Produs a activității individuale

La unitatea de curs: Educația Permanentă

Eseu
„Eu sunt pro educație permanentă”

Elaborat:Curicheru Ionela
Grupa academică : 402 Psihopedagogie
Coordonator : Mîslițchi Valentina, dr., conf. univ

Chișinău 2023
Am apărut pe lume în prima lună a anotimpului toamna în raionul Florești satul Prajila, o fetiță
micuță cu păr roșcat și ochi căprui , deoarece toți așteptau să fiu băiețel a fost o veste
surprinzătoare , și acum când rasfoiesc albumel de familie mă văd în hăinuțe de culoarea cerului
pentru băieței.

Timpul a trecut repede eu deja fetiță de 3 ani , eu și fratele mai mare așteptam cuminți să
vină mămica cu un bebeluș după cum mi-au spus că o să avem o surioară mai mică. Când am
văzut-o pentru prima dată atât de mică și fragilă mi-am propus să am grijă de ea mereu ca să
crească mare și așa dolofană ca mine .

Și așa noi toți trei am crescut și ne-am jucat împreună mereu în timp ce părinții noștrii lucrau ca
să ne întrețină pe toți, și indiferent de cat lucrau ei nu ne-au putut face față și așa tatăl nostru a
fost nevoie să plece peste hotare la muncă. Era plecat vreo 3 luni apoi venea acasă pe vreo 2
săptămâni și tot așa.

Pe când aveam 6 ani în familia a apărut încă un frățior, fiind cel mai mic mereu era în centrul
atenției și mergea peste tot unde plecau părinții noștri , micuța fiind într-o oarecare măsură eram
geloasă, dar a trecut timpul și am înțeles că el fiind mic avea nevoie de mai multă grijă și atenție
din partea mămicii noastre.
A venit momentul să merg la școală, din motiv că nu am frecventat grădinița am plecat în clasa
pregătitoare sau clasa 0 cum spuneau părinții noștrii.
Eram foarte ascultătoare și liniștită la școală însă acasă când mă luam cu sora și frații mei îi
făceam mamei mari dureri de cap , micuță fiind nu îmi dădeam seama de acest lucru eu doar
voiam să mă joc .
Anii de școală au trecut foarte repede, nu eram prima la învățătură în clasă dar nici ultima mă
mențineam la mijloc , am primit o educație bună de la părinți și nu îmi permiteam să răspund
înapoi profesorilor , sau să-mi jignesc colegii de clasă .

După ce am finalizat clasa 9 părinții mei au decis să mă de-a la colegiu pedagogic în orașul
Orhei. Nu am locuit în cămin dar la sora mai mică a mamei care era căsătorită și avea deja 3
copii , un băiețel de 10 ani și o pereche de gemeni fetiță și băiețel de 6 ani .
Primul an de colegiu pentru mine a fost cel mai dificil, apoi când deja m-am adaptat și ne-am
făcut prieteni noi a început să îmi placă colegiul și mergeam cu drag la ore. Deja în anul 2 de
studii am vrut să îmi chistig proprii bani de buzunar și am început să muncesc într-un local după
ore și în weekend având funcția de chelner . M-am obișnuit foarte repede și mă descurcam
singură financiar .
Așa au trecut anii de colegiu am combinat studiile cu munca și încetul cu încetul m-am
descurcat.
După finalizarea colegiului am venit la Chișinău și m-am angajat ca educator la o grădiniță cu
copii speciali și am depus actele la universitate. Iarăși a trebuit să combin studiile cu munca . La
serviciu m-am adaptat repede , colectivul ma primit cu mâinile deschise și m-au ajutat mereu .
Până și în prezent sunt foarte apreciată la serviciu, și la universitate totul decurge foarte bine,
deja sunt în anul 4 de studii.