Autobiografie

Ma numesc Ciocoiu Dragos Gabriel si m-am nascut in data de 4 martie 1973 in

Barlad, judetul Vaslui. Parintii mei, Grigore si Constanta au lucrat in invatamant, tatal ca
profesor de matematica, iar mama ca bibliotecara la scoala numarul 8 din Barlad.

Copilaria a fost una plina de bucurii, jocuri si nastrusnicii. In perioada gradinitei,

din cauza programului parinitilor, mergeam la bunicii din oras, care locuiau la casa,
unde ramaneam pana dupa amiaza, cand ajungeau si parintii de la service. La bunici
era o bucurie sa merg, mai ales vara, cand era sezonul cireselor si, impreuna cu
prietenii din cartier reuseam sa “scapam” de vigilenta bunicului si sa ne urcam in cires,
unde puneam la cale tot felul de scenarii vazute prin filme.

In alte dati, bunicul ne lua pe mine si pe fratele meu si mergeam la picnic la

marginea orasului. Intr-una din dati, ne-am asezat patura chiar pe marginea pistei de
decolare a avionului care efectua stropiri in zona orasului. Avionul a decolat destul de
aproape de noi, iar, ulterior, bunicul, a avut o discutie aprinsa cu pilotul avionului
acuzandu-l ca ne-a pus in primejdie.

O alta intamplare de la bunici a fost cand mama s-a dus la coafor sa se aranjeze
pentru a merge la petrecerea unei cununii, iar eu, fiind la bunici, am varsat niste
cerneala sau acuarele pe mine. Bunica, vazandu-ma, a zis: “Valei, ce-ai facut. O sa-si
puna mainile in cap maica-ta cand te-o vedea in ce hal esti”, iar raspunsul meu a fost
ca: “nu are cum sa-si puna mainile in cap, pentru ca e coafata”.

De cele mai multe ori ma jucam cu prietenii din cartier sau mergeam cu
bicicletele pe la marginile orasului.

Bunica a fost croitoreasa si mi-a placut de multe ori sa o urmaresc cum creaza
rochiile si cum lucreaza la masina. Totodata era o bucatareasa extrordinara si imi
placeau foarte mult petrecerile de sarbatori cand reusea sa stranga familia la masa in
gradina sau in casa si sa ne delecteze cu bunatati. Sarmalutele in foi de vita, raciturile
condimentare si prajiturile si placintele pline de savoare erau apreciate de toti si imi lasa
si acum “gura apa”gandindu-ma la ele.

Am urmat apoi cursurile scolii generale la scoala generala nr.1, “Iorgu Radu” din
Barlad intre anii 1980 si 1988. In clasele 1-4 am avut o invatatoare, dna. Chitaniuc,
iubitoare de copii si plina de har. Gimnaziul l-am urmat la aceeasi scoala, unde am avut
norocul sa-l am profesor de matematica chiar pe tatal meu. Desi colegii m-au tachinat la
inceput pentru acest lucru, au ramas uimiti de faptul ca la scoala era domn’ Profesor, iar
acasa era Tata, si au respectat faptul ca, desi eram fiul, daca greseam, primeam nota
mica.

Sunt multe intamplari hazlii si pozne pe care le-am facut in acei ani, cu colegii de
clasa care mi-au devenit prieteni foarte buni. Mi-a ramas intiparita in memorie,
intamplarea prin care mi-am castigat unul din cei mai buni prieteni. Eram in clasa a
cincea, si proaspat venit in colectivitate. In urma unei polemici cu un coleg, in timpul orei
urmatoare, prin schimburi de biletele, puneam la cale sa ne “bumbacim” in pauza mare
ca sa rezolvam disputa. Raspunsul meu a fost ca putem sa ne “bumbacim” fara
probleme, dar asta nu era solutia disputei. A fost de acord cu mine, am devenit colegi
de banca si prieteni. Desi suntem despartiti de distanta, nu pierdem nici o ocazie sa ne
intalnim si sa vorbim. Marius Croitoru are acum 3 copii si abia astept sa ma reintalnesc
cu el cu ocazia intalnirii de promotie de 25 de ani de la liceu. Cu el am ticluit farsa sa
punem aracet pe clanta usii de la atelier, iar cel care a picat in “plasa” a fost chiar
directorul scolii, care a aflat autorii si l-a atentionat pe tata. Bineinteles ca tata, dupa ce
m-a apostrofat acasa, s-a distrat si el copios de farsa pusa la cale.

Mi-e greu sa trec peste a povesti ca, in clasa a 7-a, intr-una din drumetiile cu
bicicleta prin oras, am cules mai multe ghinde, pe care ulterior le-am sadit in gradina.
Cam la un an, cand eram la o masa de sarbatori cu parintii, unchii si bunicii, bunicul s-a
aratat mirat cum de in gradina lui rasar, din neant, stejari. I-am povestit ca am plantat eu
mai multe ghinde si, de atunci, a avut grija de un puiet care acum a devenit un arbore
faln ic de 10 m inaltime.

Parintii ne-au iubit prea mult ca sa foloseasca vreodata violenta cu noi. Daca am primit
o urecheala sau o nuia la fund la scoala cred ca e mult. Si nu pentru ca as fi fost
cuminte. Tata avea felul lui de a-mi arata ca gresesc si de a-mi parea rau ca l-am
dezamagit in vreun fel.

Liceul a fost extraordinar. Intre anii 1988 si 1992 am urmat cursurile Colegiului
National “Gh. Rosca Codreanu”. Am fost in singura clasa de electrotehnica din promotie
si, desi am ajuns acolo plecand de la profilul Mate-Fizica, a fost cel mai bun sfat primit
de la parintii mei care m-au indrumat sa fac asta. Colectivul a fost si este unul unit, iar
profesorii au avut acel har didactic si pregatirea necesara sa ne faca sa fim curiosi,
deschisi, creativ si seriosi. Desi profesorul de romana ne spunea ca suntem “teribili de
tampiti”, toti din clasa am luat bacaloreatul cu note mari si doar invatand dupa notitele
luate in clasa si dupa manual. Desi profesorul de fizica era genul care ne lua peste
picior la fiecare greseala, a reusit sa imi trezeasca interesul si sa ma faca sa ajung la
olimpiada nationala de fizica. Desi profesoara de engleza a fost lejera la note, a reusit
sa convinga ca jumatate de clasa sa dea bacalaoreatul la limba engleza si sa fie placut
surprinsa de creativitatea de care am dat dovada in lucrari.

Sunt o multime de intamplari petrecute in liceu care luate impreuna mi-au format
caracterul si personalitatea si drumul in viata. In liceu am gasit dragostea fata de munte,
care m-a facut sa bat cararile multor munti din tara. In liceu am trecut din comunism in
capitalism, si am privit revolutia la televizor. Si desi in Barlad, revolutia a fost lipsita de
evenimente tragice, doar interventia parintilor ne-a oprit sa ne urcam in tren spre
Bucuresti. Mare noroc. A fost o oportunitate sa traim prin ochii si sufletul de adolescent
acele schimbari.

A urmat apoi Facultatea de Fizica, din cadrul Universitatii Bucuresti, intre anii
1992 si 1997 unde mi-am luat licenta in Optica, Spectroscopie, Plasma, Laseri. A fost o
facultate grea si sunt mandru ca am absolvit-o. Din pacate, din cauza situatiei
economice la momentul absolvirii facultatii, a trebuit sa ma orientez catre locuri de
munca care-mi puteau asigura traiul si intameierea unei familii. In timpul facultatii am
cunoscut-o pe NIcoleta, si am stiut din primele momente ca vom fi impreuna. Desi
relatia noastra a avut suisuri si coborasuri, am reusit impreuna sa o facem sa mearga si
suntem impreuna de peste 15 ani.

Pe scurt, evolutia mea profesionala este urmatoarea:

 Primul meu loc de munca a fost ca agent de vanzari in piata de distributie de IT
la Ager Distribution, din 1997 pana in 1998. Apoi am avansat ca director de magazin la
Ager Busines Tech unde am stat pana in 1999.

In anul urmator am fost director vanzari la Compusoft, o companie mica care

functiona tot in sector IT.

Apoi din 2000 pana in 2016 am fost director vanzari in cadrul grupului de firme
Producton.

Dupa 16 ani am considerat ca e cazul sa merg si catre alte companii, iar din
2016 sunt angajat la Royal Computer ca product manager.

Tot acest timp mi l-am petrecut intre birou, vacante, incercarile de a avea copii,
eforturile de a ne aranja o locuinta si un loc de retragere la tara si intalnirile cu prietenii
si rudele.

Prin prisma locului de munca, am reusit sa cunosc multe persoane si experiente

de viata. Totusi prietenii mi-au ramas tot cei pe care mi i-am gasit in anii de scoala.

Este greu de spus care ar fi evenimentele marcante din aceasta perioada. Faptul
ca am cununat pe cei mai buni prieteni ai nostri si am botezat 3 copii minunati
(incluzand si pe Clara). Pierderea tatalui meu, desi una previzibila, tinant cont de varsta
si de boala suferita, a fost un eveniment care m-a marcat destul de mult.

In rest, totul este viata.

Dragos Ciocoiu