Clasa a XI-a C, Colegiul Național de Informatică Matei Basarab

Dumitrașcu Elena-Denisa

CUTREMURE
Cutremurul din Chile
Marele Cutremur din Chile, produs pe 22 mai 1960, a fost cel mai puternic
seism înregistrat vreodată, cu o magnitudine de 9,5 grade pe scara Richter şi o
durată de 10 minute. Chile este una dintre cele mai vulnerabile țări din America de
Sud, deoarece teritoriul său este situat pe o placă tectonică, numită Nasca, care este
supusă mișcărilor până când subducția (intrarea unei plăci sub o altă placă)
Oceanului Pacific va înceta. Din această cauză, Chile este o regiune cu mulți
vulcani.
Epicentrul seismului a fost lângă Lumaco, la aproximativ 570 de kilometri
de capitala Chiliană.
Pe lângă distrugerile provocate de cutremurul propriu-zis, pagube imense au
fost înregistrate din cauza valurilor tsunami cauzate de seism, care au afectat Chile,
Hawaii, Japonia, Philipine, Noua Zeelandă şi sudul Australiei. Valurile tsunami au
avut o înălţime de până la 25 de metri în promximitatea epicentrului şi de peste 10
metri la 10.000 de kilometri depărtare.
Bilanţul exact al victimielor este necunoscut, însă estimările sunt cuprinse
între 3.000 şi 6.000 de morţi. De asemenea, pagubele materiale se ridică la
aproximativ 800 de milioane de dolari.

1
Clasa a XI-a C, Colegiul Național de Informatică Matei Basarab
Dumitrașcu Elena-Denisa

Cutremurul din Provincia Shaanxi

Epicentrul se află în valea râului Wei, lângă orașele Huaxian, Weinan și
Huayin . În Huaxian, toate clădirile și casele sunt distruse, ucigând mai mult de
jumătate din populația orașului - zeci de mii de oameni. Situația este similară în
celelalte două orașe. În unele zone, 60% din populație a pierit. În unele locuri, în
pământ s-au deschis crăpături de peste douăzeci de metri. Alunecările de teren și-
au revendicat victimele, provocând distrugeri și moarte la mai puțin de 500 km de
epicentru.
Mai precis, a fost afectată o suprafață de 840 km lățime care acoperă cele
mai populate zece provincii ale vremii. Cutremurul a avut loc pe platoul Huangtu,
o zonă de sedimente de loess, foarte fertilă, dar geologic foarte instabilă și foarte
sensibilă la eroziune și alunecări de teren. Tipul tradițional de casă, yaodong, este o
locuință peșteră săpată în deal sau în pământ. Aceste case au fost distruse,
îngropându-și ocupanții. Supraviețuitorii au fost nevoiți să se confrunte cu incendii
provocate de braziere, lămpi și sobe. În urma cutremurului, toate formele de
autoritate dispărând, au fost adăugate victimele jafurilor și ale banditismului. A
durat decenii până când regiunea s-a recuperat după dezastru.
Cutremurul este raportat în analele chinezești: „Savantul Qin Keda, care a
supraviețuit cutremurului, a raportat câteva detalii și a tras concluzia că oamenii nu
ar fi trebuit să iasă imediat, că ar fi meritat mai bine să se ghemuiască la nivelul
solului și să aștepte: cuibul se prăbușește, câteva ouă pot fi păstrate intacte ” .
Acest lucru pare să indice că mulți oameni au murit în timp ce fugeau, în timp ce
alții au supraviețuit rămânând acasă.
Scuturarea a redus dimensiunea pagodei mici de gâscă sălbatică de la 45 la 43,4
metri.
Estimările moderne dau acestui cutremur o magnitudine aproximativă de 8
pe scara Richter (sau XI pe scara Mercalli ). Este cel mai mortal cutremur din
istoria omenirii și unul dintre cele mai mari dezastre naturale de până acum.

2
Clasa a XI-a C, Colegiul Național de Informatică Matei Basarab
Dumitrașcu Elena-Denisa

VULCANI
Vulcanul Tambora
Pe 10 aprilie 1815, pe insula indoneziană Sumbawa a avut loc o erupție
vulcanică devastatoare. Vulcanul Tambora, care părea inactiv de secole, a erupt
violent și a făcut zeci de mii de victime.
Însă consecințele dezastrului nu s-au limitat doar la Indonezia și nici măcar
la Asia de Sud-Est, ci au afectat întreaga lume.
Din cauza norului de cenușă care a ajuns până în stratosferă, razele Soarelui
nu au mai putut ajunge pe Pământ, iar temperaturile au scăzut drastic în întreaga
lume. De aceea, anul următor, 1816, a rămas în istorie drept „anul fără vară”.
Vulcanul a dat semne de activitate încă din data de 5 aprilie 1815, când a avut loc o
erupție de intensitate mică. Pe parcursul următoarelor cinci zile, activitatea
vulcanului s-a intensificat. În atmosferă au fost eliberate cantități mari de
funingine.
În seara zilei de 10 aprilie a avut loc o explozie puternică, ce s-a auzit la
aproape 2.000 de kilometri distanță, pe insula Sumatra. Pământul s-a cutremurat,
iar blocuri masive de piatră au fost aruncate în aer.
Din munte au țâșnit flăcări puternice. Cantități imense de cenușă, gaz, praf și
fum s-au înălțat la câțiva kilometri, ajungând în straturile superioare ale atmosferei.
Râuri de lavă incandescentă au început să curgă pe versanți cu o viteză estimată la
160 de kilometri pe oră. Au distrus totul în cale, iar apoi s-au stins în mare, făcând
apa să clocotească.
Navele din porturi au rămas blocate între bucățile de piatră ponce (cu
diametrul de până la 20 de centimetri) care au căzut din cer. Mai multe valuri
tsunami au lovit petecele de pământ din Marea Java.
Ploile de cenușă vulcanică au ajuns până la 1.000 de kilometri depărtare, pe
insula Borneo. Tambora a continuat să „scuipe” cenușă și lavă timp de săptămâni
întregi. Casele din apropiere au fost făcute una cu pământul. Sursele de apă
potabilă au fost contaminate, iar culturile agricole au fost compromise.
Potrivit estimărilor, 10.000 de oameni au fost uciși pe loc. Cei care au
supraviețuit au dezvoltat infecții pulmonare din cauza sulfului din atmosferă.
Alte câteva mii de oameni au murit de foame sau atinși de boli, iar numărul
victimelor de pe Sumbawa și de pe insulele învecinate este estimat la 60.000-
90.000.
Înainte să erupă, vulcanul Tambora avea 4.267 de metri. Din cauza exploziei
puternice, muntele aproape s-a înjumătățit, ajungând la doar 2.800 de metri.

3
Clasa a XI-a C, Colegiul Național de Informatică Matei Basarab
Dumitrașcu Elena-Denisa

Stamford Raffles, guvernatorul insulei Java (care a fost preluată de britanici

în timpul războaielor napoleoniene) a trimis un locotenent pe insula Sumbawa să
raporteze ce s-a întâmplat.
Locotenentul a relatat că pe insulă se aflau o mulțime de cadavre, satele erau
aproape complet părăsite și majoritatea clădirilor se prăbușiseră.
Câțiva supraviețuitori încercau cu disperare să găsească mâncare. Apoi, a izbucnit
o epidemie de dizenterie, despre care se crede că a fost cauzată de cenușa care
contaminase apa potabilă.
Însă consecințele dramatice al erupției vulcanului Tambora nu s-au limitat
doar la Asia de Sud-Est. Erupția a propulsat în stratosferă aproximativ 120 de
milioane de tone de sulf și cenușă, care au cauzat modificarea climei în întreaga
lume.

4
Clasa a XI-a C, Colegiul Național de Informatică Matei Basarab
Dumitrașcu Elena-Denisa

BIBLIOGRAFIE:
 https://www.zf.ro/business-international/cel-mai-devastator-cutremur-
produs-vreodata-9-5-grade-pe-scara-richter-si-o-durata-de-10-minute-
13623132
 https://ro.scribd.com/doc/309336781/Cutremurul-Din-Chile-1960
 https://incredibilia.ro/eruptia-vulcanului-tambora-anul-fara-vara/
 https://ro.frwiki.wiki/wiki/S
%C3%A9isme_du_23_janvier_1556_au_Shaanxi