Compunere despre animalul meu preferat

Cu toate că am mulți prieteni, precum și colegi de școală, unul din cei mai credincioși
prieteni ai mei este Bobiță. El nu este așa cum v-ați aștepta un băiat, ci este câinele meu.

Înalt și puternic, Bobiță este un ciobănesc german pursânge. L-am primit de ziua mea
acum doi ani și de atunci am devenit prieteni de nedespărțit. În fiecare dimineață este în
picioare înaintea mea și așteaptă să mă trezesc mârâind vesel. Când plec spre școală mă
conduce până la ușă, după care mă așteaptă răbdător să mă întorc. După ore, nici nu intru
bine în casă, că Bobiță mă întâmpină cu lesa în gură. Este semnul că trebuie să ieșim în
parc. În parc se comportă ca un prieten adevărat: mă ascultă, nu iese din cuvântul meu,
iar atunci când se apropie alți câini de mine îmi stă alături de parcă ar dori să mă
protejeze. Am învățat să-i răsplătesc prietenia de care de dovadă, astfel că Bobiță al meu
nu rămâne nemâncat niciodată, îl îmbăiez odată pe săptămână și îl duc aproape în fiecare
zi să alerge. Știu că spre deosebire de un om, Bobiță este un prieten care nu vorbește, dar
totuși pot comunica cu el. L-am învățat câteva comenzi minime, iar el dă semne că mă
înțelege, ba chiar mai mult, uneori îmi lasă impresia că-i face plăcere să mă asculte.

Nu știu dacă pentru ceilalți oameni câinele este cel mai bun prieten al omului, dar pentru
mine cu siguranță Bobiță este cel mai bun prieten al meu și aș vrea să rămână cel mai bun
prieten al copilăriei mele.