Ministerul Educației și Cercetării Republica Moldova

Universitatea Tehnica a Moldovei

Facultatea Electronică si Telecomunicații
Departamentul TSE

DARE DE SEAMĂ
LUCREAREA DE LABORATOR Nr.2
Disciplina: Tehnici și sisteme de transmisiuni multiplexe
TEMA: Ierarhia digitală sincronă SDH

A efectuat
studentul gr.TST-201 Semnătura Cenușă Andrei

A verificat Semnătura Grițco Roman

Chișinău 2023
Scopul lucrării: Studierea ierarhiei digitale sincronă SDH

Ierarhia digitală sincronă (SDH) reprezintă o ierarhie digitală universală, utilizată de

operatorii de telecomunicaţii. În afară de standardizarea multilaterală şi unificare, sistemele
SDH oferă mari posibilităţi pentru configuraţie, monitoring şi o exploatare calitativă a
reţelelor contemporane. La avantajele reţelei SDH se poate de atribuit:

- proces de multiplexare simplu

- generator de tact unic pentru întreaga reţea
- acces direct la diferite canale
- viteză de transmisiune înaltă pentru anexele de bandă largă
- viteză de transmisiune înaltă a informaţiei de serviciu (monitoringul şi dirijarea cu
reţeaua) .
- eficacitate înaltă a sistemelor de dirijare cu reţeaua
- integrarea vitezelor ierarhiei precedente PDH în SDH

Principii și caracteristici SDH

Rețelele SDH au devenit larg răspândite datorită multor avantaje evidente, dintre care
principalul este continuitatea și suportul pentru standardele PDH

Fig. 1 Principii și caracteristici SDH

Caracteristici:

 Acceptă doar triburile SDH și PDH ca semnale de intrare ale canalelor de acces;
  Сurgerea se numește trib, a cărui viteză de transmisie este inclusă în seria standard de
viteze a oricărei ierarhii

Fig. 2 Principii și caracteristici SDH

Fig. 3 Comparația semnalelor plesiocrone – sincrone

Fluxuri de date la aceleași viteze, dar din surse diferite care nu sunt sincronizate între
ele, acestea vor diferi ușor, mai mult sau mai puțin de viteza nominală de transmisie. Astfel de
fluxuri sunt aproape sincrone, adică plesiocrone.
 Fluxurile de date cu aceeași viteză, dar din surse diferite, controlate de un singur
dispozitiv de sincronizare, vor fi coordonate în mod constant între ele. Astfel de fluxuri se
numesc sincrone.

a) Rețea plesiocronă b) Rețea sincronă

Fig. 4 Principii și caracteristici SDH

ITU-T a determinat cel mai mic Nivelul fluxului SDH -

Modulul de transport sincron de primul nivel (STM-1)
Viteza de transfer STM-1 155,52 Mb/sec.
Fluxurile de nivel superior sunt obținute prin multiplexarea fluxurilor de nivel inferior. STM-
4, STM-16 se obțin prin compactarea a 4 și, 16 fluxuri STM-1.
 Fig. 5 Principii și caracteristici SDH

STM-1 reprezintă o matrice bidimensională de 9 linii de 270 de octeți

9*270 de octeți = 2430 octeți

1 octet = 8 biți

Conform teoriei Nyquist, viteza cu care ciclurile sunt repetate este de două ori frecvența
ciclului (4 KHz) – 8 KHz

9*270*8*8000 = 155.52 Mbit/s

Fig. 6 STM-1 este compus din trei părți: SOH, PTR, informația utilă, SOH
 Fig. 7 Principii și caracteristici SDH

- Antetul secțiunii SOH

- Index PTR: adresa de pornire a informațiilor despre trib

TEST
Rezultatul testului
Concluzii

În concluzie, studiul despre ierarhia digitală sincronă (SDH) dezvăluie importanța

acestei tehnologii în dezvoltarea și gestionarea rețelelor de comunicații digitale. SDH
reprezintă un standard fundamental în domeniul telecomunicațiilor, oferind o metodă eficientă
și fiabilă pentru multiplexarea, transmisia și gestionarea semnalelor digitale într-un mod
sincronizat. Unul dintre principalele avantaje ale SDH constă în capacitatea sa de a asigura
interoperabilitatea între diferite echipamente și rețele de comunicații, indiferent de furnizorul
sau tehnologia folosită. Acest lucru facilitează dezvoltarea și integrarea rețelelor la nivel
global, creând o infrastructură de comunicații coezivă și puternic interconectată.