Tehnologia de comunicație KNX în sisteme distribuite de control

Ing Cristian SPIRLEANU

1. Introducere

1.2. Sisteme distribuite integrate

Prin definitie, un sistem distribuit integrat contine mai multe noduri (subsisteme) pentru care
sunt definite legaturi de comunicatie și intre care exista un schimb de informatie. In sens abstract,
un nod contine cel putin un dispozitiv proiectat pentru achizitia, procesarea și vizualizarea datelor,
si - cel mai important, un echipament de comunicatie care permite conectarea nodului de la distanta
cu alte noduri apartinand intregului sistem distribuit. Fiecare subsistem (nod) obligă echipamentul
conectat la un canal de transmisie/recepție să comunice cu celelalte echipamente de la distanta
cuprinse in mediul sistemului distribuit.
Tehnologiile de comunicatie utilizate in cadrul sistemelor distribuite sunt analizate si
estimate cu ajutorul unor factori, a caror importanta si relevanta este bazata pe coeficienti. Pentru a
crea un model analitic, fiecare factor va corespunde unui set de coeficienti.
Un sistem distribuit este definit de asemenea prin topologia sistemului, cerințele generale si
functionalitatea acestuia, de cerintele utilizatorului catre sistem si parametri relativi ai acestuia (de
exemplu costul echipamentului sau costurile serviciilor de comunicatie).

Tehnologia de comunicație KNX - este concepută și utilizată în aplicațiile de control pentru

locuințe și clădiri, cu o varietate care pornește de la controlul luminilor și al rulourilor, până la
diferite sisteme de securitate, încălzire, ventilație, aer condiționat, monitorizare, alarmare, controlul
apei, gestiunea și măsurarea energiei, aplicații audio și multe altele. Această tehnologie se bazează
pe mai mult de 20 de ani de experiență pe piață a predecesorilor acesteia, respectiv tehnologiile
EIB, EHS și BatiBUS.

1.2 Tehnologii de comunicație existente pentru sisteme distribuite integrate

Fiecare dintre tehnologii are un set de studii de caz. Măsurătorile acestor sudii furnizează
valori pentru coeficienții fiecarui factor analizat - aferent unei tehnologii de comunicație. Este
prezentată o listă a acestor tehnologii, grupate în funcție de mediul de transmisie utilizat pentru
comunicație și de tipul de conexiune realizat în rețea.

Rețele RS-422 Foundation

RS-232 CAN DeviceNet Modbus Profibus 1-Wire KNX
cu fir RS-485 Fieldbus

WLAN Bluetooth GSM GSM/ GPRS Modemuri radio

Rețele Point-to-Point Point-to-Multipoint GSM DATA GPRS Transparent

radio Point-to-Multipoint Hub-to-Hub GSM DATAHSCSD GPRS (corporate) Peer-to-peer
Peer-to-Peer GSM SMS GPRS SMS Multi-repeater

Standardele RS-232, RS-422 si RS-485

Aceste standarde sunt pentru comunicatii seriale si definesc modul de cablare, nivelurile de
semnale , rata de transmisie a datelor si verificarea parității.
RS232 – permite conectarea a numai 2 dispozitive (un coordonator si un subordonat) si este
limitat la o distanta de maxim 15 metri, fiind mult mai sensibil la erori generate de „zgomot”
electric decat alte standarde.
RS422 – poate adresa până la 10 subordonați (slave) folosind comunicatia pe 4 fire
(bidirecțională) pe o distanta maxima de 1200 metri

1 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

 RS485 – poate adresa maxim 32 subordonați folosind fie 2 fie 4 fire pe o distanta maxima
de 1200 metri. Uzual se folosesc numai 2 fire, deoarece protocolul Modbus precizează că numai un
singur dispozitiv cu interfata Modbus poate transmite la un moment dat.
Trebuie făcută o distincție între standardul electric de comunicatie (de ex. RS485) și
protocolul de comunicatie (de ex. Modbus). Protocoalele definesc modul de organizare a datelor, in
timp ce standardele electrice definesc cum se realizeaza transmisia fizica a datelor. Standardele
RS232 / RS422 / RS485 sunt utilizate pentru numeroase protocoale pentru sisteme de comunicație
cu fire.

Factori de analiză pentru studiile de caz

Siguranța în exploatare - este un factor compus care specifică stabilitatea legaturilor de
comunicație, garanția furnizării datelor, posibilitățile de corecție a erorilor, etc. - ale unui sistem
care implementeaza tehnologia de comunicație supusă analizei.
Disponibilitatea – este un factor care specifică câteva caracteristici foarte importante ale
sistemului, intre care toleranta la defect, performanța, siguranța și securitatea legăturilor de
comunicație.
Adaptabilitatea - este un factor care specifică posibilitatea de a modifica sau schimba (sau
de a îmbunătăți) configurația reței sistemului distribuit în concordanță cu noile cerințe ale
sistemului.
Scalabilitatea - reprezintă un factor care precizează posibilitatea de a extinde numărul de
subsisteme din cadrul sistemului distribuit, fără a aduce modificări semnificative în structura
acestuia.
Complexitatea – este un factor care specifică întreaga complexitate a sistemului care
implementează tehnologia de comunicație supusă analizei, respectiv : cât de dificilă este
implementarea fiecărui nivel al tehnologiei, inclusiv componentele de comunicație software.
Costul – este un factor care precizează costul implementării sistemului prin utilizarea
tehnologiei de comunicație selectată, și constă în două componente principale: costurile de instalare
(hardware și software) și costurile de funcționare (pe mesaj, pe megabyte, pe minut) daca sunt
aplicabile.
Domeniul – arată cât de departe poate fi dispersat spațial un sistem distribuit, dacă se
folosește o anumită tehnologie de comunicație.

Sisteme distribuite pentru controlul proceselor industriale

Scopul principal al automatizării unui proces industrial il reprezintă monitorizarea
centralizată și controlul centralizat pentru subsisteme independente de control din fiecare locație
distantă. Din aceasta cauză numarul subsistemelor de la distanță poate crește, fiind necesară o
infrastructură și un software de comunicatie. Al doilea scop al automatizarii unui proces industrial il
constituie reducerea costurilor de intretinere a sistemului industrial - aici este inclusă cerința de a
cunoaste starea sistemului, de actualizare firmware si de realizare a unor modificări în secvența de
acționare implementată de fiecare subsistem.
În sistemele integrate de comunicație sunt numeroase atribute critice mai mult sau mai puțin
independente, implementate pentru un sistem distribuit integrat. Vorbind despre automatizarea unui
proces industrial, aceste atribute devin și mai critice în raport cu cerintele de comunicatie pentru
locuinte sau spații de birouri. Timpul de indisponibilitate al unui sistem industrial pentru productie
va genera pierderi financiare foarte mari, iar în anumite procese – de exemplu cele care implică
prelucrarea unor materiale/substanțe avand vascozitate redusă (petrol sau fractiuni pretroliere), atat
temperatura de incalzire a subproduselor cat si transportul pana la linia de procesare trebuie
mentinute constante.

2 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

Analiza parametrilor critici pentru sisteme distribuit integrat și subsistemele de comunicatie
aferente pentru automatizarea unui proces industrial
Integritate ridicată – este cerința majorității sistemelor distribuite. Incercarile din prezent de
proiectare a unor sisteme fiabile necesita cunoasterea tuturor subsistemelor unui sistem – cunostinte
care nu pot fi asigurate in medii cu schimbari rapide in care va fi integrat si sistemul distribuit.
Mecanismele de evolutie aplicabile pentru retele standard de dispozitive pentru procesarea datelor
pot deveni inaplicabile in contextul sistemelor distribuite integrate, unde subsistemele pot fi oprite
pentru a conserva energia, pot avea o putere de calcul sau o lărgime de banda limitata. Acestea si
alte intrebari legate de fiabilitate trebuie studiate cu o atentie speciala dacă sistemele distribuite
trebuie să prezinte siguranță în exploatare.
Siguranța în exploatare - anumite sisteme distribuite pot funcționa nesupravegheat si sunt
folosite pentru controlul unor dispozitive sau sisteme de risc, ale caror erori in functionare pot
genera pierderi omenesti sau pierderi financiare. Accidentele generate de software tind sa fie in
crestere in raport cu cresterea gradului de utilizare a software-ului de control pentru sistemele cu
potential de risc. Concluzia este necesitatea ca noile tehnologii de proiectare a sistemelor integrate
si a nucleelor software (frameworks) să satisfacă și să îmbunătățească cerințele de siguranța a
sistemelor distribuite. Siguranța se referă la abilitatea unui sistem de a opera o perioada de timp
rezonabila (prin constrangeri legate de durata de viata și durata de timp pana la defectare) fara a
genera un accident sau o pierdere inacceptabilă. Numeroase sisteme distribuite integrate nu prezinta
probleme importante de siguranta chiar si daca se defecteaza, cu toate ca aceste situatii vor aduce
prejudicii si inconveniente pentru utilizatori.

2 Tehnologia KNX

Topologia retelei KNX

1. Introducere
Topologia = descrierea grafica a structurii si a ierarhiei unei retele, cu dispozitivele si caile de
comunicare din retea.
Topologia logica descrie configurarea si instalarea din punct de vedere al fluxului de comunicatie.
Topologia fizica furnizeaza, intr-o interpretare foarte simplificata, descrierea caracteristicilor fizice
ale mediului de comunicatie si locatia fizica a dispozitivelor KNX

2. Topologia logica, independenta de mediul de comunicatie

Este structurata în Linia superioara, Linia principala si Linii. Aceasta structura se reflecta in
adresarea individuala a dispozitivelor KNX.
Este definita o singura linie superioara.
Linia superioară (LP0)

CLs CLs CLs = Cuplor Linia Superioara

LP1 LP2 LPn

Linii principale
1...15

Liniile principale sunt ierarhic subordonate liniei superioare, pot fi definite maxim 15 linii
principale intr-o instalatie, linia superioara are indexul 0 liniile principale se pot conecta la linia
superioara printr-un dispozitiv opțional de cuplare. Pentru o linie principală se poate defini maxim 1
cuplor, se considera că acesta apartine liniei principale cuplorul este identificat prin numar
dispozitiv=0 si prin numarul liniei=0.
Liniiile sunt subordonate ierarhic la linia principală, si pot fi definite maxim 15 linii, liniile sunt

3 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

cuplate la linia principală printr-un cuplor de linie (se poate defini maxim 1 cuplor ). Cuplorul de
linie este identificat prin numar dispozitiv=0.
Linia principala

CL CL CL = Cuplor Linie

L1 L2 Ln
Linii 1...15

Exemple de notatie : < 3.8 > poate fi notatia pentru linia 8 conectata la linia principala 3

O arie cuprinde toata linia principală si liniile subordonate ale acesteia cu toate dispozitivele
conectate. O instalatie KNX poate numara pana la 15 arii, aria fiind identificată prin numarul liniei
principale pe care o conține. Linia superioara cu dispozitivele aferente acesteia nu este considerata
ca fiind o arie.
O subrețea este orice orice parte a acestei topologii cu acelasi numar al liniei principale si acelasi
numar de linie. Linia superioara, orice linie principala si orice linie sunt considerate subrețele.

Dispozitivele finale KNX (End Device) pot fi conectate oriunde in aceasta topologie, fiind adresate
pana la 255 de dispozitive E.D. in orice subretea. Dispozitivele E.D. KNX pot fi numerotate de la 1
la 255. Nu este permisa alocarea numarului 0 pentru E.D.

ED ED ED ED Linia superioară (LP0)

CLs CLs CLs = Cuplor Linia Superioara

LP1 ED LP2 LPn

ED Linii principale
ED
1...15

ED

ED ED ED ED Linia Principala 1

CL CL CL = Cuplor Linie

L1 L2 ED Ln
ED Linii 1...15
ED

ED

2.1 Structura ierarhica

Topologia logica defineste o organizare ierarhica a retelei KNX: mesajele pot trece de la o
subretea la o alta numai daca urmeaza o cale definita in topologia logica.

2.2 Adresarea individuală

Fiecare element KNX (linie superioară, cuplor, cuplor de linie, dispozitiv final KNX) trebuie
sa aibă o adresă individuală. Această adresă este unică in retea, fiind compusă astfel:
BIȚI: 15 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0
LP LP LP LP L L L L DDDDDDDD

4 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

 Bitii 15..12 (4 biti), pentru a defini numarul liniei principale LP
Bitii 11..8 (4 biti), pentru a defini numarul liniei
Bitii 7..0 (1 octet), pentru a defini numarul dispozitivului final

Exemple : <3.8.11> , defineste adresa individuală pentru un dispozitiv final KNX

<3.8.0>, defineste adresa individuala a cuplorului de linie care conecteaza linia 3.8 la
linia principală 3,
<9.0.0>, adresa individuala a cuplorului de linie superioara

3. Mediul de transmisie in Topologia Logica

O subretea reprezinta cea mai mica parte a topologiei logice care trebuie implementata cu un
singur tip de nivel fizic. Nu este permisa impartirea unei subretele in tipuri diferite de niveluri
fizice.
Un domeniu este acea parte a topologiei logice peste care sunt transmise semnalele de date
ale unui tip de nivel fizic, cu posibilitatea retransmisiei cu caracteristici identic, fără a schimba
conținutul mesajului si respectand topologia logica. Cel mai mic domeniu posibil este o subretea.
Un domeniu mai larg poate cuprinde una sau mai multe subretele unite.
Mediile inchise, sunt acele tipuri de niveluri fizice in care semnalele mesajelor se transmit
de-a lungul mediului într-un mod care poate fi controlat. (de exemplu: perechea de fire torsadate).
Mediile deschise, sunt acele tipuri de niveluri fizice in care semnalele mesajelor nu urmeaza
o cale predefinita (de exemplu: linia de putere, radiofrecvența).
In mediile deschise poate deveni imposibilă separarea fizica în subrețele sau domenii. Pentru
a permite separarea subretelelor si a subdomeniilor, astfel fiind asigurată respectarea topologiei
logice, nivelurile de legatură ale mediilor deschise limitează comunicația prin utilizarea unei adrese
de domeniu. Adresa de domeniu realizează delimitarea între domenii intr-o retea KNX și alte retele
KNX diferite. Adresa de domeniu este reprezentata printr-un numar pe 16 biti, iar fiecare domeniu
are o adresa proprie unică de domeniu în cadrul unei instalări.

3.1 Rutarea mesajelor

Pentru a permite comunicația orientată pe conexiune intre 2 dispozitive KNX dintr-o
instalație, posibil conectate la medii diferite cu niciunul sau mai multe medii diferite, adresa
individuală trebuie să fie unică in cadrul tuturor mediilor utilizate pentru comunicație.
Dacă vecinătățile subretelelor sunt conectate intre ele prin intermediul unui cuplor, acesta
este obligatoriu un cuplor de mediu daca sunt conectate medii diferite de comunicatie, avand rolul
de a filtra mesajele in cele ambele directii de transmisie, iar aceasta rutare este o functionalitate a
nivelului de retea implementata in cuplor. Filtrarea este bazată pe câmpul de adresă care indică
destinatia mesajului iar suplimentar pentru medii deschise este necesar si campul adresei de
domeniu. Sunt posibile următoarele situatii:
a) Adresa destinatiei coincide cu adresa grupului: rutarea in acest caz este bazata pe o tabela de
rutare care contine informatii despre grupul la care trebuie sa ajunga mesajele
b) Adresa destinatiei coincide cu adresa individuală : rutarea se bazează pe o comparație intre
adresa cuplorului si adresa destinatiei
c) Adresa destinatie = Difuzare,
- în medii inchise : mesajele sunt de fiecare dată trecute în ambele direcții
- în medii deschise : mesajele sunt restricționate (trecute sau nu) functie de adresa domeniului :
c1) adresa domeniu ≠ 0x0000, cuplorul nu va permite trecerea mesajului spre celalalt mediu
c2) adresa domeniu = 0x0000, cuplorul va trece mesajul către celălalt mediu

5 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

Arhitectura KNX
În rețeaua KNX toate dispozitivele sunt concepute pentru a forma aplicații distribuite,
Pentru modul de lucru S (System) suportul principal il constituie parametrizarea si asignarea
centralizată (cu ajutorul aplicației software ETS bazată pe platforma PC) a dispozitivelor din rețea.
Aplicatia software ETS (Engineering Tool Software) permite conectarea unei serii de dispozitive
individuale intr-o instalatie functională si integreaza diferite medii KNX si diferite moduri de
configurare a dispozitivelor. Pe langa modul de lucru S se defineste modul E (Easy) in care profilul
dispozitivelor poate fi configurat prin aplicarea principiului asignarii structurate, prin operatii
simple care nu necesită utilizarea unui instrument software bazat pe PC.
Contrar principiului „o dimensiune care să satisfacă toate cerințele” sistemul KNX este
independent de oricare platforma specifică sau arhitectură de microprocesor. Funcție de profilul ales
de producător, poate fi selectat orice cip industrial sau poate fi aleasa o solutie OEM pentru KNX
cum ar fi BCU (Bus Coupling Unit), BIM etc. Anumite tipuri de dispozitive KNX au un profil ce
necesita resurse reduse (de exemplu memorie de program sub 5kB) care poate fi implementat cu
procesoare pe 8 biti, iar in alte cazuri se folosesc procesoare pe 16 sau 32 biti, sau chiar unitati PC.

Elemente ale arhitecturii KNX:

Configurare standard / Modul S (System) Modul E (Easy)
Instrumente
Configuratie Utilitar PC Controller Buton Tag logic extins
Interacțiune Operare comună (Run Time)
Nucleu comun Comunicatie
Profil 1 Profil 2
Adresare standard
Cuplor media Fire torsadate Linie de putere Radio frecventa Ethernet

Caracteristici specifice KNX

– Interactiune si modele de aplicație (distribuita) pentru diferite sarcini pentru automatizarea
locuintei sau cladirilor
– Scheme pentru configuratie si management, pentru gestiunea adecvata a tuturor resurselor
din retea si pentru a permite legături logice sau asignarea unor componente ale unei aplicatii
distribuite care ruleaza in noduri diferite. KNX structureaza toate aceste aspecte intr-un set
cuprinzator de Moduri de Configuratie
– Un sistem de comunicatie cu un set de medii de transmisie a datelor, un protocol al
mesajelor si modele corespondente pentru stiva de comunicatie a fiecarui nod. Sistemul
trebuie trebuie sa asigure toate cerintele retelei de comunicatie pentru configuratia si
managementul instalatiei, cat si pentru gazduirea aplicatiilor distribuite pe acesta ( aceste
cerinte se realizează la nivelul nucleului comun KNX).
– Modele concrete de dispozitive, rezumate in profiluri pentru fiecare realizare efectivă și
combinatie a elementelor de mai sus atunci cand sunt dezvoltate produse sau dispozitive,
care vor fi montate si conectate în instalația KNX.

Aplicatii KNX, Interactiune si Asignare

In centrul conceptelor pentru o aplicație KNX se află ideea punctelor de date utilizate în
reprezentarea variabilelor de proces și control din sistem. Datele pot fi de tip intrari, iesiri,
parametri, date diagnoza, etc. Obiectele grup si proprietățile obiectului interfață sunt forme
standardizate de păstrare pentru aceste tipuri de date.

6 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

 Protocolul și sistemul de comunicatie se așteaptă să ofere un set redus de instructiuni pentru
citirea si scrierea valorii tipurilor de date. Orice semantica suplimentară este mapată la formatul de
date și la asignări, făcând astfel KNX să fie în primul rand „condus prin date”.
Pentru a asigura interactiunea intre dispozitive, punctele de date trebuie să implementeze
tipurile standardizate ale punctelor de date, acestea fiind grupate în blocuri funcționale. Aceste
blocuri functionale sunt întâlnite în campurile aplicatiilor, dar unele dintre ele sunt de uz general și
denumesc funcții de interes comun (ca de exemplu dată/ timp). Punctele de date pot fi accesate prin
mecanisme unicast sau multicast, care dau la o parte aspectele de comunicatie si de aplicatie si
permit o integrare facila atunci cand sunt alternative de implementare.
Pentru aplicatiile de conexiune logică (puncte de date) de-a lungul retelei, KNX are trei
scheme de asignare: una liberă, una structurată, si una pentru asignare cu tag-uri; aceste scheme pot
fi combinate prin diferite mecanisme de adresare descrise in continuare.

Scheme pentru configurația de bază KNX

Vorbind în mare, există două niveluri pentru care o instalație trebuie configurată. Inainte de
toate, există nivelul topologiei de retea si nodurile individuale ale dispozitivelor. Intr-un fel acest
prim nivel este o preconditie sau o faza de legatura, inainte de configurarea aplicatiilor distribuite,
de exemplu asignarea sau setarea parametrilor.
Configuratia poate fi realizata printr-o combinatie de operatii locale asupra dispozitivelor
(apasarea unui buton, setarea unui cod sau prin folosirea unui instrument conectat local) si prin
comunicatia de gestiune a retelei prin intermediul magistralei (punct la punct pentru cat de multe
scheme de tip master-slave au fost definite).
Dupa cele descrise anterior, un mod de configuratie KNX :
– alege o anumită schema de configuratie si de asignare
– o mapează pentru o alegere particulară a schemei de adresare
– finalizeaza toate acestea cu alegerea procedurilor de management si potrivirea cu resursele
de realizare
Anumite moduri necesita mai mult management activ prin magistrala de comunicatie, in
timp ce altele sunt orientate in principal pentru configuratie locală.

Gestiunea rețelei și a resurselor KNX

Pentru a satisface toate cerintele de configurare si de pastrare a unitatii în diversitatea
sistemului, KNX este echipat cu instrument puternic pentru gestiunea retelei : setarea initiala,
integrarea instalatiilor cu mai multe moduri,intretinere si diagnoza ulterioara, extensie si
reconfigurare ulterioara a sistemului.
Gestiunea retelei KNX specifică un set de mecanisme de descoperire, setare si aducerea
datelor de configuratie prin intermediul rețelei. Sunt propuse proceduri ( secvențe ale mesajelor)
pentru a accesa valorile pentru diferite resurse de retea ce se gasesc in dispozitive, precum si
identificatoare si formate pentru aceste resurse – toate acestea cu scopul de a activa o interactiune
adecvată pentru toate dispozitivele retelei KNX. Aceste resurse pot fi adresele, parametrii de
comunicație, sau seturi complexe de date precum tabelele de asignare sau chiar întregul program
executabil al aplicației.
Gestiunea retelei utilizeza la baza serviciile furnizate de catre nivelul aplicatiei. Fiecare
dispozitiv care implementează un mod de configuratie dat, trebuie să implementeze serviciile si
resursele specificate in profilul relevant (setul de specificatii).
Pentru gestiunea dispozitivelor, aceste servicii sunt folosite in cadrul procedurilor. Modurile
diferite de configuratie folosesc un set identificat de proceduri, care sunt descrise in partea de
„gestiune a configuratiei”. După cum este precizat mai sus, si in plus demonstrat in „modurile de
configurare” prezentate in continuare, KNX suporta un spectru larg de solutii, pornind de la versiuni

7 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

master-slave centralizate si semi-centralizate, până la cele de tip punct la punct.
Mecanismele si resursele nu sunt insa oricum suficiente. O gestiune solida a retelei trebuie
sa stea pe un set de reguli de consistenta. De exemplu, unele dintre aceste reguli guvernează selectia
adresei la asignarea punctelor de date.
Ne vom concentra atentia spre solutiile de transmisie a mesajelor în cadrul sistemului de
comunicație, pornind de la mediul fizic de transmisie.

Comunicatia KNX – nivelurile fizice

- TP1 (mediul de baza mostenit de la standardul EIB) care asigura o solutie pentru cablarea
cu pereche de fire torsadate, folosind o retea SELV si un sistem de alimentare. Caracteristicile
principale sunt : transmisie de date si de putere cu o pereche (dispozitivele cu consum limitat de
putere pot fi alimentate prin bus) si transfer de date orientat pe caracter cu comunicatie half duplex
bidirectională. Rata de transmisie pentru TP1 este de 9600 bit/s. Este implementat un mecanism de
evitare a colisiunilor CSMA/CA. Toate topologiile pot fi folosite si de asemenea combinate (linie,
stea, arborescentă,etc.)
- PL110 (mostenit de asemenea de la EIB) activează comunicația prin rețeaua liniei de
putere. Caracteristicile principale sunt : transmisie asincrona a pachetelor de date, comunicatie half
duplex bidirectională. Pentru modulatie in frecventa este folosita o frecventa centrala de 110kHz, cu
o rata de transmisie de 1200 bis/s. Este implementat CSMA si este conform cu EN50065-1.
- RF, activeaza comunicatia prin semnale radio in banda 868,3 MHz pentru dispozitive cu
domeniu scurt. Caracteristici : Modulatie in frecventa (FSK), codificare Manchester.
– KNX, unifică solutiile de integrare si service pentru medii IP precum Ethernet,
Bluetooth, WiFi LAN, FireWire, etc.
–
Comunicația KNX – nucleul comun si protocolul de mesaje
Sistemul de comunicatie trebuie sa poată asigura cerintele modelelor de aplicatie,
configuratie si management al retelei. Pe primul plan al nivelurilor fizice impreuna cu nivelul
particular de conexiune a datelor se afla modelul nucleului comun partajat de către toate
dispozitivele din reteaua KNX. Acesta include un sistem de comunicatie pe 7 niveluri compatibile
model OSI.
– nivelul general al conexiunilor de date, asigura control acces mediu si controlul logic al
conexiunii
– nivelul retelei asugură telegrama inteligenta de acceptare pe segment și controlează
secventele; acest nivel este important in special pentru noduri cu functie de redirectionare
– nivelul de transport activează 4 tipuri de relații între punctele de comunicatie : unul la mai
multe puncte fara conexiune (multicast), unul la toate punctele fara conexiune (broadcast),
unul la un punct fara conexiune, unul la un punct orientat spre conexiune. Pentru modele cu
asignare libera nivelul de transport de asemenea separa indirect adresa multicast a retelei de
reprezentarea interna
– nivelurile sesiune si prezentare sunt fara continut
– nivelul aplicatiei pune la dispozitie o mare varietate de servicii de aplicatii de tip
“instrument” pentru procesul aplicatiei. Aceste servicii sunt diferite in functie de tipul
comunicatiei folosite pe nivelul de transport. Serviciile care se refera la comunicatia punct la
punct si comunicatia broadcast ajuta in principal la gestiunea retelei, in timp ce serviciile care
se refera la comunicatia multicast sunt destinate pentru operare în timpul functionarii.

Exemplu de implementare KNX

Structura sistemelor KNX necesită că aplicațiile dintr-un nod să poată fi modificate fără a
apela la cunoștinte avansate de programare, folosind o aplicație utilitară software de uz general. Cu
toate acestea, proiectarea pentru prima dată a unor aplicații bazate pe tehnologia KNX este un

8 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

proces cu un nivel de dificultate tehnică ridicată.
EIB/ KNX se bazează pe tehnologia EIB (European Installation BUS) concepută de
asemenea pentru comunicații pe magistrală intre echipamente dedicate locuințelor și clădirilor. EIB
este optimizată pentru aplicații cu viteză mică de reacție precum iluminat sau umbrire, este
standardizată incepând cu anul 1998 și în prezent cuprinde un subset de specificații KNX (definite
de asociația Konnex, 2004) . EIB/KNX este implementat pentru diferite medii de transmisie , între
care cea cu liniile de alimentare de putere și pereche de fire torsadate (twisted pair – TP) fiind
soluția de bază. Implementarea mesajelor de date EIB/KNX în cadrul rețelelor IP este denumită
EIBnet/IP și asigură o comunicație punct la punct, de exemplu pentru configuție de la distanță a
unui echipament, cât și comunicația multipunct pentru conectarea mai multor subrețele EIB/KNX
prin intermediul IP.
Dispozitivele implementate cu TP și linie de alimentare sunt uzual impărțite în 2 părți :
module generice care asigură conectivitatea pe magistrala de comunicație (așa numitele BCU –
BUS Coupling Units) în combinație cu module hardware specifice unei aplicații. Conectorul
standard cu 10 pini dintre dispozitivele BCU și aceste module de aplicație definesc interfața fizică
externa (PEI - Physical Layer Interface), care poate lucra in configurații diverse cum sunt intrări
digitale I/O paralele sau seriale și intrări sau ieșiri analogice.

In figura de mai sus este prezentat un exemplu de realizare pentru BCU folosind un
microcontroller de fabricație Freescale din familia M68HC05, în combinație cu un transceiver și o
sursă de alimentare conectate la magistrala KNX. Acestea conțin în memoria ROM parametrii stivei
de comunicație în rețea EIB/KNX și cei ai aplicației, în memoria EEPROM fiind implementată
aplicația software integrat.
Pentru dispozitivele integrate sunt 2 variante de realizare ale BCU în mediul TP, plus încă
una pentru linia de comunicație. Diferențele dintre acestea constau în modul de implementare a
software-ului de aplicatie și în dimensiunea memoriei de date disponibilă. Pentru aplicații utilizator

9 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

mai complexe, BCU oferă un nivel de acces superior la stiva de comunicație în rețea prin
intermediul PEI, fiind folosit ca interfată serială asincronă. Utilizarea unuor circuite integrate
dedicate TP-UART este de obicei o alternativă mult mai bună de implementare pentru astfel de
cazuri, gestionînd atât nivelul fizic cât și o mare parte din nivelul legăturilor de date, comparativ cu
gestionarea întregii stive a protocolului EIB/KNX in cadrul BCU.
Pentru dispozitivele cu sisteme de operare Microsoft este disponibilă o interfață de
programare a aplicațiilor (API - Falcon) de nivel înalt pentru comunicații EIB/KNX, folosind
diferite interfețe conectate la magistrala KNX. Pentru sistemele de operare Linux, în creștere din
punct de vedere a platformelor integrate, există de asemenea implementări ale unor drivere la nivel
de kernel pentru BCU cît și pentru interfețe seriale bazate pe circuite TP-UART.
Pentru realizarea unui sistem EIB/KNX sunt parcurse următoarele etape :
1) Dezvoltarea – un dezvoltator software va scrie programul de aplicație BCU pentru o
anumită configurație hardware. Acesta va documenta facilitățile oferite și va defini
parametri acestora. Aplicația este adusă într-un format aplicabil pentru distribuție către
specialiștii de proiect KNX și include meta-informatia necesară pentru a permite unui
utilitar software KNX afișarea parametrilor aplicației. Mai mult, va asigura instrumentul și
cunoștințele necesare despre cum se aplică modificările în vederea programării codului.
2) Planificarea proiectului – specialistul de proiect va alege dispozitivul KNX adecvat
pentru a asigura îndeplinirea cerințelor unui anumit proiect. Folosind un instrument de
integrare (de obicei bazat pe o platformă PC) specialistul va aduce modificările necesare
asupra parametrilor aplicației pentru dispozitivele selectate și de asemenea va seta legăturile
de comunicație dintre acestea.
3) Instalarea și descărcarea configurației – BCU sunt combinate cu modulele hardware
necesare (în situația în care nu au fost furnizate în aceeasi carcasă de către producător) și
apoi instalate în locația de la distanță. De obicei această etapă este realizată de către un
tehnician, descărcarea configurației poate fi realizată prin intermediul rețelei, iar
dispozitivele aplicabile acestei operații sunt identificate pe baza unei adrese unice sau prin
apăsarea unui buton de configurare daca nu a fost atribuită încă o adresă.

3 Alte tehnologii de comunicație serială

Coordonator unic multiplu multiplu unic unic unic multiplu unic

Subordonat multiplu multiplu multiplu multiplu multiplu multiplu multiplu multiplu
Linii semnal 1 (IO) 2 2 4 4 4 4 1
Alte
nu nu da nu nu nu da nu
semnale
40m /1Mbps
Limitări La nivel La nivel Max. 350m Max.40m
Max. 300m Max. 400pF Max. 400pF 1000m /
retea PCB PCB Max. 180nF Max 10nF
50kbps
Drenă în Drenă în Drenă în
Drena/sursa Drenă în
gol, pull-up gol, pull-up gol, pull-up M-S
Interfața Push-pull Push-pull Colector/ gol, pull-
master master master tensiune
rețea cu 3 stări cu 3 stări Emitor up master
rezistiv / rezistiv / rezistiv / S-M curent
in gol rezistiv
activ activ activ
Între 2.8V Între 1.8V și Între 1.8V și Între 1.8V și
Tensiune si 6.0V, 5.5V, Între 2.7 și 5.5V, 5.5V, Între 8 și
~40V VDD-VD
retea functie de funcție de 5.5V funcție de funcție de 18V
dispozitiv dispozitiv dispozitiv dispozitiv
Transmisie Bitul LS Bitul MS si Bitul MS si Bitul MS Bitul MS Bitul LS Bitul MS Bitul LS

10 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

 bitul ACK bitul ACK primul,
primul, half primul, full primul, full primul, half primul, half
primii, half primii, half half
duplex duplex duplex duplex duplex
duplex duplex duplex
Identificat
8 biți Identificator
7 biți 7 biți or mesaj
adresa mesaj pe 11
Format implementa implementa pe 8 biți
56 biți Indisponibil Indisponibil primară, 64 biți standard,
adresa ți din 10 ți din 10 inclusiv 2
biți adresă 29 biți format
definiți definiți biți de
secundară extins
paritate
Automat,
cu
Inventar modificare Indisponi
Indisponibil ARP Indisponibil Indisponibil Automat Indisponibil
rețea dinamică bil
a
topologiei
100 Kbps
Rata 16.3 Kbps standard
generală standard, 400 Kbps Max. Max. Max. 9.6 Kbps Max. Max.
de 142 Kbps rapid, 100 Kbps 10 Mbps 5 Mbps 19.2 Kbps 1 Mbps 20 Kbps
transmisie rapid 3.4 Mbps
super-rapid
CRC pe 8 Bit paritate,
CRC pe 15 Suma de
Control erori biți și 16 Indisponibil Indisponibil Indisponibil Suma de
biți control
biți control
Parazită
Alimentare
(uzual), Parazită
dispozitiv VDD VDD VDD VDD VDD Parazită
VDD sau local
subordonat
(exceptie)

Tehnologia ModBUS
Anumite standarde de comunicatie reușesc să se impună, nu pentru că sunt susținute și
promovate de către un grup extins de producători sau de către o organizatie specială de
standardizare. Aceste standarde, cum este standardul interfeței Modbus, se impun pentru că sunt
fiabile, ușor de implementat și de asemenea adoptate de către mulți producatori.
In 1979 producatorul de PLC denumit Modicon (acum brand al Telemecanique Schneider
Electric), a publicat protocolul de comunicație pentru interfata Modbus pentru o retea de dispozitive
bazată pe o arhitectură de tip coordonator / subordonat, comunicatia intre nodurile Modbus fiind
realizata prin mesaje de date, cu descrierea structurii unui mesaj. Alegerea nivelului fizic de
implementare a fost lăsată la alegere, interfata originală Modbus folosind standardul de comunicatie
RS232. Ulterior a fost adoptat standardul RS485 datorită avantajelor acestuia, in scurt timp a fost
implementat de sute de producători și a devenit standard uzual pentru rețelele de comunicatie
industrială.

Structura unui mesaj Modbus

Comunicatia Modbus este construită în jurul mesajelor. Formatul acestor mesaje nu depinde
de tipul interfetei electrice utilizate. In fiecare mesaj sunt definite 4 elemente de baza ; secventa
acestora este aceeași pentru toate mesajele, pentru a usura interpretarea continutului unui mesaj
Modbus. O conversatie este intotdeauna pornita de către coordonatorul din reteaua Modbus prin
transmisia unui mesaj și functie de continutul mesajului, un dispozitiv subordonat va lua decizia de
a răspunde. În secvența de început a unui mesaj este precizata adresa dispozitivului subordonat
pentru care este adresat mesajul, iar toate celelalte noduri din retea vor ignora mesajul daca adresa
acestora nu coincide cu adresa conținută în mesaj.

11 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

 Camp Descriere
Adresa dispozitiv Adresa dispozitiv de receptie (subordonat)
Codul functiei Cod care defineste tipul mesajului
Data Bloc de date care contine informatie suplimentară
Verificarea erorilor Valoare numerică de verificare pentru a testa erorile de comunicatie

Moduri de transmisie seriala Modbus : ASCII si RTU (unitate terminală la distanță)

Modbus ASCII conține mesaje compuse din caractere ASCII pentru a reprezenta valori
hexazecimale (caracterele 0-9,A-F). Formatul RTU foloseste codificarea binară care reduce
dimensiunea fiecarui mesaj și permite o cantitate mai mare a schimbului de informatie, dar acest
format nu poate fi citit/monitorizat direct. Toate nodurile dintr-un segment de retea Modbus trebuie
sa utilizeze acelasi mod de transmisie (ASCII sau RTU). Un dispozitiv configurat pentru modul
ASCII nu va intelege mesajele transmise in mod RTU, și invers.
Mesajele Modbus nu sunt transmise continuu, ci sunt fragmentate pentru a lăsa posibilitatea
receptorilor (dispozitive subordonate) de a detecta începutul și sfarsitul unui mesaj. Pentru modul
ASCII se foloseste caracterul „:” pentru a indica inceputul unui mesaj si cobinatia de caractere
CR/LF pentru a indica sfarsitul acestuia. Modul RTU foloseste pauze de transmisie echivalente cu
transmisia a cel putin 1.5 caractere : daca un receptor va detecta o astfel de pauză în transmisie,
atunci bufferul de receptie va fi șters pentru a incepe receptia unui nou mesaj. Prin implementarea
acestui mecanism de detectie a mesajelor, modul RTU este mai putin avantajos în comparație cu
modul ASCII. Intervalele de pauză pentru transmisia ASCII pot fi de pana la 1 secundă comparativ
cu transmisia RTU în care datele trebuie transmisie in flux continuu.

Tehnologia 1-Wire
Rețeaua 1-Wire®, cunoscută la început sub numele de MicroLan™, a fost definită de către
firma Dallas Semiconductor1 ca fiind un sistem de comunicație între dispozitive electrice, constituit
din trei elemente principale : interfața 1-Wire denumită coordonator (master) al magistralei de
comunicație (bus), dispozitivele subordonate (slave), și conexiunea electrică între dispozitivul
master și dispozitivele slave.
Schema simplificată pentru o rețea 1-Wire cu 1 dispozitiv master si 4 dispozitive slave este
prezentată mai jos:

Protocolul 1-Wire : semnalele utilizate necesită o coordonare strictă pentru a asigura

integritatea datelor, dispozitivul coordonator fiind cel care inițiază comunicația pe magistrala 1-
Wire. Sunt definite 4 tipuri de semnalizare pe linia de date:
a) Secvența de Reset cu puls de Reset și puls de Prezență, pulsul de Reset este folosit pentru a
pune toate dispozitivele subordonate conectate în rețeaua 1-Wire într-o stare cunoscută. Când
un subordonat sau mai mulți detectează pulsul de Reset, aceștia acceptă comanda prin răspunsul
cu puls de Prezență pentru a indica prezența sau existența în stare activă pe magistrala de
comunicație.
b) Scriere 0, Trimite un bit 0 către subordonații 1-Wire
1 http://www.maxim-ic.com/products/1-wire/

12 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

 c) Scriere 1, Trimite un bit 1 către subordonații 1-Wire
d) Citire date, Citirea secvențelor de date este similară cu Scrierea 1, dar coordonatorul
eșantionează starea magistralei după ce eliberează linia pentru a citi datele furnizate ca răspuns
din partea unui dispozitiv subordonat. În acest fel este capabil să citească răspunsul furnizat fie
că este 0 sau 1.
Exemplu - Secvența de Reset cu puls de Reset (Tx) și puls de Prezență (Rx)
Această secvență este necesară la începutul fiecărei comunicații cu un dispozitiv subordonat.
Este declanșată din momentul în care coordonatorul transmite un puls negativ (Tx Reset) cu durata
(tRSTL) μsecunde.

Coordonatorul va elibera apoi linia și va trece în modul de recepție (Rx). Magistrala 1-Wire
va fi din nou în stare logică 1 prin intermediul rezistorului de pull-up. După ce a detectat un front
crescător pe linia de date, fiecare dispozitiv subordonat va aștepta (t PDH) μsecunde și apoi va
transmite înapoi către coordonator pulsul de Prezență (tPDL) μsecunde. Linia este din nou eliberată și
va trece în starea de 1 logic prin rezistorul de pull-up. În acest fel dispozitivul coordonator este
capabil să detecteze dacă pe magistrala de comunicație sunt prezente dispozitive 1-Wire
subordonate.

Tehnologia radio GSM SMS

-------------------

Tehnologia radio modem peer-to-peer

-----------------

13 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2

BIBLIOGRAFIE

[1] Mikoyelov D. “An Implementation of Modern Communication Models in Process Automation” // 40th Spring
International Conference on Modelling and Simulation of Systems (MOSIS'06), Prerov, Czech Republic, 2006.
[2] Kastner, Wolfgang, Georg Neugschwandtner, Stefan Soucek and H. Michael Newman (2005). Communication
systems for building automation and control. Proceedings of the IEEE 93(6), 1178–
-1203.
[3] Siemens AG (1996). BCU 1 Online Help
[4] EIBA s.c.r.l. (n.d.). The ETS 3 Software Family, http://www.eiba.com/ets
[5] Maxim Dallas Semiconductor, Application Note 162, „Interfacing the DS18x20/DS1822 1-wire temperature sensor
in a micro-controller environment”
[6] Maxim Dallas Semiconductor, Application Note 27: „Understanding and Using Cyclic Redundancy Checks with
Dallas Semiconductor iButton Products”
[7] KNX Logical Topology, v050225a.doc
[8] KNX Standard System Specifications Architecture, v3.0

14 Referat tehnologia de comunicație KNX , v1.2