OCEANELE

6/6/2023

LUMII
Profesor: Cătălina Szekely

ADRIANA ION
AP II, 40815
Oceanele Lumii

OCEANELE LUMII

Pământul are un singur ocean, Oceanul planetar. Deși se obișnuiește să se numească

mari întinderi de ape oceanice cu nume de mult consacrate, totuși între oceanele lumii nefiind
alte hotare decât limitele convenționale trasate de geografi peste ape, oceanele lumii
comunicând deci între ele, acestea alcătuiesc o singură și continuă întindere de apă. Oceanul
planetar ocupă 70,8% din suprafața planetei, adică 361.455.000 km pătrați.

Câte oceane sunt pe glob? Cum se numesc și ce dimensiuni au?

 Oceanul Pacific - cel mai mare), cu o suprafață de 165.200.000 km pătrați și

adăncime maximă a apelor de 11.022 m (adăncime medie 4.280 m);
 Oceanul Atlantic - cu o suprafață de 106.400.000 km pătrați și o adăncime
maximă a apelor de 9.219 m (adăncime medie de 3.926 m);
 Oceanul Indian - cu o suprafață de 73.556.000 km pătrați și o adâncime maximă
de 7.455 m (adâncime medie de 3.890 m);
 Oceanul Antarctic - cu o suprafață de 20.327.000 km pătrați și o adâncime
maximă a apelor de 7.235 metri (adâncime medie 4000 metri);
 Oceanul Arctic sau Înghețat - cu o suprafață de 14.056.000 km pătrați și o
adâncime maximă de 5.449 m (adâcime medie de 1527 m).

De ce sunt oceanele lumii importante?

Oceanul Planetar este habitatul a sute de mii de specii de animale ce au nevoie de un
mediu sigur de viață. Mare parte din oxigenul pe care îl respirăm este oferit de oceane; cel
puțin 50%.
Numeroase afaceri și locuri de muncă au legătură cu apele Oceanului Planetar:
turismul de croazieră, transportul naval, pescuitul, turismul litoral, exploatarea petrolieră etc.
Oceanele lumii au rolul de a echilibra clima planetei.
Oceanul Planetar este o sursă importantă de hrană pentru întreaga planetă, aproape
16% din proteina animală consumată la nivel global.

1. Oceanul Pacific

Cuvântul „Pacific” provine de la cuvântul pace.

Oceanul Pacific este cel mai întins dintre oceanele lumii, întinzându-se din America de
Nord și de Sud până la continentele Asia și Australia acoperind jumătate din suprafața
Oceanului Planetar, o treime din suprafața pământului, având o suprafață de 179,7 milioane
km², mai mare decât întreaga suprafață a continentelor.
De asemenea, Oceanul Pacific este și cel mai adânc ocean al Terrei, din două puncte de
vedere: adâncime medie și adâncime maximă în punctul Groapa Marianelor, adâncimea este
de 11 033 m.
Este și oceanul cu cele mai multe insule și, în plus, este înconjurat de o linie de vulcani ce
poartă numele de “Cercul de foc”1.
1
Cercul de foc al Pacificului este cea mai întinsă și activă zonă vulcanică de pe Terra.
Oceanele Lumii
Oceanul Pacific este și „gazda” Marii Bariere de Corali, aflată în apropierea
Australiei, care este cel mai mare recif de corali din lume.
Un fapt trist, dar real, este că tot Oceanul Pacific este și gazdă pentru Marea Insulă de
Gunoaie din Pacific. Aceasta este o zonă cu o masă de peste 70 000 de tone, cu o suprafață de
trei ori mai mare decât teritoriul Franței, unde s-au acumulat plastice, plase de pescuit și multe
alte obiecte plutitoare ce pun în pericol viața animalelor marine.
În prezent, Oceanul Pacific se micșorează, încet dar permanent, ca urmare a
mișcării plăcilor tectonice, cu aproximativ 2–3 cm pe an pe 3 laturi, ceea ce înseamnă
aproximativ 0,5 km² pe an.
În Pacific temperatura apei variază de la punctul înghețului, în zonele polare, până la circa
30 °C la ecuator.
Salinitatea variază în ape în funcție de latitudine: apa este mai puțin sărată lângă ecuator
decât cea din zona temperată, din cauza precipitațiilor abundente din zona ecuatorială /
tropicală. Și spre poli salinitatea este mai mică, deoarece evaporarea este foarte scăzută.
Într-o mare parte a călătoriei lui Magellan – de la Strâmtoarea Magellan și până
în Filipine – oceanul a fost chiar liniștit. Dar Pacificul nu este mereu pașnic. Multe cicloane
tropicale2 lovesc insulele Pacificului. Locurile din preajma îmbinărilor plăcilor tectonice sunt
pline de vulcani și sunt des afectate de cutremure. Tsunamiurile, valuri imense declanșate de
cutremure subacvatice, au devastat multe insule și au distrus multe orașe.

Țările și teritoriile învecinate

• Samoa Americană • Guam • Nicaragua

• Australia • Guatemala • Niue
• Brunei • Honduras • Insulele Mariane de
• Cambodjia • Indonezia Nord
• Canada • Japonia • Palau
• Chile • Kiribati • Panama
• Republica Populară • Coreea de Nord [5] • Papua Noua Guinee
Chineză • Coreea de Sud [5] • Peru
• Columbia • Malaezia • Filipine
• Insulele Cook • Insulele Marshall • Insulele Pitcairn
• Costa Rica • Mexic • Rusia
• Timorul de Est • Statele Federate ale • Samoa
• El Salvador Microneziei • Singapore
• Ecuador • Nauru • Insulele Solomon
• Fiji • Noua Caledonie [4] • Taiwan
• Polinezia Franceză • Noua Zeelandă • Tailanda

2. Oceanul Atlantic

2
Echivalentul uraganelor din Atlantic
Oceanele Lumii
Al doilea dintre oceanele lumii în ceea ce privește suprafața este Oceanul
Atlantic, care se desfășoară din America de Nord și de Sud până la continentele Europa și
Africa. Are o adâncime maximă de 8 384 m în punctul cunoscut drept Groapa Puerto Rico.
Acesta este oceanul în care se poate observa cel mai bine un lanț muntos (cel mai lung
din lume) aflat sub ape: Dorsala Atlantică. În anumite locuri poate fi văzut și de la suprafață
sub forma unor insule, cum sunt Insulele Azore sau Islanda.
Denumirea acestui ocean ar proveni de la un termen grecesc și ar însemna Marea lui
Atlas.
Se consideră că Oceanul Atlantic este în continuă expansiune, iar Oceanul Pacific este
în continuă micșorare. Placa americană se îndepărtează de Africa, va consuma o parte din
placa Rusiei, pentru a reveni la poziția inițială.
Peste 247 de milioane de ani, Oceanul Pacific se va micșora continuu și va dispărea,
din cauza faptului că placa americană se va depărta din ce în ce mai mult de continentele
Africa și Europa, iar Oceanul Atlantic va avea, astfel, dimensiuni din ce în ce mai mari.
Atlanticul este mărginit de America de Nord și America de Sud, în vest,
și Europa și Africa, în est. Este legat de Oceanul Pacific prin Oceanul Arctic în nord, și
prin Pasajul Drake în sud. În plus, este legat artificial de Pacific prin Canalul Panama.
Oceanul Atlantic aduce dinspre Ecuator curenții de aer cald ce vin spre Europa și
spre Oceanul Arctic. La întoarcerea din Oceanul Arctic, curenții de aer rece se îndreaptă spre
ecuator, transformându-se în curenții pozitivi.
Se presupune că Oceanul Atlantic s-a format cu 174 de milioane de ani în urmă. După
teoria unui american, Atlanticul s-a format prin destrămarea Pangeei cu care placa Americană
s-a îndepărtat de supercontinentul Afro-Eurasia3.
Clima este influențată de temperaturile apelor de suprafață și de curenții de apă,
precum și de vânturi. Din cauza capacității mari a oceanului de a stoca și de a elibera căldură,
clima maritimă este mai moderată și are variații sezoniere mai puțin extreme decât climatul
interior. Precipitațiile pot fi aproximate de date meteorologice de coastă și temperatură a
aerului de la temperaturile apei.
Viețuitoarele marine au nevoie de un teritoriu care să constituie un climat variabil.
Animalele marine își schimbă teritoriul în funcție de anotimp și temperatură. Primăvara și
vara ele stau pe un teritoriu cu temperatură medie. Toamna ele pornesc spre un teritoriu cu
temperatură ridicată, pentru a preveni schimbările majore produse în timpul iernii.

3. Oceanul Indian

Oceanul Indian este al treilea ca mărime dintre oceanele lumii, fiind denumit astfel
după statul India. Este situat în zonele ecuatorială și tropicală, ceea ce se traduce prin faptul că
apele sale au o temperatură mai ridicată, spre deosebire de celelalte oceane.
Este oceanul cu cel mai mic număr de insule, însă este casă pentru numeroase specii
de animale marine pe cale de dispariție: foca, vaca de mare, broasca țestoasă.
Adâncimea maximă a Oceanului Indian este de 7 437 m. Granițele acestui ocean se
întind către Asia în nord, către Australia în zona estică, Antarctica la sud și Africa în vest.
Oceanul este gazda celei mai mari concentrări de fitoplancton (ansamblu de organisme care
trăiesc în zona planctonului, servind drept hrană pentru animalele marine).

Oceanul Indian este numit după India. Numit Sindhu Mahasagara sau Marea mare a

3
O masă continentală formată din Europa, Africa și Asia, sau mai bine zis Eurasia si Africa
Oceanele Lumii
Sindhu de către indienii vechi, acest ocean a fost numit în mod diferit Oceanul
Hindus, Oceanul Indic, în diferite limbi. Oceanul Indian a fost, de asemenea, cunoscut mai
devreme ca Oceanul de Est. Termenul era încă folosit în mijlocul secolului al XVIII-lea.
Pe fundul Oceanului Indian se află dorsala subacvatică central-indiană cu o direcție
nord-sud, praguri și gropi de diverse adâncimi. Între aceste gropi se numără Groapa Sunda cu
o adâncime maximă de 7455 m și Groapa Diamantelor cu o adâncime maximă de 8047 m,
aceasta fiind adâncimea maximă a Oceanului Indian.
Oceanul este bântuit de cutremure ca de exemplu mai recent la data de 26
decembrie 2004 a avut loc un cutremur cu intensitatea de 9,2 pe scara Richter, având
epicentrul în apropiere de insula Sumatra.
Acest cutremur submarin a declanșat valuri uriașe cu o viteză de 500 km/h
numite Tsunami, producând în Indonezia, Tailanda, India și Sri Lanka un număr de peste
300.000 de victime omenești.
Mările și golfurile ce aparțin de acestui ocean sunt: Marea Andaman, Marea
Arabiei, Golful Bengal, Marele Golf Australian, Golful Aden, Golful Oman, Strâmtoarea
Mozambicului, Golful Persic, Marea Roșie și Strâmtoarea Malakka.

4. Oceanul Antarctic

Mai este cunoscut și sub numele de Oceanul de Sud sau Oceanul Sudic, fiind al doilea
cel mai mic ocean al Terrei. Denumirea sa reflectă faptul că apele sale înconjoară continentul
Antarctica. Își rezervă locul de cel mai rece ocean al lumii și, implicit, cel mai sălbatic.
În Oceanul Sudic își duc traiul o mulțime de animale iubitoare de temperaturi scăzute:
pinguinul imperial, balena, foca-elefant, albatrosul călător, caracatița uriașă sau balena
albastră.
Oceanul Antarctic este un corp de apă care înconjoară continentul Antarctida.
Oceanul de Sud ocupă o suprafață de aproximativ 7,8 milioane de mile pătrate, ceea ce
îl face al patrulea cel mai mare ocean din lume, după Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic și
Oceanul Indian, dar este semnificativ mai mare decât Oceanul Arctic.
Cu toate acestea, dimensiunea Oceanului de Sud nu este fixă, deoarece se crede că
oceanul se deplasează cu câțiva centimetri în fiecare an. Oamenii de știință cred că această
deriva este cauzată de extinderea fundului mării, dar validitatea acestei teorii nu a fost încă
stabilită în mod concludent. Oceanul de Sud sau Antarctic ocupă întregul Pol Sud și
înconjoară continentul Antarctica.
Oceanul de Sud s-a format în urmă cu aproximativ 30 de milioane de ani, după ce
America de Sud și Antarctica s-au separat și au deschis Pasajul Drake, făcând Oceanul Sudic
cel mai tânăr dintre toate oceanele lumii la scară geologică. Apele Oceanului Austral sunt
distincte de apele oceanelor din jur datorită prezenței Curentului Circumpolar Antarctic care
face ca apele Oceanului Austral să circule rapid în jurul Antarcticii, fapt folosit de Biroul
Hidrografic Internațional în argumentul lor pentru recunoaștere al Oceanului de Sud.
Fluxul curenților în Oceanul de Sud este complex. Apa răcită de aer rece, radiații
emise și vânturi catabatice de pe continentul antarctic se scufundă și curge spre nord de-a
lungul fundului oceanului și este înlocuită la suprafață cu un volum egal de apă mai caldă care
curge spre sud din oceanele Indian, Pacific și Atlantic. Punctul de întâlnire al celor doi este
Convergența Antarctică, unde condițiile favorizează dezvoltarea fitoplanctonului, format din
diatomee și alte plante unicelulare.
Oceanele Lumii
Cel mai important organism al oceanului din lanțul trofic superior este
micul krill 4asemănător creveților. Animalele de pe fundul mării din zona de lângă țărm includ
hidrozoarele sesile, coralii, bureții și briozoarele, precum și păianjenii și izopodele de mare,
polihetele de vierme anelide, echinoidele, stele de mare și o varietate de crustacee și moluște.
Pe fundul mării există și eelpouts, melci de mare, pești cu coadă de șobolan și pești
asemănătoare codului. Tipurile rare de pești fără oase includ peștii miingine și patine. Multe
specii de pești de adâncime sunt cunoscute la sud de Convergența Antarctică, dar numai trei, o
baracudă și doi pești-lanternă, par a fi limitate în această zonă.

5. Oceanul Arctic

Cel mai mic dintre oceanele lumii este Oceanul Arctic, fiind poziționat pe centrul
Polului Nord și având o formă circulară. Mai mult de jumătate din suprafața Oceanului Arctic
este acoperită de gheață pe timpul verii, iar pe timpul iernii este chiar complet acoperit de
gheață.
Oceanul Arctic este considerat o mare semiînchisă, care este înconjurată de
următoarele cinci state de coastă: Canada, Danemarca (Groenlanda), Norvegia (Svalbard),
Rusia și Statele Unite. În plus, Finlanda, Islanda și Suedia sunt, de asemenea, considerate în
general state arctice.
Deși este cel mai mic ocean al planetei (suprafața sa fiind de 14.090.000 km2) este
mai întins decât toată Europa. Are o formă aproape circulară, fiind centrat pe Polul Nord
geografic al planetei.
Comunică liber cu apele Oceanului Atlantic si numai printr-o îngustă strâmtoare cu
Oceanul Pacific.
Arctic este unul dintre cele mai dure și mai frumoase locuri de pe Pământ. Întinderi
vaste de gheață acoperă adâncurile oceanului, alcătuind cea mai mare și mai puțin fragmentată
regiune locuită a planetei.
Adăpostește o serie de specii – de la urși polari la balene – Arctic se confruntă cu
amenințări din cauza dezvoltării petrolului și gazelor și a schimbărilor climatice. ONG-urile
lucrează cu guvernele, întreprinderile și comunitățile pentru a ajuta la păstrarea bogatei
biodiversitate a regiunii.
Peisajele sale diverse și adesea dramatice includ gheață de mare, zone umede de
coastă, tundra de munte, ghețari, munți, râuri largi și oceanul în sine.
Oceanul Arctic se confruntă cu amenințări din partea dezvoltării petrolului și gazelor, a
gestionării pescuitului și a traficului minier și de transport maritim. Dar schimbările climatice
reprezintă cea mai mare amenințare pentru Arctica. Încălzirea în Arctic este de așteptat să fie
de două până la trei ori mai mare decât în restul lumii. Chiar și o ușoară schimbare a
temperaturii ar putea duce la un Ocean Arctic.
Oceanul Arctic găzduiește câteva milioane de oameni. Mulți sunt indigeni care s-au
adaptat pentru a trăi într-unul dintre cele mai dure medii din lume. Arctic este, de asemenea,
un habitat bogat pentru fauna sălbatică și conține resurse vaste, cum ar fi rezerve enorme de
apă dulce, combustibili fosili și pescuit.

4
Micul pui de pește
Oceanele Lumii
Câteva dintre animalele care locuiesc în acest mediu de viață sunt: ursul
polar, vulpea polară, morsa, rechinul de Groenlanda etc. Un lucru necesar de menționat este
că în zona de nord, implicit în Oceanul Arctic, nu există pinguini, aceștia trăind exclusiv în
emisfera sudică.

BIBLIOGRAFIE

• Alexandru Lungu, Nina Volontir, Ilie Boian: Geografia fizică generală, editura
Litera, Chișinău, 2003

• Simon Winchester. Atlantic: A Vast Ocean of a Million Stories. HarperCollins, 2010.

ISBN 9780007341375 [Alternative title: Atlantic: The Biography of an Ocean]

• Oliver, Douglas L. (1989). The Pacific Islands