe Price New Horizons, î�n vara anului
1975. La vremea respectivă, se deschiseseră deja 100 de
magazine Limited î�n toată ț�ara. Mii de cumpărători atenț�i
ar fi putut să-ș� i î�nceapă propria urmărire î�n această perioa-
dă. Cu toate astea, î�n 1979 numai două instituț�ii deț�ineau
acț�iuni The Limited, care î�nsumau 0,6% din acț�iunile emise.
Angajaț�ii ș� i directorii din cadrul companiei erau principalii
deț�inători – un semn bun, de obicei, după cum vom discuta
mai târziu.
Î�n 1981, existau 400 de magazine Limited care susț�ineau
o afacere î�nfloritoare, î�nsă numai ș� ase analiș� ti monitorizau
acț�iunile. Asta se î�ntâmpla la ș� apte ani de la descoperirea
de către doamna Gilliam. Î�n 1983, când acț�iunile au atins
valoarea maximă intermitentă de 9 dolari, investitorii pe
termen lung au î�nregistrat o creș� tere de 18 ori mai mare de-
cât valoarea din 1979, când acț�iunile se vânduseră cu 50 de
cenț�i, preț� ajustat la fracț�ionări.
Da, ș� tiu că preț�ul a scăzut aproape la jumătate, la 5 do-
lari pe acț�iune î�n 1984, dar compania î�ncă era profitabilă,
ceea ce le-a oferit investitorilor î�ncă o ș� ansă de a cumpăra
acț�iuni. (Aș� a cum voi explica î�n capitolele următoare, dacă
preț�ul unor acț�iuni scade, dar indicatorii fundamentali sunt
pozitivi, cel mai bine este să le păstrezi sau, ș� i mai bine, să
cumperi mai multe.) Abia î�n 1985, când preț�ul acț�iunilor a

urcat din nou, ajungând la 15 dolari, analiș� tii s-au alăturat
ș� i ei petrecerii. De fapt, erau î�nnebuniț� i să pună The Li-
mited pe listele lor de cumpărare, iar achiziț�iile agresive
ale instituț�iilor au ajutat la propulsarea acț�iunilor până la
atingerea preț�ului de 52⅞ dolari – cu mult peste valoarea
justificată de elementele fundamentale. La vremea aceea,
compania era urmărită de peste 30 de analiș� ti (37 î�n mo-
mentul î�n care scriu aceste rânduri), iar mulț� i dintre ei
au ajuns la ț� anc pentru a vedea cum The Limited cade î�n
prăpastie.
Compania mea preferată de pompe funebre, Service Cor-
poration International (SCI), a fost listată la bursă î�n 1969.
Niciun analist nu a băgat-o î�n seamă î�n următorii 10 ani!
Compania a făcut eforturi extraordinare pentru a atrage
atenț�ia experț�ilor de pe Wall Street, iar î�n cele din urmă a
fost remarcată de o mică echipă de investitori numită Un-
derwood, Neuhaus. Shearson a fost prima agenț�ie de bro-
keraj care ș� i-a manifestat interesul, î�nsă abia î�n 1982. La
vremea aceea, acț�iunile erau deja 5-bagger.
Sigur că î�ț�i puteai dubla banii î�ncă o dată dacă achizi-
ț�ionai acț�iuni SCI la 12 dolari î�n 1983 ș� i le vindeai la preț�ul
maxim din 1987, de 30⅜ dolari, dar varianta aceasta nu
este chiar atât de palpitantă precum acel 40-bagger de care
ai fi avut parte dacă investeai î�n 1978.
Probabil că mii de oameni cunoș� teau această companie,
măcar ș� i pentru faptul că fuseseră la vreo î�nmormântare,
iar indicatorii fundamentali erau buni î�ncă de pe atunci. Se
pare că oximoroanele de pe Wall Street au trecut cu vede-
rea SCI, deoarece serviciile de pompe funebre nu se î�nca-
drau î�n niciuna dintre clasificările standard ale industriei.
Nu făceau parte chiar din sectorul activităț�ilor recreative,

dar nici din cel al bunurilor de folosinț�ă î�ndelungată.
De-a lungul anilor 1970, când Subaru făcea cei mai
ambiț�ioș� i paș� i, numai trei sau patru analiș� ti mari o moni-
torizau. Dunkin’ Donuts a fost un 25-bagger î�ntre 1977 ș� i
1986, î�nsă numai două firme mari o urmăresc chiar ș� i î�n
ziua de azi. Acum cinci ani, niciuna dintre ele nu era intere-
sată. Numai câteva firme regionale de brokeraj, precum
Adams, Harkness ș� i Hill din Boston, s-au băgat î�n povestea
asta profitabilă, dar oricine putea î�ncepe să se documente-
ze pe cont propriu după ce mânca gogoș� ile.
Acț�iunile Pep Boys, pe care le voi menț�iona ș� i cu altă oca-
zie, s-au vândut cu mai puț�in de 1 dolar pe acț�iune î�n 1981
ș� i au atins preț�ul de 9½ dolari î�n 1985, î�nainte să atragă
atenț�ia a trei analiș� ti. Stop & Shop a crescut de la 5 la 50 de
dolari, î�n timp ce numărul analiș� tilor interesaț�i a urcat de
la unu la patru.
Aș� putea continua la nesfârș� it, dar cred că î�nț�elegem
cu toț�ii ideea. Compară cifrele de mai sus cu cei 56 de ana-
liș� ti bursieri care urmăresc î�n mod obiș� nuit compania IBM
sau cu cei 44 care ț�in sub observaț�ie firma Exxon.
4 INSPECȚII
Cine î�ș�i imaginează că un specialist obiș� nuit de pe Wall
Street caută motive pentru a cumpăra acț�iuni interesante
î�nseamnă că nu a petrecut prea mult timp pe Wall Street.
Cel mai probabil, administratorul fondului caută motive
pentru a nu cumpăra acț�iuni interesante, astfel î�ncât să
poată oferi scuzele potrivite î�n cazul î�n care se î�ntâmplă ca
preț�ul acț�iunilor respective să crească. „Aveau o valoare
prea neî�nsemnată ca să le cumpăr” se află î�n capul unei

liste lungi, frază urmată de „nu aveau un istoric”, „făceau
parte dintr-o industrie fără creș� tere”, „conducerea firmei
nu ș� i-a demonstrat competenț�a”, „angajaț�ii aparț�in unui
sindicat” ș� i „concurenț�a î�i va face praf”, î�n sensul de „Stop
& Shop nu va avea niciodată succes, magazinele 7-Eleven î�l
vor face praf” sau „Pic ’N’ Save nu va avea niciodată succes,
Sears î�l va face praf” sau „Agenț�ia Rent-A-Car n-are nicio
ș� ansă î�n faț�a lui Hertz ș� i Avis”. Poate că toate acestea sunt
preocupări rezonabile care merită investigate, î�nsă dese-
ori sunt folosite pentru a î�ntări judecăț�i rapide ș� i tabuuri la
scară mare.
Când î�n joc este supravieț�uirea, puț�ini specialiș� ti au
curajul să se avânte î�n tranzacț�ii pe teritorii necunoscute,
cum ar fi La Quinta. De fapt, î�ntre ș� ansa de a obț�ine un pro-
fit neobiș� nuit de mare de pe urma unei companii necunos-
cute ș� i siguranț�a de a pierde doar o sumă mică de pe urma
unei companii cu renume, un administrator obiș� nuit de
fonduri mutuale, de fonduri de pensii sau de portofolii cor-
porative ar alege imediat a doua variantă. Succesul este
una, dar mai important este să nu pici prost dacă dai greș� .
Există o regulă nescrisă pe Wall Street: „Nu-ț�i vei pierde
niciodată slujba din cauză că ai pierdut banii clientului pe
acț�iuni IBM”.
Dacă firma IBM merge prost, iar tu ai cumpărat acț�iuni,
clienț�ii ș� i ș� efii vor î�ntreba: „Ce naiba se î�ntâmplă cu IBM î�n
ultima vreme?” Dar dacă La Quinta Motor Inns merge
prost, vor î�ntreba: „Ce-a fost î�n capul tău?” Tocmai de aceea
administratorii de portofolii care se gândesc la siguranț�a
lor nu cumpără acț�iuni de la firma La Quinta Motor Inns
atunci când numai doi analiș� ti le urmăresc ș� i când se vând
cu 3 dolari acț�iunea. Nu cumpără nici de la Wal-Mart când

acț�iunile se vând cu 4 dolari ș� i este doar un magazinaș� oa-
recare dintr-un orăș� el oarecare din Arkansas, care urmea-
ză să se extindă î�n curând. Cumpără acț�iuni Wal-Mart când
există câte un magazin î�n fiecare oraș� intens populat din
America, 50 de analiș� ti care monitorizează compania, iar
preș� edintele Wal-Mart apare î�n revista People ca miliar-
darul excentric care se duce la serviciu cu o maș� ină papuc.
Î� n momentul acela, acț�iunile se vând deja cu 40 de dolari
bucata.
Cea mai acută formă de partizanat are loc î�n departa-
mentele bancare pentru fondurile de pensii ș� i la companiile
de asigurări, unde acț�iunile sunt cumpărate ș� i vândute pe
baza unor liste aprobate î�n prealabil. Nouă din 10 adminis-
tratori de pensii lucrează cu astfel de liste ca o modalitate de
a se autoproteja de efectele devastatoare ale „rezultatelor
diferite”. „Rezultatele diferite” pot provoca multe probleme,
după cum ilustrează exemplele care urmează.
Doi preș� edinț�i de companii, Smith ș� i Jones, ambii având
conturi de pensii administrate de Banca Naț�ională din River
City, joacă golf î�mpreună, la fel ca î�ntotdeauna. Î�n timp ce
aș� teaptă să lovească mingea, discută despre lucruri impor-
tante, cum ar fi conturile de pensii, iar î�n curând descoperă
că, î�n timp ce contul lui Smith a î�nregistrat o creș� tere de
40% î�n anul respectiv, contul lui Jones a crescut doar cu
28%. Amândoi ar trebui să fie mulț�umiț�i, dar Jones este
furios. Luni dimineaț�ă devreme, sună un funcț�ionar al băncii,
cerând insistent să afle de ce banii lui au obț�inut rezultate
mai slabe decât banii lui Smith, dacă ambele conturi sunt
gestionate de acelaș� i departament de pensii. „Dacă se mai
î�ntâmplă o dată, ne retragem banii”, urlă Jones.
Această problemă neplăcută pentru departamentul de

pensii este evitată î�n scurt timp dacă administratorii dife-
ritelor conturi aleg acț�iuni din acelaș� i pachet aprobat. Î�n
acest fel, este foarte probabil ca atât Smith, cât ș� i Jones să
se bucure de aceleaș� i rezultate sau măcar ca diferenț�a să
nu fie atât de mare î�ncât să enerveze pe vreunul dintre ei.
Rezultatul va fi mediocru aproape prin definiț�ie, dar me-
diocritatea acceptabilă este mult mai comodă decât rezul-
tatele diferite.
Ar fi ceva dacă lista aprobată ar fi formată din, să zicem,
30 de selecț�ii ingenioase, fiecare dintre ele fiind aleasă prin
raț�ionamentul independent al unui analist sau administra-
tor de fonduri diferit. Î�n felul acesta, s-ar crea un portofoliu
dinamic, î�nsă, de obicei, fiecare acț�iune de pe listă trebuie
să fie considerată acceptabilă de toț�i cei 30 de administra-
tori, ș� i cum nicio carte sau simfonie extraordinară nu a fost
scrisă sau compusă de un comitet, tot aș� a niciun portofoliu
extraordinar nu a fost selectat de unul.
Situaț�ia aceasta î�mi aminteș� te de o povestire de Von-
negut î�n care diverș� i specialiș� ti sunt î�ngrădiț�i î�n mod in-
tenț�ionat (dansatorii buni poartă greutăț�i, artiș� tii buni au
degetele legate etc.), ca să nu î�i supere pe cei mai puț�in
talentaț�i.
Î�mi aminteș� te ș� i de hârtiuț�ele lipite pe interiorul buzu-
narelor cămăș� ilor noi pe care scrie „4 inspecț�ii”. Metoda
celor „4 inspecț�ii” se aplică ș� i modului î�n care sunt selecta-
te acț�iunile din liste. Persoanele care se presupune că iau
deciziile abia dacă ș� tiu ce aprobă. Nu se apucă să viziteze
companiile sau să cerceteze produse noi, pur ș� i simplu ac-
ceptă ce li se propune ș� i transmit mai departe. Mă gândesc
la asta de fiecare dată când cumpăr cămăș� i.
Nu e de mirare că administratorii de portofolii ș� i de

fonduri sunt temători când aleg acț�iuni. Î�n administrarea
portofoliilor, siguranț�a locului de muncă este aceeaș� i ca
pentru animatoarele din cluburi sau antrenorii de fotbal.
Antrenorii măcar pot să stea relaxaț�i î�ntre sezoane. Ma-
nagerii de fonduri nu se pot relaxa niciodată, deoarece
meciurile se joacă tot anul. Câș� tigurile ș� i pierderile sunt
analizate o dată la trei luni de clienț�i ș� i ș� efi care cer rezul-
tate imediate.
Este un pic mai comod î�n sectorul meu, unde se lucrează
cu publicul larg, decât pentru managerii care aleg acț�iuni
pentru colegii din domeniu. Acț�ionarii de la Fidelity Mage-
llan sunt, î�n general, investitori mai mici care sunt liberi să
vândă î�n orice moment, dar nu î�mi analizează portofoliul
acț�iune cu acț�iune pentru a-mi pune la î�ndoială alegerile.
Î�n schimb, exact asta i se î�ntâmplă domnului Boon Doggle
de la Blind Trust, banca angajată să gestioneze conturile
de pensii pentru White Bread, Inc.
Boon Doggle î�ș�i cunoaș� te acț�iunile. Este administrator
de portofolii la Blind Trust de ș� apte ani, iar î�n toată perioa-
da aceasta a luat unele decizii foarte inspirate. Nu vrea decât
să fie lăsat î�n pace să-ș� i facă meseria. Pe de altă parte, Sam
Flint, vicepreș� edintele White Bread, crede ș� i el că î�ș�i cunoaș� -
te acț�iunile ș� i, o dată la trei luni, aruncă o privire critică
asupra selecț�iilor lui Boon Doggle î�n numele firmei White
Bread. Pe lângă aceste verificări trimestriale obositoare,
Flint î�l sună pe Doggle de două ori pe zi pentru a fi pus la
curent cu noutăț�ile. Doggle s-a săturat atât de tare de Flint
î�ncât î�ș�i doreș� te să nu fi auzit niciodată nici de el, nici de
White Bread. Pierde atâtea ore discutând cu Flint despre
alegerea unor acț�iuni bune că nici nu mai are timp să-ș� i

facă treaba.
Î�n general, managerii de fonduri î�ș�i petrec un sfert din
orele de lucru explicând ce fac – mai î�ntâi ș� efilor direcț�i din
propriul departament, apoi ș� efilor supremi, clienț�ilor pre-
cum Flint de la White Bread. Există o regulă nescrisă con-
form căreia cu cât este mai important clientul, cu atât are
de vorbit mai mult managerul de fonduri ca să-l mulț�u-
mească. Mai sunt ș� i excepț� ii remarcabile – Ford Motor,
Eastman Kodak ș� i Eaton, printre altele –, dar, î�n general,
este adevărat.
Să spunem că, atunci când verifică rezultatele recente
ale lui Doggle î�n ceea ce priveș� te fondurile de pensii, Flint
cel î�ngâmfat vede compania Xerox î�n portofoliul lui. Î�n pre-
zent, Xerox vinde o acț�iune cu 52 de dolari. Flint se uită pe
coloana cu costuri ș� i vede că acț�iunile Xerox au fost achiziț�i-
onate pentru fond cu 32 de dolari acț�iunea. „Minunat”, afir-
mă Flint entuziasmat. „Nici eu nu mă descurcam mai bine.”
Flint vede apoi acț�iunile de la Sears. Preț�ul actual este
de 34⅞ dolari, iar preț�ul original este de 25 de dolari. „Ex-
celent”, exclamă el către Doggle. Din fericire pentru Doggle,
nu este trecută nicio dată î�n dreptul achiziț�iilor, aș� a că Flint
nu-ș� i dă seama că Xerox ș� i Sears fac parte din portofoliu
din 1967, când erau î�n mare vogă pantalonii evazaț�i. Având
î�n vedere de când stă Xerox acolo, rentabilitatea capitalu-
lui este mai proastă decât ar fi fost î�ntr-un fond monetar,
dar Flint nu vede asta.
Flint trece mai departe, la Seven Oaks International,
care este una dintre companiile mele preferate din toate
timpurile. Te-ai î�ntrebat vreodată ce se î�ntâmplă cu toate
cupoanele acelea pentru reduceri – reducere de 15 cenț�i
la ketchupul Heinz, reducere de 25 de cenț�i la Windex etc.

– după ce le decupezi din ziare ș� i le predai la casă î�n super-
marketuri? Reprezentanț�ii supermarketului le î�mpache-
tează ș� i le trimit la fabrica Seven Oaks din Mexic, unde
teancuri î�ntregi de cupoane sunt puse î�n ordine, procesate
ș� i decontate, aș� a cum sunt decontate ș� i cecurile prin inter-
mediul băncilor Rezervei Federale. Seven Oaks câș� tigă o
mulț�ime de bani făcând această treabă plictisitoare, iar ac-
ț�ionarii sunt bine remuneraț�i. Este exact tipul de companie
necunoscută, plictisitoare ș� i extrem de profitabilă cu o de-
numire enigmatică pe care î�mi place să o deț�in.
Flint nu a auzit niciodată de Seven Oaks ș� i nu ș� tie nimic
de ea î�n afară de ceea ce vede pe rapoarte – acț�iunile au
fost achiziț�ionate pentru fond la preț�ul de 10 dolari pe ac-
ț�iune, iar acum se vând cu 6 dolari. „Ce-i asta?” î�ntreabă
Flint. „Au scăzut cu 40%!” Doggle trebuie să petreacă restul
ș� edinț�ei apărând acest singur pachet de acț�iuni. După două
sau trei episoade similare, jură să nu mai cumpere nicioda-
tă acț�iuni de la o companie neobiș� nuită ș� i să se rezume la
firme precum Xerox sau Sears. Î�n plus, hotărăș� te să vândă
cu prima ocazie acț�iunile Seven Oaks pentru ca amintirea
ei să fie ș� tearsă pentru totdeauna din lista lui.
Revenind la „gândirea de turmă” ș� i amintindu-ș� i că este
mai sigur să alegi acț�iuni î�n cadrul unui grup de oameni,
ignoră vorbele î�nț�elepte ale dramaturgului Eschil, ale scri-
itorului Goethe ș� i ale lui Alf, starul de televiziune din spa-
ț�iul cosmic:
Doi înseamnă companie, trei sunt o mulțime

Patru-s două companii
Cinci sunt o companie și o mulțime
Șase sunt două mulțimi

Șapte sunt o mulțime și două companii
Opt sunt fie patru companii, fie două mulțimi și o
companie
Nouă sunt trei mulțimi
Zece sunt fie cinci companii, fie două companii și două
mulțimi
Dacă nu sunt nereguli extraordinar de mari î�n privinț�a

indicatorilor fundamentali ai companiei Seven Oaks (nu
cred că sunt, deoarece î�ncă deț�in o mică parte din ea), iar
apoi se dovedeș� te a fi o firmă 10-bagger, acț�iunile din fondul
de pensii al celor de la White Bread vor fi vândute pentru
că nu-i plac lui Flint, la fel cum acț�iunile care ar trebui vân-
dute vor fi păstrate. Î�n branș� a noastră, vânzarea nediferen-
ț�iată a actualilor perdanț�i poartă numele de „î�ngroparea
dovezilor”.
Î�n rândul managerilor de portofolii cu vechime, î�ngro-
parea dovezilor se face atât de rapid ș� i eficient î�ncât bănu-
iesc că a devenit deja un mecanism de supravieț�uire ș� i
probabil că va deveni un lucru î�nnăscut pentru ca genera-
ț�iile viitoare să-l poată face fără nicio ezitare, aș� a cum au
î�nvăț�at ș� i struț�ii să-ș� i bage capul î�n nisip.
Î�n cazul de faț�ă, dacă Boon Doggle nu î�ngroapă chiar el
dovezile cu prima ocazie, atunci va fi concediat, iar î�ntregul
portofoliu va fi î�nmânat unui succesor care le va î�ngropa el.
Un succesor vrea î�ntotdeauna să-ș� i î�nceapă activitatea
î�ntr-o notă pozitivă, ceea ce î�nseamnă că va trebui să păs-
treze Xerox ș� i să elimine Seven Oaks.
Î�nainte să protesteze mult prea mulț�i dintre colegii mei,

dă-mi voie să laud î�ncă o dată excepț�iile remarcabile. De-
partamentele de portofolii ale multor bănci regionale din
afara oraș� ului New York fac de mult timp o treabă extraor-
dinară î�n alegerea acț�iunilor. Multe corporaț�ii, mai ales cele
mijlocii, s-au remarcat printr-o bună gestionare a banilor
de pensii. O evaluare la nivel naț�ional ar scoate cu siguran-
ț�ă la iveală zeci de investitori remarcabili care lucrează
pentru fonduri de asigurări, fonduri de pensii ș� i conturi
fiduciare.
STRIDII ROCKEFELLER
Atunci când administratorii de fonduri decid să cumpere
ceva palpitant (î�n ciuda tuturor obstacolelor sociale ș� i po-
litice), pot să se î�mpiedice de diferite reguli ș� i reglementări
scrise. Unele departamente bancare pur ș� i simplu nu per-
mit achiziț�ionarea de acț�iuni de la companii cu sindicate.
Altele nu investesc î�n industrii care nu sunt î�n creș� tere sau
î�n anumite sectoare industriale, cum ar fi energia electrică,
petrolul sau oț�elul. Uneori chiar se ajunge î�n punctul î�n
care administratorii fondurilor nu au voie să cumpere acț�i-
uni la companii a căror denumire î�ncepe cu litera „r” sau
poate acț�iunile trebuie achiziț�ionate numai î�n lunile care
conț�in litera „r” î�n nume, o regulă care a fost î�mprumutată
din consumul de stridii.
Dacă regulile nu vin din partea băncii sau a fondului

mutual, atunci sunt create de SEC*. De exemplu, SEC susț�ine
că un fond mutual cum este ș� i al meu nu poate deț�ine mai
mult de 10% din acț�iunile oricărei companii, nici nu poate
investi mai mult de 5% din activele fondului î�ntr-o anumi-
tă acț�iune.
Diferitele restricț�ii sunt bine intenț�ionate ș� i apără fon-
dul de posibilitatea de a juca totul pe o singură carte (revin
mai târziu la asta), dar ș� i de posibilitatea ca fondul să preia
o companie î�n stilul Carl Icahn (revin ș� i la asta). Efectul
indirect este că fondurile mai mari sunt forț�ate să se rezu-
me la companiile aflate pe primele 90-100 de locuri, din
cele 10.000 listate la bursă.
Să spunem că administrezi un fond de pensii de un mi-
liard de dolari ș� i, pentru a preveni rezultatele diferite, ț�i se
cere să alegi dintr-o listă de 40 de pachete de acț�iuni apro-
bate, prin intermediul metodei celor 4 inspecț�ii. Î�ntrucât ț�i
se permite să investeș� ti 5% din totalul tău î�n fiecare acț�iu-
ne, trebuie să cumperi cel puț�in 20 de acț�iuni, investind
50 de milioane de dolari î�n fiecare. Maximul pe care î�l poț�i
realiza este achiziț�ia a 40 de pachete de acț�iuni cu o inves-
tiț�ie de 25 de milioane î�n fiecare.
Î�n cazul acesta trebuie să găseș� ti companii din care poț�i
cumpăra mai puț�in de 10% din acț�iunile deț�inute de public
cu 25 de milioane de dolari. Î� n acest fel sunt eliminate o
mulț�ime de oportunităț�i, mai ales î�n rândul î�ntreprinderilor
* SEC (U.S. Securities and Exchange Commission) − Comisia pentru

Bursă și Valori Mobiliare este o agenție independentă a guvernului
federal al SUA, creată în 1934 de către președintele Franklin Delano
Roosevelt în urma Crahului de pe Wall Street din 1929, și are ca scop
reglementarea și supravegherea piețelor financiare din SUA. (n. ed.)
mici cu creș� tere rapidă care tind să fie 10-bagger. De exem-

plu, î�n baza acestor reguli, nu aveai cum să cumperi acț�iuni
la Seven Oaks International sau Dunkin’ Donuts.
Unele fonduri sunt restricț�ionate ș� i mai tare prin regu-
la capitalizării de piaț�ă: nu deț�in acț�iuni î�n nicio companie
cu o capitalizare sub 100 de milioane de dolari, să zicem.
(Capitalizarea se măsoară prin î�nmulț�irea numărului de
acț� iuni deț� inute de public cu preț� ul actual al acț� iunilor.)
O companie cu 20 de milioane de acț�iuni deț�inute de public
care se vând cu 1,75 dolari pe acț�iune are o capitalizare de
piaț�ă de 35 milioane de dolari ș� i trebuie evitată de repre-
zentanț�ii fondului. Dar dacă preț�ul acț�iunilor se triplează
ș� i ajunge la 5,25 dolari, aceeaș� i companie are o capitalizare
de piaț�ă de 105 milioane de dolari ș� i deodată devine eligi-
bilă pentru cumpărarea acț�iunilor. Î�n urma acestui fapt re-
zultă un fenomen ciudat: fondurilor mari le este î�ngăduit
să cumpere acț�iuni la companii mici numai când acț�iunile
nu sunt ieftine.
Atunci, prin definiț�ie, portofoliile de pensii sunt legate
de acț�iunile care aduc câș� tiguri de 10%, de cele cu valori
mediocre ș� i de marile companii regăsite î�n mod obiș� nuit
î�n topul Fortune 500 care oferă puț�ine surprize plăcute.
Aproape că trebuie să cumpere acț�iunile companiilor de
tipul IBM, Xerox ș� i Chrysler, dar probabil vor cumpăra acț�i-
uni la Chrysler abia după ce î�ș�i revine complet, iar preț�uri-
le sunt stabilite corespunzător. Scudder, Stevens and Clark,
firmă renumită de gestionare a banilor ș� i extrem de compe-
tentă, a î�ncetat de tot să mai urmărească Chrysler chiar
î�nainte de atingerea valorii minime (3½ dolari) ș� i nu a relu-
at monitorizarea decât după ce acț�iunile au ajuns la preț�ul
de 30 de dolari.
Nu este de mirare că atât de mulț�i manageri de fonduri

de pensii nu reuș� esc să î�ntreacă media pieț�ei. Atunci când
ceri unei bănci să-ț�i gestioneze investiț�iile, î�n majoritatea
cazurilor ai parte doar de rezultate mediocre.
Fondurile mutuale ca al meu sunt mai puț�in restricț�io-
nate. Nu trebuie să cumpăr acț�iuni dintr-un meniu fix ș� i nu
am niciun domn Flint care să-mi sufle î�n ceafă. Asta nu î�n-
seamnă că ș� efii ș� i supervizorii mei de la Fidelity nu î�mi
monitorizează progresul, nu î�mi pun î�ntrebări dificile ș� i nu
î�mi verifică periodic rezultatele. Doar că nu î�mi spune ni-
meni că trebuie să deț�in acț�iuni Xerox, dar nu ș� i Seven Oaks.
Cel mai mare dezavantaj al meu este dimensiunea. Cu
cât este mai mare un fond de investiț�ii î�n acț�iuni, cu atât î�i
este mai greu să depăș� ească concurenț�a. Să te aș� tepț�i ca un
fond de 9 miliarde de dolari să concureze cu succes î�mpo-
triva unui fond de 800 de milioane de dolari este ca ș� i cum
te-ai aș� tepta ca Larry Bird să participe la meciuri de bas-
chet cu o greutate de 2,5 kg prinsă de centură. Fondurile
mari au aceleaș� i handicapuri î�ncorporate ca orice alt lucru
mare – cu cât este mai mare, cu atât ai nevoie de mai multă
energie ca să-l miș� ti.
Î�nsă chiar ș� i la o valoare de 9 miliarde de dolari, Fide-
lity Magellan a continuat să concureze cu succes. Î�n fiecare
an apare câte un alt prezicător care spune că nu poate con-
tinua aș� a, dar până acum î�n fiecare an a rămas neschimbat.
Din iunie 1985, când Magellan a devenit cel mai mare fond
din ț�ară, a obț�inut rezultate mai bune decât 98% dintre
fondurile mutuale cu capital propriu.
Pentru asta, trebuie să le mulț�umesc companiilor Seven
Oaks, Chrysler, Taco Bell, Pep Boys ș� i altor firme cu creș� -
tere rapidă ș� i oportunităț�i de revenire, precum ș� i unor
companii căzute î�n dizgraț� ie pe care le-am descoperit.

Acț� iunile pe care î�ncerc să le cumpăr sunt chiar acț�iunile
pe care administratorii tradiț�ionali de fonduri î�ncearcă să
le ignore. Cu alte cuvinte, gândesc în continuare ca un
amator cât de des se poate.
PE CONT PROPRIU
Nu trebuie să investeș� ti ca o instituț�ie. Dacă investeș� ti ca o
instituț�ie, te condamni la aceleaș� i rezultate, care î�n multe
cazuri nu sunt foarte bune. Nici nu trebuie să te forț�ezi să
gândeș� ti ca un amator, dacă eș� ti oricum unul. Dacă eș� ti
surfer, ș� ofer de camion, ai abandonat liceul sau eș� ti un pen-
sionar excentric, atunci ai deja un avantaj. De acolo provin
acei 10-bagger de care vorbim, de dincolo de limitele raț�io-
namentelor acceptate pe Wall Street.
Când investeș� ti, nu este niciun Flint prin preajmă care
să-ț�i critice rezultatele trimestriale sau semianuale sau să
te interogheze de ce ai cumpărat Rent-A-Car î�n loc de IBM.
Păi, poate că este vreun soț� sau vreo soț�ie sau poate un agent
de bursă cu care eș� ti obligat să conversezi, dar un agent de
bursă va fi destul de î�nț�elegător cu privire la alegerile tale
bizare ș� i sigur nu te va concedia pentru că ai ales Seven
Oaks – atâta timp cât î�i plăteș� ti comisioanele. Iar soț�ul sau
soț�ia (Persoana Care Nu Î� nț� elege Chestiunea Serioasă a
Banilor) nu ș� i-a dovedit deja î�ncrederea î�n strategiile tale
de investire prin faptul că ț�i-a î�ngăduit să continui să faci
greș� eli?
(Î�n cazul puț�in probabil î�n care partenerul tău este î�n-
grozit de alegerile tale î�n materie de acț�iuni, poț�i oricând
să ascunzi bilanț�urile lunare care î�ț�i vin prin poș� tă. Nu
sprijin această practică, doar atrag atenț�ia asupra faptului

că este î�ncă o opț�iune disponibilă pentru micul investitor
care nici nu intră î�n discuț�ie î�n cazul managerului unui
fond de acț�iuni.)
Nu trebuie să-ț�i petreci un sfert din zi explicându-i unui
coleg de ce cumperi ce cumperi. Nu există nicio regulă care
să-ț�i interzică să cumperi acț�iuni la companii care î�ncep
cu litera „r”, acț�iuni mai ieftine de 6 dolari sau acț�iuni la o
companie care are relaț�ii cu Teamsters. Nu se plânge ni-
meni că „nu a auzit niciodată de Wal-Mart” sau că „Dunkin’
Donuts sună aiurea – John D. Rockefeller nu ar fi investit
niciodată î�n gogoș� i”. Nu te ceartă nimeni că ai răscumpărat
cu 19 dolari niș� te acț�iuni pe care le-ai vândut cu 11 dolari
– ceea ce poate fi o miș� care perfect raț�ională. Profesioniș� tii
nu ar putea niciodată să răscumpere cu 19 dolari acț�iuni
pe care le-au vândut cu 11 dolari. Li s-ar confisca aparatele
Quotron dacă ar face asta.
Nu eș� ti obligat să deț�ii 1.400 de pachete de acț�iuni, nici
nu-ț�i spune nimeni să-ț�i î�mparț�i banii î�n 100 de emiteri.
Eș� ti liber să deț�ii un pachet de acț�iuni, două sau zece. Dacă
nicio companie nu pare atrăgătoare î�n baza indicatorilor
fundamentali, atunci poț�i să eviț�i complet acț�iunile ș� i să aș� -
tepț�i o oportunitate mai bună. Managerii de fonduri de ac-
ț�iuni nu î�ș�i permit acest lux. Nu putem vinde tot, iar atunci
când î�ncercăm, le vindem pe toate odată, astfel că nimeni
nu cumpără la preț�uri acceptabile.
Cel mai important este că poț�i găsi oportunităț�i remar-
cabile î�n cartierul tău sau la serviciu, cu mai multe luni sau
chiar ani î�nainte ca veș� tile să ajungă la urechile analiș� tilor
ș� i ale managerilor de fonduri pe care î�i consiliază.
Sau poate că ar trebui să nu ai niciodată nimic de-a

face cu bursa de valori. Este o chestiune care merită discu-
tată î�n detaliu, deoarece bursa de valori cere convingere ș� i
este necruț�ătoare cu cei care nu sunt convinș� i.
3
Este sau nu un joc de noroc?
Domnii preferă obligațiunile.

− Andrew Mellon
După tulburări majore precum dificultățile din luna

octombrie de anul trecut, unii investitori s-au refugiat î�n
obligaț�iuni. Problema acț�iunilor prin comparaț�ie cu obliga-
ț�iunile merită rezolvată de la bun î�nceput î�ntr-o manieră
calmă ș� i demnă, altfel se va ivi din nou î�n momentele cele
mai disperate, când valorile bursei scad, iar oamenii năvă-
lesc la bănci să semneze certificate de depozit. Chiar recent
a avut loc un iureș� de acest fel.
Investiț�ia î�n obligaț�iuni, pieț�e monetare sau certificate
de depozit reprezintă forme diferite de investiț�ie î�n datorii
– pentru care primeș� ti o dobândă. Nu este nicio problemă
dacă primeș� ti dobânzi, mai ales dacă sunt capitalizate.
Gândeș� te-te la indienii din Manhattan, care î�n 1626 ș� i-au
vândut toate proprietăț� ile imobiliare unui grup de imi-
granț� i pentru zorzoane ș� i mărgele î�n valoare de 24 de do-
lari. Din cauza aceasta, indienii au fost subiect de glume
nemiloase timp de 362 de ani – î�nsă se pare că ei ar fi făcut
o afacere mai bună decât cumpărătorii care au rămas cu

insula.
Cu o dobândă de 8% la plata de 24 de dolari (observa-
ț�ie: să renunț� ăm la scepticism ș� i să presupunem că au
schimbat zorzoanele î�n bani gheaț�ă) capitalizată de-a lungul
atâtor ani, indienii ar fi acumulat o avere netă de aproape
30 de trilioane de dolari, î�n timp ce ultimele registre fiscale
ale diviziunii administrative Manhattan arată că proprietă-
ț�ile imobiliare valorează numai 28,1 miliarde de dolari. Să-i
acordăm Manhattanului prezumț�ia de nevinovăț�ie: 28,1 mi-
liarde de dolari este valoarea estimată, aș� a că nu avem de
unde să ș� tim dacă nu cumva valorează de două ori mai mult
pe piaț�a liberă. Prin urmare, valoarea Manhattanului este
de 56,2 miliarde de dolari. Î�n orice caz, indienii ar putea fi
î�naintea sa cu 29 trilioane de dolari ș� i câț�iva cenț�i.
Desigur, este puț�in probabil ca indienii să fi primit o
dobândă de 8%, chiar ș� i la ratele zdrobitoare ale vremurilor
respective, dacă existau rate zdrobitoare î�n 1626. Primii
creditori erau obiș� nuiț�i să plătească mult mai puț�in, dar,
presupunând că indienii ar fi obț�inut 6%, tot ar fi adunat
34,7 miliarde de dolari până acum, fără să trebuiască să
î�ntreț�ină vreo proprietate sau să tundă iarba din Central
Park. Ce diferenț�ă pot face câteva procente, capitalizate de-a
lungul a peste trei secole!
Oricum ai privi situaț�ia, nu se pot nega avantajele celor
care se presupune că au fost păcăliț�i î�n această tranzacț�ie.
Investiț�iile î�n datorii nu sunt o alegere proastă.
Obligaț�iunile au fost foarte atrăgătoare î�n ultimii 20 de
ani. Nu î�n cei 50 de ani de dinaintea lor, dar cu siguranț�ă î�n
ultimii 20. De-a lungul istoriei, ratele dobânzii s-au menț�inut
î�n jurul valorii de 4%, dar î�n ultimul deceniu am asistat la
o creș� tere a ratelor pe termen lung de până la 16%, urmată

de o scădere la 8%, fapt care a creat oportunităț�i remarca-
bile. Oamenii care au cumpărat obligaț�iuni la Trezoreria
Statelor Unite cu scadenț�a la 20 de ani î�n 1980 au avut par-
te aproape de o dublare a valorii nominale a obligaț�iunilor,
iar î�ntre timp au colectat î�n continuare dobânda de 16%
pentru investiț�ia iniț�ială. Dacă te-a dus capul să cumperi
obligaț�iuni la trezorerie pe 20 de ani la vremea aceea, ai
depăș� it bursa de valori cu o marjă considerabilă, chiar ș� i î�n
cea mai recentă etapă de creș� tere. Î�n plus, ai reuș� it s-o faci
fără să citeș� ti nici măcar un singur raport de cercetare ș� i fără
să plăteș� ti niciun comision vreunui agent de bursă.
(Obligaț�iunile de trezorerie pe termen lung sunt cea mai
bună modalitate de a câș� tiga din dobânzi deoarece nu sunt
„răscumpărabile” – cel puț�in nu cu mai mult de cinci ani
î�nainte de scadenț�ă. Aș� a cum au descoperit mulț�i investi-
tori î�n obligaț�iuni nemulț�umiț�i, multe obligaț�iuni corpora-
tive ș� i municipale sunt răscumpărabile mult mai devreme,
ceea ce î�nseamnă că debitorii le răscumpără de î�ndată ce o
astfel de tranzacț�ie este profitabilă. Deț�inătorii de obligaț�i-
uni sunt la fel de neputincioș� i î�n privinț�a asta precum pro-
prietarii imobiliari î�n faț�a unei exproprieri. De î�ndată ce
dobânzile î�ncep să scadă, ceea ce î�i face pe investitori să-ș� i
dea seama că au făcut o afacere bună, acordul este anulat ș� i
î�ș�i primesc banii î�napoi prin poș� tă. Pe de altă parte, dacă
dobânzile se î�ndreaptă î�ntr-o direcț�ie nefavorabilă pentru
deț�inătorii de obligaț�iuni, aceș� tia din urmă sunt nevoiț�i să
păstreze obligaț�iunile.
Î� ntrucât sunt foarte puț� ine obligaț� iuni care nu sunt
răscumpărabile, te sfătuiesc să le cumperi pe cele de la
Trezorerie dacă speri să profiț�i de pe urma unei scăderi a
ratei dobânzilor.)
ELIBERAREA LIBRETELOR DE ECONOMII

Î�n mod tradiț�ional, obligaț�iunile se vindeau î�n unităț�i mari
– prea mari pentru un investitor mic, care nu putea investi
î�n datorii decât prin intermediul unui cont de economii
sau al plictisitoarelor obligaț�iuni de economii americane.
Apoi s-au inventat fondurile de obligaț�iuni, iar oamenii de
rând puteau să investească î�n datorii alături de magnaț�i.
Ulterior, piaț�a monetară a eliberat î�n sfârș� it milioane de
foș� ti deț�inători de librete de economii din prizonieratul
băncilor. Ar trebui ridicat un monument î�n cinstea lui Bru-
ce Brent ș� i a lui Harry Browne, care au conceput contul
pieț�ei monetare ș� i au î�ndrăznit să conducă marele exod din
economiile avare. Au î�nceput demersurile î�n 1971 cu Fon-
dul de Rezervă.
Chiar ș� eful meu, Ned Johnson, a dus ideea cu un pas
mai departe ș� i a adăugat opț�iunea de emitere a cecurilor.
Î�nainte de asta, piaț�a monetară era utilă mai mult ca loc î�n
care micile corporaț�ii î�ș�i puteau pune fondurile pentru sta-
tele de plată săptămânale. Opț�iunea de emitere a cecurilor
a oferit fondului monetar un punct de atracț�ie universal î�n
calitate de cont de economii ș� i cont curent.
Una este să preferi acț�iunile î�n detrimentul unui cont
de economii greoi care generează î�ntotdeauna un câș� tig de
5% ș� i alta este să le preferi î�n defavoarea unei pieț�e mo-
netare care oferă cele mai bune rate pe termen scurt ș� i î�n
cadrul căreia câș� tigurile cresc imediat dacă valoarea do-
bânzilor preponderente creș� te.
Dacă ai bani î�ntr-un fond monetar î�ncă din 1978, cu
siguranț�ă nu ai de ce să te simț�i ruș� inat. Ai pierdut câteva
declinuri majore ale bursei de valori. Cea mai proastă
valoare a dobânzii colectate este de 6% ș� i nu ai pierdut
niciun ban din suma de bază. Î�n anul î�n care ratele dobân-
zilor pe termen scurt au urcat la 17% (1981), iar bursa a
scăzut cu 5%, ai obț�inut un câș� tig relativ de 22% prin men-
ț�inerea numerarului.
Să zicem că, î�n timpul creș� terii incredibile a indicelui
Dow de la 1.775 puncte pe 29 septembrie 1986 la 2.722 de
puncte pe 25 august 1987, nu ai cumpărat nicio singură
acț�iune ș� i că te-ai simț�it ca un prost din ce î�n ce mai mare
deoarece ai ratat această oportunitate unică. După o vre-
me, nici nu mai î�ndrăzneai să le spui prietenilor că aveai
toț�i banii depuș� i î�ntr-un fond monetar – era mai umilitor
decât să recunoș� ti că ai furat din magazine.
Dar î�n dimineaț� a de după crah, când indicele Dow a
scăzut din nou la 1.738, te-ai simț�it răzbunat. Ai evitat î�n-
treaga traumă a lui 19 octombrie. Î�ntrucât preț�urile acț�iu-
nilor au scăzut drastic, piaț�a monetară a obț�inut rezultate
mai bune decât bursa de valori pe tot anul – 6,12% pentru
piaț�a monetară faț�ă de 5,25% pentru S&P 500.
REPLICA BURSEI
Î�nsă două luni mai târziu, bursa ș� i-a revenit la normal, iar
acț�iunile obț�ineau din nou rezultate mai bune ș� i decât fon-
durile monetare ș� i decât obligaț� iunile pe termen lung.
La drum lung, mereu dau un randament mai bun. Istoric
vorbind, investiț�iile î�n acț�iuni sunt indubitabil mai profita-
bile decât investiț�iile î�n datorii. De fapt, din 1927, acț�iunile
obiș� nuite au î�nregistrat câș� tiguri medii de 9,8% pe an, com-
parativ cu 5% pentru obligaț�iunile corporative, 4,4% pentru
obligaț�iunile guvernamentale ș� i 3,4% pentru bonurile de
Trezorerie.
Rata inflaț�iei pe termen lung, calculată conform Indi-

celui Preț�urilor de Consum, este de 3% pe an, oferind un
randament real al acț�iunilor de 6,8% pe an. Randamentul
real al bonurilor de Trezorerie, cunoscute ca locul cel mai
conservator ș� i mai rezonabil î�n care să-ț�i investeș� ti banii, a
fost zero. Da, aș� a este. Nimic.
Avantajul unui randament de 9,8% din acț�iuni, spre
deosebire de unul de 5% din obligaț�iuni li se poate părea
neî�nsemnat anumitor persoane, dar gândeș� te-te la urmă-
toarea anecdotă financiară. Dacă la sfârș� itul anului 1927
un Rip Van Winkle modern s-ar fi culcat ș� i ar fi dormit 60
de ani cu obligaț�iuni corporative î�n valoare de 20.000 de
dolari, cu o dobândă capitalizată de 5%, s-ar fi trezit cu un
câș� tig de 373.584 de dolari – î�ndeajuns cât să-ș� i permită
un apartament luxos, un Volvo ș� i o tunsoare; pe când, dacă
ar fi investit î�n acț�iuni, cu un randament anual de 9,8%, ar
avea 5.459.720 de dolari. (Î�ntrucât Rip dormea, nici Crahul
din 1929, nici agitaț�ia din 1987 nu l-ar fi speriat î�ncât să se
retragă de la bursă.)
Dacă î�n 1927 ai fi contribuit cu 1.000 de dolari î�n ori-
care dintre cele patru investiț�ii enumerate mai jos, iar banii
s-ar fi capitalizat scutiț�i de impozite, după 60 de ani ai fi
acumulat următoarele sume:
Bonuri de trezorerie 7.400 dolari

Obligaț�iuni guvernamentale 13.200 dolari
Obligaț�iuni corporative 17.600 dolari
Acț�iuni 272.000 dolari
Î�n ciuda crahurilor, marilor crize economice, războaie-

lor, recesiunilor, celor 10 administraț�ii prezidenț�iale ș� i a
numeroaselor schimbări de lungime a fustelor, acț�iunile au
generat, î�n general, profituri de 15 ori mai mari decât obli-
gaț�iunile corporative ș� i de peste 30 de ori mai mari decât
bonurile de trezorerie!
Există o explicaț� ie logică. Î� n cazul acț� iunilor, ai creș� -
terea companiei de partea ta. Eș� ti partener î�ntr-o afacere
prosperă î�n continuă expansiune. Î�n cazul obligaț�iunilor,
nu eș� ti decât cea mai apropiată sursă de mărunț�iș� . Când
î�mprumuț�i bani cuiva, nu poț�i spera la ceva mai mult decât
să-i primeș� ti î�napoi cu dobândă.
Gândeș� te-te la oamenii care au deț� inut obligaț� iuni
McDonald’s de-a lungul anilor. Relaț�ia dintre ei ș� i McDo-
nald’s î�ncepe ș� i se termină cu plata datoriei, dar nu asta
este partea cea mai captivantă a firmei McDonald’s. Desi-
gur, deț�inătorii iniț�iali de obligaț�iuni ș� i-au primit banii î�na-
poi, la fel cum i-ar fi primit ș� i cu certificatele de depozit,
dar acț�ionarii iniț�iali s-au î�mbogăț�it. Ei deț�in compania. Nu
vei obț�ine niciodată un 10-bagger din obligaț�iuni – decât
dacă eș� ti un detectiv al datoriilor specializat pe obligaț�iuni
î�n incapacitate de plată.
DAR CUM RĂMÂNE CU RISCURILE?

„A, da”, î�ț�i spui tu, mai ales după ultima scădere a preț�urilor
acț�iunilor, „dar cum rămâne cu riscurile? Acț�iunile sunt mai
riscante decât obligaț�iunile, nu-i aș� a?” Sigur că acț�iunile
sunt riscante. Nu scrie nicăieri că acț�iunile ne datorează
ceva, aș� a cum mi s-a demonstrat ș� i mie î�n sute de ocazii
regretabile.
Chiar ș� i acț�iunile de mare valoare păstrate pe termen

lung, chipurile cea mai sigură propunere, pot fi riscante.
RCA era o investiț�ie prudentă celebră, potrivită pentru
văduve ș� i orfani, î�nsă a fost cumpărată de GE î�n 1986 cu
66,50 dolari pe acț� iune, cam la acelaș� i preț� cu care era
tranzacț� ionată î�n 1967 ș� i cu doar 74% mai mult decât va-
loarea maximă din 1929, de 38,25 de dolari (preț� adaptat
la fracț�ionări). O creș� tere anuală a valorii mai mică de 1%
este tot ce primeș� ti î�n 57 de ani î�n care ai păstrat acț�iuni
la o companie durabilă, cunoscută î�n toată lumea ș� i de
mare succes. Bethlehem Steel continuă să vândă la un preț�
mult mai mic decât maximul de 60 de dolari pe acț�iune atins
î�n 1958.
Uită-te pe o listă cu primele acț�iuni ale companiilor in-
dustriale din cadrul Dow Jones din 1896. Cine a auzit vreo-
dată de American Cotton Oil, Distilling and Cattle Feeding,
Laclede Gas, U.S. Leather Preferred? Aceste acț�iuni altădată
renumite au dispărut cu mult timp î�n urmă.
Apoi, pe lista din 1916, vedem Baldwin Locomotive,
deja inexistentă î�n 1924; lista din 1925 include nume cu-
noscute precum Paramount Famous Lasky ș� i Remington
Typewriter; î�n 1927, Remington Typewriter dispare ș� i
este î�nlocuită de United Drug. Î�n 1928, când Dow Jones s-a
extins de la 20 la 30 de companii, printre nou-veniț�i s-au
numărat ș� i Nash Motors, Postum, Wright Aeronautical ș� i
Victor Talking Machine. Ultimele două companii au fost eli-
minate î�nainte de 1929 – Victor Talking Machine pentru că
fuzionase cu RCA. (Ai văzut deja rezultatele păstrării aces-
tor acț�iuni.) Î�n 1950, găsim pe listă Corn Products Refining,
dar până î�n 1959 ș� i ea este î�nlăturată ș� i î�nlocuită cu Swift
and Co.
Ideea este că norocul se schimbă, nu există nicio garan-

ț�ie că firmele mari nu vor deveni mici ș� i nu există nici com-
panii extraordinar de bune pe care nu trebuie să le ratezi.
Dacă vei cumpăra acț�iunile potrivite la momentul ne-
potrivit, vei suferi pierderi majore. Uite ce s-a î�ntâmplat la
crahul bursier din 1972-1974, când emiteri conservatoare
precum Bristol-Myers au scăzut de la 9 la 4 dolari, Teledyne
de la 11 la 3 dolari ș� i McDonald’s de la 15 la 4 dolari. Aces-
tea nu sunt companii pasagere. Dacă vei cumpăra acț�iunile
greș� ite la momentul potrivit, vei suferi alte pierderi. Î�n
anumite perioade durează o veș� nicie ca profitul anual teo-
retic de 9,8% din acț�iuni să se adeverească ș� i î�n practică.
Indicii Dow Jones au atins o valoare maximă de 995,15 î�n
1966 care nu s-a mai repetat până î�n 1972. La rândul său,
valoarea maximă din 1972-1973 a fost depăș� ită abia î�n 1982.
Î� nsă, cu posibila excepț�ie a obligaț�iunilor pe termen
foarte scurt ș� i a fondurilor de investiț�ii î�n obligaț�iuni, ș� i
obligaț�iunile pot fi riscante. Î�n cazul acesta, creș� terea do-
bânzilor te va obliga să accepț�i una din două opț�iuni neplă-
cute: suporț�i randamentele scăzute până când obligaț�iunile
ajung la termen sau vinzi obligaț�iunile la o reducere sub-
stanț�ială faț�ă de valoarea nominală. Dacă ai cu adevărat
aversiune faț�ă de risc, atunci fondurile monetare sau băn-
cile sunt variantele optime pentru tine. Î�n caz contrar, riscu-
rile sunt peste tot.
Obligaț�iunile municipale sunt considerate la fel de sigu-
re ca păstrarea banilor î�ntr-un seif, dar î�n rarele situaț�ii de
neplată, nu le spune celor care au pierdut că obligaț�iunile
sunt sigure. (Cel mai cunoscut caz de neplată este cel al
Washington Public Power Supply System ș� i al celebrelor
lor obligaț�iuni „Whoops”.) Da, ș� tiu că obligaț�iunile sunt
rentabile î�n 99,9% dintre cazuri, dar mai există ș� i alte feluri
î�n care poț�i pierde bani cu obligaț�iunile î�n afară de neplată.
Î�ncearcă să păstrezi o obligaț�iune de 30 de ani cu un cupon
de 6% î�ntr-o perioadă de inflaț�ie ridicată ș� i vezi ce se î�n-
tâmplă cu valoarea obligaț�iunii.
Mulț�i oameni au investit î�n fonduri care cumpără obli-
gaț�iuni ale Asociaț� iei Naț� ionale Ipotecare a Guvernului
(Ginnie Mae) fără să-ș� i dea seama cât de volatilă a devenit
piaț�a obligaț�iunilor. Î�i liniș� tesc reclamele – „garantat 100%
de către Guvern” – ș� i au dreptate, dobânzile vor fi plătite,
dar asta nu protejează valoarea acț�iunilor lor î�n fondul de
obligaț�iuni atunci când dobânzile cresc, iar piaț�a obligaț�iu-
nilor se prăbuș� eș� te. Deschide ziarul la pagina de afaceri ș� i
vezi ce se î�ntâmplă cu aceste fonduri î�ntr-o zi î�n care ratele
dobânzilor cresc cu jumătate de procent, ș� i vei vedea la ce
mă refer. Î�n zilele noastre, fondurile de obligaț�iuni fluctuea-
ză la fel de intens ca fondurile de acț�iuni. Aceeaș� i volatili-
tate a ratelor dobânzii care le permite investitorilor isteț�i
să obț�ină profituri mari din obligaț�iuni face ș� i ca păstrarea
obligaț�iunilor să fie mai riscantă.
BURSA ȘI STUD POKERUL

Sincer să fiu, nu avem cum să separăm investiț�iile de jocurile
de noroc î�n categorii precise menite să ne liniș� tească. Pur
ș� i simplu, nu există niciun zid chinezesc, niciun perete des-
părț�itor sau barieră absolută î�ntre locuri sigure ș� i locuri
nechibzuite î�n care să-ț�i depozitezi banii. Abia î�n anii 1920,
acț�iunile au dobândit î�n sfârș� it statutul de „investiț�ii pru-
dente”, î�n timp ce până atunci erau respinse ca fiind pariuri
de cârciumă – iar acesta este chiar momentul î�n care piaț�a
supraevaluată a făcut ca achiziț�ia de acț�iuni să fie mai mult

un pariu decât o investiț�ie.
Timp de două decenii după Crah, acț�iunile au fost con-
siderate un joc de noroc de către majoritatea populaț�iei,
iar această impresie nu s-a schimbat decât pe la sfârș� itul
anilor 1960, când acț�iunile au fost din nou acceptate ca fiind
investiț�ii, dar î�ntr-o piaț�ă supraevaluată î�n care majoritatea
acț�iunilor erau foarte riscante. Dacă urmărim parcursul lor
istoric, acț�iunile sunt acceptate ca investiț�ii sau respinse ca
fiind jocuri de noroc î�n cicluri recurente ș� i de obicei î�n mo-
mentele nepotrivite. Este mai probabil ca acțiunile să fie
considerate prudente chiar în momentul în care nu sunt.
Timp de mulț�i ani, acț�iunile companiilor mari erau con-
siderate „investiț�ii”, iar acț�iunile companiilor mici „specula-
ț�ii”, î�nsă î�n ultima vreme cele din urmă au devenit investiț�ii,
iar speculaț�iile se fac prin contracte futures ș� i de opț�iune.
Trasăm permanent această linie î�n locuri diferite.
Mă amuză mereu când oamenii î�ș�i descriu investiț�iile
ca pe niș� te „speculaț�ii conservatoare” sau susț�in că „spe-
culează prudent”. De obicei, asta î�nseamnă că speră să in-
vestească, dar se tem să nu cumva să parieze. Formularea
„ieș� im î�mpreună” î�ndeplineș� te acelaș� i rol pentru cuplurile
care nu se hotărăsc dacă au sau nu o relaț�ie serioasă.
Odată ce acceptăm realitatea î�ngrijorătoare că banii
implică riscuri, putem î�ncepe să facem distincț�ia î�ntre joc
de noroc ș� i investiț�ie nu î�n funcț�ie de tipul activităț�ii (cum-
părarea acț�iunilor, cumpărarea obligaț�iunilor, pariuri la
cursele de cai etc.), ci de aptitudinile, dedicarea ș� i iniț�iativa
participantului. Pentru un parior veteran cu disciplina res-
pectării unei metode, pariurile la cursele de cai oferă un
randament pe termen lung relativ sigur, lucru care pentru
el a prezentat aceeaș� i î�ncredere ca deț�inerea unui fond mu-

tual sau a unor acț�iuni la General Electric. Pe de altă parte,
pentru un investitor pripit ș� i nechibzuit care vânează pon-
turi bune ș� i se grăbeș� te să cumpere ș� i să vândă valori, o
„investiț�ie” î�n acț�iuni nu este mai sigură decât să arunce
banii î�n vânt pariind pe calul cu cel mai frumos nume sau
pe jocheul cu costumul mov.
(De fapt, sfatul meu pentru investitorii pripiț�i ș� i nechib-
zuiț�i este următorul: Lăsaț�i Wall Street-ul, luaț�i-vă banii ș� i
duceț�i-vă la Hialeah, Monte Carlo, Saratoga, Nassau, Santa
Anita sau Baden-Baden. Cel puț�in î�n aceste locuri plăcute,
chiar ș� i atunci când pierzi poț�i spune măcar că te-ai distrat
î�ntre timp. Dacă pierzi bani din cauza acț�iunilor, nu te con-
solează cu nimic să te uiț�i la agentul tău de bursă cum se
î�nvârte ca un leu î�n cuș� că prin birou.
Î�n plus, când pierzi bani la cursele de cai, î�ț�i trânteș� ti
de pământ biletele lipsite de valoare, ș� i gata, dar î�n cazul
acț�iunilor, al contractelor de opț�iune ș� i aș� a mai departe, tre-
buie să retrăieș� ti episoadele dureroase î�mpreună cu conta-
bilul tău î�n fiecare primăvară. Pot fi necesare zile î�ntregi de
muncă î�n plus ca să pui totul î�n ordine.)
Pentru mine, o investiț�ie este pur ș� i simplu un pariu î�n
care ai reuș� it să î�nclini ș� ansele î�n favoarea ta. Nu contează
dacă vorbim despre Atlantic City, S&P 500 sau piaț�a obliga-
ț�iunilor. De fapt, bursa de valori î�mi aminteș� te cel mai mult
de un joc de stud poker.
Parierea la un joc de stud poker poate oferi un randa-
ment pe termen lung foarte consistent oamenilor care ș� tiu
cum să-ș� i manevreze cărț�ile. Patru cărț�i se pun cu faț�a î�n
sus, iar tu poț�i să vezi toată mâna pe care o ai, dar ș� i cea mai
mare parte a mâinilor adversarilor tăi. După ce se î�mparte
a treia sau a patra carte, este destul de evident cine are

ș� anse mai mari să câș� tige sau să piardă sau este evident că
nu va exista niciun câș� tigător. La fel se î�ntâmplă ș� i pe Wall
Street. Sunt multe informaț�ii la vedere dacă ș� tii unde să le
cauț�i.
Î�n cazul î�n care adresezi câteva î�ntrebări esenț�iale des-
pre companii, poț�i afla care dintre ele au ș� anse mari să se
dezvolte ș� i să prospere, care au ș� anse mici să se dezvolte ș� i
să prospere ș� i care sunt un mister total. Nu poț�i ș� ti sigur
niciodată ce se va î�ntâmpla, dar fiecare eveniment nou – o
creș� tere a câș� tigurilor, vânzarea unei filiale neprofitabile,
extinderea pe pieț�e noi – este ca ș� i cum ai î�ntoarce o altă
carte. Cât timp cărț�ile indică ș� anse favorabile de reuș� ită,
păstrezi mâna.
Oricine joacă cu regularitate la jocuri lunare de stud
poker î�ș�i dă seama curând că ajung să câș� tige mereu ace-
iaș� i „ticăloș� i norocoș� i”. Aceș� tia sunt jucătorii care î�ncearcă
să-ș� i maximizeze randamentul investiț�iilor prin calcularea
ș� i recalcularea atentă a ș� anselor lor de câș� tig pe măsură ce
se dezvăluie mâna. Câș� tigătorii consecvenț�i măresc miza
pe măsură ce î�ș�i consolidează poziț�ia favorabilă ș� i ies din
joc când ș� ansele sunt î�mpotriva lor, î�n timp ce perdanț�ii
consecvenț�i rămân până la finalul partidei, sperând la mi-
racole ș� i bucurându-se de emoț�ia î�nfrângerii. La stud poker
ș� i pe Wall Street, miracolele se î�ntâmplă î�ndeajuns de des
pentru ca perdanț�ii să continue să piardă.
La rândul lor, câș� tigătorii consecvenț�i se resemnează
cu gândul că ocazional vor trage trei aș� i ș� i vor paria suma
maximă, pentru ca apoi să piardă din cauza unei chinte
royale ascunse. Î�ș�i acceptă soarta ș� i trec la următoarea mână,
î�ncrezători că metoda lor de bază le va aduce câș� tig î�n timp.
Persoanele care se bucură de succes la bursă acceptă, de

asemenea, pierderile periodice, obstacolele ș� i î�ntâmplările
neaș� teptate. Scăderile catastrofale nu î�i sperie î�ntr-atât î�n-
cât să iasă din joc. Dacă ș� i-au făcut temele cu privire la H & R
Block ș� i au cumpărat acț�iuni, iar guvernul simplifică deo-
dată Codul fiscal (este puț�in probabil, ce-i drept) ș� i aface-
rea lui Block se deteriorează, aceș� tia acceptă oportunitatea
ratată ș� i î�ncep să caute alte acț�iuni. Î�ș�i dau seama că bursa
de valori nu este ș� tiinț�ă pură ș� i nu este nici ca o partidă de
ș� ah, unde poziț�ia superioară câș� tigă î�ntotdeauna. Î�n ceea
ce priveș� te acț�iunile mele, dacă ș� apte din zece obț�in rezul-
tatele aș� teptate, sunt î�ncântat. Dacă ș� ase din zece obț�in re-
zultatele aș� teptate, sunt recunoscător. Ș� ase din zece sunt
de ajuns pentru a realiza un palmares de invidiat pe
Wall Street.
Î�n timp, riscurile la bursa de valori se pot reduce dacă

î�ț�i joci bine cărț�ile, la fel ca la stud poker. Dacă nu le joci
bine (cumperi acț�iuni supraevaluate), chiar ș� i achiziț�ia
unor acț�iuni la Bristol-Myers sau Heinz poate genera pier-
deri uriaș� e ș� i oportunităț�i ratate, aș� a cum am mai spus
deja. Asta li se î�ntâmplă celor care î�ș�i î�nchipuie că, dacă
pariază pe companii bine cotate, sunt scutiț�i de nevoia de a
mai fi atenț�i, aș� a că î�ș�i pierd rapid jumătate din bani ș� i s-ar
putea să nu-i mai recupereze decât peste opt ani. La î�nce-
putul anilor 1970, milioane de dolari neinformaț�i au vânat
oportunităț�i supraevaluate ș� i, drept urmare, au dispărut la
puț�in timp după aceea. Asta î�nseamnă că Bristol-Myers ș� i
McDonald’s sunt investiț�ii riscante? Numai din cauza mo-
dului î�n care oamenii au investit î�n ele.
Pe de altă parte, presupunând că ț�i-ai făcut temele, in-

vestirea banilor î�n General Public Utilities, companie cu
riscuri ș� i probleme care a provocat accidentul nuclear de
la Three Mile Island, a fost o opț�iune mult mai „conserva-
toare” decât o investiț�ie î�n vechiul ș� i solidul Kellog făcută
la momentul nepotrivit.
Deoarece nu mi-am dorit să „risc” capitalul pentru in-
vestiț�ii al soacrei mele, doamna Charles Hoff, am sfătuit-o
la un moment dat să cumpere acț�iuni la Houston Indus-
tries, o companie foarte „sigură”. Ș� i chiar că a fost sigură –
acț�iunile nu s-au miș� cat deloc mai bine de un deceniu. Apoi
m-am gândit să mă „hazardez” mai tare cu banii mamei
mele, aș� a că i-am cumpărat acț�iuni mai „riscante” la Conso-
lidated Edison. Valoarea lor a crescut, devenind de ș� ase ori
mai mare. Con Ed nu era chiar atât de riscantă pentru cei
care au continuat să-i monitorizeze indicatorii fundamen-
tali. Marii câș� tigători provin din aș� a-numitele categorii de
mare risc, dar riscurile se leagă mai mult de investitori de-
cât de categoriile î�n sine.
Pentru cei care acceptă incertitudinile, cel mai mare
avantaj al investiț�iei î�n acț�iuni î�l constituie recompensa ex-
traordinară de care se bucură atunci când aleg bine. Acest
lucru este confirmat de câș� tigurile fondului mutual calcu-
late de Johnson Chart Service din Buffalo, New York. Ob-
servăm aici o corelaț�ie foarte interesantă: cu cât fondul
este mai „riscant”, cu atât profitul este mai mare. Dacă î�n
1963 ai fi investit 10.000 de dolari î�ntr-un fond de obliga-
ț�iuni obiș� nuit, după 15 ani ai fi obț�inut 31.338 de dolari.
Aceiaș� i 10.000 de dolari investiț�i î�ntr-un fond echilibrat
(acț�iuni ș� i obligaț�iuni) ar fi generat 44.343 de dolari; î�n-
tr-un fond de dezvoltare ș� i câș� tig (numai acț�iuni), 53.157
de dolari, iar î�ntr-un fond de dezvoltare agresivă (tot nu-

mai acț�iuni) 76.556 de dolari.
Este clar că bursa reprezintă un pariu pe care merită
să-l faci – dacă ș� tii cum să joci jocul. Ș� i cât timp deț�ii acț�i-
uni, mereu apar cărț�i noi. Dacă mă gândesc mai bine, in-
vestiț�ia î�n acț�iuni nu este chiar ca ș� i cum ai juca o mână de
stud poker cu ș� apte cărț�i. Este mai degrabă ca ș� i cum ai
juca o mână de stud poker cu 70 de cărț�i sau, dacă deț�ii 10
pachete de acț�iuni, este ca ș� i cum ai juca deodată 10 mâini
a câte 70 de cărț�i fiecare.
4
Cum să treci testul oglinzii
„General Electric este o investiție bună?” nu este prima

î�ntrebare pe care o adresez cu privire la niș� te acț�iuni. Chiar
dacă General Electric este o investiț�ie bună, tot nu î�nseam-
nă că trebuie să deț�ii acț�iunile sale. Nu are rost să studiezi
sectorul financiar până nu te uiț� i î�n cea mai apropiată
oglindă. Î�nainte să cumperi orice acț�iune, trebuie să-ț�i pui
trei î�ntrebări personale: (1) Deț�in o casă? (2) Am nevoie de
banii respectivi? (3) Am acele calităț�i care î�nlesnesc succe-
sul la bursă? Faptul că anumite acț�iuni sunt investiț�ii bune
sau proaste depinde mai mult de răspunsurile tale la aces-
te trei î�ntrebări decât de orice altceva vei citi î�n paginile
ziarului The Wall Street Journal.
(1)Dețin o Casă?
Aș� a cum s-ar zice pe Wall Street: „O casă, ce afacere bună!”
Î�nainte să investeș� ti bani î�n acț�iuni, ar trebui să iei î�n con-
siderare cumpărarea unei case, din moment ce o casă este,
până la urmă, singura investiț�ie bună pe care reuș� eș� te să o
facă aproape oricine. Sunt sigur că există ș� i excepț�ii, cum
ar fi casele construite pe o dolină ș� i casele din cartierele

luxoase ale căror preț�uri scad brusc, dar î�n 99 din 100 de
cazuri, o casă este o afacere bănoasă.
De câte ori ai auzit un prieten sau o cunoș� tinț�ă văitân-
du-se: „Sunt un investitor groaznic î�n casa mea”? Pun pariu
că nu foarte des. Milioane de amatori î�n imobiliare au inves-
tit cu succes î�n locuinț�ele lor. Sunt cazuri î�n care anumite
familii trebuie să se mute cât mai repede ș� i sunt nevoite
să vândă î�n pierdere, dar rareori se î�ntâmplă ca un om să
piardă bani pe un ș� ir de reș� edinț�e, una după alta, aș� a cum
se î�ntâmplă î�n mod obiș� nuit cu acț�iunile. Ș� i mai rar se î�n-
tâmplă să ajungă la ruină cu locuinț�a lui, după ce s-a trezit
î�ntr-o dimineaț�ă ș� i a descoperit că proprietatea a declarat
faliment sau s-a desființ�at, asta fiind soarta tristă a multor
acț�iuni.
Nu este o î�ntâmplare că oamenii geniali î�n privinț� a
caselor lor sunt niș� te idioț�i î�n privinț�a acț�iunilor. O casă
favorizează pe deplin proprietarul. Băncile î�ț�i permit să le
achiziț�ionezi cu un avans de 20% sau chiar mai puț�in, ofe-
rindu-ț�i avantajul remarcabil al efectului de levier. (Este ade-
vărat că poț�i cumpăra acț�iuni cu un avans de 50%, lucru
cunoscut î�n branș� ă sub denumirea de „cumpărare î�n marjă”,
dar de fiecare dată când scade preț�ul unei acț�iuni cumpă-
rate î�n marjă trebuie să mai pui niș� te bani. Asta nu se î�n-
tâmplă ș� i î�n cazul caselor. Nu trebuie niciodată să mai pui
bani dacă î�i scade valoarea de piaț�ă, chiar dacă locuinț�a se
află î�ntr-o zonă petroliferă deprimantă. Agentul imobiliar
nu te sună niciodată î�n miez de noapte ca să te anunț�e: „Va
trebui să mai pui 20.000 de dolari până mâine-dimineaț�ă
la ora 11 sau va trebui să vinzi două dormitoare”, lucru care
li se î�ntâmplă frecvent acț� ionarilor obligaț� i să-ș� i vândă
acț�iunile cumpărate î�n marjă. Acesta este î�ncă un mare avan-

taj al deț�inerii unei case.)
Ca urmare a efectului de levier, dacă î�ț�i cumperi o casă
de 100.000 de dolari cu un avans de 20%, iar valoarea ca-
sei creș� te cu 5% pe an, obț�ii un câș� tig de 25% de pe urma
avansului, iar dobânda pentru î�mprumut este scutită de
impozit. Fă bine lucrul acesta la bursa de valori ș� i î�n cele
din urmă vei avea mai mulț�i bani decât Boone Pickens.
Ca bonus, primeș� ti o scutire de impozit federal pentru
impozitul local pe locuinț�ă, iar î�n plus, casa este o barieră
perfectă î�mpotriva inflaț�iei ș� i un loc excelent î�n care să te
ascunzi î�n timpul unei recesiuni, ca să nu mai zic că ai ș� i un
acoperiș� deasupra capului. Apoi, la final, dacă te hotărăș� ti
să vinzi casa pentru a-ț�i primi banii, poț�i reinvesti câș� tigul
î�ntr-o casă mai luxoasă, ca să eviț�i plata impozitelor pe
profit.
Când vine vorba de locuinț�e, succesiunea obiș� nuită a
evenimentelor este următoarea: cumperi o casă mică (o
casă de î�nceput), ulterior o casă de mărime mijlocie, apoi o
casă mai mare de care nu vei avea nevoie î�n cele din urmă.
După ce se mută copiii de acasă, vinzi casa mare ș� i revii la
o casă mai mică, obț�inând un profit considerabil î�n urma
tranziț� iei. Aceș� ti bani picaț� i din cer nu sunt impozitaț� i,
deoarece guvernul, î�n mărinimia lui, î�ț�i oferă o scutire o
dată î�n viaț�ă pentru achiziț�ia unei case. Asta nu se î�ntâmplă
niciodată î�n cazul acț�iunilor, care sunt impozitate cât de des
ș� i de mult se poate.
Poț�i să cumperi case timp de 40 de ani fără să plăteș� ti
impozite, culminând cu drăguț�a de scutire. Sau dacă ai de
plătit anumite impozite, acum deja te afli î�ntr-o categorie
cu taxe reduse, aș� a că nu vor fi chiar de speriat.
Vechea zicală de pe Wall Street care spune să „nu in-

vesteș� ti niciodată î�n ceva care mănâncă sau are nevoie de
reparaț�ii” se poate aplica foarte bine curselor de cai, dar
este o aberaț�ie când vine vorba de case.
Există motive secundare importante pentru care vei
avea mai mult succes cu casele decât cu acț�iunile. Este pu-
ț�in probabil să te sperii ș� i să vinzi casa când citeș� ti următo-
rul titlu la secț�iunea de imobiliare din ziarul de duminică:
„Preț�urile caselor au scăzut brusc”. Preț�ul de î�nchidere de
vineri după-amiază nu se publică la anunț�urile de mică pu-
blicitate, nici nu este afiș� at pe banda din partea de jos a
ecranului televizorului, iar prezentatorii de ș� tiri nu oferă
liste cu cele mai active 10 case – „Preț�ul casei de pe Or-
chard Lane nr. 100 a scăzut azi cu 10 procente. Vecinii nu
au văzut nimic neobiș� nuit care să justifice această scădere
neaș� teptată”.
La fel ca î�n cazul acț�iunilor, există ș� anse mai mari ca
locuinț�ele să fie profitabile dacă sunt păstrate o perioadă
î�ndelungată. Spre deosebire de acț�iuni, casele pot fi deț�inute
de aceeaș� i persoană timp de mai mulț�i ani – cred că ș� apte
este media. Compară această situaț�ie cu cele 87% dintre
acț�iunile de la Bursa din New York care trec dintr-o mână
î�n alta î�n fiecare an. Oamenii se simt mult mai confortabil
î�n casele lor decât cu acț�iunile lor. Î�ț�i trebuie o dubă pentru
transportarea mobilierului dacă vrei să te muț�i î�n altă casă,
dar este de ajuns un apel telefonic ca să renunț�i la niș� te
acț�iuni.
Nu î�n ultimul rând, eș� ti un bun investitor î�n case deoa-
rece ș� tii cum să le examinezi bine din pod până î�n beci ș� i să
pui î�ntrebările potrivite. Talentul de a cerceta casele este
moș� tenit. Cât eș� ti copil te uiț�i la părinț�ii tăi cum verifică
serviciile publice, ș� colile, canalizarea, testul de permeabi-

litate a solului pentru fose septice ș� i taxele. Î�ț�i aminteș� ti de
regulile de tipul: „Nu cumpăra proprietatea cea mai scum-
pă din zonă”. Ș� tii cum să recunoș� ti cartierele î�n ascensiune
ș� i pe cele î�n decădere. Poț�i trece cu maș� ina printr-o anumi-
tă zonă ș� i să vezi ce se repară, ce s-a dărăpănat, câte case
au mai rămas de renovat. Apoi, î�nainte de a face o ofertă
pentru o casă, angajezi specialiș� ti care să descopere posibile
termite, scurgeri prin acoperiș� , putregai, ț�evi ruginite, insta-
laț�ie electrică defectuoasă ș� i crăpături la nivelul fundaț�iei.
Nici nu este de mirare că oamenii fac bani pe piaț�a
imobiliară ș� i pierd bani la bursă. Stau luni î�ntregi să-ș� i alea-
gă casele ș� i doar câteva minute să-ș� i aleagă acț�iunile. De
fapt, stau mai mult timp să se gândească ce cuptor cu mi-
crounde să-ș� i cumpere decât să aleagă niș� te investiț�ii bune.
(2)Am Nevoie de Banii Aceia?

Ajungem astfel la a doua î�ntrebare. Este normal să verifici
bugetul familiei î�nainte să cumperi acț�iuni. De exemplu, dacă
trebuie să plăteș� ti taxele pentru facultate ale copilului î�n
doi sau trei ani, nu-ț�i investi banii î�n acț�iuni. Poate eș� ti vă-
duvă (mereu există câteva văduve î�n cărț�ile despre bursă),
iar fiul tău, Dexter, momentan î�n clasa a X-a, are ș� anse să
intre la Harvard – dar nu cu bursă. Î�ntrucât ș� i aș� a nu-ț�i per-
miț�i taxele ș� colare, eș� ti tentată să-ț�i măreș� ti averea cu aju-
torul acț�iunilor conservatoare la companii bine cotate.
Î�n acest moment, este riscant să iei î�n calcul chiar ș� i ac-
ț�iunile companiilor bine cotate. Lăsând la o parte surprizele,
acț�iunile sunt relativ previzibile pentru următorii 10-20 de
ani. Dar pentru a afla dacă preț�ul lor va fi mai mare sau mai
mic î�n doi-trei ani, ai putea foarte bine să dai cu banul.

Valoarea acț�iunilor companiilor bine cotate poate scădea
ș� i poate rămâne aș� a pe o perioadă de trei sau chiar de cinci
ani, aș� a că, dacă bursa alunecă pe o coajă de banană, Dexter
va trebui să facă ș� coala la seral.
Poate eș� ti o persoană mai î�n vârstă ș� i ai nevoie să tră-
ieș� ti dintr-un venit fix sau o persoană mai tânără care nu
suportă să lucreze ș� i vrea să se î�ntreț�ină cu un venit fix din
moș� tenirea familiei. Oricum ar fi, trebuie să te fereș� ti de
bursa de valori. Există diverse formule complicate pentru
a-ț�i da seama ce procent din activele tale ar trebui alocat
acț�iunilor, dar eu am una simplă ș� i este valabilă ș� i pentru
Wall Street ș� i pentru hipodrom. Investește doar cât îți per-
miți să pierzi fără ca pierderea respectivă să aibă vreun
efect asupra vieții tale de zi cu zi în viitorul apropiat.
(3)Am Calitățile Necesare Pentru a Avea Succes?

Aceasta este cea mai importantă î�ntrebare dintre toate.
După părerea mea, lista de calităț�i ar trebui să includă răb-
darea, autonomia, simț�ul practic, toleranț�a la durere, mintea
deschisă, detaș� area, perseverenț�a, modestia, flexibilitatea,
disponibilitatea de a face cercetări independente, o dispo-
nibilitate la fel de mare de a-ț�i recunoaș� te greș� elile ș� i capa-
citatea de a ignora panica generală. Î�n ceea ce priveș� te IQ-ul,
probabil că cei mai buni investitori se î�nscriu mai sus de
ultimii 10%, dar sub primii 3%. Adevăratele genii, mi se
pare mie, se î�ndrăgostesc prea tare de raț�ionamentele teo-
retice ș� i sunt permanent trădaț�i de felul î�n care se comportă
cu adevărat acț�iunile, adică î�ntr-un mod mult mai simplist
decât î�ș�i î�nchipuie ei.
De asemenea, este important să fii capabil să iei decizii

fără să deț�ii informaț�ii complete sau perfecte. Lucrurile nu
sunt aproape niciodată clare pe Wall Street, iar atunci când
sunt, este prea târziu să profiț�i de ele. O minte ș� tiinț�ifică ce
are nevoie să cunoască toate datele se va lovi numai de
obstacole.
Ș� i nu î�n ultimul rând, este crucial să fii capabil să te
î�mpotriveș� ti firii tale omeneș� ti ș� i „intuiț�iei” tale. Aproape
orice investitor are î�n secret convingerea că se pricepe să
prezică preț�ul acț�iunilor, preț�ul aurului sau ratele dobânzi-
lor, î�n ciuda faptului că toț�i ne-am î�nș� elat de nenumărate
ori. Este straniu cât de des au oamenii sentimentul puter-
nic că preț�ul acț�iunilor va urca sau că economia se va î�m-
bunătăț�i tocmai când se î�ntâmplă exact invers. Lucrul acesta
este demonstrat de bine cunoscutele servicii de buletine
informative pentru consiliere î�n vederea investiț�iilor care,
la rândul lor, prezic cursuri î�n creș� tere sau î�n scădere la
momente nepotrivite.
Conform informaț�iilor publicate de Investor’s Intelligen-
ce, care monitorizează atitudinile investitorilor prin inter-
mediul buletinelor informative, la sfârș� itul anului 1972,
când acț�iunile erau pe punctul să se prăbuș� ească, optimis-
mul era la cote maxime, doar 15% dintre consultanț�i fiind
pesimiș� ti. La î�nceputul revenirii bursei î�n 1974, moralul
investitorilor era la pământ, 65% dintre consilieri temân-
du-se că răul abia î�ncepea. Î�nainte ca piaț�a să fie iar î�n că-
dere î�n 1977, î�ncă o dată autorii buletinelor informative
erau optimiș� ti, doar 10% dintre ei fiind pesimiș� ti. La î�nce-
puturile marelui curs î�n creș� tere din 1982, 55% dintre con-
sultanț�i se arătau pesimiș� ti ș� i chiar î�nainte de marea cădere
din 19 octombrie 1987, 80% dintre consultanț�i erau din nou

optimiș� ti.
Problema nu este că investitorii ș� i consultanț�ii lor su-
feră de prostie cronică sau sunt neatenț�i. Important este
că, până se primeș� te semnalul, este posibil ca mesajul să se
fi schimbat deja. Când se filtrează suficiente noutăț�i finan-
ciare generale pozitive astfel î�ncât majoritatea investi-
torilor să ajungă să se simtă î�ncrezători î�n ș� ansele lor de
reuș� ită pe termen scurt, nu mai durează mult până când
economia este lovită.
Ce altceva ar explica faptul că foarte mulț�i investitori
(inclusiv diverș� i CEO ș� i oameni de afaceri sofisticaț�i) s-au
temut cel mai tare de acț�iuni exact î�n perioadele î�n care
acț�iunile s-au comportat cel mai bine (de exemplu, de la
mijlocul anilor 1930 până la sfârș� itul anilor 1960) ș� i s-au
temut cel mai puț�in chiar atunci când acț�iunile s-au com-
portat cel mai prost (de exemplu, de la î�nceputul anilor
1970 până de curând, î�n toamna lui 1987). Oare succesul
cărț�ii lui Ravi Batra, The Great Depression of 1990 (Marea
criză economică din 1990), aproape garantează o mare pros-
peritate naț�ională?
Este uimitor cât de repede poate fi inversat moralul in-
vestitorilor, chiar ș� i atunci când realitatea nu s-a schimbat.
Cu o săptămână sau două î�nainte de Marele Hop din oc-
tombrie, oamenii de afaceri călătoreau prin Atlanta, Orlan-
do sau Chicago, admirând noile construcț�ii ș� i exclamând
unul către celălalt: „Uau! Ce dezvoltare magnifică!”. Câteva
zile mai târziu, sunt sigur că aceiaș� i călători se uitau la ace-
leaș� i clădiri ș� i spuneau: „Frate, locul ăsta are probleme.
Cum vor reuș� i să vândă vreodată toate apartamentele alea
ș� i să î�nchirieze atâtea birouri?”
Există î�n natura umană lucruri care ne fac să ne sincro-

nizăm foarte prost cu bursa. Un investitor imprudent trece
continuu prin trei stări emoț� ionale: grijă, complacere ș� i
capitulare. Este î�ngrijorat după ce cursul pieț�ei scade sau
economia pare să se clatine, iar asta î�l î�mpiedică să cumpe-
re companii bune la preț�uri reduse. Apoi, după ce cumpără
la preț�uri mai mari, se complace pentru că valoarea acț�iu-
nilor lui creș� te. Acesta este tocmai momentul î�n care ar trebui
să fie î�ndeajuns de î�ngrijorat pentru a verifica indicatorii
fundamentali, dar nu este. Î�n cele din urmă, când acț�iunile
sale se confruntă cu vremuri grele, iar preț�urile scad sub
valoarea la care le-a achiziț�ionat el, capitulează ș� i vinde
impulsiv acț�iunile.
Unii s-au î�nchipuit „investitori pe termen lung”, dar nu-
mai până la prima mare scădere (sau primul mic câș� tig),
moment î�n care devin rapid investitori pe termen scurt ș� i
vând cu pierderi uriaș� e sau cu un profit minuscul. Este uș� or
să intri î�n panică î�n această afacere volatilă. De când con-
duc Magellan, fondul a scăzut de la 35 la 10% î�n decursul a
opt episoade de tip bear, ș� i numai î�n 1987 fondul a crescut
până la 40% î�n august ș� i a scăzut la 11% î�n decembrie. Am
î�ncheiat anul cu un câș� tig de 1%, abia reuș� ind să-mi men-
ț�in recordul de a nu fi avut niciodată un an î�n pierdere –
bat î�n lemn. Am citit de curând că preț� ul unei acț� iuni
obiș� nuite fluctuează cu 50% î�ntr-un an obiș� nuit. Dacă este
adevărat, ș� i se pare că a fost adevărat de-a lungul acestui
secol, î�nseamnă că sunt ș� anse ca o acț�iune care costă î�n
prezent 50 de dolari să ajungă la 60 de dolari ș� i/sau să sca-
dă până la 40 de dolari î�n următoarele 12 luni. Cu alte cu-
vinte, maxima anului (60 de dolari) este cu 50% mai mare
decât minima (40 de dolari). Dacă eș� ti genul de cumpără-
tor care nu se poate abț�ine să nu achiziț�ioneze acț�iunile cu
50 de dolari, să cumpere ș� i mai multe cu 60 de dolari („Vezi,

am avut dreptate, chiar urcă, nebunele”), iar apoi să vinzi
disperat cu 40 de dolari („Se pare că m-am î�nș� elat. Scad
nebunele”), atunci niciun raft î�ntreg de cărț�i î�ndrumătoare
nu-ț�i vor fi de folos.
Unii ș� i-au î�nchipuit că se vor î�mpotrivi, crezând că pot
profita luând-o la dreapta când restul lumii o ia la stânga,
dar nu le-a trecut prin cap să se î�mpotrivească până când
ideea aceasta nu a devenit atât de populară î�ncât antago-
nismul se transformase î�ntr-o viziune acceptată. Un om
care se î�mpotriveș� te cu adevărat nu este un investitor care
adoptă poziț�ia opusă faț�ă de tendinț�a î�n vogă (de exemplu,
vinde acț�iuni pe care toată lumea le cumpără). Un om care
se î�mpotriveș� te cu adevărat aș� teaptă să se potolească en-
tuziasmul ș� i cumpără acț�iuni de care nu î�i pasă nimănui,
mai ales pe cele care fac Wall Street-ul să caș� te.
Când vorbeș� te E.F. Hutton, se presupune că toată lumea
ar trebui să asculte, dar tocmai asta este problema. Toată
lumea ar trebui să î�ncerce să adoarmă. Când vine vorba de
prezicerea pieț�ei, aptitudinea importantă nu este asculta-
tul, ci sforăitul. Trucul nu este să î�nveț�i să ai î�ncredere î�n
intuiț�ia ta, ci să te autodisciplinezi ca s-o ignori. Păstrează
acț�iunile cât timp povestea fundamentală a companiei nu
s-a schimbat.
Dacă nu, singura ta speranț�ă de a-ț�i mări averea s-ar
putea să fie să adopț�i formula infailibilă a lui J. Paul Getty
pentru obț�inerea succesului financiar: „Trezeș� te-te devre-
me, munceș� te din greu, găseș� te petrol”.
5
Este o piață bună?
Nu întreba, te rog
În timpul fiecărui interval dedicat întrebărilor, după

ce ț�in un discurs, cineva se ridică ș� i mă î�ntreabă dacă î�n acel
moment piaț�a este bună sau proastă. Pentru fiecare per-
soană care se î�ntreabă dacă Goodyear Tire este o companie
solidă sau dacă preț�urile sunt bune la nivelurile actuale,
alț�i patru oameni vor să ș� tie dacă piaț�a este sănătoasă ș� i
dinamică sau dacă „ursul” î�ncepe să-ș� i arate colț�ii lui de
grizzly. Eu le spun î�ntotdeauna că singurul lucru pe care î�l
ș� tiu cu privire la prezicerea pieț�ei este că, de fiecare dată
când sunt promovat, cursul scade. De î�ndată ce rostesc aces-
te cuvinte, altcineva se ridică ș� i mă î�ntreabă când urmează
să fiu din nou promovat.
Evident că nu trebuie să fii capabil să prezici cursul
pieț�ei bursiere pentru a face bani din acț�iuni, altfel nici eu
nu aș� fi făcut niciun ban. Am stat chiar aici la aparatul meu
Quotron î�n timpul celor mai î�ngrozitoare scăderi ș� i nu aș� fi
putut să le anticipez nici dacă ar fi fost viaț� a mea î�n joc.
Î�n miezul verii lui 1987, nu am avertizat pe nimeni, cu atât

mai puț�in pe mine, de iminenta scădere cu 1.000 de puncte.
Nu am fost singurul care nu a reuș� it să emită un avertis-
ment. De fapt, cum ignoranț�a nu umblă niciodată singură,
pot spune că am fost convenabil î�nconjurat de o gloată nu-
meroasă ș� i impresionantă de profeț� i, prezicători ș� i alț� i
experț� i renumiț�i care nu au prevăzut nici ei nimic. „Dacă
trebuie să prevesteș� ti”, spunea odată un prevestitor inteli-
gent, „prevesteș� te des”.
Nimeni nu m-a sunat să mă informeze cu privire la că-
derea imediată din octombrie, iar dacă toț�i oamenii care au
susț�inut că au prezis-o ș� i-ar fi vândut acț�iunile, atunci scă-
derea de 1.000 de puncte s-ar fi produs mult mai curând toc-
mai din cauza acestor mase uriaș� e de vânzători informaț�i.
Î�n fiecare an discut cu directori de la o mie de companii,
aș� a că e inevitabil să nu î�mi ajungă la ureche ce spun diverș� ii
pasionaț�i de aur, adepț�i ai ratelor dobânzilor, observatori
ai Rezervei Federale ș� i mistici fiscali ale căror declaraț�ii
sunt citate î�n ziare. Mii de experț�i studiază indicatorii cum-
părării î�n cantităț�i foarte mari, indicatorii vânzării î�n canti-
tăț�i prea mari, tiparele head-and-shoulder*, ratele opț�iunilor
de a vinde ș� i de a cumpăra, politica monetară a Rezervei
Federale, investiț�iile străine, miș� carea constelaț�iilor pe cer
ș� i muș� chiul de pe stejar, ș� i tot nu pot prezice piaț�a cu o
consecvenț�ă utilă, aș� a cum nici ghicitorii î�n stele nu le puteau
spune î�mpăraț�ilor romani când aveau să atace hunii.
* Head and Shoulders este un model tehnic format din limitele prețu-
lui – un pattern – pe care analiștii îl găsesc uneori în structura pieței,
care la rândul său este creată în mod continuu de către mișcarea prețului
– Price Action. Toate aceste denumiri pe care analiștii și traderii le folo-
sesc ca să descrie un tipar sau anumiți indicatori sunt de fapt descrieri
ale modului în care prețul a evoluat într-o anumită zonă pe grafic. (n. ed.)
Nimeni nu a trimis semnale de avertizare î�nainte de

dezastrul bursier din 1973-1974. La master am î�nvăț�at că
piaț�a are o creș� tere de 9% pe an, dar de atunci nu a crescut
niciodată cu 9% î�ntr-un an ș� i î�ncă nu am găsit nicio sursă
de î�ncredere care să mă informeze cu cât anume va creș� te
sau pur ș� i simplu dacă va creș� te sau va scădea. Toate marile
urcări sau coborâri m-au luat prin surprindere.
Î�ntrucât bursa de valori este parț�ial legată de econo-
mie î�n general, o modalitate prin care lumea î�ncearcă să anti-
cipeze cursul pieț�ei este prezicerea inflaț�iei ș� i a recesiunilor,
a creș� terilor ș� i crizelor economice, precum ș� i a direcț�iei î�n
care se î�ndreaptă ratele dobânzilor. Î�ntr-adevăr, există o
corelare uimitoare î�ntre ratele dobânzilor ș� i bursă, dar cine
poate prezice ratele dobânzilor cu o regularitate fiabilă?
Sunt 60.000 de economiș� ti î�n Statele Unite, mulț�i dintre ei
angajaț�i cu normă î�ntreagă, care î�ncearcă să prezică recesi-
unile ș� i ratele dobânzilor, iar dacă ar putea face acest lucru
cu succes de două ori la rând, toț�i ar fi fost deja milionari.
S-ar fi retras la Bimini ca să bea rom ș� i să pescuiască
marlini. Î�nsă, din câte ș� tiu, majoritatea sunt î�ncă angajaț�i
cu carte de muncă, ceea ce ar trebui să ne spună ceva. Aș� a
cum a afirmat cândva un om cu multă intuiț�ie, nici dacă
toț�i economiș� tii din lume ș� i-ar pune capul la contribuț�ie,
tot n-ar ajunge la vreo concluzie.
Ei, poate nu chiar toți economiș� tii. Sigur nu cei care ci-
tesc această carte ș� i mai ales nu cei ca Ed Hyman de la C.J.
Lawrence, care urmăreș� te preț�urile deș� eurilor, stocurile ș� i
livrările vagoanelor de marfă, ignorând î�n î�ntregime curbele
Laffer ș� i fazele lunii. Economiș� tii practici sunt economiș� ti
pe gustul meu.
Există ș� i o altă teorie conform căreia am avea recesiuni

o dată la cinci ani, dar nu s-a î�ntâmplat aș� a până acum.
M-am uitat î�n Constituț�ie ș� i nu scrie nicăieri că trebuie să
avem una o dată la cinci ani. Desigur, mi-ar plăcea să fiu
avertizat î�nainte de a intra î�n recesiune, ca să pot să-mi
ajustez portofoliul, dar ș� ansele să-mi dau seama că ar urma
să se î�ntâmple sunt egale cu zero. Unii oameni aș� teaptă să
sune un clopoț�el care să indice sfârș� itul recesiunii sau î�n-
ceputul unei pieț�e î�n creș� tere noi ș� i palpitante. Problema
este că nu sună niciodată clopoț�elul. Nu uita că lucrurile nu
sunt niciodată clare până când nu este prea târziu.
Î�ntre iulie 1981 ș� i noiembrie 1982 a avut loc o recesiune
de 16 luni. De fapt, a fost cea mai î�nfricoș� ătoare perioadă
pe care mi-o amintesc. Profesioniș� tii realiș� ti se î�ntrebau
dacă nu cumva ar fi trebuit să se apuce de vânat ș� i pescuit,
pentru că, î�n curând, cu toț�ii aveam să trăim î�n pădure ș� i
să culegem ghindă. Î�n perioada respectivă, rata ș� omajului
era de 14%, inflaț�ia de 15%, iar dobânda preferenț�ială de
20%, dar nu am primit nici de data asta vreun telefon prin
care să mă anunț�e cineva ce avea să se î�ntâmple. După ce
s-a î�ntâmplat, mulț�i oameni au sărit să proclame că se aș� -
teptau la aș� a ceva, dar nimeni nu mi-a spus î�nainte să se
î�ntâmple.
Apoi, î�n momentul î�n care pesimismul atinsese cel mai
î�nalt nivel, când opt din 10 investitori ar fi jurat că ne î�n-
dreptăm spre o criză precum cea din anii 1930, bursa ș� i-a
revenit î�n forț�ă ș� i dintr-odată totul era bine ș� i frumos.
PREGĂTIREA PENULTIMĂ
Indiferent cum ajungem la cea mai recentă concluzie finan-
ciară, pare că ne pregătim î�ntotdeauna pentru ultimul lucru
care s-a î�ntâmplat, ș� i nu pentru ce urmează să se î�ntâmple.
Această „pregătire penultimă” este modalitatea noastră de
a compensa faptul că nu ne-am dat seama de la bun î�nce-
put că acel ultim lucru urma să se î�ntâmple.
A doua zi după crahul din 19 octombrie, lumea a î�nce-
put să-ș� i facă griji că piaț�a avea să se prăbuș� ească. Deja se
prăbuș� ise ș� i supravieț�uiserăm (chiar dacă nu prevăzuse-
răm evenimentul), iar acum eram î�ngroziț�i că situaț�ia avea
să se repete. Cei care s-au retras de la bursă pentru a se
asigura că nu aveau să fie păcăliț�i ș� i data viitoare, aș� a cum
se î�ntâmplase data trecută, au fost din nou păcăliț�i î�ntrucât
piaț�a a urcat.
Gluma de proporț�ii este că data viitoare nu este nicioda-
tă ca data trecută, dar nu ne putem abț�ine să nu ne pregătim
totuș� i pentru ea. Asta î�mi aminteș� te de teoria mayaș� ilor
privind apariț�ia universului.
Î�n mitologia mayaș� ă, universul a fost distrus de patru
ori ș� i de fiecare dată mayaș� ii î�nvăț�au o lecț�ie tristă ș� i jurau
să se pregătească mai bine – dar î�ntotdeauna se pregăteau
pentru catastrofa precedentă. Mai î�ntâi a fost un potop, iar
supravieț�uitorii ș� i-au amintit ș� i s-au mutat pe un teren mai
î�nalt din pădure, ș� i-au construit diguri ș� i ziduri de susț�inere,
ș� i-au ridicat casele î�n copaci. Eforturile lor au fost î�n van,
deoarece data următoare lumea a fost distrusă prin foc.
Supravieț�uitorii incendiului au coborât apoi din copaci
ș� i au fugit cât mai departe de păduri. Ș� i-au construit case
noi din piatră, mai ales pe lângă falii adânci. La puț�in timp
după aceea, lumea a fost distrusă printr-un cutremur.

Nu-mi mai amintesc care a fost a patra nenorocire care s-a
petrecut – poate o recesiune –, dar orice ar fi fost, mayaș� ii
nu aveau să o preî�ntâmpine. Erau prea ocupaț�i să constru-
iască adăposturi pentru următorul cutremur.
Două mii de ani mai târziu, î�ncă mai căutăm î�n trecut
semnele unei viitoare primejdii, dar asta numai dacă ne
putem hotărî� care va fi următoarea primejdie. Nu cu mult
timp î�n urmă, oamenii erau î�ngrijoraț�i că preț�ul petrolului
avea să scadă la 5 dolari barilul, provocând o mare criză
economică. Cu doi ani î�nainte, aceiaș� i oameni erau î�ngrijo-
raț�i că preț� ul petrolului avea să crească până la 100 de
dolari barilul, provocând o mare criză economică. La un
moment dat se temeau că masa monetară creș� tea prea re-
pede. Acum se tem că ea creș� te prea î�ncet. Data trecută când
ne-am pregătit de inflaț�ie, am avut parte de o recesiune, iar
la sfârș� itul recesiunii ne-am pregătit pentru o altă recesiu-
ne ș� i am avut parte de inflaț�ie.
Î�ntr-o bună zi, ne vom confrunta cu altă recesiune, care
va fi extrem de negativă pentru bursă, ș� i nu cu o inflaț�ie,
care ș� i ea este extrem de negativă pentru bursă. Poate că
deja a avut loc o recesiune î�ntre clipa de faț�ă ș� i momentul
î�n care este publicată cartea*. Sau poate nu va mai fi niciu-
na până î�n 1990 sau 1994. Pe mine mă î�ntrebi?
TEORIA COCTEILULUI
Dacă economiș� tii profesioniș� ti nu pot prezice cursul econo-
miei, iar prezicătorii profesioniș� ti nu pot prezice piaț�a, atunci
ce ș� anse are un investitor amator? Ș� tii deja răspunsul, ceea
* Cartea a apărut inițial în anul 1989. (n. ed.)

ce ne aduce la propria mea teorie privind prezicerea pieț�ei,

teoria „cocteilului”, dezvoltată î�n decursul anilor î�n care am
stat î�n mijlocul sufrageriilor, pe lângă bolurile de punci, as-
cultând ce au de spus cei mai apropiaț�i zece oameni despre
acț�iuni.
Î�n prima etapă a unei pieț�e î�n creș� tere – care a fost î�n
scădere o vreme ș� i nimeni nu se aș� tepta să mai crească vreo-
dată –, oamenii nu discută despre acț�iuni. De fapt, dacă mă
î�ntreabă cum î�mi câș� tig existenț�a, le răspund că „gestionez
un fond mutual de investiț� ii”, ei dau din cap politicos ș� i
se î�ndepărtează. Dacă nu se î�ndepărtează, schimbă rapid
subiectul ș� i vorbesc despre meciul echipei Celtics, despre
următoarele alegeri sau despre vreme. Nu după mult timp,
discută cu stomatologul de lângă ei despre tartru.
Când 10 oameni preferă să discute cu un stomatolog
despre tartru, ș� i nu cu managerul unui fond mutual de in-
vestiț�ii despre acț�iuni, este probabil ca piaț�a să fie pe punc-
tul de a urca.
Î�n etapa a doua, după ce le mărturisesc cu ce î�mi câș� tig
existenț�a, noile cunoș� tinț�e zăbovesc ceva mai mult timp –
poate suficient cât să-mi spună cât de riscantă este bursa
– î�nainte să se mute mai î�ncolo ca să discute cu stomatolo-
gul. Discuț�iile de la cocteil î�ncă se î�nvârt mai mult î�n jurul
tartrului decât al acț�iunilor. Piaț�a a crescut cu 15% faț�ă de
prima etapă, dar puț�ini sunt atenț�i la asta.
Î�n etapa a treia, când piaț�a a crescut cu 30% faț�ă de
prima etapă, un grup de indivizi interesaț�i ignoră stomato-
logul ș� i stau adunaț�i î�n jurul meu toată seara. Un ș� ir de inș� i
entuziasmaț�i mă trag deoparte ca să mă î�ntrebe ce acț�iuni
ar trebui să cumpere. Chiar ș� i stomatologul mă î�ntreabă
ce acț�iuni ar trebui să achiziț�ioneze. Toț�i cei prezenț�i la
petrecere au investit î�ntr-o acț�iune sau alta ș� i toț�i discută

despre ce s-a î�ntâmplat.
Î�n etapa a patra, se strâng î�ncă o dată î�n jurul meu, dar
pentru a-mi spune mie ce acț�iuni ar trebui să cumpăr. Până
ș� i stomatologul are trei sau patru ponturi, iar î�n următoa-
rele zile î�i caut recomandările î�n ziar ș� i văd că toate au ur-
cat. Când î�mi spun vecinii ce să cumpăr ș� i î�mi doresc să le
fi urmat sfatul, este semn sigur că piaț�a a atins un apogeu
ș� i urmează să o ia la vale.
Fă ce vrei cu ce ț�i-am spus, dar nu te aș� tepta să pariez
pe teoria cocteilului. Eu nu cred î�n prezicerea cursului
bursier. Cred î�n cumpărarea de acț�iuni de la companii ex-
traordinare – mai ales de la companii subestimate ș� i/sau
subapreciate. Chiar dacă indicele Dow Jones are 1.000,
2.000 sau 3.000 de puncte azi, tot eș� ti mai câș� tigat dacă ai
deț�inut acț�iuni la Marriott, Merck ș� i McDonald’s, ș� i nu la
Avon Products, Bethlehem Steel ș� i Xerox î�n ultimii 10 ani.
Î�n plus, eș� ti mai câș� tigat ș� i dacă ai deț�inut acț�iuni la Marriott,
Merck sau McDonald’s decât dacă ț�i-ai fi investit banii î�n
obligaț�iuni sau fonduri ale pieț�ei monetare î�n decursul ace-
leiaș� i perioade.
Dacă ai fi cumpărat acț�iuni la companii extraordinare
î�n 1925 ș� i le-ai fi păstrat î�n timpul Crahului ș� i al Marii De-
presiuni (este adevărat că nu ar fi fost uș� or), î�n 1936 ai fi
fost foarte mulț�umit de rezultate.
CARE BURSĂ DE VALORI?

Piaț�a ar trebui să fie irelevantă. Dacă aș� putea să te conving
de acest singur lucru, aș� simț�i că volumul de faț�ă ș� i-a atins
scopul. Iar dacă nu mă crezi, atunci crede-l măcar pe Warren
Buffett. „Î�n ceea ce mă priveș� te, bursa de valori nu există.

Este doar un punct de referinț�ă pentru a vedea dacă se ofe-
ră cineva să facă vreo prostie”, scria Buffett.
Buffett ș� i-a transformat compania Berkshire Hathaway
î�ntr-o î�ntreprindere extrem de profitabilă. La î�nceputul ani-
lor 1960, o acț�iune la această companie extraordinară costa
7 dolari, iar î�n ziua de azi aceeaș� i acț�iune costă 4.900 de do-
lari. O investiț�ie de 2.000 de dolari î�n Berkshire Hathaway
la vremea respectivă a creat un 700-bagger care valorează
1,4 milioane de dolari î�n ziua de azi. Asta dovedeș� te că Bu-
ffett este un investitor deosebit de bun. Dovada că este cel
mai mare investitor al tuturor timpurilor este că, î�ntr-o pe-
rioadă î�n care credea că acț�iunile aveau un preț� mult prea
mare, a vândut tot ș� i a returnat toț�i banii partenerilor lui
cu un profit considerabil pentru ei. Restituirea voluntară a
unor bani pe care alț�ii te-ar plăti cu drag să continui să-i ges-
tionezi este, î�n experienț�a mea, unică î�n istoria finanț�elor.
Mi-ar plăcea să fiu capabil să prezic cursurile bursiere
ș� i să anticipez recesiunile, dar cum aș� a ceva este imposibil,
sunt la fel de mulț�umit ca Buffett să caut companii profita-
bile. Am câș� tigat bani chiar ș� i când piaț�a era groaznică, ș� i
invers. Multe dintre acț�iunile mele 10-bagger preferate au
făcut cele mai mari salturi î�n timpul pieț�elor proaste. Taco
Bell a explodat î�n timpul ultimelor două recesiuni. Singu-
rul an prost la bursa de valori î�n anii 1980 a fost 1981, ș� i
totuș� i a reprezentat momentul perfect pentru a cumpăra
Dreyfus, care ș� i-a î�nceput marș� ul fantastic de la 2 dolari
la 40 de dolari, un 20-bagger pe care subsemnatul a reuș� it
să-l rateze.
De dragul discuț�iei, să spunem că ai putea să prezici

următorul boom economic cu o certitudine absolută ș� i ai
vrea să profiț�i de pe urma prevestirii tale alegând câteva
acț�iuni de succes. Chiar ș� i aș� a, tot trebuie să alegi acț�iunile
potrivite, la fel cum ai fi făcut-o dacă nu ai fi putut prevesti
nimic.
Dacă ai fi ș� tiut că avea să aibă loc un boom al bunurilor
imobiliare î�n Florida ș� i ai fi ales să investeș� ti î�n Radice, ai fi
pierdut 95% din investiț�ie. Dacă ai fi ș� tiut că avea să fie un
boom al calculatoarelor ș� i ai fi ales să cumperi acț�iuni la
Fortune Systems fără să te documentezi î�n prealabil, ai fi
văzut cum preț�ul acț�iunilor a scăzut de la 22 de dolari î�n
1983 la 1⅞ dolari î�n 1984. Dacă ai fi ș� tiut că î�nceputul anilor
1980 avea să fie o perioadă de creș� tere pentru companiile
aeriene, la ce ț�i-ar fi folosit să investeș� ti î�n People Express
(care s-a prăbuș� it î�n scurt timp) sau î�n Pan Am (unde preț�ul
a scăzut de la 9 dolari î�n 1983 la 4 dolari î�n 1984 din cauza
conducerii inabile)?
Să zicem că ai fi ș� tiut că oț�elul avea să-ș� i facă revenirea
pe piaț�ă ș� i ț�i-ai fi făcut o listă de pachete de acț�iuni î�n do-
meniul oț�elului, ai fi lipit-o pe o placă pentru aruncarea la
ț�intă ș� i ai fi aruncat săgeata î�n LTV. LTV a scăzut de la 26½
dolari la 1⅛ dolari î�ntre 1981 ș� i 1986, aproximativ aceeaș� i
perioadă î�n care Nucor, o companie din aceeaș� i industrie, a
urcat de la 10 dolari la 50 de dolari. (Eu am deț�inut acț�iuni
la ambele, aș� adar de ce le-am vândut pe cele de la Nucor ș� i
le-am păstrat pe cele de la LTV? Puteam la fel de bine să
arunc ș� i eu la ț�intă.)
Î�n fiecare caz, alegerea potrivită a cursurilor bursei ar
fi dus la pierderea a jumătate din activele tale pentru că ai
fi ales acț�iunile greș� ite. Dacă te bazezi pe bursă ca să tragă
de acț�iunile tale, atunci ai putea la fel de bine să te urci î�n

autobuzul către Atlantic City ș� i să pariezi la î�ntâmplare pe
roș� u sau pe negru. Dacă te trezeș� ti î�ntr-o zi ș� i î�ț�i spui: „Voi
cumpăra acț�iuni deoarece simt că piaț�a va creș� te anul aces-
ta”, atunci ar trebui să-ț�i scoț�i telefonul din priză ș� i să stai
cât mai departe de cel mai apropiat agent de bursă. Te ba-
zezi pe bursă ca să te scoată de la ananghie ș� i s-ar putea să
nu o facă.
Dacă vrei să-ț�i faci griji î�n legătură cu ceva, ar fi bine
să-ț�i faci griji dacă merge mai bine afacerea cu cearș� afuri
de la West Point-Pepperell sau dacă Taco Bell se bucură de
succes cu noul său burrito suprem. Alege acț�iunile potrivite,
iar bursa î�ș�i va vedea de treaba ei.
Asta nu î�nseamnă că nu există ș� i conceptul de piaț�ă su-
praevaluată, dar nu are rost să-ț�i faci griji î�n privinț�a asta.
Î�ț�i vei da seama că piaț�a este supraevaluată când nu vei
putea găsi nicio companie care să fie evaluată la un preț�
rezonabil sau care să î�ntrunească celelalte criterii ale tale
privind investiț�iile. Motivul pentru care Buffett a restituit
banii partenerilor săi, după cum a spus el, este acela că
nu a reuș� it să găsească niciun grup de acț�iuni care meritau
să fie cumpărate. S-a uitat la sute de companii ș� i nu a
găsit niciuna pe care să o cumpere î�n baza meritelor sale
fundamentale.
Singurul semnal de cumpărare de care am nevoie este
să găsesc o companie care î�mi place. Î�n cazul acela, nu este
niciodată prea devreme sau prea târziu să cumpăr acț�iuni.
Sper ca din această secțiune să reții în primul rând

următoarele idei:
• Nu supraestima talentul ș� i î�nț� elepciunea
profesioniș� tilor.
• Profită de ceea ce ș� tii deja.
• Caută oportunităț�i care nu au fost î�ncă descoperite
sau atestate de Wall Street – companii care nu sunt
„î�n vizorul radarului”.
• Investeș� te î�ntr-o casă î�nainte de a investi î�n
acț� iuni.
• Investeș� te î�n companii, nu î�n bursa de valori.
• Ignoră fluctuaț�iile pe termen scurt.
• Poț�i obț�ine profituri mari cu acț�iuni obiș� nuite.
• Poț�i avea pierderi mari cu acț�iuni obiș� nuite.
• Este inutil să prezici economia.
• Este inutil să prezici direcț� ia pe termen scurt a
bursei de valori.
• Câș� tigurile pe termen lung din acț�iuni sunt relativ
previzibile, dar ș� i net superioare câș� tigurilor pe
termen lung din obligaț�iuni.
• Să ț�ii pasul cu o companie î�n cadrul căreia deț�ii ac-
ț�iuni este ca ș� i cum ai juca la nesfârș� it o mână de
cărț�i la un joc de stud poker.
• Acț�iunile obiș� nuite nu se potrivesc oricui ș� i nici î�n
toate perioadele din viaț�a unui om.
• Omul de rând este expus unor companii ș� i produse
locale interesante cu ani buni î�nainte ca ele să
ajungă î�n atenț�ia profesioniș� tilor.
• Deț�inerea unui avantaj te va ajuta să faci bani din

acț�iuni.
• La bursă, vrabia din mână face cât zece ciori de pe
gard.
Partea a II-a
ALEGEREA CÂȘTIGĂTORILOR
În această secțiune vom discuta despre cum să valori-

fici un avantaj, cum să găsești cele mai promițătoare
investiții, cum să evaluezi ce deții, precum și câștigul
la care te poți aștepta de la fiecare dintre cele șase ca-
tegorii de acțiuni, caracteristicile unei companii per-
fecte, caracteristicile companiilor care trebuie evitate
cu orice preț, importanța câștigurilor pentru succesul
sau eșecul oricărei acțiuni, întrebările pe care trebuie
să le pui când te documentezi în privința unor acțiuni,
cum să monitorizezi progresul companiei, cum să obții
informațiile și cum să evaluezi reperele importante, cum
ar fi numerarul, datoriile, raportul preț/câștig, marje-
le de profit, valoarea contabilă, dividendele etc.
6
La vânătoare de 10-bagger
Cel mai bun loc în care să începi să cauți un 10-bagger

este î�n apropierea casei – dacă nu chiar î�n curte, atunci la
mall ș� i mai ales la serviciu. Î�n cazul majorităț�ii companiilor
10-bagger pe care le-am menț�ionat deja – Dunkin’ Donuts,
The Limited, Subaru, Dreyfus, McDonald’s, Tambrands ș� i
Pep Boys –, primele indicii ale succesului au fost vizibile î�n
sute de locuri din toată ț�ara. Pompierul din New England,
clienț�ii din partea centrală a statului Ohio, unde s-a des-
chis pentru prima oară Kentucky Fried Chicken, mulț�imea
de la Pic ’N’ Save, cu toț�ii au avut ș� ansa să spună: „Afacerea
asta este nemaipomenită, mă î�ntreb cum or fi acț�iunile”, cu
mult î�nainte ca Wall Street să aibă habar de ele.
Un om de rând î�ntâlneș� te o oportunitate bună de două
sau de trei ori pe an – uneori ș� i mai des. Directorii de la Pep
Boys, funcț� ionarii de la Pep Boys, avocaț� ii ș� i contabilii,
furnizorii de la Pep Boys, firma care s-a ocupat de partea
publicitară, cei care au pictat firma, constructorii noilor
magazine ș� i chiar persoanele care spălau podeaua, toț�i tre-
buie să fi remarcat succesul companiei Pep Boys’. Mii de
potenț�iali investitori au primit acest „pont”, ca să nu mai

punem la socoteală ș� i sutele de mii de clienț�i.
Î�n acelaș� i timp, angajatul de la Pep Boys care cumpăra
asigurările pentru companie ar fi putut observa că preț�urile
asigurărilor creș� teau – un semn bun că industria asigurări-
lor suferea o schimbare pozitivă – aș� a că ar fi putut să se
gândească să investească î�n companiile de asigurări. Sau
constructorii clădirilor Pep Boys au observat că preț�urile
cimentului se consolidaseră, lucru de bun augur pentru
companiile care furnizează ciment.
La toate lanț�urile de magazine en detail sau en gros,
oamenii care fabrică, vând, curăț�ă sau analizează î�ntâlnesc
numeroase oportunităț�i de investiț�ii. Î�n propria mea bran-
ș� ă – industria fondurilor mutuale – este puț�in probabil ca
vânzătorii, funcț�ionarii, secretarele, analiș� tii, contabilii,
operatorii de telefonie ș� i instalatorii de calculatoare să nu
fi observat marele boom de la î�nceputul anilor 1980 care a
dus la creș� terea bruscă a acț�iunilor din fondurile mutuale.
Nu trebuie să fii vicepreș� edinte al Exxon ca să remarci
prosperitatea î�n creș� tere a companiei sau schimbarea pre-
ț�urilor petrolului. Poț� i fi muncitor necalificat, geolog,
sondor, furnizor, proprietar de benzinărie, mecanic sau
chiar client la benzinărie.
Nu trebuie să lucrezi la sediul central al firmei Kodak
pentru a afla că noua generaț�ie de aparate foto de 35 mm,
de î�naltă calitate, ieftine ș� i uș� or de folosit, venite din Ja-
ponia au reî�nviat industria fotografică ș� i că vânzările de
pelicule au crescut. Poț�i fi un vânzător de pelicule, proprie-
tarul unui magazin de aparate foto sau vânzător î�ntr-un
astfel de magazin. Ai putea fi ș� i fotograful local de la nunț�i
care observă că cinci sau ș� ase rude fac poze neoficiale ș� i
î�ț�i î�ngreunează misiunea de a realiza niș� te fotografii de

calitate.
Nu trebuie să fii Steven Spielberg ca să ș� tii că o nouă
superproducț�ie cinematografică sau un ș� ir de superpro-
ducț�ii vor mări semnificativ profiturile companiilor Pa-
ramount sau Orion Pictures. Poț�i fi actor, figurant, regizor,
cascador, avocat, maestru de lumini, machieur sau plasa-
tor la cinematograful din localitate, î�n care oamenii care
ocupă toate scaunele timp de ș� ase săptămâni la rând te
inspiră să investighezi avantajele ș� i dezavantajele investi-
ț�iei î�n acț�iunile Orion.
Poate că eș� ti profesor, iar consiliul ș� colar alege ș� coala
ta pentru a testa un nou aparat care face prezenț�a, ajutân-
du-i pe profesori să nu mai piardă mii de ore numărând
elevii. „Cine a fabricat acest dispozitiv?” este prima î�ntre-
bare pe care aș� pune-o eu.
Ce zici de Automatic Data Processing, care prelucrea-
ză nouă milioane de state de plată pe săptămână pentru
180.000 de companii mici ș� i mijlocii? Este una dintre cele
mai bune oportunităț�i din toate timpurile: compania a fost
listată la bursă î�n 1961 ș� i ș� i-a mărit veniturile î�n fiecare an
fără nicio abatere. Cel mai prost rezultat a fost un câș� tig cu
11% mai mare decât î�n anul precedent, iar asta s-a î�ntâm-
plat î�n timpul recesiunii din 1982-1983, când multe com-
panii au î�nregistrat pierderi.
Automatic Data Processing pare genul de î�ntreprindere
de î�naltă tehnologie pe care î�ncerc să o evit, dar î�n realitate
nu este o companie de calculatoare. Foloseș� te calculatoare
pentru a procesa statele de plată, iar utilizatorii de tehnolo-
gie sunt principalii beneficiari ai î�naltei tehnologii. Pe măsu-
ră ce concurenț�a duce la scăderea preț�ului calculatoarelor,
o firmă precum Automatic Data poate cumpăra echipamen-

te mai ieftine, astfel î�ncât costurile sale sunt permanent re-
duse. Acest lucru nu face decât să mărească profiturile.
Fără surle ș� i trâmbiț� e, această î�ntreprindere banală
care a fost listată la bursă cu ș� ase cenț�i pe acț�iune (preț�
adaptat la fracț�ionări) vinde acum cu 40 de dolari acț�iunea
– un 600-bagger pe termen lung. Î�nainte de poticnirea din
octombrie ajunsese până la 54 de dolari. Compania are de
două ori mai mult numerar decât datorii ș� i nu dă semne de
î�ncetinire.
Directorii ș� i angajaț�ii celor 180.000 de firme cliente ar
fi putut cu siguranț�ă să afle de succesul companiei Auto-
matic Data Processing ș� i de faptul că mulț�i dintre cei mai
buni ș� i mai mari clienț�i ai Automatic Data Processing sunt
agenț�ii importante de brokeraj, la fel de bine ar fi putut să
afle ș� i jumătate din Wall Street.
Atât de des ne chinuim să alegem niș� te acț�iuni câș� tigă-
toare, când î�n tot acel timp acț�iunile câș� tigătoare se chinuiau
să ne aleagă pe noi.
10-BAGGER DIN ULCERE

Nu-ț�i trece prin cap nicio oportunitate de acest fel care să-ț�i
apară î�n viaț�ă? Dar dacă te-ai pensionat, locuieș� ti la 10 ki-
lometri de cel mai apropiat semafor, mănânci din ceea ce
cultivi ș� i nu ai televizor? Ei bine, poate î�ntr-o zi ai nevoie să
mergi la medic. Viaț�a la ț�ară te-a î�mbolnăvit de ulcer ș� i aș� a
ț�i se prezintă ocazia ideală să faci cunoș� tinț�ă cu SmithKline
Beckman.
Sute de medici, mii de pacienț�i ș� i milioane de prieteni

ș� i rude ale pacienț�ilor au auzit de medicamentul-minune
Tagamet, care a apărut pe piaț�ă î�n 1976. Î�l cunoaș� te ș� i far-
macistul care a preparat pastilele, dar ș� i curierul căruia i-a
luat o jumătate din ziua de lucru ca să le livreze. Tagamet a
fost o binefacere pentru bolnavi ș� i o mină de aur pentru
investitori.
Pentru pacienț�i, un medicament nemaipomenit este cel
care vindecă o afecț�iune o dată pentru totdeauna, dar, pen-
tru investitori, un medicament nemaipomenit este cel pe
care pacientul este nevoit să-l cumpere î�n mod repetat. Ta-
gamet făcea parte din a doua categorie. Ameliora fantastic
suferinț�a provocată de ulcer, iar beneficiarii direcț�i erau
nevoiț�i să ia î�ncontinuu pastilele, astfel î�ncât beneficiarii
indirecț�i au devenit acț�ionarii firmei SmithKline Beckman
care producea Tagamet. Î�n cea mai mare parte datorită me-
dicamentului Tagamet, preț�ul acț�iunilor a crescut de la 7½
dolari pe acț�iune î�n 1977 la 72 dolari pe acț�iune î�n timpul
creș� terii maxime din 1987.
Utilizatorii ș� i medicii aveau un mare avans faț�ă de ex-
perț�ii de pe Wall Street. Fără î�ndoială că o parte dintre
oximorone sufereau, la rândul lor, de ulcer – aceasta este o
afacere tensionată –, dar probabil că SmithKline nu a fost
inclusă pe listele lor de cumpărare, deoarece a durat un an
până când preț�ul acț�iunilor a î�nceput să crească. Î�n timpul
perioadei de testare a medicamentului, 1974-1976, preț�ul
a crescut de la 4 la 7 dolari, iar când guvernul a aprobat
utilizarea medicamentului Tagamet î�n 1977, acț�iunile se
vindeau cu 11 dolari. Apoi preț�ul a urcat rapid la 72 de do-

lari (vezi graficul).*
Dacă ai ratat Tagametul, ai avut o a doua ș� ansă cu Gla-
xo ș� i propriul său medicament-minune î�mpotriva ulceru-
lui: Zantac. Zantacul a fost supus testării la î�nceputul anilor
1980 ș� i a primit aprobarea î�n 1983. A fost la fel de bine
primit ca Tagametul ș� i la fel de profitabil ca Glaxo. La mij-
locul anului 1983, acț�iunile companiei Glaxo se vindeau cu
7,5 dolari ș� i au urcat până la 30 dolari î�n 1987.
Oare medicii care prescriau Tagamet ș� i Zantac au cum-
părat acț�iuni la SmithKline ș� i Glaxo? Cumva mă î�ndoiesc că
au făcut mulț�i asta. Este mai probabil să-ș� i fi investit toț�i
banii î�n acț�iuni petroliere. Poate au auzit că Union Oil din
California putea fi preluată. Î�ntre timp, directorii de Union
Oil cumpărau probabil acț�iuni farmaceutice, mai ales pe
cele î�n vogă, cum ar fi American Surgery Centers, care se
vindeau cu 18,50 dolari î�n 1982 ș� i au scăzut la 5 cenț�i.
* De-a lungul zilei consult în mod constant graficele acțiunilor. Țin un

registru cu graficele pe termen lung la birou și încă unul acasă, ca să-mi
amintesc de evenimentele memorabile și cele care mă aduc cu picioa-
rele pe pământ.
Ce simt oamenii când se uită în albumele cu poze simt eu când mă
uit pe aceste publicații minunate. Dacă mi-ar trece toată viața prin fața
ochilor, pun pariu că aș vedea graficul de la Flying Tiger, primul meu
10-bagger, de la Apple Computer, o companie pe care am redescoperit-o
în parte datorită familiei mele, și de la Polaroid, care îmi amintește de
noua cameră foto pe care eu și soția mea am luat-o în luna noastră de
miere. Asta se întâmpla într-o epocă mai primitivă, când trebuia să lăsăm
pelicula la developat timp de 60 de secunde înainte să putem vedea poza.
Întrucât niciunul dintre noi nu avea ceas, Carolyn a apelat la instruirea ei
în fiziologie și număra secundele cu ajutorul pulsului. (n. aut.)
Î�n general, dacă s-ar face un sondaj î�n rândul medicilor,

pun pariu că ar dezvălui că numai un mic procent dintre ei
au investit î�n acț�iuni medicale ș� i mult mai mulț�i au investit
î�n petrol; iar dacă s-ar face un sondaj î�n rândul patronilor
de magazine de î�ncălț�ăminte, am afla că mai mulț�i au inves-
tit î�n aeronautică decât î�n pantofi, î�n timp ce este mai pro-
babil ca inginerii aerospaț�iali să fi investit î�n acț�iuni ale
firmelor de î�ncălț�ăminte. Î�ncă nu î�nț�eleg de ce acț�iunile, la fel
ca iarba, sunt î�ntotdeauna mai verzi pe păș� unea vecinului.
Poate că o investiț�ie câș� tigătoare pare atât de puț�in pro-
babilă î�n sine î�ncât oamenii î�ș�i imaginează că nu se poate
î�ntâmpla decât undeva cât mai departe posibil, î�n Marele
Necunoscut, aș� a cum ne î�nchipuim toț�i că un comportament
perfect este posibil doar î�n Rai, nu ș� i pe Pământ. Astfel, me-
dicul care î�nț�elege foarte bine afacerea medicamentelor se
simte mai confortabil să investească î�n Schlumberger, o
companie petrolieră despre care nu ș� tie nimic, î�n timp ce
directorii de la Schlumberger probabil cumpără acț�iuni la
Johnson & Johnson sau American Home Products.
Aș� a e, aș� a e. Nu trebuie neapărat să ș� tii ceva despre o
companie pentru ca preț�ul acț�iunilor ei să crească. Impor-
tant este că (1) experț�ii î�n petrol, î�n medie, sunt mai î�n mă-
sură să decidă când să cumpere sau să vândă acț�iuni la
Schlumberger decât medicii, iar (2) medicii, î�n medie, ș� tiu
mai bine decât experț�ii î�n petrol când să investească î�n-
tr-un medicament de succes. Persoana care are un avantaj
este î�ntotdeauna mai î�n măsură să facă o prezicere mai
bună decât persoana care nu are un avantaj – care, î�n cele
din urmă, este ultima care află schimbările importante din-
tr-un anumit domeniu.
Expertul î�n petrol care investeș� te î�n SmithKline, pentru

că aș� a î�i sugerează agentul lui de bursă, nu î�ș�i va da seama
că pacienț�ii au renunț�at la Tagamet ș� i au optat pentru un
medicament rival de tratare a ulcerului, până când acț�iuni-
le nu vor scădea cu 40%, iar veș� tile proaste au fost „dimi-
nuate” total î�n preț� . „Diminuarea” este un eufemism de pe
Wall Strett pentru a te preface că ai anticipat evoluț�iile
surprinzătoare.
Pe de altă parte, expertul î�n petrol va fi printre primii
care va observa semnele clare ale reî�nvierii domeniului său
de activitate, o reî�nviere care va î�ncuraja ș� i revenirea î�n
forț�ă a companiei Schlumberger.
Deș� i oamenii care cumpără acț�iuni î�n domenii despre
care nu ș� tiu nimic pot avea noroc ș� i se pot bucura de profi-
turi extraordinare, mie mi se pare că intră î�n joc cu niș� te
handicapuri inutile, la fel ca un alergător la maraton care
decide să-ș� i pună reputaț�ia la bătaie la o cursă de bob.
DUBLUL AVANTAJ
Am vorbit aici despre specialistul î�n petrol ș� i cunoș� tinț�ele
lui ș� i i-am pus ș� i pe el ș� i pe ele î�n acelaș� i capitol, la un loc cu
cunoș� tinț�ele clienț�ilor care stau la rând la casa de marcat
de la Pep Boys. Bineî�nț�eles că este absurd să susț�ii că cele
două tabere sunt pe picior de egalitate. Î�n prima categorie,
vorbim de o î�nț�elegere la nivel profesionist a mecanisme-
lor de funcț�ionare a unei industrii; î�n cealaltă este vorba
despre conș� tientizarea de către client că un anumit produs
este plăcut de public. Ambele sunt utile î�n alegerea acț�iuni-
lor, dar î�n moduri diferite.
Avantajul profesionistului este folositor cu precădere

pentru a ș� ti când este ș� i când nu este bine să cumperi acț�i-
uni la companii cu o anumită vechime, mai ales la cele care
aparț�in aș� a-ziselor industrii ciclice. Dacă lucrezi î�n industria
chimică, atunci vei fi printre primii care î�ș�i vor da seama că
a crescut cererea pentru policlorură de vinil, că au crescut
preț�urile ș� i că stocurile î�n exces se diminuează. Vei ș� ti că nu
a apărut pe piaț�ă nicio firmă concurentă nouă, că nu se con-
struieș� te nicio uzină nouă ș� i că durează doi sau trei ani să se
construiască una. Toate astea se traduc prin profituri mai
mari pentru companiile existente care fabrică produsul.
Sau dacă deț�ii un magazin de cauciucuri Goodyear ș� i,
după trei ani de vânzări lente, observi deodată că nu mai ț�ii
pasul cu comenzile, ai primit un semnal puternic că Goodyear
s-ar putea să fie pe o pantă ascendentă. Ș� tii deja că noile
anvelope Goodyear de î�naltă performanț�ă sunt cele mai
bune. Î� ț�i suni agentul de bursă ș� i î�i ceri cele mai noi in-
formaț�ii despre compania de anvelope, î�n loc să aș� tepț�i să
te sune agentul de bursă ca să-ț�i vorbească despre Wang
Laboratories.
Dacă nu lucrezi î�ntr-un sector care să aibă vreo legă-
tură cu calculatoarele, la ce te-ar ajuta un pont legat de
Wang? Ce-ai putea ș� ti tu î�n plus faț�ă de miile de alț�i oameni
care au mult mai multe cunoș� tinț�e î�n domeniu? Dacă răs-
punsul este nada*, atunci nu ai niciun avantaj î�n privinț�a
companiei Wang. Dar dacă vinzi anvelope, fabrici anvelope
sau distribui anvelope, ai un avantaj î�n ceea ce priveș� te
Goodyear. De-a lungul lanț�urilor de furnizori din industria
producătoare, oamenii care fabrică ș� i vând î�ntâlnesc nume-
roase oportunităț�i de investiț�ii î�n acț�iuni.
* „Nimic”, în limba spaniolă în original. (n. trad.).

Poț�i detecta schimbări ș� i î�n industria serviciilor, î�n sec-

torul asigurării proprietăț�ilor î�mpotriva dezastrelor sau
chiar î�n domeniul editorial. Cumpărătorii ș� i vânzătorii ori-
cărui produs pot observa lipsurile sau excesele, modificarea
preț�urilor ș� i schimbările la nivelul cererii. Astfel de infor-
maț�ii nu au nicio valoare î�n industria automobilelor, deoa-
rece vânzările maș� inilor sunt raportate o dată la 10 zile.
Wall Street-ul este obsedat de maș� ini, î�nsă, î�n mai toate
celelalte sectoare, omul obiș� nuit poate detecta o redresare
economică cu ș� ase până la 12 luni î�naintea analiș� tilor fi-
nanciari. Asta î�i oferă un avans incredibil î�n ceea ce pri-
veș� te anticiparea î�mbunătăț�irii câș� tigurilor – iar câș� tigurile,
după cum vei vedea mai î�ncolo, duc la creș� terea preț�ului
acț�iunilor.
Nu trebuie neapărat să-ț�i atragă atenț�ia o schimbare la
nivelul vânzărilor. Poate fi vorba ș� i despre faptul că anumi-
te companii pe care le cunoș� ti au active ascunse incredibile
care nu apar î�n tablourile contabile. Dacă lucrezi la o agen-
ț�ie imobiliară, poate ș� tii că un lanț� de magazine universale
deț�ine patru blocuri î�n centrul oraș� ului Atlanta care apar
î�n registrele contabile la preț�uri de dinaintea Războiului
Civil. Acesta este un exemplu clar de active ascunse, iar
oportunităț�i similare se pot găsi ș� i î�n alte sectoare, precum
industria aurului, petrolului, cherestelei ș� i posturilor de
televiziune.
Trebuie să cauț�i acele situaț�ii î�n care valoarea activelor
pe acț�iune depăș� eș� te preț�ul pe acț�iune. Î�n astfel de cazuri
î�ncântătoare, chiar poț�i să cumperi o cantitate mare dintr-un
anumit bun pe o nimica toată. Am făcut ș� i eu asta de nenu-
mărate ori.
Mii de angajaț�i ai Storer Communications ș� i ai afiliaț�ilor

săi plus nenumărate alte persoane care lucrează î�n dome-
niul televiziunii prin cablu sau prin reț�ea ar fi putut să-ș� i
dea seama că activele companiei Storer î�n televiziune ș� i
cablu erau estimate la 100 dolari pe acț�iune, î�n timp ce ac-
ț�iunile se vindeau cu 30 de dolari. Directorii executivi ș� tiau
asta, iar programatorii, cameramanii ș� i chiar persoanele care
vin la tine acasă să-ț�i instaleze cablul ar fi putut să ș� tie. Tot
ce ar fi trebuit să facă oricare dintre ei era să cumpere ac-
ț�iuni Storer la 30, 35, 40 sau 50 dolari ș� i să aș� tepte ca ex-
perț�ii de pe Wall Street să se prindă ș� i ei. Bineî�nț�eles că
Storer s-a privatizat la sfârș� itul anului 1985, preț�ul pe acț�i-
une fiind de 93,5 dolari – care î�n 1988 ar fi fost un chilipir.
Aș� putea să discut până la sfârș� itul cărț�ii despre avan-
tajul pe care î�l oferă investitorului de rând faptul că face
parte dintr-o anumită branș� ă. Î�n plus, mai există ș� i avanta-
jul consumatorului care î�l ajută să aleagă câș� tigătorii din
rândul companiilor mai noi ș� i mai mici, cu creș� tere rapidă,
mai ales din sectorul vânzărilor cu amănuntul. Orice avan-
taj ai valorifica, cel mai palpitant este că î�ț�i poț�i dezvolta
propriul sistem de detectare a acț�iunilor î�n afara canalelor
obiș� nuite de pe Wall Street, care mereu primesc veș� tile cu
î�ntârziere.
MINUNATUL MEU AVANTAJ

Cine putea să fi avut un avantaj mai mare decât subsemna-
tul, care stă î�ntr-un birou la Fidelity, î�n timpul boomului din
domeniul serviciilor financiare ș� i al fondurilor mutuale?
Aceasta a fost ș� ansa mea de a compensa faptul că am ratat
Pebble Beach. Poate că totuș� i pot fi iertat pentru pierde-
rea acelor active incredibile, dar golful ș� i navigaț�ia sunt
hobby-urile mele estivale, pe când fondurile mutuale sunt

munca mea de zi cu zi.
Vin la serviciu aici de aproape două decenii. Cunosc ju-
mătate dintre funcț�ionarii din marile companii de servicii
financiare, urmăresc suiș� urile ș� i coborâș� urile zilnice ș� i pot
observa tendinț�ele importante cu luni bune î�naintea ana-
liș� tilor de pe Wall Street. Nu exista o poziț�ie strategică mai
bună pentru a profita de prosperitatea de la î�nceputul ani-
lor 1980.
Oamenii care tipăresc broș� urile au văzut probabil ce se
î�ntâmpla – abia reuș� eau să ț�ină pasul cu toț�i noii acț�ionari
ai fondurilor mutuale. Probabil au văzut ș� i comercianț�ii
care străbăteau ț�ara î�n automobilele lor Winnebago ș� i se î�n-
torceau cu active noi î�n valoare de miliarde de dolari. Servi-
ciile de î�ntreț�inere au văzut probabil că s-au extins birourile
de la Federated, Franklin, Dreyfus ș� i Fidelity. Companiile
care vindeau fonduri mutuale se bucurau de o prosperitate
nemaiî�ntâlnită î�n istoria lor. Era o adevărată isterie.
Fidelity nu este listată la bursă, aș� a că nu aveai cum să
investeș� ti aici î�n timpul isteriei. Dar care a fost situaț�ia î�n
cazul companiei Dreyfus? Vrei să vezi un grafic care nu se
mai termină? O acț�iune costa 40 de cenț�i î�n 1977, apoi 40 de
dolari î�n 1986, după care a devenit un 100-bagger î�n nouă
ani ș� i o mare parte din această prosperitate a avut loc î�n
timpul unor perioade proaste la bursă. Franklin a fost un
138-bagger, iar Federated a î�nregistrat o creș� tere de 50 de
ori mai mare a valorii iniț� iale î�nainte să fie cumpărată
de Aetna. Eu eram la curent cu toate. Ș� tiam povestea
companiilor Dreyfus, Franklin ș� i Federated de la î�nceput
până la sfârș� it. Totul mergea bine, câș� tigurile creș� teau,
avântul era evident (vezi graficul).
Cât am câș� tigat eu din toată treaba asta? Nimic. Nu am

cumpărat nicio acț�iune la niciuna dintre aceste companii
cu servicii financiare; nici la Dreyfus, nici la Federated, nici
la Franklin. Am ratat toată afacerea ș� i nu mi-am dat seama
decât când era prea târziu. Probabil eram prea ocupat să
mă gândesc la Union Oil din California, la fel ca medicii.
De fiecare dată când mă uit pe graficul de la Dreyfus,
î�mi amintesc de sfatul pe care am tot î�ncercat să ț�i-l dau de
la bun î�nceput: investeș� te î�n lucruri pe care le cunoș� ti. N-ar
trebui să ratăm niciodată o oportunitate de acest fel, iar eu
nu am făcut-o. Succesul pieț�ei din 1987 mi-a acordat o
nouă ș� ansă de a investi î�n Dreyfus (vezi capitolul 17).
Lista de mai jos este doar o evidenț�ă parț�ială a nume-
roaselor 10-bagger pe care fie nu le-am cumpărat, fie le-am
vândut prea curând î�n perioada î�n care am gestionat fon-
dul Magellan. Cu câteva dintre ele am obț�inut o mică parte
din câș� tig, iar cu altele am reuș� it să pierd bani din cauza
proastei sincronizări ș� i a gândirii neclare. Vei observa că lis-
ta se opreș� te la litera „m”, dar asta doar pentru că am obosit
să le mai scriu pe toate. Î�ntrucât este o evidenț�ă incompletă,
î�ț�i poț�i imagina câte oportunităț�i există peste tot.
MARI OPORTUNITĂȚI OMISE

AAR Ball
Adams-Millis Bard (CR)
Affiliated Publications Bemis
Albertson’s Bergen Brunswig
Alexander & Baldwin Betz Labs
Alexander’s Brunswick
Allegheny Corp. Capital Cities
Alza Carolina Freight

American Family Carson Pirie Scott
American Greetings Carter Wallace
American International Chicago Milwaukee
Ames Department Stores Chris-Craft
Anheuser-Busch Commercial Metals
Automatic Data Processing Community Psychiatric
Aydin Cray Research
Dean Foods Helene Curtis
Deluxe Check Printers Hershey Foods
Dillards Hillenbrand
Dow Jones Hospital Corp. Amer.
Dun & Bradstreet Houghton Mifflin
EG&G Humana
Emerson Radio Jostens
Ethyl Limited (The)
Figgie International Liz Claiborne
First Boston Lockheed
Flightsafety Intl. Loews
Flowers Manor Care
Forest Labs Marriott
Fuqua Industries McGraw Hill
The Gap Media General
Geico Melville
General Cinema Meredith
Giant Food Molex
Handleman Mylan
Harland (John)
7
Am luat-o, am luat-o – ce este?
Oricum ar fi ajuns o acțiune în atenția ta, fie la birou, la

mall, fie prin ceva ce ai mâncat, ai cumpărat sau ai auzit de
la agentul tău de bursă, soacra sau ofiț�erul care î�l suprave-
ghează pe Ivan Boesky după ce a fost eliberat condiț�ionat,
descoperirea nu este un semnal de cumpărare. Doar pentru
că la Dunkin’ Donuts este mereu aglomerat sau Reynolds
Metals are mai multe comenzi de aluminiu decât poate ono-
ra nu î�nseamnă că trebuie să le cumperi acț�iunile. Nu î�ncă.
Deocamdată nu ai decât o pistă pentru o poveste care tre-
buie dezvoltată.
De fapt, trebuie să priveș� ti informaț�ia iniț�ială (care ț�i-a
adus î�n atenț�ie o anumită companie) ca pe un pont anonim
ș� i interesant, introdus î�n secret î�n cutia ta poș� tală. Î�n acest
fel, vei evita să cumperi o acț�iune doar pentru că ai văzut
ceva ce ț�i-a plăcut sau, ș� i mai rău, ca urmare a reputaț�iei
persoanei care ț�i-a vândut pontul, adică: „Unchiul Harry
cumpără acț�iunile astea, iar el e bogat, aș� a că probabil ș� tie
ce zice”. Sau: „Unchiul Harry le cumpără, aș� a că le voi cum-
păra ș� i eu, pentru că la ultimul pont acț�iunile ș� i-au dublat
valoarea”.
Nu este deloc greu să dezvolț�i povestea: î�ț�i ia cel mult

câteva ore. Î�n următoarele capitole î�ț�i voi spune cum proce-
dez eu ș� i unde poț�i găsi cele mai utile surse de informaț�ii.
Consider că această etapă a documentării este la fel de
importantă pentru succesul tău pe cât este promisiunea
anterioară de a ignora fluctuaț�iile pe termen scurt ale pie-
ț�ei. Poate unii oameni câș� tigă bani din acț�iuni fără să facă
cercetările pe care urmează să le descriu, dar de ce să-ț�i
asumi riscuri inutile? Dacă investești fără să te documen-
tezi în prealabil este ca și cum ai juca stud poker fără să
te uiți deloc la cărți.
Dintr-un motiv sau altul, î�ntreaga chestiune a analizării
acț�iunilor a fost făcută să pară atât de ezoterică ș� i tehnică,
î�ncât consumatorii atenț�i ajung de obicei să-ș� i investească
economiile de o viaț�ă după cum le vine. Acelaș� i cuplu care
petrece un weekend î�ntreg căutând cel mai convenabil preț�
la biletele de avion către Londra cumpără 500 de acț�iuni
la KLM fără să stea nici cinci minute să se documenteze î�n
privinț�a companiei.
Să revenim la soț�ii Houndsteeth. Î�ș�i î�nchipuie că sunt
consumatori pricepuț�i, citind chiar ș� i etichetele feț�elor de
pernă. Compară gramajul ș� i preț�urile de pe cutiile de deter-
gent de rufe pentru a găsi cea mai bună ofertă. Calculează
waț�ii pe lumen ai becurilor de pe piaț�ă, î�nsă toate econo-
miile lor sunt eclipsate de eș� ecurile la bursa de valori.
Nu este Houndstooth ăla care stă î�n fotoliu ș� i citeș� te
articolul din Consumer Reports despre grosimea ș� i gradul
de absorbț�ie al celor mai populare cinci mărci de hârtie igi-
enică? Î�ncearcă să-ș� i dea seama dacă ar trebui să î�nceapă
să folosească Charmin. Dar oare va sta la fel de mult ș� i să
citească raportul anual al companiei Procter and Gamble,
cea care produce Charmin, î�nainte să investească 5.000 de

dolari î�n acț�iuni? Sigur că nu. Mai î�ntâi va cumpăra acț�iuni-
le ș� i apoi va arunca la gunoi raportul anual al Procter and
Gamble.
Sindromul Charmin este o afecț�iune larg răspândită,
dar uș� or de vindecat. Tot ce trebuie să faci este să depui ace-
laș� i efort î�n alegerea acț�iunilor pe care î�l depui ș� i când faci
cumpărăturile la supermarket. Chiar dacă deț�ii deja acț�i-
uni, este util să faci acest exerciț�iu deoarece este posibil ca
unele dintre acț�iunile respective să nu poată sau să nu se
ridice la î�nălț�imea aș� teptărilor tale. Asta pentru că există
mai multe tipuri de acț�iuni ș� i fiecare obț�ine rezultate î�ntre
anumite limite. Când dezvolț�i povestea, trebuie să faci anu-
mite distincț�ii iniț�iale.
CARE ESTE VENITUL NET?

Procter and Gamble ilustrează perfect ceea ce spun. Î�ți� amin-
teș� ti ce ziceam despre L’eggs că a fost unul dintre cele mai
profitabile două noi produse din anii 1970. Celălalt a fost
Pampers. Orice prieten sau rudă care avea un bebeluș� putea
să-ș� i dea seama cât de populare erau scutecele Pampers,
iar pe cutie scria că Pampers sunt produse de Procter and
Gamble.
Î�nsă era produsul Pampers un motiv suficient de î�nte-
meiat pentru a te grăbi să cumperi acț�iunile firmei? Nu ș� i
dacă î�ncepeai să dezvolț�i povestea. Î�n cazul acesta, î�ț�i lua
poate cinci minute să observi că Procter and Gamble este o
companie uriaș� ă ș� i că vânzările scutecelor Pampers contri-
buie doar î�n mică parte la câș� tigurile totale. Pampers a avut
o oarecare î�nsemnătate pentru Procter and Gamble, dar
nici pe departe un aport la fel de considerabil precum cel

al ciorapilor L’eggs pentru o companie mai mică precum
Hanes.
Dacă te gândeș� ti să cumperi niș� te acț�iuni î�n baza unui
produs anume pe care î�l realizează o companie, primul lu-
cru pe care trebuie să-l afli este ce efect va avea succesul
produsului asupra venitului net al companiei. Î�mi amintesc
că, î�n februarie 1988, investitorii erau foarte entuziasmaț�i
de Retin-A, o cremă pentru ten produsă de Johnson & John-
son. Din 1971, această cremă era vândută ca medicament
î�mpotriva acneei, dar un studiu recent efectuat de medici a
sugerat că ar putea combate ș� i petele ș� i coș� urile cauzate de
expunerea la soare. Ziarele au fost î�ncântate de povestea
asta, iar autorii titlurilor o numeau cremă anti-î�mbătrânire
sau „remediul î�mpotriva ridurilor”. Ai fi crezut că Johnson
& Johnson descoperise Fântâna Tinereț�ii.
Deci, ce s-a î�ntâmplat? Acț�iunile Johnson & Johnson î�n-
registrează o creș� tere de 8 dolari î�n două zile (21-22 ianuarie
1988), adăugând 1,4 miliarde de dolari la valoarea comer-
cială a companiei. Î�n tot acest tam-tam, cumpărătorii au
uitat probabil să remarce că vânzările produsului Retin-A
din anul precedent au adăugat un câș� tig de doar 30 de
milioane de dolari companiei Johnson & Johnson ș� i că mai
urmau ș� i alte verificări ale FDA cu privire la noile calităț�i
dezvăluite.
Î�ntr-un alt caz, care s-a petrecut cam î�n aceeaș� i perioa-
dă, investitorii ș� i-au făcut mai bine temele. Un nou studiu
medical a raportat că o aspirină administrată o dată la
două zile poate reduce riscul de infarct miocardic la băr-
baț�i. Studiul a folosit marca de aspirină Bufferin produsă
de Bristol-Myers, dar preț�ul acț�iunilor Bristol-Myers abia
dacă s-a modificat, crescând cu numai 50 de cenț�i pe acț�iu-

ne ș� i ajungând la 42⅞ dolari. Probabil mulț�i oameni ș� i-au
dat seama că vânzările de Bufferin î�n spaț�iul domestic au
fost de 75 milioane de dolari anul trecut, mai puț�in cu 1,5%
din veniturile totale ale Bristol-Myers, î�n valoare de 5,3 mi-
liarde dolari.
De un câș� tig mai bun cu aspirina s-a bucurat Sterling
Drug, producătorul aspirinei Bayer, î�nainte de a fi cumpă-
rat de Eastman Kodak. Vânzările de aspirină ale companiei
Sterling reprezentau 6,5% din veniturile totale, dar aproa-
pe 15% din profiturile companiei – aspirina era cel mai
profitabil produs al său.
COMPANII MARI, MIȘCĂRI LENTE

Dimensiunea unei companii determină î�n mare măsură aș� -
teptările pe care le poț�i avea cu privire la acț�iunile sale. Cât
de mare este compania care ț�i-a stârnit interesul? Lăsând
la o parte produsele specifice, marile companii nu î�nregis-
trează progrese mari la bursă. Pe anumite pieț�e obț�in rezul-
tate bune, dar cele mai mari progrese le fac companiile mai
mici. Nu cumperi acț�iuni la un gigant precum Coca-Cola
aș� teptând să-ț�i î�mpătreș� ti investiț�ia iniț�ială î�n doi ani. Când
cumperi acț�iuni Coca-Cola la preț�ul potrivit, este posibil
să-ț�i triplezi banii î�n ș� ase ani, dar nu vei trage lozul cel mare
î�n doi ani.
Nu este nimic î�n neregulă cu Procter and Gamble sau
Coca-Cola, iar recent ambele au obț�inut rezultate excelen-
te, dar trebuie să ș� tii că sunt companii mari, astfel î�ncât să
nu-ț�i faci speranț�e deș� arte sau să ai aș� teptări nerealiste.
Uneori, o serie de î�ntâmplări nefericite fac ca o compa-

nie mare să ajungă foarte strâmtorată ș� i, pe măsură ce î�ș�i
revine, acț� iunile să î�nregistreze un progres important.
Chrysler a avut o creș� tere mare, la fel ca Ford ș� i Bethlehem
Steel. Când Burlington Northern a trecut printr-o criză eco-
nomică, preț�ul acț�iunilor a scăzut de la 12 la 6 dolari, după
care a urcat iar la 70 de dolari. Î�nsă acestea sunt situaț�ii
extraordinare care intră î�n categoria redresărilor. Î�n condiț�ii
obiș� nuite, î�ntreprinderile multimiliardare precum Chrysler
sau Burlington Northern, DuPont sau Dow Chemical, Proc-
ter and Gamble sau Coca-Cola pur ș� i simplu nu pot creș� te
suficient de repede cât să devină 10-bagger.
Este matematic imposibil ca General Electric să-ș� i du-
bleze sau să-ș� i tripleze dimensiunea î�n viitorul apropiat.
GE deja a devenit atât de mare î�ncât reprezintă aproape
1% din î�ntregul produs naț�ional brut al Statelor Unite. De
fiecare dată când cheltui un dolar, GE primeș� te aproape un
cent din el. Ia gândeș� te-te la asta. Din toate trilioanele pe
care le cheltuie anual consumatorii americani, aproape un
cent din fiecare dolar merge către bunurile sau serviciile
(becuri, instalaț�ii, asigurări, National Broadcasting Corpo-
ration [NBC] etc.) furnizate de GE.
Iată o companie care a făcut totul ca la carte – a făcut
achiziț�ii prudente, a redus costurile, a dezvoltat produse noi
de succes, a desființ�at filialele care nu se descurcau, a evitat
să cadă î�n capcana domeniului informaticii (după ce ș� i-a
vândut greș� eala companiei Honeywell), iar acț�iunile î�ncă
se miș� că cu viteza melcului. Nu este vina celor de la GE.
Acț�iunile nu au cum să nu se miș� te cu viteza melcului, î�n-
trucât sunt ataș� ate unei companii uriaș� e.
GE are 900 de milioane de acț�iuni î�n circulaț�ie ș� i o va-

loare comercială totală de 39 de miliarde de dolari. Profi-
tul anual, care depăș� eș� te 3 miliarde de dolari, este de ajuns
pentru ca firma să intre î�n topul Fortune 500. Pur ș� i simplu
nu se poate ca GE să-ș� i accelereze foarte mult creș� terea
fără să pună stăpânire pe lumea î�ntreagă. Ș� i cum creș� terea
rapidă stimulează ș� i creș� terea preț�urilor acț�iunilor, nu este
de mirare că GE se miș� că lent î�n timp ce La Quinta urcă î�n
ritm accelerat.
Toate celelalte elemente rămânând neschimbate, vei
obț�ine rezultate mai bune cu companiile mai mici. Î�n ulti-
mul deceniu ai fi câș� tigat mai mulț�i bani cu Pic ’N’ Save decât
cu Sears, deș� i ambele sunt lanț�uri de magazine de vânzare
cu amănuntul. Acum că Waste Management este un con-
glomerat de mai multe miliarde de dolari, probabil va ră-
mâne î�n urma noilor companii din domeniul eliminării
deș� eurilor. Î�n cadrul recentei reveniri î�n forț�ă a industriei
oț�elului, acț�ionarilor de la Nucor, o companie mai mică,
le-a mers mai bine decât acț�ionarilor de la U.S. Steel (acum
USX). Î�n revenirea anterioară a industriei farmaceutice,
compania mai mică SmithKline Beckman a obț�inut rezultate
mai bune decât una mai mare, American Home Products.
CELE ȘASE CATEGORII

După ce am stabilit dimensiunea unei companii dintr-o anu-
mită industrie, o î�ncadrez î�ntr-una din ș� ase categorii gene-
rale: companii cu creș� tere lentă, companii stabile, companii
cu creș� tere rapidă, companii ciclice, companii cu active
ascunse ș� i companii redresabile. Există aproape la fel de
multe modalităț�i de a clasifica acț�iunile câț�i agenț�i de bursă
– dar am descoperit că aceste ș� ase categorii acoperă toate

diferenț�ierile utile pe care trebuie să le facă un investitor.
Ț� ările au un produs naț�ional brut (PNB), iar industriile
au o rată de creș� tere, lucru valabil ș� i pentru fiecare compa-
nie î�n parte. Oricare ar fi entitatea, „creș� tere” î�nseamnă că
anul acesta face mai mult din ceea ce face ea anul acesta
(produce maș� ini, lustruieș� te pantofi, vinde hamburgeri)
decât a făcut anul trecut. Preș� edintele Eisenhower spunea
odată că „lucrurile sunt cum sunt acum mai mult ca nicio-
dată”. Este o definiț�ie foarte bună a creș� terii economice.
Monitorizarea ratelor de creș� tere a industriei este o
industrie î�n sine. Există numeroase grafice, tabele ș� i com-
paraț� ii. Î� n cazul companiilor individuale este un pic mai
dificil, î�ntrucât creș� terea se poate măsura î�n mai multe
moduri: creș� terea vânzărilor, creș� terea profiturilor, creș� te-
rea câș� tigurilor etc. Dar când auzi de o „companie î�n creș� -
tere”, poț�i presupune că se referă la extindere. Sunt mai
multe vânzări, o producț�ie mai mare ș� i profituri mai mari
cu fiecare an care trece.
Creș� terea unei companii individuale se măsoară ra-
portat la creș� terea economiei î�n general. Aș� a cum ai ghicit
probabil, companiile cu o creș� tere lentă se dezvoltă foarte
î�ncet – mai mult sau mai puț�in î�n ritmul PNB-ului ț�ării,
care î�n ultima vreme a fost de aproximativ 3% pe an. Com-
paniile cu o creș� tere rapidă se dezvoltă foarte rapid, uneori
cu 20-30% pe an sau chiar mai mult. La ele vei găsi cele
mai explozive acț�iuni.
Trei dintre cele ș� ase categorii ale mele ț�in de acț�iunile
cu creș� tere. Pe acestea le separ î�n valori cu creș� tere lentă
(leneș� e), cu creș� tere mijlocie (stabile) ș� i cu creș� tere rapidă
– superacț�iunile care merită cea mai mare atenț�ie.
Companii cu Creștere Lentă

De obicei, ne aș� teptăm ca aceste companii mari ș� i vechi să
crească puț�in mai rapid decât produsul naț�ional brut. Valo-
rile cu creș� tere lentă nu au fost aș� a de la î�nceput. Au î�nce-
put ca valori cu creș� tere rapidă, iar î�n final au î�ncetinit fie
pentru că au ajuns cât de departe se putea, fie pentru că au
obosit prea tare pentru a-ș� i valorifica î�n î�ntregime ș� ansele.
Când o industrie î�ncetineș� te î�n general (aș� a cum par să facă
î�ntotdeauna), majoritatea companiilor din cadrul ei î�ș�i pierd
ș� i ele avântul.
Furnizorii de energie electrică sunt cele mai populare
companii cu creș� tere lentă din zilele noastre, î�nsă de-a lungul
anilor 1950 ș� i 1960, erau î�n creș� tere rapidă, extinzându-se
î�ntr-un ritm de două ori mai accelerat decât al PNB-ului.
Erau companii de succes ș� i acț�iuni extraordinare. Pe măsu-
ră ce oamenii au î�nceput să-ș� i instaleze aparate de aer con-
diț�ionat, să cumpere frigidere ș� i congelatoare voluminoase,
mărindu-ș� i î�n general facturile electrice, consumul de ener-
gie electrică a devenit o industrie cu creș� tere rapidă, iar
principalii furnizori, mai ales din regiunea graniț�ei de sud
a Statelor Unite, din Centura Soarelui, au cunoscut rate de
creș� tere din două cifre. Î�n anii 1970, pe măsură ce costuri-
le energiei electrice au crescut brusc, consumatorii au î�n-
văț�at să facă economie la curent, iar furnizorii ș� i-au pierdut
avântul.
Mai devreme sau mai târziu, orice industrie populară
cu creș� tere rapidă devine o industrie cu creș� tere lentă, iar
numeroș� i analiș� ti ș� i prezicători sunt păcăliț�i. Există î�ntot-
deauna tendinț�a de a crede că lucrurile nu se vor schimba
niciodată, dar se schimbă î�n mod inevitabil. Alcoa avea
cândva aceeaș� i reputaț�ie dinamică pe care o are Apple
Computer î�n ziua de azi, deoarece industria aluminiului

î�nregistra o creș� tere rapidă. Î�n anii 1920, companiile de
cale ferată aveau o creș� tere rapidă, iar când Walter Chrysler
a părăsit industria feroviară pentru a conduce o uzină de
automobile, i s-a redus salariul. „Aici nu ne ocupăm cu căi
ferate, domnule Chrysler”, i s-a spus.
Ulterior, automobilele au devenit o industrie cu creș� tere
rapidă, după care, pentru o vreme, a fost oț�elul, apoi indus-
tria chimică, energia electrică ș� i calculatoarele. Acum chiar
ș� i calculatoarele î�ncetinesc, cel puț�in î�n sectoarele serve-
relor centrale ș� i minicalculatoarelor. S-ar putea ca IBM ș� i
Digital să fie companiile cu creș� tere lentă din viitor.
Este destul de uș� or să identifici o companie cu creș� tere
lentă î�n documentele ce arată cursul acț�iunilor, pe care ț�i le
poate furniza agentul tău de bursă sau pe care le poț�i găsi
la biblioteca locală. Graficul unei companii cu creș� tere lentă
precum Houston Industries seamănă cu harta topografică
a statului Delaware care, aș� a cum bine ș� tim, nu are coline.
Compară-l cu graficul companiei Wal-Mart, care arată ca
lansarea unei rachete, ș� i vei vedea că Wal-Mart sigur nu este
o companie cu creș� tere lentă (vezi graficele aferente).
Un alt indiciu clar al unei companii cu creș� tere lentă
este faptul că plăteș� te periodic dividende generoase. După
cum voi discuta mai pe larg î�n capitolul 13, companiile plă-
tesc dividende generoase doar atunci când nu pot concepe
noi modalităț�i de a folosi banii pentru extinderea afacerii.
Directorii corporatiș� ti preferă să extindă afacerea, un efort
care le măreș� te î�ntotdeauna prestigiul, decât să plătească
dividende, un efort mecanic care nu necesită niciun strop
de imaginaț�ie.
Asta nu î�nseamnă că directorii corporatiș� ti greș� esc dacă

plătesc dividende. Î�n multe cazuri, este cea mai bună mo-
dalitate de a folosi câș� tigurile companiei. (Vezi capitolul 13.)
Nu vei găsi prea multe acț�iuni cu o creș� tere de la două
până la patru procente î�n portofoliul meu, pentru că, dacă
firmele nu progresează rapid, nici preț�ul acț�iunilor nu va
urca î�n acelaș� i ritm. Dacă sporirea câș� tigurilor î�mbogăț�eș� -
te o companie, ce rost mai are să ne pierdem vremea cu
î�ntreprinderile leneș� e?
Companii Stabile
Companiile stabile sunt cele precum Coca-Cola, Bristol-Myers,
Procter and Gamble, cele două surori Bell Telephone, Her-
shey’s, Ralston Purina ș� i Colgate-Palmolive. Aceș� ti titani
multimiliardari î�n dolari nu sunt agili î�n urcuș� ul lor, dar sunt
mai rapizi decât companiile cu creș� tere lentă. Aș� a cum poț�i
vedea, graficul celor de la Procter and Gamble nu este la fel
de plat ca harta statului Delaware, dar nici nu este vreun
Everest. Când faci tranzacț�ii cu acț�iunile companiilor stabi-
le, te afli cumva cam la poalele muntelui: 10-12% creș� tere
anuală a câș� tigurilor.
Î�n funcț�ie de momentul ș� i preț�ul la care cumperi, poț�i
obț�ine un profit considerabil de pe urma companiilor stabile.
Aș� a cum poț�i vedea pe graficul de la Procter and Gamble,
acț�iunile au obț�inut rezultate bune î�n anii 1980, î�nsă, dacă
le-ai cumpărat î�n 1963, doar ț�i-ai î�mpătrit suma iniț�ială.
Păstrarea acț�iunilor timp de 25 de ani pentru un astfel de
profit nu este o perspectivă prea palpitantă – î�ntrucât nu
eș� ti cu nimic mai câș� tigat decât dacă ai fi cumpărat o obli-
gaț�iune sau ai fi optat pentru un fond monetar.
De fapt, dacă se laudă cineva că ș� i-a dublat sau ș� i-a triplat

banii cu o companie stabilă (sau cu orice alt tip de compa-
nie, de altfel), următoarea ta î�ntrebare ar trebui să fie: „Ș� i
cât timp ai păstrat acț�iunile?” De multe ori, riscul deț�inerii
acț�iunilor nu aduce niciun avantaj deț�inătorului, care ș� i l-a
asumat î�n zadar.
Î�ncepând cu anul 1980, companiile stabile au obț�inut
rezultate bune la bursă, î�nsă nu au fost campioane. Majori-
tatea sunt companii uriaș� e ș� i este neobiș� nuit să obț�ii un
10-bagger cu Bristol-Myers sau Coca-Cola. Prin urmare, dacă
deț�ii valori la o companie stabilă, cum ar fi Bristol-Myers,
iar preț�ul acț�iunilor a crescut cu 50% î�ntr-un an sau doi,
ar trebui să te gândeș� ti că poate este de ajuns să î�ncepi să

iei î�n considerare posibilitatea de a vinde. Cât te aș� tepț�i să
obț�ii de la Colgate-Palmolive? Nu vei ajunge milionar de pe
urma acestor acț�iuni, aș� a cum ai fi putut deveni cu ajutorul
acț�iunilor Subaru decât dacă ar fi apărut vreo nouă turnu-
ră senzaț�ională de care ai fi auzit până acum.
Î�n mod normal, ar trebui să fii î�ncântat să obț�ii o creș� -

tere de 50% î�n doi ani cu Colgate-Palmolive. Când vine
vorba de companiile stabile, este bine să î�ncasezi profitu-
rile mai repede decât de la firme precum Shoney’s sau Ser-
vice Corporation International. Valorile stabile sunt acț�iuni
pe care le cumpăr î�n general pentru un câș� tig de 30 până
la 50%, după care le vând ș� i repet procedeul cu emiteri simi-

lare a căror valoare nu a crescut î�ncă.
Păstrez î�ntotdeauna câteva companii stabile î�n por-
tofoliul meu, deoarece mă protejează î�n timpul recesiuni-
lor ș� i al vremurilor grele. Poț� i vedea aici că, î�n perioada
1981-1982, când ț�ara părea să se prăbuș� ească, iar bursa
de valori s-a prăbuș� it ș� i ea, Bristol-Myers s-a menț�inut pe
o linie orizontală (vezi graficul). După cum am văzut deja,
nu s-a descurcat la fel de bine ș� i î�n timpul dezastrului din
1973-1974, dar nimeni nu a scăpat nevătămat atunci ș� i,
î�n plus, acț�iunile erau extrem de supraevaluate la vremea
aceea. Î� n general, Bristol-Myers ș� i Kellogg, Coca-Cola ș� i
MMM, Ralston Purina ș� i Procter and Gamble sunt prieteni
de nădejde î�n vremuri de criză. Ș� tii că nu vor da faliment ș� i
că î�n curând se vor redresa ș� i î�ș�i vor recăpăta valoarea.
Bristol-Myers a avut un singur trimestru î�n pierdere
î�n 20 de ani, iar Kellogg nu a mai avut unul de 30 de ani. Nu
din î�ntâmplare supravieț�uieș� te Kellogg î�n urma recesiuni-
lor. Oricât de grele ar fi timpurile, oamenii tot mănâncă fulgi
de porumb. Poate fac mai puț�ine excursii, amână cumpăra-
rea unei maș� ini noi, achiziț� ionează mai puț� ine haine ș� i
nimicuri scumpe ș� i comandă mai puț�ine porț�ii de homar
la restaurant, dar mănâncă la fel de mulț�i fulgi de porumb.
Poate chiar mănâncă mai mulț�i fulgi de porumb pentru a
compensa lipsa homarilor.
Lumea nici nu cumpără mai puț�ină hrană pentru câini
î�n timpul recesiunilor, drept pentru care acț�iunile Ralston
Purina sunt destul de sigure. De fapt, î�n timp ce scriu aces-
te rânduri, colegii mei se î�ngrămădesc să cumpere acț�iuni
la toate companiile tip Kellogg ș� i Ralston Purina, deoarece
toț�i se tem de recesiune î�n clipa asta.
Companii cu Creștere Rapidă

Acestea sunt printre investiț�iile mele preferate: noi î�ntreprin-
deri mici ș� i agresive cu o creș� tere anuală de 20-25%. Dacă
faci alegeri î�nț�elepte, acesta este tărâmul acț�iunilor 10 până
la 40-bagger sau chiar până la 200-bagger. Dacă ai un por-
tofoliu mic, una sau două companii de acest fel î�ț�i pot con-
strui cariera ca investitor.
O companie cu creș� tere rapidă nu trebuie neapărat să
facă parte dintr-un domeniu cu creș� tere rapidă. Sincer să
fiu, aș� prefera să nu facă parte, aș� a cum vei vedea î�n capi-
tolul 8. Nu are nevoie decât de spaț�iu pentru a se extinde
î�ntr-un domeniu cu creș� tere lentă. Industria berii are o creș� -
tere lentă, î�nsă Anheuser-Busch a avut o creș� tere rapidă,
deoarece a acaparat cota de piaț�ă ș� i i-a ademenit pe consu-
matorii mărcilor concurente să treacă la marca lor. Industria
hotelieră are o creș� tere de doar 2% pe an, dar Marriott a
reuș� it să crească cu 20% prin captarea unui segment mai
mare de piaț�ă de-a lungul ultimului deceniu.
Acelaș� i lucru s-a î�ntâmplat ș� i cu Taco Bell î�n sectorul
alimentelor de tip fast-food, cu Wal-Mart î�n zona magazi-
nelor universale ș� i cu The Gap î�n domeniul articolelor
vestimentare vândute cu amănuntul. Aceste î�ntreprinderi
nou-venite au î�nvăț�at să obț�ină succesul î�ntr-un singur loc,
pentru ca apoi să recreeze formula câș� tigătoare de nenu-
mărate ori, mall cu mall, oraș� cu oraș� . Extinderea pe pieț�e noi
duce la accelerarea fenomenală a câș� tigurilor, fapt care deter-
mină creș� terea preț�ului acț�iunilor până la cote ameț�itoare.
Investiț�iile î�n valori cu creș� tere rapidă presupun un risc
considerabil, mai ales î�n cazul companiilor tinere care tind
să facă exces de zel ș� i să ducă lipsă de finanț�ări. Când o com-
panie cu deficit de finanț�ări are dureri de cap, sfârș� eș� te de
obicei î�n faliment. Totodată, bursa de pe Wall Street nu este

prea prietenoasă cu companiile cu creș� tere rapidă care î�ș�i
pierd energia ș� i se transformă î�n companii cu creș� tere len-
tă, moment î�n care acț�iunile se ieftinesc pe măsură.
Am menț�ionat deja că furnizorii de energie electrică,
mai ales cei din regiunea Centurii Soarelui, au trecut de la
stadiul de companii cu creș� tere rapidă la companii cu creș� -
tere lentă. Î�n anii 1960, industria materialelor plastice avea
o creș� tere rapidă. Materialele plastice erau atât de prezen-
te î�n mintea oamenilor î�ncât atunci când cuvântul „plastic”
i s-a ș� optit lui Dustin Hoffman î�n filmul The Graduate (Ab-
solventul), cuvântul î�n sine a devenit o replică celebră. Dow
Chemical a intrat î�n industria materialelor plastice, s-a bu-
curat de o creș� tere vertiginoasă ș� i s-a transformat î�ntr-o
companie î�ndrăgită cu creș� tere rapidă timp de mai mulț�i
ani. Apoi, ritmul de creș� tere a î�ncetinit, iar Dow a devenit o
companie sobră de produse chimice, harnică, dar neinspi-
rată, î�nsă cu o tendinț�ă ciclică.
Industria aluminiului s-a bucurat, de asemenea, de o
mare creș� tere chiar până î�n anii 1960, la fel ca industria
covoarelor, î�nsă când cele două au ajuns la maturitate, com-
paniile din cadrul lor au atins valori de tipul PNB-ului, iar
bursa de valori a căscat plictisită.
Aș� adar, î�n timp ce companiile mai mici cu creș� tere rapi-
dă riscă să dispară, companiile mai mari cu creș� tere rapidă
riscă o devalorizare rapidă când î�ncep să se poticnească.
Odată ce o companie cu creș� tere rapidă devine prea mare,
se confruntă cu dilema lui Gulliver î�n Ț� ara Liliputanilor.
Pur ș� i simplu nu are loc să se î�ntindă.
Dar cât timp reuș� esc să-ș� i menț�ină ritmul, companiile
cu creș� tere rapidă sunt marile câș� tigătoare la bursă. Eu le
caut pe cele care au balanț�ă contabilă bună ș� i obț�in profituri

substanț�iale. Trucul constă î�n a-ț�i da seama când vor î�nceta
să mai crească ș� i cât trebuie să plăteș� ti pentru creș� tere.
Companii Ciclice
O companie ciclică este o companie cu vânzări ș� i profituri
care cresc ș� i scad î�n mod periodic sau previzibil. Î�ntr-o in-
dustrie î�n creș� tere, î�ntreprinderile continuă să se extindă,
dar î�ntr-o industrie ciclică, se extind ș� i se contractă, apoi se
extind ș� i se contractă iar.
Companiile de automobile, companiile aeriene, compa-
niile din sectorul anvelopelor ș� i oț� elului, precum ș� i cele
chimice sunt ciclice. Chiar ș� i companiile din sectorul apă-
rării au un parcurs ciclic, deoarece profiturile lor cresc ș� i
scad î�n funcț�ie de politicile diverselor administraț�ii.
AMR Corporation, compania-mamă a American Airlines,
este ciclică, la fel ca Ford Motor, după cum se poate vedea
ș� i din grafic. Graficele companiilor ciclice arată ca testele de
poligraf ale mincinoș� ilor sau ca harta Munț�ilor Alpi, spre
deosebire de harta statului Delaware, specifică î�ntreprin-
derilor cu creș� tere lentă.
La ieș� irea dintr-o recesiune î�ntr-o economie robustă,
companiile ciclice prosperă, iar preț�urile acț�iunilor lor
tind să crească mult mai repede decât cele ale companiilor
stabile. Este de î�nț�eles, deoarece oamenii cumpără maș� ini
noi, zboară mai des cu avionul î�ntr-o economie robustă ș� i
există o cerere mai mare de oț�el, produse chimice etc. Dar
când se merge î�n direcț�ia opusă, companiile ciclice au de
suferit, la fel ca buzunarele acț�ionarilor.
Î�ț�i poț�i pierde foarte rapid mai bine de 50% din inves-
tiț�ie dacă achiziț�ionezi acț�iuni la companii ciclice î�n partea
greș� ită a ciclului ș� i pot trece ani de zile până când vei asista
la o nouă miș� care ascendentă.
Valorile ciclice sunt printre cele mai prost î�nț�elese ti-

puri de acț�iuni. Un investitor credul î�ș�i poate pierde cel
mai uș� or banii cu ele, deș� i sunt acț�iuni pe care le consideră
sigure. Fiind î�ntreprinderi importante ș� i bine cunoscute,
marile companii ciclice sunt, î�n mod firesc, puse laolaltă cu
companiile stabile de î�ncredere. Î�ntrucât Ford este o com-

panie bine cotată, ai putea crede că se va comporta la fel ca
Bristol-Myers, o altă companie bine cotată (vezi graficele),
dar nu este nici pe departe aș� a. Acț�iunile companiei Ford
fluctuează considerabil ca urmare a alternanț�elor dintre
pierderile de miliarde de dolari din timpul recesiunilor ș� i
câș� tigurile de miliarde de dolari din perioadele de prospe-
ritate. Dacă o companie stabilă precum Bristol-Myers î�ș�i
poate î�njumătăț�i valoarea pe o piaț�ă deplorabilă ș� i/sau î�n
timpul unei crize economice naț�ionale, o companie ciclică
aș� a cum este Ford poate suferi o pierdere ș� i de 80%. Este
ceea ce s-a î�ntâmplat la î�nceputul anilor 1980. Trebuie să
fii conș� tient de faptul că nu-i totuna să deț�ii acț�iuni Ford
sau acț�iuni Bristol-Myers.
Sincronizarea este esenț�ială î�n cazul companiilor cicli-
ce ș� i trebuie să fii capabil să detectezi primele semne ale
decăderii sau redresării î�ntreprinderii. Dacă profesezi î�n
domeniul oț�elului, aluminiului, transportului aerian, auto-
mobilelor etc., atunci ai un avantaj care nicăieri nu este mai
important decât î�n acest tip de investiț�ie.
Companii Redresabile
Candidatele la redresare au suferit tot felul de lovituri, au
intrat î�n declin ș� i adesea abia se mai pot târî� pentru a de-
clara falimentul. Acestea nu sunt companii cu o creș� tere
lentă; sunt companii fără nicio creș� tere. Nu sunt companii
ciclice care î�ș�i revin la normal; sunt posibile catastrofe,
precum Chrysler. De fapt, Chrysler a fost cândva o compa-
nie ciclică ce a coborât atât de mult î�ntr-un ciclu descen-
dent î�ncât s-a crezut că nu avea să-ș� i mai revină vreodată.
O companie ciclică prost administrată este î�ntotdeauna o
posibilă candidată la tipul de probleme cu care s-a confrun-

tat Chrysler ș� i, î�ntr-o măsură mai mică, Ford.
Falimentul companiei Penn Central a fost unul dintre
cele mai traumatizante evenimente petrecute vreodată pe
Wall Street. Faptul că o companie bine cotată, veche, extra-
ordinară ș� i solidă a putut să se prăbuș� ească astfel a fost la
fel de uimitor ș� i neaș� teptat ca dărâmarea Podului George
Washington. A zdruncinat î�ncrederea unei generaț�ii î�ntregi
de investitori – ș� i totuș� i a existat o oportunitate ș� i î�n criza
aceasta. Penn Central a cunoscut o redresare fantastică.
Acț�iunile redresate recuperează foarte rapid terenul
pierdut, aș� a cum au dovedit Chrysler, Ford, Penn Central,
General Public Utilities ș� i multe altele. Cel mai bun lucru
când vine vorba de investiț�iile î�n companiile redresabile de
succes este că, dintre toate categoriile de acț�iuni, creș� terile
ș� i scăderile lor sunt cel mai puț�in legate de piaț�a generală.
Am câș� tigat mulț�i bani pentru acț�ionarii mei prin cum-
părarea de acț�iuni Chrysler. Am î�nceput să le cumpăr la
preț�ul de 6 dolari (neadaptat la fracț�ionările ulterioare) la
î�nceputul anului 1982, valoare care a devenit de cinci ori
mai mare î�n mai puț�in de doi ani ș� i de 15 de ori mai mare
î�n cinci ani. La un moment dat, 5% din fondul meu era in-
vestit î�n Chrysler. Deș� i alte acț�iuni pe care le deț�ineam au
crescut mai mult, niciuna nu a avut impactul celor de la
Chrysler, deoarece niciuna nu a constituit un procent atât
de mare din fond pe măsură ce preț�ul creș� tea. Ș� i nici măcar
nu am cumpărat acț�iuni Chrysler la valoarea minimă!
Alț�i fani mai î�ndrăzneț�i ai firmei Chrysler au cumpărat
acț�iuni cu 1,5 dolari, bucurându-se de un 32-bagger. Oricum
ar fi, Chrysler a fost o î�ntâmplare fericită. La fel ca Lockheed,
care s-a vândut cu 1 dolar î�n 1973 ș� i chiar după ce guvernul
a salvat compania, puteai să cumperi acț�iuni cu 4 dolari î�n

1977 ș� i să le vinzi cu 60 de dolari î�n 1986. Pe Lockheed am
ratat-o.
Î�n dolari absoluț�i obț�in cele mai mari profituri din re-
î�nvierea firmelor de tip Chrysler ș� i Penn Central, companii
mai mari î�n cadrul cărora pot cumpăra suficiente acț�iuni
cât să aibă un impact semnificativ asupra fondului meu.
Nu-i uș� or să î�ntocmeș� ti liste de î�ncercări ratate de redre-
sare decât din memorie, deoarece existenț�a lor este ș� tearsă
din registrele S&P, din colecț�iile de grafice ș� i din registrele
acț�ionarilor ș� i nimeni nu mai aude niciodată nimic despre
aceste companii. Aș� putea î�ncerca să reconstruiesc lista
destul de lungă de redresări ratate ale unor companii la
care î�mi doresc să nu fi cumpărat acț�iuni, numai că simpla
idee î�n sine î�mi dă dureri de cap.
Cu toate acestea, marele succes de care se bucură oca-
zional companiile redresate face ca ele să fie foarte intere-
sante ș� i să ofere multe beneficii î�n general.
Există mai multe tipuri de companii redresate, iar eu
le-am deț� inut pe toate î�ntr-un moment sau altul. Există
redresări de tipul salvaț�i-ne-sau-nu-ș� tiu-ce-păț�im cum sunt
Chrysler sau Lockheed, î�n care companiile au depins de ga-
ranț�iile de î�mprumut din partea guvernului. Mai sunt ș� i re-
dresări de tipul cine-ar-fi-crezut, precum Con Edison. Cine
ar fi crezut că poț�i pierde atât de mulț�i bani î�ntr-o compa-
nie de utilităț�i când preț�ul acț�iunilor a scăzut de la 10 la 3
dolari î�n 1974; ș� i cine ar fi crezut că poț�i câș� tiga atât de
mulț�i bani când preț�ul a crescut iar de la 3 la 52 de dolari
î�n 1987?
Mai există ș� i redresări de tipul mica-problemă-pe-care-
nu-am anticipat-o, cum ar fi Three Mile Island. Aceasta a fost
o tragedie minoră, percepută ca fiind mai gravă decât era de

fapt, iar tragediile minore oferă oportunităț�i majore. Am
câș� tigat mulț�i bani cu General Public Utilities, firma care
deț�ine Three Mile Island. Oricine ar fi putut. Trebuia doar să
ai răbdare, să fii permanent la curent cu noutăț�ile ș� i să le
citeș� ti cu detaș� are.
După fuziunea reactorului nuclear din 1979, situaț�ia
s-a stabilizat î�n cele din urmă. Î� n 1985, GPU a anunț�at că
avea să pornească celălalt reactor care fusese oprit ani la
rând după criză, dar care nu fusese afectat de aceasta. Fap-
tul că au repus î�n funcț�iune reactorul a constituit un semn
bun pentru acț�iuni ș� i un semn chiar mai bun când celelalte
companii de servicii publice au fost de acord să contribuie
la costurile decontaminării staț�iei Three Mile Island. Aveai
la dispoziț�ie aproape ș� apte ani pentru a cumpăra acț�iuni
după ce situaț�ia s-a calmat ș� i au apărut toate aceste veș� ti
bune. Minima de 3⅜ a fost atinsă î�n 1980, dar puteai să
cumperi ș� i la preț�ul de 15 dolari acț�iunea la sfârș� itul anu-
lui 1985 ș� i să vezi cum preț�ul ajungea la 38 de dolari î�n
octombrie 1988.
Î�ncerc să mă feresc de tragediile cu rezultate care nu
se pot măsura, cum ar fi dezastrul din Bhopal de la uzina
Union Carbide, din India. O scurgere masivă de gaze a pro-
vocat mii de morț�i ș� i nu aveai de unde să ș� tii ce despăgubiri
aveau să primească familiile victimelor din partea Union
Carbide. Eu am investit î�n compania redresată Johns-Man-
ville, dar am vândut cu o pierdere modestă după ce mi-am
dat seama că nu aveam cum să prezic nici cât de mari erau
datoriile companiei respective.
Există ș� i redresarea de tipul o-companie-foarte-bună-

î�n-cadrul-unei-companii-falimentare, cum este cazul Toys
„R” Us. După ce Toys „R” Us a fost administrată pe cont pro-
priu ș� i separată de compania-mamă care se bucura de un
succes mai modest, Interstate Department Stores, rezulta-
tul a fost un 57-bagger.
Mai există ș� i redresarea de tipul restructurare-pentru-
maximizarea-valorilor-acț�ionarului, precum Penn Central.
Wall Street pare să favorizeze restructurările î�n ziua de azi
ș� i orice director sau CEO care menț�ionează aș� a ceva este
aprobat cu căldură de către acț�ionari. Restructurarea este
o modalitate prin care companiile se debarasează de anu-
mite filiale neprofitabile pe care nici nu ar fi trebuit să le
achiziț�ioneze. Cumpărarea acestor filiale sortite eș� ecului, la
rândul ei aprobată cu căldură la momentul respectiv, poartă
denumirea de diversificare. Eu î�i spun diversiînrăutățire.
Voi discuta mai pe larg despre diversiî�nrăutăț�ire puț�in
mai î�ncolo – mai mult de rău decât de bine. Singurul aspect
pozitiv este că anumite companii care se diversiî�nrăută-
ț�esc până ajung î�ntr-o situaț�ie deplorabilă sunt viitoare
candidate la redresare. Goodyear este î�n curs de revenire
î�n momentul de faț�ă. S-a retras din industria petrolieră, a
vândut câteva filiale leneș� e ș� i s-a dedicat î�ncă o dată lucru-
lui la care se pricepe cel mai bine: producț�ia de anvelope.
După ce s-a debarasat de Calgon ș� i alte câteva distrageri
minore, Merck se concentrează î�ncă o dată pe medica-
mente. Are patru medicamente noi î�n teste clinice ș� i două
care au fost deja aprobate de FDA, iar câș� tigurile î�ncep să
crească.
Companii cu Active Ascunse

O companie cu active ascunse este orice companie care de-
ț�ine un bun de valoare de care tu ș� tii, dar care a fost trecut
cu vederea de mulț�imea de pe Wall Street. Cu atâț�ia ana-
liș� ti ș� i investitori de tip raider* care stau la pândă, pare im-
posibil să existe active pe care cei de pe Wall Street să nu le
fi observat, dar crede-mă, chiar sunt. Î�n cadrul activelor
ascunse se poate valorifica cel mai bine avantajul prezen-
ț�ei locale.
Bunul de valoare poate fi cât se poate de simplu, un
teanc de bani, de exemplu. Alteori este vorba de proprie-
tăț�i imobiliare. Am menț�ionat deja că Pebble Beach este o
companie extraordinară cu active ascunse. Iată de ce: la
sfârș� itul anului 1976, acț�iunile se vindeau cu 14½ bucata
ș� i, fiind 1,7 milioane de acț�iuni î�n circulaț�ie, î�nseamnă că
î�ntreaga companie era estimată la numai 25 milioane de
dolari. După mai puț�in de trei ani (mai 1979), Twentieth
Century-Fox a cumpărat Pebble Beach cu 72 milioane de
dolari sau 42½ dolari pe acț�iune. Î�n plus, la numai o zi
după achiziț�ionarea companiei, Twentieth Century a vândut
balastiera Pebble Beach – doar unul dintre multiplele bu-
nuri de valoare ale companiei – cu 30 de milioane de dolari.
Cu alte cuvinte, doar balastiera valora mai mult decât au
plătit investitorii î�n 1976 pentru î�ntreaga companie. Acei
investitori s-au ales cu tot terenul adiacent, cele aproape
1.100 de hectare din Pădurea Del Monte ș� i Peninsula Mon-
terey, copacii de 300 de ani, hotelul ș� i cele două terenuri de
golf pentru o nimica toată.
* Este acel investitor care intenționează să preia controlul unei socie-

tăți. (n. ed.)
Î�n vreme ce acț�iunile Pebble Beach nu erau cotate la

bursă, Newhall Land and Farming era î�nscrisă la Bursa de
Valori din New York, dar a devenit ș� i foarte vizibilă pe mă-
sură ce valoarea sa a crescut de 20 de ori. Compania deț�inea
două proprietăț�i importante: Cowell Ranch î�n zona Golfu-
lui San Francisco ș� i Newhall Ranch, mult mai mare ș� i mai
valoroasă, aflată la aproape 50 de kilometri nord de cen-
trul oraș� ului Los Angeles. Newhall Ranch are o comunitate
planificată, un parc de distracț�ii, un complex industrial de
birouri ș� i un mare centru comercial î�n construcț�ie.
Sute de mii de navetiș� ti din California trec zilnic pe lângă
Newhall Ranch. Evaluatorii din domeniul asigurărilor, lucră-
torii bancari care se ocupă de creditele imobiliare ipotecare
ș� i agenț�ii imobiliari implicaț�i î�n diferitele afaceri ale Newhall
erau cu siguranț�ă la curent cu numeroasele proprietăț�i de-
ț�inute de Newhall ș� i cu creș� terea generală a preț�urilor pro-
prietăț�ilor imobiliare din California. Câț�i oameni deț�ineau
case î�n zonele din jurul Newhall Ranch ș� i au observat creș� -
terea extraordinară a valorii terenurilor, cu mulț�i ani î�nain-
tea analiș� tilor de pe Wall Street? Câț�i dintre ei s-au gândit
să se documenteze î�n privinț�a acestor acț�iuni care au fost
de 20-bagger de la î�nceputul anilor 1970 ș� i 4-bagger din
1980? Dacă aș� fi locuit î�n California, nu mi-ar fi scăpat. Cel
puț�in aș� a sper.
Odată am vizitat o companie mică ș� i banală de vite din
Florida numită Alico, cu sediul î�n La Belle, un orăș� el de la
periferia regiunii Everglades. Nu am văzut acolo decât niș� te
pini ș� i niș� te palmieri, câteva vaci care păș� teau ș� i poate 20 de
angajaț�i ai Alico care î�ncercau î�n zadar să pară ocupaț�i. Nu
părea foarte palpitant până să-ț�i dai seama că puteai cum-
păra acț�iuni Alico cu mai puț�in de 20 de dolari bucata, î�n
condiț�iile î�n care, peste 10 ani, numai terenul acela a ajuns

să valoreze mai mult de 200 de dolari pe acț�iune. Un băr-
bat mai î�n vârstă ș� i deș� tept pe nume Ben Hill Griffin Jr. a tot
cumpărat acț�iuni ș� i a aș� teptat ca bursa de pe Wall Street să
descopere compania Alico. Probabil că are deja o avere î�n
clipa de faț�ă.
Multe dintre companiile feroviare listate la bursă, cum
ar fi Burlington Northern, Union Pacific ș� i Santa Fe Southern
Pacific, deț�in numeroase terenuri, datând din secolul al
XIX-lea, când guvernul a dat jumătate de ț�ară magnaț�ilor
feroviari ca un fel de compensaț�ie. Aceste companii au ș� i
drepturi de proprietate asupra petrolului ș� i gazelor natu-
rale, minereurilor ș� i cherestelei.
Există active ascunse î�n metalurgie ș� i petrol, î�n ziare ș� i
posturi de televiziune, î�n medicamente brevetate ș� i uneori
chiar î�n pierderile unei companii. Asta s-a î�ntâmplat cu
Penn Central. După ce a ieș� it din faliment, Penn Central a
beneficiat de o reducere uriaș� ă a taxelor fiscale, ceea ce
î�nsemna că, atunci când avea să î�nceapă să câș� tige din nou
bani, nu mai trebuia să plătească impozite. Î�n vremurile
acelea, rata impozitelor corporative era de 50%, aș� a că Penn
Central a renăscut cu un avantaj de 50% din start.
Dacă mă gândesc bine, cred că Penn Central a fost com-
pania supremă cu active ascunse. Avea de toate: reduceri
de taxe fiscale, numerar, titluri de proprietate pe suprafeț�e
vaste de teren î�n Florida, terenuri ș� i î�n alte locuri, cărbu-
ne î�n Virginia de Vest ș� i drepturi de transport aerian î�n
Manhattan. Oricine avea vreo legătură cu Penn Central
putea să-ș� i dea seama că erau niș� te acț�iuni care meritau
cumpărate. Valoarea lor a ajuns de opt ori mai mare.
Î�n momentul de faț�ă, păstrez acț�iuni la Liberty Corp., o

companie de asigurări cu proprietăț�i î�n sectorul televiziu-
nii care valorează mai mult decât preț�ul pe care l-am plătit
eu pe acț�iuni. După ce aflai că proprietăț�ile î�n televiziune
valorau 30 de dolari pe acț� iune ș� i vedeai că acț� iunile se
vindeau cu 30 de dolari bucata, puteai să-ț�i scoț�i calculato-
rul din buzunar ș� i să scazi 30 de dolari din 30 de dolari.
Rezultatul era costul investiț�iei tale î�ntr-o companie de asi-
gurări valoroasă – zero.
Î�mi doresc să fi cumpărat mai multe acț�iuni la Telecom-
munications, Inc., o companie de cablu la care o acț�iune costa
12 cenț�i î�n 1977 ș� i 31 de dolari peste zece ani – o creș� tere
de 250 de ori. Am avut puț�ine acț�iuni la ea, cea mai mare
companie americană de cablu, pentru că nu am estimat bine
valoarea activelor. Câș� tigurile erau mici, iar datoriile î�ngri-
jorătoare, drept pentru care, conform măsurătorilor tradi-
ț�ionale, televiziunea prin cablu nu era o afacere atrăgătoare.
Dar activele (sub forma abonaț�ilor la cablu) compensau cu
vârf ș� i î�ndesat părț�ile negative. Toț�i oamenii care aveau un
avantaj î�n industria cablului puteau să ș� tie asta; ș� i la fel de
bine puteam s-o ș� tiu ș� i eu.
Din păcate, am deț�inut î�ntotdeauna doar o cotă neî�nsem-
nată î�n industria cablului, î�n ciuda î�ndemnurilor lui Morris
Smith de la Fidelity, care î�mi bătea periodic cu pumnul î�n
masă ca să mă convingă să cumpăr mai multe acț�iuni. Cu si-
guranț�ă avea dreptate – din următorul motiv important.
Acum 15 ani, fiecare abonat la cablu valora mai bine de
200 de dolari pentru cumpărătorul unei francize, acum zece
ani valora 400 de dolari, acum cinci ani 1.000 de dolari, iar
î�n prezent s-a ajuns până la 2.200 de dolari. Oamenii din
această industrie sunt la curent cu aceste cifre, prin urmare
nu sunt chiar informaț�ii confidenț�iale. Milioanele de abo-

naț�i ai Telecommunications, Inc. au devenit un activ uriaș� .
Cred că am ratat această oportunitate deoarece televi-
ziunea prin cablu a ajuns î�n oraș� ul meu abia î�n 1986, iar î�n
casa mea î�n 1987. Aș� adar, nu puteam estima valoarea in-
dustriei î�n general bazându-mă pe o experienț�ă proprie.
Putea să-mi spună altcineva despre asta, aș� a cum poate să-ț�i
spună cineva ș� i despre o î�ntâlnire pe nevăzute, dar până
când nu te confrunț�i cu dovezile, ceea ce î�ț�i spun alț�ii nu
are niciun impact.
Dacă aș� fi văzut ce mult î�i place lui Beth, fata mea cea
mai mică, postul Disney, cât de nerăbdătoare este Annie să
se uite pe Nickelodeon, cât de mult apreciază fiica mea cea
mai mare, Mary, postul MTV, cât de î�ncântată este Carolyn
să se uite la filmele vechi cu Bette Davis, iar eu la ș� tirile de
pe CNN ș� i canalele sportive, aș� fi î�nț�eles că televiziunea
prin cablu este un serviciu la fel de important ca apa sau
curentul electric – utilitatea video. Nu am cuvinte să spun
cât de valoroasă este experienț�a personală î�n analizarea
companiilor ș� i a trendurilor.
Oportunităț�ile privind activele sunt peste tot. Desigur,
este necesară o cunoaș� tere practică a companiei care deț�i-
ne activele, dar, odată ce stăpâneș� ti aceste informaț�ii, nu-ț�i
mai trebuie decât să ai răbdare.
DE LA ASCENSIUNEA FULMINANTĂ
LA MERSUL TÂRÂȘ-GRĂPIȘ
Companiile nu rămân pentru totdeauna î�n aceeaș� i cate-
gorie. De-a lungul anilor î�n care am monitorizat acț�iunile,
am văzut sute care la î�nceput se î�ncadrau î�ntr-o anumită
descriere, iar apoi ajungeau să se î�ncadreze î�n alta. Compa-

niile cu o creș� tere rapidă pot avea parcursuri palpitante,
pentru ca mai apoi să ajungă la epuizare, la fel ca oamenii.
Nu pot menț�ine la nesfârș� it o creș� tere de două cifre, iar mai
devreme sau mai târziu se extenuează ș� i se rezumă comod
la rezultatele cu o singură cifră ale companiilor leneș� e ș� i
stabile. Am văzut cum s-a î�ntâmplat asta î�n industria co-
voarelor ș� i a materialelor plastice, a calculatoarelor ș� i a
disk drive-urilor, î�n domeniul medical ș� i î�n informatică. De
la Dow Chemical până la Tampa Electric, companiile cu o
creș� tere fulminantă de un deceniu au devenit cele care se
târau î�n deceniul următor. Stop & Shop s-a transformat
dintr-o companie cu creș� tere lentă î�ntr-una cu creș� tere ra-
pidă, o inversiune neobiș� nuită.
Advanced Micro Devices ș� i Texas Instruments, altăda-
tă campioane cu o creș� tere rapidă, sunt considerate acum
companii ciclice. Companiile ciclice cu probleme financia-
re grave ajung la faliment ș� i apoi reapar sub forma unor
companii care s-au redresat. Chrysler a fost o companie
ciclică tradiț�ională care ajunsese aproape la faliment, a de-
venit redresabilă, s-a redresat ș� i apoi a redevenit ciclică. LTV
era o companie de oț�el ciclică, iar acum este redresabilă.
Companiile care cresc ș� i nu suportă prosperitatea se
„dezdiversiî�nrăutăț�esc” prosteș� te ș� i cad î�n dizgraț�ie, trans-
formându-se î�n companii redresabile. O companie cu creș� -
tere rapidă precum Holiday Inn î�ncetineș� te inevitabil, iar
acț�iunile se devalorizează până când niș� te investitori
deș� tepț�i î�ș�i dau seama că deț�ine atât de multe proprietăț�i
imobiliare î�ncât poate fi considerată o companie extraor-
dinară cu active ascunse. Uite ce s-a î�ntâmplat cu anumite
magazine en detail, cum ar fi Federated ș� i Allied Stores
– datorită magazinelor generale pe care le-au construit î�n

locuri foarte bune ș� i a centrelor comerciale pe care le de-
ț�in, au fost preluate pentru activele lor. McDonald’s este o
companie cu creș� tere rapidă clasică, dar, datorită miilor de
localuri pe care fie le deț�ine, fie le recumpără de la franci-
zaț�i, ar putea fi o companie extraordinară cu active ascunse
î�n imobiliare.
Companii precum Penn Central se pot î�ncadra î�n două
categorii deodată, iar Disney, de-a lungul vieț�ii sale, s-a aflat
î�n fiecare dintre categoriile principale: cu ani î�n urmă se
bucura de avântul unei companii cu creș� tere stabilă, fapt
care a dus la dimensiunea ș� i forț�a financiară a unei compa-
nii stabile, după care a urmat o perioadă cu active semnifi-
cative î�n imobiliare, filme vechi ș� i desene animate. Apoi, la
mijlocul anilor 1980, când Disney se afla î�n criză economi-
că, puteai investi î�n ea ca î�ntr-o companie redresabilă.
International Nickel (care î�n 1976 a devenit Inco) a fost
mai î�ntâi o companie cu creș� tere rapidă, apoi una ciclică ș� i
după aceea redresabilă. Aceasta este una dintre cele mai
vechi companii din indicele Dow Jones ș� i unul dintre pri-
mele mele succese ca tânăr analist la Fidelity. Î�n decembrie
1970, am scris o recomandare de vânzare a acț�iunilor Inco
cu 47⅞ dolari. Indicatorii fundamentali mi se păreau sum-
bri. Argumentele mele (î�ncetinirea consumului de nichel,
creș� terea capacităț�ii la ceilalț�i producători ș� i costuri sala-
riale ridicate la Inco) i-a convins pe cei de la Fidelity să
vândă cea mai mare parte a acț�iunilor deț�inute ș� i chiar am
acceptat un preț� uș� or mai mic pentru a găsi un cumpărător
pentru volumul mare de acț�iuni.
Acț�iunile s-au menț�inut la acelaș� i nivel î�n aprilie, când
î�ncă se mai vindeau cu 44½ dolari. Am î�nceput să-mi fac
griji că analiza mea a fost greș� ită. Î�n jurul meu erau admi-
nistratori de portofolii care î�ș�i făceau ș� i ei griji, ș� i asta e
puț�in spus. Î�n cele din urmă, realitatea a ajuns din urmă
piaț�a, iar preț�ul acț�iunilor a scăzut la 25 dolari î�n 1971, la
14 dolari î�n 1978 ș� i până la 8 dolari î�n 1982. La 17 ani după
ce tânărul analist a recomandat vânzarea acț�iunilor Inco,
mai vârstnicul manager de fond a cumpărat o porț� iune
mare pentru Fidelity Magellan ca valori ale unei companii
redresabile.
DIFERENȚA DINTRE COMPANIILE DE TIP

DIGITAL ȘI CELE DE TIP WAL-MART
Dacă nu-ț�i poț�i da seama î�n ce categorie se î�ncadrează ac-
ț�iunile tale, atunci î�ntreabă-ț�i agentul de bursă. Dacă un agent
de bursă ț�i-a recomandat acț�iunile de la bun î�nceput, atunci
chiar ar trebui să î�ntrebi, pentru că altfel cum ai putea să
ș� tii ce cauț�i? Cauț�i companii cu o creș� tere lentă, cu o creș� -
tere rapidă, protecț� ie î�mpotriva recesiunii, redresabile,
ciclice sau active?
Este o prostie absolută să-ț�i bazezi strategia pe maxime
generale precum „Vinde după ce î�ț�i dublezi banii”, „Vinde
după doi ani” sau „Minimizează-ț�i pierderile ș� i vinde după
ce preț�ul scade cu 10%”. Este pur ș� i simplu imposibil să
găseș� ti o formulă universală care se aplică î�n mod prudent
tuturor tipurilor de acț�iuni.
Trebuie să faci diferenț�a î�ntre companii precum Proc-
ter and Gamble ș� i Bethlehem Steels, Digital Equipments ș� i
Alico. Cu excepț�ia situaț�iei î�n care vorbim de o companie
redresabilă, nu are niciun rost să deț�ii acț�iuni la o compa-
nie de servicii publice ș� i să te aș� tepț�i să obț�ină rezultatele
unei firme precum Philip Morris. Nu are niciun rost să tra-

tezi o companie tânără cu potenț�ialul unui Wal-Mart ca pe
o companie stabilă ș� i să vinzi pentru un câș� tig de 50%,
când există o ș� ansă mare ca firma ta cu creș� tere rapidă să-ț�i
ofere un câș� tig de 1.000%. Pe de altă parte, dacă Ralston
Purina ș� i-a dublat deja valoarea, iar indicatorii fundamen-
tali nu par promiț�ători, ai fi nebun să păstrezi acț�iunile
având aceeaș� i speranț�ă.
Î�n cazul î�n care cumperi acț�iuni Bristol-Myers la un preț�
bun, este rezonabil să te gândeș� ti că ai putea să le pui deo-
parte ș� i să uiț�i de ele timp de 20 de ani, dar nu ț�i-ai dori să
uiț�i de Texas Air. Când vine vorba de companii ș� ubrede din
industrii ciclice, nu este cazul să dormi î�n papuci î�n timpul
recesiunilor.
Plasarea acț�iunilor pe categorii este primul pas î�n dez-
voltarea poveș� tii. Măcar acum ș� tii ce fel de poveste ar tre-
bui să fie. Următorul pas constă î�n completarea detaliilor
care te vor ajuta să intuieș� ti cum se va termina povestea.
8
Acțiunile perfecte,
ce afacere bună!
Este mult mai ușor să dezvolți povestea unei companii

dacă î�nț�elegi industria de bază. De asta prefer să investesc
mai degrabă î�n dresuri decât î�n sateliț�i de comunicaț�ii sau
î�n lanț�uri moteliere decât î�n fibră optică. Cu cât este mai
simplă, cu atât î�mi place mai tare. Când cineva spune: „Ori-
ce idiot poate să conducă afacerea asta”, este un avantaj
din punctul meu de vedere, deoarece mai devreme sau mai
târziu probabil chiar o va conduce un idiot.
Dacă ar fi să aleg î�ntre deț�inerea de acț�iuni la o compa-
nie bună cu o conducere excelentă î�ntr-o industrie extrem
de competitivă ș� i complexă ș� i o companie banală cu o con-
ducere mediocră î�ntr-o industrie simplistă fără concurenț�ă,
optez pentru a doua companie. Î�n primul rând, este mai
uș� or de urmărit. După o viaț�ă de mâncat gogoș� i ș� i de cum-
părat anvelope, mi-am dezvoltat o intuiț� ie î�n privinț� a
produselor pe care nu o voi avea niciodată cu privire la
fasciculele laser sau la microprocesoare.
„Orice idiot poate să conducă afacerea asta” este o ca-

racteristică a companiei perfecte, a genului de acț�iuni la
care visez eu. Nu găseș� ti niciodată compania perfectă, dar,
dacă ț�i-o poț�i imagina, atunci vei ș� ti cum să recunoș� ti atri-
butele sale favorabile, 13 dintre cele mai importante fiind
următoarele:
(1) Are o Denumire Plictisitoare – sau, și mai Rău,

Ridicolă
Acț�iunile perfecte ar trebui să fie ataș� ate companiei perfecte,
iar compania perfectă trebuie să facă parte dintr-o indus-
trie cât se poate de simplă, iar o industrie cât se poate de
simplă ar trebui să aibă o denumire plictisitoare. Cu cât este
mai plictisitoare, cu atât mai bine. Automatic Data Proces-
sing este un î�nceput bun.
Dar Automatic Data Processing nu sună la fel de plicti-
sitor ca Bob Evans Farms. Ce poate fi mai plictisitor decât o
companie numită Bob Evans? Adormi numai când te gân-
deș� ti la ea, acesta fiind unul dintre motivele pentru care
a fost o candidată atât de bună la reuș� ită. Dar nici chiar
Bob Evans Farms nu câș� tigă premiul pentru cea mai bună
denumire pe care o poț�i da unei societăț�i pe acț�iuni ș� i nici
Shoney’s sau Crown, Cork, and Seal. Niciuna nu are nicio
ș� ansă î�n faț�a Pep Boys – Manny, Moe ș� i Jack.
Pep Boys – Manny, Moe ș� i Jack este cea mai promiț�ătoa-
re denumire pe care am auzit-o vreodată. Este mai ceva
decât plictisitoare, este ridicolă. Cine vrea să investească
bani î�ntr-o companie care sună precum Cei trei nătărăi?
Ce analist de pe Wall Street sau manager de portofolii î�n
toate minț�ile ar recomanda să cumperi acț�iuni la o companie
numită Pep Boys – Manny, Moe ș� i Jack – decât dacă, desigur,

expertul de pe Wall Street î�ș�i dă seama cât este de profita-
bilă, dar până atunci deja ș� i-a î�nzecit valoarea.
Dacă te-ai lăudat că deț�ii acț�iuni la Pep Boys, nu se vor
aduna prea mulț�i oameni î�n jurul tău la un cocteil, dar, dacă
ș� opteș� ti „GeneSplice International”, toț�i vor fi numai ochi
ș� i urechi. Î�ntre timp, GeneSplice International este î�ntr-un
declin continuu, î�n timp ce Pep Boys – Manny, Moe, and Jack
urcă tot mai sus.
Dacă descoperi o oportunitate î�ndeajuns de devreme,
probabil ai o reducere de preț� de vreo câț�iva dolari doar î�n
baza denumirii plictisitoare sau ciudate, motiv pentru care
sunt mereu cu ochii pe orice Pep Boys sau Bob Evans sau
pe ocazionalul Consolidated Rock. Păcat că această compa-
nie minunată de agregate ș� i-a schimbat denumirea î�n Con-
rock ș� i apoi î�n Calmat, care sună mai ș� ic. Cât timp s-a numit
Consolidated Rock, nimeni n-o băga î�n seamă.
(2) Face Ceva Plictisitor

Mă entuziasmez ș� i mai tare când o companie cu o denumi-
re plictisitoare mai ș� i face ceva plictisitor. Crown, Cork, and
Seal produce conserve ș� i capace de sticle. Ce ar putea fi
mai anost de atât? Nu vei vedea un interviu cu directorul
general executiv al Crown, Cork, and Seal î�n revista Time
lângă un interviu cu Lee Iacocca, dar acesta este un plus.
Ceea ce s-a î�ntâmplat cu acț�iunile companiei Crown, Cork,
and Seal nu este deloc plictisitor.
Am menț�ionat deja Seven Oaks International, compania
care procesează cupoanele de reducere pe care le predai la
alimentară. Iată î�ncă o poveste care sigur te va face să-ț�i ț�ii
cu greu ochii deschiș� i – timp î�n care preț�ul acț�iunilor urcă

de la 4 la 33 de dolari. Seven Oaks International ș� i Crown,
Cork, and Seal fac ca IBM-ul să pară un spectacol de varie-
tăț�i din Las Vegas; ce să mai zicem de Agenț�ia Rent-A-Car?
Este î�ntreprinderea fascinantă care î�ț�i oferă maș� ina pe
care compania de asigurări î�ț�i permite să o conduci î�n timp
ce a ta este la service. Rent-A-Car a fost listată la bursă cu
4 dolari pe acț�iune, iar bursa de pe Wall Street abia dacă a
observat-o. Ce magnat respectabil vrea să se gândească la
ce vehicule conduc oamenii î�n timp ce maș� inile lor sunt la
reparat? Prospectul companiei Rent-A-Car putea fi scos pe
piaț�ă ca anestezic, î�nsă ultima dată când am verificat, acț�i-
unile costau 16 dolari.
O companie care face chestii plictisitoare este aproape
la fel de bună ca o companie care are o denumire plictisitoa-
re, iar dacă sunt î�ntrunite ambele condiț�ii este nemaipome-
nit. Î�mpreună, cele două vor ț�ine cu siguranț�ă la distanț�ă
oximoronele până când, î�n cele din urmă, veș� tile bune le
vor atrage să cumpere, ducând la o creș� tere ș� i mai mare a
preț�ului acț�iunilor. Dacă o companie cu câș� tiguri excelente
ș� i un tablou contabil puternic face lucruri anoste, vei avea
timp berechet să cumperi acț�iunile la reducere. După ce
vor ajunge la modă, iar preț�ul va fi exagerat de mare, vei
putea să-ț�i vinzi toate acț�iunile celor care ț�in pasul cu ten-
dinț�ele î�n vogă.
(3) Face Ceva Dezagreabil

Mai bune decât acț�iunile plictisitoare ș� i atât sunt cele care
sunt ș� i plictisitoare ș� i dezgustătoare î�n acelaș� i timp. Ceva care
face oamenii să ridice din umeri, să le vină să vomite sau
să-ș� i î�ntoarcă dezgustaț�i privirea este ideal. De exemplu,
Safety-Kleen. Din start avem o denumire promiț�ătoare – orice

companie care foloseș� te litera „k” î�n loc de „c” merită in-
vestigată. Faptul că Safety-Kleen avea cândva legătură cu
Chicago Rawhide este un alt punct favorabil (vezi „Este
o variaț� iune pe aceeaș� i temă” puț� in mai î�ncolo î�n acest
capitol).
Safety-Kleen merge pe la toate benzinăriile ș� i le oferă
proprietarilor o maș� inărie care spală piesele auto unsu-
roase. Î� n felul acesta, mecanicii auto nu mai pierd timpul
chinuindu-se să frece piesele la mână î�ntr-o găleată cu
benzină, iar benzinăriile plătesc bucuroase pentru servi-
ciul respectiv. Periodic, reprezentanț�ii Safety-Kleen vin să
cureț�e reziduurile lichide ș� i unsoarea de pe maș� inărie ș� i
duc reziduurile la rafinărie pentru a fi reciclate. Procedeul
se repetă la nesfârș� it ș� i nu vei vedea niciodată o mini-serie
pe acest subiect la niciun post de televiziune.
Safety-Kleen nu s-a rezumat la prada pieselor auto un-
suroase. S-a extins ș� i către colectoarele de grăsime din
restaurante ș� i alte feluri de murdării. Ce analist ar vrea să
scrie despre asta ș� i ce manager de portofolii ar vrea să
pună Safety-Kleen pe lista sa de cumpărare? Nu prea mul-
ț�i, ceea ce face ca Safety-Kleen să fie o companie demnă de
a fi î�ndrăgită. La fel ca Automatic Data Processing, compania
s-a bucurat de un ș� ir neî�ntrerupt de câș� tiguri î�n creș� tere.
Profiturile au crescut cu fiecare trimestru, la fel ca preț�ul
acț�iunilor.
Sau Envirodyne. Aceasta mi-a fost adusă î�n atenț�ie acum
câț�iva ani de către Thomas Sweeney, la vremea aceea ana-
list de produse forestiere la Fidelity, î�n prezent managerul
Fondului Capital Appreciation de la Fidelity. Envirodyne
trece testul denumirii ciudate: pare ceva ce ar putea ricoș� a
de pe stratul de ozon, când de fapt are legătură cu prân-

zul. Una dintre filialele sale, Clear Shield, face furculiț�e ș� i
paie din plastic, afacerea perfectă pe care o poate con-
duce orice idiot, dar î�n realitate managementul este de
calitate superioară ș� i cu investiț�ii personale importante
î�n companie.
Envirodyne se află pe locul doi î�n sectorul tacâmurilor
din plastic ș� i pe locul trei î�n cel al paielor din plastic, iar
faptul că este producătorul cu cele mai mici costuri î�i oferă
un mare avantaj î�n industrie.
Î�n 1985, Envirodyne a î�nceput negocierile pentru a
cumpăra Viskase, un producător de top de produse deriva-
te din intestine, mai ales de membrane pentru crenvurș� ti
ș� i cârnaț�i. A cumpărat Viskase de la Union Carbide la un
preț� redus. Apoi, î�n 1986, a cumpărat Filmco, producătorul
numărul 1 de folii din PVC folosite pentru a î�mpacheta
resturile alimentare. Furculiț�ele din plastic, membranele
pentru crenvurș� ti, foliile alimentare – î�n curând va acapara
tot picnicul î�n familie.
Î�n mare parte ca urmare a acestor achiziț�ii, câș� tigurile
au crescut de la 34 de cenț�i pe acț�iune î�n 1985 la 2 dolari
pe acț�iune î�n 1987 – ș� i ar trebui să depăș� ească 2,5 dolari î�n
1988. Compania a folosit fluxul său considerabil de nume-
rar pentru a plăti datoriile acumulate î�n urma achiziț�iilor
făcute. Eu am cumpărat acț�iuni cu 3 dolari bucata î�n sep-
tembrie 1985. Valoarea maximă la care s-au vândut a fost
de 36⅞ î�n 1988.
(4) Este o Variațiune pe Aceeași Temă

Convertirea diviziunilor sau părț�ilor unei companii î�n enti-
tăț�i separate, de sine stătătoare – cum a fost Safety-Kleen
î�n cadrul Chicago Rawhide sau Toys „R” Us î�n cadrul Inter-
state Department Stores – duce adesea la crearea unor in-
vestiț�ii uluitor de profitabile. Dart & Kraft, care a fuzionat
cu ani î�n urmă, s-a divizat î�ntr-un final pentru ca Kraft să
redevină o companie pur alimentară. Dart (care deț� ine
Tupperware) a fost convertită î�n Premark International ș� i
s-a dovedit a fi o investiț�ie excelentă pe cont propriu. La fel
s-a î�ntâmplat ș� i cu Kraft, care a fost cumpărată de Philip
Morris î�n 1988.
Marile companii-mamă nu vor să creeze variaț�iuni pe
aceeaș� i temă din anumite diviziuni, pentru ca acestea din
urmă să nu î�ntâmpine probleme apoi, deoarece le-ar face
o reclamă jenantă care s-ar reflecta ș� i asupra celor dintâi.
Prin urmare, companiile de tip variaț�iuni pe aceeaș� i temă
au, de regulă, tablouri contabile solide ș� i sunt bine pregă-
tite pentru a se bucura de succes ca entităț�i independen-
te. Ș� i odată ce aceste companii î�ș�i capătă independenț�a,
noul management, liber să acț� ioneze pe cont propriu,
poate reduce costurile ș� i poate lua măsuri creative care
să î�mbunătăț�ească veniturile pe termen scurt ș� i pe termen
lung.
Iată o listă cu câteva companii recente de tip variaț�iu-
ne pe aceeaș� i temă care au obț�inut rezultate bune ș� i câteva
care nu s-au descurcat la fel de bine:
REZULTATE BUNE
Compania- Variațiune Prețul apro- Minima Maxima 31
mamă pe aceeași temă ximativ al octom-
primei brie
tranzacții 1988
(în dolari)
Teledyne Argonaut1 18 15 52⅛ 43¼
Amer. Ecology 4 2¾ 50¼ 12¾
US Gypsum AP Green 11 11 26 26¾
IU Intl Gotaas Larsen 6 2⅝ 36¼ 47¾
Masco Corp. Masco Ind. 2 1½ 18¾ 11⅜
Kraft Premark Intl. 19 17½ 36¼ 29⅞
Tandy Intertan 10 10 31¼ 35¼
Singer SSMC 13 11½ 31⅜ 23
Natomas Amer. President 16 13⅞ 51 32⅜
Interlake Acme Steel 8 7⅝ 24½ 23½
Transamer. Imo Delaval 8 6¾ 23 18½
Transunion Intl. Shiphold. 2 2⅜ 20 17
Gen. Mills Kenner Parker 16 13⅞ 51½ __2
Bork Warner York Int. 14 13½ 59 ¾ 51⅝
Time Inc. Temple Inland 34 20½ 68½ 50¾
REZULTATE MAI SLABE
Penn Cent. Sprague Tech. 15 7⅛ 20 12⅛
John Blair Advo Systems 6 4 12 ¾ 3⅞
Datapoint Intelogic Trace 3
8 2½ 18⅛ 3¾
Coca-Cola Coca-Cola Ent. 15 ½ 10½ 21¼ 14½
1. Atât Argonaut, cât ș� i American Ecology s-au desprins din Teledyne, ea

î�nsăș� i una dintre cele mai bune societăț�i pe acț�iuni din toate timpurile.
2. Achiziț�ionată de Tonka î�n octombrie 1987 pentru 49,50 dolari pe
acț�iune.
3. Companie cu probleme î�n timpul convertirii. Sunt note de pus la sub-
solul tabelului
Documentaț�ia trimisă acț�ionarilor î�n care se explică

realizarea convertirii este, de regulă, pregătită î�n grabă, in-
diferentă ș� i bagatelizată, dar e mai bună decât rapoartele
anuale obiș� nuite. Companiile de tip variaț�iuni pe aceeaș� i
temă sunt adesea prost î�nț� elese ș� i se bucură de puț� ină
atenț� ie din partea experț�ilor de pe Wall Street. Investitorii
primesc acț�iuni la compania nou-creată ca bonus sau divi-
dende pentru deț�inerea de acț�iuni la compania-mamă, iar
instituț�iile, mai ales, tind să ignore importanț�a acestor ac-
ț�iuni, considerându-le doar mărunț�iș� sau bani găsiț�i. Aces-
tea sunt semne prevestitoare favorabile pentru acț� iunile
companiilor variaț�iuni pe aceeaș� i temă.
Aceasta este o zonă fertilă pentru acț�ionarii amatori,
mai ales î�n cadrul febrei recente a fuzionărilor ș� i achiziț�ii-
lor. Companiile care sunt ț�intele preluărilor ostile se luptă
frecvent cu investitorii de tip raider prin vânzarea sau con-
vertirea diviziunilor, care devin apoi emiteri listate la bursă
pe cont propriu. Când o companie este preluată, părț�ile sale
sunt vândute adesea pe bani gheaț�ă ș� i devin ș� i ele, la rân-
dul lor, entităț�i separate î�n care se poate investi. Dacă auzi
de o variaț�iune pe aceeaș� i temă sau ț�i se trimit câteva acț�i-
uni la o companie creată recent, î�ncepe imediat să investi-
ghezi situaț�ia pentru a cumpăra mai multe. La o lună sau
două după crearea variaț�iunii, poț�i verifica dacă noii func-
ț�ionari ș� i directorii au investit masiv î�n acț�iuni. Acest lucru va
confirma că ș� i ei cred î�n ș� ansele de reuș� ită ale companiei.
Cele mai mari companii de tip variaț�iune pe aceeaș� i
temă au fost cele ș� apte „Baby Bell” create după divizarea
ATT: Ameritech, Bell Atlantic, Bell South, Nynex, Pacific
Telesis, Southwestern Bell ș� i US West. Î�n timp ce compa-
nia-mamă a obț�inut rezultate mediocre, câș� tigul mediu din
acț�iunile de la cele ș� apte companii nou-create a fost de 114%

din noiembrie 1983 până î�n octombrie 1988. Dacă adaugi
ș� i dividendele, venitul total este mai degrabă de 170%. Este
dublul pieț�ei ș� i depăș� eș� te majoritatea fondurilor mutuale
cunoscute, inclusiv pe cel administrat de subsemnatul.
Odată eliberate, cele ș� apte companii regionale au reuș� it
să-ș� i mărească ș� i câș� tigurile, să reducă din costuri ș� i să ob-
ț�ină profituri mai mari. Au primit toate afacerile de telefo-
nie locală ș� i regională, paginile aurii ș� i câte 50 de cenț�i din
fiecare dolar obț�inut din telefoanele interurbane generate
de ATT. Era o niș� ă extraordinară. Deja trecuseră printr-o
perioadă de cheltuieli masive pe echipamentele moderne,
prin urmare nu era nevoie să dilueze capitalul acț�ionarilor
prin vânzarea de acț�iuni suplimentare. Ș� i, pentru că aș� a este
natura umană, cele ș� apte Baby Bells au iniț�iat o concurenț�ă
serioasă î�ntre ele, dar ș� i î�ntre ele ș� i mândrul lor părinte, Ma
Bell. Î�ntre timp, Ma î�ncepea să-ș� i piardă monopolul asupra
afacerii sale extrem de profitabile cu î�nchirieri de echipa-
mente ș� i se confrunta cu o nouă concurenț�ă formată din
Sprint ș� i MCI, precum ș� i cu pierderi masive î�n operaț�iunile
informatice.
Investitorii care deț�ineau vechile acț�iuni ATT au avut 18
luni la dispoziț�ie pentru a hotărî� ce să facă. Puteau să vândă
acț�iunile ș� i să-ș� i ia de-o grijă cu toată harababura, puteau
să păstreze acț�iunile ATT ș� i fracț�iunile de acț�iuni de la noi-
le Baby Bells pe care le-au primit sau puteau să vândă acț�i-
unile de la compania-mamă ș� i să le păstreze doar pe cele
de la Baby Bells. Dacă s-au documentat bine, au vândut ac-
ț�iunile ATT, le-au păstrat pe cele de la Baby Bells ș� i au mai
ș� i adăugat câte ș� i-au putut permite să cumpere.
S-au trimis kilograme de materiale către cei 2,96 mi-

lioane de acț�ionari ATT î�n care li s-au explicat planurile
companiilor Baby Bells. Noile companii au descris exact ce
intenț�ionau să facă. Cei un milion de angajaț�i ai ATT ș� i ne-
număraț�ii furnizori au putut vedea ce se î�ntâmpla. Nu se
poate spune că avantajul amatorilor se limita la câț� iva
norocoș� i. De altfel, oricine avea telefon ș� tia că se făceau
schimbări majore. Eu m-am î�nscris î�n cursă, î�nsă implica-
rea mea a fost modestă – nu mi-am î�nchipuit niciodată că
niș� te companii conservatoare ca acestea puteau obț�ine re-
zultate atât de bune î�ntr-un timp atât de scurt.
(5) Nu Este Deținută de Instituții și Nici

Urmărită De Analiști
Dacă găseș� ti o companie care nu este deț�inută decât î�n mică
parte sau deloc de către instituț�ii, ai găsit un potenț�ial câș� -
tigător. Găseș� te o companie pe care nu a vizitat-o niciodată
vreun analist sau despre care niciun analist nu ar recu-
noaș� te că a auzit de ea ș� i ai găsit o dublă câș� tigătoare. Când
discut cu o companie care î�mi spune că ultimul analist a
trecut pe acolo î�n urmă cu trei ani, abia î�mi mai pot stăpâni
entuziasmul. Acest lucru se î�ntâmplă frecvent î�n cazul băn-
cilor, al firmelor financiare ș� i al companiilor de asigurări,
î�ntrucât există mii de astfel de î�ntreprinderi, iar bursa de
pe Wall Street monitorizează doar î�ntre 50 ș� i 100 dintre ele.
Sunt la fel de entuziasmat ș� i î�n privinț�a acț�iunilor altă-
dată populare la care profesioniș� tii au renunț�at, aș� a cum
mulț�i au renunț�at la companiile Chrysler ș� i Exxon când că-
zuseră foarte mult, chiar î�nainte ca ambele să î�nceapă să-ș� i
revină la normal.
Datele privind deț�inerea acț�iunilor de către instituț�ii

sunt disponibile la următoarele surse: Vicker’s Institutional
Holdings Guide, Nelson’s Directory of Investment Research
ș� i Spectrum Surveys, publicată de CDA Investment Techno-
logies. Chiar dacă aceste publicaț�ii nu sunt î�ntotdeauna uș� or
de găsit, poț�i obț�ine informaț�ii similare consultând Value
Line Investment Survey sau din rapoartele despre acț�iuni
ale S&P, cunoscute ș� i sub denumirea de tear sheets. Ambele
sunt furnizate zilnic de către agenț�ii de bursă obiș� nuiț�i.
(6) Circulă Zvonuri: Este Implicată în Deșeuri

Toxice și/sau Are Legături cu Mafia
Este greu să-ț�i imaginezi o industrie mai perfectă decât ges-
tionarea deș� eurilor. Dacă există ceva ce dezgustă mai mult
oamenii decât intestinele de animale, unsoarea ș� i uleiul
murdar, acelea sunt apele uzate ș� i deș� eurile toxice. De asta
m-am entuziasmat î�ntr-o zi când directorii firmei de colec-
tare a deș� eurilor menajere au venit să mă vadă la birou.
Sosiseră î�n oraș� pentru o convenț�ie privind deș� eurile mena-
jere echipaț�i cu standuri, diapozitive ș� i tot tacâmul – ima-
ginează-ț�i cât de atrăgătoare era toată treaba asta. Î�n orice
caz, î�n loc de obiș� nuitele cămăș� i albastre din bumbac cu
mânecă lungă pe care le văd zi de zi, purtau tricouri polo
pe care scria „Gunoi Menajer”. Cine ar purta asemenea tri-
couri î�n afară de echipa de bowling Gunoi Menajer? Aceș� tia
sunt genul de directori la care visez.
Aș� a cum ș� tii deja dacă ai cumpărat din ele, acț�iunile
Waste Management, Inc. au ajuns la o valoare de 100 de ori
mai mare decât cea iniț�ială.
Waste Management are ș� anse mai mari de reuș� ită chiar

decât Safety-Kleen, deoarece au două atuuri de neî�nchipuit:
deș� eurile toxice î�n sine ș� i Mafia. Toț�i cei care î�ș�i î�nchipuie
că Mafia conduce toate restaurantele italieneș� ti, chioș� curi-
le de ziare, spălătoriile, ș� antierele ș� i presele de măsline se
gândesc probabil că tot Mafia controlează ș� i industria co-
lectării deș� eurilor. Această insinuare fantastică a reprezen-
tat un avantaj extraordinar pentru primii cumpărători ai
acț�iunilor companiei Waste Management, care, ca de obicei,
erau evaluate la un preț� mai mic raportat la oportunitatea
reală.
Poate că zvonurile legate de implicarea Mafiei î�n gestio-
narea deș� eurilor au ț�inut la distanț�ă aceiaș� i investitori î�n-
grijoraț�i cu privire la participarea Mafiei î�n managementul
hotelurilor/cazinourilor. Î�ț�i mai aminteș� ti de temutele ac-
ț�iuni la cazinouri care se află acum pe listele de cumpărare
ale tuturor? Investitorii respectabili nu aveau voie să se
atingă de ele deoarece se presupunea că toate cazinourile
erau controlate de Mafie. Apoi câș� tigurile ș� i profiturile au
explodat, iar Mafia a dispărut din peisaj. Când Holiday Inn
ș� i Hilton au î�nceput să investească î�n industria cazinouri-
lor, dintr-odată nu mai era nicio problemă dacă deț�ineai
acț�iuni la cazinouri.
(7) Este Ceva Deprimant la Ea

Î�n această categorie, preferata mea este Service Corporation
International (SCI), care are ș� i o denumire plictisitoare. Pon-
tul mi-a fost oferit de George Vanderheiden, fost analist de
electronice la Fidelity, care a făcut o treabă minunată ca
administrator al Fondului Fidelity Destiny.
Un alt lucru, î�n afară de deș� eurile toxice, pe care Wall

Street preferă să-l ignore este mortalitatea. Iar SCI se ocu-
pă cu î�nmormântări.
Timp de mai mulț�i ani, reprezentanț�ii acestei firme cu
sediul î�n Houston au străbătut ț�ara î�n lung ș� i-n lat pentru a
cumpăra diverse case funerare locale de tipul afacerilor de
familie, la fel cum a făcut ș� i Gannett cu ziarele din oraș� ele
mici. SCI a devenit un fel de McBurial (McÎ�nmormântare).
A preluat companiile de pompe funebre active, care î�ngroa-
pă cel puț�in o duzină de oameni pe săptămână, ignorându-le
pe cele care î�nmormântau doar unul sau doi.
La ultima numărătoare, compania deț�inea 461 de case
funerare, 121 de cimitire, 76 de florării, 21 de centre de
fabricare ș� i furnizare a produselor funerare ș� i 3 centre de
distribuț�ie a sicrielor, prin urmare integrarea sa este pe
verticală. Momentul de glorie a fost î�nmormântarea lui
Howard Hughes.
Totodată, a fost ș� i iniț�iatoarea poliț�elor de asigurare
pentru î�nmormântare, un depozit î�n avans care a devenit
foarte popular. Acesta î�ț�i î�ngăduie să-ț�i plăteș� ti î�nmormân-
tarea ș� i sicriul acum, cât î�ncă î�ț�i permiț�i să o faci, pentru ca
familia să nu fie nevoită să suporte mai târziu cheltuielile.
Deș� i costurile se triplează până ajungi să ai nevoie de î�n-
mormântare, beneficiezi tot de vechile preț�uri. Este o afa-
cere extraordinară pentru familia celui decedat ș� i o afacere
ș� i mai bună pentru companie.
SCI î�ncasează imediat banii din vânzările serviciului de
asigurare, iar numerarul continuă să se acumuleze. Dacă
vinde î�n fiecare an poliț�e î�n valoare de 50 de milioane de
dolari, va acumula miliarde până va ajunge să organizeze
toate î�nmormântările. Î�n ultima vreme s-a extins dincolo de
propriile operaț�iuni, oferind poliț�e de asigurare ș� i altor

companii de pompe funebre. Î�n ultimii cinci ani, vânzările
pentru î�nmormântările aranjate din timp au urcat până la
40% pe an.
Din când î�n când, o poveste pozitivă este î�ncununată de
o lovitură de graț�ie extraordinară, o carte valoroasă care se
iveș� te pe neaș� teptate. Î�n cazul SCI, aceasta a avut loc atunci
când compania a î�ncheiat un acord foarte profitabil cu o
altă companie (American General), care a vrut să cumpere
proprietatea imobiliară de dedesubtul uneia dintre locaț�i-
ile SCI din Houston. Î�n schimbul dreptului de proprietate
asupra terenului, American General, care deț�inea 20% din-
tre acț�iunile SCI, a returnat toate acț�iunile companiei. Pe
lângă faptul că SCI a recuperat 20% dintre acț�iunile sale
gratuit, i s-a î�ngăduit ș� i să continue activitatea casei fune-
rare la vechea locaț�ie timp de doi ani până la deschiderea
unei noi case î�ntr-un alt loc din Houston.
Cel mai bun lucru la compania aceasta este că a fost
ocolită de majoritatea investitorilor profesioniș� ti timp de
mulț�i ani. Î�n ciuda performanț�elor incredibile, directorii
SCI au fost nevoiț�i să implore oamenii să le asculte poves-
tea. Asta a î�nsemnat că amatorii puteau să cumpere acț�iuni
la o companie câș� tigătoare, care are î�n evidenț�e o creș� tere
solidă a câș� tigurilor, la preț�uri mult mai mici decât ar plăti
pentru acț�iunile unei companii la modă dintr-o industrie
populară. Era o oportunitate perfectă – totul mergea bine,
vedeai cu ochii tăi ce se î�ntâmpla, câș� tigurile continuau să
crească, creș� terea a fost rapidă, iar datoriile aproape ine-
xistente –, î�nsă bursa de pe Wall Street a î�ntors capul.
Abia î�n 1986, SCI a câș� tigat un număr mare de urmăritori
î�n rândul instituț�iilor, care acum deț�in peste 50% dintre
acț�iuni, ș� i tot mai mulț�i analiș� ti au î�nceput să monitorizeze

compania. Aș� a cum era de aș� teptat, acț�iunile erau deja un
20-bagger î�nainte ca SCI să se bucure de î�ntreaga atenț�ie a
experț�ilor de pe Wall Street, dar de atunci a obț�inut perfor-
manț�e cu mult sub nivelul pieț�ei. Pe lângă povara deț�inerii
de către instituț�ii a unui număr mare de acț�iuni ș� i a moni-
torizării ample din partea agenț�ilor de bursă, compania a
avut de suferit î�n ultimii ani ș� i din cauza pătrunderii î�n in-
dustria sicrielor prin intermediul a două achiziț�ii care nu
au contribuit la mărirea profiturilor. Î�n plus, preț�ul pentru
cumpărarea unor case funerare ș� i cimitire de calitate a cres-
cut brusc, iar majorarea la nivelul poliț�elor de asigurare
pentru î�nmormântare nu s-a ridicat la nivelul aș� teptărilor.
(8) Este o Industrie Fără Creștere

Mulț�i oameni preferă să investească î�ntr-o industrie cu creș� -
tere mare, unde există multă miș� care ș� i mult zgomot. Eu nu.
Eu prefer să investesc î�ntr-o industrie cu creș� tere redusă,
cum ar fi cea a cuț�itelor ș� i furculiț�elor de plastic, î�nsă numai
dacă nu găsesc o industrie fără creș� tere, cum ar fi pompele
funebre. Acolo apar cele mai mari acț�iuni câș� tigătoare.
Nu găsesc nimic palpitant la o industrie palpitantă cu
creș� tere rapidă decât să văd cum scade preț�ul acț�iunilor.
Covoarele î�n anii 1950, electronicele î�n anii 1960, compute-
rele î�n anii 1980, toate au fost industrii palpitante cu creș� te-
re rapidă, î�n cadrul cărora numeroase companii mai mari
sau mai mici au ratat negreș� it menț�inerea prosperităț�ii pe
termen lung. Asta deoarece pentru fiecare produs dintr-o
industrie la modă există o mie de absolvenț�i ai MIT care
î�ncearcă să-ș� i dea seama cum să-l producă mai ieftin î�n
Taiwan. Imediat ce o companie de calculatoare proiectează
cel mai bun procesor de text din lume, alț�i zece rivali chel-
tuie 100 de milioane de dolari pentru a proiecta unul mai
bun care se va lansa pe piaț�ă î�n opt luni. Acest lucru nu se
î�ntâmplă ș� i cu capacele de sticlă, serviciile de cupoane de-
cupate, degresările ș� i lanț�urile moteliere.
SCI a fost ajutată de faptul că nu exista aproape nicio
creș� tere î�n industria funerară. Î�n ț�ara asta, creș� terea î�n sec-
torul pompelor funebre se face târâș� -grăpiș� cu numai 1%
pe an, un ritm prea lent pentru doritorii de acț�iune interesaț�i
de informatică. Dar este o industrie stabilă cu o bază de
clienț�i cât se poate de sigură.
Î� ntr-o industrie fără creș� tere, mai ales î�ntr-una plicti-
sitoare ș� i care supără lumea, concurenț�a nu reprezintă o
problemă. Nu trebuie să-ț�i aperi flancurile de potenț�iali
rivali, deoarece nimeni altcineva nu va fi interesat. Asta î�ț�i
oferă libertatea de a continua să te dezvolț�i, de a-ț�i creș� te
cota de piaț�ă, aș� a cum a făcut ș� i SCI cu î�nmormântările. SCI
deț�ine deja 5% din casele funerare din ț�ară ș� i nu-i opreș� te
nimeni să deț�ină 10 sau 15%. Absolvenț�ii Ș� colii Wharton
nu vor dori să intre î�n concurenț�ă cu SCI ș� i nu le poț�i spune
prietenilor tăi de la firmele bancare de investiț�ii că ai hotă-
rât să te specializezi pe curăț�area mizeriei unsuroase din
benzinării.
(9) Este de Nișă

Prefer să deț�in acț�iuni la o carieră de piatră locală decât la
Twentieth Century-Fox, deoarece o companie din domeniul
cinematografiei concurează cu alte companii din acelaș� i
domeniu, iar cariera de piatră este de niș� ă. Twentieth Cen-
tury-Fox a î�nț�eles lucrul acesta când a cumpărat Pebble
Beach ș� i cariera de piatră de sub ea.
Cu siguranț�ă este mai sigur să deț�ii o carieră de piatră

decât o afacere cu bijuterii. Î�n sectorul bijuteriilor concurezi
ș� i cu ceilalț�i bijutieri din localitate, din stat ș� i chiar de peste
hotare, deoarece turiș� tii pot cumpăra bijuterii de oriunde
pe care să le aducă acasă. Dar dacă deț�ii singura balastie-
ră din Brooklyn, deț�ii practic monopolul ș� i te bucuri ș� i de
protecț�ia oferită de lipsa de popularitate a carierelor de
piatră.
Iniț�iaț�ii o numesc industria „agregatelor”, dar nici denu-
mirea aceasta exaltată nu schimbă cu nimic faptul că pietre-
le, nisipul ș� i pietriș� ul sunt cât se poate de lipsite de valoare
prin natura lor. Acesta este paradoxul: amestecate, cele trei
se vând poate cu 3 dolari tona. La preț�ul unui pahar cu suc
de portocale poț�i să cumperi o jumătate de tonă de agrega-
te pe care, dacă ai o camionetă, poț�i să le duci acasă ș� i să le
trânteș� ti pe peluza casei.
Valoarea unei cariere de piatră constă î�n faptul că ni-
meni nu poate concura cu ea. Cel mai apropiat rival de la
două oraș� e distanț�ă nu î�ș�i va căra pietrele pe teritoriul tău,
deoarece costurile transportului i-ar î�nghiț� i tot profitul.
Oricât de bune ar fi pietrele din Chicago, niciun proprietar
al unei cariere de piatră din Chicago nu-ț�i va invada vreoda-
tă teritoriul din Brooklyn sau Detroit. Din cauza greutăț�ii
pietrelor, agregatele sunt o franciză exclusivistă. Nu trebu-
ie să plăteș� ti zece avocaț�i ca s-o aperi.
Nu am cuvinte pentru a accentua cât de valoroase sunt
francizele exclusiviste pentru o companie ș� i acț�ionarii ei.
Î�n prezent, Inco este cel mai mare producător de nichel din
lume ș� i va continua să fie cel mai mare producător ș� i î�n
50 de ani. La un moment dat, stăteam pe marginea unei
mine de cupru din Utah numită Bingham Pit ș� i, uitându-mă
î�n caverna aceea impresionantă, mi-am dat seama că niciun

om din Japonia sau din Coreea nu poate inventa o balastieră
Bingham.
Odată ce deț�ii o franciză exclusivistă î�n orice sector, poț�i
mări preț�urile. Î�n cazul carierelor de piatră, poț�i mări preț�ul
chiar sub nivelul la care proprietarul următoarei cariere
de piatră s-ar putea gândi să concureze cu tine. Ș� i el calcu-
lează preț�urile prin aceeaș� i metodă.
Î�n plus, poț�i obț�ine reduceri fiscale prin deprecierea
buldozerelor ș� i concasoarelor de piatră, plus o indemni-
zaț�ie pentru epuizarea resurselor minerale, la fel cum
primesc Exxon ș� i Atlantic Richfield pentru depozitele de
petrol ș� i gaze naturale. Nu î�mi pot imagina cum ai putea da
faliment cu o carieră de piatră. Deci, dacă nu-ț�i poț�i condu-
ce propria carieră de piatră, cea mai bună soluț�ie este să
cumperi acț�iuni la companii producătoare de agregate, cum
ar fi Vulcan Materials, Calmat, Boston Sand & Gravel, Dravo
ș� i Florida Rock. Când companiile mai mari, precum Mar-
tin-Marietta, General Dynamics sau Ashland, vând părț�i din
propriile î�ntreprinderi, î�ș�i păstrează î�ntotdeauna carierele
de piatră.
Eu mereu caut niș� e. Compania perfectă trebuie să aibă
una. Warren Buffett a î�nceput cu achiziț�ionarea unei fabrici
de textile din New Bedford, Massachusetts, dar ș� i-a dat
seama curând că nu era o afacere de niș� ă. A obț�inut rezul-
tate proaste cu materialele textile, dar ulterior a câș� tigat
miliarde de dolari pentru acț�ionarii lui investind î�n niș� e.
A fost unul dintre primii care a observat valoarea ziarelor
ș� i posturilor de televiziune care dominau pieț�ele majore,
î�ncepând cu Washington Post. Î�n baza aceluiaș� i raț�iona-
ment, am cumpărat ș� i eu cât de multe acț�iuni am putut la
Affiliated Publications, care deț�ine ziarul local The Boston

Globe. Î�ntrucât Globe î�ncasează 90% dintre veniturile obț�i-
nute din anunț�urile publicitare tipărite î�n Boston, cum ar
putea Globe să iasă î�n pierdere?
The Globe deț�ine o niș� ă, iar Times Mirror Company are
mai multe, inclusiv Los Angeles Times, Newsday, Hartford
Courant ș� i Baltimore Sun. Gannett deț�ine 90 de cotidiene,
iar majoritatea sunt singurele cotidiene mari din oraș� . In-
vestitorii care au descoperit, la î�nceputul anilor 1970, avan-
tajele francizelor exclusiviste de ziare ș� i televiziune prin
cablu au fost răsplătiț�i cu mai multe 10-bagger, pe măsură ce
acț�iunile din sectorul televiziunii prin cablu ș� i al mass-me-
diei au căpătat popularitate pe Wall Street.
Orice reporter, director de publicitate sau editor care
lucra la Washington Post ar fi putut să vadă profiturile ș� i
câș� tigurile ș� i să î�nț�eleagă valoarea niș� ei. Un trust de presă
este o afacere extraordinară din mai multe motive.
Companiile de medicamente ș� i substanț�e chimice deț�in
niș� e – produse pe care nimeni nu are permisiunea să le facă.
Celor de la SmithKline le-a luat ani buni până să obț�ină bre-
vetul pentru Tagamet. După aprobarea unui brevet, toate
companiile rivale, cu miliardele lor de dolari î�n cercetări,
nu au cum să invadeze acel teritoriu. Trebuie să inventeze
un medicament nou, să dovedească faptul că este diferit ș� i
apoi să treacă prin trei ani de teste clinice î�nainte ca guver-
nul să le permită să-l vândă. Trebuie să dovedească, de altfel,
că medicamentul nu ucide ș� obolanii-cobaii ș� i se pare că ma-
joritatea medicamentelor chiar î�i ucid.
Sau poate cobaii nu sunt la fel de sănătoș� i cum erau pe
vremuri. Dacă mă gândesc bine, la un moment dat am făcut
bani din acț�iuni î�n sectorul cobailor – Charles River Breeding

Labs. Iată o altă afacere dezagreabilă pentru toț�i.
Companiile chimice au niș� e î�n pesticide ș� i erbicide. Nu
este mai uș� or să primeș� ti aprobare pentru o otravă decât
pentru un remediu medical. După ce primeș� ti brevetul ș� i
acordul guvernului pentru comercializarea unui pesticid
sau erbicid, te-ai ales cu o maș� ină de făcut bani. Î�n prezent,
Monsanto deț�ine mai multe.
Mărcile bine cunoscute, precum Robitussin sau Tyle-
nol, Coca-Cola sau Marlboro, sunt aproape la fel de bune ca
niș� ele. Costă o avere să câș� tigi î�ncrederea publicului î�ntr-o
băutură răcoritoare sau un sirop de tuse. Î�ntregul proces
durează ani de zile.
(10) Oamenii Trebuie să Cumpere în Mod Repetat

Produsele
Prefer să investesc î�ntr-o companie care produce medica-
mente, băuturi răcoritoare, lame de ras sau ț�igări decât
î�ntr-una care produce jucării. Î�n industria jucăriilor poț�i
face o păpuș� ă minunată pe care să ș� i-o dorească orice co-
pil, î�nsă orice copil primeș� te doar una. După nouă luni,
produsul respectiv este eliminat de pe rafturi pentru a face
loc celei mai noi păpuș� i pe care ș� i-o doreș� te orice copil –
fabricată de altă companie.
De ce să-ț�i asumi riscuri cu afaceri schimbătoare când
ai la dispoziț�ie atâtea î�ntreprinderi statornice?
(11) Utilizează Tehnologia

Î�n loc să investeș� ti î�n companii de calculatoare care se chi-
nuie să supravieț�uiască î�ntr-un război permanent al preț�u-
rilor, de ce să nu investeș� ti î�ntr-o companie care are de
câș� tigat de pe urma războiului preț�urilor – cum ar fi Auto-
matic Data Processing? Pe măsură ce calculatoarele se
ieftinesc, Automatic Data î�ș�i poate face treaba cu costuri
reduse, mărindu-ș� i astfel profiturile. Sau, î�n loc să investeș� ti
î�ntr-o companie care produce scanere automate, de ce să
nu investeș� ti î�n supermarketuri care instalează scanerele?
Dacă un scaner ajută supermarketul să reducă măcar cu
3% costurile, asta ar putea î�nsemna chiar o dublare a câș� -
tigurilor companiei.
(12) Persoanele din Interiorul Companiei au

Cumpărat Acțiuni
Nu există niciun pont mai bun pentru succesul probabil al
unor acț�iuni decât faptul că oamenii care lucrează î�n com-
panie î�ș�i investesc propriii bani î�n ea. Î�n general, persoane-
le din interiorul corporaț�iilor mai mult vând, iar de obicei
vând 2,3 acț�iuni pentru fiecare acț�iune pe care o cumpără.
După scăderea de 1.000 de puncte din august până î�n oc-
tombrie 1987, era liniș� titor să descoperi că î�n mai toate
companiile se cumpărau patru acț�iuni pentru fiecare acț�iu-
ne vândută. Măcar nu î�ș�i pierduseră î�ncrederea.
Când oamenii din interior cumpără ca nebunii, poț�i fi
sigur că, î�n orice caz, compania nu va da faliment î�n urmă-
toarele ș� ase luni. Î�n cazul î�n care au cumpărat persoane din
interior, pun pariu că nu au existat nici măcar trei companii
î�n istorie care să fi dat faliment î�n viitorul apropiat.
Pe termen lung, mai există un beneficiu important. Când

managementul deț�ine acț�iuni, răsplătirea acț�ionarilor de-
vine o prioritate, pe când, atunci când managementul doar
primeș� te un salariu, mărirea salariilor devine o prioritate.
Î�ntrucât companiile mai mari tind să-ș� i plătească mai bine
directorii, salariaț�ii corporatiș� ti tind î�n mod firesc să extindă
afacerea cu orice cost, adesea î�n detrimentul acț�ionarilor.
Acest lucru se î�ntâmplă mai rar când persoanele î�n funcț�ii
de conducere au investit masiv î�n acț�iuni.
Deș� i este un gest frumos ca un CEO sau un preș� edinte
corporatist cu salariu de milioane de dolari să cumpere câ-
teva mii de acț�iuni ale companiei, are o importanț�ă mai mare
dacă achiziț�iile au fost făcute de angajaț�ii din funcț�ii mai
mici. Dacă vezi că un om cu un salariu anual de 45.000 de
dolari cumpără acț�iuni î�n valoare de 10.000 de dolari, poț�i
fi sigur că este un vot important de î�ncredere. De asta pre-
fer să găsesc companii î�n care ș� apte vicepreș� edinț�i cumpă-
ră fiecare câte 1.000 de acț�iuni decât î�n care preș� edintele
cumpără 5.000.
Dacă preț�ul acț�iunilor scade după ce au cumpărat per-
soanele din interiorul companiei, astfel î�ncât ai ș� ansa să le
cumperi mai ieftin decât ele, cu atât mai bine pentru tine.
Este uș� or să ț�ii evidenț�a achiziț�iilor din interiorul com-
paniei. De fiecare dată când un funcț�ionar sau un director
cumpără sau vinde acț�iuni, trebuie să declare tranzacț�ia
prin Formularul 4, care se trimite Comisiei pentru Bursă ș� i
Valori Mobiliare î�n vederea î�nș� tiinț�ării ei. Diverse servicii
de buletine informative, inclusiv Vicker’s Weekly Insider
Report ș� i The Insiders, ț�in evidenț�a acestor declaraț�ii. In-
formaț�iile se găsesc ș� i î�n Barron’s, The Wall Street Journal
ș� i Investor’s Daily. Multe ziare locale de afaceri prezintă
tranzacț�iile interne din companiile locale – ș� tiu că Boston

Business Journal are o rubrică de acest fel. Informaț�iile î�ț�i
pot fi furnizate ș� i de agentul tău de bursă sau pot fi găsite
la biblioteca locală, dacă este abonată la buletinele infor-
mative. Există, de asemenea, un tabel cu vânzările ș� i cum-
părările interne de acț�iuni ș� i î�n publicaț�ia Value Line.
(Vânzările interne nu î�nseamnă nimic, ș� i este prostesc să
reacț�ionezi la ele. Dacă o acț�iune ar urca de la 3 la 12 dolari
ș� i nouă funcț�ionari ar vinde, aș� da atenț�ie acestui lucru,
mai ales dacă ș� i-ar vinde majoritatea acț�iunilor. Dar î�ntr-o
situaț�ie obiș� nuită, vânzările interne nu reprezintă un semn
automat al unei probleme î�n cadrul companiei. Există multe
motive pentru care funcț�ionarii ș� i-ar putea vinde acț�iunile.
Poate au nevoie de bani să plătească taxele de ș� colarizare
ale copiilor, să-ș� i ia o casă nouă sau să achite o datorie. Poate
s-au gândit să-ș� i diversifice acț�iunile ș� i să cumpere ș� i din
altă parte. Î�nsă există un singur motiv pentru care angajaț�ii
cumpără acț�iuni la compania lor: cred că preț�ul acț�iunilor
este subevaluat ș� i că î�n cele din urmă va creș� te.)
(13) Compania își Răscumpără Acțiunile

Răscumpărarea acț�iunilor este cea mai simplă ș� i mai bună
modalitate prin care o companie î�ș�i poate remunera inves-
titorii. Dacă o companie are î�ncredere î�n viitorul ei, de ce
să nu investească î�n ea î�nsăș� i, la fel ca acț�ionarii? Anunț�ul
unor răscumpărări masive de acț�iuni de la o mulț�ime de
companii a î�ntrerupt prăbuș� irea multora dintre ele pe 20 oc-
tombrie 1987 ș� i a stabilizat piaț�a î�n momentul î�n care pa-
nica atinsese apogeul. Pe termen lung, aceste răscumpărări
nu au cum să nu fie rentabile pentru investitori.
Când sunt cumpărate de compania î�n cauză, acț�iunile

sunt scoase din circulaț�ie, reducând numărul de acț�iuni de
pe piaț�ă. Acest lucru poate avea un efect magic asupra câș� -
tigurilor pe acț�iune, care la rândul lor au un efect magic
asupra preț�ului acț�iunilor. Dacă o companie î�ș�i răscumpă-
ră jumătate dintre acț�iuni, iar câș� tigurile totale se menț�in
la fel, câș� tigurile pe acț�iune se dublează. Puț�ine companii ar
putea obț�ine acest rezultat prin reducerea costurilor sau
vânzarea mai multor fleacuri.
Exxon a tot răscumpărat acț�iuni de-a lungul timpului,
deoarece este mai uș� or decât să foreze după petrol. Poate
că pe cei de la Exxon î�i costă 6 dolari pe baril să găsească
petrol, dar dacă fiecare dintre acț�iunile companiei repre-
zintă 3 dolari pe baril î�n active petroliere, atunci retrage-
rea acț�iunilor are acelaș� i efect ca descoperirea de petrol î�n
valoare de 3 dolari pe podeaua Bursei de Valori din New York.
Până de curând, aproape că nimeni nu auzise de această
practică î�nț�eleaptă. Î�n anii 1960, International Dairy Queen
a fost unul dintre pionierii răscumpărării acț�iunilor, dar au
mai fost câteva companii care i-au urmat exemplul. Repre-
zentanț�ii î�ncântătoarei Crown, Cork, and Seal răscumpără
anual acț�iuni de 20 de ani. Nu plătesc niciodată dividende
ș� i nu fac niciodată achiziț�ii neprofitabile, dar prin reduce-
rea acț�iunilor aflate î�n circulaț�ie s-au bucurat de un impact
maxim la nivel de câș� tiguri. Dacă situaț�ia continuă, î�ntr-o
bună zi vor fi o mie de acț�iuni Crown, Cork, and Seal – î�n
valoare de 10 milioane de dolari fiecare.
La Teledyne, preș� edintele Henry E. Singleton se oferă
periodic să cumpere acț�iunile la un preț� mai mare decât cel
oferit la bursă. Când Teledyne vindea acț�iuni cu 5 dolari,
plătea poate 7 dolari, iar când acț�iunile costau 10 dolari,
plătea 14 dolari ș� i aș� a mai departe. Î�n tot acest timp, le-a
oferit acț�ionarilor ș� ansa de a se alege cu o primă de toată
frumuseț�ea. Această demonstraț�ie practică a î�ncrederii com-
paniei Teledyne î�n ea î�nsăș� i este mai convingătoare decât
adjectivele din raportul anual.
Alternativele obiș� nuite ale răscumpărării acț�iunilor sunt:
(1) creș� terea dividendelor, (2) dezvoltarea unor produse
noi, (3) iniț�ierea unor operaț�iuni noi ș� i (4) realizarea unor
achiziț�ii. Gillette a î�ncercat să le facă pe toate patru, cu ac-
cent pe ultimele trei. Gillette are o afacere extrem de profi-
tabilă cu lame de ras care ș� i-a redus treptat dimensiunile
pe măsură ce a acumulat operaț�iuni mai puț�in profitabile.
Dacă î�ntreprinderea ș� i-ar fi răscumpărat periodic acț�iunile
ș� i ș� i-ar fi mărit dividendele î�n loc să-ș� i direcț�ioneze capi-
talul către cosmetice, articole de toaletă, pixuri, brichete,
ondulatoare, blendere, produse de birotică, periuț�e de dinț�i,
produse pentru î�ngrijirea părului, ceasuri digitale ș� i multe
alte devieri, acț�iunile ar putea valora acum peste 100 de
dolari, î�n loc de 35 de dolari. Î� n ultimii cinci ani, Gillette a
revenit pe drumul cel bun prin eliminarea operaț�iunilor î�n
pierdere ș� i evidenț�ierea sectorului său de bază, cu articole
pentru bărbierit, prin care domină piaț�a.
Inversul răscumpărării acț�iunilor este adăugarea mai
multor acț�iuni, numită ș� i diluare. International Harvester, î�n
prezent Navistar, a vândut milioane de acț�iuni suplimenta-
re pentru a strânge bani să supravieț�uiască unei crize fi-
nanciare provocate de falimentul afacerii cu echipamente
agricole (vezi graficul). Dacă î�ț�i aminteș� ti, Chrysler a pro-
cedat exact invers – a răscumpărat acț�iuni ș� i certificate cu
opț� iune, micș� orând numărul de acț� iuni î�n circulaț� ie pe
măsură ce afacerea se punea pe picioare (vezi graficul).
Navistar este din nou o companie profitabilă, dar, din cauza

diluării extraordinare, câș� tigurile au un impact minim, iar
acț�ionarii nu beneficiază î�ncă î�n mod semnificativ de pe
urma recuperării.
COMPANIA CEA MAI BUNĂ DINTRE TOATE

Dacă ar fi să-mi imaginez o singură î�ntreprindere minuna-
tă care să combine cele mai proaste elemente specifice
companiilor Waste Management, Pep Boys, Safety-Kleen,
carierelor de piatră ș� i capacelor de sticlă, aceea ar fi Cajun
Cleansers. Cajun Cleansers se dedică activităț�ii plictisi-
toare a î�ndepărtării petelor de mucegai de pe mobilier, de
pe cărț�i rare ș� i draperii, care au căzut victime umidităț� ii
subtropicale. Este o variaț�iune recentă pe aceeaș� i temă a
companiei Louisiana BayouFeedback.
Sediul său este localizat pe braț�ele moarte ale unui râu
din statul Louisiana, iar pentru a ajunge acolo trebuie să
schimbi avionul de două ori ș� i să plăteș� ti o camionetă care
să te transporte de la aeroport. Niciun analist din New York
sau Boston nu a vizitat vreodată Cajun Cleansers ș� i nicio in-
stituț�ie nu a cumpărat nici măcar o singură acț�iune.
Dacă aduci î�n discuț�ie compania Cajun Cleansers la un
cocteil, te vei trezi curând că vorbeș� ti singur. Tuturor celor
prezenț�i li se pare o denumire ridicolă.
Extinzându-se rapid î�n zona braț�elor moarte de râu ș� i a
Munț�ilor Ozark, Cajun Cleansers a avut vânzări incredibile.
Aceste vânzări se vor accelera curând, deoarece compania
tocmai a primit brevetul pentru un nou gel care î�ndepăr-
tează tot felul de pete de pe haine, mobilă, covoare, gresie,
faianț�ă ș� i chiar pereț�ii laterali de aluminiu (la case). Breve-
tul le oferă celor de la Cajun niș� a pe care o căutau.
Compania plănuieș� te să ofere ș� i asigurări pe viaț�ă pen-

tru milioane de americani, care pot plăti î�n avans pentru î�n-
depărtarea garantată a viitoarelor pete care ar putea apărea.
Î�n curând va face o avere din venituri din afara bilanț�ului.
Nicio revistă cunoscută, î�n afara celor care cred că Elvis
î�ncă trăieș� te, nu a menț�ionat compania Cajun ș� i noul său
brevet. Acț�iunile au avut un preț� iniț�ial de 8 dolari la o ofertă
publică de acum ș� apte ani, care a crescut curând până la 10
dolari. La acest preț� , directorii corporatiș� ti importanț�i au
cumpărat cât de multe acț�iuni ș� i-au putut permite.
Eu am auzit de Cajun de la o rudă î�ndepărtată care jură
că este singura modalitate de a curăț�a mucegaiul de pe ge-
cile de piele lăsate prea mult timp î�n dulapuri cu igrasie.
M-am documentat puț�in ș� i am descoperit că, î�n ultimii patru
ani, Cajun a î�nregistrat o creș� tere a câș� tigurilor de 20%, că
nu a avut niciodată un trimestru î�n pierdere, că nu are nicio
datorie pe bilanț� ș� i că s-a descurcat bine la ultima recesiune.
Am vizitat compania ș� i am aflat că orice crustaceu instruit
ar putea supraveghea fabricarea gelului.
Cu o zi î�nainte de a decide să cumpăr acț�iuni la Cajun
Cleansers, renumitul economist Henry Kaufman a prezis
că ratele dobânzilor vor creș� te, iar apoi preș� edintele Re-
zervei Federale a alunecat pe culoarul unei săli de bowling
ș� i s-a lovit la spate, ambele evenimente ducând la o scăde-
re a pieț�ei cu 15%, care a afectat ș� i Cajun Cleansers. Eu am
cumpărat acț�iunile cu 7,5 dolari, un preț� cu 2,5 dolari mai
mic decât cel plătit de directori.
Cam aceasta este situaț�ia la Cajun Cleansers. Nu mă ciupi.
Visez.
9
Acțiuni pe care le-aș evita
Dacă ar fi să evit un singur pachet de acțiuni, l-aș evita

pe cel mai la modă din industria cea mai la modă, cel care se
bucură de cea mai favorabilă reclamă, cel despre care aude
orice investitor î�n maș� ina folosită î�n comun sau î�n trenul
cu care face naveta – ș� i, cedând presiunii sociale, cumpără
acț�iunile.
Preț�ul acț�iunilor la modă poate creș� te rapid, de obicei
fără să ț�ină cont de criteriile de valoare cunoscute, î�nsă,
cum nu se sprijină decât pe speranț�ă ș� i nimic altceva, sca-
de la fel de rapid. Dacă nu te pricepi să vinzi acț�iuni la modă
(iar faptul că le-ai cumpărat este un indiciu că nu te vei
pricepe), vei vedea cum profiturile tale se vor transforma
î�n pierderi, pentru că, atunci când preț�ul scade, nu va scă-
dea lent ș� i nici nu este probabil să se oprească la nivelul la
care ai cumpărat tu.
Uită-te la graficul pentru Home Shopping Network, cu
acț�iuni la modă recente din industria la modă a teleshop-
pingului, care î�n 16 luni a trecut de la 3 la 47 de dolari, apoi
la 3½ dolari (ajustat la fracț�ionări). A fost un lucru nemai-
pomenit pentru oamenii care au spus adio ș� i au vândut la
47 de dolari, dar cum rămâne cu oamenii care au urcat la

bord la 47 de dolari, când acț�iunile erau cel mai î�n vogă?
Unde erau câș� tigurile, profiturile, perspectivele de viitor?
Această investiț�ie era la fel de sigură ca un joc la ruletă.
Bilanț�ul se deteriora rapid (compania se î�ndatora pen-
tru a cumpăra posturi de televiziune), erau probleme cu
telefoanele ș� i a î�nceput să apară ș� i concurenț�a. La urma ur-
mei, câte lănț�iș� oare de zirconiu pot să poarte oamenii?
Deja am menț�ionat diverse industrii la modă care au

căzut de la î�nălț�ime. Casele mobile, ceasurile digitale ș� i or-
ganizaț�iile pentru î�ngrijirea sănătăț�ii au fost toate industrii
la modă î�n care aș� teptările febrile au î�nvăluit aritmetica î�n
ceaț� ă. Chiar î�n momentul î�n care analiș� tii prezic pentru
totdeauna rate ale creș� terii formate din două cifre, indus-
tria intră î�n declin.
Dacă ar trebui să trăieș� ti din profiturile investiț�iilor î�n
cele mai la modă acț�iuni din fiecare industrie la modă care
apare, î�n curând ai deveni asistat social.
Nu a existat o industrie mai î�n vogă decât cea a moche-
telor. Când eram copil, fiecare gospodină din America î�ș�i
dorea să aibă mochetă pe jos, din perete î�n perete. Cineva
a inventat un nou procedeu de legare a fibrelor care a re-
dus drastic cantitatea de fibre folosită la fabricarea unui
covor, iar altcineva a automatizat războaiele de ț�esut, astfel
că preț�urile au scăzut de la 28 dolari pe metru la 4 dolari
pe metru. Noile covoare convenabile au fost puse î�n ș� coli,
birouri, aeroporturi ș� i milioane de case din toate suburbii-
le naț�iunii.
Parchetul din lemn era odinioară mai ieftin decât mo-
chetele, dar acum mochetele erau mai ieftine, drept pentru
care î�nalta societate a trecut de la mochete la parchet de
lemn, iar oamenii de rând au trecut de la parchet de lemn
la mochete. Vânzările de mochete au crescut dramatic, iar
cei cinci sau ș� ase mari producători câș� tigau mai mulț�i bani
decât puteau cheltui ș� i se dezvoltau î�ntr-un ritm uimitor.
Acela a fost momentul î�n care analiș� tii au î�nceput să le
spună agenț�ilor de bursă că boomul economic al mochete-
lor avea să dureze o veș� nicie, agenț�ii de bursă le-au spus
clienț�ilor, iar clienț�ii au cumpărat acț�iuni la companiile
producătoare de mochete. Î�n acelaș� i timp, celor cinci sau

ș� ase producători mari li s-au alăturat î�ncă vreo două sute
de concurenț�i noi, iar toț�i se luptau pentru clienț�i prin scă-
derea preț�urilor, astfel că nimeni nu a mai făcut niciun ban
din afacerea cu mochete.
Industriile la modă ș� i cele cu creș� tere rapidă atrag mulț�i
oameni deș� tepț�i care vor să intre î�n afaceri. Antreprenorii
ș� i investitorii de capital de risc î�ș�i pierd nopț�ile gândindu-se
cum să intre î�n acț�iune cât mai repede posibil. Dacă ai o
idee infailibilă, dar nicio modalitate de a o proteja printr-un
brevet sau o niș� ă, de î�ndată ce obț�ii succesul, vei fi nevoit
să te fereș� ti de imitatori. Î�n afaceri, imitaț�ia este cea mai
sinceră formă de atac.
Î�ț�i aminteș� ti ce s-a î�ntâmplat cu disk drive-urile? Ex-
perț�ii spuneau că această industrie palpitantă avea să î�nre-
gistreze o creș� tere de 52% pe an – ș� i aveau dreptate, chiar
aș� a a fost. Dar cu 30 sau 35 de rivali î�ngrămădindu-se să
participe ș� i ei la acț�iune, nu s-au mai obț�inut profituri.
Î� ț�i aminteș� ti de serviciile petroliere? Era de ajuns să
scrii „petrol” pe un prospect, ș� i oamenii deja cumpărau
acț� iunile, chiar dacă singurul serviciu care le era familiar
consta î�n verificarea uleiului de sub capotă.
Î�n 1981, am participat la dineul organizat la î�ncheierea
unei conferinț�e î�n domeniul energetic din Colorado, unde
oratorul principal era Tom Brown. Tom Brown era princi-
palul proprietar ș� i CEO al Tom Brown, Inc., o companie de
succes î�n domeniul serviciilor petroliere, care vindea la
vremea respectivă acț�iunile cu 50 de dolari bucata. Dom-
nul Brown a menț�ionat că o cunoș� tinț�ă de-ale sale s-a lău-
dat că a vândut acț�iunile î�n lipsă (pariind că preț�ul avea
să scadă), după care domnul Brown a făcut următoarea
observaț�ie psihologică: „Probabil urăș� ti banii de vinzi î�n

lipsă acț�iunile mele. Î�ț�i vei pierde maș� ina ș� i casa ș� i vei fi
nevoit să mergi gol puș� că la petrecerea de Crăciun”. Dom-
nul Brown s-a amuzat repetându-ne povestea asta, dar î�n
următorii patru ani preț�ul acț�iunilor chiar a scăzut de la 50
la 1 dolar. Cunoș� tinț�a care vânduse acț�iunile î�n lipsă a fost
probabil î�ncântată de averea pe care a făcut-o. Dacă a tre-
buit să meargă cineva gol puș� că la petrecerea de Crăciun,
aceia au fost acț�ionarii obiș� nuiț�i pe termen lung. Ar fi putut
să evite această soartă dacă ar fi ignorat cele mai la modă
acț�iuni din această industrie la modă sau măcar dacă s-ar
fi documentat î�nainte. Nu era nimic de capul companiei
Tom Brown, Inc. decât niș� te echipamente de foraj inutile,
niș� te suprafeț�e cu rezerve dubioase de petrol ș� i gaze natu-
rale, niș� te datorii impresionante ș� i un bilanț� prost.
Nu a existat niciodată o societate pe acț�iuni mai la modă
decât Xerox î�n anii 1960. Fotocopierea era o industrie fa-
buloasă, iar Xerox deț�inea controlul asupra î�ntregului pro-
ces. „A xeroxa” a devenit un verb, lucru care ar fi trebuit să
fie o turnură pozitivă. Mulț�i analiș� ti aș� a au crezut. Au pre-
supus că Xerox avea să crească la infinit când acț�iunile se
vindeau cu 170 de dolari î�n 1972, dar apoi au pătruns î�n
industrie japonezii, IBM ș� i Eastman Kodak. Î�n scurt timp
s-au adunat 20 de firme care făceau copii frumoase ș� i uscate,
spre deosebire de cele originale, care erau umede. Xerox
s-a speriat ș� i a cumpărat niș� te afaceri care nu aveau nicio
legătură cu activitatea sa ș� i pe care nu a ș� tiut cum să le
conducă, iar valoarea acț�iunilor a scăzut cu 84%. Mai multe
firme concurente au avut parte cam de aceeaș� i soartă.
Fotocopierea a fost o industrie respectabilă timp de două

decenii ș� i nu a existat niciodată o scădere a cererii, î�nsă com-
paniile de aparate de copiat nu au câș� tiguri strălucite.
Compară rezultatele lamentabile ale acț�iunilor Xerox
cu cele ale firmei Philip Morris, o companie care vinde ț�i-
gări – o industrie cu creș� tere negativă î�n Statele Unite. Î�n
ultimii cincisprezece ani, preț�ul acț�iunilor Xerox a scăzut
de la 160 la 60 de dolari, î�n timp ce preț�ul acț�iunilor Philip
Morris a crescut de la 14 la 90 de dolari. An de an, Philip
Morris î�ș�i măreș� te câș� tigurile prin extinderea cotei de piaț�ă
peste hotare, prin mărirea preț�urilor ș� i reducerea costuri-
lor. Datorită denumirilor de marcă – Marlboro, Virginia
Slims, Benson & Hedges, Merit etc. –, Philip Morris ș� i-a gă-
sit niș� a. Industriile cu creș� tere negativă nu atrag cârduri de
concurenț�i.
ATENȚIE LA URMĂTOAREA SENZAȚIE

Alte acț�iuni pe care le-aș� evita sunt acț�iunile la o companie
care a fost promovată ostentativ ca fiind noul IBM, noul
McDonald’s, noul Intel sau noul Disney etc. Din experienț�a
mea, ș� tiu că următoarea senzaț�ie nu este aproape nicioda-
tă aș� a cum se prezice – nici pe Broadway, nici pe lista celor
mai vândute cărț�i, nici î�n cadrul Asociaț�iei Naț�ionale de
Baschet, nici pe Wall Street. De câte ori ai auzit că un anu-
mit jucător se presupune a fi noul Willie Mays sau că un
anumit roman se presupune a fi noul Moby Dick, ca mai
apoi să vezi că cel dintâi este eliminat din echipă, iar cel
de-al doilea î�ncepe să se vândă discret la preț� redus? Ș� i ac-
ț�iunile urmează un curs asemănător.
De fapt, când cineva proclamă că o acț�iune este urmă-

toarea senzaț�ie, marchează adesea sfârș� itul prosperităț�ii
nu numai pentru imitator, ci ș� i pentru originalul cu care
este comparat. Când alte companii IT au fost numite „noul
IBM”, puteai să bănuieș� ti că IBM-ul avea să î�ntâmpine vre-
muri grele ș� i chiar aș� a s-a î�ntâmplat. Î� n ziua de azi, majo-
ritatea companiilor IT î�ncearcă să nu devină noile IBM, ceea
ce ar î�nsemna că vin vremuri mai bune ș� i pentru firma
aceasta î�mpovărată.
După ce Circuit City Stores (fostul Wards) a devenit un
comerciant cu amănuntul de succes î�n domeniul electro-
nic, a urmat un ș� ir î�ntreg de „noi senzaț�ii”, inclusiv First
Family, Good Guys, Highland Superstores, Crazy Eddie ș� i
Fretters. Circuit City ș� i-a î�mpătrit valoarea din 1984, când
a fost listată la Bursa de Valori din New York, evitând cumva
blestemul companiei IBM, î�n timp ce restul „noilor senzaț�ii”
au pierdut î�ntre 59 ș� i 96% din valoarea iniț�ială.
Noul Toys „R” Us a fost Child World, care s-a poticnit ș� i
el, iar noul Price Club a fost Warehouse Club, care nici el nu
s-a descurcat mai bine.
EVITĂ „DIVERSIÎNRĂUTĂȚIRILE”
Î�n loc să-ș� i răscumpere acț�iunile sau să mărească dividen-
dele, companiile profitabile preferă adesea să risipească
banii pe achiziț�ii prosteș� ti. Un om care „diversiî�nrăutăț�eș� -
te” cu pasiune caută marfă care este (1) supraevaluată ca
preț� ș� i (2) total de neî�nț�eles pentru el. Î�n acest fel asigură o
maximizare a pierderilor.
O dată la două decenii, corporaț�iile par să alterneze
„diversiî�nrăutăț�irea” frenetică (când se cheltuie miliarde
de dolari pe achiziț�ii palpitante) cu restructurarea freneti-

că (când achiziț�iile care nu mai sunt palpitante se vând la
un preț� mai mic decât cel iniț�ial de cumpărare). La fel se
î�ntâmplă ș� i cu oamenii care î�ș�i cumpără bărci.
Aceste episoade frecvente de achiziț�ii regretate, urma-
te de vânzări ș� i alte achiziț�ii regretate, ar putea fi aclamate
ca un tip de bani transferaț�i de la acț�ionarii corporaț�iei
mari ș� i bogate î�n lichidităț�i la acț�ionarii entităț�ii mai mici
care este preluată, deoarece marile corporaț�ii plătesc dese-
ori mai mult decât trebuie. Nu am î�nț�eles niciodată motivul
din spatele î�ntregii chestiuni, poate doar că managerilor
corporaț�iilor li se pare mai palpitant să preia companii mai
mici, oricât de scumpe ar fi ele, decât să răscumpere acț�iuni
sau să trimită prin poș� tă cecuri pentru dividende, deoarece
acestea din urmă nu necesită niciun strop de imaginaț�ie.
Poate că psihologii ar trebui să analizeze acest fapt.
Unele corporaț�ii, la fel ca unii indivizi, pur ș� i simplu nu su-
portă prosperitatea.
Din punctul de vedere al unui investitor, singurele două
avantaje ale „diversiî�nrăutăț�irii” sunt deț�inerea unor acț�i-
uni ale companiei care este achiziț�ionată sau găsirea unor
oportunităț�i de redresare printre victimele „diversiî�nrău-
tăț�irii” care au decis să se restructureze.
Există atât de multe exemple de „diversiî�nrăutăț�ire”
î�ncât nici nu ș� tiu de unde să î�ncep. Mobil Oil s-a „diversiî�n-
răutăț�it” la un moment dat prin cumpărarea firmei Marcor
Inc. Una dintre afacerile companiei Marcor era un magazin
de vânzare cu amănuntul dintr-un sector necunoscut care
i-a chinuit pe cei de la Mobil ani la rând. Cealaltă afacere
principală a firmei Marcor era Container Corporation, pe
care Mobil a vândut-o ulterior la un preț� foarte mic. Mobil
a irosit ș� i mai multe milioane prin achiziț�ionarea firmei Su-

perior Oil la un preț� prea ridicat.
De la apogeul preț�urilor petrolului din 1980, acț�iunile
Mobil au crescut doar cu 10%, î�n vreme ce valoarea acț�iu-
nilor Exxon s-a dublat. Î�n afară de câteva achiziț�ii regreta-
bile relativ mici, cum ar fi Reliance Electric, ș� i de o filială de
investiț�ii cu capital de risc sortită eș� ecului, Exxon s-a î�m-
potrivit „diversiî�nrăutăț�irii” ș� i ș� i-a văzut de afacerile sale.
Numerarul î�n exces a fost folosit î�n scopul răscumpărării
propriilor acț�iuni. Acț�ionarii Exxon au fost mult mai câș� ti-
gaț�i decât acț�ionarii Mobil, deș� i noul management trans-
formă acum compania Mobil. Aceasta a vândut Montgomery
Ward î�n 1988.
Nesăbuinț�ele comise de Gillette le-am descris deja. Com-
pania aceasta nu numai că a cumpărat dulăpiorul de medi-
camente, dar s-a „diversiî�nrăutăț�it” ș� i cu ceasuri digitale,
iar apoi a anunț�at anularea î�ntregului fiasco. Este singura
dată de care î�mi amintesc î�n care o companie mare a expli-
cat cum s-a debarasat de o afacere eș� uată î�nainte să-ș� i dea
cineva seama că s-a implicat î�n ea. Ș� i Gillette a făcut reforme
majore ș� i ș� i-a reparat greș� elile î�n ultima vreme.
General Mills deț�inea restaurante chinezeș� ti, restau-
rante italieneș� ti, restaurante specializate î�n fripturi, jucării
Parker Brothers, cămăș� i Izod, monede, timbre, companii
de turism, magazine Eddie Bauer cu mărfuri la preț� redus
vândute cu amănuntul ș� i produse Footjoy, multe dintre ele
achiziț�ionate î�n anii 1960.
Anii 1960 au fost cel mai prolific deceniu pentru „di-
versiî�nrăutăț�ire” după vremurile Imperiului Roman, care
s-a „diversiî�nrăutăț�it” prin toată Europa ș� i Africa de Nord.
Este greu să găseș� ti o companie respectabilă care nu s-a
„diversiî�nrăutăț�it” î�n anii 1960, când cei mai buni ș� i mai

inteligenț�i oameni credeau că pot gestiona la fel de bine
orice afacere.
Allied Chemical a cumpărat tot, mai puț�in chiuveta de
la bucătărie, dar probabil că la un moment dat a preluat
ș� i o companie care producea chiuvete pentru bucătărie.
Times Mirror s-a „diversiî�nrăutăț�it”, la fel ca Merck, dar
ambelor le-a venit mintea la cap ș� i s-au î�ntors la activitatea
editorială ș� i medicamentele lor.
U.S. Industries a făcut 300 de achiziț�ii î�ntr-un singur
an. Ar fi trebuit să-ș� i spună „una pe zi”. Beatrice Foods s-a
extins din zona produselor alimentare î�n cea a produselor
nealimentare, iar după aceea nimic nu mai era imposibil.
Această epocă prolifică a achiziț�iilor s-a î�ncheiat odată
cu prăbuș� irea pieț�ei din 1973-1974, când Wall Street-ul
ș� i-a dat seama că grupul celor mai buni ș� i mai deș� tepț�i nu
era chiar atât de ingenios pe cât s-ar fi aș� teptat, ș� i nici chiar
cei mai fermecători directori corporatiș� ti nu puteau trans-
forma î�n prinț�i toț�i broscoii pe care i-au cumpărat.
Asta nu î�nseamnă că î�ntotdeauna este o nesăbuinț�ă să
faci achiziț�ii. Este o strategie foarte bună î�n situaț�iile î�n care
afacerea de bază este groaznică. Nu am fi auzit niciodată
de Warren Buffett ș� i de firma sa Berkshire Hathaway, dacă
Buffett s-ar fi rezumat la materiale textile. La fel putem
spune ș� i despre Tisches, care a î�nceput cu un lanț� de cine-
matografe (Loew’s) ș� i a folosit profiturile pentru a cum-
păra o companie de tutun (Lorillard), care, la rândul său, a
ajutat-o să achiziț�ioneze o companie de asigurări (CNA),
fapt ce i-a î�nlesnit ocuparea unei poziț�ii importante î�n ca-
drul CBS. Trucul este să ș� tii cum să faci achiziț�iile potrivite
ș� i apoi să le gestionezi cu succes.
Să comparăm povestea companiilor Melville ș� i Genesco,

ambele producătoare de î�ncălț�ăminte – una s-a diversificat
cu succes, cealaltă s-a „diversiî�nrăutăț�it” (vezi graficele).
Acum 30 de ani, Melville fabrica î�ncălț�ăminte pentru băr-
baț�i aproape î�n exclusivitate pentru propria sa reț�ea de ma-
gazine de î�ncălț�ăminte, Thom McAn. Vânzările au crescut
pe măsură ce compania a î�nceput să î�nchirieze departa-
mente de î�ncălț�ăminte î�n alte magazine, î�n special î�n lanț�ul
de magazine K mart. Când K mart ș� i-a î�nceput marea ex-
tindere, î�n 1962, profiturile companiei Melville au explodat.
După ani de experienț�ă î�n vânzarea de î�ncălț�ăminte cu amă-
nuntul la preț� redus, compania s-a lansat î�ntr-o serie de
achiziț�ii, asigurând î�ntotdeauna succesul fiecăreia dintre
ele î�nainte de a trece la următoarea: a cumpărat CVS, o

drogherie cu preț�uri reduse, î�n 1969; Marshall’s, un lanț� de
magazine de î�mbrăcăminte la preț�uri reduse, î�n 1976, ș� i
Kay-Bee Toys î�n 1981. Î�n aceeaș� i perioadă, Melville ș� i-a re-
dus numărul de fabrici de î�ncălț�ăminte de la 22 î�n 1965 la
doar una î�n 1982. Î�ncet, dar eficient, un producător de î�n-
călț�ăminte s-a transformat î�ntr-un comerciant en detail
diversificat.
Spre deosebire de Melville, Genesco s-a dezlănț�uit fre-
netic. Î�ncepând cu anul 1956, a achiziț�ionat Bonwit Teller,
Henri Bendel, Tiffany ș� i Kress (magazine mixte), apoi a in-
trat î�n serviciile de consultanț�ă din domeniul securităț�ii, î�n
sectoarele bijuteriilor pentru bărbaț�i ș� i femei, materialelor
de tricotat, textilelor, blugilor ș� i î�n numeroase alte forme
de vânzare cu amănuntul sau en gros – î�ncercând totodată
să fabrice î�n continuare î�ncălț�ăminte. Î�n perioada de 17 ani
dintre 1956 ș� i 1973, Genesco a făcut 150 de achiziț�ii. Aces-
tea au mărit considerabil vânzările companiei, astfel î�ncât
Genesco a devenit mai mare pe hârtie, dar indicatorii săi
fundamentali se deteriorau.
Diferenț�a dintre strategiile celor de la Melville ș� i ale
celor de la Genesco s-a văzut î�n final la nivel de câș� tiguri ș� i
performanț�e ale acț�iunilor celor două companii. Ambele
au avut de suferit î�n timpul pieț�ei î�n scădere din 1973-1974,
dar câș� tigurile companiei Melville creș� teau constant, iar
acț�iunile au revenit la normal, î�n 1987 devenind deja un
30-bagger. Cât despre Genesco, poziț�ia sa financiară a î�n-
ceput să se deterioreze după 1974, iar acț�iunile nu ș� i-au mai
revenit niciodată.
De ce Melville s-a bucurat de succes, iar Genesco a dat
greș� ? Răspunsul ț�ine î�n mare parte de un concept numit
sinergie. „Sinergia” este o denumire sofisticată a teoriei

doi-plus-doi-fac-cinci, care constă î�n a pune laolaltă mai
multe afaceri î�nrudite ș� i a face î�n aș� a fel î�ncât toată treaba
să funcț�ioneze.
Teoria sinergiei sugerează, de exemplu, că, î�ntrucât
Marriott deja administrează hoteluri ș� i restaurante, avea
sens ca această companie să achiziț�ioneze lanț�ul de resta-
urante Big Boy, precum ș� i filiale care oferă mese î�n î�nchi-
sori ș� i facultăț�i. (Studenț�ii te pot asigura că există o sinergie
extraordinară î�ntre mâncarea de la î�nchisoare ș� i cea de la
facultate.) Dar ce să ș� tie Marriott despre piese auto ș� i jocuri
video?
Î�n practică, achiziț�iile produc uneori sinergie, iar alteori
nu. Gillette, producătorul numărul 1 de lame de ras, a obț�i-
nut o anumită sinergie când a achiziț�ionat linia de cremă
de ras Foamy. Î�nsă aceasta nu s-a extins ș� i către ș� ampoane,
loț�iuni ș� i alte articole de toaletă pe care Gillette le-a luat
sub aripa sa. Berkshire Hathaway, compania lui Buffett, a
cumpărat de toate, de la magazine de dulciuri la magazine
de mobilă sau ziare, obț�inând rezultate spectaculoase. Î�nsă
compania lui Buffett se dedică achiziț�iilor.
Dacă trebuie ca o companie să achiziț�ioneze ceva, aș�
prefera să fie o afacere î�nrudită, î�nsă achiziț�iile î�n general
î�mi dau emoț�ii. Companiile care o duc bine cu banii ș� i se
simt puternice au o tendinț�ă puternică de a plăti preț�uri
exagerate pe achiziț�ii, de a avea aș� teptări prea mari de la
ele ș� i apoi de a le gestiona prost. Prefer să văd o răscumpă-
rare serioasă de acț�iuni, care este ș� i cea mai pură sinergie
posibilă.
ATENȚIE LA ACȚIUNILE DESPRE CARE SE

VORBEȘTE ÎN ȘOAPTĂ
Sunt sunat tot timpul de oameni care î�mi recomandă com-
panii solide pentru fondul Magellan ș� i care apoi, de obicei
vorbind î�n ș� oaptă de parcă ar vrea să-mi mărturisească un
lucru personal, adaugă: „Sunt niș� te acț�iuni extraordinare
despre care voiam să-ț�i spun. Compania este prea mică pen-
tru fondul tău, dar ar trebui să o verifici pentru contul tău.
Este o idee fascinantă ș� i ar putea fi un mare loz câș� tigător”.
Acestea sunt pariuri riscante, numite ș� i acț�iuni ș� optite
sau poveș� ti trăsnet. Probabil ajung prin cartierul tău când
ajung ș� i prin al meu: compania aceea care vinde produse
derivate din papaia ca leac pentru durerea cauzată de her-
nia de disc (Smith Labs); remediile naturale din junglă î�n
general; afacerile din î�nalta tehnologie; anticorpii monoclo-
nali extraș� i din vite (Bioresponse); diverș� ii aditivi-minune
ș� i descoperirile din sectorul energiei care sfidează legile
fizicii. De multe ori, companiile ș� optite sunt pe punctul de
a rezolva cea mai recentă problemă naț�ională: criza de pe-
trol, dependenț�a de droguri, SIDA. Soluț�ia este fie (a) foarte
creativă, fie (b) impresionant de complicată.
Preferata mea este KMS Industries, care, potrivit ra-
poartelor anuale din 1980-1982, era implicată î�n „panouri
fotovoltaice din siliciu amorf”, î�n 1984 punea accentul pe
„multiplexorul video” ș� i pe „ace de siguranț�ă optice”, î�n
1985 se oprise la „procesarea materialelor folosind implo-
zii sferice stimulate chimic”, iar î�n 1986 muncea de zor la
„programul de fuziune prin confinare inerț�ială”, „compre-
sia prin ș� oc iniț�iat de laser” ș� i „teste pentru imunodiagnos-
tic vizual”. Preț�ul acț�iunilor a scăzut de la 40 la 2½ dolari î�n
această perioadă. Numai o fracț�ionare inversă de 8 la 1 le-a
î�mpiedicat să devină acț�iuni cu valoare mai mică de un dolar.

Smith Labs a căzut de la o maximă de 25 dolari la 1 dolar.
Am vizitat Bioresponse la sediul său din San Francisco,
după ce Bioresponse venise mai î�ntâi î�n vizită la mine, î�n
Boston. Acolo, î�ntr-un birou de la un etaj superior dintr-un
sector destul de sărăcăcios din San Francisco (acesta tre-
buie considerat un semn bun), directorii stăteau de o parte
a coridorului ș� i de cealaltă parte vacile. Î�n timp ce vorbeam
cu preș� edintele ș� i contabilul, tehnicieni î�n halate albe pre-
levau limfă de la animale. Era o alternativă cu costuri reduse
la prelevarea limfei de la ș� oareci, care reprezenta procede-
ul obiș� nuit. Două vaci puteau să producă insulină pentru
toată ț�ara, iar un gram de limfă de vacă era de ajuns pentru
un milion de teste de stabilire a diagnosticului.
Bioresponse era urmărită î�ndeaproape de mai multe
firme de brokeraj, iar Dean Witter, Montgomery Securities,
Furman Selz ș� i J.C. Bradford o recomandaseră. Eu am cum-
părat acț�iunile la o ofertă secundară cu 9¼ dolari î�n fe-
bruarie 1983. Au atins o maximă de 16 dolari, dar acum
s-au dus de izbeliș� te. Din fericire, am vândut doar î�ntr-o
mică pierdere.
Acț�iunile ș� optite au un efect hipnotizant, iar poveș� tile
deț�in, de obicei, î�ncărcătură emoț�ională. Aici sfârâie atât
de tare tigaia î�ncât uiț�i că nu are friptură pe ea. Dacă tu
sau eu am investi periodic î�n astfel de acț�iuni, am avea
nevoie amândoi de joburi cu jumătate de normă pentru a
compensa pierderile. Poate că acț�iunile urcă î�nainte de a
coborî�, î�nsă, ca propunere pe termen lung, pot spune că
am pierdut bani cu toate pe care le-am cumpărat. Câteva
exemple:
• Worlds of Wonder; Pizza Time Theater (Chuck E.

Cheese a cumpărat ferma); One Potato, Two (sim-
bol SPUD); National Health Care (de la 14 dolari la
50 de cenț�i); Sun World Airways (de la 8 dolari la
50 de cenț�i); Alhambra Mines (păcat că nu a găsit o
mină ca lumea); MGF oil (î�n prezent acț�iuni cu va-
loare mică, sub un dolar); American Surgery Centers
(are nevoie de pacienț�i!); Asbetec Industries (acum
se vând cu ⅛); American Solar King (o găseș� ti pe
foile roz ale acț�iunilor uitate); Televideo (a căzut
din tren); Priam (trebuia să mă feresc de disk dri-
ve-uri); Vector Graphics Microcomputers (trebuia
să mă feresc de microcalculatoare); GD Ritzys
(fast-food, dar nu McDonald’s); Integrated Circuits;
Comdial Corp ș� i Bowmar.
Tot ce aveau î�n comun aceste pariuri riscante, î�n afară

de faptul că pierdeai bani cu ele, a fost faptul că povestea
extraordinară era lipsită de substanț�ă. Aceasta este esenț�a
acț�iunilor ș� optite.
Investitorul nu mai duce povara verificării câș� tigurilor
ș� i a celorlalte elemente pentru că, de obicei, nici nu există
câș� tiguri. Î�nț�elegerea raportului preț�/câș� tig nu mai este o
problemă, deoarece nu există niciun raport preț�/câș� tig.
Î�nsă nu duce nimeni lipsă de microscoape, doctorate, spe-
ranț�e mari ș� i bani gheaț�ă din vânzarea acț�iunilor.
Ceea ce î�ncerc mereu să-mi amintesc (dar evident că
nu reuș� esc î�ntotdeauna) este că, dacă ș� ansele sunt cu adevă-
rat fenomenale, va fi o investiț�ie bună ș� i peste un an sau doi.
De ce să nu amân cumpărarea acț�iunilor până când compa-
nia va fi făcut deja dovada unor realizări promiț�ătoare?
Aș� teaptă să vezi câș� tigurile. Poț�i obț�ine 10-bagger de la com-

panii care ș� i-au dovedit deja competenț�a. Când ai î�ndoieli,
revino altă dată.
Adeseori, când vine vorba de pariurile palpitante, exis-
tă o presiune de a cumpăra la oferta publică iniț�ială (IPO),
considerând că altfel este prea târziu. Rareori este aș� a, deș� i
există cazuri î�n care primul val de cumpărări generează
profituri fantastice î�ntr-o singură zi. Pe 4 octombrie 1980,
Genentech a fost listată la bursă cu 35 de dolari pe acț�iune
ș� i î�n aceeaș� i după-amiază acț�iunile se tranzacț�ionau cu până
la 89 de dolari, pentru ca apoi să scadă iar la 71¼ dolari.
Fondului Magellan i-a fost alocat un număr mic de acț�iuni
(nu î�ntotdeauna poț�i cumpăra acț�iuni la oferte publice î�n
vogă). M-am descurcat mai bine cu acț�iunile de la Apple
Computer, pe care le-am vândut î�n prima zi cu un câș� tig
de 20%, deoarece am putut cumpăra câte acț�iuni am vrut.
Asta pentru că, abia cu o zi î�nainte de ofertă, statul asociat
Massachusetts a decretat că numai cumpărătorii sofisti-
caț� i puteau cumpăra acț� iuni Apple, deoarece compania
era prea speculativă pentru marele public. Nu am mai
cumpărat Apple decât după ce a dat faliment ș� i s-a
redresat.
Ofertele publice iniț�iale ale î�ntreprinderilor nou-nouț�e
sunt foarte riscante, pentru că nu prea ai pe ce să te bazezi.
Deș� i am cumpărat câteva care au obț�inut rezultate bune î�n
timp (Federal Express a fost prima ș� i a avut o creș� tere de
25 de ori), aș� spune că trei din patru au fost dezamăgiri pe
termen lung.
M-am descurcat mai bine cu ofertele publice iniț�iale
ale companiilor de tip variaț�iuni pe aceeaș� i temă care s-au
desprins din alte companii sau î�n situaț�ii similare î�n care
noua entitate chiar are un istoric î�nregistrat. Toys „R” Us a

fost o astfel de companie, la fel ca Rent-A-Car ș� i Safety-Kleen.
Acestea erau deja companii cu reputaț� ie ș� i puteai să te
documentezi î�n privinț�a lor la fel cum te-ai documenta cu
privire la Ford sau Coca-Cola.
ATENȚIE LA INTERMEDIARI
O companie care vinde 25-50% dintre produse unui singur
client se află î�ntr-o situaț�ie precară. SCI Systems (a nu se
confunda cu firma de pompe funebre) este o companie bine
gestionată ș� i un mare furnizor de piese de calculator pen-
tru IBM, dar nu ai de unde să ș� tii niciodată când poate de-
cide IBM să-ș� i facă propriile piese sau să renunț�e de tot la
ele ș� i să anuleze contractul cu SCI. Dacă pierderea unui
client ar fi dezastruoasă pentru furnizor, aș� ezita să inves-
tesc î�n furnizor. Companiile producătoare de hard drive-uri,
cum ar fi Tendon, erau mereu pe muchie de cuț�it deoarece
depindeau prea mult de câț�iva clienț�i.
Pe lângă anularea contractului, clientul mare are o
putere incredibilă de a reduce preț�urile sau de a face alte
concesii care scad profiturile furnizorului. Rareori se î�n-
tâmplă să rezulte o investiț�ie extraordinară dintr-un ase-
menea aranjament.
ATENȚIE LA ACȚIUNILE COMPANIILOR CU

DENUMIRI INTERESANTE
Păcat că Xerox nu a avut o denumire precum David’s Dry
Copies, pentru că atunci ar fi fost mai mulț�i oameni scep-
tici î�n privinț�a ei. Aș� a cum o denumire plictisitoare a unei
companii bune ț�ine la distanț�ă cumpărătorii timpurii, o
denumire ț�ipătoare a unei companii mediocre atrage in-

vestitorii ș� i le oferă un sentiment fals de siguranț�ă. Dacă
are î�n ea cuvinte precum „avansat”, „lider”, „micro”, conț�ine
litera „x” sau este un acronim misterios, lumea se va î�ndră-
gosti de ea. UAL ș� i-a schimbat denumirea î�n Allegis î�n spe-
ranț�a că va atrage gânditorii moderni î�n pas cu vremurile.
Bine că Crown, Cork, and Seal ș� i-a păstrat denumirea. Dacă
s-ar fi luat după sfaturile consultanț�ilor î�n materie de ima-
gine corporativă, ar fi schimbat-o, optând pentru CroCorSea,
care ar fi garantat o atenț�ie deosebită din partea instituț�ii-
lor de la bun î�nceput.
10
Câștiguri, câștiguri, câștiguri
Să spunem că ai remarcat Sensormatic, compania care

a inventat sistemul inteligent de etichete care ț�iuie pentru
dejucarea planurilor hoț�ilor din magazine ș� i ale cărei acț�i-
uni au crescut de la 2 la 42 dolari, pe măsură ce afacerea
s-a extins î�ntre 1979 ș� i 1983. Agentul tău de bursă î�ț�i spu-
ne că este o companie mică ș� i cu creș� tere rapidă. Sau poate
că ț�i-ai verificat portofoliul ș� i ai găsit două companii stabi-
le ș� i trei ciclice. Ce garanț�ie ai că Sensormatic sau oricare
dintre acț�iunile pe care le deț�ii deja î�ș�i vor mări preț�ul? Iar
dacă le cumperi, cât ar trebui să dai pe ele?
Î�ntrebarea este ce anume face ca o companie să fie va-
loroasă ș� i de ce va fi mai valoroasă mâine decât azi. Există
multe teorii, dar din punctul meu de vedere totul se rezu-
mă la câș� tiguri ș� i active. Dar mai ales la câș� tiguri. Uneori
durează ani buni ca preț�ul acț�iunilor să ajungă din urmă
valoarea companiei, iar perioadele de subevaluare sunt atât
de lungi î�ncât investitorii î�ncep să se î�ndoiască de o posibi-
lă schimbare. Dar valoarea câș� tigă î�ntotdeauna – cel puț�in
î�n suficient de multe cazuri î�ncât să crezi î�n aș� a ceva.
Analizarea acț�iunilor unei companii pe baza câș� tiguri-

lor ș� i activelor este la fel ca analizarea unei spălătorii, a unei
drogherii sau a unui bloc de apartamente pe care intenț�io-
nezi să-l cumperi. Deși uităm asta uneori, acțiunile nu
sunt bilete la loterie. Reprezintă un titlu de proprietate
asupra unei părți dintr-o întreprindere.
Iată un alt mod de a privi câș� tigurile ș� i activele. Dacă ai
fi o acț�iune, câș� tigurile ș� i activele tale ar determina cât ar
fi dispus să plătească un investitor pentru un procent din
tine. Este un exerciț�iu util să te evaluezi aș� a cum ai evalua
General Motors, care te ajută să î�nț�elegi cum funcț�ionează
această etapă a investigaț�iei.
Activele includ toate proprietăț�ile imobiliare, maș� inile,
mobilierul, hainele, covoarele, bărcile, uneltele, bijuteriile,
crosele de golf ș� i orice lucru care ar fi inclus la un târg uriaș�
de vechituri, dacă ai decide să te lichidezi ș� i să-ț�i î�nchizi
afacerea. Sigur că ar trebui să scazi toate ipotecile neplătite,
drepturile de sechestru, î�mprumuturile auto, alte î�mprumu-
turi bancare, de la rude, de la vecini, facturi neplătite, cre-
anț�e, datorii la pocher etc. Rezultatul ar fi pragul tău pozitiv
de rentabilitate, valoarea contabilă sau valoarea economi-
că netă ca activ tangibil. (Sau, dacă rezultatul este negativ,
eș� ti un candidat uman pentru faliment.)
Cât timp nu eș� ti lichidat ș� i vândut creditorilor, repre-
zinț�i ș� i celălalt tip de valoare: capacitatea de a câș� tiga un
venit. De-a lungul vieț�ii tale de salariat poț�i aduce î�n casă
mii, sute de mii sau milioane de dolari, î�n funcț�ie de cât eș� ti
plătit ș� i de cât de mult munceș� ti. Ș� i î�n cazul acesta există
diferenț�e uriaș� e î�ntre rezultatele î�nsumate.
Acum, că te gândeș� ti la asta, ai putea să te î�ncadrezi
î�ntr-una dintre cele ș� ase categorii de acț�iuni pe care le-am
analizat deja. Ar putea fi un joc de societate destul de

acceptabil.
Oamenii care au joburi sigure cu salarii mici ș� i creș� teri
de salariu modeste sunt cu creș� tere lentă, echivalenț�ii umani
ai companiilor de energie electrică precum American Elec-
tric Power. Bibliotecarii, profesorii ș� i poliț�iș� tii sunt angajaț�i
cu creș� tere lentă.
Oamenii care câș� tigă salarii bune ș� i primesc măriri
previzibile, cum ar fi managerii de nivel mediu din corpo-
raț�ii, sunt stabili: un fel de Coca-Cola ș� i Ralston Purina î�n
câmpul muncii.
Fermierii, angajaț�ii din hoteluri ș� i staț�iuni, jucătorii de
pelotă, administratorii taberelor de vară ș� i comercianț�ii de
brazi de Crăciun, care î�ș�i câș� tigă banii î�n doze mici ș� i î�n-
cearcă să-i drămuiască pe perioade lungi ș� i neprofitabile,
sunt ciclici. Scriitorii ș� i actorii pot fi ș� i ei ciclici, dar posibi-
litatea unor creș� teri bruș� te ale averii î�i transformă î�n posi-
bili candidaț�i la creș� tere rapidă.
Toț�i acei pierde-vară, beneficiarii de fonduri fiduciare,
moș� ierii, petrecăreț�ii ș� i alț�ii care trăiesc din averile familiei,
dar nu contribuie cu nimic prin propria muncă, sunt acti-
vele ascunse, acț�iunile din mine de aur ș� i companiile fero-
viare din analogia noastră. Problema cu activele ascunse
este î�ntotdeauna ce rămâne după plătirea tuturor datorii-
lor ș� i după ce sunt plătiț�i ș� i creditorii de la magazinul cu
băuturi alcoolice ș� i de la agenț�iile de turism.
Inculț�ii, toț�i terchea-berchea, vagabonzii, faliț�ii, munci-
torii intraț�i î�n ș� omaj sau alte persoane neangajate sunt toț�i
potenț�iali redresabili, cât timp mai au un pic de energie ș� i
iniț�iativă.
Actorii, inventatorii, dezvoltatorii imobiliari, micii afa-

ceriș� ti, sportivii, muzicienii ș� i infractorii sunt toț�i posibili
indivizi cu creș� tere rapidă. Î�n cadrul acestui grup, rata eș� e-
cului este mai ridicată decât î�n rândul stabililor, î�nsă, atunci
când un individ cu creș� tere rapidă se bucură de succes,
poate obț�ine peste noapte un venit de 10, 20 sau 100 de ori
mai mare, fiind echivalentul uman al unor companii pre-
cum Taco Bell sau Stop & Shop.
Când cumperi acț�iuni la o companie cu creș� tere rapidă,
pariezi pe ș� ansele ei de a câș� tiga mai mulț�i bani î�n viitor.
Compară decizia de a investi î�ntr-un tânăr Dunkin’ Donuts
precum Harrison Ford cu aceea de a investi î�ntr-un individ
de tip Coca-Cola, cum ar fi un avocat corporatist. A investi
î�n tipul Coca-Cola pare o hotărâre mult mai raț�ională, cât
timp Harrison Ford lucrează ca tâmplar itinerant î�n Los An-
geles, dar uite ce se î�ntâmplă cu câș� tigurile atunci când
domnul Ford face un film de mare succes precum Războiul
stelelor.
Este puț�in probabil ca avocatul să devină un 10-bagger
peste noapte dacă nu cumva câș� tigă un proces important
de divorț�, dar tipul care răzuieș� te scoicile de pe bărci ș� i scrie
romane ar putea fi următorul Hemingway. (Citeș� te cărț�ile
î�nainte să investeș� ti!) De aceea caută investitorii acț�iuni
promiț�ătoare cu creș� tere rapidă ș� i pariază pe creș� terea pre-
ț�urilor acț�iunilor chiar ș� i atunci când companiile nu câș� tigă
nimic momentan – sau când câș� tigurile sunt nesemnifica-
tive prin comparaț�ie cu preț�ul pe acț�iune.
Poț�i vedea importanț�a câș� tigurilor pe orice grafic care
are un rând cu câș� tigurile chiar lângă cel cu preț�ul acț�iunilor.
Registrele contabile cu graficele acț�iunilor sunt disponibile
la majoritatea firmelor de brokeraj ș� i este instructiv să le
răsfoieș� ti. Grafic după grafic, cele două linii se vor miș� ca î�n
tandem sau, dacă linia cu preț�ul acț�iunilor se î�ndepărtează
de cea cu câș� tigurile, mai devreme sau mai târziu se va î�n-
toarce la ea.
Poate oamenii se î�ntreabă ce fac japonezii ș� i ce fac co-
reenii, î�nsă, î�n cele din urmă, câș� tigurile hotărăsc soarta
acț�iunilor. Poate că oamenii pariază pe fluctuaț�iile de la oră
la oră ale pieț�ei, dar câș� tigurile sunt cele care determină
fluctuaț�iile pe termen lung. Când ș� i când mai î�ntâlneș� ti ș� i
câte o excepț�ie, dar dacă examinezi graficele acț�iunilor pe
care le deț�ii, cel mai probabil vei observa legătura pe care
o descriu aici.
Î�n ultimul deceniu, ne-am confruntat cu recesiuni ș� i
inflaț�ie, cu creș� terea ș� i scăderea preț�urilor petrolului ș� i î�n-
totdeauna acț�iunile au ț�inut cont de câș� tiguri. Uită-te la gra-
ficul companiei Dow Chemical. Când câș� tigurile cresc, creș� te
ș� i preț�ul acț�iunilor. Asta s-a î�ntâmplat î�n perioada 1971-
1975 ș� i apoi din nou î�ntre 1985 ș� i 1988. Î�ntre cele două
intervale, din 1975 până î�n 1985, câș� tigurile au fost schim-
bătoare, la fel ca preț�ul acț�iunilor.
Uită-te la acț�iunile companiei Avon, care au sărit de la
3 dolari î�n 1958 la 140 dolari î�n 1972, pe măsură ce câș� ti-
gurile au continuat să crească. Optimismul dădea pe dinafară,
iar preț�ul acț�iunilor a crescut excesiv raportat la câș� tiguri.
Apoi, î�n 1973, fantezia a luat sfârș� it. Preț�ul acț�iunilor a scă-
zut dramatic, fiindcă ș� i câș� tigurile au scăzut dramatic ș� i a
fost ceva previzibil. Revista Forbes ne-a avertizat pe toț�i
î�ntr-un articol de pe prima pagină cu 10 luni î�nainte de î�n-
ceperea scăderii.
Ș� i ce să mai zicem de Masco Corporation, care a inven-
tat robinetul cu un mâner ș� i s-a bucurat 30 de ani la rând
de câș� tiguri ridicate î�n vremuri de pace ș� i război, inflaț�ii ș� i

recesiuni, cu câș� tiguri de 800 de ori mai mari, preț�ul acț�iu-
nilor crescând de 1.300 de ori mai mult î�ntre 1958 ș� i 1987?
Probabil sunt acț�iunile cele mai grozave din istoria capita-
lismului. La ce să te aș� tepț�i de la compania care la î�nceput
avea o denumire minunat de ridicolă, ș� i anume Masco Screw
Products*? Cât timp câș� tigurile au continuat să crească, ni-
mic nu i-a putut sta î�n cale.
Uită-te ș� i la Shoney’s, un lanț� de restaurante care a avut
116 trimestre consecutive (29 de ani) de venituri tot mai
mari – un record pe care puț�ine companii l-au putut egala.
Preț�ul acț�iunilor a crescut ș� i el î�n mod constant. Î�n puț�inele
momente î�n care preț�ul a luat-o î�naintea câș� tigurilor, a re-
venit prompt la realitate, după cum poț�i vedea din grafic.
Graficul pentru Marriott, altă companie cu acț�iuni ex-
traordinare î�n creș� tere, ilustrează aceeaș� i poveste. Ș� i uită-te
la The Limited. Când câș� tigurile s-au poticnit la sfârș� itul
anilor 1970, acț�iunile au făcut la fel. Când câș� tigurile s-au
mărit, ș� i preț�ul acț�iunilor s-a mărit. Dar când preț�ul acț�iu-
nilor a depăș� it câș� tigurile, aș� a cum s-a î�ntâmplat î�n 1983
ș� i î�n 1987, a rezultat un dezastru pe termen lung. Acelaș� i
lucru s-a î�ntâmplat cu nenumărate alte acț�iuni la declinul
pieț�ei din octombrie 1987.
(O modalitate rapidă de a-ț�i da seama dacă o acț�iune
este supraevaluată este să compari linia preț�urilor cu cea a
câș� tigurilor. Dacă ai cumpăra acț�iuni la companii cu creș� te-
re cunoscute – cum ar fi Shoney’s, The Limited sau Marriott
– când preț�ul ar scădea mult sub câș� tiguri ș� i le-ai vinde
când preț�ul acț�iunilor ar urca mult deasupra lor, ai avea
* Poate însemna și „Masco își bate joc de produse” din cauza sensului
pe care îl are cuvântul screw ca verb. (n. trad.)
ș� anse să obț�ii rezultate foarte bune. [Cu siguranț�ă a funcț�io-

nat î�n cazul companiei Avon!] Nu susț�in neapărat această
practică, dar există strategii ș� i mai rele.)
CELEBRUL RAPORT PREȚ/CÂȘTIG

Orice discuț�ie serioasă despre câș� tig implică ș� i raportul
preț�/câș� tig – cunoscut ș� i ca raportul p/c, multiplul preț�-câș� tig
sau, pur ș� i simplu, multiplul. Acest raport este o abreviere
numerică a relaț�iei dintre preț�ul acț�iunilor ș� i câș� tigul unei
companii. Raportul p/c pentru fiecare acț�iune este menț�ionat
î�n tabelurile zilnice bursiere din majoritatea marilor ziare,
după cum se vede ș� i aici.
THE WALL STREET JOURNAL MARȚ� I, 13 SEPTEMBRIE 1988

52 de săptămâni Rentabilitate P-C Vânzări Schimb Net
Maxima Minima Companie Div. % Raport 100s Maxima Minima Î�nchidere Schimb net
43¼ 21⅝ K mart 1,32 3,8 10 4.696 35⅛ 34½ 35 +⅜
La fel ca rubrica de câș� tiguri, raportul p/c este adesea

o modalitate utilă de a măsura dacă o acț�iune este suprae-
valuată, evaluată corespunzător sau subevaluată raportat
la potenț�ialul de câș� tig al companiei.
(Î�n câteva cazuri, raportul p/c poate fi anormal de ridi-

cat, adesea pentru că o anumită companie a casat anumite
pierderi pe termen lung odată cu î�nregistrarea câș� tigurilor
actuale pe termen scurt, „pedepsind” astfel acele câș� tiguri.
Dacă raportul p/c pare inacceptabil, î�i poț�i cere agentului
tău de bursă să-ț�i ofere o explicaț�ie.)
Î�n ediț�ia de azi a Wall Street Journal, de exemplu, văd
că raportul p/c al K mart este 10. Acesta a rezultat î�n urma
î�mpărț�irii preț�ului actual al acț�iunilor (35 de dolari una) la
câș� tigurile companiei din ultimele 12 luni sau din ultimul
an fiscal (î�n cazul de faț�ă, 3,5 dolari pe acț�iune). 35 de dolari
î�mpărț�it la 3,5 dolari este egal cu un raport p/c de 10.
Raportul p/c poate fi privit ca numărul de ani î�n care
compania va recupera valoarea investiț� iei tale iniț� iale –
presupunând, desigur, că respectivele câș� tiguri vor rămâ-
ne constante. Să zicem că achiziț�ionezi 100 de acț�iuni ale K
mart cu 3.500 de dolari. Câș� tigurile actuale sunt de 3,5 dolari
pe acț�iune, prin urmare acț�iunile tale vor genera un câș� tig
de 350 de dolari pe an, iar investiț� ia iniț� ială de 3.500 de
dolari va fi recuperată î�n 10 ani. Î�nsă nu trebuie să faci
acest exerciț�iu, deoarece raportul p/c î�ț�i spune deja că vor
fi 10 ani.
Dacă achiziț�ionezi acț�iuni la o companie care vinde cu
un preț� de două ori cât câș� tigurile (un raport p/c de 2), î�ț�i
vei recupera investiț�ia iniț�ială î�n doi ani, dar î�ntr-o com-
panie care vinde cu un preț� de 40 de ori mai mare decât
câș� tigul (un p/c de 40), ț�i-ar lua 40 de ani să obț�ii acelaș� i
lucru. Cher s-ar putea să ajungă stră-străbunică până atunci.
Cu atâtea oportunităț�i cu un raport p/c scăzut, de ce ar
cumpăra cineva acț�iuni cu un raport p/c ridicat? Deoare-
ce î�l caută pe Harrison Ford la depozitul de cherestea.
Câș� tigurile companiilor nu sunt nici ele constante, cum nu

sunt nici câș� tigurile oamenilor.
Faptul că anumite acț�iuni au raportul p/c de 40 ș� i altele
de 3 ne arată că investitorii sunt dispuș� i să parieze masiv
pe câș� tigurile viitoare î�mbunătăț�ite ale anumitor companii,
fiind totodată sceptici cu privire la viitorul altora. Uită-te
î�n ziar ș� i vei fi uimit de gama variată de raporturi p/c pe
care o vei găsi.
Vei observa ș� i că nivelurile p/c tind să fie mai scăzute
pentru companiile cu creș� tere lentă ș� i mai ridicate pentru
companiile cu creș� tere rapidă, cele ciclice oscilând î�ntre
ele. Exact aș� a ș� i trebuie să fie, î�n baza raț� ionamentului
discutat mai sus. Un p/c mediu al unui furnizor de servicii
publice (î�ntre 7-9 î�n prezent) va fi mai mic decât un p/c
mediu al unei companii cu creș� tere stabilă (14-20 î�n pre-
zent), iar acesta la rândul lui va fi mai mic decât un p/c
mediu al unei companii cu creș� tere rapidă (14-20). Unii
vânători de chilipiruri cred că este bine să cumperi toate
acț�iunile cu raport p/c scăzut, dar din punctul meu de ve-
dere această strategie nu are niciun sens. Nu trebuie să
comparăm merele cu portocalele. Un p/c considerat un
chilipir î�n cazul companiei Dow Chemical s-ar putea să nu
fie considerat la fel ș� i î�n cazul companiei Wal-Mart.
MAI MULTE DESPRE RAPORTUL P/C

O discuț�ie amplă despre raportul p/c î�n diferite industrii
ș� i tipuri de companii ar umple o carte î�ntreagă pe care
nimeni nu ar vrea s-o citească. Este o prostie să te î�mpot-
moleș� ti î�n raportul p/c, dar nici nu este bine să î�l ignori.
Repet, agentul tău de bursă poate fi cea mai bună sursă
pentru o analiză a raportului p/c. Poț�i î�ncepe prin a-l î�ntre-

ba dacă raportul p/c al diverselor acț�iuni pe care le deț�ii
este scăzut, ridicat sau mediu prin comparaț�ie cu normele
industriei. Uneori vei auzi lucruri de genul „compania
aceasta vinde la reducere comparativ cu restul industri-
ei” – ceea ce î�nseamnă că raportul său p/c este la un nivel
avantajos.
Un broker î�ț�i poate furniza ș� i istoricul raportului p/c al
unei companii – aceleaș� i informaț�ii se pot găsi ș� i î�n rapoar-
tele S&P disponibile la firma de brokeraj. Î�nainte de a cum-
păra acț�iuni, este bine să verifici raportul p/c pe o perioadă
de câț�iva ani pentru a-ț�i da seama care sunt nivelurile sale
obiș� nuite. (Desigur, noile companii nu au suficientă vechi-
me pentru astfel de evidenț�e.)
Dacă, de exemplu, cumperi acț�iuni Coca-Cola, este util să
ș� tii dacă suma plătită pentru câș� tiguri este î�n concordanț�ă
cu sumele plătite de alț�ii î�n trecut. Raportul p/c î�ț�i lămu-
reș� te acest aspect.
(Value Line Investment Survey, disponibil î�n majorita-
tea bibliotecilor mari ș� i la majoritatea brokerilor, este o altă
sursă bună pentru istoricul p/c. De fapt, Value Line este o
sursă bună pentru toate informaț�iile pertinente de care
au nevoie investitorii amatori. Este cel mai util instrument
î�n afară de a avea propriul tău analist de valori mobiliare
private.)
Dacă este să reț�ii un singur lucru despre rapoartele p/c,
reț�ine că este indicat să eviț�i acț�iunile la care acestea sunt
foarte ridicate. Vei evita multă suferinț�ă ș� i vei economisi
mulț� i bani. Cu mici excepț� ii, un raport p/c extrem de ri-
dicat este un handicap pentru un pachet de acț�iuni, la fel
cum o greutate î�n plus î�n ș� a este un handicap pentru un cal

de curse.
O companie cu un p/c ridicat trebuie să aibă o creș� tere
incredibilă a câș� tigurilor pentru a justifica preț�ul mare al
acț�iunilor. Î�n 1972, McDonald’s era o companie la fel de ex-
traordinară ca î�ntotdeauna, î�nsă acț�iunile erau licitate cu
până la 75 dolari bucata, raportul p/c fiind 50. Era imposi-
bil ca McDonald’s să se ridice la î�nălț�imea unor aș� teptări
de o asemenea amploare, astfel că preț�ul acț�iunilor a scăzut
de la 75 la 25 de dolari, raportul p/c de 13 fiind mai realist.
Nu era nimic î�n neregulă cu McDonald’s. Pur ș� i simplu, ac-
ț�iunile erau supraevaluate la 75 de dolari î�n 1972.
Dar dacă acț�iunile McDonald’s erau supraevaluate, ui-
tă-te numai la ce s-a î�ntâmplat cu compania lui Ross Perot,
Electronic Data Systems (EDS), o companie la mare modă
la sfârș� itul anilor 1960. Nu mi-a venit să cred când am vă-
zut un raport bursier al companiei. Compania aceasta avea
un p/c de 500! Î�n cazul î�n care câș� tigurile ar rămâne con-
stante, ar dura cinci secole să-ț�i recuperezi investiț�ia î�n EDS.
Î�n plus, analistul care a redactat raportul sugera că rapor-
tul p/c era conservator, î�ntrucât EDS ar trebui să aibă de
fapt un p/c de 1.000.
Dacă ai fi investit î�ntr-o companie cu un p/c de 1.000
pe vremea î�n care regele Arthur cutreiera Anglia, iar câș� ti-
gurile ar fi rămas constante, abia î�n ziua de azi ai î�ncepe să
ajungi pe linia de plutire î�n recuperarea investiț�iei.
Î�mi doresc să fi păstrat acest raport ș� i să-l fi pus î�n
ramă pe peretele din biroul meu, alături de altul care mi-a
fost trimis de o altă firmă de brokeraj pe care scrie: „Ca
urmare a falimentului recent, scoatem această societate pe
acț�iuni de pe lista noastră de cumpărare”.
Î�n anii care au urmat, compania EDS a obț�inut rezulta-

te foarte bune. Câș� tigurile ș� i vânzările au crescut dramatic
ș� i tot ce făcea se bucura de un succes imens. Î�nsă acț�iunile
EDS sunt o altă poveste. Preț�ul a scăzut de la 40 la 3 dolari
î�n 1974, nu pentru că ar fi existat vreo neregulă la sediu, ci
pentru că erau cele mai supraevaluate acț�iuni pe care le-am
văzut î�n viaț�a mea. Auzi deseori de companii a căror renta-
bilitate viitoare este „desconsiderată” î�n preț�ul acț�iunilor.
Dacă acesta a fost cazul ș� i aici, investitorii EDS au desconsi-
derat viitorul. Mai multe despre EDS î�n paginile următoare.
Când Avon Products vindea cu 140 dolari o acț�iune, avea
un raport p/c extrem de ridicat, de 64 – deș� i nici pe depar-
te la fel de excesiv ca al celor de la EDS. Important este că
Avon era o companie uriaș� ă. Ar fi o minune chiar ș� i pentru
o companie mică să se extindă î�ndeajuns de mult cât să
justifice un p/c de 64, dar o companie atât de mare precum
Avon, care avea deja peste un miliard din vânzări, ar fi tre-
buit să vândă cosmetice ș� i loț�iuni î�n valoare de megamili-
arde de dolari. De fapt, cineva a calculat că, pentru ca Avon
să justifice un p/c de 64, ar trebui să câș� tige mai mult decât
industria oț�elului, petrolului ș� i a statului California la un
loc. Asta î�n cel mai bun caz. Dar câte loț�iuni ș� i sticle de par-
fum poț�i să vinzi? Î�n realitate, câș� tigurile companiei Avon
nu au crescut deloc. Dimpotrivă, au scăzut, iar preț�ul acț�i-
unilor a scăzut ș� i el la 18⅝ î�n 1974.
La fel s-a î�ntâmplat ș� i cu Polaroid. Aceasta era o altă
companie puternică, având 32 de ani de prosperitate î�n spa-
te, î�nsă valoarea sa a scăzut cu 89% î�n 18 luni. Acț�iunile se
vindeau cu 143 de dolari î�n 1973 ș� i au scăzut la 14⅛ dolari
î�n 1974, au urcat apoi iar la 60 de dolari î�n 1978 ș� i s-au po-
ticnit din nou, ajungând la o valoare de 19 dolari î�n 1981.
Î� n punctul de vârf al pieț� ei din 1973, raportul p/c al

companiei Polaroid era de 50. A ajuns atât de ridicat deoa-
rece investitorii se aș� teptau la o creș� tere incredibilă ca ur-
mare a noului aparat foto SX-70, dar aparatul ș� i pelicula
erau supraevaluate ca preț� , aveau probleme la operare, iar
oamenii ș� i-au pierdut interesul pentru ele.
Î�ncă o dată, aș� teptările au fost atât de nerealiste î�ncât,
chiar dacă aparatul SX-70 ar fi avut succes, Polaroid ar fi
trebuit să vândă câte patru fiecărei familii din America
pentru a câș� tiga suficienț�i bani cât să justifice un raport
p/c atât de ridicat. Chiar dacă aparatul s-ar fi bucurat de
un succes răsunător, acț�iunile nu ar fi avut prea mult de
beneficiat de pe urma lui. Î�nsă aparatul a avut parte doar de
un succes moderat, aș� a că veș� tile au fost proaste din toate
punctele de vedere.
RAPORTUL P/C AL PIEȚEI

Rapoartul p/c al companiilor nu funcț�ionează î�n vid. Bursa
de valori ca î�ntreg are propriul său raport p/c colectiv, care
funcț�ionează ca un bun indiciu al supraevaluării sau sube-
valuării pieț� ei. Ș� tiu că tocmai ț� i-am spus să ignori piaț� a,
dar când vezi că unele acț�iuni se vând la preț�uri umflate
raportat la câș� tiguri, este probabil ca majoritatea acț�iuni-
lor să se vândă la preț�uri umflate raportat la câș� tiguri. Asta
s-a î�ntâmplat î�nainte de marea cădere din 1973-1974 ș� i
î�ncă o dată (deș� i nu la acelaș� i nivel) î�nainte de marea căde-
re din 1987.
Î� n timpul celor cinci ani cât a durat cea mai recentă
piaț� ă î�n creș� tere, din 1982 până î�n 1987, se vedea cum ra-
portul p/c general al pieț�ei creș� tea treptat, de la 8 până la
16. Asta î�nsemna că, î�n 1987, investitorii erau dispuș� i să

plătească dublu faț�ă de cât au plătit î�n 1982 pentru aceleaș� i
câș� tiguri corporatiste – ceea ce ar fi trebuit să fie un semnal
de avertizare că majoritatea acț�iunilor erau supraevaluate.
Ratele dobânzii au un mare efect asupra raportului p/c
curent, î�ntrucât investitorii plătesc mai mult pe acț�iuni când
ratele dobânzii sunt mici, iar obligaț�iunile sunt mai puț�in
atrăgătoare. Dar lăsând la o parte ratele dobânzii, optimis-
mul incredibil care se dezvoltă pe pieț�ele î�n creș� tere poate
propulsa raporturi p/c la niveluri ridicol de mari, aș� a cum
s-a î�ntâmplat î�n cazul companiilor EDS, Avon ș� i Polaroid.
Î�n acea perioadă, companiile cu creș� tere rapidă atingeau
un raport p/c demn de Ț� ara Minunilor, companiile cu creș� -
tere lentă atingeau un raport p/c rezervat î�n mod normal
companiilor cu creș� tere rapidă, iar raportul p/c al pieț�ei î�n
sine a atins apogeul de 20 î�n 1971.
Orice persoană care analiza raportul p/c ș� i-ar fi dat
seama că era o nebunie ș� i î�mi doresc ca una dintre ele să-mi
fi spus ș� i mie. Î�n perioada 1973-1974, piaț�a a suferit cea
mai brutală corecț�ie din anii 1930 î�ncoace.
CÂȘTIGUL VIITOR
Câș� tigul viitor – acolo e buba. Cum să î�l prezici? Dacă te
ghidezi după câș� tigul curent, nu poț�i decât să estimezi
dacă o acț�iune are un preț� corespunzător. Dacă procedezi
astfel, nu vei cumpăra niciodată acț�iuni la o companie de
tip Polaroid sau Avon care are un p/c de 40, nici nu vei
plăti un preț� excesiv pe acț�iuni Bristol-Myers, Coca-Cola
sau McDonald’s. Totuș� i, este mai important să ș� tii ce se va
î�ntâmpla cu câș� tigul luna viitoare, anul viitor sau î�n urmă-
torul deceniu.
La urma urmei, câș� tigul trebuie să crească, iar fiecare
preț� al acț�iunilor implică o presupunere subî�nț�eleasă pri-
vind creș� terea.
Batalioane de analiș� ti ș� i statisticieni au luat cu asalt
problema creș� terilor ș� i câș� tigurilor viitoare ș� i poț�i să te uiț�i
pe prima revistă financiară care î�ț�i cade î�n mână să vezi cât
de des răspunsurile lor sunt greș� ite (cuvântul asociat cel
mai des cu „câș� tig” este „surpriză”). Nu am de gând să su-
gerez că poț�i î�ncepe să prezici cu succes viitorul câș� tig sau
creș� tere câș� tigului pe cont propriu.
Dacă te-ai apuca serios de asta, ai fi uimit de numărul
mare de exemple de acț�iuni al căror preț� scade, deș� i câș� tigul
creș� te, deoarece analiș� tii profesioniș� ti ș� i clienț�ii lor institu-
ț�ionali se aș� teptau ca acel câș� tig să fie mai mare, sau de
acț�iuni al căror preț� creș� te deș� i câș� tigul scade, deoarece
aceeaș� i galerie se aș� tepta ca respectivul câș� tig să fie mai
mic. Acestea sunt anomalii pe termen scurt, dar frustrante
pentru acț�ionarii care le observă.
Dacă nu poț�i prezice câș� tigul viitor, măcar poț�i afla cum
plănuieș� te o anumită companie să obț�ină o mărire a lui.
Apoi poț�i verifica periodic dacă planurile dau roade.
Există cinci modalităț�i de bază prin care o companie î�ș�i
poate mări câș� tigul*: reducerea costurilor, creș� terea
* Unele persoane confundă dividendele cu câștigul despre care am dis-

cutat în acest capitol. Câștigul unei companii se referă la ceea ce câștigă
anual după plata cheltuielilor și a impozitelor. Dividendul este o sumă
plătită în mod periodic acționarilor ca o cotă din profituri. O companie
poate să aibă un câștig nemaipomenit, dar să nu plătească niciun divi-
dend. (n. aut.)
preț�urilor, extinderea pe alte pieț�e, creș� terea vânzărilor

unui anumit produs pe vechile pieț�e sau revitalizarea, î�n-
chiderea ori renunț�area la o operaț�iune î�n pierdere. Aceș� -
tia sunt factorii care trebuie investigaț�i pe măsură ce
dezvolț�i povestea. Dacă ai un avantaj, aici î�ț�i va fi cel mai
util.
11
Exercițiul de două minute
Deja ai aflat dacă ai de-a face cu o companie cu creștere

lentă, stabilă, cu creș� tere rapidă, redresabilă, cu active as-
cunse sau ciclică. Raportul p/c te-a ajutat să-ț�i dai seama
î�ntr-o anumită măsură dacă acț�iunile, la preț�ul lor actual,
sunt subevaluate sau supraevaluate raportat la perspecti-
vele lor imediate. Următorul pas este să afli cât mai multe
informaț�ii despre ce anume face compania pentru un plus
de prosperitate, o explozie de creș� tere sau oricare alt
eveniment fericit care este aș� teptat î�n viitor. Aceasta este
aș� a-numita „poveste”.
Cu excepț�ia activelor ascunse (î�n cazul cărora poț�i aș� -
tepta ca valoarea proprietăț�ilor imobiliare, a rezervelor de
petrol sau a posturilor de televiziune să fie recunoscută de
ceilalț�i), trebuie să se î�ntâmple ceva dinamic care să men-
ț�ină câș� tigurile î�n miș� care. Cu cât eș� ti mai sigur î�n ce anu-
me constă acel ceva, cu atât î�ț�i va fi mai uș� or să urmezi
scenariul.
Rapoartele analiș� tilor cu privire la companie pe care le
primeș� ti de la brokerul tău ș� i scurtele eseuri din Value Line
î�ț�i oferă versiunea profesională a poveș� tii, dar dacă ai un
avantaj î�n companie sau î�n industrie, vei reuș� i să-ț�i creezi
propriul scenariu cu toate detaliile utile.
Î�nainte să cumpăr un pachet de acț�iuni, î�mi place să
pot ț�ine un monolog de două minute care să cuprindă mo-
tivele pentru care mi-au trezit interesul, ce ar trebui să se
î�ntâmple ca respectiva companie să se bucure de succes ș� i
obstacolele care î�i stau î�n cale. Poț�i murmura monologul
de două minute de unul singur sau î�l poț�i repeta cu voce
tare colegilor care se î�ntâmplă să fie prin preajmă. Odată
ce reuș� eș� ti să spui povestea unui pachet de acț�iuni familiei,
prietenilor sau câinelui tău (ș� i nu mă refer la ceva de tipul
„un tip din autobuz zice că merită să cumperi acț� iuni la
Caesars World”), î�n aș� a fel î�ncât să fie chiar ș� i pe î�nț�elesul
unui copil, atunci î�nseamnă că ai î�nț�eles bine situaț�ia.
Iată câteva dintre subiectele care pot fi abordate î�n ca-
drul monologului:
Dacă ai î�n vedere o companie cu creș� tere lentă, probabil
că te interesează dividendele. (Altfel de ce ai vrea să deț�ii
astfel de acț�iuni?) Prin urmare, elementele importante ale
scenariului ar fi: „Această companie ș� i-a mărit anual câș� ti-
gurile î�n ultimii 10 ani, rentabilitatea este atrăgătoare, nu
a redus ș� i nici nu a î�ntrerupt vreodată acordarea de divi-
dende, ba chiar a mărit dividendele ș� i î�n vremuri bune ș� i î�n
vremuri grele, inclusiv î�n timpul ultimelor trei recesiuni.
Este o companie de telefonie, iar noile operaț�iuni de telefo-
nie mobilă pot stimula considerabil rata creș� terii”.
Dacă este o companie ciclică, atunci scenariul tău gra-
vitează î�n jurul condiț�iilor antreprenoriale, a inventarelor
ș� i preț�urilor. „Industria automobilelor a trecut printr-o
perioadă de criză de trei ani, dar anul acesta situaț�ia s-a
schimbat. Ș� tiu asta pentru că vânzările de automobile au
crescut peste tot î�n ultima vreme. Văd că noile modele GM

se vând bine, iar î�n ultimele 18 luni compania a î�nchis cinci
fabrici ineficiente, a redus cu 20% costurile forț�ei de mun-
că, iar câș� tigurile sunt pe punctul de a se mări brusc”.
Dacă este o companie cu active ascunse, î�ntrebarea este
care sunt activele ș� i cât valorează? „Acț�iunile se vând cu 8
dolari, dar numai divizia de casete video valorează 4 dolari
pe acț� iune, î�n timp ce proprietăț� ile imobiliare valorează
7 dolari. Deja toate acestea sunt un chilipir, iar restul com-
paniei î�l cumpăr cu minus 3 dolari. Persoanele din interior
achiziț�ionează acț�iuni, iar compania are câș� tiguri stabile ș� i
nicio datorie, ca să zicem aș� a.”
Dacă vorbim de o companie redresabilă, a î�nceput să-ș� i
schimbe soarta, iar planul ei funcț� ionează până acum?
„General Mills a făcut progrese extraordinare î�n repararea
«diversiî�nrăutăț�irii». A trecut de la 11 afaceri de bază la
numai două. După ce a vândut Eddie Bauer, Talbot’s, Ken-
ner ș� i Parker Brothers, primind bani frumoș� i pentru aceste
companii excelente, General Mills a revenit la afacerile la care
se pricepe cel mai bine: restaurantele ș� i alimentele pream-
balate. Compania a răscumpărat milioane de acț�iuni. Filiala
specializată pe fructe de mare, Gortons, s-a extins de la 7 la
25% pe piaț�a fructelor de mare. Scoate pe piaț�ă produse
noi, precum iaurt cu puț�ine calorii, Bisquick fără colesterol
ș� i negrese de preparat la cuptorul cu microunde. Câș� tiguri-
le au crescut rapid.”
Dacă este o companie stabilă, elementele de interes
sunt raportul p/c, î�n cazul î�n care preț�ul acț�iunilor a avut
un avânt dramatic î�n ultimele luni ș� i se î�ntâmplă ceva care
să accelereze rata creș� terii. Ai putea să-ț�i spui: „Coca-Cola
vinde cu un raport p/c mic. Acț�iunile nu s-au miș� cat deloc
timp de doi ani. Compania s-a î�mbunătăț�it î�n multe privinț�e.

A vândut la bursă jumătate din partea deț�inută din Co-
lumbia Pictures. Băuturile dietetice i-au accelerat puternic
rata creș� terii. Anul trecut, japonezii au băut cu 36% mai
multă Coca-Cola decât î�n anul precedent, î�n timp ce spanio-
lii ș� i-au mărit consumul cu 26%. Este un progres fenomenal.
Vânzările î�n străinătate sunt excelente î�n general. Printr-o
ofertă separată de acț�iuni, Coca-Cola Enterprises, compania
a cumpărat mulț�i dintre distribuitorii săi regionali indepen-
denț�i. Acum deț�ine un control mai bun asupra distribuț�iei
ș� i vânzărilor locale. Datorită acestor factori, este posibil ca
Coca-Cola să se descurce mai bine decât s-ar crede.”
Dacă vorbim de o companie cu creș� tere rapidă, atunci
î�ncotro ș� i cum poate continua să crească repede? „La Quinta
este un lanț� de moteluri care a pornit din Texas. Era foarte
profitabil î�n acea zonă. Compania ș� i-a recreat formula de
succes ș� i î�n Arkansas ș� i Louisiana. Anul trecut a adăugat cu
20% mai multe moteluri decât î�n anul precedent. Câș� tigu-
rile au crescut î�n fiecare trimestru. Compania are î�n plan o
extindere rapidă. Datoriile nu sunt excesive. Motelurile sunt
o industrie cu creș� tere lentă ș� i foarte competitivă, dar La
Quinta ș� i-a găsit un fel de niș� ă. Mai are mult până să satu-
reze piaț�a.”
Acestea sunt câteva teme de bază ale poveș� tii, dar tu poț�i
adăuga câte detalii vrei. Cu cât ș� tii mai multe lucruri, cu
atât mai bine. Deseori dedic ore î�ntregi creării unui scena-
riu, deș� i nu este nevoie î�ntotdeauna. Dă-mi voie să-ț�i ofer
două exemple, unul fiind o situaț�ie î�n care am făcut verifi-
cările corespunzătoare, iar al doilea referindu-se la o situ-
aț�ie î�n care am uitat să î�ntreb ceva. Primul este La Quinta,
care s-a dovedit a fi un 15-bagger, iar al doilea a fost Bild-

ner’s, un 15-bagger î�n sens invers.
VERIFICAREA COMPANIEI LA QUINTA

La un moment dat, ajunsesem la concluzia că industria mo-
telieră era pe punctul de a î�ncepe o redresare ciclică. Deja
investisem î�n United Inns, cel mai mare francizor al Holiday
Inns, ș� i eram cu ochii î�n patru după alte oportunităț�i. Î�n
cadrul unui interviu telefonic cu vicepreș� edintele United
Inns, l-am î�ntrebat care era cel mai de succes concurent al
Holiday Inns.
Î�ntrebările legate de concurenț�ă sunt una dintre tehni-
cile mele preferate pentru găsirea unor noi acț�iuni promiț�ă-
toare. Î�n 95% dintre cazuri, mai-marii companiilor vorbesc
de rău concurenț�a, ceea ce nu spune mare lucru, î�nsă, când
directorul unei companii recunoaș� te că este impresionat de
o altă companie, poț�i fi sigur că respectiva companie face
ceva bun. Nu există un semn mai optimist decât admiraț�ia
invidioasă a unui rival.
„La Quinta Motor Inns” a răspuns cu entuziasm vice-
preș� edintele United Inns. „Fac o treabă extraordinară. Ne
nimicesc î�n Houston ș� i î�n Dallas.” Părea foarte impresionat
ș� i la fel eram ș� i eu.
Aceea a fost prima dată când am auzit de La Quinta,
dar de î�ndată ce am î�ncheiat convorbirea care mi-a oferit
acest pont nou ș� i incitant, l-am sunat pe Walter Biegler la
sediul La Quinta din San Antonio ca să aflu povestea. Dom-
nul Biegler mi-a spus că peste două zile urma să vină la
Boston pentru o conferinț�ă de afaceri la Harvard ș� i că s-ar
bucura să-mi spună personal povestea.
Pontul oferit de reprezentantul United Inns ș� i anunț�ul

făcut de reprezentantul La Quinta cinci minute mai târziu
cum că î�ntâmplător avea să sosească î�n scurt timp î�n Boston
au făcut ca î�ntreaga afacere să pară un aranjament menit
să mă fraierească să cumpăr milioane de acț�iuni. Dar de
î�ndată ce am auzit prezentarea lui Biegler, mi-am dat sea-
ma că nu era o î�nscenare, iar cea mai bună modalitate prin
care aș� fi fost fraierit ar fi fost să nu cumpăr aceste acț�iuni
minunate.
Conceptul era simplu. La Quinta oferea camere de ace-
eaș� i calitate ca Holiday Inn, î�nsă la un preț� mai mic. Camera
era la fel de mare ca o cameră de la Holiday Inn, patul era
la fel de rezistent (există consultanț�i pentru paturi î�n in-
dustria motelieră care se pricep la aș� a ceva), băile erau la
fel de frumoase, piscina arăta la fel de bine, totuș� i preț�urile
erau cu 30% mai mici. Cum era posibil? Voiam să aflu, iar
Biegler mi-a explicat.
La Quinta eliminase sala pentru nunț�i, sălile de confe-
rinț�ă, recepț�ia, bucătăria ș� i restaurantul – tot spaț�iul ex-
cedentar care nu contribuia la profituri, dar care mărea
considerabil costurile. Ideea celor de la La Quinta a fost
să amplaseze un local Denny’s sau ceva asemănător des-
chis non-stop lângă fiecare motel. Nici măcar nu era ne-
voie ca La Quinta să deț�ină restaurantul Denny’s. Putea să
se ocupe altcineva de mâncare. Holiday Inn nu este cele-
bru pentru gastronomie, aș� a că nu e ca ș� i cum La Quinta ar
fi renunț�at la un atu major. Î� n acest fel, La Quinta a evitat
o mare investiț�ie de capital ș� i niș� te probleme serioase. Se
pare că majoritatea hotelurilor ș� i motelurilor î�ș�i pierd ba-
nii pe restaurante, iar restaurantele sunt vinovate pentru
95% dintre plângerile clienț�ilor.
Î�ncerc î�ntotdeauna să î�nvăț� ceva nou din fiecare con-

versaț�ie pe care o port legată de investiț�ii. De la domnul
Biegler am î�nvăț�at că, î�n general, clienț�ii hotelurilor ș� i mo-
telurilor plătesc o miime din valoarea unei camere pentru
cazarea pe o noapte. Dacă o cameră la Plaza Hotel din New
York valorează 400.000 de dolari, probabil vei plăti 400 de
dolari pe noapte ca să stai acolo, iar dacă No-Tell Motel este
construit cu 20.000 dolari pe cameră, atunci o noapte de
cazare va costa 20 de dolari. Î�ntrucât construcț�ia unei ca-
mere la La Quinta a costat cu 30% mai puț�in decât con-
strucț�ia unei camere la Holiday Inn, î�mi dau seama de ce La
Quinta î�ș�i permitea să î�nchirieze camerele cu o reducere
de 30% ș� i să scoată acelaș� i profit ca Holiday Inn.
Care era niș� a? Voiam să ș� tiu. Deja existau sute de mo-
teluri la fiecare răscruce de drumuri. Domnul Biegler mi-a
spus că aveau o ț�intă anume: afaceristul mărunt care nu
agrea motelurile ieftine ș� i care, dacă avea de ales, prefera
să plătească mai puț�in pentru acelaș� i lux precum cel al ca-
merelor de la Holiday Inn. La Quinta oferea acel nivel de
lux î�n locaț�ii de multe ori mai avantajoase pentru afaceriș� tii
aflaț�i î�n delegaț�ie.
Holiday Inn, care voia să fie de toate pentru toț�i călătorii,
î�ș�i construia de multe ori unităț�ile chiar î�n zona rampelor
de acces ale principalelor ș� osele cu taxă. La Quinta le con-
struia pe lângă cartierele de afaceri, birouri guvernamen-
tale, spitale ș� i complexe industriale, unde erau ș� anse mari
ca clienț�ii să fie oameni de afaceri. Ș� i pentru că era vorba
de oameni de afaceri î�n delegaț�ie, nu de turiș� ti, un procent
mai mare al clienț�ilor î�ș�i rezervau camerele î�n avans, oferind
companiei La Quinta avantajul unei clientele mai stabile ș� i
mai previzibile.
Nimeni nu mai captase acest segment de piaț�ă, nivelul

intermediar dintre hotelurile Hilton î�n plan superior ș� i mo-
telurile ieftine î�n plan inferior. Î�n plus, nu exista nicio ș� ansă
să apară un nou concurent fără ș� tirea experț�ilor de pe Wall
Street. Acesta este unul dintre motivele pentru care prefer
acț�iunile la hoteluri ș� i restaurante î�n detrimentul celor din
sectorul tehnologic – când investeș� ti î�ntr-o nouă tehnolo-
gie interesantă, o altă tehnologie ș� i mai nouă ș� i mai intere-
santă este scoasă din laboratorul altcuiva. Dar prototipurile
viitoarelor lanț�uri de hoteluri ș� i restaurante pur ș� i simplu
trebuie să apară pe undeva – nu poț�i construi 100 de astfel
de locaț�ii peste noapte, iar dacă se află î�ntr-o altă parte a
ț�ării, oricum nu te-ar afecta.
Dar cum rămâne cu costurile? Când companiile mici ș� i
noi se angajează î�n proiecte scumpe precum construirea
unui hotel, pot rămâne î�mpovărate de datorii ani la rând.
Biegler m-a liniș� tit ș� i î�n privinț�a asta. Mi-a spus că La Quinta
ș� i-a menț�inut costurile reduse construind moteluri cu 120
de camere, nu cu 250, monitorizând construcț�ia din interi-
orul companiei ș� i urmând o schiț�ă arhitecturală ca ș� ablon.
Î�n plus, o construcț�ie de 120 de camere putea fi gestionată
de un cuplu de pensionari care locuia la faț�a locului, econo-
misindu-se astfel bani pe cheltuielile de operare. Ș� i cel mai
impresionant este că La Quinta a î�ncheiat un acord cu mari-
le companii de asigurări care ofereau finanț�are î�n termeni
favorabili î�n schimbul unei mici cote din profit.
Ca parteneri la succesul sau eș� ecul companiei La Quinta,
era puț�in probabil ca, î�n cazul unor dificultăț�i economice,
companiile de asigurări să pună diverse condiț�ii la acorda-
rea î�mprumuturilor care să o aducă î�n situaț�ie de faliment.
De fapt, tocmai accesul la banii companiilor de asigurări
le-a permis celor de la La Quinta să se dezvolte atât de rapid

î�ntr-o industrie bazată pe investiț�ii masive de capital fără
să se aleagă cu temutele datorii la bănci (vezi capitolul 13).
Nu după mult timp, eram mulț�umit că Biegler ș� i anga-
jaț�ii săi se gândiseră la toate. La Quinta avea o poveste ex-
traordinară, nu unul dintre basmele acelea cu „ar fi”, „s-ar
putea”, „este posibil”, „î�n curând aș� a va fi”. Dacă nu fac deja
ceva, nu investi î�n ei.
La Quinta activa de patru sau cinci ani când m-a vizitat
Biegler la birou. Modelul original La Quinta fusese recon-
stituit de mai multe ori î�n mai multe locuri. Compania avea
o creș� tere uluitoare de 50% pe an, iar acț�iunile se vindeau
la un raport p/c de 10, fiind un chilipir extraordinar. Ș� tiam
câte unităț�i noi î�ș�i propusese să construiască La Quinta,
aș� a că puteam să le monitorizez progresele pe viitor.
Nu î�n ultimul rând, am fost î�ncântat să descopăr că
doar trei firme de brokeraj urmăreau La Quinta î�n 1978 ș� i
că marile instituț�ii deț�ineau mai puț�in de 20% dintre acț�i-
uni. Singura neregulă pe care o vedeam la La Quinta? Nu
era î�ndeajuns de plictisitoare.
După ce am purtat această conversaț�ie, am continuat
să mă documentez, petrecând trei nopț�i î�n trei locaț�ii dife-
rite ale La Quinta î�n timpul călătoriilor avute pentru discuț�ii
cu alte companii. Am sărit pe paturi, mi-am băgat degetul
mare de la picior î�n partea mai puț�in adâncă a piscinelor
(nu ș� tiu să î�not), am tras de perdele, am strâns î�n mâini
prosoapele ș� i m-am convins că La Quinta era la acelaș� i ni-
vel ca Holiday Inn.
Toate detaliile poveș� tii La Quinta s-au confirmat ș� i chiar
ș� i atunci aproape că m-am convins singur să nu cumpăr
acț�iuni. Faptul că preț�ul acț�iunilor se dublase î�n anul
precedent nu mă deranja – valoarea p/c raportată la rata

creș� terii făcea ca acestea să fie î�n continuare ieftine. Ceea
ce mă deranja era că unul dintre cei mai importanț�i membri
ai companiei î�ș�i vânduse acț�iunile la jumătate din preț�ul la
care mă holbam eu î�n ziar. (Am aflat mai târziu că această
persoană din interiorul companiei, care făcea parte din fa-
milia fondatoare, pur ș� i simplu î�ș�i diversifica portofoliul.)
Din fericire, mi-am reamintit că vânzarea acț�iunilor de
către angajaț�ii companiilor este un motiv î�ngrozitor pentru
a nu-ț�i plăcea o î�ntreprindere, aș� a că am cumpărat cât de
multe acț�iuni La Quinta am putut pentru fondul Magellan.
Mi-am mărit de 11 ori valoarea investiț�iei pe o perioadă de
10 ani, după care acț�iunile au suferit un declin ca urmare a
crizei statelor producătoare de energie. De curând, compa-
nia a devenit un amestec interesant de active ascunse ș� i
redresare.
BILDNER’S, VAI, VAI!

Greș� eala pe care nu am comis-o cu La Quinta am făcut-o cu
J. Bildner and Sons. Investiț�ia mea î�n Bildner’s este exem-
plul perfect a ceea ce se î�ntâmplă atunci când eș� ti prins
atât de tare î�n euforia găsirii unei î�ntreprinderi, î�ncât pui
toate î�ntrebările mai puț�in pe cea mai importantă, iar asta
se dovedeș� te a fi o greș� eală fatală.
Bildner’s este un magazin cu specialităț�i alimentare lo-
calizat vizavi de biroul meu de pe Devonshire din Boston.
Era un Bildner’s ș� i î�n oraș� ul î�n care locuiesc eu, dar acum
nu mai este. Printre altele, Bildner’s vinde sandviș� uri gour-
met ș� i mâncăruri calde gătite, un fel de compromis fericit
î�ntre un magazin de cartier ș� i un restaurant de trei stele.
Le ș� tiu bine sandviș� urile, deoarece le mănânc la prânz de

câț�iva ani. Acesta a fost avantajul meu î�n ceea ce priveș� te
Bildner’s: ș� tiam din proprie experienț�ă că aveau cea mai
bună pâine ș� i cele mai bune sandviș� uri din Boston.
Povestea era că Bildner’s plănuia să se extindă ș� i î�n alte
oraș� e ș� i se lista la bursă pentru a strânge bani. Î�mi suna bine.
Compania î�ș�i crease o niș� ă perfectă – milioanele de anga-
jaț�i de la birouri care nu suportau sandviș� urile făcute la
cuptorul de microunde ș� i î�mpachetate î�n folii de plastic, dar
nici nu voiau să gătească.
Mâncarea la pachet de la Bildner’s era deja salvarea
cuplurilor prea obosite când veneau acasă de la muncă pen-
tru a mai pune î�n funcț�iune aparatele Cuisinart, dar care
doreau să mănânce la cină ceva care să pară pregătit cu
aparate Cuisinart. Î�nainte să se î�ntoarcă acasă, î�n suburbii,
puteau să se oprească la Bildner’s ș� i să cumpere o mâncare
sofisticată pe care ar fi gătit-o ș� i ele dacă ar mai fi gătit:
ceva cu păstăi verzi, sos Béarnaise ș� i/sau migdale.
Mă documentasem pe deplin î�n privinț�a companiei vi-
zitând magazinul de peste drum. Era una dintre primele
locaț�ii ale Bildner’s, era curat, eficient ș� i plin de clienț�i mul-
ț�umiț�i, un 7-Eleven pentru tineri corporatiș� ti. Am descope-
rit ș� i că era o maș� ină fabuloasă de făcut bani. Când am auzit
că Bildner’s plănuia să vândă acț�iuni ș� i să folosească banii
pentru a deschide mai multe magazine, bineî�nț�eles că
m-am entuziasmat.
Din broș� ura ofertei de acț�iuni am aflat că firma nu
intenț�iona să se î�mpovăreze cu datorii excesive la bancă.
Acesta era un plus. Avea să î�nchirieze spaț�iul pentru noile
magazine î�n loc să cumpere proprietăț�ile imobiliare. Ș� i aces-
ta era un plus. Fără alte investigaț�ii, am cumpărat acț�iuni la
compania Bildner’s la preț�ul din oferta iniț�ială, de 13 do-

lari, î�n septembrie 1986.
La scurt timp după această vânzare de acț�iuni, Bildner’s
a deschis două noi supermarketuri î�n două magazine uni-
versale din Boston, care au fost un eș� ec. Apoi a deschis trei
noi supermarketuri î�n centrul Manhattanului, iar acestea
au fost nimicite de magazinele de delicatese. S-a extins î�n
alte două oraș� e î�ndepărtate, printre care ș� i Atlanta. Cheltu-
ind rapid mai mult decât a câș� tigat prin listarea la bursă,
Bildner’s s-a strâmtorat din punct de vedere financiar. Poate
una sau două greș� eli concomitente nu ar fi fost atât de dă-
unătoare, î�nsă, î�n loc să dea dovadă de precauț�ie, Bildner’s
a suferit ș� i mai multe eș� ecuri simultane. Compania a î�nvă-
ț�at cu siguranț�ă din aceste greș� eli, iar Jim Bildner era un om
deș� tept, muncitor ș� i dedicat, î�nsă, după ce s-au terminat
banii, nu li s-a mai acordat o a doua ș� ansă. Este păcat, de-
oarece eu chiar credeam că Bildner’s avea să devină noul
Taco Bell. (Chiar am zis „noul Taco Bell”? Probabil asta a
făcut să fie din start sortită eș� ecului.)
Î�n cele din urmă, preț�ul acț�iunilor a ajuns la limita in-
ferioară de ⅛, iar compania s-a retras la magazinele sale
iniț�iale, inclusiv la cel de peste drum. Noul obiectiv optimist
al companiei Bildner’s era să evite falimentul, dar recent a
cumpărat The Chapter. Eu mi-am vândut treptat acț�iunile,
cu pierderi î�ntre 50 ș� i 95%.
Mănânc î�n continuare sandviș� uri de la Bildner’s ș� i de
fiecare dată când iau o î�mbucătură, î�mi amintesc de gre-
ș� eala mea. Nu am aș� teptat să văd dacă ideea asta bună din
cartier chiar avea să se bucure de succes î�n altă parte. Clo-
narea reuș� ită transformă un restaurant local de taco î�ntr-un
Taco Bell sau un magazin local de î�mbrăcăminte î�n The
Limited, dar nu are niciun rost să cumperi acț�iuni până când

compania respectivă nu dovedeș� te că clonarea funcț�ionează.
Dacă prototipul se află î�n Texas, este o idee bună să
amâni cumpărarea până când compania demonstrează că
poate face bani î�n Illinois sau î�n Maine. Asta am uitat să-i
î�ntreb pe cei de la Bildner’s: ideea funcț�ionează ș� i î�n altă
parte? Trebuia să-mi fac griji î�n privinț�a crizei de manageri
de magazin pricepuț�i, a resurselor sale financiare limitate
ș� i a capacităț�ii ei de a scăpa cu viaț�ă î�n urma greș� elilor
iniț�iale.
Nu este niciodată prea târziu pentru a nu investi î�ntr-o
î�ntreprindere care nu ș� i-a dovedit competenț�a. Dacă aș�
mai fi aș� teptat până să cumpăr acț�iuni la Bildner’s, nu le-aș�
mai fi cumpărat deloc. Totodată, ar fi trebuit să le vând mai
repede. Era clar din eș� ecurile celor două magazine univer-
sale ș� i ale celor din New York că Bildner’s avea o problemă
ș� i trebuia să mă retrag din joc î�nainte să trag niș� te cărț�i ș� i
mai proaste. Probabil adormisem la masa de joc.
Sandviș� urile sunt foarte bune, totuș� i.
12
Colectarea informațiilor
Deși meseria de manager de fonduri are dezavantajele

ei, prezintă ș� i avantajul că reprezentanț�ii companiilor dis-
cută cu noi – chiar de mai multe ori pe săptămână, dacă
dorim. Este uimitor cât de popular te simț�i când sunt des-
tui oameni care vor să cumperi un milion de acț�iuni de la
companiile lor. Străbat ț�ara î�n lung ș� i-n lat, vizitând diverse
oportunităț�i rând pe rând. Directori, preș� edinț�i, vicepreș� e-
dinț�i ș� i analiș� ti mă pun la curent cu cheltuielile de capital,
planurile de extindere, programele de reducere a costurilor
ș� i orice altă informaț�ie relevantă pentru viitoarele rezultate.
Ceilalț�i manageri de portofolii î�mi comunică ș� i ei ce au aflat.
Iar dacă nu pot vizita compania, vine compania la mine.
Pe de altă parte, nu î�mi imaginez nicio informaț�ie utilă
pe care un investitor amator nu o poate afla. Toate datele
pertinente aș� teaptă doar să fie culese. Î�nainte nu era aș� a, dar
acum este. Î�n zilele noastre, companiilor li se cere să spună
aproape tot ce se poate î�n prospecte, rapoarte trimestriale
ș� i anuale. Asociaț�iile comerciale prezintă o imagine gene-
rală a industriei î�n publicaț�iile lor. (Companiile î�ț�i trimit
bucuroase ș� i buletinele lor informative. Uneori poț�i găsi
informaț�ii utile î�n aceste evidenț�ieri guralive.)
Ș� tiu, zvonurile î�ncă sunt mult mai incitante decât infor-

maț�iile publice, drept pentru care o frântură dintr-o con-
versaț�ie auzită î�ntr-un restaurant – „Goodyear se pune î�n
miș� care” – cântăreș� te mai mult decât materialul informativ
al companiei Goodyear î�n sine. Se respectă vechea lege a
oracolului: cu cât sursa este mai misterioasă, cu atât sfatul
este mai convingător. Investitorii stau mereu cu urechile
ciulite, deș� i ce este scris de mână le spune tot ce trebuie să
ș� tie. Poate dacă s-ar pune o ș� tampilă cu î�nsemnul „clasifi-
cat” pe rapoartele anuale ș� i trimestriale sau dacă li s-ar
trimite prin poș� tă î�n plicuri simple maro, le-ar răsfoi mai
mulț�i destinatari.
Orice informaț�ie care nu se găseș� te î�n raportul anual o
poț�i afla î�ntrebându-l pe agentul tău de bursă, sunând la
companie, vizitând compania sau efectuând o investigaț�ie
de bază, cunoscută ș� i ca documentare minimală.
OBȚINE TOATE INFORMAȚIILE POSIBILE DE

LA AGENTUL DE BURSĂ
Dacă vinzi ș� i cumperi acț�iuni prin intermediul unei firme de
brokeraj cu servicii complete, ș� i nu reduse, probabil plăteș� ti
un comision î�n valoare de 30 de cenț�i pe acț�iune. Nu este
mult, dar ar trebui să valoreze mai mult decât o felicitare
de Crăciun ș� i cele mai noi idei ale firmei. Nu uita că unui
broker î�i ia aproximativ patru secunde să completeze un
ordin de vânzare sau cumpărare ș� i î�ncă 15 secunde să-l ducă
la biroul de comenzi. Uneori, această sarcină este î�ndepli-
nită de un curier sau un mesager.
De ce oare aceiaș� i oameni, cărora nici prin cap nu le-ar
trece să plătească benzina la o benzinărie cu servicii com-
plete fără să ceară să li se verifice uleiul ș� i să li se spele
geamurile, nu au nicio pretenț�ie de la un broker cu servicii

complete? Poate î�l caută de vreo două ori pe săptămână să
î�ntrebe: „Cum stau acț�iunile mele?” sau „Cât de bine se pre-
zintă piaț�a?”, dar aflarea valorii unui portofoliu la minut ș� i
secundă nu î�nseamnă documentare pentru investiț�ii. Ș� tiu
că brokerul poate fi ș� i o figură parentală, un prezicător al
pieț�ei ș� i un calmant uman î�n timpul fluctuaț�iilor nefavora-
bile ale preț�urilor, î�nsă nimic din toate astea nu te ajută să
alegi companii bune.
Chiar ș� i î�n vremuri î�ndepărtate, cum ar fi la î�nceputul
secolului al XIX-lea, poetul Shelley a găsit agenț�i de brusă
(sau cel puț�in unul) dornici să le î�ntindă o mână de ajutor
clienț�ilor lor. „Nu este ciudat că singura persoană generoasă
pe care am cunoscut-o vreodată, care avea ș� i bani pentru a
fi generoasă, a fost un agent de bursă?” Poate că brokerii
din ziua de azi nu mai obiș� nuiesc să trimită donaț�ii gene-
roase, nesolicitate, clienț�ilor lor, dar, î�n ceea ce priveș� te co-
lectarea informaț�iilor, pot fi cei mai buni prieteni ai unui
investitor. Pot furniza rapoarte ș� i buletine informative ale
S&P cu privire la investiț�ii, rapoarte anuale ș� i trimestriale,
prospecte ș� i î�mputerniciri, sondaje realizate de Value Line
ș� i cercetări făcute de analiș� tii firmei. Lasă-i să-ț�i procure
datele despre raporturile p/c ș� i ratele de creș� tere, despre
acț�iunile cumpărate de persoane din interiorul companiei
ș� i despre cele deț�inute de instituț�ii. Vor fi bucuroș� i să o
facă dacă văd că eș� ti serios.
Î�n cazul î�n care foloseș� ti brokerul pe post de consultant
(î�n general o practică nesăbuită, dar care poate fi de folos
uneori), roagă-l să-ț�i prezinte discursul de două minute pen-
tru acț�iunile recomandate. Probabil va trebui să-l î�ndemni
la vorbă cu unele dintre î�ntrebările pe care le-am menț�io-
nat anterior, iar un dialog tipic sună cam aș� a...
BROKERUL: − Vă recomandăm acț�iunile Zayre. Este o situaț�ie

specială.
TU: − Chiar credeț�i că sunt bune?
BROKERUL: − Chiar credem că sunt bune.
TU: − Minunat. Le cumpăr.
s-ar transforma î�n ceva de genul:
BROKERUL: − Vă recomandăm acț� iunile companiei La Quinta
Motor Inns. Abia le-am adăugat pe lista noastră de cumpărare.
TU: − Cum aț�i clasifica această companie? Ciclică, cu creș� tere
lentă, cu creș� tere rapidă sau cum?
BROKERUL: − Î�n mod cert, cu creș� tere rapidă.
TU: − Cât de rapidă? Care este creș� terea recentă a câș� tigurilor?
BROKERUL: − N-aș� ș� ti să vă spun pe loc. Dar pot să verific.
TU: − V-aș� fi recunoscător. Ș� i dacă tot faceț�i asta, vă rog să-mi daț�i
ș� i raportul p/c referitor la nivelurile din trecut.
BROKERUL: − Desigur.
TU: − De ce este La Quinta o opț�iune bună de cumpărare î�n clipa
asta? Cum se prezintă piaț�a? Motelurile La Quinta existente
momentan au profit? De unde provine extinderea? Care este
situaț�ia datoriilor? Cum are de gând să finanț�eze dezvoltarea
companiei fără să vândă o mulț�ime de acț�iuni noi ș� i să dilue-
ze câș� tigurile? Cumpără acț�iuni ș� i angajaț�ii companiei?
BROKERUL: − Cred că o mare parte dintre răspunsuri se vor găsi
î�n raportul analistului nostru.
TU: − Trimiteț�i-mi un exemplar. Î�l voi citi ș� i vă voi contacta după
aceea. Î�ntre timp, aș� dori ș� i un grafic al preț�ului acț�iunilor ș� i
al câș� tigurilor pentru ultimii cinci ani. Vreau să ș� tiu dacă se
dau dividende ș� i dacă au fost plătite mereu. Ș� i dacă tot veni
vorba, aflaț�i ș� i ce procent din acț�iuni este deț�inut de instituț�ii.
Î�n plus, spuneț�i-mi ș� i de cât timp urmăreș� te analistul firmei

dumneavoastră aceste acț�iuni.
BROKERUL: − Asta-i tot?
TU: − Vă anunț� după ce citesc raportul. Apoi poate voi suna ș� i la
companie...
BROKERUL: − Să nu î�ntârziaț�i prea mult. Este un moment extra-
ordinar pentru a cumpăra.
TU: − Acum, î�n octombrie? Ș� tiț�i ce spunea Mark Twain: „Octombrie
este una dintre cele mai periculoase luni pentru speculaț�iile
la bursă. Celelalte sunt iulie, ianuarie, septembrie, aprilie,
noiembrie, mai, martie, iunie, decembrie, august ș� i februarie”.
TELEFOANELE DATE COMPANIILOR

Profesioniș� tii sună mereu la companii, dar amatorii nu se
gândesc niciodată să o facă. Dacă ai anumite î�ntrebări, poț�i
găsi răspunsurile la biroul de relaț�ii cu investitorii. Iată î�ncă
un lucru pe care î�l poate realiza brokerul: să-ț�i procure nu-
mărul de telefon. Multe companii s-ar bucura de ș� ansa ofe-
rită să facă schimb de opinii cu deț�inătorul a 100 de acț�iuni
de la Topeka. Dacă este o î�ntreprindere mică, s-ar putea să
ajungi să discuț�i chiar cu preș� edintele.
Î�n cazul puț�in probabil î�n care biroul de relaț�ii cu in-
vestitorii te tratează cu indiferenț�ă, poț�i să spui că deț�ii
deja 20.000 de acț�iuni ș� i î�ncerci să te hotărăș� ti dacă du-
blezi sau nu numărul lor. Apoi menț�ionează î�n treacăt că
acț�iunile tale sunt deț�inute cu titlu neoficial. Asta ar trebui
să-ț�i uș� ureze calea. Nu pot să spun că recomand aș� a ceva,
dar unii oameni î�nș� iră gogoș� i, iar ș� ansele de a fi prins î�n ca-
zul de faț�ă sunt zero. Compania trebuie să te creadă pe cu-
vânt î�n privinț�a celor 20.000 de acț�iuni, deoarece acț�iunile
deț�inute cu titlu neoficial sunt puse toate la grămadă de

firmele de brokeraj ș� i depozitate laolaltă, fără a se face di-
ferenț�e î�ntre ele.
Î�nainte să suni la companie, este recomandat să-ț�i pre-
găteș� ti î�ntrebările ș� i nu trebuie să î�ncepi discuț�ia cu: „De ce
preț�ul acț�iunilor este î�n scădere?” Î�ntrebarea aceasta te ca-
taloghează imediat drept novice ș� i nu vei fi luat î�n serios.
Î�n majoritatea cazurilor, o companie habar nu are de ce
preț�ul acț�iunilor ei este î�n scădere.
Câș� tigurile sunt un subiect bun, dar dintr-un motiv sau
altul, se consideră a fi de prost gust să î�ntrebi o companie:
„Cât veț�i câș� tiga?”, la fel cum este de prost gust ca niș� te stră-
ini să te î�ntrebe care î�ț�i este salariul anual. Forma acceptată
de adresare a î�ntrebării este una subtilă ș� i indirectă: „Care
sunt estimările experț�ilor de pe Wall Street cu privire la
câș� tigurile companiei dumneavoastră pentru anul viitor?”
După cum ș� tii deja, câș� tigurile viitoare sunt greu de pre-
zis. Chiar ș� i prezicerile analiș� tilor diferă considerabil, iar
companiile î�n sine nu pot ș� ti sigur cât anume vor câș� tiga.
Cei de la Procter and Gamble î�ș�i pot face o idee destul de
clară, deoarece compania produce 82 de produse sub 100 de
mărci ș� i le vinde î�n 107 ț�ări, aș� a că lucrurile tind să se echi-
libreze. Dar cei de la Reynolds Metals nu ar avea cum să-ț�i
dea un răspuns clar, deoarece totul depinde de preț�ul alu-
miniului. Dacă î�ntrebi compania Phelps Dodge cât va câș� ti-
ga anul viitor, Phelps Dodge te va î�ntreba care va fi preț�ul
cuprului.
Ceea ce te interesează să afli de la biroul de relaț�ii cu
investitorii este reacț�ia companiei la scenariul pe care î�n-
cerci să-l dezvolț�i. Are sens? Funcț�ionează? Î�n cazul î�n care
te î�ntrebi dacă medicamentul Tagamet va avea un efect
semnificativ asupra câș� tigurilor obț�inute de SmithKline,

compania î�ț�i poate da răspunsul – ș� i î�ț�i poate arăta ș� i ulti-
mele cifre ale vânzărilor produsului Tagamet.
Chiar există comenzi neonorate de două luni pentru
anvelopele Goodyear ș� i preț�ul anvelopelor chiar a crescut,
aș� a cum arată dovezile locale? Câte restaurante Taco Bell
se construiesc anul acesta? Ce cotă de piaț� ă a adăugat
Budweiser? Uzinele Bethlehem Steel funcț�ionează la capa-
citate maximă? La cât estimează compania valoarea de piaț�ă
a proprietăț�ilor sale î�n televiziunea prin cablu? Dacă firul
poveș� tii tale este bine definit, vei ș� ti ce elemente trebuie să
verifici.
Cel mai bine este să î�ncepi cu o î�ntrebare care să arate
că te-ai documentat puț�in pe cont propriu: „Văd din ultimul
raport anual că v-aț�i redus datoriile cu 500 de milioane de
dolari. Ce planuri aveț�i pentru a le reduce ș� i mai mult?” Vei
primi un răspuns mai serios decât dacă ai î�ntreba: „Ș� i ce
faceț�i voi cu datoriile astea?”
Chiar dacă nu ai niciun scenariu, poț�i afla unele lucruri
punând două î�ntrebări generale: „Care sunt punctele pozi-
tive de anul acesta?” ș� i „Care sunt cele negative?” Poate î�ț�i
vor spune despre uzina din Georgia care a pierdut 10 milioa-
ne de dolari anul trecut, dar care a fost î�nchisă, sau despre
o divizie neproductivă vândută pe numerar. Poate au lan-
sat un produs nou care accelerează rata creș� terii. Î�n 1987,
departamentul de relaț�ii cu investitorii de la Sterling Drug
putea să-ț�i comunice dacă noile descoperiri medicale des-
pre aspirină stimulaseră vânzările.
Ca elemente negative, poț�i afla că au crescut costurile
forț�ei de muncă sau că a scăzut cererea pentru un produs
important, că a apărut un nou concurent î�n industrie sau
că scăderea (sau creș� terea) valorii dolarului va reduce pro-

fiturile. Dacă discuț�i cu un producător de articole vestimen-
tare, poț�i afla că linia de produse de anul acesta nu se vinde
ș� i că articolele s-au acumulat î�n stoc.
La final, poț�i rezuma convorbirea astfel: trei elemente
negative, patru pozitive. Î�n majoritatea cazurilor, vei auzi
lucruri care î�ț�i vor confirma ceea ce bănuiai deja – mai ales
dacă î�nț�elegi bine afacerea. Dar din când î�n când vei afla ș� i
ceva neaș� teptat – că lucrurile merg mai bine sau mai prost
decât ar părea. Informaț�iile neaș� teptate pot fi foarte profi-
tabile dacă vinzi sau cumperi acț�iuni.
Pe parcursul documentării mele, aflu ceva neobiș� nuit
î�n aproximativ 1 din 10 apeluri telefonice. Dacă sun compa-
nii aflate î�n criză, î�n nouă din 10 cazuri detaliile vor confir-
ma că ar trebui să fie î�n criză, dar î�n al zecelea caz, poate
exista un nou motiv de optimism care nu este perceput la
nivel general. Acelaș� i raport este valabil, dar î�n sens invers,
pentru companiile care se presupune că sunt î�n formă
maximă. Dacă dau 100 de telefoane, găsesc 10 situaț�ii sur-
prinzătoare, sau dacă dau 1.000, găsesc 100.
Stai liniș� tit. Dacă nu deț�ii 1.000 de companii, nu trebuie
să dai 1.000 de telefoane.
ÎȚI VINE SĂ CREZI?

Î�n majoritatea cazurilor, companiile sunt sincere ș� i deschi-
se î�n conversaț�iile cu investitorii. Toate sunt conș� tiente că
adevărul va ieș� i la iveală mai devreme sau mai târziu î�n
următorul raport trimestrial, aș� a că nu au nimic de câș� tigat
dacă ascund ceva, aș� a cum se face uneori la Washington.
Î�n toț�i anii î�n care am ascultat mii de reprezentanț�i ai
corporaț�iilor expunându-ș� i propria versiune a poveș� tii –

oricât de groaznică ar fi fost situaț�ia –, nu î�mi amintesc de-
cât de câteva dăț�i î�n care am fost indus î�n eroare î�n mod
intenț�ionat.
Aș� adar, când suni la departamentul de relaț�ii cu inves-
titorii, poț�i fi sigur că informaț�iile care î�ț�i sunt comunicate
sunt corecte. Î�nsă adjectivele variază considerabil. Diferitele
tipuri de companii au moduri diferite de a descrie aceeaș� i
scenă.
De exemplu, sectorul textil. Companiile textile există din
secolul al XIX-lea. JP Stevens a fost î�nființ�ată î�n 1899, West
Point-Pepperell î�n 1866 – acestea sunt echivalentele cor-
poratiste ale Fiicelor Revoluț�iei Americane. După ce ai trecut
prin ș� ase războaie, 10 boomuri, 15 crize ș� i 30 de recesiuni,
nu prea te mai entuziasmează nimic. Eș� ti totodată suficient
de puternic cât să recunoș� ti cu uș� urinț�ă orice adversitate.
Reprezentanț�ii departamentelor de relaț�ii cu investi-
torii din cadrul companiilor textile au deprins ș� i ei această
atitudine de gardă veche, î�n aș� a fel î�ncât reuș� esc să pară
lipsiț�i de entuziasm chiar ș� i când afacerea merge nemaipo-
menit ș� i absolut deprimaț�i când afacerea merge bine. Iar
dacă afacerea merge prost, judecând după tonul interviu-
rilor, ai crede că directorii se spânzură de cearș� afurile de
percal legate la ferestrele birourilor lor.
Să spunem că suni să î�ntrebi despre afacerea cu lână
de î�naltă calitate. „Mediocră”, spun ei. Apoi î�ntrebi de că-
măș� ile din fibre sintetice, iar ei răspund: „Nu merg prea
bine”. „Dar cu denimul cum staț�i?”, î�ntrebi tu. „A, se poate ș� i
mai bine.” Dar când î�ț�i transmit cifrele, î�ț�i dai seama că, de
fapt, compania o duce foarte bine.
Pur ș� i simplu aș� a stă treaba î�n domeniul textilelor ș� i î�n

industriile mature* î�n general. Când privesc spre același
cer, oamenii din industriile mature văd nori, în timp ce
oamenii din industriile imature văd plăcinte.
Să luăm, de exemplu, companiile de articole vestimen-
tare, care fac produsele finite din textile. Aceste companii
au o existenț�ă fragilă, dispărând pentru totdeauna din viaț�a
financiară. Au declarat faliment de atâtea ori, î�ncât ai crede
că de fapt capitolul 11 este un articol din Constituț�ie. Î�nsă
nu vei auzi niciodată cuvântul „mediocru” din gura unei
persoane din industria vestimentară, nici dacă vânzările
sunt dezastruoase. Î�n timpul unei Ciume Bubonice a comer-
cianț�ilor cu amănuntul, nu vei auzi nimic mai rău de la un
reprezentant din sectorul vestimentaț�iei decât că lucrurile
stau „relativ bine”. Iar când lucrurile stau relativ bine, vei
auzi că situaț�ia este „fantastică”, „incredibilă”, „fabuloasă”
ș� i „extraordinară”.
Reprezentaț�ii din sectorul tehnologiei ș� i al software-ului
sunt la fel de senini. Poț�i chiar să presupui că, cu cât î�ntre-
prinderea este mai fragilă, cu atât discursurile sunt mai
optimiste. Pe baza a ceea ce spun persoanele din sectorul
de software, ai zice că nu a existat niciodată un an prost î�n
toată istoria software-ului. Dar de ce să nu fie optimiste?
Cu o concurenț�ă atât de acerbă î�n software, este o necesi-
tate să pară că eș� ti optimist. Dacă pari neî�ncrezător, alț�ii
vor câș� tiga toate contractele, cu vorbele lor dulci.
Dar investitorul n-are niciun motiv să-ș� i piardă timpul
descifrând vocabularul corporatist. Este mai simplu să ignori
toate adjectivele.
* O industrie matură este cea care a depășit atât faza emergentă, cât și
faza de creștere a creșterii industriei. Companiile din aceste industrii
tind să fie mai mari, mai vechi și mai stabile. (n. ed.)
DESPRE VIZITELE LA SEDIUL CENTRAL

Una dintre cele mai mari bucurii ale unui acț�ionar este să
treacă pe la sediul central al companiilor la care deț�ine ac-
ț�iuni. Dacă acestea sunt din cartier, este floare la ureche să
faci o programare. Ș� i sunt î�ncântate să le prezinte firma celor
care deț�in 20.000 de acț�iuni. Dacă sediul se află î�n cealaltă
parte a ț�ării, poate poț�i să-ț�i faci timp pentru o vizită î�n va-
canț�a de vară. „Doamne, copii, la numai 100 de kilometri de
aici se află sediul central al companiei Pacific Gas and Elec-
tric. Vă supăraț�i dacă ne oprim ca să arunc un ochi peste
bilanț� , î�n timp ce voi vă odihniț�i pe iarbă î�n parcarea pen-
tru vizitatori?” Bine, bine. Uitaț�i că am sugerat aș� a ceva.
Când vizitez sediul unei companii, vreau să văd ce î�mi
inspiră locul respectiv. Informaț�iile ș� i cifrele se pot obț�ine
la telefon. Am avut un sentiment pozitiv când am descope-
rit că sediul Taco Bell se afla î�nghesuit undeva î�n spatele
unei săli de bowling. Când am văzut cum directorii î�ș�i făceau
treaba î�n buncărul ăla mic ș� i î�ntunecat, am fost î�ncântat.
Era evident că nu iroseau banii pe amenajarea biroului.
(Apropo, primul lucru pe care î�l î�ntreb este: „Când a
venit ultima dată î�n vizită un manager de fonduri sau un
analist?” Dacă răspunsul este: „Mi se pare că acum doi ani”,
sunt extaziat. Aș� a s-a î�ntâmplat cu Meridian Bank – 22 de
ani de câș� tiguri î�n creș� tere, o traiectorie minunată de divi-
dende mărite, dar cei de acolo nici nu mai ș� tiau cum arată
un analist.)
Caută sediul central al companiilor cu speranț�a că, dacă
nu sunt î�nghesuite î�n spatele unei săli de bowling, atunci
sunt localizate î�ntr-un cartier rău famat î�n care analiș� tii fi-
nanciari nu ar vrea să fie văzuț�i. Stagiarul de pe timpul verii
pe care l-am trimis să viziteze Pep Boys – Manny, Moe, and
Jack mi-a spus că taximetriș� tii din Philadelphia nu voiau să-l

ducă acolo. Am fost la fel de impresionat de acest aspect ca
de aproape toate informaț�iile pe care le-a aflat.
La Crown, Cork, and Seal, am observat că biroul pre-
ș� edintelui avea vedere la linia de producț�ie a conservelor,
podelele erau acoperite cu un linoleum decolorat, iar mo-
bilierul din birou era mai ponosit decât cel pe care î�l aveam
î�n armată. Iată o companie care ș� i-a stabilit bine priorităț�i-
le – ș� i ș� tii ce s-a î�ntâmplat cu acț�iunile? Ș� i-au mărit valoa-
rea de 280 de ori î�n ultimii 30 de ani. Câș� tigurile mari plus
un sediu sărăcăcios reprezintă o combinaț�ie măreaț�ă.
Atunci ce părere ai de Uniroyal, cocoț�at pe o colină din
Connecticut, ca o ș� coală privată de fiț�e? Eu m-am gândit că
era un semn rău ș� i chiar aș� a a fost, î�ntrucât compania s-a
dus de râpă. Alte semne proaste pot fi mobilierul antic luxos,
draperiile trompe l’oeil ș� i pereț�ii de nuc ș� lefuit. Am văzut
asta la multe birouri: când arborii de cauciuc sunt aduș� i î�n
interior, este cazul să ne temem î�n privinț�a câș� tigurilor.
FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU CEI DE LA DEPARTAMENTUL

DE RELAȚII CU INVESTITORII
Vizitarea sediilor centrale î�ț�i oferă ocazia să te î�ntâlneș� ti cu
unul sau mai mulț�i funcț�ionari ai companiei. O altă moda-
litate de a-i î�ntâlni este participarea la ș� edinț�ele anuale, nu
neapărat la discuț�iile formale, ci la î�ntrunirile informale. Î�n
funcț�ie de cât de implicat vrei să fii, ș� edinț�a anuală este cea
mai bună ș� ansă de a-ț�i face contacte utile.
Nu se î�ntâmplă î�ntotdeauna, î�nsă uneori simt ceva î�n
privinț�a unui reprezentant corporativ care î�mi oferă un sen-
timent cu privire la ș� ansele de reuș� ită ale companiei. Când
am fost să văd Tandon, o companie pe care am eliminat-o din

calcul din prima din cauza apartenenț�ei sale la industria î�n
vogă a floppy-discurilor, am avut o î�ntâlnire interesantă cu
reprezentantul pentru relaț�iile cu investitorii. Era politicos,
dichisit ș� i elocvent, la fel ca toț�i reprezentanț�ii relaț�iilor cu
investitorii, î�nsă, atunci când l-am căutat î�n prospectul
Tandon (printre altele, prospectele î�ț�i spun câte acț�iuni sunt
deț�inute de diferiț�i funcț�ionari ș� i directori ai companiei ș� i
cu cât sunt plătiț�i aceș� ti oameni), am descoperit că, punând
la socoteală titlurile de valoare cu opț�iune ș� i achiziț�iile direc-
te de acț�iuni, omul acesta, care nu era de mult timp angajat
î�n cadrul companiei, î�nsuma cam 20 de milioane de dolari.
Cumva, faptul că acea persoană oarecare era atât de
î�nstărită datorită companiei Tandon mi se părea prea fru-
mos ca să fie adevărat. Acț�iunile multiplicaseră deja de opt
ori banii investitorilor î�n decursul unei perioade euforice
cu p/c ridicat. M-am gândit o clipă ș� i mi-am dat seama că,
dacă valoarea acț�iunilor Tandon se dubla iar, reprezentan-
tul relaț�iilor cu investitorii ar î�nsuma o avere de 40 de mi-
lioane de dolari. Pentru ca eu să fac bani din acț�iuni, el ar
trebui să devină de două ori mai bogat decât mă gândisem
eu că era acum. Pur ș� i simplu nu era ceva realist. Au mai
fost ș� i alte motive pentru care am refuzat să investesc, dar
interviul acela a fost elementul decisiv. Preț�ul acț�iunilor a
scăzut de la 35¼ la 1⅜ dolari, adaptat la fracț�ionări.
Am avut reț�ineri identice ș� i î�n privinț�a fondatorului ș� i
principalului acț�ionar al Televideo, pe care l-am î�ntâlnit î�n
Boston, la un prânz î�n grup. Deja deț�inea acț�iuni î�n valoare
de 100 de milioane de dolari la o companie cu un p/c ridi-
cat î�n industria extrem de competitivă a dispozitivelor pe-
riferice pentru calculatoare. Mi-am zis aș� a: dacă eu fac bani
cu Televideo, tipul ăsta va avea o avere de 200 de milioane

de dolari. Nici asta nu părea realist. Am refuzat să inves-
tesc, iar preț�ul acț�iunilor a scăzut de la 40½ dolari î�n 1983
la 1 dolar î�n 1987.
Nu aș� putea niciodată să dovedesc ș� tiinț�ific teoria respec-
tivă, dar, dacă nu-ț� i poț� i imagina cum ar fi posibil ca re-
prezentantul unei companii să devină atât de bogat, sunt
ș� anse mari să ai dreptate.
DOCUMENTAREA MINIMALĂ
De când Carolyn a descoperit L’eggs la supermarket, iar eu
am descoperit Taco Bell prin burrito, am continuat să cred
că plimbatul prin magazine ș� i degustarea produselor repre-
zintă o strategie de investiț�ii fundamentală. Cu siguranț�ă
nu î�nlocuieș� te adresarea î�ntrebărilor esenț�iale, aș� a cum o
dovedeș� te cazul Bildner, dar când dezvolț�i o poveste, te
simț�i mai liniș� tit dacă poț�i verifica ș� i scopul ei practic.
Auzisem deja de Toys „R” Us de la prietenul meu Peter
deRoetth, î�nsă un periplu la cel mai apropiat magazin local
m-a convins că această companie chiar ș� tie cum să vândă
jucării. Dacă î�i î�ntrebai pe clienț�i dacă le plăcea locul acela,
toț�i păreau să spună că aveau de gând să se î�ntoarcă.
Î�nainte să cumpăr acț�iuni La Quinta, am petrecut trei
nopț�i la motelurile sale. Î�nainte să cumpăr acț�iuni la Pic ’N’
Save, am vizitat unul dintre magazinele din California ș� i
am fost impresionat de reduceri. Strategia celor de la Pic
’N’ Save era să retragă din circuitele obiș� nuite de distribuț�ie
produsele care nu se mai fabricau ș� i să le ofere la preț�uri
de lichidare de stoc.
Aș� fi putut să obț�in aceste informaț�ii de la departamen-

tul de relaț�ii cu investitorii, dar a fost altceva să văd cu ochii
mei parfumul de firmă la 79 de cenț�i sticla ș� i clienț�ii care
se minunau de aș� a ceva. Putea să-mi spună ș� i un analist
financiar de produsele Lassie Dog Food î�n valoare de mi-
lioane de dolari pe care Pic ’N’ Save le-a cumpărat de la
Campbell’s Soup, după ce aceasta s-a retras din industria
hranei pentru câini, ș� i pe care Pic ’N’ Save le-a vândut rapid,
obț�inând un profit uriaș� . Dar să vezi oamenii cum stăteau
la rând cu cărucioarele pline cu hrană pentru câini era o
dovadă clară că strategia funcț�iona.
Când am vizitat un magazin Pep Boys la o locaț�ie nouă
din California, un vânzător de acolo aproape că mi-a vân-
dut un set de anvelope. Doar voiam să inspectez locul, dar
el era aș� a de entuziast î�ncât a fost cât pe ce să plec acasă cu
patru anvelope noi î�n avion. Se poate ca el să fi fost o ano-
malie, dar m-am gândit că, având aș� a un personal, Pep Boys
ar fi putut vinde orice. Ș� i chiar asta a ș� i făcut.
După prăbuș� irea Apple Computer ș� i scăderea acț�iunilor
de la 60 la 15 dolari, mă î�ntrebam dacă această companie
avea să-ș� i depăș� ească vreodată dificultăț�ile ș� i dacă ar tre-
bui să o consider redresabilă. Noul produs Apple, Lisa, care
reprezenta intrarea sa pe piaț�a de afaceri lucrativă, a fost
un eș� ec total, dar când soț�ia mi-a zis că ea ș� i copiii aveau
nevoie de un nou calculator Apple pentru acasă ș� i când
managerul de sistem de la Fidelity mi-a spus că Fidelity
cumpăra 60 de calculatoare Macintosh noi pentru birouri,
am aflat că: (a) Apple era î�ncă un produs popular pe piaț�a
locală ș� i (b) făcea noi incursiuni pe piaț�a de afaceri. Am
cumpărat un milion de acț�iuni ș� i nu am regretat.
Mi-am î�ntărit considerabil î�ncrederea î�n Chrysler î�n

urma unei conversaț�ii cu Lee Iacocca, care a ț�inut o pledoa-
rie foarte optimistă î�n favoarea renaș� terii industriei auto,
a unei reduceri reuș� ite a costurilor î�n cadrul companiei
Chrysler ș� i a ofertei sale î�mbunătăț� ite de maș� ini. Î� n faț� a
sediului, am observat că parcarea pentru directori era pe
jumătate goală, un alt indiciu al progresului, dar adevăra-
tul entuziasm a fost generat de vizita î�n sala de expoziț�ie,
unde m-am urcat ș� i am coborât din noile modele decapota-
bile Laser, New Yorker ș� i LeBaron.
De-a lungul anilor, Chrysler ș� i-a creat o reputaț�ie de
maș� ină î�nvechită, dar, din câte văzusem, era evident că adă-
ugase un plus de vitalitate modelelor noi – mai ales deca-
potabilei. (Pe aceea au creat-o prin î�ndepărtarea plafonului
metalic al automobilelor LeBaron obiș� nuite.)
Cumva am trecut cu vederea minicamioneta, care a
devenit curând cel mai de succes vehicul creat vreodată
de Chrysler, ș� i L’eggs î�n anii 1980. Dar măcar mi-am dat
seama că firma era pe drumul cel bun. De curând, Chrysler
a lungit camioneta ș� i i-a adăugat un motor mai mare, la
cererea clienț�ilor, iar camionetele Chrysler reprezintă î�n
prezent 3% din toate maș� inile ș� i camioanele vândute î�n
Statele Unite. S-ar putea să-mi cumpăr ș� i eu una de î�ndată
ce maș� ina mea AMC Concord, veche de 11 ani, va rugini
de tot.
Este uimitor ce analiză elaborată a industriei auto poț�i
face î�n parcările cabanelor de schi, ale centrelor comercia-
le, ale sălilor de bowling sau ale bisericilor. De fiecare dată
când văd o camionetă Chrysler sau un Ford Taurus parcat
(Ford este î�n continuare unul dintre cele mai mari pachete
de acț�iuni pe care le deț�in), cu ș� oferul î�năuntru, mă î�ndrept
spre el ș� i î�l î�ntreb: „Î� ț�i place maș� ina?”, „De cât timp o ai?”
ș� i „Ai recomanda-o ș� i altora?” Până acum, răspunsurile au
fost 100% pozitive, un semn bun pentru Ford ș� i Chrysler.
Î� ntre timp, Carolyn este ocupată prin magazine, anali-
zând The Limited, Pier 1 Imports ș� i noile salate de la
McDonald’s.
Cu cât ț�ara devine mai omogenă, cu atât este mai proba-
bil ca un produs popular î�ntr-un centru comercial să devină
popular î�n toate celelalte centre comerciale. Gândeș� te-te
la toate brandurile ș� i produsele cărora le-ai prezis corect
succesul sau eș� ecul.
Dar de ce nu am cumpărat OshKosh B’Gosh, când co-
piii noș� tri au crescut î�n minunatele salopete OshKosh? De
ce am vrut să investesc î�n Reebok, dar m-am răzgândit,
deoarece una dintre prietenele soț� iei mele s-a plâns că
pantofii lor î�i răneau picioarele? Imaginează-ț�i cum ar fi să
ratezi un 5-bagger pentru că vecinul tău a făcut o recenzie
proastă unei perechi de bascheț�i. Nimic nu este uș� or î�n afa-
cerea asta.
CITIREA RAPOARTELOR
Nu este de mirare că atâtea rapoarte anuale ajung î�n coș� ul
de gunoi. Textul de pe paginile lucioase este inteligibil, dar
î�n mare parte inutil, iar cifrele de pe spate sunt de neî�n-
ț� eles, dar se presupune că sunt importante. Î�nsă există o
modalitate prin care poț�i obț�ine informaț�ii utile dintr-un
raport anual î�n doar câteva minute, acesta fiind tot timpul
pe care li-l dedic.
Să luăm ca exemplu raportul anual al companiei Ford
pe 1987. Are o poză de copertă frumoasă cu spatele unui
Lincoln Continental, realizată de Tom Wojnowski, iar î�n in-

terior găsim un omagiu măgulitor la adresa lui Henry Ford
II ș� i o fotografie î�n care acesta stă î�n faț�a portretului buni-
cului său, Henry I. Urmează un mesaj prietenos către acț�io-
nari, un tratat despre cultura corporatistă ș� i o menț�iune a
faptului că Ford a sponsorizat o expoziț�ie a lucrărilor lui
Beatrix Potter, creatoarea lui Peter Rabbit (Iepuraș� ul).
Dau paginile ș� i mă î�ndrept direct către Bilanț�ul Conso-
lidat tipărit pe foaia mai ieftină de la pagina 27 a raportului
(vezi graficele). (Asta este o regulă când vine vorba despre
rapoartele anuale ș� i poate despre toate publicaț�iile – cu cât
este mai ieftină foaia, cu atât informaț�iile sunt mai valo-
roase.) Bilanț�ul prezintă activele ș� i apoi pasivele. Este un
lucru esenț�ial pentru mine.
Î�n coloana de sus, denumită Active Curente, observ că
firma deț�ine 5,672 miliarde de dolari î�n bani gheaț�ă ș� i acti-
ve lichide, plus valori mobiliare tranzacț�ionabile î�n valoare
de 4,424 miliarde de dolari. Adunând cele două sume, obț�in
lichiditatea curentă generală a companiei, pe care o rotun-
jesc la 10,1 miliarde de dolari. Comparând numerarul din
1987 cu cel din 1986 din coloana din dreapta, văd că Ford
pune la saltea din ce î�n ce mai mulț�i bani. Acesta este un
semn clar de prosperitate.
Mă uit apoi pe cealaltă jumătate a bilanț�ului, la rubrica
intitulată „datorii pe termen lung”. Văd că datoria pe ter-
men lung din 1987 este de 1,75 miliarde de dolari, o sumă
mult mai mică decât cea din anul precedent. Reducerea da-
toriilor este un alt semn de prosperitate. Când numerarul
creș� te raportat la datorii, bilanț�ul se î�mbunătăț�eș� te. Când
se î�ntâmplă invers, bilanț�ul se deteriorează.
Scăzând datoria pe termen lung din numerar, obț�in

8,35 miliarde de dolari, „numerarul net” al companiei Ford.
Numai banii gheaț�ă ș� i activele lichide depăș� esc datoria cu
8,35 de miliarde de dolari. Când numerarul depăș� eș� te da-
toriile, este un lucru bun. Orice s-ar î�ntâmpla, Ford nu va
dispărea de pe piaț�ă.
(Poate ai observat datoria pe termen scurt a companiei
Ford, de 1,8 miliarde de dolari. Eu ignor datoriile pe ter-
men scurt î�n calculele mele. Puriș� tii pot să se agite cât vor
î�n privinț�a asta, dar de ce să complicăm lucrurile inutil?
Pur ș� i simplu mă gândesc că celelalte active ale companiei
[stocurile ș� i aș� a mai departe] sunt suficient de valoroase
cât să acopere datoriile pe termen scurt ș� i o las aș� a.)
Bilanț Consolidat
31 decembrie 1987 ș� i 1986 (î�n milioane)
Ford Motor Company ș� i filialele consolidate
Active 1987 1986
Active curente
Numerar ș� i active lichide 5.672,9 $ 3.459,4 $
Valori mobiliare tranzacț�ionabile, cu costul ș� i 4.424,1 $ 5.093,7 $
dobânda cumulată (valori aproximative ale pieț�ei)
Creanț�e (inclusiv 1.554,9 $ ș� i 733,3 $ din filiale 4.401,6 3.487,8
neconsolidate)
Stocuri (Nota 1) 6.321,3 5.792,6
Alte active curente (Nota 4) 1.161,6 624,5
Total active curente 21.981,5 18.458,0
Capitalul în active nete ale auxiliarelor și filia- 7.573,9 5.088,4

lelor neconsolidate (Nota 6)
Proprietăți
Teren, uzină ș� i echipamente la cost (Nota 7) 25.079,4 22.991,8
Minus amortizările acumulate 14.567,4 13.187,2
Teren, uzină ș� i echipamente nete 10.512,0 9.804,6
Instrumente speciale neamortizate 3.521,5 3.396,1
Proprietăț�i nete 14,033.5 13.200,7
Alte active (Nota 10) 1.366,8 1.185,9
Active totale 44.955,7 37.933,0 $
Pasive și capitalul acționarilor
Pasive curente
Conturi de datorii
Comerț� 6.564,0$ 5.752,3
Altele 2.624,1 2.546,1
Conturi totale de datorii 9.188,1 8.298,4
Impozite pe venit 647,6 737,5
Datorii pe termen scurt 1.803,3 1.230,1
Datorii pe termen lung plătibile î�ntr-un an 79,4 73,9
Pasive cumulate (Nota 8) 6.075,0 5.285,7
Total pasive curente 17.793,4 15.625,6
Datorii pe termen lung (Nota 9) 1.751,9 2.137,1
Alte pasive (Nota 8) 4.426,5 3.877,0
Impozite pe venit amânate (Nota 4) 2.354,7 1.328,1
Interese minoritare în activele nete ale filiale- 136,5 105,7
lor consolidate
Garanții și angajamente (Nota 14) — —
Capitalul acționarilor
Capital î�n circulaț�ie (Notele 10 ș� i 11)
Acț�iuni preferenț�iale, valoare nominală 1,00 do- — —

lar/acț�iune
Acț�iuni comune, valoare nominală 1,00 dolar/ 469,8 498,2
acț�iune ș� i, respectiv, 2,00 dolari/acț�iune (469,8 ș� i
249,1 acț�iuni emise)
Acț�iuni din categoria B, valoare nominală 1,00 37,7 38,6
dolar/acț�iune ș� i, respectiv, 2,00 dolari/acț�iune
(37,7 ș� i 19,3 acț�iuni emise)
Capital î�n exces al valorii nominale a acț�iunilor 595,1 605,5
Adaptări la conversia valutară (Nota 1) 672,6 (450,0)
Câș� tiguri reț�inute pentru utilizarea î�n afacere 16.717,5 14.167,2
Totalul capitalului acț�ionarilor 18.492,7 14.859,5
Totalul pasivelor și capitalului acționarilor 44.955,7$ 37.933,0 $
Notă: Capitalul acționarilor pe acțiune* 36,44 $ 27,68 $
Notele fac parte din situaț�iile financiare.

* Adaptat pentru a reflecta fracț�ionarea acț�iunilor de 2 la 1 î�n vigoare din
decembrie 1987.
Î�n jumătate dintre cazuri se î�ntâmplă ca datoriile pe

termen lung să depăș� ească numerarul, numerarul să se fi
redus ș� i datoriile să fi crescut, ceea ce î�nseamnă că firma
are o situaț�ie financiară firavă. Dacă situaț�ia financiară este
puternică sau fragilă este ceea ce vrei să afli prin acest
scurt exerciț�iu.
Rezumatul financiar pe 10 ani

(sume î�n milioane de dolari)
Ford Motor Company ș� i filialele consolidate
Rezumatul operațiunilor 1987 1986 1985
Vânzări 71,643.4 62,715.8 52,774.4
Costuri totale 65,442.2 58,659.3 50,044.7
Venit din exploatare (pierdere) 6,201.2 4,056.5 2,729.7
Venit net din dobânzi 866.0 678.8 749.1
Cheltuieli cu dobânzile 440.6 482.9 446.6
Capitalul î�n active nete ale auxiliarelor ș� i
filialelor neconsolidate 753.4 816.9 598.1
Venit (pierdere) î�nainte de impozitare 7,380.0 5,069.3 3,630.3
Prevedere (credit) pentru impozitele pe venit 2,726.0 1,774.2 1,103.1
Interese minoritare 28.8 10.0 11.8
Venit net (pierdere) 4,625.2 3,285.1 2,515.4
Dividende î�n numerar 805.0 591.2 442.7
Venit nerepartizat (pierdere) 3,820.2 2,693.9 2,072.7
Rentabilitate din vânzări după plata
impozitelor 6.5% 5.3% 4.8%
Capitalul acț�ionarilor la sfârș� it de an 18,492.7 14,859.5 12,268.6
Active la sfârș� it de an 44,955.7 37,933.0 31,603.6
Datorii pe termen lung la sfârș� it de an 1,751.9 2,137.1 2,157.2
Media numărului de acț�iuni aflate î�n circulaț�ie
(î�n milioane) 511.0 533.1 553.6
Venit net (pierdere) pe acț�iune (î�n dolari) 9.05 6.16 4.54
Venit net presupunând diluarea completă 8.92 6.05 4.40
Dividende î�n numerar 1.58 1.11 0.80
Capitalul acț�ionarilor la sfârș� it de an 36.44 27.68 21.97
Variaț�ia preț�urilor acț�iunilor comune 56⅜ 31¾ 19¾
(Bursa de Valori New York) 28½ 18¾ 13⅜
Date despre instalații și unelte
Cheltuieli de capital pentru instalaț�ii
(excluzând uneltele speciale) 2,268.7 2,068.0 2,319.8
1984 1983 1982 1981 1980 1979 1978

52,366.4 44,454.6 37,067.2 38,247.1 37,085.5 45,513.7 42,784.1
48,944.2 42,650.9 37,550.8 39,502.9 39,363.8 42,596.7 40,425.6
3,422.2 1,803.7 (483.6) (`1,255.8) (2,278.3) 917.0 2,358.5
917.5 569.2 562.7 624.6 543.1 693.0 456.0
536.0 567.2 745.5 674.7 432.5 246.8 194.8
479.1 360.6 258.5 167.8 187.0 146.2 159.0

4,282.8 2,166.3 (407.9) (1,138.1) (1,980.7) 1,509.4 2,778.7
1,328.9 27.02 256.6 (68.3) (435.4) 330.1 1,175.0
47.1 29.2 (6.7) (9.7) (2.0) 10.0 14.8
2,906.8 1,866.9 (657.8) (1,060.1) (1,543.3) 1,169.3 1,588.9
369.1 90.9 — 144.4 312.7 467.6 416.6
2,537.7 1,776.0 (657.8) (1,204.5) (1,856.0) 701.7 1,172.3
5.6% 4.3% * * * 2.7% 3.7%

9,837.7 7,545.3 6,077.5 7,362.2 8,567.5 10,420.7 9,686.3
27,485.6 23,868.9 21,961.7 23,021.4 24,347.6 23,524.6 22,101.4
2,110.9 2,712.9 2,353.3 2,709.7 2,058.8 1,274.6 1,144.5
552.4 544.2 541.8 541.2 541.2 539.8 535.6

5.26 3.43 (1.21) (1.96) (2.85) 2.17 2.97
4.97 3.21 — — — 2.03 2.76
0.67 0.17 0 0.27 0.58 0.87 0.78
17.62 13.74 11.20 13.57 15.79 19.21 17.95
17⅛ 15½ 9¼ 5¾ 8 10⅛ 11½
8 7⅝ 3¾ 3½ 4 6½ 8⅝
2,292.1 1,358.6 1,605.8 1,257.4 1,583.8 2,152.3 1,571.5

Depreciere 1,814.2 1,666.4 1,444.4

Cheltuieli pentru unelte speciale 1,343.3 1,284.6 1,417.3
Amortizarea uneltelor speciale 1,353.2 1,293.2 948.4
Date despre angajați – Pe tot globul (1)
Salarizare 11,669.6 11,289.7 10,175.1
Costuri totale ale forț�ei de muncă 16,567.1 15,610.4 14,033.4
Număr mediu de angajaț�i 350,320 382,274 369,314
Date despre angajați – Operațiuni SUA (1)
Salarizare 7,761.6 7,703.6 7,212.9
Număr mediu de angajaț�i 180,838 181,476 172,165
Costuri medii ale forț�ei de muncă pe oră ( 2 )
Câș� tiguri 16.50 16.12 15.70
Beneficii 12.38 11.01 10.75
Total 28.88 27.13 26.45
Datele despre acț�iuni au fost adaptate pentru a reflecta dividendele ș� i fracț�ionările.

* Rezultatele din 1982, 1981 ș� i 1980 au fost pierderi.
(1) Include finanț�e neconsolidate, asigurări ș� i filiale teritoriale.
(2) Pe oră lucrată (î�n dolari). Nu include datele pentru filiale.
1,328.6 1,262.8 1,200.8 1,168.7 1,057.2 895.9 735.5

1,223.1 974.4 1,361.6 970.0 1,184.7 1,288.0 970.2
979.2 1,029.3 955.6 1,010.7 912.1 708.5 578.2
10,018.1 9,284.0 9,020.7 9,536.0 9,663.4 10,293.8 9,884.0

13,802.9 12,558.3 11,957.0 12,428.5 12,598.1 13,386.3 12,631.7
389,917 386,342 385,487 411,202 432.987 500,464 512,088
6,875.3 6,024.6 5,489.3 5,641.3 5,370.0 6,368.4 6,674.2

178,758 168,507 161,129 176,146 185,116 244,297 261,132
15.06 13.93 13.38 12.75 11.45 10.35 9.73

9.40 8.54 9.79 8.93 8.54 5.59 4.36
24.46 22.47 23.17 21.68 19.99 15.94 14.09
Mă î�ndrept apoi către Rezumatul financiar pe 10 ani,

de la pagina 61, pentru a analiza situaț�ia pe 10 ani. Desco-
păr că sunt 511 milioane de acț�iuni î�n circulaț�ie. Văd ș� i că
numărul s-a redus î�n fiecare dintre ultimii doi ani. Asta î�n-
seamnă că Ford ș� i-a tot răscumpărat acț�iunile, un alt pas
pozitiv.
Î�mpărț�ind cei 8,35 de miliarde de dolari numerar ș� i ac-
tive lichide la 511 milioane de acț�iuni aflate î�n circulaț�ie,
aflu că fiecărei acț�iuni a companiei Ford î�i corespunde un
numerar net de 16,30 dolari. De ce este important acest
aspect se va vedea î�n următorul capitol.
După aceea, mă î�ndrept către... deja devine complicată
treaba. Dacă nu vrei să continui acest exerciț�iu ș� i preferi
să citeș� ti despre Henry Ford, atunci î�ntreabă-ț�i brokerul
dacă Ford răscumpără acț�iuni, dacă numerarul depăș� eș� te
datoriile pe termen lung ș� i ce sumă î�n numerar corespunde

fiecărei acț�iuni!
Să fim realiș� ti. Nu am de gând să te iniț�iez î�n tainele
contabilităț�ii. Sunt niș� te cifre importante care te ajută să
urmăreș� ti companiile, iar dacă le obț�ii din rapoartele anu-
ale, e bine ș� i aș� a. Dacă nu le obț�ii din rapoartele anuale,
poț�i să le obț�ii din rapoartele S&P, de la agentul tău sau din
Value Line.
Value Line este mai uș� or de citit decât un bilanț� , aș� a că,
dacă nu ai văzut niciodată nimic de genul acesta, î�ncepe de
acolo. Î�ț�i vorbeș� te despre numerar ș� i datorii, rezumă isto-
ricul pe termen lung ca să vezi ce s-a î�ntâmplat î�n timpul
ultimei recesiuni, dacă sunt î�n creș� tere câș� tigurile, dacă
s-au plătit î�ntotdeauna dividendele ș� i aș� a mai departe. Nu
î�n ultimul rând, companiile sunt notate pe o scară de la 1 la
5 î�n funcț�ie de puterea financiară, ajutându-te să-ț�i faci o
părere cu privire la capacitatea unei companii de a răzbi
î�n faț�a adversităț�ilor. (Există ș� i un sistem de clasificare a
„oportunităț�ii” acț�iunilor, dar eu nu î�l bag î�n seamă.)
Las deoparte raportul anual deocamdată. Haide să ana-
lizăm pe rând fiecare dintre cifrele importante ș� i să nu ne
mai batem capul aici cu locurile î�n care le putem găsi.
13
Câteva cifre renumite
Iată câteva cifre care merită luate în seamă, fără să fie

î�n vreo anumită ordine a importanț�ei:
PROCENTUL VÂNZĂRILOR
Când sunt interesat de o companie datorită unui produs
anume – cum ar fi L’eggs, Pampers, Bufferin sau plasticul
Lexan –, primul lucru pe care vreau să-l aflu este ce î�nseam-
nă produsul acela pentru compania respectivă. Ce procent
din vânzări reprezintă? L’eggs a făcut ca preț�ul acț�iunilor
Hanes să explodeze, deoarece Hanes era o companie rela-
tiv mică. Pampers a fost mai profitabilă decât L’eggs, dar
nu a avut aceeaș� i î�nsemnătate pentru gigantul Procter and
Gamble.
Să zicem că te-ai entuziasmat î�n privinț�a plasticului
Lexan ș� i afli că General Electric produce Lexan. Apoi, prin
brokerul tău (sau din raportul anual, dacă ai cum să-l ur-
măreș� ti), descoperi că divizia de materiale plastice face par-
te din divizia materialelor ș� i că î�ntreaga divizie contribuie
cu numai 6,8% din veniturile totale ale GE. Aș� adar, dacă
Lexan este noul Pampers, nu va avea mare î�nsemnătate pen-

tru acț� ionarii GE. Constaț� i acest fapt ș� i te î�ntrebi ce altă
companie mai produce Lexan sau î�ț�i iei gândul de la el.
RAPORTUL PREȚ/CÂȘTIG
Am discutat deja despre asta, dar iată î�ncă o clarificare utilă:
raportul p/c al unei companii evaluate la un preț� corect va
fi egal cu rata creș� terii sale. Vorbesc aici despre rata creș� terii
câș� tigului. Cum o afli? Î�ntreabă-ț�i brokerul care este rata
creș� terii comparativ cu raportul p/c.
Dacă raportul p/c al companiei Coca-Cola este 15, te
aș� tepț�i ca aceasta să î�nregistreze o creș� tere de 15% pe an
etc. Dar dacă raportul p/c este mai mic decât rata creș� terii,
s-ar putea să fi găsit un chilipir. De exemplu, o companie cu
o rată a creș� terii de 12% pe an ș� i un raport p/c de 6 este o
opț�iune foarte atrăgătoare. Pe de altă parte, o companie cu
o rată a creș� terii de 6% pe an ș� i un raport p/c de 12 nu este
atrăgătoare ș� i se î�ndreaptă către declin.
Î�n general, un raport p/c cât jumătate din rata creș� terii
este foarte promiț�ător, iar unul dublu faț�ă de rata creș� terii
este negativ. Noi folosim mereu această măsură când ana-
lizăm acț�iunile pentru fondurile mutuale.
Dacă brokerul nu-ț�i poate furniza rata creș� terii unei com-
panii, o poț�i afla singur uitându-te pe câș� tigurile anuale din
rapoartele S&P sau din Value Line ș� i calculând creș� terea
procentuală a câș� tigurilor de la un an la altul. Astfel vei avea
un alt criteriu de măsură care să-ț�i indice dacă acț�iunile
sunt prea scumpe sau nu. Cât despre atât de importanta
rată a creș� terii din viitor, presupunerile tale pot fi la fel de
bune ca ale mele.
O formulă uș� or mai complicată ne permite să comparăm

ratele creș� terii cu câș� tigurile, luând î�n calcul ș� i dividen-
dele. Găseș� te rata creș� terii pe termen lung (să spunem că a
Companiei X este de 12%), adun-o cu randamentul divi-
dendelor (Compania X plăteș� te 3%) ș� i î�mparte rezultatul
la raportul p/c (al Companiei X este 10). 12 plus 3 î�mpărț�it
la 10 dă 1,5.
Un rezultat mai mic decât 1 este prost, iar 1,5 este buni-
cel, dar ideal ar fi să obț�ii măcar un 2. O companie cu o rată
a creș� terii de 15%, un dividend de 3% ș� i un p/c de 6 ar obț�i-
ne un 3 fabulos.
LICHIDITATEA
Tocmai am văzut că Ford deț�ine 8,35 miliarde de dolari î�n
numerar net din datoriile pe termen lung. Cu siguranț�ă este
bine de ș� tiut dacă o companie dispune de un numerar de
miliarde de dolari. Iată de ce:
Acț�iunile companiei Ford au crescut de la 4 dolari pe
acț�iune î�n 1982 la 38 de dolari pe acț�iune la î�nceputul anu-
lui 1988 (adaptat la fracț�ionări). De-a lungul timpului am
cumpărat cele 5 milioane de acț�iuni Ford pe care le deț�in.
La 38 de dolari pe acț�iune, deja câș� tigasem un profit uriaș�
de la Ford, iar pe Wall Street răsuna de aproape doi ani
refrenul supraevaluării acț�iunilor Ford. Numeroș� i consul-
tanț�i au spus că această companie auto ciclică deja se bu-
curase de ultimele urale ș� i că următoarea miș� care avea să
fie î�n jos. Era să-mi vând de multe ori acț�iunile.
Dar uitându-mă pe raportul anual, observasem că Ford
acumulase 16,30 dolari pe acț�iune î�n numerar fără dato-
rii – aș� a cum am menț�ionat î�n capitolul anterior. Fiecărei
acț�iuni Ford pe care o deț�ineam î�i corespundea pe hârtie

un bonus de 16,30 dolari, ca un rabat ascuns î�ncântător.
Bonusul de 16,30 dolari a schimbat tot. Î�nsemna că, de
fapt, cumpăram acț�iunile companiei auto nu cu 38 de dolari
una, preț�ul lor de la vremea respectivă, ci cu 21,70 dolari
una (38 de dolari minus 16,30 dolari bani gheaț�ă). Analiș� tii
se aș� teptau ca Ford să câș� tige 7 dolari pe acț�iune din ope-
raț�iunile auto care, la preț�ul de 38 de dolari, genera un ra-
port p/c de 5,4, dar la preț�ul de 21,70 dolari, raportul p/c
era de 3,1.
Un p/c de 3,1 este tentant, cu sau fără cicluri. Poate că nu
aș� fi fost impresionat dacă Ford era o companie groaznică
sau dacă oamenii ar fi fost nemulț�umiț�i de ultimele lor mo-
dele de maș� ini, dar Ford este o companie extraordinară, iar
oamenii adorau cele mai recente maș� ini ș� i camionete Ford.
Situaț�ia numerarului m-a convins să păstrez acț�iunile
Ford, care au crescut cu peste 40% după ce am hotărât să
nu le vând.
Ș� tiam, de asemenea (ș� i puteai afla asta de pe pagina 5 a
raportului anual – chiar î�n secț�iunea cu paginile lucioase
lizibile), că grupul de servicii financiare al companiei Ford
– Ford Credit, First Nationwide, U.S. Leasing ș� i altele – câș� -
tiga singur 1,66 dolari pe acț�iune î�n 1987. Î�n cazul Ford Cre-
dit, care singur contribuia cu 1,33 dolari pe acț�iune, era „al
13-lea an consecutiv de creș� tere a câș� tigurilor”.
Atribuind un raport p/c ipotetic de 10 câș� tigurilor ser-
viciilor financiare ale companiei Ford (companiile financia-
re au de obicei un raport p/c de 10), am estimat că valoarea
acestor filiale era de 10 ori mai mare decât 1,66 dolari sau
16,60 dolari pe acț�iune.
Aș� adar, dacă Ford vindea cu 38 de dolari pe acț�iune, pri-

meai 16,30 dolari numerar net ș� i î�ncă 16,60 de dolari din
valoarea companiilor financiare, aș� a că afacerea cu auto-
mobile te costa î�n total 5,10 dolari pe acț�iune. Ș� i de la aceeaș� i
afacere cu automobile se aș� tepta un câș� tig de 7 dolari pe
acț�iune. Era Ford o alegere riscantă? La 5,10 dolari pe acț�i-
une, era un chilipir absolut, deș� i acț� iunile aproape că î�ș�i
î�nzeciseră valoarea faț�ă de 1982.
Boeing este o altă societate pe acț�iuni bogată î�n lichidi-
tăț�i. La î�nceputul anului 1987, acț�iunile se vindeau cu puț�in
peste 40 de dolari, dar, având un numerar de 27 de dolari,
cumpărai compania cu 15 dolari. Am achiziț�ionat un pachet
mic de acț�iuni la Boeing la î�nceputul anului 1988, după
care l-am consolidat până a ajuns foarte mare – parț�ial dato-
rită lichidităț�ilor ș� i parț�ial datorită faptului că Boeing avea
un număr record de comenzi comerciale î�ncă neonorate.
Numerarul nu face î�ntotdeauna diferenț�a, desigur. De
cele mai multe ori, nu este atât de mult î�ncât să-ț�i baț�i ca-
pul cu el. Schlumberger are mult numerar, dar nu o sumă
impresionantă pe acț�iune. Bristol-Myers are 1,6 miliarde
de dolari î�n numerar ș� i o datorie pe termen lung de numai
200 de milioane de dolari, ceea ce generează o rată impre-
sionantă, dar cu 280 de milioane de acț�iuni aflate î�n circu-
laț�ie, dintr-un numerar net de 1,4 miliarde de dolari (după
scăderea datoriei), rezultă doar 5 dolari pe acț�iune. Cei 5 do-
lari nu au o importanț�ă prea mare când acț�iunile se vând
cu peste 40 de dolari. Dacă preț� ul acț� iunilor ar scădea la
15 dolari, atunci ar conta mult mai mult.
Cu toate acestea, este recomandat să verifici î�ntotdeau-
na lichidităț�ile (ș� i valoarea afacerilor î�nrudite) atunci când
te documentezi î�n privinț�a unei companii. Nu ș� tii niciodată

când poț�i da peste un Ford.
Dacă tot veni vorba, oare ce va face Ford cu toț�i banii săi?
Pe măsură ce numerarul se acumulează î�ntr-o companie,
speculaț�iile privind soarta acestuia pot trage î�n jos preț�ul
acț�iunilor. Ford măreș� te dividendele ș� i răscumpără acț�iuni
î�ntr-un ritm accelerat, î�nsă tot a acumulat miliarde de do-
lari î�n plus. Unii investitori se î�ntreabă dacă Ford va arunca
banii pe ș� tii tu ce, dar până acum Ford a fost prudentă î�n
achiziț�iile făcute.
Ford deja deț�ine o companie de credit ș� i de economii ș� i
î�mprumuturi ș� i controlează Hertz Rent A Car printr-un par-
teneriat. A făcut o ofertă modestă pentru Hughes Aerospa-
ce, dar nu a câș� tigat. TRW ar putea crea o sinergie logică:
este un producător global de piese auto ș� i î�ș�i desfăș� oară
activitatea î�n câteva dintre aceleaș� i pieț�e de electronice. Î�n
plus, TRW ar putea deveni principalul furnizor de airbaguri
pentru maș� ini. Dar dacă Ford cumpără Merrill Lynch sau
Lockheed (după cum s-a zvonit cu ambele), oare se va ală-
tura listei lungi de companii „diversiî�nrăutăț�ite?”
DATORIILE
Cât deț�ine ș� i cât datorează o companie? Datorii versus ca-
pital. Asta ar vrea să ș� tie ș� i un agent de credite î�nainte de a
decide dacă ai un rating bun î�n privinț�a riscului.
Un bilanț� obiș� nuit al unei companii are două părț�i. Pe
partea stângă sunt activele (stocuri, creanț�e, uzine ș� i echipa-
mente etc.), iar partea dreaptă ilustrează cum sunt finanț�ate
activele. O modalitate rapidă de a constata forț�a financiară
a unei companii este să compari capitalul cu datoriile de pe

partea dreaptă a bilanț�ului.
Raportul datorie – capitalul acț�ionarilor este uș� or de
calculat. Dacă te uiț�i pe bilanț�ul companiei Ford din rapor-
tul anual din 1987, vezi că totalul capitalului acț�ionarilor
este de 18,492 miliarde de dolari. Câteva rânduri mai sus,
vezi că datoria pe termen lung este de 1,7 miliarde dolari.
(Mai există ș� i datoria pe termen scurt, dar, aș� a cum am afir-
mat deja, nu o iau î�n calcul î�n aceste evaluări succinte. Dacă
este suficient numerar – vezi rândul 2 – pentru a acoperi
datoria pe termen scurt, atunci nu trebuie să-ț�i faci griji î�n
privinț�a ei.)
Un bilanț� obiș� nuit al unei î�ntreprinderi cuprinde 75%
capital al acț�ionarilor ș� i 25% datorii. Raportul impresionant
datorie – capitalul acț�ionarilor al companiei Ford este de
18 miliarde de dolari la 1,7 miliarde de dolari sau 91% ca-
pital ș� i sub 10% datorie. Reprezintă un bilanț� foarte puter-
nic. Un bilanț� ș� i mai puternic ar avea 1% datorie ș� i 99%
capital. Pe de altă parte, un bilanț� slab ar avea 80% datorie
ș� i 20% capital al acț�ionarilor.
La companiile redresabile ș� i cu probleme, acord o aten-
ț�ie deosebită datoriilor. Datoriile sunt cele care determină
î�n cea mai mare măsură ce companii vor supravieț�ui ș� i care
vor da faliment î�n vremuri de criză. Companiile tinere cu
datorii mari sunt î�ntotdeauna la mare risc.
La un moment dat mă uitam la două societăț�i pe acț�iuni
î�n criză din domeniul tehnologiei: GCA ș� i Applied Materials.
Ambele fabricau echipamente electronice – aparate pen-
tru realizarea cipurilor de calculatoare. Este unul dintre
acele domenii tehnice foarte avansate pe care este mai bine
să le eviț�i, iar cele două companii au confirmat acest lucru
prin căderea lor î�n prăpastie. La sfârș� itul anului 1985, pre-
ț�ul acț�iunilor GCA a scăzut de la 20 la 12 dolari, iar cel al
acț�iunilor Applied Materials a fost lovit chiar mai rău de
atât, scăzând de la 16 la 8 dolari.
Diferenț�a a fost că, atunci când GCA a î�ntâmpinat difi-
cultăț�i, avea o datorie de 114 milioane de dolari, aproape
toată la bănci. Voi explica acest lucru puț� in mai î�ncolo.
Deț� inea doar 3 milioane de dolari numerar, iar principalul
activ era inventarul î�n valoare de 73 de milioane de dolari
– dar, î�n sectorul electronicelor, lucrurile se schimbă atât
de repede î�ncât un inventar care valorează 73 de milioane
de dolari î�ntr-un an poate valora 20 de milioane de dolari
î�n anul următor. Cine ș� tie cât ar primi pe el la o lichidare de
stoc?
Pe de altă parte, Applied Materials avea o datorie de
doar 17 milioane de dolari ș� i numerar î�n valoare de 36 mi-
lioane de dolari.
Când industria componentelor electronice a făcut
progrese, Applied Materials ș� i-a revenit, preț�ul acț�iunilor
crescând iar de la 8 la 36 de dolari, dar GCA nu mai exista
ca să se bucure de revenire. O companie s-a distrus ș� i a fost
cumpărată cu aproximativ 10 cenț�i pe acț�iune, iar cealaltă
ș� i-a mărit de patru ori valoarea. Diferenț�a a făcut-o povara
datoriilor.
Tipul datoriei, dar ș� i suma î�n sine separă î�nvingătorii
de perdanț�i î�n vremuri de criză. Există datorii bancare ș� i
datorii consolidate.
Datoriile bancare (cel mai rău tip, de care avea ș� i GCA)
sunt plătibile la cerere. Nu trebuie să fie neapărat la bancă.
Pot lua ș� i forma biletelor la ordin, adică î�mprumuturi de la
o companie la alta pe o perioadă scurtă. Cel mai important
este că trebuie plătite foarte curând, uneori chiar „la cerere”.

Mai exact, creditorul î�ș�i poate cere banii î�napoi la primul
semn că ar exista probleme. Dacă debitorul nu poate restitui
banii, se trece la Capitolul 11. Creditorii jupoaie compania,
iar la final acț�ionarilor nu le mai rămâne nimic.
Î�n cazul datoriilor consolidate (cel mai bun tip, din
punctul de vedere al acț�ionarilor) nu se poate solicita ram-
bursarea, indiferent cât de disperată este situaț�ia, atât timp
cât debitorul continuă să plătească dobânda. Data scaden-
tă pentru plata î�mprumutului poate fi peste 15, 20 sau 30 de
ani. Datoriile consolidate î�mbracă adesea forma obligaț�iu-
nilor obiș� nuite cu scadenț�e lungi. Obligaț�iunile corporative
pot fi trecute la o categorie superioară sau inferioară de
agenț�iile de clasificare a riscului î�n funcț�ie de bunăstarea
financiară a companiei, î�nsă, orice s-ar î�ntâmpla, deț�inăto-
rii de titluri nu pot cere plata imediată a î�mprumutului aș� a
cum pot face băncile. Uneori chiar ș� i plata dobânzilor poate
fi amânată. Datoriile consolidate le lasă timp companiilor
să-ș� i rezolve problemele. (Î�ntr-una dintre notele de subsol
dintr-un raport anual obiș� nuit, compania î�ș�i detaliază da-
toriile pe termen lung, dobânzile plătite ș� i datele de scadenț�ă
a datoriilor.)
Eu acord o atenț�ie deosebită structurii datoriilor, pre-
cum ș� i sumelor datorate atunci când evaluez o companie
redresabilă precum Chrysler. Toată lumea ș� tia că Chrysler
avea probleme cu datoriile. Î�n celebrul aranjament pentru
ajutorarea sa financiară, elementul-cheie era că guvernul
garanta un î�mprumut î�n valoare de 1,4 miliarde de dolari
î�n schimbul unor titluri de valoare cu opț�iune. Ulterior,
guvernul a vândut aceste titluri de valoare ș� i a obț�inut chiar
un profit considerabil, dar la vremea respectivă nu puteai
prezice asta. Î�nsă puteai să-ț�i dai seama că, de fapt, condiț�ii-
le î�mprumutului î�i ofereau companiei o marjă de manevră.
Am mai văzut ș� i că Chrysler avea un numerar î�n valoa-
re de un miliard de dolari ș� i că vânduse recent divizia de
tancuri companiei General Dynamics pe î�ncă 336 milioane
de dolari. Î�ntr-adevăr, Chrysler pierdea o sumă mică de bani
la vremea aceea, dar lichidităț�ile ș� i structura î�mprumutu-
lui de la guvern î�ț�i arătau că bancherii nu aveau să î�nchidă
compania î�n următorul an sau î�n următorii doi ani.
Aș� adar, dacă erai de părere că industria auto avea să
revină î�n forț�ă, aș� a cum credeam ș� i eu, ș� i ș� tiai că Chrysler
făcuse deja progrese majore ș� i devenise un producător cu
costuri reduse î�n cadrul industriei, atunci puteai să ai î�n-
credere că Chrysler avea să supravieț�uiască. Nu era atât de
riscant cum se î�nț�elegea din presă.
Micron Technology este o altă companie care a evitat
să fie dată uitării datorită structurii datoriilor – iar Fidelity
a avut o contribuț�ie majoră. Aceasta era o companie minu-
nată din Idaho care s-a târât cu ultimele forț�e î�n biroul nos-
tru, o victimă a î�ncetinirii industriei cipurilor de memorie
pentru calculatoare ș� i a „aruncării” pe piaț�ă a cipurilor de
memorie DRAM de către japonezi. Micron i-a dat î�n jude-
cată, susț�inând că nu era posibil ca japonezii să producă
cipuri la costuri mai mici decât Micron, ceea ce î�nsemna că
japonezii vindeau marfa î�n pierdere pentru a scoate din sce-
nă concurenț�a. Î�n cele din urmă, Micron a câș� tigat procesul.
Î�ntre timp, toț�i producătorii locali importanț�i, î�n afară
de Texas Industries ș� i Micron, au dat faliment. Supravieț�ui-
rea companiei Micron a fost ameninț�ată de datoria bancară
pe care o acumulase, iar preț�ul acț�iunilor scăzuse de la 40
la 4 dolari. Ultima sa speranț�ă a fost să vândă un mare titlu
de creanț�ă convertibil (o obligaț�iune care poate fi conver-

tită î�n acț�iuni la dorinț�a cumpărătorului). Asta avea să-i per-
mită companiei să strângă suficienț� i bani pentru a plăti
datoria la bancă ș� i pentru a-ș� i rezolva dificultăț�ile pe ter-
men scurt, î�ntrucât data scadentă a î�mprumutului pentru
titlul de creanț�ă convertibil era peste câț�iva ani.
Fidelity a cumpărat o mare parte din acel titlu de crean-
ț�ă. Când industria cipurilor de memorie ș� i-a revenit ș� i
Micron a redevenit profitabilă, preț�ul acț�iunilor a crescut de
la 4 la 24 de dolari, iar Fidelity a obț�inut un câș� tig frumos.
DIVIDENDE
Știi care este singurul lucru care mă umple de plăcere?
Să văd cum îmi vin dividendele.
– John D. Rockefeller, 1901
Acț�iunile care plătesc dividende sunt deseori preferate î�n

detrimentul celor care nu plătesc dividende de către inves-
titorii care î�ș�i doresc acest venit suplimentar. Nu este nimic
rău î�n asta. Un cec î�n cutia poș� tală pică mereu bine oricui,
chiar ș� i lui John D. Rockefeller, î�nsă, din punctul meu de
vedere, adevărata problemă este felul î�n care dividendul sau
lipsa lui afectează î�n timp valoarea unei companii ș� i preț�ul
acț�iunilor sale.
Conflictul de bază dintre directorii corporatiș� ti ș� i acț�io-
nari legat de dividende se aseamănă cu conflictul dintre
părinț�i ș� i copii cu privire la fondurile fiduciare. Copiii pre-
feră o distribuire rapidă, î�n timp ce părinț�ii preferă să con-
troleze banii î�n beneficiul mai important al copiilor.
Un argument solid î�n favoarea companiilor care plătesc
dividende este că societăț�ile care nu plătesc dividende au
un istoric lamentabil de irosire a banilor pe un ș� ir î�ntreg de

„diversiî�nrăutăț�iri” nesăbuite. Am văzut situaț�ia aceasta de
atât de multe ori î�ncât am î�nceput să cred î�n teoria vezicii
din finanț�ele corporatiste, avansată de Hugh Liedtke de la
Pennzoil: cu cât se adună mai mulț�i bani î�n trezorerie, cu
atât creș� te ș� i presiunea de a-i risipi. Primul moment de glorie
al lui Liedtke a constat î�n transformarea unei mici companii
petroliere, Pennzoil, î�ntr-un concurent puternic. Al doilea
moment de glorie a fost câș� tigarea a 3 miliarde de dolari î�n
urma unui proces î�mpotriva companiei Texaco (Goliat), des-
pre care toată lumea spunea că Pennzoil (David) avea să-l
piardă.
(Perioada de la sfârș� itul anilor 1960, despre care am
discutat mai devreme, ar trebui să intre î�n analele istoriei
ca Anii Vezicii. Chiar ș� i î�n ziua de azi există o tendinț�ă î�n
rândul directorilor corporatiș� ti de a se piș� a pe profiturile
lor prin implicarea î�n afaceri sortite eș� ecului – î�nsă nu este
atât de pregnantă ca acum 20 de ani.)
Un alt argument î�n favoarea acț�iunilor care plătesc di-
vidende este că prezenț�a dividendului poate î�mpiedica
scăderea preț�ului unei acț�iuni la nivelul la care ar scădea
dacă nu ar exista dividende. Î�n timpul dezastrului din 1987,
plătitorii de dividende mari s-au descurcat mai bine decât
cei care nu au plătit dividende ș� i au avut de suferit din ca-
uza declinului pieț�ei generale la mai puț�in de jumătate.
Acesta este unul dintre motivele pentru care î�mi place să
păstrez câteva companii stabile ș� i chiar cu creș� tere lentă î�n
portofoliul meu. Când acț�iunile unei companii se vând cu
20 de dolari, un dividend de 2 dolari pe acț�iune generea-
ză o rentabilitate de 10%, dar dacă preț�ul acț�iunii scade la
10 dolari, brusc rentabilitatea urcă la 20%. Dacă investito-
rii sunt siguri că rentabilitatea ridicată se va menț�ine, vor
cumpăra acț�iunile numai pentru asta. Î�n acest fel, va exista

un prag minim al preț�ului acț�iunilor. Î�n orice fel de criză, toț�i
se bulucesc către companiile foarte bine cotate care ș� i-au
plătit ș� i ș� i-au mărit dividendele î�n trecut pe o perioadă
î�ndelungată.
Repet, companiile mai mici care nu plătesc dividende
au ș� ansa să se bucure de o creș� tere mai rapidă tocmai din
acest motiv. Investesc banii î�n propria extindere. Î�nsuș� i mo-
tivul pentru care companiile emit acț�iuni este de a-ș� i finan-
ț�a extinderea fără să se î�mpovăreze cu datorii la bănci. Eu
prefer oricând o companie cu o creș� tere agresivă î�n locul unei
companii vechi ș� i greoaie care plăteș� te dividende.
Marile companii care plătesc dividende sunt furnizoa-
rele de energie electrică ș� i utilităț�i. Î�n perioadele cu creș� tere
lentă, acestea nu au nevoie să construiască uzine sau să achi-
ziț�ioneze mai multe echipamente, iar banii se adună. Î�n pe-
rioadele de creș� tere rapidă, dividendele sunt momeala care
atrage capitalul enorm necesar pentru construirea uzinelor.
Consolidated Edison a constatat că poate cumpăra ener-
gie suplimentară din Canada, aș� adar de ce să-ș� i irosească
banii pe generatoare noi ș� i scumpe, precum ș� i pe cheltuie-
lile pe care le implică obț�inerea aprobărilor ș� i construirea
lor? Î�ntrucât î�n prezent nu are cheltuieli majore, Con Ed
acumulează milioane de dolari lichizi, răscumpără acț�iuni
î�ntr-un ritm peste medie ș� i măreș� te constant dividendele.
General Public Utilities, care ș� i-a revenit î�n urma acci-
dentului de la Three Mile Island, a atins acelaș� i stadiu de
dezvoltare precum cel de acum 10 ani al companiei Con Ed
(vezi graficul). Acum răscumpără ș� i ea acț�iuni ș� i măreș� te
dividendele.
LE PLĂTEȘTE?
Dacă ai de gând să cumperi acț�iuni pentru dividendele lor,
află dacă societatea va putea să le plătească î�n timpul vre-
murilor grele ș� i al recesiunilor. Ce zici de Fleet-Norstar,
fosta Industrial National Bank, care plăteș� te dividende fără
î�ntrerupere din 1791?
Dacă o companie cu creș� tere lentă omite plata unui di-
vidend, te afli î�ntr-o situaț�ie dificilă: o î�ntreprindere î�nceată
care nu prea are nimic de oferit.
O companie cu un istoric de 20-30 de ani de creș� tere

regulată a dividendelor este cea mai bună opț�iune î�n acest
caz. Unele societăț�i pe acț�iuni, precum Kellogg ș� i Ralston
Purina, nu ș� i-au micș� orat dividendele – darămite să le eli-
mine – î�n decursul ultimelor trei războaie ș� i opt recesiuni,
aș� a că, î�n cazul î�n care crezi î�n dividende, este bine să deț�ii
astfel de acț�iuni. Companiile extrem de î�ndatorate, cum ar
fi Southmark, nu-ț�i pot oferi î�n niciun caz aceeaș� i garanț�ie
ca o companie precum Bristol-Myers, care are foarte puț�ine
datorii. (De altfel, după pierderile recente suferite î�n urma
operaț�iunilor imobiliare, preț�ul acț�iunilor Southmark a scă-
zut de la 11 la 3 dolari, iar compania a suspendat dividen-
dele). Companiile ciclice nu sunt î�ntotdeauna de î�ncredere
când vine vorba de plata dividendelor: Ford a omis dividen-
dele î�n 1982, iar preț�ul acț�iunilor a scăzut sub 4 dolari pe
acț�iune (adaptat la fracț�ionări) – o minimă de 25 de ani. Cât
timp Ford nu î�ș�i pierde tot numerarul, î�n ziua de azi nimeni
nu are de ce să-ș� i facă griji î�n privinț�a omiterii dividendelor.
VALOAREA CONTABILĂ
Valoarea contabilă se bucură de foarte multă atenț�ie î�n zilele
noastre – poate pentru că este o cifră atât de uș� or de găsit.
Este raportată peste tot. Programele populare de calcula-
tor î�ț�i pot spune instantaneu câte acț�iuni se vând la un preț�
mai mic decât valoarea contabilă declarată. Oamenii inves-
tesc î�n ele î�n baza teoriei că, dacă valoarea contabilă este
de 20 de dolari pe acț�iune, iar acț�iunile se vând cu 10 dolari,
obț�in ceva la jumătate de preț� .
Problema este că deseori valoarea contabilă declarată
nu are prea mare legătură cu valoarea reală a unei compa-
nii. De multe ori se situează cu mult mai sus sau mai jos
faț�ă de ea. Penn Central avea o valoare contabilă de peste

60 dolari pe acț�iune când a dat faliment!
La sfârș� itul anului 1976, Alan Wood Steel avea o valoare
contabilă declarată de 32 de milioane de dolari sau 40 de
dolari pe acț�iune. Î� n ciuda acestui lucru, compania a dat
faliment ș� ase luni mai târziu. Problema a fost că noua sa
fabrică de oț�el, care valora poate 30 de milioane de dolari
pe hârtie, a fost planificată greș� it, iar anumite defecte ope-
raț�ionale au făcut-o să devină practic inutilă. Pentru a plăti
o parte din datorie, oț�elăria a fost vândută celor de la Lukens
Corp. pentru aproximativ 5 milioane de dolari, iar restul
uzinei se pare că a fost vândut pe o nimica toată.
O companie de textile poate avea un depozit plin de ma-
teriale pe care nu le vrea nimeni, declarate î�n registre cu
preț�ul de aproximativ 4 dolari pe metru. Î�n realitate, nu le-ar
putea da nici cu 10 cenț�i. Mai există o regulă nescrisă aici:
cu cât te apropii mai tare de un produs finit, cu atât valoa-
rea la revânzare este mai puț�in previzibilă. Ș� tii ce preț� are
bumbacul, dar cine poate ș� ti cât ar costa o cămaș� ă portocalie
din bumbac? Ș� tii cât iei pe o bară de metal, dar cât valorea-
ză ca lampadar?
Uite ce s-a î�ntâmplat acum câț�iva ani când Warren Buffe-
tt, cel mai î�nț�elept investitor, a decis să î�nchidă noua fabrică
de textile din New Bedford, una dintre primele sale achiziț�ii.
Conducerea a sperat să câș� tige ceva din vânzarea maș� ini-
lor de ț�esut, care aveau o valoare contabilă de 866.000 de
dolari. Î�nsă la o licitaț�ie publică, utilajele de ț�esut care fu-
seseră cumpărate cu 5.000 de dolari cu doar câț�iva ani mai
devreme s-au vândut cu numai 26 de dolari fiecare – mai
puț�in decât costa să fie mutate de acolo. Ceea ce figura cu o
valoare de 866.000 de dolari î�n registrele contabile a gene-

rat un numerar de numai 163.000 de dolari.
Dacă Berkshire Hathaway, compania lui Buffett, s-ar fi
bazat doar pe materialele textile, ar fi fost exact tipul de
situaț�ie care atrage atenț�ia detectivilor de valori contabile.
„Ia uită-te la bilanț�ul ăsta, Harry. Numai războaiele de ț�esut
valorează 5 dolari pe acț�iune, iar acț�iunile se vând cu 2 do-
lari. Cum să ratăm aș� a ceva?” Sigur că puteau rata, deoare-
ce acț�iunile ar fi ajuns la 20 de cenț�i de î�ndată ce războaiele
de ț�esut erau cărate la cea mai apropiată groapă de gunoi.
Activele supraevaluate de pe partea stângă a bilanț�ului
sunt deosebit de î�nș� elătoare când pe partea dreaptă sunt
datorii mari. Să zicem că o companie afiș� ează active î�n va-
loare de 400 de milioane de dolari ș� i datorii de 300 de mi-
lioane de dolari, rezultând o valoare contabilă pozitivă de
100 de milioane de dolari. Ș� tii că partea cu datoriile î�nfăț�i-
ș� ează o cifră reală. Dar dacă activele de 400 de milioane de
dolari se dau cu doar 200 de milioane de dolari la o vânzare
î�n insolvenț�ă, adevărata valoare este de 100 de milioane de
dolari, negativă. Compania e total lipsită de valoare.
Cam asta au păț�it investitorii ghinioniș� ti care au cum-
părat acț�iuni la Radice, o companie de dezvoltare imobiliară
din Florida, listată la Bursa din New York, datorită valorii
activelor totale de 50 de dolari pe acț�iune, ceea ce a părut
probabil foarte tentant având î�n vedere preț�ul de 10 dolari
al acț�iunilor. Dar mare parte din valoarea contabilă a com-
paniei Radice era iluzorie, ca urmare a regulilor ciudate din
contabilitatea bunurilor imobiliare, conform cărora dobân-
da ataș� ată unei datorii este contabilizată ca parte din „acti-
ve”, până când proiectul este finalizat ș� i vândut.
Dacă proiectul se bucură de succes, nu este nicio pro-

blemă, dar Radice nu a găsit cumpărători pentru unele din-
tre cele mai importante proiecte imobiliare, iar creditorii
(băncile) î�ș�i voiau banii î�napoi. Compania era î�nglodată î�n
datorii, iar după ce băncile ș� i-au î�ncasat notele de plată,
activele de pe partea stângă a bilanț�ului au dispărut î�n timp
ce pasivele au rămas. Preț�ul acț�iunilor a scăzut la 75 de
cenț�i. Când adevărata valoare a unei companii este de mi-
nus 7 dolari ș� i mulț�i oameni î�ș�i dau seama de asta, preț�ul
acț�iunilor are de suferit. Eu ș� tiu mai bine ca oricine. Fondul
Magellan era unul dintre acț�ionarii majoritari.
Când cumperi o acț�iune î�n baza valorii sale contabile,
trebuie să ș� tii î�n detaliu care sunt cu adevărat valorile respec-
tive. Î�n cadrul companiei Penn Central, tunelele prin munț�i
ș� i vagoanele care nu mai foloseau la nimic erau contabili-
zate ca active.
ALTE ACTIVE ASCUNSE

Aș� a cum valoarea contabilă poate fi mai mică decât este î�n
realitate, poate fi ș� i mai mare. Aici găseș� ti cele mai bune ac-
tive ascunse.
Companiile care deț�in resurse naturale – terenuri, che-
restea, petrol sau metale preț�ioase – trec aceste active î�n
registre la o fracț�iune din valoarea lor adevărată. De exem-
plu, î�n 1987, Handy and Harman, un producător de produse
din metale preț�ioase, avea o valoare contabilă de 7,83 do-
lari pe acț�iune, punându-se la socoteală ș� i stocurile destul
de mari de aur, argint ș� i platină. Dar aceste stocuri figurează
î�n registre cu preț�urile cu care Handy and Harman a cumpă-
rat iniț�ial metalele – poate î�n urmă cu 30 de ani. La preț�urile
din ziua de azi (6,4 dolari pe 30 de grame de argint ș� i 415

dolari pe 30 de grame de aur), metalele valorează peste
19 dolari pe acț�iune.
Dacă Handy and Harman vinde acț�iunile cu 17 dolari,
mai puț�in chiar decât valoarea metalelor, î�nsemnă că este
o investiț�ie bună cu active ascunse? Prietenul nostru Bu-
ffett aș� a a crezut. Are un pachet generos de acț�iuni la Handy
and Harman de ani buni, dar acț�iunile au bătut pasul pe loc,
câș� tigurile companiei sunt neregulate ș� i nici programul de
diversificare nu a avut un succes răsunător. (Ș� tii deja cum
stă treaba cu programele de diversificare.)
Buffett a anunț�at recent că î�ș�i va reduce implicarea î�n
cadrul companiei. Până î�n prezent, Handy and Harman pare
a fi singura investiț�ie proastă pe care a făcut-o vreodată, î�n
ciuda potenț�ialului său de active ascunse. Dar dacă preț�ul
aurului ș� i cel al argintului vor creș� te dramatic, la fel se va
î�ntâmpla ș� i cu acț�iunile.
Există multe tipuri de active ascunse î�n afară de aur ș� i
argint. Mărci precum Coca-Cola sau Robitussin deț�in o va-
loare imensă care nu apare î�n registrele contabile. La fel ș� i
medicamentele brevetate, francizele de cablu, posturile de
raio ș� i televiziune – toate sunt trecute cu costul original,
apoi depreciate până când dispar din partea cu active a
bilanț�ului.
Am menț�ionat deja Pebble Beach, o companie extraor-
dinară cu active ascunse din sectorul imobiliar. Î�ncă î�mi
vine să-mi dau palme că am ratat acț�iunile acelea. Dar
astfel de active ascunse din imobiliare sunt peste tot; com-
paniile feroviare sunt poate cel mai bun exemplu. Pe lângă
faptul că Burlington Northern, Union Pacific ș� i Santa Fe
Southern Pacific deț�in suprafeț�e vaste de teren, aș� a cum
am menț�ionat deja, ele mai sunt trecute î�n registre ș� i la

costuri derizorii.
Santa Fe Southern Pacific este cel mai mare proprietar
de teren privat, deț�inând 1,3 milioane dintre cele aproxi-
mativ 40,5 milioane de hectare de pământ ale statului. La
nivel naț�ional, deț�ine 1,214 milioane de hectare î�n 14 state,
o zonă de patru ori mai mare decât statul Rhode Island. Un
alt exemplu este CSX, o companie feroviară din sud-est.
Î� n 1988, CSX a vândut statului Florida un drept de liberă
trecere pe aproximativ 130 de kilometri. Terenul avea o
valoare contabilă de aproape zero, iar calea ferată era esti-
mată la 11 milioane de dolari. Î�n acordul î�ncheiat, CSX a
păstrat dreptul de utilizare a căilor ferate î�n afara orelor de
vârf – drept pentru care veniturile sale nu au fost afectate
(vagoanele de marfă circulă î�n afara orelor de vârf) –, iar
vânzarea i-a adus un câș� tig de 264 de milioane de dolari
după impozitare. Asta chiar că î�nseamnă să î�mpuș� ti doi
iepuri dintr-un foc!
Din când î�n când mai găseș� ti câte o companie petrolie-
ră sau o rafinărie care nu ș� i-a mai reactualizat inventarul
de 40 de ani, fiind trecut la costul iniț�ial de achiziț�ionare
de pe vremea lui Teddy Roosevelt. Numai petrolul î�n sine
valorează mai mult decât preț�ul actual al tuturor acț�iunilor
la un loc. Ar putea să dea rafinăria la fier vechi, să concedi-
eze toț�i angajaț�ii ș� i să facă o avere pentru acț�ionari î�n 45 de
secunde prin vânzarea petrolului. Nu este greu să vinzi pe-
trol. Nu este ca ș� i cum ai vinde rochii – nimănui nu î�i pasă
dacă petrolul e de anul acesta sau de anul trecut sau dacă e
roz fucsia sau magenta.
Acum câț�iva ani, Channel 5 din Boston s-a vândut cu
450 de milioane de dolari – acela era preț�ul corect de piaț�ă.
Î�nsă când i s-a acordat iniț�ial autorizaț�ia, probabil a dat

25.000 de dolari pentru a depune actele necesare, poate
un milion de dolari pentru turn ș� i î�ncă 1 sau 2 milioane de
dolari pentru studio. Toată afacerea a costat 2,5 milioane
de dolari pe hârtie, iar cei 2,5 milioane de dolari s-au ș� i
depreciat. La momentul la care a fost vândută, această î�n-
treprindere avea probabil o valoare contabilă de 300 de ori
mai mică.
Acum, că postul ș� i-a schimbat proprietarii, noua valoare
contabilă se va baza pe preț�ul de vânzare de 450 de milioa-
ne de dolari, aș� a că anomalia va dispărea. Dacă dai 450 de
milioane de dolari pe un post de televiziune care valorează
2,5 milioane de dolari î�n registrele contabile, î�n contabilitate
cei 447,5 milioane de dolari poartă denumirea de „supra-
beneficiu”. Suprabeneficiile sunt trecute î�n noile registre
ca active, iar î�n cele din urmă vor dispărea ș� i ele. Iar asta va
crea noi posibile active ascunse.
Metodele de contabilizare a „suprabeneficiilor” s-au
modificat după anii 1960, când multe companii î�ș�i exagerau
valoarea activelor. Acum se î�ntâmplă invers. De exemplu,
î�n registrele Coca-Cola Enterprises, noua companie creată
de Coca-Cola pentru operaț�iunile sale de î�mbuteliere, figu-
rează suprabeneficii î�n valoare de 2,7 miliarde de dolari.
Cele 2,7 miliarde de dolari reprezintă suma plătită pentru
francizele de î�mbuteliere, dincolo de costul fabricilor, al
stocului ș� i echipamentelor. Este valoarea intangibilă a
francizelor.
Î�n baza noilor reguli de contabilitate, Coca-Cola Enter-
prises trebuie să „amortizeze” acest suprabeneficiu până
va ajunge la zero, deș� i î�n realitate valoarea francizelor
creș� te de la an la an. Prin necesitatea de a plăti pentru
suprabeneficiu, Coca-Cola Enterprises î�ș�i pedepseș� te pro-

priile câș� tiguri. Î�n 1987, compania a raportat 63 de cenț�i,
dar î�n realitate a mai câș� tigat 50 de cenț�i pe care i-a folosit
pentru amortizarea datoriei suprabeneficiului. Nu numai
că Coca-Cola Enterprises o duce mai bine decât pare pe
hârtie, î�nsă activele ascunse cresc î�n fiecare zi din ce î�n ce
mai mult.
O valoare ascunsă o oferă ș� i deț�inerea unui medicament
pe care nimeni nu are voie să-l producă timp de 17 ani, iar
dacă proprietarul reuș� eș� te să-l î�mbunătăț�ească puț�in, poate
păstra brevetul timp de alț�i 17 ani. Poate că î�n registre aceste
minunate brevete pentru medicamente nu valorează nimic.
Când Monsanto a cumpărat Searle, a preluat ș� i NutraSweet.
Brevetul NutraSweet expiră î�n patru ani ș� i va continua să
fie valoros chiar ș� i atunci, î�nsă Monsanto amortizează totul
raportat la câș� tiguri. Peste patru ani, Nutra Sweet va apărea
î�n bilanț�ul Monsanto cu valoarea zero.
La fel ca î�n cazul Coca-Cola Enterprises, când Monsanto
amortizează un activ, adevăratele câș� tiguri sunt minimali-
zate. Dacă î�ntreprinderea are profituri de 10 dolari pe acț�i-
une, dar trebuie să dedice 2 dolari amortizării unor active
precum NutraSweet, î�nseamnă că, atunci când va î�nceta
amortizarea, câș� tigurile vor creș� te cu 2 dolari pe acț�iune.
Î�n plus, Monsanto î�ș�i facturează toate cercetările ș� i dez-
voltările î�n acelaș� i mod, iar î�ntr-o bună zi, când cheltuielile
se opresc ș� i noile produse ies pe piaț�ă, câș� tigurile vor ex-
ploda. Dacă î�nț�elegi acest lucru, ai un mare avantaj.
Pot exista active ascunse ș� i la filiale deț�inute integral
sau parț�ial de o companie-mamă de mari dimensiuni. Am
discutat deja despre cele ale companiei Ford. Alt exemplu
este UAL, compania-mamă diversificată a United Airlines
î�nainte de perioada scurtă î�n care era numită Allegis (a nu

se confunda cu alergia la ambrozie ș� i polen). Brad Lewis,
analist Fidelity î�n industria aeronautică, este cel care a des-
coperit-o. Î� n cadrul UAL, Hilton International valora un
miliard de dolari, Hertz Rent A Car (vândut ulterior unui
parteneriat condus de Ford) valora 1,3 miliarde de dolari,
Westin Hotels valora 1,4 miliarde de dolari, iar sistemul de
rezervări pentru călătorii valora î�ncă un miliard de dolari.
După scăderea datoriilor ș� i taxelor, aceste active valorau
mai mult decât preț�ul acț�iunilor UAL, aș� a că, î�n esenț�ă, in-
vestitorul a câș� tigat gratuit una dintre cele mai mari com-
panii aeriene din lume. Fidelity a achiziț�ionat un număr mare
de acț�iuni, dublându-ș� i valoarea investiț�iei.
Există active ascunse ș� i când o companie deț�ine acț�iuni
ale unei alte companii – ca Raymond Industries cu Teleco
Oilfield Services. Oamenii apropiaț�i de oricare dintre cele
două ș� i-au dat seama că Raymond vindea cu 12 dolari acț�i-
unea ș� i că fiecare acț�iune constituia o sumă de 18 dolari
din Teleco. Cumpărând Raymond, achiziț�ionai ș� i acț�iuni
Teleco cu minus 6 dolari. Investitorii care s-au documentat
au cumpărat acț�iuni Raymond ș� i au achiziț�ionat ș� i acț�iuni
Teleco cu minus 6 dolari, iar cei care nu s-au documentat
au cumpărat acț�iuni Teleco cu 18 dolari. Astfel de lucruri
se î�ntâmplă mereu.
Î�n ultimii ani, dacă erai interesat de acț�iunile DuPont, le
cumpărai la un preț� mai mic achiziț�ionând acț�iuni Seagram,
companie care deț�ine cam 25% dintre acț�iunile Dupont aflate
î�n circulaț�ie. DuPont a devenit un activ ascuns pentru Sea-
gram. Tot astfel, acț�iunile Beard Oil (î�n prezent Beard Com-
pany) se vindeau cu 8 dolari, î�n timp ce fiecare acț�iune
cuprindea 12 dolari dintr-o altă companie numită USPCI.
Prin această tranzacț�ie, puteai să achiziț�ionezi Beard ș� i toa-

te platformele petroliere ș� i echipamentele sale cu minus 4
dolari.
Uneori, cea mai bună modalitate de a investi î�ntr-o com-
panie este să-i găseș� ti proprietarul străin. Da, ș� tiu, uș� or de
zis, greu de făcut, dar dacă ai acces la companii europene,
poț�i da peste niș� te situaț�ii incredibile. Î�n general, compani-
ile europene nu sunt bine analizate, iar î�n multe cazuri nu
sunt analizate deloc. Am descoperit asta î�n timpul unei că-
lătorii de documentare î�n Suedia, unde Volvo ș� i alț�i giganț�i
ai industriei suedeze erau monitorizaț�i de o singură per-
soană care nici măcar nu avea calculator.
Când Esselte Business Systems a fost listată la bursă î�n
Statele Unite, am cumpărat acț�iunile ș� i m-am menț�inut la
curent cu datele contabile, care erau pozitive. George Noble,
care gestionează Fondul Overseas (al companiilor de peste
Ocean) al Fidelity, mi-a sugerat să vizitez compania-mamă
din Suedia. Acolo am descoperit că poț�i cumpăra compa-
nia-mamă la o valoare mai mică decât cea a filialei america-
ne, la pachet cu numeroase alte afaceri atrăgătoare – ca să
nu mai zic de proprietăț�ile imobiliare. Î�n timp ce valoarea
acț�iunilor americane abia a crescut, preț�ul acț�iunilor com-
paniei-mamă s-a dublat î�n doi ani.
Dacă ai urmărit povestea companiei Food Lion Super-
markets, ai descoperit probabil că Del Haize din Belgia de-
ț�inea 25% dintre acț� iuni, iar titlurile Food Lion î�n sine
valorau mult mai mult decât preț�ul unei acț�iuni Del Haize.
Din nou, cumpărând Del Haize, obț�ineai operaț�iuni euro-
pene valoroase la o nimica toată. Am cumpărat acț�iunile
europene pentru Magellan ș� i preț�ul lor a crescut de la 30 la
120 de dolari, î�n timp ce Food Lion a î�nregistrat un câș� tig

relativ modest de 50%.
Î�n Statele Unite, momentan poț�i să cumperi acț�iuni la
numeroase companii de telefonie ș� i să obț�ii gratuit partici-
parea la sectorul de telefonie mobilă. Pe fiecare piaț�ă s-au
acordat două francize î�n telefonia mobilă. Probabil ai auzit
de cea oferită norocosului care câș� tigă la loteria celulară.
De fapt, trebuie să cumpere franciza. Cea de a doua franci-
ză se oferă gratuit companiei locale de telefonie. Va fi un
activ ascuns extraordinar pentru investitorii care au fost
atenț�i. Î�n momentul de faț�ă, poț�i cumpăra o acț�iune la Paci-
fic Telesis din California cu 29 de dolari ș� i să obț�ii cel puț�in
9 dolari pe acț�iune din telefonia mobilă. Sau să cumperi o
acț�iune de 35 de dolari la Contel ș� i să obț�ii 15 dolari din
acț�iunile telefoniei mobile.
Aceste acț�iuni se vând la un raport p/c sub 10, cu o
rentabilitate a dividendelor de peste 6%, iar dacă scazi va-
loarea telefoniei mobile, raportul p/c este ș� i mai atrăgător.
Nu vei obț�ine 10-bagger din aceste mari companii de tele-
fonie, dar vei obț�ine o rentabilitate bună ș� i posibilitatea
unei aprecieri de 30-50% dacă totul merge bine.
Î�n sfârș� it, scutirea de la impozite este un activ ascuns
minunat la companiile redresabile. Ca urmare a reportării
pierderilor fiscale, când Penn Central ș� i-a revenit din fali-
ment, nu a fost nevoită să plătească impozite pe profiturile
î�n valoare de milioane de dolari de la noile operaț�iuni pe
care era pe punctul să le achiziț�ioneze. La vremea aceea,
rata impozitului î�n corporaț�ii era de 50%, aș� a că Penn Cen-
tral putea să cumpere o companie ș� i să-ș� i dubleze câș� tigu-
rile peste noapte pur ș� i simplu prin scutirea de la plata
impozitelor. Redresarea Penn Central a dus la creș� terea
preț�ului acț�iunilor de la 5 dolari î�n 1979 la 29 de dolari î�n

1985.
Bethlehem Steel deț�ine î�n prezent un miliard de dolari
din reportarea pierderilor fiscale, un activ extrem de valo-
ros dacă î�ntreprinderea continuă să-ș� i revină. Asta î�nseam-
nă că următorul miliard de dolari câș� tigat de Bethlehem î�n
Statele Unite va fi scutit de impozit.
FLUXUL DE NUMERAR
Fluxul de numerar este suma de bani pe care o î�ncasează o
companie din afacerile făcute. Toate companiile î�ncasează
bani, dar unele trebuie să cheltuie mai mult decât altele pen-
tru a-i obț�ine. Este o diferenț�ă esenț�ială care face ca Philip
Morris să fie o investiț�ie deosebit de sigură, iar o companie
de oț�el una extrem de instabilă.
Să spunem că Pig Iron, Inc. î�ș�i vinde î�ntregul stoc de
lingouri ș� i face 100 de milioane de dolari. Asta-i de bine.
Dar Pig Iron, Inc. trebuie să cheltuie 80 de milioane de
dolari pentru a-ș� i menț�ine cuptoarele la zi. Asta-i de rău.
Î�n primul an î�n care Pig Iron nu cheltuie 80 de milioane de
dolari pe î�mbunătăț�irea cuptoarelor, pierde clienț�i î�n favoa-
rea concurenț�ilor mai eficienț�i. Î�n cazurile î�n care trebuie
să cheltui bani pentru a face bani, nu vei ajunge foarte
departe.
Philip Morris nu are problema aceasta ș� i nici Pep Boys
sau McDonald’s. De aceea prefer să investesc î�n companii
care nu depind de cheltuirea capitalului. Numerarul care
intră î�n companie nu trebuie să intre î�n conflict cu cel care
iese. Pur ș� i simplu, unei companii precum Philip Morris î�i
este mai uș� or să câș� tige bani decât î�i este lui Pig Iron, Inc.
Mulț�i oameni folosesc cifrele din fluxul de numerar pen-

tru a evalua acț�iunile. De exemplu, niș� te acț�iuni de 20 de
dolari cu un flux de numerar anual de 2 dolari pe acț�iune
au un raport de 10 la 1, considerat o valoare standard. Un
randament al numerarului de 10% corespunde cu cei 10%
pe care un investitor se aș� teaptă să-i câș� tige ca venit minim
pentru deț�inerea unor acț�iuni pe termen lung. Niș� te acț�iuni
de 20 de dolari cu un flux de numerar de 4 dolari pe acț�iu-
ne î�ț�i oferă un randament al numerarului de 20%, ceea ce
este nemaipomenit. Iar dacă găseș� ti niș� te acț�iuni cu un flux
de numerar de 10 dolari pe acț�iune sustenabil, ipotechea-
ză-ț�i casa ș� i cumpără cât de multe acț�iuni poț�i.
Nu are rost să te î�mpotmoleș� ti î�n aceste calcule, dar,
dacă ț�i se menț�ionează fluxul de numerar ca motiv pentru
care ar trebui să cumperi niș� te acț�iuni, asigură-te că este
vorba de un flux de numerar liber. Fluxul de numerar liber
este ceea ce rămâne după ce se scad cheltuielile normale
ale capitalului. Sunt banii gheaț�ă pe care î�i î�ncasezi ș� i nu
trebuie să-i cheltui. Pig Iron, Inc. va avea un flux de numerar
liber mult mai mic decât Philip Morris.
Ocazional, găsesc câte o companie cu câș� tiguri modeste
care este totuș� i o investiț�ie extraordinară datorită fluxului
de numerar liber. De obicei, este vorba de o companie care
beneficiază de o reducere fiscală pentru o amortizare uriaș� ă
a echipamentelor vechi ce nu trebuie î�nlocuite î�n viitorul
apropiat. Compania continuă să se bucure de scutirile de
impozit (amortizarea pentru echipamente este scutită de
impozitul pe venit) î�n timp ce cheltuie cât mai puț�in posibil
pe modernizări ș� i renovări.
Coastal Corporation ilustrează eficient beneficiile unui
flux de numerar liber. După toate măsurătorile obiș� nuite,
compania a fost evaluată corect la 20 de dolari pe acț�iune.

Câș� tigurile de 2,5 dolari pe acț�iune au generat un raport p/c
de 8, o valoare standard pentru o companie producătoare
de gaz ș� i o companie diversificată de conducte la vremea
aceea. Dar î�n spatele acestei oportunităț�i banale, se petre-
cea ceva minunat. Coastal î�mprumutase 2,45 miliarde de
dolari pentru a achiziț�iona o companie importantă de con-
ducte, American Natural Resources. Partea cea mai bună î�n
ceea ce priveș� te conducta este că nu erau necesare cheltu-
ieli mari pentru mentenanț�ă. La urma urmei, o conductă
nu necesită multă atenț�ie. Î�n cea mai mare parte a timpului
doar stă la locul ei. Poate aveau să mai facă săpături pentru
a cârpi câteva găuri, dar altfel o lăsau î�n legea ei î�n pământ.
Î�ntre timp, puteau să o amortizeze.
Coastal avea un flux de numerar total de 10-11 dolari pe
acț�iune î�ntr-o industrie î�n criză a gazului, iar 7 dolari ră-
mâneau după cheltuirea capitalului. Cei 7 dolari pe acț�iune
reprezentau un flux de numerar liber. Î�n registre, această
companie putea să nu câș� tige nimic î�n următorii 10 ani, iar
acț�ionarii tot beneficiau de influxul anual de 7 dolari pe ac-
ț�iune, ceea ce î�nseamnă o rentabilitate de 70 de dolari a
investiț�iei de 20 de dolari. Acț�iunile aveau un potenț�ial de
creș� tere extraordinar doar î�n baza fluxului de numerar.
Cumpărătorii dedicaț�i de active caută următoarea situ-
aț�ie: o companie banală care nu merge nicăieri, o grămadă
de flux de numerar liber ș� i proprietari care nu î�ncearcă să-ș� i
dezvolte afacerea. Poate fi vorba despre o companie de lea-
sing cu mai multe containere pentru transportul feroviar cu
o durată de viaț�ă de 12 ani. Compania vrea doar să î�ncheie
un contract cu vechea î�ntreprindere de containere ș� i să
stoarcă de la ea cât de mulț�i bani poate. Î�n deceniul următor,
conducerea va micș� ora uzina, va elimina treptat containe-

rele ș� i va acumula bani. Dintr-o operaț�iune de 10 milioane
de dolari, poate ajunge să genereze 40 de milioane de dolari
î�n acest fel. (Tactica nu ar funcț�iona î�n industria calcula-
toarelor, deoarece preț�urile scad atât de rapid î�ncât vechiul
stoc nu î�ș�i păstrează valoarea suficient timp cât să poată
cineva să stoarcă ceva din el.)
STOCURILE
Există niș� te observaț�ii detaliate cu privire la stocuri î�n sec-
ț�iunea numită „discuț� ia managementului cu privire la
câș� tiguri” din raportul anual. Eu mereu verific dacă se acu-
mulează stocurile. Î�n cazul unei companii manufacturiere
sau a uneia de retail, acumularea stocurilor este de obicei
un semn rău. Când stocurile cresc mai rapid decât vânzări-
le, este un semnal de alarmă.
Există două metode contabile fundamentale pentru cal-
cularea valorii stocurilor, LIFO ș� i FIFO. Deș� i sună ca niș� te
nume de pudeli, LIFO î�nseamnă „ultimul venit, primul ple-
cat”*, iar FIFO î�nseamnă „primul venit, primul plecat”.** Dacă
Handy and Harman au cumpărat aur acum 30 de ani cu 40
de dolari/30 grame, iar ieri au cumpărat aur cu 400 de do-
lari/30 grame, î�n timp ce azi vând aur cu 450 de dolari/30
grame, atunci care este profitul? Potrivit metodei LIFO, este
de 50 de dolari (450 minus 400 dolari), iar conform FIFO
este de 410 dolari (450 minus 40 de dolari).
Aș� putea continua, dar cred că am ajunge rapid î�n punc-
tul randamentelor negative, dacă nu am ajuns deja. Alte
* În original, „last in, first out”. (n. trad.)

** În original, „first in, and first out”. (n. trad.)
două metode contabile populare sunt GIGO (gunoi care

intră, gunoi care iese)* ș� i FISH (primul venit, î�ncă aici)**, lu-
cru care se î�ntâmplă cu multe stocuri.
Oricare ar fi metoda utilizată, poț�i compara valoarea
LIFO sau FIFO de anul acesta cu valoarea LIFO sau FIFO de
anul trecut, ca să afli dacă dimensiunea stocului a crescut
sau a scăzut.
Cândva, am vizitat o companie de aluminiu care acu-
mulase atât de mult material nevândut î�ncât aluminiul era
stivuit până î�n tavan î�n clădire, iar afară ocupa aproape î�n
î�ntregime parcarea pentru angajaț�i. Când muncitorii tre-
buie să parcheze î�n altă parte pentru ca stocurile să poată
fi depozitate, este un semn clar al unei acumulări excesive
de stocuri.
O companie se poate lăuda că vânzările au crescut cu
10%, dar dacă stocurile au crescut cu 30%, trebuie să-ț�i
spui: „Stai un pic. Poate ar fi trebuit să mai scadă preț�urile
ș� i să scape de marfa asta. Dacă nu au scăpat de ea, s-ar
putea să î�ntâmpine probleme anul viitor ș� i probleme chiar
mai mari î�n următorul an. Noile produse fabricate vor tre-
bui să concureze cu cele vechi ș� i se vor acumula ș� i mai
multe stocuri până când vor fi obligaț�i să taie preț�urile,
afectând ș� i profiturile”.
La o companie auto, o acumulare de stocuri nu este
atât de problematică, deoarece o maș� ină nouă va fi î�ntot-
deauna valoroasă, iar fabricantul nu trebuie să scadă foarte
mult preț�ul pentru a o vinde. Preț�ul unui Jaguar de 35.000
de dolari nu va fi redus până la 3.500 de dolari. Dar o fustă
* În original, „garbage in, garbage out”. (n. trad.)

** În original, „first in, still here”. (n. trad.)
mini mov de 300 de dolari care nu mai este la modă s-ar

putea să nu se vândă nici cu 3 dolari.
Partea bună a lucrurilor este că, dacă o companie a avut
o perioadă dificilă, iar stocurile î�ncep să se epuizeze, este
primul semn că situaț�ia a î�nceput să se redreseze.
Este greu pentru amatori ș� i neofiț�i să î�nț�eleagă cum
stă treaba cu stocurile ș� i ce î�nseamnă ele, dar investitorii
care au un avantaj î�ntr-o anumită industrie vor ș� ti cum să
interpreteze situaț�ia. Deș� i acum cinci ani nu era necesar, î�n
prezent companiile trebuie să publice bilanț�uri î�n rapoarte-
le trimestriale către acț�ionari, pentru ca cifrele stocurilor
să poată fi monitorizate cu regularitate.
PLANURILE DE PENSII
Pe măsură ce din ce î�n ce mai multe companii î�ș�i răsplătesc
angajaț� ii cu titluri de valoare ș� i beneficii la pensionare,
investitorii sunt sfătuiț�i să ia î�n calcul consecinț�ele. Nu este
necesar ca î�ntreprinderile să aibă planuri de pensii, dar
dacă au, aceste planuri trebuie să corespundă reglementă-
rilor federale. Planurile respective sunt obligaț�ii absolute
de plată, la fel ca obligaț�iunile. (Î�n planurile de î�mpărț�ire a
profitului nu există nicio obligaț�ie: dacă nu sunt profituri,
nu se î�mparte nimic.)
Chiar dacă o companie dă faliment ș� i î�ș�i î�ncetează ope-
raț�iunile obiș� nuite, trebuie să continue să sprijine planul de
pensii. Î�nainte să investesc î�ntr-o firmă redresabilă, î�ntot-
deauna fac verificări pentru a mă asigura că respectiva com-
panie nu are o obligaț�ie copleș� itoare legată de pensii pe care
să nu o poată onora. Caut cu precădere să văd dacă activele
fondului de pensii depăș� esc sumele aferente beneficiilor
pentru angajaț�i. Raportul USX ilustrează active pentru pla-

nul de pensii de 8,5 miliarde de dolari ș� i o sumă aferentă
beneficiilor de 7,3 miliarde de dolari, ceea ce nu este î�ngri-
jorător. Pe de altă parte, Bethlehem Steel raportează active
pentru pensii de 2,3 miliarde de dolari ș� i sume aferente
beneficiilor de 3,8 miliarde de dolari, adică un deficit de 1,5
miliarde de dolari. Acesta este un mare dezavantaj dacă Be-
thlehem Steel se va confrunta cu probleme financiare mai
grave. Ar î�nsemna că investitorii ar fi nevoiț�i să scadă valoa-
rea acț�iunilor până s-ar rezolva problema cu pensiile.
Î� nainte trebuia să ghiceș� ti cum stăteau lucrurile, dar
acum situaț�ia pensiilor este ilustrată î�n raportul anual.
RATA DE CREȘTERE
Ideea că „creș� terea” este sinonimă cu „extinderea” repre-
zintă una dintre cele mai populare concepț�ii greș� ite de pe
Wall Street, făcându-i pe oameni să ignore adevăratele com-
panii cu o creș� tere mare cum ar fi Philip Morris. Din indus-
trie nu este evident cum stau lucrurile – consumul de ț�igări
î�n Statele Unite creș� te cu aproximativ minus 2% pe an.
Î� ntr-adevăr, fumătorii din străinătate au preluat ș� tafeta de
la americani. Unul din patru germani fumează acum Marl-
boro produs de Philip Morris, iar compania trimite avioane
Boeing pline cu Marlboro către Japonia î�n fiecare săptămâ-
nă. Dar nici vânzările de peste hotare nu explică succesul
fenomenal al companiei Philip Morris. Cheia stă î�n faptul
că Philip Morris î�ș�i poate mări câș� tigurile prin reducerea
costurilor ș� i mai ales prin creș� terea preț�urilor. Aceasta este
singura rată de creș� tere care chiar contează: câș� tigurile.
Philip Morris a scăzut costurile prin instalarea unui
echipament mai eficient de rulare a ț�igărilor. Î� ntre timp,
industria creș� te preț�urile î�n fiecare an. Când costurile com-

paniei cresc cu 4%, preț�urile pot creș� te cu 6%, adăugând
2% la marja de profit. Nu pare mult, dar dacă marja de profit
este de 10% (cam cât este cea a companiei Philip Morris),
o creș� tere a marjei de profit cu 2% î�nseamnă o creș� tere a
câș� tigurilor cu 20%.
(Procter and Gamble a reuș� it o „creș� tere” a câș� tigurilor
din hârtie igienică prin schimbarea treptată a hârtiei, adă-
ugând cute pe foi, făcând-o mai moale ș� i reducând treptat
rola de la 500 la 350 de foi. Apoi a promovat rola mai micuț�ă
ca fiind o î�mbunătăț�ire „buretoasă”. A fost cea mai isteaț�ă
manevră din analele î�nș� elăciunilor.)
Dacă găseș� ti o companie care reuș� eș� te să mărească pre-
ț�urile an după an fără să-ș� i piardă clienț�ii (un produs care
provoacă dependenț�ă, cum sunt ț�igările, este potrivit), te
alegi cu o investiț�ie nemaipomenită.
Nu poț�i mări preț�urile la fel ca Philip Morris î�n indus-
tria confecț�iilor sau a fast-food-ului, altminteri dai curând
faliment. Dar Philip Morris devine din ce î�n ce mai bogată
ș� i nu prea are ce să facă cu banii pe care î�i tot acumulează.
Compania nu este nevoită să investească î�n furnale scum-
pe ș� i nu trebuie să cheltuie mult pentru puț�in. Î�n plus, cos-
turile companiei s-au redus considerabil după ce guvernul
a informat producătorii că reclama televizată pentru ț�igări
este interzisă! Este o situaț�ie unică î�n care compania are
atât de mulț�i bani nefolosiț�i î�ncât nici „diversiî�nrăutăț�irea”
nu a afectat acț�ionarii.
Philip Morris a cumpărat Miller Brewing ș� i a obț�inut
rezultate mediocre, apoi a repetat miș� carea ș� i cu General
Foods. Seven-Up a fost o altă dezamăgire, dar preț�ul acț�iu-
nilor Philip Morris a continuat să crească. Pe 30 octombrie
1988, Philip Morris a anunț�at că semnase un acord definitiv

pentru a achiziț�iona Kraft, compania de alimente pream-
balate, cu 13 miliarde de dolari. Î�n ciuda preț�ului achiziț�iei
(o sumă de 20 de ori mai mare decât câș� tigurile companiei
Kraft pe anul 1988), preț�ul acț�iunilor a scăzut cu numai
5% la bursă, recunoscându-se faptul că fluxul de numerar
al companiei este atât de puternic î�ncât poate plăti toate
datoriile achiziț�iei î�n cinci ani. Singurul lucru major care o
poate î�nfrâna este câș� tigarea unor procese importante de
către familiile victimelor fumatului.
Această companie î�ș�i măreș� te progresiv câș� tigurile de
40 de ani ș� i ar putea vinde acț�iuni la un raport p/c de 15 sau
chiar mai mare, dacă nu ar fi frica de procese ș� i publicita-
tea negativă asociată companiilor producătoare de ț�igări
care ț�ine mulț�i investitori la distanț�ă. Situaț�iile emoț�ionale
de acest gen favorizează vânătorii de chilipiruri, cum sunt
ș� i eu. Cifrele arată foarte bine. Î�n prezent, poț�i cumpăra ac-
ț�iuni la această companie campioană la nivel de creș� tere cu
un p/c de 10, jumătate cât rata sa de creș� tere.
Un alt lucru demn de menț�ionat î�n cazul ratei de creș� tere:
dacă toate celelalte elemente sunt la egalitate, o companie
cu o creș� tere de 20% care vinde acț�iuni cu câș� tiguri de 20 de
ori mai mari (un p/c de 20) este o opț�iune mult mai bună
decât o companie cu o creș� tere de 10% care vinde acț�iuni
cu câș� tiguri de 10 de ori mai mari (un p/c de 10). Poate
părea un argument ezoteric, dar este important să î�nț�elegi
ce se î�ntâmplă cu câș� tigurile companiilor cu creș� tere rapidă
care stimulează majorarea preț�ului acț�iunilor. Iată ce dis-
tanț�ă se creează î�ntre câș� tigurile unei companii care creș� te
cu 20% ș� i ale unei companii care creș� te cu 10%, dacă am-
bele î�ncep cu câș� tiguri de 1 dolar pe acț�iune:
COMPANIA A (creștere COMPANIA B (creștere

venituri cu 20%) venituri cu 10%)
AN DE REFERINȚĂ 1 dolar/acțiune 1 dolar/acțiune
Anul 1 1.20 $ 1.10 $
Anul 2 1.44 $ 1.21
Anul 3 1.73 $ 1.33
Anul 4 2.07 $ 1.46
Anul 5 2.49 $ 1.61
Anul 7 3.58 $ 1.95
Anul 10 6.19 $ 2.59
La î�nceputul exerciț�iului nostru, Compania A vinde cu

20 de dolari acț�iunea (de 20 de ori mai mult decât câș� tigu-
rile de 1 dolar), iar la final vinde cu 123,80 dolari (de 20 de
ori mai mult decât câș� tigurile de 6,19 dolari). Compania
vinde la î�nceput cu 10 dolari pe acț�iune (de 10 ori mai mult
decât câș� tigurile de 1 dolar) ș� i ajunge să vândă cu 26 de do-
lari (de 10 de ori mai mult decât câș� tigurile de 2,6 dolari).
Chiar dacă raportul p/c al Companiei A este redus de la
20 la 15, deoarece investitorii nu cred că î�ș�i poate menț�ine
creș� terea rapidă, acț�iunile tot s-ar vinde cu 92,85 dolari la
sfârș� itul acestui exerciț�iu. Oricum ar fi, eș� ti mai câș� tigat dacă
deț�ii acț�iuni la Compania A decât la Compania B.
Dacă i-am fi atribuit Companiei A o rată de creș� tere de
25%, câș� tigurile pe al zecelea an ar fi fost de 9,31 de dolari
pe acț�iune: chiar ș� i cu un raport p/c conservator de 15, preț�ul
acț�iunilor ar fi de 139 de dolari. (Observă că nu am calculat
câș� tigurile pentru o rată de creș� tere de 30% sau chiar mai
mare. Acest nivel de creș� tere este greu de menț�inut pe trei
ani, darămite pe 10.)
Acesta este î�n câteva cuvinte secretul unui 10-bagger

ș� i motivul pentru care acț�iunile companiilor cu o creș� tere
de 20% generează câș� tiguri uriaș� e la bursă, mai ales pe
parcursul unui anumit număr de ani. Nu din î�ntâmplare
companiile de tip Wal-Mart sau The Limited pot î�nregistra
o creș� tere atât de mare î�ntr-un deceniu. Totul se bazează
pe aritmetica câș� tigurilor capitalizate.
PROFITUL NET
Î�n zilele noastre, auzi peste tot despre profituri. „Care este
profitul?” este o replică frecventă î�n sport, afaceri ș� i chiar
î�n relaț�iile de cuplu. Deci, care este adevăratul profit net?
Este ultima cifră de la sfârș� itul unei declaraț�ii de venit: pro-
fitul după aplicarea impozitelor.
Profitabilitatea corporativă tinde să fie prost î�nț�eleasă
de mulț�i î�n societatea noastră. Î�ntr-un sondaj pe care l-am
văzut la un moment dat, studenț�ii ș� i alț�i tineri erau rugaț�i să
ghicească marja medie a profitului la dolarul corporatist.
Majoritatea au bănuit că ar fi î�ntre 20 ș� i 40%. Î�n ultimele
decenii, răspunsul adevărat se apropie mai mult de 5%.
Profitul î�nainte de aplicarea impozitelor, cunoscut ș� i sub
denumirea de marjă de profit brută, este un instrument pe
care î�l folosesc î�n analiza companiilor. Este ceea ce rămâne
din vânzările anuale ale companiei după ce s-au scăzut
toate costurile, inclusiv amortizarea ș� i impozitele. Î�n 1987,
Ford Motor a avut vânzări de 71,6 miliarde de dolari ș� i un
câș� tig brut de 7,38 miliarde de dolari, la o marjă de profit
brută de 10,3%. Comercianț�ii cu amănuntul au marje de
profit mai mici decât producătorii – un lanț� de supermar-
keturi ș� i magazine remarcabil precum Albertson’s are un
câș� tig brut de numai 3,6%. Pe de altă parte, companiile care

produc medicamente extrem de profitabile, cum ar fi Merck,
au un câș� tig brut de 25% sau chiar mai mare.
Nu prea are rost să compari marjele de profit brute la
toate industriile, î�ntrucât cifrele generale variază conside-
rabil. Î�nsă este util să le compari la nivelul companiilor din
aceeaș� i industrie. Compania cu cea mai mare marjă de profit
are prin definiț�ie costuri mai mici, iar compania cu costuri
mai mici are ș� anse mai mari să supravieț�uiască î�n cazul î�n
care condiț�iile afacerii se deteriorează.
Să spunem că, de pildă, Compania A are un câș� tig brut
de 12% ș� i Compania B unul de doar 2%. Să presupunem că
industria î�ncetineș� te ș� i ambele companii sunt nevoite să
reducă preț�urile cu 10% pentru a-ș� i vinde marfa. Vânzări-
le scad tot cu 10%. Compania A are acum un câș� tig brut de
2% ș� i î�ncă este profitabilă, î�n timp ce Compania B a trecut
pe roș� u, cu o pierdere de 8%. Se î�ndreaptă către lista spe-
ciilor pe cale de dispariț�ie.
Fără să ne î�mpotmolim î�n detalii tehnice, marja de pro-
fit brută este î�ncă un factor care trebuie luat î�n considerare
atunci când evaluezi puterea unei companii de a se menț�i-
ne pe picioare î�n vremurile grele.
Poate fi foarte complicat, deoarece, î�n cazul unei miș� -
cări ascendente, pe măsură ce afacerea cunoaș� te î�mbună-
tăț�iri, companiile cu cele mai mici marje de profit au cel
mai mult de câș� tigat. Iată ce se î�ntâmplă cu 100 de dolari
din vânzările la cele două companii î�n aceste situaț�ii
ipotetice:
Compania A
Statu-quo Afacerea se îmbunătățește
110 dolari vânzări (creș� terea preț�u-
100 dolari vânzări rilor cu 10%)
88 dolari costuri 92,40 dolari costuri (creș� tere de 5%)
12 dolari profit brut 17,60 dolari profit brut
COMPANIA B
Statu-quo Afacerea se îmbunătățește
110 dolari vânzări (creș� terea preț�u-
100 dolari vânzări rilor de 10%)
98 dolari costuri 102,90 dolari costuri (creș� tere de 5%)
2 dolari profit brut 7,10 dolari profit brut
Î�n urma recuperării, profiturile Companiei A au crescut

cu aproape 50%, î�n timp ce profiturile Companiei B sunt
mai mult decât triple. Asta explică de ce î�ntreprinderile cu
probleme care se află pe marginea prăpastiei pot deveni
foarte mari câș� tigătoare după ce î�ș�i revin. Se î�ntâmplă î�n
mod repetat î�n industria auto, chimică, papetărie, aeronau-
tică, industria oț�elului, de electronice ș� i de metale neferoa-
se. Aceste industrii, momentan î�ntr-o stare problematică, au
acelaș� i potenț�ial ca azilurile de bătrâni, producătorii de gaze
naturale ș� i mulț�i comercianț�i cu amănuntul.
Aș� adar, ceea ce-ț�i doreș� ti este o marjă de profit relativ
mare la niș� te acț�iuni pe termen lung pe care vrei să le păs-
trezi î�n vremuri bune sau rele, precum ș� i o marjă de profit
relativ scăzută la o companie redresabilă de succes.
14
Reverificarea poveștii
O dată la câteva luni merită să verifici din nou povestea

companiei. Asta poate î�nsemna să citeș� ti cele mai recente
informaț�ii publicate de Value Line sau raportul trimestrial
ș� i să te interesezi î�n privinț�a câș� tigurilor, verificând ș� i dacă
se menț�in conform aș� teptărilor. Poate presupune vizitarea
magazinelor pentru a vedea dacă marfa este î�n că atră-
gătoare ș� i dacă există o aură de prosperitate. Sunt noutăț�i
importante? Î� n cazul companiilor cu creș� tere rapidă tre-
buie să te î�ntrebi mai ales ce anume le ajută să continue să
crească.
Sunt trei etape ale creș� terii î�n viaț�a unei companii:
etapa de pornire, î�n care î�nț�elege trucurile afacerii de bază;
etapa de extindere rapidă, î�n care se mută pe pieț�e noi; ș� i
etapa de maturitate, cunoscută ș� i ca etapa de saturaț�ie, î�n
care î�ncepe să se pregătească pentru faptul că va fi greu să
continue să se extindă. Fiecare dintre aceste etape poate
dura câț�iva ani. Prima etapă este cea mai riscantă pentru
investitor, deoarece î�ncă nu s-a stabilit succesul î�ntreprin-
derii. A doua etapă este cea mai sigură ș� i î�n care se fac cei
mai mulț�i bani, deoarece compania creș� te pur ș� i simplu
prin copierea formulei sale de succes. A treia etapă este cea

mai problematică, deoarece compania se loveș� te de pro-
priile limite. Trebuie găsite alte modalităț�i pentru a-ș� i mări
câș� tigurile.
Pe măsură ce verifici periodic acț�iunile, va trebui să vezi
dacă respectiva companie pare să treacă de la o etapă la
alta. Dacă te uiț�i la Automatic Data Processing, compania
care procesează salarii, vezi că nici măcar nu a î�nceput să
satureze piaț�a, prin urmare Automatic Data Processing este
î�ncă î�n etapa a doua.
Când Sensormatic î�ș�i extindea sistemul de detectare
a furturilor din magazine de la un magazin la altul (a doua
etapă), preț�ul acț�iunilor a crescut de la 2 la 40 de dolari,
dar î�n cele din urmă ș� i-a atins limitele – nu mai exista ni-
ciun magazin căruia să i se adreseze. Compania nu a reuș� it
să găsească modalităț� i noi de a-ș� i menț� ine avântul, iar
preț� ul acț�iunilor a scăzut de la 42½ dolari î�n 1983 la un
minim de 5⅝ dolari î�n 1984. Când vedeai că se apropie
acest moment, trebuia să afli care era noul plan ș� i dacă
acesta avea o ș� ansă realistă de reuș� ită.
Când Sears ajunsese î�n toate marile zone metropoli-
tane, unde mai putea să se ducă? După ce The Limited s-a
poziț�ionat pe locul 670 î�n clasamentul celor mai populare
700 de mall-uri din ț�ară, chiar a î�nceput să i se potrivească
denumirea.
Î�n acel punct, The Limited nu putea să mai crească de-
cât prin ademenirea unui număr mai mare de clienț�i de la
magazinele deja existente, iar atunci povestea î�ncepea să
se schimbe. Când The Limited a cumpărat Lerner ș� i Lane
Bryant, aveai senzaț�ia că se î�ncheiase creș� terea rapidă ș� i că
î�ntreprinderea nu prea ș� tia ce să mai facă. Î�n a doua etapă

ș� i-ar fi investit toț�i banii î�n propria extindere.
Dacă există câte un local Wendy’s lângă fiecare restau-
rant McDonald’s, singura modalitate prin care Wendy’s
mai poate creș� te este prin atragerea clienț�ilor McDonald’s.
Î�n ce fel mai poate creș� te Anheuser-Busch, dacă deja a cap-
tat 40% din piaț�a consumului de bere? Nici măcar Spuds
MacKenzie, câinele petrecăreț�, nu poate convinge chiar toa-
tă naț�iunea să bea Bud ș� i măcar câteva suflete curajoase
tot vor refuza să comande Bud Light, chiar dacă sunt atacate
cu lasere sau răpite de extratereș� tri. Mai devreme sau mai
târziu, Anheuser-Busch î�ș�i va î�ncetini evoluț�ia, iar preț�ul
acț�iunilor ș� i raportul p/c se vor micș� ora pe măsură.
Sau poate Anheuser-Busch va găsi alte modalităț�i de a
se dezvolta, aș� a cum a făcut ș� i McDonald’s. Acum 10 ani,
investitorii au î�nceput să-ș� i facă griji că extinderea incredi-
bilă a companiei McDonald’s era de domeniul trecutului.
Parcă oriunde te uitai, vedeai o franciză McDonald’s, aș� a-
dar nu este de mirare că raportul p/c s-a redus de la 30, o
cifră specifică unei companii cu creș� tere rapidă, la 12, ca
pentru o companie stabilă. Î�nsă, î�n ciuda votului de neî�n-
credere (acț�iunile au stagnat î�ntre anii 1972 ș� i 1982), câș� -
tigurile au fost foarte solide. McDonald’s ș� i-a menț�inut
creș� terea prin metode creative.
Î�n primul rând, a instalat serviciul drive in, care î�n pre-
zent constituie o treime din toată afacerea. Apoi a venit cu
ideea micului dejun, care a adăugat o nouă dimensiune vân-
zărilor chiar î�ntr-o perioadă î�n care restaurantele ar fi fost
altminteri goale. Adăugarea micului dejun a mărit vânzările
cu peste 20% la un cost foarte mic. Apoi au apărut salatele
ș� i puiul, ambele contribuind la creș� terea câș� tigurilor, dar ș� i
la stoparea dependenț�ei companiei de piaț�a cărnii de vită.

Oamenii î�ș�i î�nchipuie că, dacă preț�ul cărnii de vită va creș� te,
McDonald’s va fi lovit din plin, î�nsă ei se gândesc la vechiul
McDonald’s.
Pe măsură ce construcț�ia unor noi francize î�ncetineș� te,
McDonald’s a dovedit că poate creș� te ș� i î�n cadrul limitelor
sale existente. Totodată, se extinde rapid ș� i î�n străinătate,
aș� a că vor trece decenii î�ntregi până vom vedea câte un
McDonald’s la fiecare colț� de stradă î�n Anglia sau î�n Germa-
nia. Î�n ciuda raportului p/c diminuat, pentru McDonald’s nu
este totul pierdut.
Dacă ai fi cumpărat acț�iuni la aproape orice companie
din industria cablului TV, ai fi observat o serie de puseuri
de creș� tere: mai î�ntâi, î�n urma instalării î�n zonele rurale; î�n
al doilea rând, datorită serviciilor plătite, cum ar fi HBO,
Cinemax, Disney Channel etc.; î�n al treilea rând, de la insta-
larea î�n zonele urbane; î�n al patrulea rând, din drepturile
de autor pentru programe precum Home Shopping Network
(compania de cablu primeș� te o cotă parte pentru fiecare
obiect vândut); ș� i, cel mai recent, din introducerea publici-
tăț�ii plătite, care are un potenț�ial de profit uriaș� . Povestea
de bază devine din ce î�n ce mai bună.
Texas Air este un exemplu de poveste care s-a î�nrăută-
ț�it, apoi s-a î�mbunătăț�it, apoi s-a î�nrăutăț�it iar î�n doar cinci
ani. Am cumpărat un pachet mic de acț�iuni la mijlocul anu-
lui 1983, ca să văd apoi cum principalul activ al companiei,
Continental Air, s-a deteriorat ș� i a dat faliment. Preț�ul acț�i-
unilor Texas Air a scăzut de la 12 la 4¾ dolari, iar preț�ul
acț�iunilor Continental, î�n care Texas Air deț�inea poziț�ia
majoritară, a scăzut la 3 dolari. Am urmărit î�ndeaproape
situaț�ia, având î�n minte o posibilă redresare. Texas Air a
redus costurile; Continental ș� i-a recâș� tigat clienț� ii ș� i s-a

î�ntors din cimitirul contabil. Î�n baza progreselor sale foarte
mari, am achiziț�ionat un pachet generos de acț�iuni la ambe-
le companii. Î�n 1986, ambele pachete de acț�iuni î�ș�i tripla-
seră deja valoarea.
Î�n februarie 1986, Texas Air a anunț�at că achiziț�ionase
o cotă importantă din Eastern Airlines – o miș� care privită,
la rândul ei, î�n termeni favorabili. Î�ntr-un singur an, preț�ul
acț�iunilor Texas Air s-a triplat iar, atingând o valoare maximă
de 51½ dolari, devenind un 10-bagger de când ș� i-a rezol-
vat problemele, î�n 1983.
Din păcate, î�n acel punct, preocuparea mea faț� ă de
perspectivele de viitor ale companiei s-a transformat î�n
mulț� umire de sine ș� i, ca urmare a faptului că posibila pu-
tere de câș� tig a companiilor Eastern ș� i Texas Air era atât de
extraordinară, am uitat să fiu atent la realităț�ile pe termen
scurt. Când Texas Air a cumpărat restul acț�iunilor Conti-
nental, am fost nevoit să-mi lichidez mai bine de jumătate
dintre acț�iunile Continental, precum ș� i câteva obligaț�iuni
convertibile î�n acț�iuni Continental. A fost un noroc chior ș� i
am obț�inut un profit frumuș� el, dar î�n loc să-mi vând acț�iu-
nile pe care le mai aveam la Texas Air ș� i să-mi fac o ieș� ire
frumoasă din scenă, am cumpărat ș� i mai multe acț�iuni cu
48¼ dolari î�n februarie 1987. Având î�n vedere bilanț�ul me-
diocru al companiei Texas Air (datoria totală de la diferitele
companii aeriene era mai mare probabil decât a multor ț�ări
subdezvoltate) ș� i că î�ntreprinderile aeriene fac parte din-
tr-o industrie ciclică ș� i precară, de ce am decis să cumpăr
acț�iuni î�n loc să vând? Am fost luat prin surprindere deoare-
ce preț�ul acț�iunilor creș� tea. M-am lăsat dus de nas de noua
poveste î�mbunătăț�ită a companiei Texas Air chiar ș� i când

indicatorii fundamentali se dezintegrau.
Noua poveste î�mbunătăț�ită suna î�n felul următor: Texas
Air beneficia de o administrare mai eficientă ș� i de costuri
reduse ale forț�ei de muncă. Pe lângă interesul său faț�ă de
Eastern, mai cumpărase Frontier Air ș� i People’s Express ș� i
plănuia să le readucă la viaț�ă aș� a cum făcuse ș� i cu Continen-
tal. Conceptul era grozav: achiziț�ionezi companii aeriene
falimentare, reduci costurile, iar profiturile mari vor decurge
î�n mod firesc.
Ce s-a î�ntâmplat? La fel ca Don Quijote, eram atât de î�n-
drăgostit de promisiune î�ncât nu am mai observat că eram
călare pe o mârț�oagă. M-am concentrat pe prezicerea unor
câș� tiguri de 15 dolari pe acț�iune pentru Texas Air î�n 1988
ș� i am ignorat semnalele de avertizare care apăreau î�n fie-
care zi î�n ziar: bagaje pierdute, orare făcute de mântuială,
sosiri î�ntârziate, clienț�i furioș� i ș� i angajaț�i nemulț�umiț�i la
Eastern.
O companie aeriană este o afacere precară, la fel ca un
restaurant. Câteva nopț�i proaste la un restaurant pot dis-
truge reputaț�ia bună pe care ș� i-a creat-o î�n decurs de 50 de
ani. Eastern ș� i Continental au avut mai mult decât câteva
nopț� i proaste. Piesele nu se potriveau aș� a cum trebuia.
Nemulț�umirile de la Eastern erau simptomele unei neî�nț�e-
legeri î�nverș� unate dintre conducere ș� i diferitele sindicate
î�n privinț�a salariilor ș� i bonusurilor. Sindicatele ripostau cu
î�ncrâncenare.
Câș� tigurile Texas Air au î�nceput să se deterioreze la î�n-
ceputul anului 1987. Ideea era să se scadă 400 de milioane
de dolari din costurile de operare, dar ar fi trebuit să-mi
reamintesc singur că î�ncă nu se î�ntâmplase acest lucru ș� i
că exista o ș� ansă considerabilă să nu se î�ntâmple niciodată.

Contractul de muncă existent expira abia peste câteva luni,
iar î�ntre timp cele două tabere se aflau la cuț� ite. Până la
urmă, mi-a venit mintea la cap ș� i am î�nceput să vând acț�iu-
nile cu 17-18 dolari pe acț�iune. Preț�ul a scăzut la 9 dolari la
sfârș� itul anului 1987. Î�ncă mai deț�in câteva acț�iuni ș� i am
de gând să fiu atent la ce se va mai î�ntâmpla.
Nu numai că am greș� it când nu am renunț�at la o parte
dintre acț�iunile Texas Air î�n vara anului 1987, când proble-
mele grave de la Eastern au devenit evidente ș� i toate dovezile
indicau că aveau să se prelungească până î�n 1988, î�nsă ar fi
trebuit să folosesc aceste informaț�ii fundamentale pentru a
alege un alt câș� tigător: Delta Airlines. Delta era principalul
rival al companiei Eastern ș� i principalul beneficiar al pro-
blemelor operaț�ionale ale Eastern ș� i al planurilor acesteia
de a-ș� i reduce permanent dimensiunile. Aveam un număr
modest de acț�iuni la Delta, dar ar fi trebuit să le pun prin-
tre primele 10 pachete de acț�iuni pe care le deț�ineam. Pre-
ț�ul acț�iunilor a urcat de la 48 la 60 de dolari î�n vara anului
1987. Î�n octombrie, a scăzut la 35 de dolari ș� i abia a atins
37 de dolari la sfârș� itul anului. La mijlocul anului 1988, a
cunoscut o creș� tere rapidă, de până la 55 de dolari. Mii de
oameni care au călătorit cu companiile Eastern ș� i Delta pu-
teau să vadă ce am văzut ș� i eu ș� i să-ș� i folosească avantajul
de amatori.
15
Ultima listă de verificare
Toată documentarea despre care am discutat durează

maximum două ore pentru fiecare companie. Cu cât ai mai
multe informaț�ii, cu atât mai bine, dar nu este obligatoriu
să suni la companie. Nici nu este necesar să analizezi rapor-
tul anual cu concentrarea unui savant care studiază Manus-
crisele de la Marea Moartă. Unele dintre „cifrele celebre” se
aplică doar unor categorii specifice de acț�iuni, altfel pot fi
ignorate total.
Urmează un rezumat al lucrurilor pe care trebuie să le
afli despre acț�iunile din fiecare dintre cele ș� ase categorii:
Acțiuni În General
• Raportul p/c. Este ridicat sau scăzut pentru o compa-
nie anume ș� i pentru companii similare din aceeaș� i
industrie.
• Procentul de acț�iuni deț�inute de instituț�ii. Cu cât
este mai mic, cu atât mai bine.
• Dacă persoanele dintr-o companie cumpără acț�iuni

ș� i dacă inclusiv compania î�n sine î�ș�i răscumpără
acț�iunile. Ambele sunt semne pozitive.
• Istoricul creș� terii câș� tigurilor până î�n prezent ș� i dacă
aceste câș� tiguri sunt sporadice sau consecvente.
(Singura categorie î�n care câș� tigurile s-ar putea să
nu fie importante este cea a activelor ascunse.)
• Dacă respectiva companie are un bilanț� puternic
sau slab (raportul datorie – capitalul acț�ionarilor)
ș� i cum este clasificată î�n funcț�ie de forț�a financiară.
• Lichiditatea. Cu o lichiditate netă de 16 dolari, ș� tiu
că este puț�in probabil ca preț�ul acț�iunilor Ford să
scadă sub 16 dolari pe acț�iune. Acesta este pragul
minim al acț�iunilor.
Companii Cu Creștere Lentă

• Î�ntrucât cumperi aceste acț�iuni pentru dividende
(ce alt motiv ai avea?), este bine să verifici dacă di-
videndele au fost î�ntotdeauna plătite ș� i dacă s-au
mărit periodic.
• Dacă se poate, află ce procent din câș� tiguri se foloseș� -
te pentru plata dividendelor. Dacă este un procent
mic, atunci compania are o protecț� ie î�n vremuri
grele. Poate să câș� tige mai puț�ini bani ș� i să păstre-
ze totuș� i dividendele. Dacă este un procent ridicat,
atunci dividendele sunt mai riscante.
Companii Stabile
• Acestea sunt companii mari cu o probabilitate scă-
zută de a da faliment. Elementul-cheie este preț�ul,
iar raportul p/c î�ț�i va spune dacă plăteș� ti prea mult.
• Vezi dacă există anumite „diversiî�nrăutăț�iri” care
ar putea reduce câș� tigurile pe viitor.
• Verifică rata de creș� tere a companiei pe termen lung
ș� i dacă ș� i-a păstrat avântul î�n ultimii ani.
• Dacă ai de gând să păstrezi permanent acț�iunile,
vezi cum s-a descurcat compania î�n timpul rece-
siunilor anterioare ș� i al perioadelor cu preț�uri î�n
scădere la bursă. (McDonald’s s-a descurcat bine
î�n timpul crahului din 1977, iar î�n timpul celui din
1984 a stagnat. La marea Cutremurare din 1987, a
fost spulberată laolaltă cu restul. Per total, au fost
niș� te acț�iuni cu o defensivă bună. Bristol-Myers a
fost lovită din plin î�n timpul crahului din 1973-1974,
î�n principal din cauza supraevaluării preț�ului. S-a
descurcat bine î�n 1982, 1984 ș� i 1987. Kellogg a tre-
cut relativ bine peste toate dezastrele recente, cu
excepț�ia celui din 1973-1974.)
Companii Ciclice
• Stai cu ochii pe stocuri ș� i pe raportul dintre cerere
ș� i ofertă. Fii atent la cei nou-veniț�i pe piaț�ă, aceasta
fiind de obicei o noutate periculoasă.
• Anticipează micș� orarea raportului p/c î�n timp, pe
măsură ce afacerea î�ș�i revine ș� i investitorii privesc
î�n viitor către sfârș� itul ciclului, când se ating câș� ti-
gurile de vârf.
• Î�n cazul î�n care cunoș� ti compania ciclică, ai un avan-

taj î�n anticiparea ciclurilor. (De exemplu, cu toț�ii
ș� tim că există cicluri î�n industria auto. Î�n cele din
urmă, vor urma trei sau patru ani buni după trei
sau patru ani proș� ti. Aș� a se î�ntâmplă î�ntotdeauna.
Maș� inile se î�nvechesc ș� i trebuie î�nlocuite. Oamenii
pot amâna î�nlocuirea maș� inilor cu un an sau doi
mai mult decât s-ar fi aș� teptat, î�nsă î�n cele din urmă
vor reveni î�n reprezentanț�ele auto.)
Cu cât este mai mare criza din industria auto, cu atât
recuperarea este mai bună. Câteodată î�mi doresc
să mai fie î�ncă un an de vânzări proaste, deoarece
ș� tiu că va fi urmat de o perioadă de creș� tere mai
lungă ș� i mai sustenabilă.
Î�n ultima vreme am avut cinci ani buni la vânzările
de automobile, aș� adar ș� tiu că ne aflăm î�n mijlocul
sau poate chiar undeva pe la finalul unui ciclu pros-
per. Dar este mult mai uș� or să prezici o perioadă de
progres î�ntr-o industrie ciclică decât una de declin.
Companii Cu Creștere Rapidă

• Investighează dacă produsul menit să î�mbogăț�ească
î�ntreprinderea este o parte importantă din afacerea
sa. Asta s-a î�ntâmplat cu L’eggs, dar nu ș� i cu Lexan.
• Care a fost rata de creș� tere a câș� tigurilor î�n ultimii
ani. (Preferatele mele sunt cele care se î�nscriu î�ntre
20 ș� i 25%. Sunt circumspect î�n privinț�a companii-
lor care par să aibă o creș� tere mai mare de 25%.
Cele cu 50% fac parte, de obicei, din industriile la
modă ș� i ș� tii deja ce î�nseamnă asta.)
• Dacă respectiva companie ș� i-a recreat succesul î�n

mai multe oraș� e pentru a dovedi că extinderea va
funcț�iona.
• Dacă î�ntreprinderea are posibilitatea să se dezvolte
ș� i mai mult. Când am vizitat prima dată Pic ’N’ Save,
era stabilită î�n California de Sud ș� i abia î�ncepuse
discuț�iile privind extinderea î�n nordul Californiei.
Mai avea î�ncă 49 de state î�n care se putea extinde.
Sears, pe de altă parte, este peste tot.
• Dacă acț�iunile se vând la un raport p/c egal sau
aproape egal cu rata de creș� tere.
• Dacă extinderea se accelerează (trei moteluri noi
anul trecut ș� i cinci moteluri noi anul acesta) sau
î�ncetineș� te (cinci anul trecut ș� i trei anul acesta).
Pentru acț�iunile companiilor precum Sensormatic
Electronics, ale cărei produse se vând „o dată ș� i
gata” – spre deosebire de lamele de ras, pe care cli-
enț�ii sunt nevoiț�i să le recumpere permanent –, o
î�ncetinire a creș� terii poate fi devastatoare. Rata de
creș� tere a companiei Sensormatic era spectaculoa-
să la sfârș� itul anilor 1970 ș� i la î�nceputul anilor
1980, dar pentru a mări câș� tigurile era nevoită să
vândă î�n fiecare an mai multe sisteme noi decât
vânduse î�n anul precedent. Venitul din sistemul
electronic de supraveghere de bază (achiziț�ia „o
dată ș� i gata”) a eclipsat total câș� tigurile obț�inute
din vânzarea acelor mici etichete albe clienț�ilor
existenț�i. Aș� adar, î�n 1983, când rata de creș� tere a
î�ncetinit, câș� tigurile nu numai că au î�ncetinit ș� i ele,
ci au scăzut. La fel ca preț�ul acț�iunilor, care a cobo-
rât de la 42 la 6 dolari î�n 12 luni.
• Dacă doar câteva instituț�ii deț�in acț�iuni ș� i numai

câț�iva analiș� ti au auzit de companie. Când vine vorba
de companiile cu creș� tere rapidă î�n plină ascensiu-
ne, acesta este un mare avantaj.
Companii Redresabile
• Cel mai important, respectiva companie poate să
supravieț�uiască î�n urma unui raid financiar al credi-
torilor? Cât numerar deț�ine? Ce datorie are? (Apple
Computer deț� inea 200 de milioane de dolari î�n
numerar ș� i nu avea nicio datorie î�n perioada sa de
criză, aș� a că ș� tiai sigur că nu avea cum să dea
faliment.)
Care este structura datoriei ș� i cât timp poate func-
ț�iona pe roș� u î�n timp ce î�ș�i rezolvă problemele fără să
dea faliment? (International Harvester – î�n prezent
Navistar – era o potenț�ială companie redresabilă
care a dezamăgit investitorii, deoarece compania a
tipărit ș� i a vândut milioane de acț�iuni noi pentru a
strânge capital. Această diluare a dus la redresarea
companiei, dar nu ș� i a acț�iunilor.)
• Dacă este deja falimentară, ce le mai rămâne
acț�ionarilor?
• Cum se presupune că ar trebui să se redreseze com-
pania? S-a debarasat de diviziile neprofitabile?
Acest lucru poate marca o diferenț�ă considerabilă
la nivel de câș� tiguri. De exemplu, î�n 1980, Lockheed
câș� tiga 8,04 dolari pe acț�iune din afacerea de apă-
rare, dar a pierdut 6,54 dolari pe acț�iune î�n divizia de
aviaț�ie comercială din cauza avionului de pasageri
L-1011 TriStar. L-1011 era un avion excelent, dar a

suferit din cauza concurenț�ei cu DC10, al McDonnell
Douglas, pe o piaț�ă relativ mică. Iar pe piaț�a distan-
ț�elor lungi era nimicit de 747. Pierderile erau per-
sistente, iar î�n decembrie 1981 compania a anunț�at
că va scoate din uz avionul L-1011. Drept urmare, a
î�nregistrat pierderi foarte mari î�n 1981 (26 dolari
pe acț�iune), dar s-a î�ntâmplat o singură dată. Î�n 1982,
când Lockheed a câș� tigat 10,78 dolari pe acț�iune din
apărare, nu a mai existat nicio pierdere. Câș� tigurile
au crescut de la 1,5 la 10,78 dolari pe acț�iune î�n doi
ani! Puteai cumpăra acț�iuni Lockheed pentru 15 do-
lari î�n momentul anunț�ului legat de L-1011. Î�n patru
ani, preț�ul a ajuns la 60 de dolari, un 4-bagger.
Texas Instruments a fost o altă companie redresa-
bilă clasică. Î�n octombrie 1983, compania a anunț�at
că va părăsi sectorul PC-urilor (o altă industrie la
modă cu prea mulț� i concurenț� i). Pierduse peste
500 de milioane de dolari din PC-uri doar î�n anul
acela. Decizia a generat pierderi uriaș� e ș� i de aceas-
tă dată, dar compania a putut să se concentreze pe
afacerile sale puternice cu semiconductoare ș� i elec-
tronice pentru apărare. La o zi după anunț�, acț�iunile
TI au urcat de la 101 la 124 de dolari. Iar după pa-
tru luni au ajuns la 176 de dolari.
Ș� i Time a vândut o parte dintre departamentele sale
ș� i a scăzut dramatic costurile. Este una dintre re-
dresabilele mele recente preferate. De fapt, este ș� i
o companie cu active ascunse. Partea de cablu TV a
afacerii valorează cam 60 de dolari pe acț�iune,
aș� adar, dacă acț�iunile se vând cu 100 de dolari,

cumperi restul companiei cu 40 de dolari.
• Afacerea î�ș�i revine? (Asta se î�ntâmplă la Eastman
Kodak, care a avut de câș� tigat î�n urma noului boom
la vânzările de peliculă.)
• Se reduc costurile? Dacă da, ce efect va avea acest
lucru? (Chrysler a redus dramatic costurile prin
î�nchiderea uzinelor. Î�n plus, a î�nceput să subcon-
tracteze producț�ia multor părț�i pe care î�nainte le
fabrica singură, economisind sute de milioane de
dolari. De la una dintre companiile producătoare
de automobile la cele mai mari costuri a trecut î�n
rândul celor cu cele mai mici costuri.
Redresarea din cadrul companiei Apple Computer
a fost mai greu de prezis. Î�nsă, dacă erai un apropiat
al companiei, puteai observa creș� terea vânzărilor,
reducerea costurilor ș� i atracț�ia faț�ă de noile produ-
se, toate manifestându-se simultan.)
Active Ascunse
• Care este valoarea activelor? Există active ascunse?
• Ce datorii trebuie scăzute din aceste active? (Cre-
ditorii sunt primii pe listă.)
• Compania face datorii noi scăzând valoarea activelor?
• Există vreun investitor de tip raide ce aș� teaptă la
rând care să-i ajute pe acț�ionari să culeagă benefi-
ciile activelor?
Iată câteva sugestii utile din această secțiune:

• Î�nț�elege natura companiilor pe care le deț�ii ș� i moti-
vele specifice pentru care păstrezi acț�iunile („Pre-
ț�ul chiar creș� te!” nu se pune la socoteală.)
• Dacă î�ț�i grupezi acț�iunile pe categorii, vei ș� ti mai
bine ce să aș� tepț�i de la ele.
• Companiile mari fac miș� cări mici, companiile mici
fac miș� cări mari.
• Ia î�n considerare mărimea unei companii, dacă te
aș� tepț�i să aibă de câș� tigat de pe urma unui produs
anume.
• Caută companii mici care sunt deja profitabile ș� i
care au dovedit că ideea lor poate fi recreată.
• Fii circumspect î�n privinț�a companiilor cu o rată
de creș� tere de 50-100% pe an.
• Evită acț�iunile la modă î�n industrii la modă.
• Nu te î�ncrede î�n diversificări, care de cele mai multe
ori se dovedesc a fi „diversiî�nrăutăț�iri”.
• Pariurile riscante nu dau roade aproape niciodată.
• Este mai bine să ratezi prima miș� care a unei acț�iuni
ș� i să aș� tepț�i să vezi dacă planurile companiei dau
roade.
• Oamenii pot obț�ine informaț�ii extrem de valoroase
de la serviciile lor care ajung la urechile profesio-
niș� tilor abia peste luni sau ani buni.
• Separă toate sfaturile legate de acț�iuni de cei care
le oferă, chiar dacă sfătuitorul este foarte deș� tept,
foarte bogat, iar ultimele acț�iuni recomandate au
î�nregistrat o creș� tere a preț�ului.
• Unele sfaturi, mai ales venite din partea unui spe-

cialist î�n domeniu, se pot dovedi foarte valoroase,
î�nsă oamenii din industria hârtiei oferă de obicei
sfaturi despre acț�iuni din industria farmaceutică,
iar oamenii din domeniul sanitar au mereu sfaturi
de oferit cu privire la preluările care mai urmează
î�n industria hârtiei.
• Investeș� te î�n companii simple care par plictisitoare,
banale, căzute î�n dizgraț�ie ș� i care nu au captat inte-
resul experț�ilor de pe Wall Street.
• Companiile cu o creș� tere rapidă moderată (î�ntre
20 ș� i 25%) din industriile fără creș� tere sunt inves-
tiț�ii ideale.
• Caută companii cu niș� e.
• Când cumperi acț�iuni la companii cu probleme,
caută-le pe cele cu poziț�ii financiare superioare ș� i
evită-le pe cele cu datorii mari la bancă.
• Companiile care nu au datorii nu pot da faliment.
• Abilitatea managerială poate fi importantă, dar este
greu de evaluat. Bazează-ț�i achiziț�iile pe perspec-
tivele companiei, nu pe CV-ul sau pe elocvenț�a
preș� edintelui.
• Poț�i face mulț�i bani de pe urma unei companii cu
probleme care se redresează.
• Fii cât se poate de atent la raportul preț�-câș� tiguri.
Dacă preț�ul acț�iunilor este supraestimat considera-
bil, nu vei câș� tiga niciun ban, chiar dacă totul merge
bine.
• Creează o poveste pe care să o urmăreș� ti ca moda-
litate de a monitoriza succesul unei companii.
• Caută companii care î�ș�i răscumpără î�n mod con-

secvent acț�iunile.
• Studiază istoricul dividendelor companiei de-a
lungul anilor ș� i câș� tigurile î�nregistrate î�n timpul
recesiunilor.
• Caută companii la care instituț�iile deț�in puț�ine ac-
ț�iuni sau chiar niciuna.
• Când toate celelalte elemente sunt la egalitate,
preferă companiile la care membrii conducerii au
investiț� ii personale masive î�n detrimentul celor
conduse de oameni care beneficiază doar de pache-
tele salariale.
• Cumpărarea acț�iunilor î�n interiorul companiei este
un semn pozitiv, mai ales când cumpără mai mulț�i
î�n acelaș� i timp.
• Dedică măcar o oră pe săptămână documentării
legate de investiț�ii. Î�nsumarea dividendelor ș� i cal-
cularea câș� tigurilor ș� i pierderilor nu se pune.
• Ai răbdare. Acț�iunile bine monitorizate nu dau ni-
ciodată î�n foc.
• Achiziț�ionarea acț�iunilor î�n baza valorii contabile
raportate este un lucru periculos ș� i iluzoriu. Valoa-
rea adevărată contează.
• Dacă ai î�ndoieli, fă verificări mai târziu.
• Dedică la fel de mult timp ș� i efort alegerii unor noi
acț�iuni ca ș� i pentru cumpărarea unui frigider nou.
Partea a III-a
PERSPECTIVA
PE TERMEN LUNG
În această secțiune, îmi exprim umila părere cu privire

la chestiuni importante, cum ar fi crearea unui porto-
foliu pentru a maximiza câștigul și a minimiza riscul;
când să cumperi și când să vinzi; ce să faci când bursa
intră în colaps; câteva concepții greșite, nesăbuite și
periculoase cu privire la motivele pentru care prețul
acțiunilor scade sau crește; capcana parierii pe con-
tracte de opțiune, futures sau vânzarea de acțiuni în
lipsă; și, nu în ultimul rând, ce este nou, vechi, palpi-
tant și îngrijorător la companii și la bursa de valori în
ziua de azi.
16
Crearea unui portofoliu
Am auzit oameni spunând că ar fi mulțumiți cu o renta-

bilitate anuală de 25 sau 30% la bursă! Mulț�umiț�i? Păi, cu
o asemenea rată ar ajunge curând să deț�ină jumătate de
ț�ară alături de japonezi ș� i de fraț�ii Bass. Nici măcar magna-
ț�ii din anii 1920 nu î�ș�i puteau asigura un câș� tig de 30% la
nesfârș� it, iar Wall Street-ul era manipulat î�n favoarea lor.
Sunt ani î�n care vei obț�ine 30%, dar vor fi ș� i ani î�n care
vei face doar 2% sau poate vei pierde 20. Aș� a merg lucru-
rile ș� i trebuie să accepț�i.
Care este problema cu aș� teptările mari? Dacă te aș� tepț�i
să obț�ii o rentabilitate de 30% an de an, cel mai probabil
vei fi frustrat din cauză că acț�iunile te sfidează, iar nerăb-
darea te poate face să-ț�i abandonezi investiț�iile exact î�n
momentul nepotrivit. Sau ș� i mai rău, s-ar putea să-ț�i asumi
riscuri inutile î�n căutarea unor recompense iluzorii. Numai
dacă te ț�ii de o strategie ș� i î�n vremurile bune ș� i î�n cele proas-
te î�ț�i vei maximiza câș� tigurile pe termen lung.
Dacă o rentabilitate de 25-30% nu este realistă, atunci
care ar fi? Cu siguranț�ă ar trebui să obț�ii rezultate mai
bune din acț�iuni decât din obligaț�iuni, aș� a că un câș� tig de 4,
5 sau 6% din acț�iuni pe o perioadă î�ndelungată este î�ngro-

zitor. Dacă î�ț�i verifici rezultatele pe termen lung ș� i observi
că acț�iunile abia dacă au depăș� it suma din contul tău de
economii, atunci ș� tii sigur că tehnica ta este defectuoasă.
Apropo, când î�ncerci să-ț�i dai seama ce venituri obț�ii
din acț�iuni, nu uita să incluzi ș� i costurile abonamentelor la
buletinele informative, revistele financiare, comisioanele,
seminarele de investiț�ii ș� i apelurile telefonice interurbane
către brokeri.
Rentabilitatea generală a acț�iunilor pe termen lung este
de 9-10% pe an, aceasta fiind media istorică a pieț�ei. Poț�i
obț�ine 10%, de-a lungul timpului, dacă investeș� ti î�ntr-un
fond mutual fără comision care să cumpere toate cele 500
de acț�iuni din Indicele S&P 500, dublând automat indicele.
Faptul că poț�i obț�ine această rentabilitate fără să fii nevoit
să faci niciun fel de documentare sau să cheltui bani î�n plus
este un etalon util pentru a-ț�i măsura propriile performan-
ț�e, dar ș� i performanț�ele fondurilor de investiț�ii gestionate,
aș� a cum este Magellan.
Dacă noi, profesioniș� tii care suntem angajaț�i să alegem
acț�iuni, nu putem depăș� i fondurile de indici care cumpără
toate titlurile de valoare, atunci nu ne merităm banii. Dar
dă-ne o ș� ansă. Î�n primul rând, gândeș� te-te î�n ce fel de fond
ai investit. Nici cei mai buni administratori din lume nu vor
obț�ine rezultate bune cu un fond pe bază de aur dacă pre-
ț�ul aurului scade. Nici nu este corect să judeci un fond după
rezultatele dintr-un singur an. Dar dacă după trei sau cinci
ani î�ț�i dai seama că ț�i-ar fi fost la fel de bine dacă investeai
î�n S&P 500, atunci fie trebuie să cumperi S&P 500, fie să
cauț� i un fond de investiț� ii cu un istoric mai bun. Având
î�n vedere timpul ș� i efortul pe care î�l implică alegerea de
acț�iuni individuale, trebuie măcar să ai un câș� tig suplimen-

tar din ele.
Cu toate aceste alternative convenabile, ca să consideri
că merită să depui efortul de a-ț�i alege propriile acț�iuni,
trebuie să obț�ii o rentabilitate de 12-15%, capitalizată î�n
timp. Asta după scăderea tuturor costurilor ș� i comisioanelor
ș� i adăugarea dividendelor ș� i a altor bonusuri.
Iată un alt loc î�n care persoanele care păstrează acț�iuni-
le sunt cu mult î�naintea celor care le tranzacț�ionează frec-
vent. Micul investitor cheltuie mulț� i bani pe tranzacț� ii.
Tranzacț� ionarea este mai ieftină ca î�nainte, datorită comi-
sioanelor reduse ș� i a modificărilor aș� a-zisei suprataxe
pentru lotul nonstandard – taxa suplimentară ataș� ată
tranzacț� iilor cu mai puț�in de 100 de acț�iuni. (Dacă depui
ordinul î�nainte de deschiderea bursei, acț�iunile tale sunt
amestecate cu cele ale altor loturi nonstandard, ș� i astfel
evitaț�i cu toț�ii suprataxarea.) Chiar ș� i aș� a, Houndstooth tot
are de plătit î�ntre 1 ș� i 2% pentru a cumpăra sau a vinde o
acț�iune.
Dacă Houndstooth î�ș�i reî�nnoieș� te portofoliul o dată pe
an, atunci a pierdut până la 4% pe comisioane. Asta î�nseam-
nă că are o pierdere de 4% chiar î�nainte de a î�ncepe. Deci,
pentru a obț�ine cei 12-15% după cheltuieli, va trebui să
facă 16-19% din alegerea acț�iunilor. Ș� i cu cât tranzacț�io-
nează mai mult, cu atât î�i va fi mai greu să depăș� ească fon-
durile indexate sau alte tipuri de fonduri. („Familiile” mai
noi de fonduri s-ar putea să-ț�i ceară un comision de 3-8½%
pentru a te alătura, dar asta este tot, iar din acel moment
poț�i să treci de la acț�iuni la obligaț�iuni la fonduri monetare
fără să mai plăteș� ti vreun comision.)
Lăsând la o parte toate aceste capcane, investitorul in-

dividual care reuș� eș� te să facă, să zicem, 15% î�n decursul a
10 ani, când media pieț�ei este de 10%, are o mare realizare.
Dacă a pornit de la 10.000 de dolari, o rentabilitate de 15%
î�i va oferi un câș� tig de 40.455 dolari, iar o rentabilitate de
10% va genera doar 25.937 dolari.
CE ÎNSEAMNĂ PREA MULTE ACȚIUNI?

Cum să-ț�i creezi un portofoliu pentru a obț�ine o rentabilita-
te de 12-15%? Câte acț�iuni ar trebui să deț�ii? Din start pot
să-ț�i spun aș� a: nu achiziț�iona 1.400 de acț�iuni dacă ai de
ales, î�nsă asta este problema mea, nu a ta. Tu nu trebuie
să-ț�i faci griji î�n privinț�a regulii de 5%, a regulii de 10% sau
a celor 9 miliarde de dolari pe care î�i ai de administrat.
Există o dispută de multă vreme î�ntre două facț�iuni de
consultanț�i de investiț�ii, facț�iunea lui Gerald Loeb care
spune „să-ț�i pui toate ouăle î�ntr-un singur coș� ” ș� i facț�iunea
lui Andrew Tobias care ripostează: „Nu-ț�i pune toate ouăle
î�ntr-un coș� . S-ar putea să fie găurit”.
Dacă singurul coș� pe care l-aș� fi deț�inut ar fi fost cel cu
acț�iuni Wal-Mart, aș� fi fost î�ncântat să-mi pun toate ouăle
î�n el. Pe de altă parte, nu aș� fi fost prea fericit să risc totul
pe un coș� al Continental Illinois. Chiar dacă mi s-ar fi î�nmâ-
nat cinci coș� uri – câte unul de la Shoney’s, The Limited, Pep
Boys, Taco Bell ș� i Service Corporation International –, aș�
jura că ar fi o idee bună să-mi î�mpart ouăle î�ntre toate, dar
dacă această diversificare ar include Avon Products sau
Johns-Manville, atunci aș� tânji după un singur coș� rezistent
de la Dunkin’ Donuts. Ideea nu este să te bazezi pe un nu-
măr fix de acț�iuni, ci să investighezi cât de bune sunt ele,
de la caz la caz.
Î�n opinia mea, cel mai bine este să deț�ii atâtea acț�iuni
câte situaț�ii î�n care: (a) ai un avantaj ș� i (b) ai descoperit o
perspectivă interesantă care trece toate testele documen-
tării. Poate fi vorba de un singur titlu de valoare sau de o
duzină. Poate ai hotărât să te specializezi pe companii re-
dresabile sau cu active ascunse ș� i cumperi mai multe de
acest fel sau poate se î�ntâmplă să ș� tii ceva deosebit despre
o singură companie redresabilă sau cu active ascunse. Nu
are rost să te diversifici cu alte companii necunoscute doar
de dragul diversificării. Diversitatea nesăbuită este spiri-
duș� ul rău al micilor investitori.
Acestea fiind spuse, nu este sigur să deț�ii acț�iuni la o
singură companie, deoarece, î�n ciuda tuturor eforturilor tale,
î�ntreprinderea aleasă poate fi victima unor circumstanț�e
neprevăzute. Dacă ar fi să am un portofoliu mic, m-aș� simț�i
confortabil să deț�in î�ntre trei ș� i zece pachete de acț�iuni.
Există mai multe posibile beneficii:
(1) Dacă eș� ti î�n căutare de 10-bagger, cu cât deț�ii mai
multe acț�iuni, cu atât sunt ș� anse mai mari ca una dintre ele
să fie un 10-bagger. Dacă sunt mai multe companii cu creș� -
tere rapidă care au caracteristici promiț�ătoare, s-ar putea
ca aceea care ajunge cel mai departe să fie o surpriză.
Stop & Shop a fost un mare generator de câș� tiguri, deș� i
nu credeam că î�mi va oferi un profit mai mare de 30-40%.
Era o companie mediocră cu preț�ul acț�iunilor î�n scădere,
iar eu am î�nceput să le cumpăr î�n 1979, î�n parte pentru că
î�mi plăcea rentabilitatea dividendelor. Apoi povestea a de-
venit din ce î�n ce mai bună, atât la supermarketuri, cât ș� i
î�n lanț�ul de magazine cu preț� redus Bradlee. Acț�iunile, pe
care am î�nceput să le cumpăr cu 4 dolari, au ajuns la 44 de
dolari când compania s-a privatizat, î�n 1988. Marriott este
un alt exemplu de afacere al cărei succes la bursă nu puteam

să-l fi prevăzut. Ș� tiam că această companie era o câș� tigă-
toare, deoarece mă cazasem la hotelurile ei de nenumărate
ori, dar nu mi-a trecut niciodată prin cap cât de departe
pot ajunge acț�iunile ei. Î� mi doresc să fi cumpărat câteva
mii de acț� iuni î�n loc să mă mulț� umesc cu câteva mii de
săpunele.
Apropo, î�n ciuda tuturor zvonurilor legate de o prelua-
re care umplu paginile ziarelor zilele astea, nu î�mi trece
prin minte nici măcar un singur exemplu de companie la
care am cumpărat acț�iuni î�n aș� teptarea unei preluări ș� i
care să fi fost cu adevărat preluată. De obicei, se î�ntâmplă
să fie preluată câte o companie la care deț�in acț�iuni pentru
virtuț�ile sale fundamentale – ceea ce este, la rândul rău, o
surpriză totală.
Î�ntrucât nu ai cum să anticipezi când apar surprizele,
î�ț�i măreș� ti ș� ansele de a beneficia de pe urma uneia dintre
ele, dacă deț�ii mai multe acț�iuni la diferite firme.
(2) Cu cât deț�ii mai multe acț�iuni, cu atât ai mai multă
flexibilitate pentru a alterna fondurile î�ntre ele. Este o par-
te importantă a strategiei mele.
Unele persoane atribuie succesul meu faptului că m-am
specializat î�n acț�iuni de creș� tere. Î�nsă este numai parț�ial
adevărat. Nu pun niciodată mai mult de 30-40% din acti-
vele fondului î�n acț�iuni de creș� tere. Restul î�l î�mpart î�ntre
celelalte categorii descrise î�n această carte. Î�n mod nor-
mal, păstrez cam 10-20% î�n companii stabile, alte 10-20%
î�n ciclice ș� i restul î�n redresabile. Deș� i deț�in 1.400 de pachete
de acț�iuni î�n total, jumătate dintre activele fondului meu
sunt investite î�n 100 de pachete de acț�iuni ș� i două treimi î�n
200 de pachete de acț�iuni. 1% din bani sunt î�mpărț�iț�i î�n
500 de oportunităț�i secundare pe care le monitorizez perio-

dic, cu posibilitatea de a mă implica î�n ele mai târziu. Caut
constant titluri de valoare î�n toate sferele, iar dacă găsesc
mai multe oportunităț�i î�n companii redresabile decât î�n cele
cu creș� tere rapidă, atunci voi ajunge să deț�in un procent
mai mare de redresabile. Dacă se î�ntâmplă ceva cu una dintre
valorile secundare care să-mi ofere un plus de î�ncredere î�n
ea, atunci o voi promova la rangul de selecț�ie principală.
DISPERSAREA ÎN MAI MULTE LOCURI

Dispersarea banilor pe mai multe categorii de acț�iuni este
o altă modalitate de a minimiza riscul, aș� a cum am discutat
î�n capitolul 3. Presupunând că ai făcut toată documentarea
de rigoare ș� i ai cumpărat acț�iuni la companii evaluate co-
respunzător ca preț� , atunci deja ai minimizat riscul î�ntr-o
mare măsură, î�nsă, dincolo de asta, merită să iei î�n consi-
derare următoarele aspecte:
Companiile cu creș� tere lentă prezintă un risc mic ș� i un
câș� tig scăzut, deoarece nu ne aș� teptăm la rezultate remar-
cabile din partea lor, iar acț�iunile sunt evaluate corect ca
preț� . Companiile stabile prezintă un risc redus ș� i un câș� tig
moderat. Dacă deț�ii acț�iuni Coca-Cola ș� i totul merge bine
anul viitor, poț�i obț�ine un câș� tig de 50%; iar dacă totul
merge prost, poț�i pierde 20%. Activele ascunse sunt cu risc
redus ș� i câș� tig mare, dacă eș� ti sigur de valoarea activelor.
Dacă te î�nș� eli î�n privinț�a unor acț�iuni cu active ascunse,
probabil nu vei suferi pierderi mari, iar dacă nu te î�nș� eli, î�ț�i
poț�i dubla sau tripla investiț�ia sau poț�i avea parte chiar de
un 5-bagger.
Companiile ciclice pot fi cu risc scăzut ș� i câș� tig ridicat

sau cu risc ridicat ș� i câș� tig redus, î�n funcț�ie de cât de bine
te pricepi să anticipezi ciclurile. Dacă ai dreptate, poț�i avea
parte de 10-bagger, iar dacă te î�nș� eli, poț�i pierde 80-90%.
Î�ntre timp, se pot ivi ș� i alț�i 10-bagger î�n rândul compa-
niilor cu creș� tere rapidă sau redresabile – ambele fiind ca-
tegorii cu risc ridicat ș� i câș� tig ridicat. Cu cât este mai mare
avantajul, cu atât este mai mare ș� i dezavantajul, iar dacă o
companie cu creș� tere rapidă se poticneș� te sau o companie
redresabilă suferă o recădere, dezavantajul poate consta î�n
a-ț�i pierde toț�i banii. Când am cumpărat Chrysler, dacă to-
tul mergea bine, mă gândeam că pot câș� tiga 400%, iar dacă
totul mergea prost, puteam pierde 100%. Era un lucru pe
care trebuia să-l ș� tii de la bun î�nceput. După cum s-a văzut,
am fost plăcut surprins ș� i am obț�inut de 15 ori mai mult.
Nu există nicio metodă potrivită de a cuantifica riscurile
ș� i recompensele, dar, atunci când î�ț�i creezi un portofoliu,
merită să incluzi ș� i câteva companii stabile pentru a tem-
pera senzaț�iile tari pe care ț�i le dau cele patru companii cu
creș� tere rapidă ș� i patru redresabile. Repet, cheia este să
cumperi î�n cunoș� tinț�ă de cauză. Nu are rost să cumperi ac-
ț�iuni supraevaluate la o companie stabilă ș� i să măreș� ti ris-
cul pe care î�ncerci să-l moderezi. Nu uita că, timp de câț�iva
ani î�n anii 1970, chiar ș� i minunata Bristol-Myers era o ale-
gere riscantă. Acț�iunile nu duceau nicăieri, deoarece inves-
titorii umflaseră raportul p/c la 30, când creș� terea a fost
de doar 15%. Celor de la Bristol-Myers le-a luat un deceniu
de creș� tere consecventă pentru a ajunge la nivelul preț�ului
umflat. Dacă achiziț�ionai acț�iunile la preț�ul acela, de două
ori mai mare decât rata de creș� tere, î�ți� asumai riscuri inutile.
Este o adevărată tragedie când cumperi acț�iuni su-

praevaluate, compania este de mare succes ș� i tu tot nu faci
niciun ban. Asta s-a î�ntâmplat cu Electronic Data Systems,
care avea un raport p/c de 500 î�n 1969. Câș� tigurile au cres-
cut dramatic î�n următorii 15 ani, ajungând la valori cam de
20 de ori mai mari. Preț�ul acț�iunilor (adaptat la fracț�io-
nări) a scăzut de la 40 până la numai 3 dolari î�n 1974, după
care ș� i-a revenit, iar î�n 1984 compania a fost cumpărată de
General Motors cu 44 dolari, cam cu cât se vindeau acț�iunile
cu 10 ani mai devreme.
Nu î�n ultimul rând, conț�inutul portofoliului tău se poate
schimba pe măsură ce î�naintezi î�n vârstă. Investitorii mai
tineri, care au î�n faț�ă o viaț�ă î�ntreagă de câș� tigat salarii, î�ș�i
pot permite să-ș� i asume mai multe riscuri pe 10-bagger
decât investitorii mai vârstnici, care sunt nevoiț�i să trăias-
că din venitul obț�inut din investiț�iile lor. Investitorii mai
tineri au mai mulț�i ani la dispoziț�ie î�n care să experimente-
ze ș� i să facă greș� eli, î�nainte să găsească marile acț�iuni care
marchează cariera unui investitor. Circumstanț�ele diferă con-
siderabil de la om la om, astfel că orice analiză suplimentară
pe această temă va trebui să-ț�i aparț�ină.
UDAREA BURUIENILOR
Î�n următorul capitol voi explica ce ș� tiu despre când este bine
să vinzi o acț�iune, dar aici vreau să discut despre vânzare
raportându-mă la managementul unui portofoliu. Reverific
constant acț�iunile ș� i poveș� tile, adăugând ș� i scăzând din in-
vestiț�iile mele pe măsură ce lucrurile se schimbă. Î�nsă nu
î�mi lichidez niciodată valorile – decât ca să am suficienț�i
bani pentru a acoperi rambursările anticipate. Să-ț�i lichi-
dezi acț�iunile î�nseamnă să te retragi de la bursă. Ideea mea
este să rămân la bursă pentru totdeauna ș� i să alternez ac-

ț�iunile î�n funcț�ie de situaț�iile fundamentale. Dacă decizi că
un anumit capital investit î�n bursa de valori va fi mereu in-
vestit î�n bursa de valori, cred că vei evita multe miș� cări
inoportune ș� i agonia generală.
Unii oameni vând automat „câș� tigătoarele” – acț�iunile
cu preț�ul î�n creș� tere – ș� i păstrează „perdantele” – acț�iunile
cu preț�ul î�n scădere –, un lucru la fel de î�nț�elept ca smul-
gerea florilor ș� i udarea buruienilor. Alț�ii î�ș�i vând automat
perdantele ș� i păstrează câș� tigătoarele, o idee cam la fel de
proastă. Ambele strategii dau greș� pentru că se leagă de
cursul bursier actual ca indicator al valorii fundamentale a
unei companii. (Când preț�ul acț�iunilor a ajuns la pământ î�n
1972, nu compania Taco Bell era î�ntr-o stare proastă, ci
numai acț�iunile Taco Bell. Compania î�n sine o ducea bine.)
După cum am văzut deja, preț�ul actual al acț�iunilor nu ne
oferă niciun indiciu cu privire la perspectivele de viitor ale
unei companii, iar uneori se miș� că î�n direcț�ia opusă faț�ă de
indicatorii fundamentali.)
Din punctul meu de vedere, o strategie mai bună este
să alternezi acț�iunile î�n funcț�ie de fluctuaț�ia preț�ului ra-
portat la poveste. De exemplu, dacă preț�ul acț�iunilor unei
companii stabile a crescut cu 40% – ceea ce ș� i aș� teptam
din partea ei – ș� i nu s-a î�ntâmplat nimic minunat cu com-
pania care să mă facă să cred că urmează anumite surprize
plăcute, vând acț�iunile ș� i le î�nlocuiesc cu cele de la altă
companie stabilă care mă atrage, la care preț�ul nu a crescut.
Dacă te afli î�n aceeaș� i situaț�ie ș� i nu vrei să vinzi toate acț�i-
unile, poț�i vinde doar o parte.
Dacă alternezi diverse companii stabile pentru câș� tiguri
modeste, poț�i obț�ine acelaș� i rezultat ca de la o singură mare
câș� tigătoare: ș� ase miș� cări de 30% capitalizate depăș� esc un

4-bagger, iar ș� ase miș� cări de 25% capitalizate sunt aproa-
pe cât un 4-bagger.
Păstrez companiile cu creș� tere rapidă atât timp cât câș� -
tigurile sunt î�n creș� tere, extinderea continuă ș� i nu au apă-
rut impedimente. O dată la câteva luni verific povestea de
parcă aș� auzi-o pentru prima oară. Dacă î�ntre două compa-
nii cu creș� tere rapidă descopăr că preț�ul uneia a crescut cu
50%, iar povestea î�ncepe să pară dubioasă, renunț� la ea ș� i
cumpăr mai multe acț�iuni la cea de a doua, la care preț�ul a
scăzut sau s-a menț�inut la fel ș� i unde povestea sună mai bine.
La fel ș� i î�n cazul companiilor ciclice ș� i redresabile. Ieș� i
din situaț�iile î�n care indicatorii fundamentali s-au î�nrăutăț�it,
iar preț�ul a crescut, ș� i optează pentru situaț�ii î�n care indi-
catorii fundamentali s-au î�mbunătăț�it, iar preț�ul a scăzut.
O scădere a preț�ului unor acț�iuni bune este o tragedie
doar dacă vinzi acț�iunile la preț�ul acela ș� i nu mai cumperi
niciodată altele î�n plus. Pentru mine, scăderea preț�ului este
o oportunitate de a profita de chilipiruri la companiile cele
mai mocăite, cu rezultatele cele mai proaste, dar care sunt
promiț�ătoare.
Dacă nu te poți convinge singur că, atunci „când
pierzi 25%, cumperi” și nu renunți pentru totdeauna la
gândul fatal că, atunci „când pierzi 25%, vinzi”, nu vei
obține niciodată un profit bun din acțiuni.
Din motive care ar trebui să fie evidente de acum, am
detestat î�ntotdeauna „ordinele de oprire”, acele ieș� iri auto-
mate la un preț� predeterminat, de obicei cu 10% mai mic
decât preț�ul cu care sunt cumpărate acț�iunile. Î�ntr-adevăr,
când î�naintezi un ordin de oprire, î�ț�i limitezi pierderile la
10%, dar, având î�n vedere volatilitatea pieț�ei din ziua de
azi, acț�iunile ajung mereu să se oprească. Este ciudat cum

ordinele de oprire par să garanteze că preț�ul acț�iunilor va
scădea cu 10%, că acț�iunile se vând ș� i că, î�n loc să se apere
î�mpotriva unei pierderi, investitorul a transformat pierde-
rea î�ntr-o certitudine. Ai fi pierdut Taco Bell de 10 ori cu
ordinele de oprire!
Arată-mi un portofoliu cu opriri de 10% ș� i î�ț�i voi arăta
un portofoliu menit să piardă chiar acea sumă. Cu un ordin
de oprire recunoș� ti că vei vinde acț�iunile la un preț� mai
mic faț�ă de cel prezent.
Este la fel de ciudat ș� i felul î�n care preț�ul acț�iunilor pare
să explodeze după ce atinge oprirea, iar investitorul ama-
tor precaut ș� i-a lichidat acț�iunile. Pur ș� i simplu nu ai cum
să te bazezi pe opriri ca barieră de protecț�ie când preț�urile
scad, nici pe obiective artificiale ca ț�eluri când preț�urile
cresc. Dacă aș� fi crezut î�n ideea de a „vinde când î�ț�i dublezi
investiț�ia”, nu aș� mai fi avut niciodată nimic de câș� tigat de
pe urma unei singure mari câș� tigătoare ș� i nu mi s-ar fi oferit
niciodată ș� ansa de a scrie o carte. Menț�ine-te pe poziț�ii ca
să vezi ce se î�ntâmplă – cât timp povestea originală conti-
nuă să aibă sens sau chiar să devină mai bună – ș� i vei fi
uimit de rezultate î�n câț�iva ani.
17
Cel mai bun moment pentru
a cumpăra și a vinde
După tot ce s-a spus, nu vreau să par ca un cronometru

al pieț�ei ș� i să-ț�i zic că există un anumit moment optim pentru
a cumpăra acț�iuni. Cel mai bun moment va fi î�ntotdeauna
acela î�n care eș� ti convins că ai găsit o marfă de calitate la
un preț� bun – la fel ca la magazin. Î�nsă există două perioade
anume î�n care ai ș� anse să găseș� ti niș� te afaceri extraordinare.
Prima este î�n timpul ritualului ciudat de vânzare de la
sfârș� it de an pentru reducerea presiunii fiscale. Nu este o
î�ntâmplare faptul că cele mai severe scăderi au avut loc î�n-
tre octombrie ș� i decembrie. Este perioada sărbătorilor, î�n
fond, iar brokerii au nevoie ș� i ei de bani pentru cheltuieli la
fel ca noi toț�i, aș� a că au o motivaț�ie î�n plus ca să te sune ș� i
să te î�ntrebe ce ai vrea să vinzi pentru a beneficia de o pier-
dere deductibilă fiscal. Dintr-un motiv sau altul, investitorii
sunt î�ncântaț�i să beneficieze de pierderea deductibilă fiscal,
de parcă ar fi o oportunitate minunată sau un cadou – nu
î�mi trece prin minte nicio altă situaț�ie î�n care un eș� ec î�i face
pe oameni atât de fericiț�i.
Ș� i investitorilor instituț�ionali le place să scape de per-

danț�i la sfârș� itul anului pentru a-ș� i curăț�a portofoliile î�n
vederea evaluărilor care urmează. Toate aceste vânzări ca-
pitalizate duc la scăderea preț�urilor acț�iunilor, mai ales la
emiterile la preț�uri mai mici, deoarece, odată atins pragul
de 6 dolari pe acț�iune, ele nu mai funcț�ionează ca garanț�ie
pentru persoanele care cumpără pe credit î�n conturi î�n mar-
jă. Cei care au conturi î�n marjă î�ș�i vând acț�iunile ieftine, la
fel ca instituț�iile, care nu le pot deț�ine fără să î�ncalce anu-
mite restricț�ii. Aceste vânzări generează ș� i mai multe vânzări,
iar niș� te emiteri bune ajung la niveluri nebuneș� ti.
Dacă ai o listă de companii pe care ț�i-ar plăcea să le deț�ii
î�n cazul î�n care preț�ul acț�iunilor s-ar reduce, sfârș� itul anu-
lui este un moment potrivit pentru a găsi afacerile bune pe
care le aș� teptai.
A doua perioadă favorabilă este î�n timpul prăbuș� irilor,
scăderilor, eructaț�iilor, sughiț�urilor ș� i căderilor libere la
bursă care au loc o dată la câț�iva ani. Dacă î�ț�i poț�i aduna
curajul ș� i prezenț�a de spirit pentru a cumpăra acț�iuni î�n
timpul acestor episoade î�nfricoș� ătoare, când instinctul î�ț�i
spune să vinzi, vei găsi oportunităț�i la care nici nu te-ai fi
gândit că le vei î�ntâlni vreodată. De obicei, profesioniș� tii
sunt prea ocupaț� i sau prea constrânș� i pentru a acț� iona
rapid î�n timpul crahurilor bursiere, dar uite ce companii
solide cu o creș� tere excelentă a câș� tigurilor puteai să cum-
peri î�n timpul celor mai recente:
COMPANII EXTRAORDINARE CARE ȚI-AU OFERIT

A DOUA ȘANSĂ ÎN TIMPUL CRAHURILOR BURSIERE
CRAH Valoare Valoare Valoare
maximă minimă maximă
din 1987
1972–74
Genuine Parts 15 $ 4$ 44⅜$
General Cinema 3½ 30 cenț�i 31 ¾
Teledyne 11 3 390
Abbott Labs 5 1⅞ 67
Bristol-Myers 8 4 55
Cap Cities 34 9 450
Heinz 5¾ 3 51¾
McDonald’s 15 4 61⅛
Philip Morris 17½ 8½ 124½
Merck 17 7 74¼
1976–78 (not as bad)
GE 15 11 66⅜
Marriott 3¾ 1¾ 44¾
1981–82
Gannett 15 10 56
John Harland 6½ 4 30¾
1983–84
Browning-Ferris 12 6½ 36
The Limited 10 5 53
Anheuser-Busch 12 9 40
NCR 34 22 87
Waste Management 16 7 48
CRAHUL DIN 1987

Î�n timpul lichidărilor din octombrie 1987, aveai ș� ansa să
cumperi multe dintre companiile pe care le-am menț�ionat
pe parcursul acestei cărț�i. Scăderea de 1.000 de puncte î�ntre
vară ș� i toamnă a luat totul cu ea, dar î�n lumea reală toate
companiile enumerate mai jos erau sănătoase, profitabile
ș� i ș� i-au menț�inut ritmul. Multe dintre ele ș� i-au revenit rapid,
iar eu am profitat de asta cu fiecare ocazie. Ratasem compa-
nia Dreyfus prima oară, dar acum nu mi-a mai scăpat (dacă
mă păcăleș� ti o dată, să-ț�i fie ruș� ine; dacă mă păcăleș� ti de
două ori, să-mi fie mie ruș� ine). Dreyfus a ajuns la un preț�
de 16 dolari, iar compania avea 15 dolari numerar după
datorii, aș� adar unde era riscul? Pe lângă bani, Dreyfus chiar
a beneficiat de pe urma crizei, î�ntrucât mulț�i investitori au
renunț�at la acț�iuni ș� i au optat pentru fondurile monetare
administrate de Dreyfus.
CRAHUL DIN 1987 VALOAREA VALOAREA OCTOMBRIE

MAXIMĂ MINIMĂ 1988
DIN 1987 DIN 1987
Wal-Mart 41 $ 20 $ 31⅜ $
Dreyfus 45 16 25⅝
Albertson’s 34 21 36⅛
Home Depot 28 12½ 28⅜
Student Loan Marketing 88 62 83⅞
Toys “R” Us 42 22 38¼
Coca-Cola 53 28 43⅛
Pier 1 14 5 11¼
Inco 24 14 28⅝
Envirodyne 29¼ 10⅞ 26
CÂND SĂ VINZI
Chiar ș� i cel mai atent ș� i mai ferm investitor este predispus la
influenț�a scepticilor care strigă „vinde” î�nainte să fie mo-
mentul potrivit pentru a vinde. Eu ș� tiu mai bine. Ș� i eu am
fost convins să renunț� la niș� te 10-bagger.
La puț�in timp după ce am î�nceput să administrez Fondul
Magellan î�n mai 1977, am fost atras de Warner Communi-
cations. Warner era o companie redresabilă promiț�ătoare
dintr-un conglomerat care s-a „diversiî�nrăutăț�it”. Î�ncreză-
tor î�n indicatorii fundamentali, am investit 3% din fondul
meu î�n Warner cu 26 de dolari.
După câteva zile, am primit un telefon de la un analist
tehnic care urmăreș� te compania Warner. Nu prea acord
mare atenț�ie acestei ș� tiinț�e a bălăbănelilor, dar, ca să fiu
politicos, l-am î�ntrebat ce crede. Fără ezitare, m-a anunț�at
că acț�iunile erau „extrem de extinse”. Nu am uitat niciodată
acele vorbe. Una dintre cele mai mari probleme când vine
vorba de sfaturile legate de bursă este că, fie ele bune sau
proaste, î�ț�i rămân î�ntipărite î�n minte. Nu poț�i să ț�i le scoț�i
din cap, iar î�ntr-o bună zi, la un moment dat, s-ar putea să
reacț�ionezi la ele.
Au trecut vreo ș� ase luni, iar acț�iunile Warner au crescut
de la 26 la 32 de dolari. Deja î�ncepeam să mă î�ngrijorez.
„Dacă acț�iunile Warner erau extrem de extinse la 26 dolari”,
mi-am zis că „la 32 de dolari î�nseamnă că sunt hiperextinse”.
Am verificat indicatorii fundamentali ș� i nimic nu se schim-
base î�ntr-atât î�ncât să-mi diminueze entuziasmul, aș� a că
m-am menț�inut pe poziț�ii. Apoi acț�iunile au atins preț�ul de
38 de dolari. Fără vreun motiv conș� tient, am î�nceput un
program major de vânzare. Probabil m-am gândit că niș� te
acț�iuni care erau extinse la 26 de dolari ș� i hiperextinse la

32 de dolari erau deja î�ntinse pe trei prefixe la 38 de dolari.
Sigur că, după ce am vândut, preț�ul acț�iunilor ș� i-a con-
tinuat ascensiunea până la 50, 60, 70 ș� i peste 180 de do-
lari. Chiar ș� i după ce a suferit consecinț�ele fiascoului Atari,
iar preț�ul a scăzut cu 60% î�n 1983-1984, tot era de două
ori mai mare decât preț�ul meu de ieș� ire, de 38 de dolari.
Sper că mi-am î�nvăț�at lecț�ia.
Altădată mi-am făcut o ieș� ire prematură din Toys „R”
Us, acea companie agilă cu creș� tere rapidă cu care m-am
lăudat deja. Î� n 1978, când Toys „R” Us s-a eliberat din In-
terstate Department Stores (un câine plouat) î�n cadrul ac-
ț�iunii de falimentare a companiei respective (creditorii au
fost plătiț�i cu noile acț�iuni Toys „R” Us), aceasta era deja o
î�ntreprindere cu competenț�e dovedite ș� i profitabilă, extin-
zându-se mall după mall. Trecuse testul succesului î�ntr-o
locaț�ie, dar ș� i pe cel al recreării acestuia î�ntr-un alt loc. Mi-am
făcut temele, am vizitat magazinele, apoi am cumpărat un
pachet generos la preț�ul adaptat de 1 dolar pe acț�iune. Î� n
1985, când Toys „R” Us a atins preț�ul de 25 de dolari, era
deja un 25-bagger pentru unii. Din păcate, eu nu mă numă-
ram printre ei, fiindcă am vândut acț�iunile prea devreme.
Am vândut prea devreme, fiindcă la un moment dat am citit
că un investitor deș� tept pe nume Milton Petrie, unul dintre
seniorii comerț�ului cu amănuntul, cumpărase 20% din Toys
„R” Us ș� i că acest lucru ducea la creș� terea preț�ului acț�iuni-
lor. Concluzia logică, m-am gândit eu, era că, atunci când
Petrie î�nceta să mai cumpere, preț�ul acț�iunilor avea să scadă.
Petrie a î�ncetat să mai cumpere la 5 dolari.
Eu am cumpărat cu 1 dolar ș� i am vândut cu 5 dolari,
bucurându-mă de un 5-bagger, deci cum să mă plâng? Cu
toț�ii am fost î�nvăț�aț�i aceleaș� i zicale: „Alege profitul oricând

se poate” ș� i „Un câș� tig sigur este î�ntotdeauna mai bun decât
o posibilă pierdere”. Dar, dacă ai găsit acț�iunile potrivite ș� i
le-ai cumpărat, toate dovezile indică o creș� tere a preț�ului ș� i
totul funcț�ionează î�n favoarea ta, atunci este păcat să vinzi.
O creș� tere de cinci ori a investiț�iei transformă 10.000 de
dolari î�n 50.000 de dolari, dar următoarea creș� tere de cinci
ori transformă 10.000 de dolari î�n 250.000 de dolari. Nu
se î�ntâmplă des nici î�n rândul managerilor de fonduri să
investească î�ntr-un 25-bagger, iar î�n cazul investitorilor
individuali este un lucru care se poate î�ntâmpla doar o
dată sau de două ori î�n viaț�ă. Dacă dai de unul, ar fi bine să
profiț�i la maximum de el. Clienț�ii lui Peter deRoetth, cel care
mi-a spus prima oară despre Toys „R” Us, chiar asta au fă-
cut. El le-a păstrat î�n fondul lui până î�n ultima clipă.
Eu am reuș� it să repet greș� eala cu Flowers, o companie
de produse de patiserie, ș� i apoi î�ncă o dată cu Lance, o com-
panie de biscuiț�i. Deoarece mi-a spus cineva că erau candi-
date pentru preluare, am tot aș� teptat să fie preluate, până
când m-am plictisit ș� i m-am descotorosit de acț�iuni. Î�ț�i poț�i
imagina ce s-a î�ntâmplat după ce le-am vândut. De data
aceasta, lecț�ia a fost că nu trebuia să-mi pese dacă această
companie profitabilă cu produse de patiserie era preluată
sau nu. De fapt, trebuia să fiu î�ncântat că rămânea inde-
pendentă. Am menț�ionat deja că aproape nu am cumpărat
acț�iuni La Quinta, fiindcă o persoană importantă din com-
panie ș� i le vindea pe ale sale. Să nu cumperi, fiindcă o per-
soană din interior a î�nceput să vândă poate fi o greș� eală la
fel de mare cum este aceea de a vinde fiindcă o persoană
din exteriorul companiei (Petrie) a î�ncetat să mai cumpe-
re. Î�n cazul La Quinta, am ignorat prostia ș� i mă bucur.
Sunt sigur că mai există ș� i alte exemple de situaț�ii î�n

care m-am î�nș� elat ș� i de care mi-a convenit să uit. De obicei,
este mai greu să păstrezi niș� te acț�iuni câș� tigătoare după ce
preț�ul lor a crescut decât să crezi î�n ele după ce preț�ul a
scăzut. Î�n prezent, când simt că există un pericol de a mă
păcăli singur, î�ncerc să trec î�n revistă motivele pentru care
am cumpărat de fapt acț�iunile.
EFECTUL BĂTĂII DE TOBE

Aceasta este o situaț�ie î�n care investitorul amator este la fel
de vulnerabil la prostie ca profesionistul. Noi avem colegi
experț�i care ne ș� optesc la ureche, tu ai prieteni, rude, bro-
keri ș� i diverș� i specialiș� ti financiari din mass-media.
Poate ai primit anunț�ul cu „Felicitări: nu fi lacom”. Atunci
sună brokerul să spună: „Felicitări, ț� i-ai dublat banii pe
ToggleSwitch, dar să nu fim lacomi. Să vindem ToggleSwitch
ș� i să î�ncercăm KinderMind”. Aș� a că vinzi ToggleSwitch ș� i
preț�ul continuă să crească, î�n timp ce KinderMind dă fali-
ment, luând ș� i tot profitul tău cu ea. Î�ntre timp, brokerul
primeș� te un comision din ambele părț�i ale tranzacț�iei, aș� a
că fiecare mesaj de „Felicitări” reprezintă o zi dublă de
salariu.
Lăsând la o parte brokerul, fiecare idee nesăbuită pe
care o auzi î�ț�i intră î�n cap aș� a cum mi-a intrat ș� i mie cea cu
„acț� iunile Warner sunt supraextinse”. Î� n zilele noastre,
ideile nesăbuite au un ecou asurzitor.
De fiecare dată când deschizi televizorul, vezi pe cineva
care declară că acț�iunile la bănci sunt la modă, iar acț�iunile
la companiile aeriene sunt răsuflate, că utilităț�ile au văzut ș� i
zile mai bune ș� i că instituț�iile de economii ș� i î�mprumuturi
sunt sortite eș� ecului. Dacă schimbi posturile la aparatul de

radio ș� i se î�ntâmplă să auzi o remarcă nonș� alantă cum că o
economie japoneză supraî�ncălzită va distruge lumea, î�ț�i vei
aminti această frântură de conversaț�ie data viitoare când
piaț�a va scădea cu 10% ș� i poate te va speria, determinân-
du-te să-ț�i vinzi acț�iunile Sony ș� i Honda ș� i chiar pe cele de
la Colgate-Palmolive, companie care nu este nici ciclică, nici
japoneză.
Când astrologii sunt intervievaț�i cot la cot cu econo-
miș� tii de la Merrill Lynch ș� i ambele părț�i spun lucruri con-
tradictorii, dar par la fel de convingătoare, nici nu e de
mirare că suntem toț�i derutaț�i.
Î�n ultima vreme a trebuit să ne confruntăm cu efectul
bătăii de tobe. Un mesaj prevestitor de rău este repetat la
nesfârș� it până devine imposibil să te fereș� ti de el. Acum
câț�iva ani a existat o bătaie de tobe î�n jurul masei monetare
M-1. Când eram î�n armată, M-1 era o puș� că, ceva pe î�nț�ele-
sul meu. Dintr-odată, M-1 a devenit un indicator crucial de
care depindea tot viitorul bursei de pe Wall Street, iar eu
nu ș� tiam ce era. Î�ț�i mai aduci aminte de One Hour Martini-
zing*? Nimeni n-ar putea să-ț�i spună ce este, iar milioanele
de clienț�i ai curăț�ătoriei nu au î�ntrebat niciodată. Poate
M-1 vine de la Martinizing One, iar cineva din Consiliul de
Consultanț�i Economici deț�inea o spălătorie. Î�n orice caz,
luni la rând se spunea la ș� tiri că M-1 creș� tea prea rapid, iar
oamenii se temeau că acest lucru avea să ne î�ngroape eco-
nomia ș� i să ameninț�e lumea. Ce motiv mai bun să vinzi ac-
* Este o franciză de curățătorie chimică fondată în 1949. Martin Fran-

chises, Inc., compania mamă, este cea mai mare franciză de curățătorie
chimică din Statele Unite, cu peste 450 de magazine francizate la nivel
mondial. (n. ed.)
ț�iuni decât acela că „M-1 creș� te” – chiar dacă nici nu ș� tiai ce
î�nsemna M-1?
Apoi, deodată, nu am mai auzit nimic de temuta creș� -
tere a masei monetare M-1, iar atenț�ia ne-a fost î�ndreptată
către rata de scont cu care Rezerva Federală taxează băn-
cile membre. Câț� i oameni ș� tiu ce î�nseamnă asta? Eu nu.
Câț� i oameni ș� tiu ce face Rezerva Federală? William Miller,
cândva preș� edinte al Rezervei Federale, a spus că 23% din
populaț�ia Statelor Unite credea că Rezerva Federală era o
rezervaț�ie indiană, 26% că era o rezervaț�ie naturală ș� i 51%
că era o marcă de whisky.
Cu toate acestea, î�n fiecare vineri după-amiază (joi du-
pă-amiază la î�nceput, î�nsă foarte mulț�i oameni se î�ngrămă-
deau î�n clădirea Rezervei Federale pentru a primi î�n avans
cotaț�iile de deschidere de la bursa de vineri), jumătate din-
tre investitorii profesioniș� ti erau fascinaț�i de ultimele cifre
ale masei monetare, iar preț� urile acț� iunilor tot urcau ș� i
coborau din cauza lor. Câț� i investitori s-au î�nș� elat ș� i au
renunț� at la acț�iuni bune, fiindcă au auzit că o rată mai ridi-
cată de creș� tere a masei monetare avea să scufunde bursa
de valori?
Mai recent am fost avertizaț�i (î�n ordine aleatorie) că o
creș� tere a preț�urilor petrolului este un lucru î�ngrozitor, iar
o scădere a preț�urilor petrolului este un lucru î�ngrozitor;
că un dolar puternic este un semn rău, iar un dolar slab este
un semn rău; că o scădere a masei monetare este un motiv
de alarmă, iar o creș� tere a masei monetare este un motiv
de alarmă. Grija privind cifrele masei monetare a fost î�nlo-
cuită cu niș� te temeri intense legate de deficitul bugetar ș� i
comercial, iar mii de oameni au renunț�at probabil la acț�iu-
nile lor din fiecare dintre cele două cauze.
CÂND SĂ VINZI REALMENTE

Dacă piaț�a nu-ț�i poate spune când să vinzi, atunci cine să-ț�i
spună? Nu se poate aplica o singură formulă. „Vinde î�nainte
să crească ratele dobânzilor” sau „vinde î�nainte de urmă-
toarea recesiune” ar fi sfaturi demne de urmat, î�nsă doar
dacă am ș� ti când urmează să se î�ntâmple aceste lucruri,
dar bineî�nț�eles că nu ș� tim, aș� a că aceste motto-uri devin ș� i
ele niș� te platitudini.
De-a lungul anilor am î�nvăț�at să mă gândesc la momen-
tul potrivit de a vinde la fel cum mă gândesc la momentul
potrivit pentru a cumpăra. Nu acord nicio atenț�ie condiț�ii-
lor economice externe, î�n afară de câteva situaț�ii evidente
î�n care sunt sigur că o anumită afacere va fi afectată î�ntr-o
manieră anume. Când preț�ul petrolului scade, evident că
are un efect asupra companiilor de servicii petroliere, dar
nu ș� i asupra companiilor farmaceutice. Î�n 1986-1987, mi-am
vândut acț�iunile la Jaguar, Honda, Subaru ș� i Volvo, deoarece
eram convins că scăderea dolarului avea să afecteze câș� ti-
gurile producătorilor străini de automobile care vând un
procent ridicat de maș� ini î�n Statele Unite. Dar î�n nouă din
zece cazuri, vând atunci când compania 380 are o poveste
mai bună decât compania 212, ș� i mai ales atunci când po-
vestea celei de-a doua î�ncepe să pară puț�in probabilă.
După câte se pare, dacă ș� tii de ce ai cumpărat niș� te ac-
ț�iuni de la bun î�nceput, vei avea î�n mod automat o idee mai
bună cu privire la momentul î�n care ar trebui să te desparț�i
de ele. Hai să trecem î�n revistă câteva semne ce indică mo-
mentul potrivit pentru a vinde la fiecare categorie de acț�iuni
î�n parte.
Când să Vinzi Acțiuni la o Companie cu Creștere

Lentă
Nu prea pot să te ajut aici, fiindcă nu deț�in prea multe acț�i-
uni la companii cu creș� tere lentă. Cele pe care le cumpăr le
vând după o creș� tere a valorii de 30-50% sau după ce indi-
catorii fundamentali s-au deteriorat, chiar dacă preț�ul acț�i-
unilor a scăzut. Iată alte câteva semne:
• Compania a pierdut din cota de piaț�ă timp de doi

ani la rând ș� i angajează altă agenț�ie de publicitate.
• Nu se creează produse noi, cheltuielile pentru cer-
cetări ș� i dezvoltare sunt reduse, iar compania pare
să se culce pe o ureche.
• Două achiziț�ii recente de afaceri neî�nrudite par a fi
„diversiî�nrăutăț�iri”, iar compania anunț�ă că mai ca-
ută să facă ș� i alte achiziț�ii „î�n tehnologia de vârf”.
• Compania a plătit sume atât de mari pentru achizi-
ț�iile sale î�ncât bilanț�ul s-a deteriorat, trecând de la
datorie zero ș� i numerar de milioane la numerar
zero ș� i datorii de milioane. Nu mai există un surplus
de fonduri pentru a răscumpăra acț�iuni, chiar dacă
preț�ul acestora scade brusc.
• Chiar ș� i cu acț�iuni la un preț� mai mic, randamentul
dividendelor nu va fi suficient de mare pentru a
atrage interesul investitorilor.
Când să Vinzi Acțiuni la o Companie Stabilă

Acestea sunt acț�iuni pe care le î�nlocuiesc frecvent cu altele
din această categorie. Nu are rost să aș� tepț�i un 10-bagger
rapid de la o companie stabilă, iar dacă preț�ul acț�iunilor
depăș� eș� te câș� tigurile sau dacă raportul p/c se î�ndepărtea-
ză prea mult de limita normală, poț�i să vinzi acț�iunile ș� i să
aș� tepț�i să le răscumperi mai târziu la un preț� mai mic – sau
să cumperi altele, aș� a cum fac eu.
Alte semne care-ț�i indică să vinzi:
• Produsele noi lansate î�n ultimii doi ani au avut re-

zultate ș� i bune ș� i rele, iar unele care se află î�ncă î�n
faza de testare mai au un an până să fie lansate pe
piaț�ă.
• Acț�iunile au un raport p/c de 15, î�n timp ce alte
companii de o calitate asemănătoare din domeniu au
un raport p/c de 11-12.
• Niciun funcț�ionar sau director nu a cumpărat acț�i-
uni î�n ultimul an.
• O divizie importantă care contribuie cu 25% la câș� -
tiguri este vulnerabilă î�n faț�a unei crize economice
din prezent (î�n construcț�ii imobiliare, foraje petro-
liere etc.).
• Rata de creș� tere a companiei a î�ncetinit ș� i, chiar dacă
ș� i-a menț�inut profiturile prin reducerea costurilor,
oportunităț�ile viitoare de reducere a costurilor sunt
limitate.
Când să Vinzi Acțiuni la o Companie Ciclică

Cel mai bun moment de a vinde este către sfârș� itul ciclului,
dar cine ș� tie când va fi? Cine ș� tie măcar despre ce cicluri se
vorbeș� te? Uneori, avangardiș� tii informaț�i î�ncep să vândă
acț�iunile ciclice cu un an î�nainte să apară vreun semn de
declin al companiei. Preț�ul acț�iunilor î�ncepe să scadă apa-
rent fără niciun motiv.
Pentru a juca acest joc cu succes, trebuie să î�nț� elegi
regulile lui ciudate. De asta companiile ciclice sunt atât de
î�nș� elătoare. Î� n domeniul apărării, care are un comporta-
ment ciclic, preț�ul acț�iunilor General Dynamics a scăzut la
un moment dat cu 50%, î�n timp ce câș� tigurile companiei
creș� teau. Investitorii prudenț�i care monitorizau ciclurile
vindeau anticipat pentru a evita isteria.
Pe lângă sfârș� itul ciclului, cel mai bun moment pentru
a vinde este atunci când ceva chiar a î�nceput să meargă
prost. Costurile au î�nceput să crească. Uzinele actuale func-
ț�ionează la capacitate maximă, iar compania î�ncepe să chel-
tuie bani pentru a adăuga un plus de capacitate. Orice te-a
făcut să cumperi acț�iuni XYZ î�ntre ultimul colaps ș� i cel mai
recent boom ar trebui să-ț�i indice că cel mai recent boom
s-a î�ncheiat.
Un semnal de vânzare evident este că stocurile se tot
acumulează, iar compania nu poate scăpa de ele, ceea ce
î�nseamnă viitoare scăderi ale preț�urilor ș� i profiturilor. Eu
mereu sunt atent la stocurile î�n creș� tere. Când parcarea
este plină de bare metalice, a venit cu siguranț�ă momentul
să vinzi acț�iunile ciclice. De fapt, s-ar putea chiar să fie un
pic cam târziu.
Scăderea preț�urilor materiilor prime este un alt indiciu.

De obicei, preț�urile petrolului, oț�elului etc. scad cu câteva
luni î�nainte să î�nceapă să apară probleme la nivelul câș� ti-
gurilor. Un alt semn util este atunci când viitorul preț� al
unei materii prime este mai mic decât preț�ul actual. Dacă
ai avut un avantaj suficient de mare pentru a ș� ti când să cum-
peri acț�iunile ciclice î�n cauză, atunci vei observa schimbă-
rile la nivelul preț�urilor.
Afacerile concurente sunt un alt semn prost pentru
companiile ciclice. Concurenț�a va trebui să câș� tige clienț�i
prin reducerea preț�urilor, ceea ce obligă pe toată lumea să
reducă preț�urile, fapt care micș� orează câș� tigurile tuturor
producătorilor. Cât timp există o cerere puternică de nichel
ș� i nimeni nu contestă supremaț�ia companiei Inco, Inco se
va descurca foarte bine, dar, de î�ndată ce cererea slăbeș� te
sau alț�i producători rivali î�ncep să vândă nichel, Inco se va
confrunta cu probleme.
Alte semne:
• Două contracte colective de muncă esenț�iale expiră

î�n următoarele 12 luni, iar liderii sindicali cer res-
tituirea completă a pachetelor salariale la care au
renunț�at î�n ultimul contract.
• Cererea finală pentru produs se micș� orează.
• Compania ș� i-a dublat bugetul cheltuielilor de capi-
tal pentru a construi o nouă uzină luxoasă, î�n loc să
modernizeze vechile uzine la un cost redus.
• Compania a î�ncercat să reducă cheltuielile, dar tot
nu poate concura cu producătorii străini.
Când să Vinzi Acțiuni la o Companie cu Creștere

Rapidă
Î�n cazul de faț�ă, ideea este să nu pierzi posibilul 10-bagger.
Pe de altă parte, dacă respectiva companie se fărâmă, iar
câș� tigurile se micș� orează, la fel se va î�ntâmpla ș� i cu rapor-
tul p/c pe care au mizat investitorii. Este un ghinion dublu,
foarte scump pentru acț�ionarii loiali.
Principalul lucru la care trebuie să fii atent este sfârș� i-
tul celei de-a doua etape de creș� tere rapidă, aș� a cum am
explicat mai devreme.
Dacă The Gap a î�ncetat să mai construiască magazine
noi, vechile magazine î�ncep să pară ponosite, iar copiii ț�i se
plâng că The Gap nu mai aduce haine prespălate din denim,
care sunt la mare modă acum, atunci probabil că a venit
momentul să te gândeș� ti să vinzi acț�iunile. Dacă 40 de ana-
liș� ti de pe Wall Street recomandă cu căldură acț�iunile, 60%
dintre acț�iuni sunt deț�inute de instituț�ii ș� i trei reviste cu
distribuire naț�ională l-au ridicat î�n slăvi pe CEO, atunci sigur
a venit momentul să te gândeș� ti să vinzi.
Toate caracteristicile Acț�iunilor de Evitat (vezi capitolul
9) sunt ș� i caracteristicile Acț�iunilor de Vândut.
Spre deosebire de companiile ciclice, la care raportul
p/c devine mai mic spre sfârș� it, la companiile cu creș� tere
rapidă, raportul p/c devine mai mare, putând atinge dimen-
siuni absurde ș� i ilogice. Aminteș� te-ț�i de Polaroid ș� i Avon
Products. Un raport p/c de 50 pentru companii de calibrul
lor? Orice elev isteț� de clasa a patra putea să-ș� i dea seama
că era momentul să vândă acț�iunile respective. Avea să vân-
dă Avon un miliard de sticle de parfum? Cum ar fi putut,
când una din două femei casnice era reprezentantă Avon?
Puteai să vinzi Holiday Inn când preț�ul a ajuns de 40 de

ori mai mare decât câș� tigurile ș� i erai î�ncrezător că petrece-
rea se terminase ș� i ar fi fost o decizie bună. Când vedeai o
franciză Holiday Inn la fiecare 30 de kilometri de-a lungul
fiecărei autostrăzi principale din Statele Unite, iar apoi te
duceai î�n Gibraltar ș� i vedeai un Holiday Inn la baza stâncii,
era momentul să te î�ngrijorezi. Unde mai putea să se extin-
dă? Pe Marte?
Alte semne:
• Vânzările la acelaș� i magazin au scăzut cu 3% î�n ul-

timul trimestru.
• Rezultatele noului magazin sunt dezamăgitoare.
• Directorii ș� i câț�iva angajaț�i esenț�iali părăsesc com-
pania pentru a se angaja la o firmă rivală.
• Reprezentanț�ii companiei s-au î�ntors de curând
dintr-un turneu de două săptămâni prin 12 oraș� e
î�n care au prezentat investitorilor, cu surle ș� i trâm-
biț�e, o poveste nemaipomenit de pozitivă.
• Acț�iunile se vând cu un p/c de 30, î�n timp ce estimă-
rile cele mai optimiste privind creș� terea veniturilor
sunt de 15-20% pentru următorii doi ani.
Când să Vinzi Acțiuni la o Companie Redresabilă

Cel mai bun moment pentru a vinde acț�iuni la o companie
redresabilă este după ce s-a redresat. Toate problemele
s-au terminat ș� i toată lumea ș� tie asta. Compania a revenit
la forma anterioară prăbuș� irii: companie cu creș� tere rapi-
dă sau ciclică sau oricum o fi fost ea. Acț�ionarii nu se mai
simt ruș� inaț�i că deț�in acț�iuni la firma respectivă. Dacă re-

dresarea a fost reuș� ită, trebuie să reclasifici acț�iunile.
Chrysler a fost o companie redresabilă la 2 dolari pe
acț�iune, la 5 dolari pe acț�iune ș� i chiar la 10 dolari pe acț�iune
(preț� adaptat la fracț�ionări), dar nu ș� i la 48 de dolari la mijlo-
cul anului 1987. La vremea aceea, datoriile erau deja plătite,
putregaiul fusese î�ndepărtat, iar Chrysler redevenise o
companie auto solidă ș� i ciclică. Poate că preț�ul acț�iunilor
va creș� te, î�nsă este puț�in probabil să fie o creș� tere de 10 ori
mai mare. Trebuie judecată la fel cum sunt judecate General
Motors, Ford ș� i alte companii prospere. Dacă î�ț�i plac com-
paniile auto, păstrează acț�iunile Chrysler. O duce bine la
toate diviziile, iar achiziț�ia American Motors î�i oferă un po-
tenț�ial î�n plus pe termen lung, dar ș� i niș� te probleme î�n plus
pe termen scurt. Î�nsă, dacă te specializezi î�n redresabile,
vinde acț�iunile Chrysler ș� i caută altceva.
General Public Utilities era redresabilă la 4 dolari pe
acț�iune, la 8 dolari ș� i la 12 dolari, dar, după ce al doilea re-
actor nuclear a fost repus î�n funcț�iune, iar alte companii de
servicii publice au fost de acord să ajute la plata costurilor
decontaminării Three Mile Island, GPU a redevenit o compa-
nie electrică de calitate. Nimeni nu mai crede că GPU va da
faliment. Acț�iunile, acum ajunse la 38 de dolari, pot atinge
45 de dolari, dar cu siguranț�ă nu vor atinge 400 de dolari.
Alte semne:
• Datoriile, care scăzuseră timp de cinci trimestre la

rând, tocmai au crescut cu 25 de milioane la ultimul
raport trimestrial.
• Stocurile cresc de două ori mai repede decât
vânzările.
• Raportul p/c este umflat raportat la perspectivele

de câș� tig.
• Divizia cea mai puternică a companiei vinde 50%
din producț�ie unui client de top, iar acel client de top
se confruntă cu o î�ncetinire a propriilor vânzări.
Când să Vinzi Acțiunile la o Companie cu Active

Ascunse
Î�n ultima vreme, cea mai bună idee este să aș� tepț�i un in-
vestitor de tip raider. Dacă sunt î�ntr-adevăr active ascunse,
Saul Steinberg, familia Haft sau Reichmann î�ș�i vor da seama.
Cât timp compania nu face datorii î�n exces, reducând astfel
valoarea activelor, este bine să păstrezi acț�iunile.
Alexander & Baldwin deț�ine 39.000 de hectare de pro-
prietăț�i imobiliare î�n Hawaii pe lângă drepturile exclusive
de transport pe insulă plus alte active. Foarte mulț�i oameni
au estimat că aceste acț�iuni de 5 dolari (preț� adaptat la
fracț�ionări) valorau mult mai mult. Au î�ncercat să aibă răb-
dare, dar nu s-a î�ntâmplat nimic ani la rând. Apoi a apărut
domnul Harry Weinberg ș� i a cumpărat 5%, apoi 9%, iar
î�n cele din urmă 15% dintre acț� iuni. Faptul că domnul
Weinberg cumpăra acț�iuni i-a inspirat ș� i pe alț�i investitori
să cumpere, iar acț�iunile au atins o valoare maximă de 32
de dolari î�nainte să scadă la 16 dolari, la lichidarea din oc-
tombrie 1987. După ș� apte luni, preț�ul a urcat din nou la 30
de dolari.
La fel s-a î�ntâmplat ș� i cu Storer Broadcasting, iar apoi
cu Disney. Disney era o companie somnoroasă care nu î�ș�i
cunoș� tea propria valoare până nu a venit domnul Stein-
berg care să î�ndemne conducerea să „mărească valorile
acț�ionarilor”. Compania făcea progrese oricum. Trecerea

de la filmele de animaț�ie pentru a atrage un public mai larg
ș� i mai matur a fost o miș� care minunată. S-a bucurat de suc-
ces cu Disney Channel ș� i cu parcul de distracț�ii japonez, iar
parcul de distracț�ii european care urmează să se deschidă
promite ș� i el. Cu colecț�ia sa de filme de neî�nlocuit ș� i cu bu-
nurile sale imobiliare din Florida ș� i California, Disney este
o companie cu active ascunse, redresabilă ș� i concomitent
cu creș� tere rapidă.
Nu mai trebuie să aș� tepț�i până când au ș� i copiii tăi co-
pii la rândul lor pentru a descoperi activele ascunse. Î�nain-
te se putea î�ntâmpla să aș� tepț�i toată viaț�a ca acț�iunile unei
companii subevaluate să se miș� te măcar un pic. Î�n zilele
noastre, creș� terea valorilor acț�ionarilor se î�ntâmplă mult
mai rapid, datorită grupurilor de magnaț�i avuț�i care caută
prin toate părț�ile până la ultimul exemplu de active subapre-
ciate. (Boone Pickens ne-a vizitat la birou acum câț�iva ani
ș� i ne-a spus exact cum ar fi posibil ca o companie precum
Gulf Oil să fie preluată, ipotetic vorbind. I-am ascultat pre-
zentarea bine argumentată, după care am concluzionat rapid
că nu era posibil. Eram convins că Gulf Oil era prea mare
pentru a fi preluată – asta până când a făcut-o Chevron.
Acum sunt gata să cred că orice poate fi preluat, chiar ș� i
marile continente.)
Cu atâț�ia investitori de tip raider este mai greu pentru
un amator să găsească acț�iuni cu active ascunse, dar este
floare la ureche să ș� tii când să vinzi. Nu vinzi până nu apar
fraț�ii Bass, iar dacă nu sunt fraț�ii Bass, atunci sigur este
vorba de Steinberg, Icahn, Belzberg, Pritzker, Irwin Jacobs,
Sir James Goldsmith, Donald Trump, Boone Pickens sau
chiar Merv Griffin. După aceea, poate avea loc o preluare,
un război al licitaț�iilor sau chiar o răscumpărare cu efect

de levier care să dubleze, să tripleze sau chiar să cvadru-
pleze preț�ul acț�iunilor.
Alte semne că trebuie să vinzi:
• Deș� i acț�iunile se vând la un preț� redus faț�ă de ade-

vărata lor valoare pe piaț�ă, conducerea a anunț�at
că va emite 10% acț�iuni î�n plus pentru a ajuta la
finanț�area unui program de diversificare.
• Divizia de la care se aș� tepta să se vândă cu 20 de
milioane de dolari se vinde de fapt cu numai 12 mi-
lioane de dolari.
• Reducerea ratei impozitelor corporatiste scade con-
siderabil ș� i valoarea reportării pierderilor fiscale.
• Acț�iunile deț�inute de instituț�ii au urcat de la 25%
acum cinci ani la 60% î�n ziua de azi – unii dintre
cumpărătorii principali fiind mai multe grupuri de
fonduri din Boston.
18
Top 12 cele mai stupide (și mai
periculoase) lucruri care se
spun despre prețurile acțiunilor
Sunt permanent uimit de explicațiile populare privind

motivele oferite atât de amatori, cât ș� i de profesioniș� ti pen-
tru care acț�iunile se comportă î�ntr-un anumit fel. Am făcut
progrese extraordinare î�n eliminarea ignoranț�ei ș� i super-
stiț�iilor î�n medicină ș� i buletinele meteo, râdem de strămoș� ii
noș� tri că dădeau vina pe zeii porumbului pentru recoltele
proaste ș� i ne î�ntrebăm: „Cum se poate ca un om deș� tept ca
Pitagora să creadă că se ascund spirite rele î�n aș� ternuturi
mototolite?” Cu toate acestea, suntem cât se poate de dis-
puș� i să credem că echipa care câș� tigă Super Bowl ar putea
avea o legătură cu preț�urile acț�iunilor.
Alternând î�ntre cursurile de masterat ș� i slujba mea de
vară de la Fidelity, mi-am dat seama pentru prima dată că
până ș� i cei mai inteligenț�i profesori î�n domeniu se î�nș� ală î�n
privinț� a acț� iunilor cam la fel cum se î�nș� ela Pitagora î�n
privinț�a paturilor. De atunci am auzit un ș� ir neî�ntrerupt de
teorii, una mai greș� ită decât alta, care s-au infiltrat ș� i î�n
rândul maselor. Există numeroase mituri ș� i concepț�ii gre-

ș� ite, dar eu am notat doar câteva: acesta este un top 12 al
Celor mai Stupide Lucruri Care se Spun despre Preț�urile
Acț�iunilor, pe care le prezint cu speranț�a că ț�i le vei alunga
din minte. Unele probabil că î�ț�i vor părea cunoscute.
Dacă a Scăzut Deja Atât de Mult, Nu Are Cum să

Coboare Mult Mai Jos de Atât
E bună. Pun pariu că deț�inătorii de acț�iuni Polaroid î�ș�i re-
petau chiar fraza asta î�n minte după ce preț�ul lor a scăzut
cu o treime de-a lungul marii căderi de la maxima de 143½
dolari. Polaroid fusese o companie solidă cu o reputaț�ie
foarte bună, aș� adar, atunci când au scăzut câș� tigurile ș� i
vânzările, după cum am menț�ionat deja, mulț�i oameni nu
au fost atenț�i la cât de supraevaluat era preț�ul acț�iunilor
Polaroid. Î�n schimb, au continuat să se liniș� tească singuri
cu gândul că „a scăzut deja atât de mult, î�ncât nu are cum
să coboare mult mai jos de atât” ș� i poate ș� i cu idei precum
„companiile bune î�ș�i revin mereu”, „la bursă trebuie să ai
răbdare” ș� i „nu are rost să te sperii ș� i să renunț�i la ceva bun”.
Cu siguranț�ă că aceste fraze au răsunat î�n mod repetat
prin casele investitorilor ș� i î�n departamentele bancare cu
portofolii, pe măsură ce preț�ul acț�iunilor Polaroid a scăzut
la 100 de dolari, apoi la 90 de dolari, apoi la 80 de dolari.
Când a scăzut sub 75 de dolari, adepț�ii ideii că „nu poate
coborî� mult mai jos de atât” au rămas î�n grup restrâns, iar
când a ajuns la 50 de dolari, puteai auzi fraza repetată de
fiecare acț�ionar Polaroid care s-a menț�inut pe poziț�ii.
Noii proprietari cumpărau acț�iuni î�n tot acest parcurs
descendent î�n baza teoriei că preț�ul nu avea cum să scadă
mult mai mult de atât ș� i probabil că mulț� i dintre ei au

regretat această decizie, deoarece preț� ul chiar a scăzut
mai mult. Acele acț� iuni extraordinare au scăzut de la
143½ la 14⅛ dolari î�n mai puț� in de un an ș� i abia atunci
s-a dovedit cu adevărat că preț� ul lor „nu poate coborî�
mult mai jos de atât”. Cam asta e cu teoria nu-poate-
coborî�-mai-mult-de-atât.
Pur ș� i simplu nu există nicio regulă care să-ț�i spună cât
de mult poate coborî� preț�ul unei acț�iuni î�n principiu. Am
î�nvăț�at lecț�ia asta pe pielea mea î�n 1971, când eram un
analist pasionat, dar cam lipsit de experienț�ă la Fidelity.
Acț�iunile Kaiser Industries deja scăzuseră de la 25 la 13
dolari. La recomandarea mea, Fidelity a cumpărat cinci
milioane de acț�iuni – unul dintre cele mai mari pachete
tranzacț�ionate din istoria American Stock Exchange – când
preț�ul a ajuns la 11 dolari. Am afirmat î�ncrezător că nu
avea cum să scadă sub 10 dolari.
Când preț�ul a atins 8 dolari, am sunat-o pe mama ș� i
i-am spus să cumpere ș� i ea acț�iuni, î�ntrucât era absolut de
neconceput ca valorile Kaiser să scadă sub 7,5 dolari. Din
fericire, mama nu m-a ascultat. M-am uitat î�ngrozit cum
acț� iunile Kaiser au scăzut de la 7 la 6 apoi la 4 dolari î�n
1973 – moment î�n care s-a dovedit că î�ntr-adevăr preț�ul nu
avea cum să coboare ș� i mai mult.
Managerii de portofolii de la Fidelity ș� i-au păstrat cele
cinci milioane de acț�iuni î�n baza teoriei că, dacă la 11 do-
lari valorile Kaiser fuseseră o achiziț�ie avantajoasă, la 4
dolari erau cu siguranț�ă un chilipir. Î�ntrucât eu fusesem
analistul care le recomandase, a trebuit să-i liniș� tesc spu-
nându-le că firma avea un bilanț� bun. De fapt, toț�i ne-am
î�nveselit când am descoperit că, având doar 25 de milioane
de acț�iuni î�n circulaț�ie, la preț�ul de 4 dolari, î�ntreaga com-

panie se vindea cu 100 de milioane de dolari. La vremea
aceea, puteai să cumperi patru avioane Boeing 747 cu acei
bani. Î�n ziua de azi, poț�i lua un singur avion fără motoare.
Bursa de valori adusese Kaiser la un asemenea nivel
î�ncât această companie puternică, cu afacerile sale î�n bu-
nuri imobiliare, aluminiu, oț�el, ciment, construcț�ii de nave,
agregate, fibră de sticlă, inginerie ș� i radioteleviziune – ca
să nu mai vorbim de jeepuri –, se vindea la preț�ul a patru
avioane. Compania avea o datorie foarte mică. Chiar dacă
era lichidată pentru active, am calculat că o acț�iune valora
40 de dolari. Î�n ziua de azi, un investitor de tip raider ar fi
intervenit ș� i ar fi preluat-o.
Î�n scurt timp, Kaiser Industries chiar ș� i-a revenit, pre-
ț�ul unei acț�iuni ajungând la 30 de dolari, dar scăderea până
la 4 dolari m-a lecuit să mai simt nevoia să anunț� vreodată
că preț�ul unei acț�iuni „nu are cum să scadă mai mult de atât”.
Îți Dai Seama Întotdeauna Când Niște Acțiuni au

Atins Prețul Minim
Pescuitul de preț�uri minime este un hobby popular al in-
vestitorilor, dar de obicei pescarul este cel prins î�n cârlig.
A î�ncerca să prinzi preț�ul minim la o acț�iune î�n scădere
este ca ș� i cum ai î�ncerca să prinzi un cuț�it î�n cădere. Î�n mod
normal, este bine să aș� tepț�i până când cuț�itul ajunge jos ș� i
se î�nfige î�n pământ, vibrează un timp ș� i apoi se stabilizează
î�nainte să î�ncerci să pui mâna pe el. Când î�ncerci să pui
mâna pe niș� te acț�iuni î�n cădere rapidă, ai parte de niș� te
surprize dureroase, deoarece inevitabil le apuci greș� it.
Dacă eș� ti interesat să cumperi acț�iuni la o companie

redresabilă, trebuie să ai un motiv mai rezonabil decât
faptul că preț�ul lor a scăzut atât de tare î�ncât le priveș� ti cu
susul î�n jos. Poate observi că afacerea î�ș�i revine, verifici
bilanț�ul ș� i vezi că firma deț�ine 11 dolari pe acț�iune î�n nu-
merar, iar acț�iunile se vând cu 14 dolari.
Î�nsă chiar ș� i aș� a nu vei reuș� i să-ț�i dai seama care va fi
preț�ul minim. De obicei, acț�iunile vibrează un timp î�nainte
de a urca din nou. Î�n general, acest proces durează doi sau
trei ani, î�nsă uneori ț�ine ș� i mai mult.
Dacă Deja a Crescut Atât de Mult, Cum ar Putea

să Crească și Mai Mult?
Ai dreptate, doar dacă nu cumva vorbeș� ti despre Philip
Morris sau Subaru. Este evident din graficul de la p. 262 că
acț�iunile Philip Morris sunt printre cele mai mari valori
mobiliare din toate timpurile. Am menț�ionat deja că Subaru
ar fi putut să ne facă pe toț�i milionari, dacă am fi cumpărat
acț�iuni î�n loc de maș� ini.
Dacă ai fi cumpărat acț�iuni Philip Morris î�n anii 1950
cu echivalentul a 75 de cenț�i pe acț�iune, poate că ai fi fost
tentat să le vinzi cu 2,5 dolari pe acț�iune î�n 1961, î�n baza
teoriei că preț�ul acestor acț�iuni nu avea cum să crească ș� i
mai mult. Unsprezece ani mai târziu, când acț�iunile se vin-
deau la un preț� de 7 ori mai mare decât cel din 1961 ș� i de
23 de ori mai mare decât cel din anii 1950, poate te-ai gân-
dit din nou că preț�ul acț�iunilor Philip Morris nu avea cum
să crească ș� i mai mult. Dar, dacă ai fi vândut atunci acț�iuni-
le, ai fi ratat un nou 7-bagger, dar ș� i ultimul 23-bagger.
Cine ar fi reuș� it să păstreze acț�iunile Philip Morris î�n

tot acel timp ar fi văzut cum acț�iunile sale de 75 de cenț�i se
transformau î�n acț�iuni de 124,5 dolari ș� i cum o investiț�ie
de 1.000 de dolari a dus la un câș� tig de 166.000 de dolari.
Asta fără a pune la socoteală dividendele î�n valoare de
23.000 de dolari pe care le-ai fi cules pe drum.
Dacă m-aș� fi obosit să mă î�ntreb: „Cum ar fi posibil ca
preț�ul acestor acț� iuni să crească ș� i mai mult?”, nu aș� fi
cumpărat valori Subaru după ce î�nregistraseră deja o
creș� tere de 20 de ori mai mare. Dar am verificat indica-
torii fundamentali, mi-am dat seama că acț� iunile Subaru
î�ncă erau ieftine, le-am cumpărat ș� i am câș� tigat de ș� apte
ori suma investită.
Ideea este că nu există nicio limită arbitrară a creș� terii
preț�ului unei acț�iuni, iar dacă povestea este î�ncă bună, câș� -
tigurile continuă să se î�mbunătăț�ească, iar indicatorii fun-
damentali nu s-au schimbat, „preț�ul nu are cum să crească
mai mult de atât” este un motiv groaznic pentru a evita
niș� te acț�iuni. Să le fie ruș� ine tuturor experț�ilor care î�ș�i sfă-
tuiesc clienț� ii să vândă automat acț� iunile după ce ș� i-au
dublat banii. Dacă faci asta, nu vei avea parte niciodată de
un 10-bagger.
Acț� iuni precum cele ale companiilor Philip Morris,
Shoney’s, Masco, McDonald’s ș� i Stop & Shop au rupt barie-
rele lui „nu are cum să crească mai mult de atât” an după
an. Sincer să fiu, nu am fost niciodată capabil să prezic ce
acț�iuni vor avea o creș� tere de zece sau de cinci ori mai
mare. Î�ncerc să le păstrez cât timp povestea este intactă,
sperând să fiu plăcut surprins. Nu succesul unei companii
este surpriza, ci rezultatele pe care le obț�in acț�iunile. Î�mi
amintesc că am cumpărat acț�iuni Stop & Shop ca acț�iuni
conservatoare, care oferă dividende, iar apoi indicatorii

fundamentali s-au tot î�mbunătăț�it ș� i mi-am dat seama că
aveam de-a face cu o companie cu creș� tere rapidă.
Costă Doar 3 Dolari Acțiunea: Ce Am De Pierdut?

De câte ori ai auzit oameni spunând aș� a ceva? Poate chiar
tu ai spus-o. Dai peste niș� te acț�iuni care se vând cu 3 dolari
ș� i deja te gândeș� ti că „este mult mai sigur decât să cumpăr
acț�iuni de 50 de dolari”.
Am petrecut 20 de ani î�n acest domeniu î�nainte să-mi
dau î�n sfârș� it seama că, indiferent dacă o acț�iune costă 50
de dolari sau 1 dolar, dacă ajunge la zero, pierzi tot. Dacă
ajunge la 50 de cenț�i acț�iunea, rezultatele sunt uș� or diferi-
te. Investitorul care a cumpărat cu 50 de dolari acț�iunea
pierde 99% din investiț�ie, î�n timp ce investitorul care a
cumpărat cu 3 dolari acț�iunea pierde 83%, dar cu ce te
consolează asta?
Ideea este că niș� te acț�iuni ieftine î�ngrozitoare sunt la
fel de riscante ca niș� te acț�iuni scumpe î�ngrozitoare, dacă
preț�ul lor scade. Dacă ai investi 1.000 de dolari î�n niș� te ac-
ț�iuni de 43 de dolari sau î�n niș� te acț�iuni de 3 dolari ș� i fieca-
re dintre ele ar ajunge la zero, ai pierde exact aceeaș� i sumă
de bani. Indiferent la ce preț� le-ai achiziț�iona, dezavantajul
suprem al alegerii acț�iunilor greș� ite este î�ntotdeauna pier-
derea de 100%.
Î�nsă sunt sigur că unii cumpărători nu se pot abț�ine să
nu profite de un chilipir de 3 dolari ș� i î�ș�i spun î�n sinea lor:
„Ce am de pierdut?”
Este interesant de remarcat că vânzătorii î�n lipsă profe-

sioniș� ti, care profită de acț�iunile cu preț�uri î�n scădere, cum-
pără când preț�ul este mai aproape de limita inferioară decât
de cea superioară. Vânzătorilor î�n lipsă le place să aș� tepte
până când o companie este evident la pământ, iar falimentul
o certitudine. Nu î�i deranjează să cumpere acț�iunile cu 8 sau
6 dolari î�n loc de 60 de dolari, deoarece, dacă acț�iunile ajung
nule, vor obț�ine exact acelaș� i profit î�n orice situaț�ie.
Ș� i ghici cui le vând acț�iunile ajunse la 8 sau 6 dolari?

Tuturor bieț�ilor investitori care î�ș�i spun: „Ce am de pierdut?”
În Cele Din Urmă Revin Întotdeauna

Da, la fel ca vizigoț�ii ș� i picț�ii, iar Ginghis-Han va umbla din
nou călare. Lumea spunea că RCA avea să revină pe piaț�ă,
dar au trecut 65 de ani ș� i tot n-a revenit. Ș� i vorbim de o
companie de succes cunoscută la nivel mondial. Johns-Man-

ville este o altă companie cunoscută la nivel mondial care
nu a mai revenit, ș� i, având î�n vedere toate procesele cu pri-
vire la azbest intentate î�mpotriva sa, posibilităț�ile sunt in-
finite, aș� a că nu pot fi măsurate. Tipărind sute de milioane
de acț�iuni noi, compania ș� i-a diluat ș� i câș� tigurile, la fel ca
Navistar.
Dacă mi-aș� aminti toate denumirile, aș� putea prezenta
o listă mult mai lungă de companii publice mai mici ș� i mai
puț�in cunoscute ale căror semnale au dispărut definitiv
din aparatele Quotron. Poate că ai investit chiar tu î�n câteva
dintre ele – nu vreau să mă gândesc că am fost singurul.
Când te gândeș� ti la miile de companii falimentare, la com-
paniile solvabile care nu î�ș�i recapătă niciodată prosperi-
tatea pierdută sau la companiile cumpărate la preț�uri cu
mult sub nivelul valorilor maxime atinse vreodată, poț�i
vedea cât de slab este argumentul „î�ntotdeauna revin”.
Organizaț�iile de Î�ntreț�inere a Sănătăț�ii, precum ș� i com-
paniile de floppy disk-uri, tricotaje, ceasuri digitale ș� i locu-
inț�e mobile nu au revenit până acum.
Întotdeauna Este cel mai Întuneric Chiar Înainte

de Ivirea Zorilor
Există o tendinț�ă foarte omenească de a crede că un lucru
care a î�nceput să meargă prost nu poate ajunge mai rău de
atât. Î�n 1981, î�n Statele Unite existau 4.520 de platforme
petroliere active, iar î�n 1984, numărul lor scăzuse la 2.200.
Î�n acel moment, mulț�i oameni au cumpărat acț�iuni la firme
de servicii petroliere, crezând că tot ce fusese mai rău
trecuse. Dar doi ani mai târziu, mai erau doar 686 de plat-
forme active, iar î�n ziua de azi sunt tot sub 1.000.
Oamenii care investesc î�n baza livrărilor făcute de mar-
fare au fost uimiț�i când industria a scăzut de la un maxim
de 95.650 de unităț�i livrate î�n 1979 la un minim de 44.800
î�n 1981. Acesta a fost cel mai mic total din ultimii 17 ani ș� i
nimeni nu ș� i-a imaginat că se putea ș� i mai rău de atât, până
când s-a ajuns la 17.582 de unităț�i î�n 1982 ș� i apoi la 5.700
î�n 1983. A fost o scădere enormă, de 90%, î�ntr-o industrie
altădată foarte dinamică.
Uneori este cel mai î�ntuneric chiar î�nainte de ivirea zori-
lor, î�nsă alteori este cel mai î�ntuneric chiar î�nainte de bezna
totală.
Când Prețul va Reveni la 10 Dolari, Voi Vinde

Din experienț�a mea, nicio acț�iune ghinionistă nu mai revi-
ne la nivelul la care ai hotărât tu să o vinzi. De fapt, î�n clipa
î�n care spui: „Dacă preț�ul revine la 10 dolari, vând”, ai con-
damnat probabil acț�iunile la ani buni de balansare chiar sub
valoarea de 9,75 dolari î�nainte să se prăbuș� ească la 4 dolari,
pentru ca apoi să cadă de tot la pământ la 1 dolar. Acest
proces lung ș� i dureros poate dura un deceniu, iar î�ntre
timp tolerezi o investiț�ie care nici nu-ț�i place doar pentru
că o voce interioară î�ț�i spune să iei 10 dolari pe ea.
Oricând sunt de tentat să cad î�n capcana asta, î�mi rea-
mintesc că, dacă nu sunt suficient de î�ncrezător î�n compania
respectivă pentru a cumpăra mai multe acț�iuni, ar trebui
să le vând imediat pe cele deț�inute deja.
De ce să-mi Fac Griji? Acțiunile Conservatoare nu

Fluctuează Prea Mult
Două generaț�ii de investitori conservatori au crescut cu
ideea că nu ai cum să greș� eș� ti cu acț�iuni la servicii publice.
Poț�i să pui aceste emisiuni lipsite de griji î�n seif ș� i să î�nca-
sezi cecurile cu dividende. Apoi, au apărut brusc probleme
nucleare ș� i probleme cu baza tarifară, iar acț� iuni pre-
cum Consolidated Edison ș� i-au pierdut 80% din valoare.
Apoi, la fel de brusc, Con Edison a câș� tigat mai mult decât
pierduse.
Cu toate problemele economice ș� i de reglementare ca-
uzate de centralele nucleare scumpe, sectorul aș� a-zis stabil
al serviciilor publice a devenit la fel de volatil ș� i î�nș� elător
ca industria economiilor ș� i î�mprumuturilor sau a informa-
ticii. Există acum companii electrice care pot fi 10-bagger
î�n sus sau î�n jos. Poț�i câș� tiga mult sau pierde mult, î�n func-
ț�ie de cât de norocos sau atent eș� ti î�n alegerea companiei
potrivite.
Investitorii care nu s-au prins imediat de această situ-
aț�ie nouă probabil că au suferit pedepse financiare ș� i psi-
hologice î�ngrozitoare. Investiț�iile lor aș� a-zis prudente î�n
Public Service of Indiana, Gulf States Utilities sau Public
Service of New Hampshire s-au dovedit a fi la fel de ris-
cante ca niș� te investiț�ii î�n firme biogenetice nou-î�nființ�ate
ș� i necunoscute – sau chiar mai riscante, deoarece nu erau
conș� tienț�i de pericole.
Companiile sunt dinamice ș� i perspectivele de viitor se
schimbă. Pur ș� i simplu, nu există nicio companie la care să
deț�ii acț�iuni ș� i pe care să-ț�i permiț�i să o ignori.
Durează Prea Mult Până se Întâmplă Ceva

Iată î�ncă un lucru care sigur va avea loc: dacă renunț�i la
niș� te acț�iuni pentru că te-ai săturat să aș� tepț�i să se î�ntâm-
ple ceva minunat, atunci se va î�ntâmpla ceva minunat chiar
î�n ziua de după ce te-ai descotorosit de ele. Eu numesc asta
î�nflorire postcesiune.
Merck a pus la î�ncercare răbdarea tuturor (vezi grafi-
cul). Aceste acț�iuni au bătut pasul pe loc din 1972 până î�n
1981, deș� i câș� tigurile au crescut î�n mod regulat cu o medie
de 14% pe an. Apoi ce s-a î�ntâmplat? Au avut o creș� tere de
patru ori mai mare î�n următorii cinci ani. Cine ș� tie câț� i
investitori nemulț�umiț�i au renunț�at la Merck, fiindcă se
săturaseră să aș� tepte sau fiindcă tânjeau după mai multă „ac-
ț�iune”. Dacă ar fi ț�inut pasul cu povestea companiei, nu ar fi
vândut.
Acț�iunile companiei Angelica Corporation, producătoare
de î�mbrăcăminte pentru birou, abia s-au miș� cat din 1974
până î�n 1979. American Greetings a fost moartă timp de
opt ani; GAF Corporation timp de 11 ani; Brunswick pe tot
parcursul anilor 1970; SmithKline (î�nainte de Tagamet)
timp de jumătate din anii 1960 ș� i jumătate din anii 1970;
Harcourt Brace î�n timpul mandatelor lui Nixon, Carter ș� i
Reagan (primul), iar Lukens nu s-a miș� cat timp de 14 ani.
Eu am păstrat acț�iunile Merck, fiindcă sunt obiș� nuit să
nu renunț� la acț�iunile ale căror preț�uri nu merg nicăieri.
Majoritatea banilor î�i câș� tig î�n al treilea sau al patrulea an
de când deț�in acț�iunile – numai că î�n cazul Merck a durat
puț�in mai mult. Dacă totul merge bine la respectiva com-
panie, iar ceea ce m-a atras la ea nu s-a schimbat, atunci
am î�ncredere că mai devreme sau mai târziu răbdarea î�mi
va fi răsplătită.
Această perioadă statică de ani de zile, pe care eu o nu-

mesc „EKG-ul unei pietre”, este de fapt un semn favorabil.
De fiecare dată când văd EKG-ul unei pietre pe graficul unei
companii care deja mă atrage, î�l interpretez ca fiind un indi-
ciu clar că următoarea miș� care importantă va fi î�n sus.
Este necesară o răbdare remarcabilă pentru a păstra

acț�iuni la o companie care te entuziasmează, dar pe care
toată lumea pare să o ignore. Î�ncepi să crezi că toț�i au drep-
tate ș� i tu greș� eș� ti, dar, când indicatorii fundamentali sunt
promiț� ători, răbdarea este adesea răsplătită – acț� iunile
Lukens au î�nregistrat o creș� tere de ș� ase ori mai mare î�n al
15-lea an, American Greetings a devenit un 6-bagger î�n ș� ase
ani, Angelica un 7-bagger î�n patru ani, Brunswick un 6-ba-
gger î�n cinci, iar SmithKline un 3-bagger î�n doi.
Uite Câți Bani am Pierdut Pentru că nu am

Cumpărat!
Cu toț�ii am fi mai bogaț�i astăzi dacă ne-am fi investit banii
î�n Crown, Cork, and Seal cu 50 de cenț�i pe acț�iune (preț�
adaptat la fracț�ionări)! Dar acum că ș� tii asta, deschide por-
tofelul ș� i verifică-ț�i cel mai recent extras bancar. Vei observa
că banii tăi sunt tot acolo. De fapt, nu eș� ti nici cu un cent mai
sărac decât acum o secundă, când ai aflat despre marea
avere pe care ai ratat-o cu Crown, Cork, and Seal.
Poate părea un lucru ridicol de menț�ionat, dar ș� tiu că
unii dintre colegii mei investitori se torturează î�n fiecare zi
consultând lista cu „top 10 cele mai mari câș� tigătoare la
Bursa de Valori din New York” ș� i imaginându-ș� i câț�i bani
au pierdut pentru că nu au cumpărat acț�iuni la aceste com-
panii. La fel se î�ntâmplă ș� i cu cartonaș� ele de baseball, cu
bijuteriile, mobilierul ș� i casele.
Să priveș� ti câș� tigurile altei persoane ca pe pierderile
tale personale nu este o atitudine pozitivă î�n investiț�iile la
bursă. De fapt, acest lucru te poate duce la o nebunie tota-
lă. Cu cât afli de ș� i mai multe acț�iuni, cu atât conș� tientizezi
că ai pierdut ș� i mai multe companii câș� tigătoare, ș� i ajungi

î�n scurt timp să te î�nvinovăț�eș� ti pentru pierderi de miliarde
ș� i trilioane de dolari. Dacă renunț�i de tot la acț�iuni, iar bursa
î�nregistrează o creș� tere de 100 de puncte î�ntr-o zi, te vei tre-
zi spunând: „Tocmai am pierdut 110 miliarde de dolari”.
Partea cea mai proastă la această gândire este că î�i face
pe oameni să î�ncerce să ț�ină pasul prin cumpărarea unor
acț�iuni pe care nu ar trebui să le cumpere numai ca să evite
să piardă ș� i mai mult decât „au pierdut” deja. De obicei,
acest lucru duce la pierderi reale.
Am Ratat-o pe Asta, o Voi Prinde pe Următoarea

Problema este că, aș� a cum am arătat deja, „următoarea” ra-
reori funcț�ionează. Dacă ai ratat acț�iunile Toys „R” Us, o
companie extraordinară care a tot continuat să crească, iar
apoi ai cumpărat acț�iuni Greenman Brothers, o companie
mediocră care s-a tot dus î�n jos, atunci ai făcut o greș� eală.
Mai exact, ai transformat o greș� eală care nu te-a costat nimic
(aminteș� te-ț�i că nu ai pierdut nimic dacă nu ai cumpărat
acț�iuni Toys „R” Us) î�ntr-o greș� eală care te-a costat enorm.
Dacă nu ai cumpărat acț�iuni Home Depot la un preț� mic,
iar apoi ai cumpărat acț�iuni la Scotty’s, „noul Home Depot”,
probabil ai făcut altă greș� eală, deoarece preț�ul acț�iunilor
Home Depot a devenit de 25 de ori mai mare decât cel cu
care a fost listat la bursă, î�n timp ce Scotty’s a î�nregistrat o
creș� tere de numai 25-30%, obț�inând rezultate sub nivelul
pieț�ei generale î�n aceeaș� i perioadă.
La fel s-a î�ntâmplat ș� i dacă ai ratat Piedmont, dar ai cum-
părat People Express, sau ai ratat Price Club, dar ai cumpărat
Warehouse Club. Î�n majoritatea cazurilor, este mai bine să
cumperi compania bună originală la un preț� ridicat decât

să sari să o cumperi pe cea „nouă” la un preț� redus.
Prețul Acțiunilor a Crescut, Deci am Avut Dreptate

sau... Prețul Acțiunilor a Scăzut, Deci m-Am Înșelat
Dacă ar trebui să aleg un singur mare sofism când vine
vorba de investiț�ii, acela ar fi că, atunci când preț�ul unor
acț�iuni creș� te, î�nseamnă că ai făcut o investiț�ie bună. Oa-
menii se simt reconfortaț�i atunci când preț�ul unor acț�iuni
recent achiziț�ionate creș� te de la 5 la 6 dolari, de parcă asta
ar dovedi cât de î�nț�eleaptă a fost achiziț�ia respectivă. Nimic
mai fals. Desigur, dacă vinzi repede acț�iunile la preț�ul mai
ridicat, faci un profit frumos, î�nsă majoritatea oamenilor nu
vând î�n aceste circumstanț�e favorabile. Î�n schimb, se con-
ving singuri că preț�ul mai ridicat dovedeș� te că investiț�ia
merită ș� i păstrează acț�iunile până când preț�ul î�n scădere î�i
convinge că investiț�ia nu a fost bună. Dacă au de ales, păs-
trează acț�iunile care au crescut de la 10 la 12 dolari ș� i re-
nunț�ă la cele care au scăzut de la 10 la 8 dolari, spunându-ș� i
î�n sinea lor că „au păstrat câș� tigătorul ș� i au scăpat de perdant”.
Poate că asta s-a î�ntâmplat ș� i î�n 1981, când acț�iunile
Zapata, o companie petrolieră din punctul culminant al bo-
omului energetic, trebuie să fi părut mult mai agreabile de
deț�inut decât cele ale Ethyl Corp., un aș� a-zis „câine care a
fost călcat de maș� ină” din cauza interdicț�iei aplicate de EPA
principalului său produs – aditivii cu plumb pentru benzi-
nă. Î�nsă acț�iunile „mai bune” dintre cele două au scăzut de
la 35 la 2 dolari ș� i nu puteau fi trase î�n sus nici cu Carul
Mare. Î�ntre timp, Ethyl obț�inea rezultate extraordinare ca
urmare a diviziei de produse chimice de specialitate, a î�m-
bunătăț�irii performanț�elor peste hotare ș� i creș� terii rapide
ș� i consecvente a afacerii cu asigurări. Acț�iunile Ethyl au

crescut de la 2 la 32 de dolari.
Aș� adar, când oamenii spun: „Uite, î�n două luni preț�ul a
crescut cu 20%, chiar am ales un câș� tigător” sau „Groaznic,
î�n două luni preț�ul a scăzut cu 20%, deci chiar am ales niș� te
acț�iuni proaste”, confundă preț�urile cu perspectivele. Dacă
nu sunt comercianț�i pe termen scurt care caută câș� tiguri
de 20%, atunci agitaț�ia cu rezultatele pe termen scurt nu
î�nseamnă absolut nimic.
Faptul că preț�ul unor acț�iuni creș� te sau scade după ce
le-ai cumpărat tu nu-ț�i indică decât că a fost cineva dispus
să plătească mai mult – sau mai puț�in – pentru o marfă
identică.
19
Contracte de opțiune și futures
și vânzarea în lipsă
Stratagemele de investiții au devenit atât de populare

î�ncât vechiul motto „Cumpără o acț�iune î�n America” ar trebui
schimbat î�n „Cumpără un contract de opț�iune î�n America”.
„Investeș� te î�n viitorul Americii” î�nseamnă acum „fă o in-
vestiț�ie riscantă la Bursa de Valori din New York”.
Nu am cumpărat niciodată un contract futures sau de
opț�iune î�n toată cariera mea de investitor ș� i nu î�mi imagi-
nez că voi cumpăra unul acum. Este destul de greu să faci
bani ș� i cu acț�iuni obiș� nuite, darămite să mai fii distras ș� i
de aceste pariuri paralele despre care am auzit că sunt
aproape imposibil de câș� tigat dacă nu eș� ti un comerciant
profesionist.
Asta nu î�nseamnă că î�n sectorul bunurilor de larg con-
sum contractele futures nu au un scop util, î�n care un fermi-
er poate bloca un preț� pentru grâu sau porumb la recoltare,
ș� tiind că va putea vinde cu suma respectivă când se livrea-
ză recoltele; iar cumpărătorul de grâu sau porumb poate
proceda la fel. Dar acț�iunile nu sunt bunuri de larg consum
ș� i nu există nicio relaț�ie î�ntre producător ș� i consumator î�n

baza căreia această asigurare a preț�ului să fie necesară
pentru funcț�ionarea bursei.
Rapoartele privind Chicago ș� i New York, capitalele ge-
mene ale contractelor futures ș� i de opț� iune, sugerează
că î�ntre 80 ș� i 95% dintre jucătorii amatori ies î�n pierdere.
Această probabilitate de câș� tig este mai proastă decât cele
mai proaste probabilităț�i de la cazinou sau de la pistele pen-
tru curse, dar se tot insistă că sunt „alternative de investiț�ii
chibzuite”. Dacă astea sunt investiț�ii chibzuite, atunci Tita-
nicul era un vapor solid.
Nu are rost să descriu cum funcț�ionează î�n realitate
contractele futures ș� i de opț�iune, pentru că: (1) necesită o
descriere lungă ș� i plictisitoare, î�n urma căreia tot vei avea
neclarităț�i, (2) faptul că afli mai multe informaț�ii despre ele
s-ar putea să-ț�i trezească interesul să cumperi ș� i tu câteva
ș� i (3) nici eu nu î�nț�eleg contractele futures ș� i de opț�iune.
De fapt, ș� tiu câteva lucruri despre cele de opț�iune. Ș� tiu
că potenț�ialul mare de rentabilitate este atrăgător pentru
mulț�i investitori mărunț�i care nu sunt mulț�umiț�i să se î�m-
bogăț�ească î�ncet. Drept urmare, aleg să sărăcească rapid.
Asta pentru că un contract de opț�iune este valabil doar o
lună sau două ș� i, spre deosebire de majoritatea acț�iunilor,
de cele mai multe ori expiră lipsite de valoare – după care
investitorul î�n cauză trebuie să cumpere alt contract de op-
ț�iune, ca să-ș� i piardă din nou toț�i banii. După un asemenea
ș� ir de aventuri, te afunzi î�n mocirlă până la gât.
Să zicem că eș� ti absolut sigur că urmează să se î�ntâmple
ceva minunat cu Lucru Sigur, Inc. ș� i că veș� tile bune vor duce
la creș� terea preț�ului acț�iunilor. Poate ai descoperit un Taga-
met, un leac pentru cancer, o creș� tere bruscă a câș� tigurilor
sau unul dintre numeroasele alte semne fundamentale

pozitive pe care ș� tii acum să le cauț� i. Ai găsit compania
perfectă, echivalentul unei chinte royale.
Î�ț�i verifici activele ș� i ai doar 3.000 de dolari î�n contul
de economii. Restul banilor sunt investiț�i î�n fonduri mutu-
ale, iar Persoana care Î�nț�elege Chestiunea Serioasă a Banilor
nu te lasă să te atingi de ei. Scotoceș� ti casa căutând moș� te-
niri de familie pe care să le duci la amanet, dar haina din
blană de nurcă este plină de găuri făcute de molii. Tacâmu-
rile de argint ar fi o posibilitate, dar organizaț�i un dineu la
sfârș� it de săptămână, iar soț�ia va observa că lipsesc. Poate
ai putea să vinzi pisica, dar nu are pedigri. Î�n ș� alupa de lemn
intră apa ș� i nimeni nu ar da bani pe niș� te crose de golf ru-
ginite, pe care nici nu poț�i să le ț�ii ca lumea î�n mână.
Aș� a că nu ai de unde să faci rost de mai mult de 3.000 de
dolari pentru a investi î�n Lucru Sigur. Nu poț�i cumpăra de-
cât 150 de acț�iuni la 20 de dolari bucata. Chiar ș� i după ce
te-ai resemnat că trebuie să te mulț�umeș� ti cu atât, î�ț�i amin-
teș� ti că ai auzit undeva despre efectul minunat de levier al
contractelor de opț�iune. Discuț�i cu brokerul, care î�ț�i confir-
mă că opț�iunea de cumpărare de 20 de dolari din aprilie
pentru Lucru Sigur, ale cărei acț�iuni se vând acum cu 1 dolar,
ar putea valora 15 dolari dacă preț�ul acț�iunilor ajunge la
35 de dolari. O investiț�ie de 3.000 de dolari ț�i-ar putea adu-
ce un profit de 45.000 de dolari.
Aș� adar, cumperi contractele de opț�iune ș� i te uiț�i î�n fie-
care zi î�n ziar, aș� teptând cu nerăbdare momentul î�n care
preț�ul acț�iunilor va î�ncepe să crească. Pe la mijlocul lunii
martie, tot nu se î�nregistrează vreo miș� care, iar contractele
de opț�iune pe care le-ai cumpărat cu 3.000 de dolari ș� i-au
pierdut deja jumătate din valoare. Eș� ti tentat să vinzi ș� i
să-ț�i recuperezi o parte din bani, dar te menț�ii pe poziț�ie

pentru că mai este o lună până să expire. După o lună, chiar
asta se ș� i î�ntâmplă.
Colac peste pupăză, la câteva săptămâni după expira-
rea contractului de opț�iune, Lucru Sigur face o miș� care. Nu
numai că ț�i-ai pierdut toț�i banii, dar i-ai mai pierdut ș� i î�n
condiț�iile î�n care chiar ai avut dreptate î�n privinț�a acț�iuni-
lor. Aceasta este tragedia supremă. Ț� i-ai făcut temele ș� i, î�n
loc să fii răsplătit pentru asta, ai ajuns la sapă de lemn. Este
o risipă totală de timp, bani ș� i talent.
Un alt lucru neplăcut î�n ceea ce priveș� te contractele de
opț�iune este că sunt ș� i foarte scumpe. Poate nu par scum-
pe, dar asta numai până î�ț�i dai seama că trebuie să cumperi
patru sau cinci seturi pentru a acoperi acț�iunile pe un an.
Cumperi timp, la propriu, ș� i, cu cât cumperi mai mult timp,
cu atât mai mare este preț�ul pe care trebuie să-l plăteș� ti
pentru el. Î�n plus, fiecare achiziț�ie vine la pachet cu un comi-
sion generos pentru agentul de bursă. Contractele de opț�iu-
ne sunt cireaș� a de pe tortul brokerului. Un broker care are
doar câț�iva clienț�i cu contracte de opț�iune active se poate
bucura de un trai minunat.
Partea cea mai proastă este că, de fapt, cumpărarea unui
contract de opț�iune nu are nicio legătură cu deț�inerea unor
acț�iuni la o companie. Când compania creș� te ș� i este prospe-
ră, toț�i acț�ionarii au de câș� tigat, dar contractele de opț�iune
sunt un joc cu sumă zero. Pentru fiecare dolar câș� tigat la
bursă, se ș� i pierde un dolar, iar câș� tigul revine unei minori-
tăț�i neî�nsemnate.
Când cumperi o acț�iune, chiar ș� i una foarte riscantă,
contribui la creș� terea unei companii. Pentru asta sunt acț�i-
unile. Î�n generaț�iile trecute, când speculaț�iile cu acț�iuni la
companii mici erau considerate periculoase, măcar „specu-

latorii” ofereau capitalul care ajuta companii precum IBM,
McDonald’s ș� i Wal-Mart să pornească la drum. Pe piaț�a mul-
timiliardară a contractelor futures ș� i de opț�iune, niciun
bănuț� nu este folosit î�n mod constructiv. Nu finanț�ează
nimic î�n afară de maș� inile, avioanele ș� i casele cumpărate de
brokeri ș� i de cei câț�iva câș� tigători. Avem de-a face aici doar
cu un transfer uriaș� de bani de la cei creduli la cei prudenț�i.
Sunt multe dezbateri î�n ziua de azi cu privire la folosirea
contractelor futures ș� i de opț�iune ca asigurare a portofoli-
ilor pentru a ne proteja investiț�iile î�n acț�iuni. Mulț�i dintre
colegii mei profesioniș� ti au deschis calea spre această pan-
tă alunecoasă, ca de obicei. Instituț�iile au investit miliarde
î�n asigurarea portofoliilor, pentru a se proteja î�n cazul unui
crah. Dar se pare că au considerat că erau protejate ș� i î�n
timpul ultimului crah, î�nsă asigurarea portofoliilor a func-
ț�ionat î�n detrimentul lor. Î�n parte, programul de asigurare
le impunea să-ș� i lichideze î�n mod automat acț�iunile simultan
cu achiziț�ionarea mai multor contracte futures, iar această
vânzare automată masivă a dus la o scădere ș� i mai mare a
pieț�ei, provocând mai multe achiziț�ii de contracte futures
ș� i mai multe vânzări. Dintre cauzele plauzibile ale colapsu-
lui din octombrie, asigurarea portofoliilor este unul dintre
principalii vinovaț�i, dar multe instituț�ii î�ncă mai cumpără
asigurarea.
Unii investitori individuali au venit singuri cu ideea asta
proastă. (Merită să-i imiț�i vreodată pe experț�i?) Cumpără
opț�iuni de a vinde (a căror valoare creș� te pe măsură ce piaț�a
scade) pentru a se proteja î�n cazul unui declin. Dar ș� i opț�i-
unile de a vinde expiră fără valoare ș� i trebuie să continui
să le cumperi, dacă vrei să fii protejat î�n continuare. Poț�i
irosi anual 5-10% din î�ntreaga investiț�ie pentru a te apăra

de o scădere de 5-10%.
La fel ca un alcoolic care este tentat să bea iar toată
sticla de gin după o degustare inocentă de bere, investito-
rul care investeș� te î�n contracte de opț�iune ca asigurare de
multe ori nu se poate abț�ine ș� i ajunge curând să cumpere
contracte de opț�iune de dragul lor, iar apoi urmează operaț�i-
uni de reducere a riscului, combinaț�ii ș� i operaț�iuni straddle.
Uită că a fost vreodată interesat de acț�iuni. Î�n loc să se docu-
menteze î�n privinț�a companiilor, î�ș�i petrece tot timpul citind
compendii despre sincronizarea cu piaț�a ș� i făcându-ș� i griji
î�n privinț�a tiparelor metodei de calcul head-and-shoulder
sau a î�ntoarcerilor î�n zigzag. Mai rău este că î�ș�i pierde toț�i
banii.
Î�n opinia lui Warren Buffett, contractele futures ș� i cele
de opț�iune pentru acț�iuni ar trebui interzise prin lege, iar
eu sunt de acord cu el.
VÂNZAREA ÎN LIPSĂ A ACȚIUNILOR

Cu siguranț�ă ai auzit de această practică veche ș� i ciudată
care î�ț�i permite să profiț�i de pe urma unor acț�iuni cu preț�ul
î�n scădere. (Unii oameni devin interesaț�i de această idee
când se uită la portofoliile lor ș� i î�ș�i dau seama că, dacă î�n
toț�i aceș� ti ani ar fi vândut î�n lipsă î�n loc să tranzacț�ioneze
valori deț�inute, ar fi bogaț�i.)
Vânzarea î�n lipsă este ca ș� i cum ai î�mprumuta un lucru
de la vecini (î�n cazul de faț�ă nu ș� tii cum î�i cheamă), după
care l-ai vinde ș� i ai păstra banii. Mai devreme sau mai târ-
ziu, te duci ș� i cumperi un obiect identic pe care î�l returnezi
vecinilor ș� i nimeni nu î�ș�i dă seama de nimic. Nu este chiar
furt, dar nici chiar corect. Este ca ș� i cum ai î�mprumuta ceva

cu intenț�ii necurate.
Vânzătorul î�n lipsă speră să vândă obiectul î�mprumu-
tat la un preț� foarte mare, să cumpere î�nlocuitorul la un preț�
foarte mic ș� i să păstreze diferenț�a. Bănuiesc că poț�i să faci
asta ș� i cu maș� ini de tuns iarba sau furtunuri de grădină, dar
cel mai bine merge cu acț�iuni – mai ales cu acț�iunile care
au deja un preț� umflat. De exemplu, dacă ț�i-ai fi dat seama
că acț�iunile Polaroid, care costau 140 de dolari bucata, erau
supraestimate, ai fi putut să vinzi î�n lipsă 1.000 de acț�iuni
pentru un credit imediat de 140.000 de dolari î�n contul
tău. Apoi ai fi putut să aș� tepț�i ca preț�ul să scadă la 14 do-
lari, să sari repede să recumperi aceleaș� i acț�iuni cu 14.000
de dolari ș� i să te î�ntorci acasă mai bogat cu 126.000 de
dolari.
Persoana de la care ai î�mprumutat la î�nceput acț�iunile
nu ar fi ș� tiut nimic. Aceste tranzacț�ii se fac pe hârtie ș� i sunt
gestionate de brokeri. Este la fel de uș� or să vinzi î�n lipsă
precum este să vinzi titluri deț�inute.
Î�nainte să ne entuziasmăm prea tare, trebuie să avem
î�n vedere faptul că vânzarea î�n lipsă prezintă niș� te deza-
vantaje demne de luat î�n seamă. Cât timp î�mprumuț�i acț�i-
unile, deț�inătorul de drept primeș� te toate dividendele ș� i
beneficiile aferente, aș� a că pierzi niș� te bani aici. Î�n plus, nu
poț�i cheltui banii obț�inuț�i prin vânzarea î�n lipsă până nu
răscumperi acț�iunile ș� i nu î�nchei tranzacț�ia. Î�n exemplul cu
acț�iunile Polaroid, nu poț�i să iei pur ș� i simplu cei 140.000
de dolari ș� i să o î�ntinzi î�n Franț�a î�ntr-un concediu î�ndelun-
gat. Eș� ti nevoit să menț�ii un sold suficient de mare î�n contul
tău de brokeraj pentru a acoperi valoarea acț�iunilor vându-
te î�n lipsă. După ce preț�ul acț�iunilor Polaroid ar fi scăzut,
puteai să iei o parte din bani, dar ce te făceai dacă preț�ul ar

fi crescut? Atunci ar fi trebuit să mai adaugi niș� te bani pen-
tru a-ț�i acoperi poziț�ia.
Partea î�nfricoș� ătoare atunci când vine vorba de vânza-
rea î�n lipsă a unor acț�iuni este că, chiar ș� i dacă eș� ti convins
că firma se află î�ntr-o stare jalnică, alț�i investitori s-ar putea
să nu î�ș�i fi dat seama ș� i chiar să ducă la creș� terea preț�ului
acț�iunilor. Deș� i Polaroid atinsese deja un plafon ridicol, cum
ar fi fost dacă preț�ul s-ar fi dublat î�ncă o dată, ajungând la
o valoare ș� i mai ridicolă, de 300 de dolari pe acț�iune? Ideea
de a cheltui 300.000 de dolari pentru a î�nlocui un obiect
de 140.000 de dolari poate fi supărătoare. Dacă nu ai acei
100.000 de dolari î�n plus pentru a-i pune î�n cont ca să-ț�i
menț�ii poziț�ia, s-ar putea să fii nevoit să-ț�i lichidezi valori-
le cu o pierdere uriaș� ă.
Niciunul dintre noi nu este imun la panica pe care o sim-
ț�im atunci când scade preț�ul unor acț�iuni obiș� nuite, dar
panica aceasta este cumva î�năbuș� ită de î�nț�elegerea faptu-
lui că preț�ul unor acț�iuni obiș� nuite nu are cum să scadă
sub zero. Dacă ai vândut î�n lipsă niș� te titluri al căror preț�
creș� te, î�ț�i dai seama că nu î�l poate opri nimeni să ajungă
până la infinit, deoarece preț�ul unor acț�iuni nu are nicio
limită superioară. Î�ntotdeauna acț�iunile vândute î�n lipsă par
să urce până la infinit.
Printre toate legendele cu vânzători de succes î�n lipsă
mai sunt ș� i poveș� tile de groază cu vânzători care au asistat
neputincioș� i la urcarea acț�iunilor lor jalnice favorite pe
cele mai î�nalte culmi, sfidând logica ș� i raț�iunea, forț�ându-i
să ajungă la adăpostul pentru oamenii străzii. Un astfel de
nefericit a fost ș� i Robert Wilson, un om deș� tept ș� i un inves-
titor bun, care î�n urmă cu aproximativ 10 ani a vândut î�n
lipsă acț�iuni Resorts International. Î�n cele din urmă, a avut

dreptate – majoritatea vânzătorilor î�n lipsă au –, nu a zis
John Maynard Keynes că, î�n ultimă instanț�ă, „suntem toț�i
morț�i”? Î�ntre timp, î�nsă, preț�ul acț�iunilor a crescut de la 70
de cenț�i la 70 de dolari, un 100-bagger modest, domnul
Wilson rămânând cu o pierdere modestă de 20 sau 30 de
milioane de dolari.
Este bine să-ț�i aminteș� ti această poveste dacă te gân-
deș� ti să vinzi ceva î�n lipsă. Î�nainte să vinzi î�n lipsă niș� te
acț�iuni, trebuie să fii mai mult decât convins că firma se
duce de râpă. Trebuie să ai răbdarea, curajul ș� i resursele
necesare pentru a rezista î�n cazul î�n care preț�ul acț�iunilor
nu scade sau, mai rău, creș� te. Acț�iunile al căror preț� se pre-
supune că ar trebui să scadă, dar nu scade, î�mi amintesc de
personajele din desene animate care continuă să meargă
dincolo de marginea stâncilor. Cât timp nu conș� tientizează
pericolul î�n care se află, pot rămâne atârnate deasupra pră-
pastiei la nesfârș� it.
20
50.000 de francezi se pot înșela
Când mă gândesc la cariera mea de investitor, îmi

amintesc de mai multe evenimente importante apărute la
ș� tiri ș� i de efectele lor asupra preț�urilor acț�iunilor, î�nce-
pând cu câș� tigarea alegerilor de către preș� edintele Kennedy
î�n 1960. Chiar ș� i la vârsta fragedă de 16 ani, auzisem că
un mandat democratic are î�ntotdeauna un efect negativ
asupra acț�iunilor, aș� a că am fost surprins că, la o zi după
alegeri, pe 9 noiembrie 1960, piaț�a a î�nregistrat o uș� oară
creș� tere.
Î�n timpul crizei rachetelor din Cuba ș� i a blocadei noas-
tre navale asupra vaselor ruseș� ti – singura dată î�n care
America s-a confruntat cu posibilitatea imediată a unui
război nuclear – m-am temut pentru mine, pentru familia
mea ș� i pentru ț�ara mea. Î�nsă î�n ziua aceea bursa a scăzut
cu mai puț�in de 3%. Ș� apte luni mai târziu, când preș� edin-
tele Kennedy a dojenit U.S. Steel ș� i a forț� at industria să
reducă preț�urile, nu m-am temut de nimic, î�nsă piaț�a a cu-
noscut una dintre cele mai mari scăderi din istorie – 7%.
Am rămas perplex să constat că potenț�ialul unui holocaust
nuclear era mai puț�in î�nspăimântător pentru Wall Street

decât amestecul preș� edintelui î�n afaceri.
Pe 22 noiembrie 1963, eram pe punctul de a da un exa-
men la Boston College când vestea că preș� edintele Kennedy
fusese î�mpuș� cat s-a răspândit prin tot campusul. M-am dus
cu colegii la St. Mary’s Hall să ne rugăm. A doua zi am văzut
î�n ziar că bursa scăzuse cu mai puț�in de 3%, deș� i tranzac-
ț�iile au fost oprite imediat ce ș� tirea asasinării a devenit ofi-
cială. După trei zile, bursa ș� i-a recuperat pierderile din 22
noiembrie cu vârf ș� i î�ndesat.
Î�n aprilie 1968, după ce preș� edintele Johnson a anun-
ț�at că nu va mai candida pentru un nou mandat, că va pune
capăt bombardamentelor din sud-estul Asiei ș� i că favoriza
discuț�iile despre pace, piaț�a a crescut cu 2½ procente.
De-a lungul anilor 1970, eram total implicat la bursă ș� i
devotat serviciului meu de la Fidelity. Î�n acea perioadă,
evenimentele importante ș� i reacț�iile pieț�ei au fost următoa-
rele: preș� edintele Nixon impune controlul preț�urilor (piaț�a
creș� te cu 3%); preș� edintele Nixon demisionează (piaț� a
scade cu 1%) (Nixon a afirmat la un moment dat că, dacă
nu ar fi preș� edinte, ar cumpăra acț�iuni, iar un mucalit de
pe Wall Street a răspuns că, dacă Nixon nu ar fi preș� edinte,
ș� i el ar cumpăra acț�iuni); sunt introduse pârghiile de inter-
venț�ie prin programul de combatere a inflaț�iei Whip Infla-
tion Now (Biciuieș� te Inflaț�ia Acum) al preș� edintelui Ford
(piaț�a creș� te cu 4,6%); IBM câș� tigă un proces important
antitrust (piaț�a creș� te cu 3,3%), izbucneș� te războiul de Iom
Kippur (piaț�a creș� te uș� or). Anii 1970 au fost cel mai prost
deceniu pentru acț�iuni din toate cele cinci din 1930 î�ncoace,
î�nsă marile schimbări procentuale petrecute î�ntr-o singu-
ră zi au fost toate ascendente – î�n zilele abia menț�ionate.
Evenimentul cu cele mai durabile urmări a fost embar-

goul OPEC asupra petrolului din 19 octombrie 1973, care a
dus la o scădere a pieț�ei de 16 procente î�n trei luni ș� i 39 de
procente î�n 12 luni. Este interesant de remarcat că piaț�a nu
a reacț�ionat la importanț�a embargoului, urcând cu 4% î�n
ziua aceea ș� i î�nregistrând o creș� tere de 14 puncte î�n urmă-
toarele cinci ș� edinț� e, î�nainte de a-ș� i î�ncepe declinul dra-
matic. Asta demonstrează că piața, la fel ca acțiunile
individuale, se poate mișca pe termen scurt în direcția
opusă indicatorilor fundamentali, fapt care, î�n cazul em-
bargoului, a presupus creș� terea preț�ului la benzină, cozi
lungi la benzinării, creș� terea inflaț�iei ș� i mărirea bruscă a
dobânzilor.
Anii 1980 au avut mai multe zile de câș� tiguri ș� i pierderi
excepț�ionale decât toate celelalte decenii la un loc. Privite
î�n ansamblu, majoritatea sunt lipsite de î�nsemnătate. Î�n
ceea ce priveș� te importanț�a pentru investitorii pe termen
lung, aș� plasa scăderea de 508 puncte din octombrie 1987
pe o poziț�ie net inferioară î�ntâlnirii dintre miniș� trii Econo-
miei din 22 septembrie 1985. La aș� a-numita conferinț�ă G7*,
marile naț�iuni industriale au căzut de acord să coordoneze
politica economică ș� i să permită scăderea valorii dolarului.
După ce s-a anunț�at această decizie, piaț�a generală a cres-
cut cu 38% de-a lungul a ș� ase luni. A avut un impact mai
dramatic asupra unor companii specifice care beneficiau de
pe urma scăderii dolarului ș� i ale căror acț�iuni ș� i-au dublat
sau triplat preț�ul î�n următorii doi ani. La fel ca pe 19 oc-
tombrie 1987, mă aflam î�n Europa atât când a avut loc răz-
* Grupul celor Șapte este un forum internațional al guvernelor unor
state dezvoltate din punct de vedere economic, tehnologic și militar:
Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit al Marii Britanii
și al Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii. (n. ed.)
boiul de Iom Kippur*, cât ș� i conferinț�a G7, dar măcar

atunci vizitam companii, nu pierdeam mingi de golf.
Tendinț�ele ș� i schimbările treptate î�mi rămân î�ntipărite
î�n minte. Perioada de conglomerare de la mijlocul spre sfâr-
ș� itul anilor 1960 a dus la „diversiî�nrăutăț�irea” ș� i prăbuș� i-
rea multor companii importante care nu ș� i-au mai revenit
timp de 15 ani. Multe nu ș� i-au mai revenit niciodată, iar
altele, precum Gulf and Western, ITT ș� i Ogden, au reapărut
ca redresabile.
Î�n anii 1970, a existat o mare poveste de dragoste cu
companiile care aveau acț�iuni foarte bine cotate. Acestea
erau cunoscute sub denumirea de acț�iuni „nifty fifty” sau
„singura decizie” pe care le puteai cumpăra ș� i păstra pen-
tru totdeauna. Această scurtă î�ntâmplare fericită cu emisi-
uni supraevaluate ș� i supraestimate ca preț� a fost urmată
de declinul devastator al pieț�ei din 1973-1974 (Dow a
ajuns la 1.050 î�n 1973 ș� i a scăzut până la 578 î�n decembrie
1974), când acț�iunile companiilor foarte bine cotate au scă-
zut cu 50 până la 90%.
Idila bine cunoscută cu micile companii tehnologice de
la mijlocul anului 1982 până la mijlocul anului 1983 a dus
la un alt colaps (60-98%) al acestor emisiuni la fel de iubi-
te care nu puteau greș� i cu nimic. Ceva mic poate fi frumos,
dar nu este neapărat ș� i profitabil.
Ascensiunea pieț�ei japoneze din 1966 până î�n 1988 a
dus la o creș� tere de 17 ori mai mare a indicelui Nikkei Dow
Jones, î�n timp ce Dow Jones-ul nostru doar s-a dublat.
* Războiul de Iom Kipur, Războiul arabo-israelian din 1973, Războiul

de Ramadan, sau Războiul din octombrie a fost un conflict armat între
Israel și o coaliție de națiuni arabe condusă de Egipt și Siria, care a du-
rat între 6 octombrie și 26 octombrie 1973. (n. ed.)
Valoarea totală de piaț�ă a tuturor acț�iunilor japoneze a de-

păș� it-o pe cea a acț�iunilor Statelor Unite î�n aprilie 1987,
iar diferenț�a s-a tot mărit de atunci. Japonezii au propriul
lor mod de a aborda acț�iunile pe care eu nu î�l î�nț�eleg î�ncă.
De fiecare dată când mă duc acolo să studiez situaț�ia, ajung
la concluzia că toate acț�iunile sunt extrem de supraevaluate,
î�nsă preț�urile lor continuă să crească.
Î�n ziua de azi, din cauza schimbării orelor de tranzac-
ț�ionare, este mai greu să fii atent la indicatorii fundamen-
tali ș� i să-ț�i iei ochii de pe Quotron*. Timp de 80 de ani, până
î�n 1952, Bursa de Valori din New York s-a deschis la ora
10:00 ș� i s-a î�nchis la ora 15:00, dând timp ziarelor să tipă-
rească rezultatele pentru ediț�iile de după-amiază, pentru
ca investitorii să-ș� i verifice acț�iunile î�n drum spre casă. Î�n
1952, s-a eliminat tranzacț�ionarea de sâmbătă, dar ora zil-
nică de î�nchidere s-a mutat la 15:30, iar î�n 1985, ora de
deschidere s-a mutat la 9:30, iar acum bursa se î�nchide la
ora 16:00. Personal, aș� prefera un program mai scurt al
bursei. Am avea mai mult timp pe care să-l dedicăm ana-
lizării companiilor sau chiar vizitelor la muzeu, ambele ac-
tivităț�i fiind mai utile decât să te uiț�i cum cresc sau scad
preț�urile acț�iunilor.
După rolul minor pe care l-au jucat î�n anii 1960, î�n anii
1980 instituț�iile au ajuns să domine bursa de valori.
Statutul legal al marilor firme de brokeraj a trecut de
la parteneriate, î�n care erau î�n joc averile personale ale
* Creat în 1960, Quotron a fost un sistem revoluționar de informații

financiare la distanță pentru acea vreme, inventat de Jack Scantlin și
care a avansat tehnologia computerizată. Înregistrate de la distanță pe
o bandă magnetică, de pe un computer central, prețurile bursiere pot
fi transmise în marile orașe americane în timp real și automat. (n. ed.)
indivizilor, la corporaț�ii, î�n care responsabilitatea individua-

lă este limitată. Teoretic, acest lucru ar fi trebuit să î�ntărească
firmele de brokeraj, deoarece î�n calitate de corporaț�ii pu-
teau să strângă capital prin vânzarea acț�iunilor publicului
larg. Eu sunt convins că a fost o schimbare negativă.
Popularizarea schimburilor fără intermediari a adus
mii de emisiuni secundare care altădată erau tranzacț�iona-
te prin intermediul metodei obscure a „paginilor roz” – î�n
cadrul căreia nu ș� tiai niciodată dacă preț�ul era corect – pe
o piaț�ă computerizată eficientă ș� i de î�ncredere.
Naț�iunea este preocupată de ș� tirile financiare de ultim
minut, care acum 20 de ani abia erau menț�ionate la televi-
zor. Succesul incredibil al show-ului Wall $treet Week, pre-
zentat de Louis Rukeyser, î�ncă de la debutul său din 20
noiembrie 1970, a dovedit că o emisiune de ș� tiri financiare
chiar poate fi populară. Reuș� ita lui Rukeyser a inspirat
posturile obiș� nuite să-ș� i extindă transmisiunile din secto-
rul financiar, ceea ce a dus la î�nființ�area reț�elei Financial
News Network, care a adus banda de teleimprimator î�n
casele a milioane de americani. Investitorii amatori î�ș�i pot
verifica zilnic titlurile de valoare. Tot ce î�l mai deosebeș� te
pe Hondstooth de un agent de bursă profesionist este doar
un decalaj de 15 minute de î�nregistrare.
Explozia ș� i apoi declinul scuturilor fiscale: terenuri agri-
cole, puț�uri de petrol, platforme petroliere, bărci, sindicate
de construcț�ii de locuinț�e cu chirie mică, cimitire, producț�ii
cinematografice, centre comerciale, echipe sportive, î�nchi-
rieri de calculatoare ș� i aproape orice altceva care poate fi
cumpărat, finanț�at sau î�nchiriat.
Apariț�ia grupurilor de fuzionări ș� i achiziț�ii ș� i a altor gru-
puri de preluare, care sunt dispuse ș� i capabile să finanț�eze
achiziț�ii de 20 de miliarde de dolari. Dintre grupurile do-

mestice de achiziț�ie (Kohlberg, Kravis, and Roberts; Kelso;
Coniston Partners; Odyssey Partners ș� i Wesray), firmele ș� i
grupurile de răscumpărare europene (Hanson Trust, Impe-
rial Chemical, Electrolux, Unilever, Nestlé etc.) ș� i investito-
rii de tip raider individuali cu finanț�e considerabile (David
Murdock, Donald Trump, Sam Hyman, Paul Bilzerian, fraț�ii
Bass, familia Reichmann, familia Haft, Rupert Murdoch, Boo-
ne Pickens, Carl Icahn, Asher Edelman ș� i alț�ii), orice com-
panie, fie ea mare sau mică, poate fi acaparată.
Popularitatea achiziț�iilor pe datorie*, prin care companii
î�ntregi sau anumite divizii sunt „privatizate” – cumpărate
de entităț�i externe sau de managementul actual cu bani
î�mprumutaț�i de la bancă sau strânș� i prin intermediul obli-
gaț�iunilor speculative.
Popularitatea fenomenală a acestor obligaț�iuni specula-
tive, inventată iniț�ial de Drexel Burnham Lambert ș� i copiată
acum peste tot.
Apariț�ia contractelor futures ș� i de opț�iune, î�n special
la indicii bursieri, care î�i ajută pe adepț�ii „tranzacț�iilor prin
program” să cumpere sau să vândă baniț�e de acț�iuni la
bursele de valori obiș� nuite, pentru ca apoi să-ș� i inverseze
poziț�iile î�n aș� a-numitele burse de contracte futures, arun-
când î�n dreapta ș� i î�n stânga cu miliarde de dolari pentru
mici profituri progresive.
Ș� i î�n tot acest tumult, SS Kresge, o companie muribundă
de comerț� cu chilipiruri dezvoltă formula K mart, iar acț�iu-
nile au o creș� tere de 40 de ori mai mare î�n 10 ani; Masco
creează robinetul cu un singur mâner ș� i are o creș� tere de
* Leveraged buyout, în original, sau LBO. (n. ed.)

1.000 de ori mai mare, devenind cele mai extraordinare

acț�iuni din ultimii 40 de ani – ș� i cine s-ar fi aș� teptat la asta
din partea unei companii de robinete? Companiile cu creș� -
tere rapidă de succes s-au transformat î�n 10-bagger, com-
paniile ș� optite au dat faliment, iar investitorii au primit
acț�iuni la companiile regionale de telefonie („Baby Bell”)
rezultate î�n urma divizării ATT ș� i ș� i-au dublat investiț�ia î�n
patru ani.
Dacă mă î�ntrebi care a fost cea mai importantă noutate
la bursa de valori, divizarea ATT se î�nscrie pe o poziț�ie
fruntaș� ă (a afectat 2,96 milioane de acț�ionari), iar Zgâlț�âi-
ala din octombrie nu se află nici măcar î�n top trei.
Câteva lucruri pe care le-am auzit î�n ultima vreme:
Am auzit că micul investitor nu are nicio ș� ansă î�n acest
mediu periculos ș� i că ar trebui să se retragă. „Ț� i-ai construi
o casă î�n timpul unui cutremur?”, î�ntreabă un consultant
precaut. Dar cutremurul nu este sub casă, este sub biroul
agenț�iei imobiliare.
Micii investitori sunt capabili să gestioneze tot felul de
pieț�e, cât timp deț�in o marfă bună. Mai degrabă ar trebui
să-ș� i facă griji unele oximorone. Î�n fond, pierderile din oc-
tombrie au fost pierderi doar pentru oamenii care au sufe-
rit pierderi. Ș� i nu vorbim de investitorii pe termen lung.
Cei care au pierdut au fost adepț�ii marjelor, arbitragiș� tii de
risc, jucătorii cu contracte de opț�iune ș� i administratorii de
portofolii ale căror calculatoare au dat semnalul de vânza-
re. Vânzătorii s-au speriat singuri la fel ca niș� te pisici care
se văd î�n oglindă.
Am auzit că era conducerii profesioniste a adus un plus
de sofisticare, prudenț�ă ș� i inteligenț�ă la bursa de valori.
Sunt 50.000 de investitori care domină scena ș� i, la fel ca cei

50.000 de francezi, nu au cum să se î�nș� ele.
Din punctul meu de vedere, cei 50.000 de investitori
au dreptate de obicei, dar numai cu privire la ultimele 20
de procente dintr-o miș� care tipică la bursă. Pentru acele
20 de procente studiază, protestează ș� i se aliniază experț�ii
de pe Wall Street – stând cu ochii totodată pe căile de ieș� i-
re. Ideea este să faci un câș� tig rapid ș� i apoi să te î�mbulzeș� ti
pe uș� ă afară.
Micii investitori nu trebuie să se lupte cu această mul-
ț�ime. Pot intra liniș� tiț�i când la ieș� ire se află o grămadă de
oameni ș� i pot ieș� i atunci când se află o grămadă de oameni
la intrare. Iată o listă scurtă de acț�iuni care erau preferate-
le instituț�iilor mari la mijlocul anului 1987, dar care s-au
vândut la preț�uri mult mai mici zece luni mai târziu, î�n ciu-
da câș� tigurilor mai ridicate, a perspectivelor palpitante ș� i a
fluxurilor bune de numerar. Companiile nu se schimbase-
ră, dar instituț�iile î�ș�i pierduseră interesul: Automatic Data
Processing, Coca-Cola, Dunkin’ Donuts, General Electric,
Genuine Parts, Philip Morris, Primerica, Rite Aid, Squibb ș� i
Waste Management.
Am auzit că tranzacț�ionarea a 200 de milioane de acț�i-
uni pe zi este un progres important faț�ă de 100 de milioane
de acț�iuni pe zi ș� i că piaț�a de lichidităț�i prezintă avantaje
extraordinare.
Dar nu ș� i dacă te î�neci î�n ele – iar noi chiar asta facem.
Anul trecut, 87% dintre acț�iunile listate la Bursa de Valori
din New York ș� i-au schimbat proprietarii cel puț�in o dată.
La î�nceputul anilor 1960, o zi de tranzacț�ionare a ș� ase până
la ș� apte milioane de acț�iuni era normală, iar rotaț�ia acț�iu-
nilor era de 12% pe an. Î�n anii 1970, o zi de tranzacț�ionare
a 40-60 de milioane de acț�iuni era normală, iar î�n anii 1980

s-a ajuns la 100-120 de milioane de acț�iuni. Î�n ziua de azi,
dacă nu se tranzacț�ionează 150 de milioane de acț�iuni pe
zi, oamenii cred că este ceva î�n neregulă. Ș� tiu că ș� i eu con-
tribui la această cauză, deoarece vând ș� i cumpăr zilnic, dar
cele mai mari câș� tigătoare pentru mine sunt acț�iunile pe
care le-am păstrat trei sau chiar patru ani.
Viteza de rotaț�ie rapidă ș� i la scară mare a fost accelera-
tă de popularele fonduri indexate, care cumpără ș� i vând
miliarde de acț�iuni fără a lua î�n considerare caracteristicile
individuale ale companiilor implicate, precum ș� i de „fondu-
rile de schimbare”, care le permit investitorilor să transfor-
me acț�iunile î�n bani lichizi sau banii lichizi î�n acț�iuni, fără
î�ntârziere sau penalizări.
Î�n curând vom avea o rotaț�ie anuală a acț�iunilor de 100%.
Dacă e marț�i, trebuie să cumpăr acț�iuni General Motors!
Oare cum reuș� esc bietele companii să ț�ină pasul cu locurile
î�n care trebuie să trimită rapoartele anuale? O nouă carte
numită What’s Wrong with Wall Street (Neregulile de pe
Wall Street) raportează că, de fapt, cheltuim anual 25 până
la 30 de miliarde de dolari pentru a î�ntreț� ine diferitele
schimburi ș� i pentru a plăti comisioanele ș� i tarifele pentru
tranzacț�ionarea acț�iunilor, contractelor futures ș� i de opț�i-
une. Asta î�nseamnă că dăm la fel de mulț�i bani pentru
schimbul de acț�iuni vechi câț�i strângem ș� i pentru noile va-
lori. Până la urmă, tocmai strângerea banilor pentru noi
afaceri este motivul pentru care există acț�iunile. Iar când
se î�ncheie tranzacț�iile, î�n fiecare decembrie, marile porto-
folii ale celor 50.000 de investitori arată cam la fel ca î�n
precedenta lună ianuarie.
Marii investitori care au adoptat acest obicei de tranzac-

ț�ionare devin rapid fraierii adepț�i ai tranzacț�iilor pe termen
scurt pe care brokerii din cartier î�i adorau î�nainte. Unii au
numit-o „piaț�ă de î�nchiriere de acț�iuni”. Acum amatorii sunt
prudenț�i, iar profesioniș� tii sunt nestatornici. Publicul este
factorul reconfortant ș� i stabilizator.
Nestatornicia departamentelor de credite, instituț�ia de
pe Wall Street ș� i districtul financiar din Boston pot fi o
oportunitate pentru tine. Poț�i aș� tepta ca acț�iunile căzute î�n
dizgraț�ie să atingă preț�uri extraordinar de mici ș� i apoi să le
cumperi.
Am auzit că scăderea din 19 octombrie, care a avut loc
î�ntr-o luni, a fost doar unul dintre declinurile istorice
petrecute lunea ș� i că sunt cercetători care ș� i-au dedicat
î�ntreaga carieră studierii efectului zilei de luni. Se vorbea
despre efectul zilei de luni chiar ș� i când eram student la
Wharton.
După ce m-am interesat î�n privinț�a asta, am descoperit
că pare să fie ceva adevăr la mijloc: din 1953 până î�n 1984,
bursa a câș� tigat 919,6 puncte î�n total, dar a pierdut 1.565
de puncte î�n zilele de luni. Î�n 1973, piaț�a câș� tigase 169 de
puncte î�n total, dar pierduse 149 de puncte lunea; î�n 1974,
a pierdut 235 de puncte î�n total ș� i 149 lunea; î�n 1984 a
câș� tigat 149 de puncte î�n total ș� i a pierdut 47 î�n zilele de
luni; î�n 1987 a scăzut cu 483 de puncte lunea ș� i a câș� tigat
42 î�n total.
Dacă există un efect al zilei de luni, cred că ș� tiu de ce.
Investitorii nu pot discuta cu companiile timp de două zile
î�n timpul weekendului. Toate sursele obiș� nuite de ș� tiri
esenț�iale sunt î�nchise, oferindu-le oamenilor un răgaz de 60
de ore pentru a-ș� i face griji cu privire la scăderea yenului,
creș� terea yenului, inundaț�iile cauzate de fluviul Nil, daune-

le asupra recoltelor de cafea din Brazilia, evoluț�ia albinelor
ucigaș� e sau alte orori ș� i cataclisme prezentate î�n ziarele de
duminică. Tot î�n weekend, oamenii au timp să citească ș� i
previziunile sumbre pe termen lung ale economiș� tilor care
sunt invitaț�i să scrie anumite rubrici pe paginile destinate
editorialelor.
Dacă nu ai grijă să dormi până târziu ș� i să ignori ș� tirile
legate de afacerile generale, poț�i acumula atât de multe te-
meri ș� i suspiciuni la sfârș� it de săptămână î�ncât luni dimi-
neaț�ă să fii pregătit să-ț�i vinzi toate acț�iunile. Din punctul
meu de vedere, aceasta este principala cauză a efectului
zilei de luni. (Până luni seara ai avut ocazia să suni o com-
panie sau două ș� i să afli că nu au dat faliment, drept pentru
care acț�iunile î�ș�i revin î�n restul săptămânii.)
Am auzit că bursa din 1987-1988 este o reluare a celei
din 1929-1930 ș� i că suntem pe punctul de a intra î�ntr-o
altă mare criză economică. Până acum, bursa din 1987-1988
s-a comportat cam la fel ca cea din 1929-1930, dar ce-i cu
asta? Dacă vom avea o nouă mare criză economică, motivul
nu va fi un crah bursier, aș� a cum nici cauza crizei prece-
dente nu a fost un crah bursier. Î�n vremurile acelea, numai
1% dintre americani deț�ineau acț�iuni.
Marea criză precedentă a fost provocată de o î�ncetini-
re economică î�ntr-o ț�ară î�n care 66% din forț�a de muncă
lucra î�n fabrici, 22% la ferme, nu existau asistenț�ă socială,
indemnizaț�ii pentru ș� omeri, planuri de pensii, ajutoare so-
ciale ș� i asigurări medicale, î�mprumuturi garantate pentru
studenț�i sau conturi bancare asigurate de guvern. Î�n ziua
de azi, angajaț�ii din fabrici reprezintă doar 27% din forț�a
de muncă, î�n agricultură lucrează abia 3%, iar sectorul
serviciilor, care reprezenta doar 12% î�n 1930, a crescut

constant î�n timpul recesiunii ș� i al boomului economic, iar
acum cuprinde 70% din forț�a de muncă a Statelor Unite.
Spre deosebire de anii 1930, î�n ziua de azi un mare procent
din populaț�ie deț�ine locuinț�e, mulț�i oameni nu au deloc
datorii ori s-au bucurat de o creș� tere substanț�ială a valorii
locuinț�ei pe măsură ce preț�urile proprietăț�ilor imobiliare
au urcat. Î�n prezent, î�n fiecare casă trăiesc î�n medie doi sala-
riaț�i, ș� i nu unul, ceea ce oferă o protecț�ie economică inexis-
tentă î�n urmă cu 60 de ani. Dacă va avea loc o criză, nu va fi
asemenea celei anterioare!
Î�n weekenduri ș� i î�n celelalte zile ale săptămânii, aud că
ț�ara se destramă. Banii noș� tri erau valoroș� i ca aurul, iar
acum sunt ieftini ca ț�ărâna. Nu mai putem câș� tiga războaie.
Nici nu mai câș� tigăm medalii de aur la jocuri pe gheaț�ă.
Creierele noastre emigrează peste hotare. Pierdem locuri
de muncă î�n favoarea coreenilor. Pierdem maș� ini î�n favoa-
rea japonezilor. Pierdem jocuri de baschet î�n favoarea ruș� i-
lor. Pierdem petrol î�n favoarea saudiț�ilor. Ne facem de râs
î�n faț�a Iranului.
Aud zilnic că marile companii dau faliment. Cu siguranț�ă
unele chiar asta fac. Dar cum rămâne cu miile de companii
mai mici care sunt î�nființ�ate ș� i creează milioane de noi lo-
curi de muncă? Pe măsură ce î�mi fac vizitele obiș� nuite la
diferitele sedii, sunt uimit să descopăr că multe companii
î�ncă se ț�in tare. Unele dintre ele chiar câș� tigă bani. Dacă
ne-am pierdut total iniț�iativa ș� i dorinț�a de a munci, atunci
cine sunt toț�i oamenii ăș� tia care par blocaț�i î�n ora de vârf?
Am văzut chiar dovada faptului că sute de companii au
redus costurile ș� i au î�nvăț�at să facă lucrurile î�ntr-un mod
mai eficient. Mie mi se pare că multe dintre ele o duc mai
bine decât la sfârș� itul anilor 1960, când investitorii erau

mai optimiș� ti. Directorii executivi sunt mai inteligenț�i ș� i
sunt supuș� i unei presiuni mai mari de a da randament. Ma-
nagerii ș� i muncitorii î�nț�eleg că trebuie să concureze.
Aud î�n fiecare zi că SIDA ne va veni de hac, că seceta ne
va veni de hac, că inflaț�ia ne va veni de hac, că recesiunea
ne va veni de hac, că deficitul bugetar ne va veni de hac, că
deficitul comercial ne va veni de hac ș� i că scăderea dolaru-
lui ne va veni de hac. Vai de capul meu! Mai bine zis, creș� -
terea dolarului ne va veni de hac. Aud că preț�urile bunurilor
imobiliare vor scădea. Luna trecută, lumea a î�nceput să-ș� i
facă griji î�n privinț�a asta. Luna asta î�ș�i face griji î�n privinț�a
stratului de ozon. Dacă crezi vechea zicală din sectorul in-
vestiț�iilor cum că bursa de valori escaladează „un zid de
î�ngrijorare”, ia aminte că acest zid este destul de solid acum
ș� i că pe zi ce trece creș� te tot mai mult.
Am conceput un î�ntreg contraargument pentru argu-
mentul frecvent cum că deficitul comercial ne va veni de
hac. Se pare că Anglia a avut un mare deficit comercial
timp de 70 de ani, iar Anglia î�nflorea î�n condiț�iile acelea.
Dar nu are rost să discut despre asta. Până m-am gândit eu
la chestia asta, oamenii deja uitaseră de deficitul comercial
ș� i î�ncepuseră să-ș� i facă griji din cauza următorului surplus
comercial.
De ce î�mpăratul de pe Wall Street trebuie să umble î�n-
totdeauna dezbrăcat? Suntem atât de nerăbdători să vedem
asta, î�ncât de fiecare dată când face paradă î�n faț�a noastră
complet î�nveș� mântat î�n haine de gală, credem că vedem un
nud.
Am auzit că investitorii ar trebui să fie î�ncântaț�i când
companiile î�n care au investit sunt cumpărate de investitori
de tip raider sau sunt privatizate de către management,

ducând uneori la dublarea preț�ului peste noapte.
Când un investitor de tip raider vine ș� i cumpără o î�n-
treprindere solidă ș� i prosperă, acț�ionarii sunt cei jefuiț�i.
Poate că astăzi pare o afacere bună pentru acț�ionari, î�nsă
î�ș�i pierd miza pentru creș� terea din viitor. Investitorii au
fost foarte î�ncântaț�i să-ș� i liciteze acț�iunile la Taco Bell când
Pepsi-Cola a cumpărat acț�iunile cu 40 de dolari bucata. Dar
această companie cu creș� tere rapidă a continuat să crească
rapid. Chiar ș� i numai î�n baza câș� tigurilor î�nregistrate, o Taco
Bell independentă ar putea valora î�n ziua de azi 150 de do-
lari pe acț�iune. Să spunem că o companie î�n criză este pe
pantă ascendentă de la 10 dolari, iar cineva cu buzunarele
largi se oferă să o privatizeze cu 20 de dolari pe acț�iune.
Pare ceva nemaipomenit atunci când se î�ntâmplă. Dar ni-
meni nu se mai poate bucura de restul ascensiunii către
100 de dolari, î�n afară de antreprenorul privat.
Mulț�i potenț�iali 10-bagger au fost scoș� i din joc de fuzi-
uni ș� i achiziț�ii recente.
Am auzit că devenim rapid o naț�iune de negustori de
datorii, băutori de cappuccino, ahtiaț�i după vacanț�e ș� i mân-
cători de cornuri buni de nimic. Din păcate, este adevărat
că America are una dintre cele mai scăzute rate ale econo-
miilor dintre toate ț�ările dezvoltate. O parte din vină î�i
aparț�ine guvernului, care continuă să pedepsească econo-
miile prin impozitarea câș� tigurilor de capital ș� i a dividen-
delor ș� i să recompenseze datoriile cu scutiri fiscale la plata
dobânzilor. Individual Retirement Account (Fondul de Pen-
sii Private) a fost una dintre cele mai benefice invenț�ii ale
ultimului deceniu – î�n sfârș� it, americanii erau î�ncurajaț�i
să economisească niș� te bani neimpozitaț�i – dar ce face
guvernul? Anulează scutirea pentru toată lumea, î�n afară

de salariaț�ii cu venituri modeste.
Lăsând la o parte stupidităț�ile frecvente, sunt î�n conti-
nuare optimist î�n privinț�a Americii, americanilor ș� i inves-
tiț�iilor î�n general. Când investeș� ti î�n acț�iuni, trebuie să ai o
î�ncredere fundamentală î�n natura umană, î�n capitalism, î�n
ț�ară ș� i î�n prosperitatea viitoare î�n general. Până acum, nimic
nu a fost suficient de puternic ca să-mi zdruncine î�ncrederea.
Mi s-a spus că japonezii au demarat crearea de mici
accesorii pentru petreceri ș� i umbreluț�e de hârtie pentru
decorarea cocteilurilor hawaiiene, î�n timp ce noi am î�nce-
put să fabricăm maș� ini ș� i televizoare, iar acum ei fac maș� ini
ș� i televizoare, iar noi facem accesorii pentru petreceri ș� i
umbreluț�e de hârtie pentru decorarea cocteilurilor hawa-
iiene. Î�n acest caz, trebuie să fie undeva î�n Statele Unite o
companie cu creș� tere rapidă care să facă accesorii pentru
petreceri care ar trebui investigată. Ar putea fi noul Stop &
Shop.
Dacă rămâi cu ceva în minte din această secțiune,

sper să fie următoarele lucruri:
• Undeva î�n decursul lunii viitoare, anul viitor sau
peste trei ani, piaț�a va î�nregistra o scădere bruscă.
• Declinul pieț�ei constituie o oportunitate extraordi-
nară pentru a cumpăra acț�iuni la companiile care
î�ț�i plac. Corecț�iile – definiț�ia oferită de Wall Street
pentru scăderile considerabile – î�mping companii-
le excepț�ionale către preț�uri reduse.
• Este imposibil să î�ncerci să prezici direcț�ia pieț�ei
pe un an sau chiar doi.
• Pentru a obț�ine profit, nu este necesar să ai dreptate

î�ntotdeauna ș� i nici măcar î�n majoritatea situaț�iilor.
• Cele mai mari câș� tigătoare sunt o surpriză pentru
mine, iar preluările sunt ș� i mai surprinzătoare. Du-
rează ani, nu luni, ca să obț�ii rezultate măreț�e.
• Diferitele categorii de acț�iuni prezintă riscuri ș� i be-
neficii diferite.
• Poț�i obț�ine bani frumoș� i prin capitalizarea unei serii
de câș� tiguri de 20-30% la companii stabile.
• Preț�urile acț�iunilor se miș� că adesea î�n direcț�ii dife-
rite faț�ă de indicatorii fundamentali, î�nsă pe termen
lung direcț� ia ș� i sustenabilitatea profiturilor vor
triumfa.
• Faptul că o companie o duce prost nu î�nseamnă că
nu poate ajunge ș� i mai rău de atât.
• Faptul că preț�ul creș� te nu î�nseamnă că ai avut
dreptate.
• Faptul că preț�ul scade nu î�nseamnă că te-ai î�nș� elat.
• Companiile stabile deț�inute î�n procent mare de in-
stituț�ii ș� i urmărite î�ndeaproape de Wall Street, care
au depăș� it nivelul pieț�ei ș� i sunt supraevaluate, ur-
mează să ia o pauză sau să intre î�n declin.
• Cumpărarea unei companii cu perspective mediocre
doar pentru că acț�iunile sunt ieftine este o tehnică
sortită eș� ecului.
• Vinderea unei companii excepț�ionale cu creș� tere
rapidă doar pentru că preț�ul acț�iunilor pare uș� or
supraevaluat este o tehnică sortită eș� ecului.
• Companiile nu cresc fără motiv, iar cele cu creș� tere
rapidă nu rămân aș� a la nesfârș� it.
• Nu pierzi nimic dacă nu deț�ii niș� te acț�iuni de suc-

ces, chiar dacă sunt un 10-bagger.
• Acț�iunile nu ș� tiu că le deț�ii tu.
• Nu te ataș� a atât de tare de o companie câș� tigătoare
î�ncât să te complaci ș� i să î�ncetezi să monitorizezi
povestea.
• Dacă preț�ul unor acț�iuni ajunge la zero, pierzi la fel
de mulț�i bani, indiferent dacă le-ai cumpărat cu 50,
25 sau 2 dolari – mai exact, pierzi tot ce ai investit.
• Printr-o eliminare ș� i o alternanț�ă î�n baza indicato-
rilor fundamentali, î�ț�i poț�i î�mbunătăț�i rezultatele.
Dacă acț�iunile nu sunt î�n concordanț�ă cu realitatea
ș� i există alternative mai bune, vinde-le ș� i î�nlocu-
ieș� te-le cu altele.
• Când se ivesc niș� te cărț�i favorabile, pariază mai
mult, ș� i invers.
• Nu-ț�i vei î�mbunătăț�i rezultatele dacă smulgi florile
ș� i uzi buruienile.
• Dacă nu crezi că poț�i bate piaț�a, cumpără un fond
mutual ș� i evită un efort ș� i o cheltuială î�n plus.
• Mereu există un motiv pentru a-ț�i face griji.
• Fii deschis la idei noi.
• Nu trebuie să „săruț�i toate fetele”. Eu am ratat des-
tui 10-bagger ș� i tot am bătut piaț�a.
Epilog:
Prins cu pantalonii pe tine
Am început această carte cu o poveste din vacanță, așa

că poate ar trebui s-o î�nchei cu altă poveste. Este august
1982. Eu, Carolyn ș� i copiii ne-am î�ngrămădit î�n maș� ină.
Mergem î�n Maryland la nunta surorii lui Carolyn, Madalin
Cowhill. Am de făcut opt sau nouă opriri î�ntre Boston ș� i
locul nunț�ii. Toate sunt companii listate la bursă pe o rază
de o sută ș� aizeci de kilometri pe ruta directă.
Carolyn ș� i cu mine am semnat recent un contract pen-
tru a cumpăra o nouă casă. 17 august este ultima zi î�n care
am putea renunț�a la î�nvoială fără să pierdem avansul de
10% pe care l-am plătit. Î�mi reamintesc că acesta reprezintă
suma salariilor mele din primii trei ani de muncă la Fidelity.
Achiziț�ia acestei case presupune o î�ncredere substan-
ț�ială î�n viitorul veniturilor mele, care la rândul lor depind
considerabil de viitorul Americii corporatiste.
Î�n ultima vreme, starea generală de spirit a fost cât se
poate de pesimistă. Ratele dobânzilor au atins două cifre,
făcându-i pe unii oameni să se teamă că î�n curând o vom
duce la fel de prost ca Brazilia, î�n timp ce alț�ii sunt mulț�u-
miț�i că î�n curând o vom duce la fel de prost ca î�n anii 1930.
Birocraț�ii chibzuiț�i se î�ntreabă dacă nu cumva ar trebui să
î�nveț�e să pescuiască, să vâneze ș� i să culeagă fructe din pă-

dure pentru a fi cu un pas î�naintea milioanelor de suflete
rămase fără joburi ce se vor muta î�n scurt timp î�n pădure.
Indicele Dow Jones a ajuns la 700 ș� i ceva de puncte, î�n timp
ce cu un deceniu mai devreme atinsese 900 ș� i ceva de
puncte. Majoritatea oamenilor se aș� teaptă ca lucrurile să
fie ș� i mai rele.
Dacă vara lui 1987 a fost optimistă, vara lui 1982 a fost
exact pe dos. Scrâș� nim din dinț�i ș� i luăm hotărârea să nu
anulăm acordul pentru cumpărarea casei. Pe undeva prin
Connecticut ne dăm seama că noua casă este a noastră.
Problema este cum o vom plăti pe termen lung.
Ignorând toate astea, mă opresc să vizitez Insilco î�n Me-
riden, Connecticut. Carolyn ș� i copiii stau trei ore la o sală
de jocuri video, documentându-se cu privire la Atari. După
î�ncheierea î�ntâlnirii, sun la birou. Mi se spune că piaț�a a
crescut cu 38,8 puncte. Pornind de la un nivel de 776,
această valoare echivalează cu 120 de puncte din vara lui
1988. Brusc, oamenii devin entuziasmaț�i. Sunt ș� i mai entu-
ziasmaț�i pe 20 august, când piaț�a mai urcă 30,7 puncte.
Totul s-a schimbat aproape peste noapte. Persoanele
care î�ș�i rezervaseră terenul de camping î�n pădure s-au gră-
bit să cumpere toate acț�iunile care le-au ieș� it î�n cale. Se
î�mpiedică unii de alț�ii ca să sară iar călare pe taur. Este o
goană nebună pentru a investi î�n tot felul de î�ntreprinderi
prospere care cu o săptămână mai devreme erau conside-
rate moarte ș� i î�ngropate.
Eu nu am nimic de făcut, doar afaceri, ca de obicei. Am
investit total – î�nainte ș� i după această revenire extraordi-
nară. Mereu investesc 100%. Te simț�i extraordinar când
eș� ti prins cu pantalonii pe tine. Î�n plus, nu pot să sar să
cumpăr mai multe acț�iuni. Trebuie să vizitez Uniroyal î�n

Middlebury, Connecticut, ș� i apoi Armstrong Rubber î�n New
Haven. A doua zi trebuie să mă opresc la Long Island Ligh-
ting î�n Mineola, New York, ș� i la Hazeltine î�n Commack. Î�n
ziua următoare trebuie să ajung la Philadelphia Electric
ș� i Fidelcor î�n Philadelphia. Dacă pun suficiente î�ntrebări,
poate aflu ceva ce nu ș� tiam. Ș� i nu am cum să ratez nunta
cumnatei mele. Trebuie să-ț�i stabileș� ti bine priorităț�ile dacă
vrei să obț�ii rezultate bune la bursă.
Mulțumiri
Sunt mai multe persoane și organizații care merită

toată aprecierea pentru ajutorul binevoitor ș� i competent
pe care l-au oferit î�n pregătirea acestei versiuni actualizate
a cărț�ii Cu un pas înaintea Wall Street: pentru sprijinul ge-
neral – Doe Coover, agent literar; Paula Caputo, director de
marketing, Fidelity Capital; ș� i Ellen Hoffman, Devonshire
Publishing; pentru colectarea ș� i verificarea datelor – Ned
Davis Research; FactSet; Dow Jones; Scott Machovina de la
Departamentul pentru cercetări de piaț�ă al Fidelity ș� i de la
Grupul tehnic al Fidelity, î�n special Patriciei Mulderry, lui
Denise Russell, Shawn Bastian ș� i Krista Wilshusen; pentru
ajutorul editorial – lui Airié Dekidjiev ș� i Doris Cooper de la
Simon & Schuster.
Din anii 1960 am norocul extraordinar de a fi membru
al unei familii speciale, Fidelity Management and Research,
cunoscută cu afecț�iune sub numele de Fido. Fido este un loc
siropos ș� i demodat, amplasat corespunzător î�ntr-o clădire
veche cu nouă etaje din Boston, unde oamenii se î�nț�eleg
bine î�n ciuda diferenț�elor dintre ei, unde dezbaterile legate
de acț�iuni nu degenerează î�n războaie î�ntre birouri ș� i unde
zilele de naș� tere î�ncă sunt sărbătorite cu petrecere ș� i tort.
M-au inspirat atât de mulț�i oameni î�ncât mi-ar trebui
un capitol î�ntreg să enumăr toate numele. Mai jos am
menț�ionat câteva ș� i î�mi cer scuze din suflet persoanelor pe

care le-am omis.
Î�n ultimii 15-20 de ani ș� i î�n unele cazuri chiar î�nce-
pând cu 1966, aș� vrea să le mulț�umesc: regretatului Mike
Allara, lui Sam Bodman, Donald Burton, Bill Byrnes, regre-
tatului Warren Casey, lui Sandy Cushman, Leo Dworsky,
Dorsey Gardner, Joe Grause, Allan Gray, Barry Greenfield,
Dick Haberman, Bill Hayes, Bob Hill, regretatului Mr. John-
son II, lui Ned Johnson, Bruce Johnstone, Caleb Loring,
Malcolm MacNaught, Jack O’Brien, Patsy Ostrander, regre-
tatului Frank Parrish, lui Bill Pike, Dick Reilly, Dick Smith,
Cathy Stephenson, regretatului D. George Sullivan, lui John
Thies ș� i George Vanderheiden.
Am fost ajutat enorm ș� i de un grup de manageri finan-
ciari de la Fidelity, î�ntre care: regretatul Jeff Barmeyer, Gary
Burkhead, William Danoff, George Domolky, Bettina Doulton,
Bill Ebsworth, Rich Fentin, Karie Firestone, Bob Haber, Steve
Kaye, Alan Leifer, Brad Lewis, Steve Peterson, Ken Richardson,
Bob Stansky, Beth Terrana ș� i regretatul Ernest Wiggins.
Am fost ajutat ș� i de un grup nemaipomenit de agenț�i
de valori mobiliare care cumpără ș� i vând acț�iuni pentru
Fondul Magellan ș� i aș� vrea să le mulț�umesc î�n mod deose-
bit celor care au făcut tranziț�ia lină de la un mic fond la o
î�ntreprindere multimiliardară î�n dolari: Robert Burns, Car-
lene De Luca O’Brien ș� i Barry Lyden.
Î�n afara companiei Fidelity ș� i î�n ciuda a tot ceea ce am
spus despre punctele slabe ale profesioniș� tilor de pe Wall
Street, am fost ajutat de prieteni ș� i colegi din două grupuri:
analiș� ti ai industriei din comunitatea de brokeraj ș� i mana-
geri ai altor fonduri. Ș� i de această dată menț�ionez doar câ-
teva nume ș� i î�mi cer scuze faț�ă de cei ale căror nume î�mi
vor veni î�n minte mai târziu.
Lista analiștilor
John Adams, Adams, Harkness & Hill
Mike Armellino, Goldman, Sachs & Co.
Steve Berman
Allan Bortel
Jon Burke
Norm Caris, Gruntal & Co.
Tom Clephane, Morgan Stanley & Co.
Art Davis
Don DeScenza (decedat), Nomura Securities
David Eisenberg, Sanford Bernstein
Jerry Epperson
Joe Frazzano
Dick Fredericks
Jonathan Gelles
Jane Gilday, McKinley Allsopp
Maggie Gilliam
Tom Hanley
Herb Hardt, Monness, Crespi, Hardt & Co., Inc.
Brian Harra, Brean Murray, Foster Securities
Ira Hirsch, The Fourteen Research Corp.
Ed Hyman
Sam Isaly
Lee Isgur
Robert Johnson
Joe Jolson
Paul Keleher
John Kellenyi
Dan Lee
Bob Maloney, Wood Gundy Corp.
Peter Marcus
Jay Meltzer, Goldman Sachs & Co.
Tom Petrie
Larry Rader
Tom Richter, Robinson Humphrey
Bill Ritger, Dillon Reed & Co.
Elliot Schlang
Elliot Schneider, Gruntal & Co.
Rick Schneider
Don Sinsabaugh, Swergold, Chefitz & Sinsabaugh
Stein Soelberg, Baird, Patrick & Co.
Oakes Spalding
Stewart Spector
Joseph Stechler, Stechler & Co.
Jack Sullivan (decedat), Van Kasper & Co.
David Walsh
Skip Wells, Adams, Harkness & Hill
Lista managerilor de fonduri

James Roger Bacon, Putnam Management
George Boltres, Tiedman, Karlin, Boltres
Tom Cashman, Massachusetts Financial Services
Ken Cassidy, Cassidy Investments

Tony Cope
Richard Corneliuson
Gerald Curtis, Webster Management
Peter deRoetth, Account Management
Tom Duncan, Frontier Capital Management
Charles Flather, Middlegreen Associates
Richard Frucci, Putnam Management
Mario Gabelli, Gabelli & Company
Bob Gintel, Gintel & Company
Dick Goldstein, Richard Goldstein Investments
Jon Gruber, Gruber Capital Management
Paul Haagensen, Putnam Management
Bill Harris (pensionat), Massachusetts Financial Services
Ken Heebner, Capital Growth Management
Philip Hempleman, Ardsley Partners
Ed Huebner (decedat), Hellman, Jordan Management
Richard Jodka
H. Alden Johnson, Jr. (decedat), Massachusetts Financial Services
Donald Keller, Rollert & Sullivan
David Knight, Knight, Bain, Seath & Holbrook
Kathy Magrath, Valuequest
Terry Magrath, Valuequest
Ed Mathias, The Carlyle Group
Joe McNay, Essex Investment Management
Bill Miller, Legg Mason
Neal Miller, Fidelity
David Mills
Ernest Monrad, Northeast Investors
John Neff (pensionat), Wellington Management
Michael Price, MFP Investors, LLC
Jimmy Rogers
Binkley Shorts, Wellington Management
Rick Spillane, Eaton Vance (acum Fidelity)
Richard Strong, Strong Corneliuson
Eyk Van Otterloo, Grantham, Mayo, Van Otterloo
Ernst H. von Metzch, Wellington Management
Wally Wadman, Constitution Research & Management Inc.
Matt Weatherbie, M.A. Weatherbie & Co., Inc.
Î�i port o recunoș� tinț�ă deosebită unui om excepț�ional

care este prietenul familiei mele de mai bine de 40 de ani:
părintele John J. Collins, S.J., de la Boston College. Ca preș� e-
dinte al departamentului de finanț�e pe vremea când urmam
eu cursurile acestei ș� coli, m-a î�nvăț�at multe lucruri utile.
Ulterior, mi-a botezat toț�i cei trei copii ș� i a fost o sursă de
sprijin constant atât pentru mine, cât ș� i pentru alte sute de
studenț�i ș� i absolvenț�i ai B.C.
Nu aș� fi scris niciodată această carte fără munca asiduă
ș� i perseverenț�a lui Peggy Malaspina de la Malaspina Com-
munications. Î�i mulț�umesc, de asemenea, lui Jane Lajoie ș� i
scriitorului Derrick Niederman, care au petrecut luni î�ntregi
cercetând ș� i verificând date pentru această carte. Calde
mulț�umiri lui Cathy Davis ș� i Jack Cahill, reprezentanț�ilor
Fidelity Research Library, lui Robert Hill de la Fidelity
Technical Department, mai multor persoane din cadrul
Fidelity Equity Research Department ș� i altor manageri de

fonduri, Bettinei Doulton pentru ajutorul ei deosebit, celor
patru secretare ale mele care au contribuit cu ore î�ntregi
de muncă suplimentară până seara târziu: Paula Sullivan,
Evelyn Flynn, Natalie Trakas ș� i Karen Cuneo.
Î�i mulț�umesc î�n mod deosebit lui Bob Bender, redactor
coordonator al Editurii Simon & Schuster, ș� i lui Doe Coover
de la Agenț�ia Doe Coover, pentru tot ajutorul oferit î�n acest
proiect, de la î�nceput până la sfârș� it.
Nu î�n ultimul rând, trebuie să-i aduc cel mai mare oma-
giu lui John Rothchild pentru că a făcut posibilă această
carte. Atitudinea, talentul, flexibilitatea ș� i munca lui extra-
ordinară au fost de nepreț�uit pentru mine î�n ultimul an.
Editura ACT ş� i Politon
Str. Î�nclinată nr. 129, Sector 5, Bucureș� ti, C.P. 050202.

Tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.ACTsiPoliton.ro

Cu Un Pas Inaintea Wall Street Ebook

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cu Un Pas Inaintea Wall Street Ebook

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CU UN PAS ÎNAINTEA WALL STREET

One Up On Wall Street

Editura ACT și Politon

Traducător: Alexandra Țabără

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

Traducere din limba engleză de

Introducere la ediț�ia mileniului 9

Partea I PREGĂTIREA PENTRU A INVESTI

Partea a II-a ALEGEREA CÂȘTIGĂTORILOR

Epilog: Prins cu pantalonii pe tine 453

Această carte a fost scrisă pentru a î�ncuraja ș� i a oferi infor-

* Bull Market, în original; se caracterizează prin creșterea prețurilor

istoria recentă. Dar, apoi, războiul a fost câș� tigat, sistemul

Î�n ultima vreme, am de cel puț�in treizeci de ori mai mult

* În original, fifteenbaggers – acțiunile care înregistrează o creștere de

au fost nevoiț�i să-ș� i reamintească faptul că pieț�ele de tip

* Bear Market, în original; este caracterizată prin prețuri în scădere

Î�n 1997, de Ziua Recunoș� tinț�ei, am stat la un lichior de

.com ș� i ale î�naltei tehnologii, nu este un lucru neobiș� nuit ca

cum am formulat î�ntrebarea, probabil ț�i-ai dat seama că

Î�n ciuda satisfacț�iei instantanee care mă î�nconjoară, eu

niciun „c” î�n indispensabilul raport „p/c”. Neavând un raport

poț�i urmări decât o singură informaț�ie, atunci urmăreș� te

al acț�iunilor (să zicem 100 de dolari pe acț�iune). 100 de mi-

profitul EDS ar rămâne constant”. Datorită internetului, un

* Goana după aur sau Febra aurului (Gold Rush, în lb. engleză) a avut

adevărate ș� i preț�uri rezonabile ale acț�iunilor. Nu dau nume

Să revenim la Microsoft, o companie cu 100-bagger pe

* Joc de cuvinte: apple înseamnă „măr”. (n. trad.)

Cisco este un alt jucător extraordinar. Preț�ul acț�iunilor

interesul ș� i să o pui pe lista pentru documentare, dar nu

Nu s-a î�ntâmplat nimic care să-mi zdruncine convin-

orice motor de căutare. Alertele cu noutăț�i privind compa-

acț�iuni la instituț�ii financiare pe care le-am cumpărat la pre-

* IRS – Internal Revenue Services; este Serviciul Federal de Adminis-

câț�iva mari î�nvingători, iar plusurile generate de ei vor com-

pentru acț�ionari decât anticipasem eu. Î�n ciuda ș� anselor

Răscumpărarea acț�iunilor provoacă o altă schimbare

randamentul este de 5%.) Totodată, companiile nu î�ș�i mai

privaț�i care speculează preț�ul acț�iunilor prin cumpărarea

Datorită brokerilor privaț�i, care cumpără ș� i vând î�n

interesează mai mult câte acț�iuni au urcat, nu câte au cobo-

î�n râs activitatea biotehnologică tipică: 100 de milioane de

* În Statele Unite, prin Nifty Fifty se înțelege desemnarea informală a

respins teoria conform căreia marile companii sunt imune

O piaț�ă î�ndelungată de tip bull mai calcă ș� i ea î�n gropi

De ce relatez toate lucrurile astea? Ar fi minunat dacă

„Acț� iunile sunt excesiv de scumpe” este lamentaț� ia

către posturi mai incitante ș� i mai productive î�n companii

Multe dintre î�ntreprinderile din domeniul î�naltei tehnologii

− Peter Lynch și John Rothchild

(1) DELL Dell Computer Producător de calculatoare 8,9 milioane dolari

* Această listă nu cuprinde companiile care au fost achiziționate de alte companii.

În zilele noastre, nu poți discuta despre bursa de valori

• Pe 16 octombrie, î�ntr-o vineri, eu ș� i soț�ia mea,

• Ne-am dus la Castelul Blarney, unde legendara

* Piatra a fost amplasată într-unul dintre turnurile castelului în anul

• Î�n seara aceea am luat cina cu niș� te prieteni, Eliza-

Datorită diferenț�ei de fus orar, am î�ncheiat partida cu

ÎNVĂȚĂTURILE LUNII OCTOMBRIE

* Gross National Income – produsul național brut (PNB) este o estima-

Chiar dacă data de 19 octombrie ț�i-a provocat emoț�ii