Ce este SCADA?

From Wikipedia, the free encyclopedia

SCADA este prescurtarea pentru Monitorizare, Control si Achizitii de Date (Supervisory

Control And Data Acquisition). Termenul se refera la un sistem amplu de masura si
control. Automatizarile SCADA sint folosite pentru monitorizarea sau controlul
proceselor chimice, fizice sau de transport.
 

Conceptul sistemului
 

Termenul SCADA se refera de obicei la un centru de comanda care monitorizeaza si

controleaza un intreg spatiu de productie. Cea mai mare parte a operatiunilor se
executa automat de catre RTU - Unitati Terminale Comandate la Distanta (Remote
Terminal Unit) sau de catre PLC- Unitati Logice de Control Programabile
(Programmable Logic Controller).
Functiile de control ale centrului de comanda sint de cele mai multe ori restrinse la
functii decizionale sau functii de administrare generala.

Achizitia de date incepe la nivelul RTU sau PLC si implica citirea indicatoarelor de
masura si a starii echipamentelor care apoi sint comunicate la cerere catre SCADA.
Datele sint apoi restructurate intr-o forma convenabila operatorului care utilizeaza o
HMI, pentru a putea lua eventuale decizii care ar ajusta modul de lucru normal al
RTU/PLC. (Un sistem SCADA include componentele: HMI, controllere, dispozitive de
intrare-iesire, retele, software si altele)

Un sistem SCADA tipic implementeaza o baza de date distribuita care contine

elemente denumite puncte. Un punct reprezinta o singura valoare de intrare sau iesire
monitorizata sau controlata de catre sistem. Punctele pot fi fie hard, fie soft. Un punct
hard este reprezentarea unei intrari sau iesiri conectata la sistem, iar un punct soft
reprezinta rezultatul unor operatii matematice si logice aplicate altor puncte hard si
soft. Valorile punctelor sint stocate de obicei impreuna cu momentul de timp cind au
fost inregistrate sau calculate. Seria de puncte+timp reprezinta istoricul acelui punct.

Achizitionarea unui sistem SCADA (denumit si DCS- Sistem de control distribuit

Distributed Control System) poate fi facuta de la un singur producator sau utilizatorul
poate asambla un sistem SCADA din subcomponente.

RTU - Unitatile Terminale Comandate la Distanta - (Remote Terminal Unit)

RTU realizeaza conexiunea cu echipamentele supravegheate, citesc starea acestora

(cum ar fi pozitia deschis/inchis a unui releu sau valve), citesc marimile masurate cum
ar fi presiunea, debitul, tensiunea sau curentul. RTU pot controla echipamentele
trimitind semnale, cum ar fi cel de inchidere a unui releu sau valve sau setarea vitezei
unei pompe.

RTU pot citi stari logice digitale sau masuratori analogice, si pot trimite comenzi
digitale sau setari de valori analogice de referinta.

O parte importanta a implementarilor SCADA sint alarmele. O alarma este starea

logica a unui punct care poate avea valoarea NORMAL sau ALARMAT. Alarmele pot fi
create in asa fel incit ele se activeaza atunci cind conditiile sint indeplinite. Un
exemplu de alarma este avertizorul luminos “rezervorul de benzina gol” al unei masini.
Alarmele indreapta atentia operatorului SCADA spre partea sistemului care necesita o
interventie. La activarea alarmelor, un manager de alarme poate trimite mesaje email
sau text operatorului.

PLC -Controllere logice programabile (Pogrammable Logic Controller)

Un PLC, este un mic computer cu un microprocesor folosit pentru automatizarea

proceselor cum ar fi controlul unui utilaj intr-o linie de asamblare. Programul unui PLC
poate adesea controla secvente complexe si de cele mai multe ori este scris de catre
un inginer. Programul este apoi salvat in memoria EEPROM.

Ceea ce diferentiaza un PLC de alte computere este faptul ca este prevazut cu

intrari/iesiri catre senzori si relee. PLC-urile citesc starea comutatoarelor, a
indicatoarelor de temperatura, de pozitie s.a. PLC-urile comanda motoare electrice,
pneumatice sau hidraulice, relee magnetice. Intrarile/iesirile pot fi externe prin
module I/O sau interne.

PLC-urile au fost inventate ca o alternativa mai putin costisitoare la vechile sisteme

care foloseau zeci sau sute de relee si timere. Adesea un PLC poate fi programat sa
inlocuiasca sute de relee. PLC au fost initial folosite de industria constructoare de
masini.

Functionalitatea unui PLC s-a dezvoltat de-a lungul anilor pentru a include controlul
releelor, controlul miscarii, control de proces, Sisteme de Control Distribuit si retele
complexe.
La primele PLC-uri functiile decizionale erau implementate cu ajutorul unor simple
diagrame ladder (Ladder Diagram) inspirate de diagramele electrice ale conexiunilor.
Astfel electricienilor le era usor sa depaneze problemele de circuit avind diagramele
schematizate cu logica lader.

In prezent, linia ce delimiteaza un computer programabil de un PLC este tot mai

subtire. PLC-urile s-au dovedit a fi mai robuste, in timp ce computerele au inca
deficiente. Folosind standardul IEC 61131-3 acum este posibila programarea PLC
folosind limbaje de programare structurata si operatii logice elementare. La unele PLC
este disponibila programarea grafica denumita (Sequential Function Charts) bazata pe
Grafcet.

HMI - Interfata om-masina (Human Machine Interface)

Industria de HMI/SCADA a aparut din nevoia unui terminal prietenos pentru utilizator
intr-un sistem alcatuit cu unitati PLC.
Un PLC este programat sa controleze automat un proces, insa faptul ca unitatile PLC
sint distribuite intr-un sistem amplu, colectarea manuala a datelor procesate de PLC
este dificila. De asemenea informatiile din PLC sint de obicei stocate intr-o forma
bruta, neprietenoasa.

HMI/SCADA are rolul de a aduna, combina si structura informatiile din PLC printr-o
forma de comunicatie. Inca din anii 1990 rolul sistemelor SCADA in sistemele
ingineresti civile s-a schimbat, necesitind o mai mare cantitate de operatiuni executate
automat. Un HMI elaborat, poate fi de asemenea conectat la o baza de date pentru
realizarea de grafice in timp real, analiza datelor, proceduri de intretinere planificate,
scheme detaliate pentru un anumit senzor sau utilaj, precum si metode de depanare a
sistemului. Din 1998, majoritatea producatorilor de PLC ofera sisteme HMI/SCADA
integrate, cele mai multe folosind sisteme de comunicatie si protocoale deschise,
neproprietare. Majoritatea sistemelor HMI/SCADA ofera compatibilitate cu PLC-urile.

Componentele sistemului SCADA

Cele trei componente ale sistemului SCADA sint:

  1. Mai multe RTU sau PLC.

  2. Statia Master si HMI Computer(e).
  3. Infrastructura de comunicatie.

Statia Master si HMI

Termenul se refera la serverele si software-ul responsabil de comunicarea cu

echipamentele amplasate la distanta (RTU, PLC, etc) si apoi cu software-ul HMI care
ruleaza pe statiile de lucru din camera de control. In sistemele SCADA mici, statia
master poate fi un singur PC. In sistemele mari, statia master poate include mai multe
servere, aplicatii software distribuite, si unitati de salvare in caz de dezastre.

 
Un sistem SCADA prezinta de regula informatia operatorului sub forma unei schite
sugestive. Aceasta inseamna ca operatorul poate vedea o reprezentare a instalatiei
supravegheate. De exemplu, o imagine a unei pompe conectate la o conducta poate
afisa operatorului faptul ca pompa lucreaza si cit fluid este pompat prin conducta la un
moment dat. Operatorul poate apoi opri pompa. Software-ul HMI afiseaza debitul
fluidului in scadere in timp real.

Pachetul HMI/SCADA include de obicei un program de desenare pe care operatorul sau

personalul de intretinere il foloseste pentru a schimba modul in care punctele sint
reprezentate in interfata utilizator. Aceste reprezentari pot lua forme simple cum ar fi
un semafor sau chiar forme complexe cum ar fi pozitia unor lifturi sau a unor trenuri.

Infrastructura de comunicatie

Sistemele SCADA folosesc combinate conexiuni radio, seriale sau conexiuni modem in
functie de necesitati. Pentru amplasamente mari cum ar fi cai ferate sau statii de
alimentare sint folosite de asemenea conexiuni Ethernet si IP/Sonet.

Protocoalele SCADA sint concepute foarte compacte si multe sint concepute ca sa

poata trimite informatii statiei master chiar si cind statia master interogheaza RTU.
Protocoalele initiale SCADA de baza sint Modbus, RP-570 si Conitel. Aceste protocoale
sint dependente de producator. Protocoalele standard sint IEC 60870-5-101 sau 104,
Profibus si DNP3. Acestea sint protocoale standardizate si recunoscute de majoritatea
producatorilor SCADA. Multe din aceste protocoale contin acum extensii pentru
operarea pe TCP/IP, cu toate acestea securitatea ceruta in practica sugereaza evitarea
conexiunii la Internet pentru a reduce riscurile unor atacuri.

MODBUS

Modbus este un protocol de comunicatie situat pe nivelul 7 in Referinta OSI, nivelul cel
mai apropiat de utilizator, la fel ca Telnet, File Transfer Protocol (FTP), si Simple Mail
Transfer Protocol (SMTP).

Modbus este bazat pe o arhitectura master/slave sau client/server. Protocolul este

conceput de Modicon pentru a fi folosit la PLC-urile proprii. A devenit un standard de
comunicatie in industrie si este in prezent cel mai folosit la conectarea tuturor
dispozitivelor industriale. Motivele cele mai importante pentru utilizarea acestuia atit
de raspindita sint:

  1. este un protocol deschis, cu documentatie disponibila

  2. poate fi implementat intr-un timp scurt (zile nu luni)
  3. lucreaza cu biti sau octeti si in acest fel nu impune cerinte deosebite
producatorilor.

Modbus permite administrarea unei retele de dispozitive, spre exemplu un sisteme

care masoara temperatura si umiditatea pe care le comunica unui computer. Modbus
este deseori folosit pentru a conecta un computer de supervizare cu un RTU dintr-un
sistem de monitorizare si achititie de date SCADA. Exista versiuni ale protocolului
MODBUS atit pentru portul serial cit si pentru Ethernet.
MODBUS exista in 2 variante pentru comunicarea seriala:

Modbus RTU - datele sint reprezentate binar intr-o forma compacta.

Modbus ASCII - datele sint reprezentate ASCII intr-o forma usor interpretabila direct.

Varianta RTU foloseste ca suma de control pentru mesaje

CRC(Cyclic_redundancy_check), iar varianta ASCII foloseste
LRC(Longitudinal_redundancy_check).

Versiunea pentru Ethernet, Modbus/TCP este similara cu Modbus RTU, dar datele sint
transmise in pachete TCP/IP

Exista si o versiune extinsa, Modbus Plus (Modbus+ sau MB+) dar este proprietara
Modicon. Necesita un co-procesor dedicat rapid. Foloseste perechi torsadate la 1Mbit/s
si are specificatii similare cu EIA/RS-485, totusi nu este EIA/RS-485.

Orice dispozitiv care comunica folosind Modbus are o adresa unica.

Orice dispozitiv poate trimite comenzi dar de obicei doar dispozitivul-master o face.

O comanda Modbus contine adresa dispozitivului caruia ii este adresata. Doar

dispozitivul apelat va raspunde la aceasta comanda, chiar daca comanda este primita
si de alte dispozitive.

Comenzile Modbus contin informatii de verificare pentru a se asigura de veridicitatea

raspunsului.

Exemple de comenzi sint comanda care schimba o valoare intr-un registru al RTU sau
comanda care cere RTU sa-i furnizeze o valoarea continuta de un registru.

Diversele implementari ale Modbus folosesc fie fire pentru transmisie, comunicatii fara
fire, SMS sau GPRS.

Majoritatea implementarilor au variatii de la standardul oficial.

Unele din cele mai uzuale sint:

  Formatul datelor
     o Floating Point IEEE
     o 32 bit integer
     o 8 bit data
     o mixed data types
     o bit fields in integers
     o multipliers to change data to/from integer. 10, 100, 1000, 256 ...

  Extensiile protocolului
     o 16 bit slave addresses
     o 32 bit data size (1 address = 32 bits of data returned.)
     o word swapped data
Tehnologia SCADA aplicata in sisteme de alimentare cu apa si canalizare

In mare masura, sistemele SCADA sunt

definite ca fiind dispozitive computerizate,
utilizate in monitorizarea si gestionarea
situatiilor din teren, astfel incat informatiile
furnizate de acestea sa fie analizate in timp
real de catre un dispecer unic.

Sistemele SCADA conecteaza acele elemente

pentru gasirea solutilor la anumite probleme
incluzand: presiuni, debite, nivele ale apei in
rezervoare, functionare vane si clapeti,
permitand astfel calibrarea continua a
modelelor si furnizand, totodata, un
instrument util si eficient pentru dezvoltarea
in timp real a strategiilor de lucru.

Conectarea la astfel de tipuri de sisteme

SCADA, conduce inevitabil la imbunatatirea
substantiala a gestionarii tuturor resurselor
(materiale si umane) prin:
- interpretarea rapida si eficienta a analizelor
de randament pentru sisteme de alimentare cu
apa si canalizare;
- crearea continua a modelelor de calibrare
pentru sisteme de alimentare cu apa si de
canalizare;
- realizarea unui management integrat al
sistemelor de alimentare cu apa si de
canalizare;
- crearea bazei de lucru pentru realizarea
suportului decizional in timp real pentru
sistemele de alimentari cu apa si canalizare.
 
In aceste cazuri, principalele obiective ale
unor sisteme SCADA pot fi urmatoarele:
- optimizarea reducerii energiei, atat de
necesara functionarii diverselor tipuri de
pompe;
   
 - monitorizarea diverselor sisteme de
alimentari cu apa si canalizare pentru
administrarea si gestionarea resurselor de
apa, consumurilor (necesarului de apa) si
controlului calitatii apei;
- mentinerea controlului intregului sistem de
alimentare cu apa si de canalizare, asigurarea
performantelor necesare si realizarea unui
management integrat al consumurilor
(necesarului de apa) si al calitatii apei;
- realizarea procedurilor operationale pentru
diferite regimuri de curgere si cresterea
eficientei prin automatizarea proceselor;
- stocarea informatiilor cu privire la
comportamentul unor sisteme de alimentari
cu apa si de canalizare, pentru a realiza o
intelegere deplina a situatiilor aparute,
conform necesitatilor;
- realizarea unui varf de consum (necesar de
apa), prin examinarea completa a functionarii
sistemelor de alimentari cu apa si de
canalizare;
- stabilirea functionarii eficiente a diverselor
sisteme SCADA, minimizand astfel
necesitatea inspectiilor de rutina in diverse
locuri indepartate ale unor sisteme de
alimentari cu apa si de canalizare;
- furnizarea unui sistem de alarmare, ce ofera
posibilitatea diagnosticarii eventualelor
probleme ce pot aparea in sistemele de
distributie a apei si de canalizare, prin
monitorizarea lor de la un punct central
(dispecer), permitand astfel trimiterea in teren
a unui personal calificat, eliminand in acest
fel timpii morti si evitand, totodata,
numeroasele accidente si avarii care ar putea
deteriora, in timp, mediul inconjurator.

Reabilitare sisteme de alimentare cu apa si canalizare

 In cazul reabilitarii unor sisteme de alimentare
cu apa si canalizare este obligatorie realizarea
unor modele acurate de lucru, datorita
situatiilor complexe cu care se pot confrunta
aceste sisteme de alimentare cu apa si
canalizare:
- efecte cumulative datorate coroziunii si
depunerilor;
- cresterea consumurilor (necesarului de apa)
datorate noilor consumatori;
- pierderi exagerate in divesre retele de
distributie a apei;
- imbunatatirile aduse infrastructurii
(reconstructia unor strazi, sau inlocuirea unor
canale de scurgere aflate in apropiere);
- probleme legate de calitatea apei.

In general, problemele asociate reabilitarii

sistemelor de alimentare cu apa si canalizare
sunt cu mult mai dificile in comparatie cu
proiectarea unora noi si pot include, printre
altele:
- lucrul cu diverse conducte existente;
- numeroase incompatibilitati cu alte sisteme
de utilitati subterane (electricitate, telefonie,
gaze, termoficare, etc.);
- importante restrictii cu privire la refacerea
pavajelor / imbracamintilor rutiere.
   
De obicei, in momentul in care se decide
realizarea reabilitari unor sisteme de
alimentare cu apa si de canalizare se au in
vedere urmatoarele aspecte:
- inlocuire conducte (canale) uzate, crapate,
deteriorate, rupte, plesnite;
- dispunerea in paralel a unor conducte de
distributie a apei;
- reabilitarea structurala (consolidare);
- reabilitarea nestructurala (curatare /
consolidare).

In situatia reabilitarii unor conducte de

distributie a apei, datele observate si masurate
in teren sunt colectate la diferite momente ale
zilei si din diverse amplasamente, in scopul de
a corespunde conditiilor la limita (consumuri /
necesar de apa din noduri). De aceea, modelul
 de simulare rezulta mult mai aproape de
realitate prin aceasta reprezentare, iar
rezultatele simularii pot sa fie utilizate cu
aceleasi consumuri si conditii la limita, ca si
informatiile observate. Astfel, procesul de
calibrare ar putea fi condus spre diverse
consumuri multiple si exploatarea conditiilor
la limita. In aceste situatii, modelul traditional
de calibrare pentru modelarea sistemelor de
alimentare cu apa si de canalizare se bazeaza
pe:
- incercari si erori de procedura, in care
proiectantul mai intai estimeaza valorile
parametrilor modelului;
- rularea modelului pentru obtinerea de
presiuni si debite estimate;
- compararea valorilor simulate cu datele
observate.
   
Daca datele estimate nu sunt aproape
comparabile cu cele observate, proiectantul
este obligat sa se intoarca la modelul initial,
pentru a face ajustarile necesare parametrilor
modelului si ruleaza iarasi aplicatia in scopul
obtinerii unui nou set de rezultate. Aceasta
operatiune trebuie repetata de multe ori pentru
a se asigura ca modelul creeaza o estimare
destul de apropiata de sistemele de alimentare
cu apa si (sau) canalizare intalnite in realitate.
Tehnica traditionala de calibrare este, printre
altele, o mare consumatoare de timp si, in
plus, o reprezentare tipica a unui sistem de
distributie a apei poate sa includa sute, sau mii
de noduri si conducte. In mod ideal, in
decursul procesului de calibrare a modelului
de distributie a apei, coeficientul de rugozitate
este reglat pentru fiecare conducta si
consumul (necesar de apa) este ajustat pentru
fiecare nod in parte.

Oricum, numai un procent mic caracteristic

masuratorilor de proba poate sa fie pregatit
pentru a fi utilizat in calibrarea modelelor,
datorita limitarilor financiare si conditiilor de
lucru pentru colectarea datelor.

In consecinta, este de o maxima importanta

crearea unei metodologii cuprinzatoare si a
unor instrumente eficiente de care sa se poata
 ajuta proiectantul in obtinerea unor modele
extrem de corecte in functie de conditiile
practice, incluzand diversi parametrii de
model [rugozitate conducte, consumuri in
noduri (necesar de apa), starea de
functionare / nefunctionare pentru conducte,
conditiile la limita si consumurile (necesar de
apa) multiple].
Chestiunile legate de optimizare sunt
formulate si dezvoltate pentru a facilita
procesul de calibrare a unui model. Parametrii
sunt obtinuti prin minimizarea deosebirilor
dintre modelul preconizat si valorile observate
in teren cu privire la diverse presiuni in noduri
(cote piezometrice) si anumite debite in
conducte, pentru diverse conditii la limita.
Dupa aceasta, urmeaza o calibrare optimizata,
care este definita ca fiind o problema de
optimizare neliniara si care poate avea la baza
diversi algoritmi genetici.
Pompe, instalatii si statii de pompare apa pentru sisteme de alimentare cu apa si canalizare

Pompe pentru sisteme de alimentare cu apa si canalizare

   
Unele pompe din diverse statii de pompare a
apei pot functiona in regim normal / automat,
pentru a satisface cerintele unui sistem de
alimentare cu apa si canalizare. Telecontrolul,
sau telecomanda motoarelor electrice pot fi
prevazute pe instalatii mai mari pentru a
reduce timpul de operare. De asemenea, acest
control este destinat realizarii unui optim al
costurilor energetice si mentinerii masurilor
de conservare energetica.

Optimizarea costurilor energetice, in special

pentru statii de pompare mari, presupune un
control riguror al unui sistem de alimentare cu
apa si canalizare, care va permite operatorilor
programarea functionarii pompelor, astfel
incat consumul de energie electrica sa fie
minim si in acelasi timp sa existe atat o
mentinere a unei presiuni optime in sistemul
de alimetare cu apa si canalizare, cat si o
inmagazinare adecvata a apei pentru situatiile
de incendiu.

Costurile energetice cuprind componentele

principale ale functionarii si cheltuielile de
exploatare pentru sisteme de alimentare cu
 apa si de canalizare. De obicei, cea mai mare
cantitate de energie electrica este consumata
cu tratarea si cu pomparea apei.
   
In principal, costul total al functionarii unei statii de pompare va fi determinat de urmatorii
factori:
- alegerea tipului de pompe si motoarele acestora;
- sistemele de alimentari cu apa si de canalizare;
- sistemele de tarifare ale energiei electrice.

Analiza de proiect pentru conducte, retele de distributie, statii de pompare, rezervoare de

inmagazinare a apei, vane, clapete de retinere, etc. si evaluarea totala a costurilor va trebui sa
ia in considerare toti acesti factori.
   
Functionare pompe in sisteme de alimentare cu apa si canalizare
   
In general, sunt trei probleme diferite care se
intalnesc in acest domeniu, in incercarea
imbunatatirii functionarii unor pompe in
diverse statii de pompare existente si anume:
- pompe ineficiente;
- combinatii neadecvate de pompe;
- programarea defectuoasa a unor pompe.

Randamentul unei singure pompe este dat, de

obicei, de raportul dintre puterea utila si
puterea consumata (absorbita) si, de aceea,
acesta ar trebui sa fie masurat la diverse
debite. El nu este intotdeauna posibil de
realizat, din punctul de vedere fizico-practic,
deoarece debitul trebuie sa fie masurat dupa
ce aceste pompe sunt instalate in locatiile
respective. Oricum, daca aceste informatii pot
sa fie obtinute, iar unele pompe pot sa fie in
masura sa satisfaca performantele originale
specificate, nu exista totusi insa nicio garantie
ca  aceste pompe vor functiona eficient in
sistem.
   
Dupa cum se stie, randamentul in functionarea unei singure pompe, poate sa fie mult diferit
de functionarea in formatie. La functionarea in formatie a unor pompe, debitul va depinde de
diferentele de cota intre aspiratie si refulare. Relatia dintre aceste cote si debit este
reprezentata de curba de functionare a sistemelor de alimentari cu apa si de canalizare si este
in functie de cativa factori, cum ar fi:
- nivelul apei in diversele rezervoare de inmagazinare;
- capacitatea de transport pentru conducte aflate in apropierea diverselor pompe;
- amplasarea fata de diversi utilizatori de apa, a anumitor tipuri de pompe;
 - functionarea altor pompe.
   
Planificarea pomparilor in sistemele de alimentare cu apa si canalizare
   
Planificarea pomparilor pentru optimizarea
costurilor energetice in statiile de pompare cu
posibilitati mari de inmagazinare, poate fi
realizata cu ajutorul programelor de
calculator, acolo unde datele de intrare corecte
pot sa reflecte o functionare a intregului
sistem de alimentare cu apa si (sau)
canalizare. Costurile energetice total
consumate, asociate cu functionarea
diverselor tipuri de pompe, ar putea scadea
imbunatatirea randamentelor pentru pompe
individuale, sau a combinatiilor acestora.
Oricum, aceste masuri au o influenta mica in
reducerea costurilor asociate cu sistemele de
tarifare ale energiei electrice in timpul unei
zile.

Varianta principala pentru minimizarea

costurilor asociate sistemelor diferentiate de
tarifare a energiei electrice, este data de
folosirea strategiilor de pompare in afara
orelor de varf. Aceasta varianta ar trebui sa fie
pusa in aplicare numai daca economiile
energetice astfel realizate, depasesc costurile
necesare realizarii unei capacitati
suplimentare de inmagazinare. Solutia pentru
implementarea programarii pomparilor in
afara orelor de varf este data de
disponibilitatea egalizarii inmagazinarii si
dezvoltarea unor politici optime de
functionare pentru pompe.

Strategia de functionare a unor astfel de

pompe este data de nivelele apei, care dicteaza
la randul lor momentele in care diversele
pompe ar trebui sa functioneze ca raspuns la
conditiile sistemelor de alimentari cu apa si de
canalizare. Astfel, aceasta solutie poate lua in
considerare anumite intervale din cursul unei
zile sau ale unui an.
   
Principalii pasi in optimizarea programarii pomparilor in sisteme de alimentare cu apa si
canalizare
Principalii pasi implicati in optimizarea programarii pomparilor sunt:
- construirea unui model de calibrare eficient bazat pe extinderea perioadei de simulare;
- introducerea unei liste de tarife a energiei electrice si a curbelor de randament pentru
pompe;
- prezentarea constrangerilor in legatura cu nivelele apei din rezervoarele de inmagazinare si
cu presiunile maxime admise in sistemele de alimentari cu apa si de canalizare;
- estimarea modelului real de consum (necesar de apa) pentru ziua considerata;
- rularea modelelor de optimizare a functionarii sistemelor de alimentare cu apa si (sau)
canalizare;
- verificarea veridicitatii rezultatelor.
   
Functionarea normala si mentinerea acesteia in sisteme de alimentare cu apa si canalizare
   
Proiectarea echipamentelor si unitatilor de
pompare vor putea fi evaluate in functie de
cativa factori si anume:
- numarul de operatori;
- frecventa intretinerilor si reparatiilor
curente;
- efectuarea reglarii diverselor componente;
- economie energetica.

Realizarea unei pozitionari corecte, atat intre

pompa si motor, cat si intre aspiratie si
refulare, va putea impiedica generarea unor
zgomote si vibratii. Zgomotul este minimizat
prin alegerea unor pompe pentru a functiona
cat mai aproape de randamentul maxim, in
conditii normale de aspiratie. Cresterea
vibratiilor va influenta, cu siguranta, durata de
viata a rulmentilor, etansarilor mecanice si a
tuturor celorlalte componente.
   
Statii de pompare si factori de siguranta pentru sisteme de alimentare cu apa si canalizare
   
 De obicei, unele statii de pompare reprezinta
unele dintre cele mai costisitoare componente
a unui sistem de alimentare cu apa si (sau)
canalizare, si in consecinta, siguranta acesteia
va fi luata in considerare in mod special.
Astfel, se poate spune ca, numarul de pompe
va depinde in special de nevoile prezente si
viitoare. O analiza economica ar trebui sa fie
efectuata pentru a determina numarul optim
de pompe ce urmeaza a fi instalate. Totusi,
uneori si o singura pompa este suficienta, insa
in cazul in care exista doua sau mai multe
pompe identice, fiecare trebuie sa fie in
masura sa atinga parametrii optimi, pentru a
putea alterna in caz de potentiale probleme.

Aproape oricand doua sau mai multe pompe

au costuri optime pentru a putea satisface
diverse consumuri (necesar de apa) de varf,
insa capacitatea unei pompe suplimentare, sau
a tuturor celorlalte care trebuiesc instalate
pentru a acoperi cerinta de varf trebuie sa
poata suplini acele pompe iesite din functiune.
Pentru o mai buna functionare, este
recomandat ca toate, sau unele pompe sa
alterneze. In diverse statii de pompare a apei
brute, sunt necesare minim trei pompe. Pentru
a impiedica anumite pompe de mare
capacitate de a efectua cicluri frecvente in
timpul perioadelor de consumuri scazute, sau
a modularii unor pompe mici, va fi necesar sa
se realizeze diverse manevre cunoscute ale
acestora.

Siguranta unei statii de pompare este

determinata atat de componentele sale
individuale cat si de functionarea acestora ca
un tot unitar. Ca urmare, exista o lista de
cativa factori tipici ai acestor componente,
care pot fi inclusi intr-o evaluare a
elementelor de siguranta, dupa cum urmeaza:
   
- consumurile de apa si capacitatea de
inmagazinare in rezervoare si castele de apa;
- intretinerea preventiva, mentinerea duratei
de viata, uzura diferentiata a diverselor
componente ale uni sistem de alimentare cu
apa si (sau) canalizare;
- reparatiile curente si transportul energiei
electrice;
- echipamente de rezerva;
- energia electrica de rezerva si protectia
contra supratensiunii;
- pompe, vane, conducte, motoare, factorul
timp.

Evaluarea de siguranta ar trebui sa fie o parte

integranta a planificarii si proiecarii astfel
incat, prelucrarile sa devina o alternativa de
incredere a costurilor, pentru ca proiectul sa
fie pus efectiv in aplicare. Tot pentru o mai
buna siguranta, pot fi luate in considerare
pentru mai multe pompe doua surse
independente de alimentare cu energie
electrica, iar daca exista aceste surse, se poate
cerceta si determina, din punct de vedere
istoric, atat numarul intreruperilor curentului
cat si intervalul de timp aferent.