ID2 Introducere-in-Sociologie 2022

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE

SPECIALIZAREA : ASISTENȚĂ SOCIALĂ
ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ
ANUL I SEMESTRUL 1
Introducere în Sociologie
SUPORT DE STUDIU INDIVIDUAL
Iași, 2022
INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIE
CUPRINS
Capitolul 1. Noțiuni introductive........................................................................................................ 4
UNITATEA 1 ................................................................................................................................... 5
1. Ce este sociologia?.................................................................................................................... 5
2. Istoria sociologiei ..................................................................................................................... 9
UNITATEA 2 ................................................................................................................................. 15
3. Perspective teoretice .............................................................................................................. 15
4. De ce să studiem sociologia? ................................................................................................. 22
Capitolul 2. Cercetarea sociologică .................................................................................................. 25
UNITATEA 3 ................................................................................................................................. 26
1. Abordări ale cercetării sociologice ....................................................................................... 26
2. Considerente etice .................................................................................................................. 32
UNITATEA 4 ................................................................................................................................. 35
3. Metode de cercetare ............................................................................................................... 35
Capitolul 3. Cultura ........................................................................................................................... 47
UNITATEA 5 ................................................................................................................................. 48
1. Ce este cultura? ...................................................................................................................... 48
2. Elemente ale culturii .............................................................................................................. 54
UNITATEA 6 ................................................................................................................................. 61
3. Cultura pop, subcultură și schimbare culturală ................................................................. 61
4. Perspective teoretice ale culturii ........................................................................................... 67
Capitolul 4. Societatea și Interacțiunile sociale ............................................................................... 70
UNITATEA 7 ................................................................................................................................. 71
1. Tipuri de societăți .................................................................................................................. 71
2. Perspective teoretice asupra societății.................................................................................. 76
3. Construcții sociale ale realității ............................................................................................ 83
Capitolul 5. Socializarea.................................................................................................................... 87
UNITATEA 8 ................................................................................................................................. 89
1. Teorii ale dezvoltării sinelui .................................................................................................. 89
2. De ce contează socializarea ................................................................................................... 94
3. Agenți ai socializării .............................................................................................................. 97
4. Socializarea pe tot parcursul vieții ..................................................................................... 103
Capitolul 6. Grupurile și Organizațiile .......................................................................................... 107
UNITATEA 9 ............................................................................................................................... 109
Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Griffiths, H., Keirns, N. et al. (2019). Introduction to Sociology 2e. OpenStax
1. Tipuri de grupuri ................................................................................................................. 109

2. Dimensiunea și structura grupului ..................................................................................... 114
3. Organizațiile formale........................................................................................................... 118
Capitolul 7. Devianța, criminalitatea și controlul social ............................................................... 123
UNITATEA 10 ............................................................................................................................. 124
1. Devianță și control ............................................................................................................... 124
2. Perspective teoretice asupra devianței ............................................................................... 128
Capitolul 8. Media și tehnologie ..................................................................................................... 136
UNITATEA 11 ............................................................................................................................. 137
1. Tehnologia de astăzi ............................................................................................................ 137
2. Media și tehnologia în societate .......................................................................................... 142
3. Perspective teoretice privind mass-media și tehnologia ................................................... 148
Capitolul 9. Stratificarea socială .................................................................................................... 154
UNITATEA 12 ............................................................................................................................. 155
1. Ce este stratificarea socială? ............................................................................................... 155
2. Mobilitatea socială ............................................................................................................... 160
3. Perspective teoretice asupra stratificării sociale ............................................................... 162
Capitolul 10. Căsătoria și familia ................................................................................................... 167
UNITATEA 13 ............................................................................................................................. 168
1. Ce este căsătoria? Ce este o familie? .................................................................................. 168
2. Perspective teoretice asupra căsătoriei și familiei ............................................................. 177
3. Provocări cu care se confruntă familia .............................................................................. 181
Capitolul 11. Religia ........................................................................................................................ 189
UNITATEA 14 ............................................................................................................................. 190
1. Abordarea sociologică a religiei .......................................................................................... 190
2. Religiile lumii ....................................................................................................................... 197

Capitolul 1. Noțiuni introductive
Cu toții aparținem multor grupuri; ești membru al grupei tale de asistență socială și ești membru
al familiei tale; poți aparțin unui partid politic, unei echipe sportive sau mulțimii care urmărește
un eveniment sportiv; ești cetățean al țării tale și ești o parte a unei generații. Este posibil să ai
un rol oarecum diferit în fiecare grup și să te simți diferit în fiecare grup.
Grupurile variază în dimensiuni și formalități, precum și în nivelurile de atașament dintre
membrii acestora, printre altele. În cadrul unui grup mare, pot exista grupuri mai mici și fiecare
grup se poate comporta diferit.
La un concert rock, de exemplu, unii se pot bucura de muzică, alții preferă să stea și să observe,
în timp ce alții încearcă să facă surf prin
mulțime. De ce simțim și acționăm diferit
în diferite tipuri de situații sociale? De ce
ar putea oamenii dintr-un singur grup să
prezinte comportamente diferite în aceeași
situație? De ce oamenii care acționează în
mod similar nu s-ar putea simți conectat la
alți oameni care prezintă același
comportament? Acestea sunt câteva dintre
numeroasele întrebări pe care sociologii le
pun în timp ce studiază oameni și societăți.
Figura 1 Sociologii învață despre societate în ansamblu
în timp ce studiază interacțiunile individuale și de grup. (Fotografie prin amabilitatea lui Gareth Williams / flickr)

UNITATEA 1
1. Ce este sociologia?
Studiind această secțiune:
- vei ști cum să explici concepte de bază ale sociologiei
- vei înțelege cum s-au dezvoltat diferite perspective teoretice
1.1. Ce sunt societatea și cultura?

Sociologia este studiul grupurilor și interacțiunilor de grup, societăților și interacțiunilor
sociale, de la grupuri mici și personale, la grupuri foarte mari. Un grup de oameni care trăiesc
într-o zonă geografică definită, care interacționează între ei și care împărtășesc o cultură
comună, este ceea ce sociologii numesc o societate. Sociologii studiază toate aspectele și
nivelurile societății. Sociologii care lucrează la nivel micro, studiază grupuri mici și
interacțiuni individuale, în timp ce cei care utilizează analiza la nivel macro, studiază
tendințele dintre și între grupuri mari și societăți. De exemplu, un studiu la nivel micro ar putea
analiza regulile acceptate de conversație în diferite grupuri, cum ar fi printre adolescenți sau
profesioniști în afaceri. În schimb, o analiză la nivel macro ar putea cerceta modalitățile în care
utilizarea limbajului s-a schimbat de-a lungul timpului sau în rețelele de socializare.
Termenul de cultură se referă la practicile, valorile și credințele comune ale grupului. Cultura
cuprinde modul de viață al unui grup, de la interacțiuni cotidiene de rutină până la cele mai
importante părți ale vieții membrilor grupului. Include tot ceea ce este produs de către o
societate, inclusiv toate regulile sociale. Sociologii studiază adesea cultura folosind imaginația
sociologică, pe care sociologul C. Wright Mills a descris-o ca fiind o conștientizare a relației
dintre comportamentul și experiența unei persoane și cultura mai largă care a modelat alegerile
și percepțiile persoanei. Este un mod de a vedea comportamentul nostru și pe al celorlalți
oamenilor în relație cu istoria și structura socială (1959).
https://www.youtube.com/watch?v=BINK6r1Wy78
O ilustrare a acestui lucru este decizia unei persoane de a se căsători. În societățile occidentale,
această alegere este puternic influențată de sentimente individuale; cu toate acestea,
acceptabilitatea socială a căsătoriei în raport cu circumstanțele persoanei joacă, de asemenea,
un rol. Această cultură este, totuși, un produs al oamenilor dintr-o societate; sociologii au grijă
să nu trateze conceptul de „cultură” ca fiind unul dat. Reificarea este o eroare de a trata un
concept abstract ca și cum ar avea o existență reală, materială (Sahn 2013).
1.2. Studierea tiparelor: modul în care sociologii privesc societatea

Toți sociologii sunt interesați de experiențele indivizilor și de modul în care acele experiențe
sunt modelate de interacțiunile cu grupurile sociale și societatea în ansamblu. Pentru un
sociolog, deciziile personale pe care le ia un individ nu există într-un vid. Modelele culturale
și forțele sociale pun presiune pe oameni să facă o alegere față de alta. Sociologii încearcă să
identifice aceste tipare generale examinând comportamentul grupurilor mari de oameni care
trăiesc în aceeași societate și trăind aceleași presiuni societale.
Schimbările în structura familială occidentală oferă un exemplu de tipare pe care sociologii
sunt interesați să le studieze. O familie „tipică” este acum foarte diferită de cea din ultimele
decenii, când majoritatea familiilor erau formate din părinți căsătoriți care locuiau într-o casă
cu copiii lor necăsătoriți. Procentul de cupluri necăsătorite, cupluri de același sex, familii
mono-parentale și gospodării formate dintr-un singur adult sunt în creștere, precum și numărul
gospodăriilor extinse, în care membrii familiei extinse, cum ar fi bunicii, verii sau copiii adulți
locuiesc împreună în casa familiei (US Census Bureau 2013).
În timp ce mamele reprezintă încă majoritatea părinților singuri, milioane de tați își cresc și
copiii singuri și mai mult de 1 milion dintre acești tați singuri nu s-au căsătorit niciodată
(Williams Institute 2010; citat în Ludden 2012). Din ce în ce mai mult, bărbații și femeile
singure și care coabitează în cupluri de sex opus sau de același sex, aleg să crească copii în
afara căsătoriei.
Unii sociologi studiază fapte sociale, care sunt legile, morala, valorile, credințele religioase,
obiceiurile, moda, ritualurile și toate regulile culturale care guvernează viața socială, care pot
contribui la aceste schimbări ale familiei. Oamenii din statele occidentale privesc căsătoria și
familia altfel decât înainte? Condițiile economice și de ocupare joacă un rol? Cum a influențat
cultura alegerile pe care le fac indivizii în modul de a locui? Alți sociologi studiază consecințele
acestor noi modele, cum ar fi modul în care copiii sunt afectați de acestea sau schimbarea
nevoilor de educație, locuință și asistență medicală.
Sociologii identifică și studiază modele legate de tot felul de probleme sociale contemporane.
Modul în care Twitter, Facebook sau Snapchat au influențat comunicarea de zi cu zi, modul în
care Instagram a influențat percepția despre sine și despre ceilalți, cauzele ce conduc la
rezultatele alegerilor politice – acestea sunt tot exemple de subiecte pe care sociologii le-ar
putea explora.
1.3. Studierea părții și a întregului: modul în care sociologii văd structurile sociale
O cheie de bază a perspectivei sociologice este conceptul că individul și societatea sunt
inseparabili. Este imposibil să studiazi una fără cealaltă. Sociologul german Norbert Elias a
numit procesul analizei simultane a comportamentului indivizilor și al societății care
modelează acel comportament, figurație.
O exemplu care face acest concept ușor de înțeles este practica religiei. În timp ce oamenii
practică religiile într-un mod distinct individual, religia există într-un context social mai larg.
De exemplu, practica religioasă a unui individ poate fi influențată de ceea ce dictează guvernul,
sărbătorile, profesorii, lăcașurile de cult, ritualurile și așa mai departe. Aceste influențe
subliniază relația importantă dintre practicile religioase individuale și presiunile sociale care
influențează această experiență religioasă (Elias 1978).
1.4. Rezumat
Sociologia este studiul sistematic al societății și al interacțiunii sociale. Pentru a-și desfășura
studiile, sociologii identifică tiparele culturale și forțele sociale și determină modul în care
acestea afectează indivizii și grupurile. De asemenea, dezvoltă modalități de aplicare
descoperirile lor în lumea reală.
1.5. Recapitulare
1. Care dintre următoarele afirmații descrie cel mai bine sociologia ca știință?
a. Studiul comportamentului individual
b. Studiul culturilor
c. Studiul societății și al interacțiunii sociale
d. Studiul economiei
2. C. Wright Mills a spus că sociologii trebuie să dezvolte o/un __________ sociologic(ă)

pentru a studia modul în care societatea afectează indivizi.
a. cultură
b. imaginație
c. metodă
d. instrument
3. Un sociolog definește societatea ca un grup de oameni care locuiesc într-o zonă definită,
împărtășesc o cultură și care:
a. interacționează
b. lucrează în aceeași industrie
c. vorbesc diferite limbi
d. practică o religie recunoscută
4. Vederea tiparelor înseamnă că un sociolog trebuie să fie capabil să:

a. compare comportamentul indivizilor din diferite societăți
b. compare o societate cu alta
c. identifice asemănări în modul în care grupurile sociale răspund la presiunea socială
d. compare indivizii cu grupurile
5. Ce credeți că a vrut să spună C. Wright Mills când a spus că pentru a fi sociolog, trebuie să
dezvolți o imaginație sociologică?
6. Descrieți o situație în care alegerea pe care ați făcut-o a fost influențată de presiunile
societale.
1.6. Bibliografie
Elias, Norbert. 1978. What Is Sociology? New York: Columbia University Press.

Ludden, Jennifer. 2012. Single Dads By Choice: More Men Going It Alone. nrp. Retrieved
March 29, 2021 (http://www.npr.org/2012/06/19/154860588/single-dads-by-choice-more-
men-going-it-alone).
Mills, C. Wright. 2000 [1959]. The Sociological Imagination. 40th ed. New York: Oxford
University Press.
Sahn, Richard. 2013. The Dangers of Reification. The Contrary Perspective. Retrieved March
29, 2021 (http://contraryperspective.com/2013/06/06/the-dangers-of-reification/).
U.S. Census Bureau. 2013. America’s Families and Living Arrangements: 2012. Retrieved
March 29, 2021 (http://www.census.gov/prod/2013pubs/p20-570.pdf )

2. Istoria sociologiei
- vei ști cum să explici de ce a apărut sociologia atunci când a apărut
- vei ști să explicați cum a devenit sociologia o disciplină academică
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost fascinați de relația dintre indivizi și societățile
din care aceștia aparțin. Multe teme studiate în sociologia modernă au fost, de asemenea,
studiate de filosofii antici în dorința lor de a descrie o societate ideală, inclusiv teorii ale
conflictului social, economiei, coeziunii sociale și puterii (Hannoum 2003).
În secolul al XVIII-lea, filosofii din epoca iluminismului au dezvoltat principii generale care
ar putea fi folosite pentru a explica viața socială. Gânditori precum John Locke, Voltaire,
Immanuel Kant și Thomas Hobbes au răspuns la ceea ce ei considerau a fi boli sociale, scriind
despre subiecte care sperau că vor conduce la reforma socială.
La începutul secolului al XIX-lea s-au înregistrat mari schimbări odată cu Revoluția
Industrială, precum mobilitatea sporită și noi tipuri de angajare. A fost, de asemenea, o perioadă
de mari răsturnări sociale și politice, odată cu apariția imperiilor care i-a expus pe mulți oameni
- pentru prima dată – la alte societăți și culturi decât ale lor. Milioane de oameni s-au mutat în
orașe și mulți oameni s-au îndepărtat de credințele lor religioase tradiționale.
2.1. Crearea unei discipline
Auguste Comte (1798-1857)

Termenul de sociologie a fost inventat în 1838, de Auguste Comte
(1798–1857). Comte a studiat inițial pentru a fi inginer, dar mai
târziu a devenit elev al filosofului social Claude Henri de Rouvroy
Comte de Saint-Simon (1760–1825). Amândoi au crezut că
oamenii de științe sociale ar putea studia societatea folosind
aceleași metode științifice utilizate în științele naturii. Comte
credea, de asemenea, în potențialul oamenilor de științe sociale de
a lucra spre îmbunătățirea societății. El a susținut că, odată ce
erudiții au identificat legile care guvernează societatea, sociologii
ar putea aborda probleme precum educația slabă și sărăcia
(Abercrombie et al. 2000).
Figura 2 Auguste Comte a jucat un rol important în dezvoltarea sociologiei ca
disciplină recunoscută. (Fotografie prin amabilitatea WikimediaCommons)
Comte a numit studiul științific al modelelor sociale pozitivism. El și-a descris filosofia într-o
serie de cărți numite Cursul de filosofie pozitivă (1830–1842) și O viziune generală asupra

pozitivismului (1848). El credea că folosind metodele științifice pentru a dezvălui legile prin
care interacționează societățile și indivizii, ar introduce o nouă eră „pozitivistă” a istoriei.
Harriet Martineau (1802–1876) - Prima femeie sociolog

Harriet Martineau a fost o scriitoare care a abordat o gamă largă de probleme ale științelor
sociale. Ea a fost o primă observatoare a practicilor sociale, incluzând economia, clasa socială,
religia, sinucidera, guvernarea și drepturile femeilor. A început cariera de scriitor în 1931 cu o
serie de povești intitulate Ilustrații ale economiei politice, în care a încercat să educe oamenii
obișnuiți despre principiile economiei (Johnson 2003).
Martineau a fost prima care a tradus scrierea lui Comte din franceză în engleză și a introdus
astfel sociologia în pentru oamenii de știință vorbitori de limbă engleză (Hill 1991). De
asemenea, i se atribuie primele comparații sistematice metodologice internaționale ale
instituțiilor sociale în două dintre cele mai faimoase lucrări sociologice ale sale: Society in
America (1837) și Retrospect of WesternTravel (1838). Martineau a considerat funcționarea
capitalismului în contradicție cu principiile morale ale oamenilor din Statele Unite; ea a
subliniat defectele legate de sistemul întreprinderii libere în care lucrătorii erau exploatați și
săraci în timp ce proprietarii de afaceri deveneau bogați. Ea a mai remarcat că credința în faptul
că toți oamenii sunt creați egali nu este în concordanță cu lipsa drepturilor femeilor.
Karl Marx (1818–1883)

Karl Marx (1818–1883) a fost un filosof și economist
german. În 1848, el și Friedrich Engels (1820–1895) au
scris Manifestul comunist. Această carte este unul
dintre cele mai influente manuscrise politice din istorie.
De asemenea prezintă teoria societății a lui Marx, care
diferă de ceea ce propunea Comte.
Marx a respins pozitivismul lui Comte. El credea că
societățile au crescut și s-au schimbat ca urmare a
luptelor diferitelor clase sociale pentru mijloacelor de
producție. În perioada în care își dezvolta teoriile,
Revoluția Industrială și ascensiunea capitalismului au
condus la mari disparități de avere între proprietarii
fabricilor și muncitori. Capitalismul, un sistem economic caracterizat de proprietatea privată
sau corporativă a bunurilor și mijloacele de a le produce a crescut în multe națiuni.
Figura 3 Karl Marx a fost unul dintre fondatorii sociologiei. Ideile sale despre conflictele sociale sunt și astăzi relevante.
(Fotografie prin amabilitatea lui John Mayall /Wikimedia Commons
Marx a prezis că inegalitățile capitalismului vor deveni atât de extreme, încât muncitorii se vor
revolta în cele din urmă. Asta ar conduc la prăbușirea capitalismului, care ar fi înlocuit de
comunism. Comunismul este un sistem economic sub care nu există proprietate privată sau

corporativă: totul este deținut în comun și distribuit după cum este necesar. Marx credea că
comunismul este un sistem mai echitabil decât capitalismul.
Deși previziunile sale economice nu s-au împlinit în perioada de timp pe care a prezis-o, ideea
lui Marx că conflictul social duce la schimbări în societate este încă una dintre teoriile majore
utilizate în sociologia modernă.
Herbert Spencer (1820–1903)

În 1873, filosoful englez Herbert Spencer a publicat The Study of Sociology, prima carte cu
termenul „sociologie” în titlu. Spencer a respins o mare parte din filosofia lui Comte, precum
și teoria lui Marx a luptei de clasă și sprijinul său pentru comunism. În schimb, el a favorizat o
formă de guvernare care să permită forțelor pieței să controleze capitalismul. Munca lui a
influențat mulți sociologi timpurii, inclusiv pe Émile Durkheim (1858-1917).
Georg Simmel (1858–1918)

Georg Simmel a fost un critic de artă german care a scris pe larg despre probleme sociale și
politice. Simmel a adoptat o poziție anti-pozitivism și a abordat subiecte precum conflictul
social, funcția banilor, identitatea individului în viața orașului și frica europeană față de cei din
afară (Stapley 2010). O mare parte din munca sa s-a concentrat pe teorii micro și a analizat
dinamica grupurilor de două și trei persoane. Opera sa a subliniat, de asemenea, cultura
individuală și capacitățile creative ale indivizilor (Ritzer și Goodman 2004).
Émile Durkheim (1858-1917)

Durkheim a contribuit la stabilirea sociologiei ca disciplină academică formală prin înființarea
primului departament european de sociologie la Universitatea din Bordeaux în 1895 și prin
publicarea Regulilor metodei sociologice în 1895. Într-o altă lucrare importantă, Diviziunea
muncii în societate (1893), Durkheim și-a expus teoria despre modul în care societățile s-au
transformat de la un stat primitiv la o societate capitalistă, industrială. Potrivit lui Durkheim,
oamenii se ridică la nivelul lor adecvat în societate bazată pe merit.
Durkheim credea că sociologii ar putea studia „fapte sociale” obiective (Poggi 2000). De
asemenea, el a crezut că prin asemenea studii ar fi posibil să se determine dacă o societate este
„sănătoasă” sau „patologică”. El vedea societățile sănătoase ca fiind stabile, în timp ce
societățile patologice au cunoscut o defalcare a normelor sociale între indivizi și societate.
În 1897, Durkheim a încercat să demonstreze eficacitatea regulilor sale de cercetare socială
atunci când a publicat o lucrare intitulat Sinuciderea. Durkheim a examinat statisticile
sinuciderii în diferite regiuni pentru a cerceta diferențele dintre comunitățile catolice și cele
protestante. El a atribuit diferențele mai degrabă forțelor socio-religioase decât individului sau
unor cauze psihologice.

George Herbert Mead (1863-1931)

George Herbert Mead a fost un filozof și sociolog ale cărui lucrări s-au concentrat asupra
modurilor în care mintea și sinele au fost dezvoltate ca urmare a proceselor sociale (Cronk
n.d.). El a susținut că modul în care un individ ajunge să se vadă pe sine, se bazează într-o
foarte mare măsură pe interacțiunile cu ceilalți. Mead a numit indivizii specifici care au avut
impact asupra vieții unei persoane alți semnificativi și, de asemenea, i-a conceptualizat pe
„alții generalizați” ca atitudine organizată și generalizată a unui grup social. Opera lui Mead
este strâns asociată cu abordarea interacționist simbolică și accentuează nivelul micro de
analiză.
Max Weber (1864-1920)

Proeminentul sociolog Max Weber a înființat un departament de sociologie în Germania la
Universitatea Ludwig Maximilians din München în 1919. Weber a scris despre multe subiecte
legate de sociologie, inclusiv schimbări politice în Rusia și forțe sociale care afectează
muncitorii din fabrică. Este cunoscut cel mai bine pentru cartea sa din 1904, Etica protestantă
și spiritul capitalismului. Teoria pe care Weber o expune în această carte este încă
controversată. Unii cred că Weber a susținut că tocmai credințele multor protestanții, în special
calviniști, au dus la crearea capitalismului. Alții o interpretează ca pretinzând pur și simplu că
ideologiile capitalismului și protestantismului sunt complementare.
Weber credea că este dificil, dacă nu chiar imposibil, să se utilizeze metode științifice standard
pentru a prezice cu precizie comportamentul grupurilor, așa cum sperau alți cercetători să facă.
Acesta a susținut că trebuie luată în considerare influența culturii asupra comportamentului
uman. Acest lucru se aplică chiar și cercetătorilor înșiși care ar trebui să fie conștienți de modul
în care propriile lor prejudecăți culturale ar putea influența cercetarea lor. Pentru a rezolva
această problemă, Weber și Dilthey au introdus conceptul de verstehen, un cuvânt german care
înseamnă a înțelege într-un mod profund. În căutarea de verstehen, observatori externi ai unei
lumi sociale - o întreagă cultură sau un cadru limitat - încearcă să o înțeleagă din punctul de
vedere al cuiva din interior.
În cartea sa The nature of social action (1922), Weber a descris sociologia ca fiind o încercare
de a „interpreta sensul acțiunii sociale și, prin urmare, să ofere o explicație cauzală a modului
în care acțiunea se desfășoară și a efectelor pe care le produce”. El și alți sociologii idei
similare, au propus o filozofie a anti-pozitivismului prin care cercetătorii sociali ar urmări
subiectivitatea în timp încercarea de a reprezenta procesele sociale, normele culturale și valorile
societății. Această abordare a condus la unele metode de cercetare al căror scop nu era să
generalizeze sau să prezică (tradițional în știință), ci să obțină în mod sistematic o înțelegere
profundă a lumilor sociale.
Diferitele abordări ale cercetării bazate pe pozitivism sau anti-pozitivism sunt adesea
considerate fundamentul pentru diferențe ce se întâlnesc și astăzi între sociologia cantitativă și
sociologia calitativă. Sociologia cantitativă folosește metode statistice precum sondaje cu un
număr mare de participanți. Cercetătorii analizează datele folosind tehnici statistice pentru a
vedea dacă pot descoperi tipare de comportament uman. Sociologia calitativă încearcă să
înțeleagă comportamentul uman prin învățare despre aceasta prin interviuri aprofundate, focus
grupuri și analiza surselor de conținut (cum ar fi cărți, reviste, jurnale și mass-media populare).

2.2. Rezumat
Sociologia a fost dezvoltată ca o modalitate de a studia și înțelege schimbările din societate
provocate de Revoluția Industrială din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Unii dintre primii
sociologi credeau că societățile și rolurile indivizilor în societate ar putea fi studiate folosind
aceleași metodologii științifice care au fost utilizate în științele naturale, în timp ce alții credeau
că este imposibil să se prezică comportamentul uman în mod științific, iar alții au dezbătut
valoarea unor astfel de previziuni. Aceste perspective continuă să fie reprezentate în sociologie
și astăzi.
2.3. Recapitulare
1. Care dintre următoarele a fost un subiect de studiu în sociologia timpurie?

a. Astrologia
b. Economia
c. Fizica
d. Istoria
2. Care fondator al sociologiei a crezut că societățile se schimbă din cauza luptei de clasă?
a. Emile Comte
b. Karl Marx
c. Platon
d. Herbert Spencer
3. Diferența dintre pozitivism și anti-pozitivism se referă la:

a. dacă indivizilor le place sau nu le place societatea lor
b. dacă metodele de cercetare utilizează date statistice sau cercetarea de la persoană la persoană
c. dacă studiile sociologice pot prezice sau îmbunătăți societatea
d. toate cele de mai sus
4. Ce ar folosi un sociolog cantitativist pentru a aduna date?

a. Un sondaj amplu
b. Un studiu al literaturii
c. Un interviu aprofundat
d. O serie de focus-grupuri
5. Weber credea că oamenii nu pot fi studiați în mod pur obiectiv, deoarece erau influențați de:
a. droguri
b. cultura lor
c. moștenirea lor genetică
d. cercetător
6. Ce părere aveți despre contribuțiile lui Karl Marx la sociologie? La ce percepții ale lui Marx ați fost
expus și cum vă influențează aceste percepții opiniile?
7. Aveți tendința de a acorda mai multă valoare cercetării calitative sau cantitative? De ce? Contează ce
subiect studiați?

2.4. Bibliografie
Abercrombie, Nicholas, Stephen Hill, and Bryan S. Turner. 2000. The Penguin Dictionary of
Sociology. London: Penguin.
Cronk, George. n.d. “George Herbert Mead.” Internet Encyclopedia of Philosophy: A Peer-
Reviewed Academic Resource. Retrieved March 29, 2021 (http://www.iep.utm.edu/mead/).
Durkheim, Émile. 1964 [1895]. The Rules of Sociological Method, edited by J. Mueller, E.
George and E. Caitlin. 8th ed.
Translated by S. Solovay. New York: Free Press.
Hannoum, A. (2003). Translation and the Colonial Imaginary: Ibn Khaldûn Orientalist. History
and Theory, 42(1), 61-81. Retrieved April 1, 2021, from http://www.jstor.org/stable/3590803
Hill, Michael. 1991. “Harriet Martineau.” Women in Sociology: A Bio-Bibliographic
Sourcebook, edited by Mary Jo Deegan. New York: Greenwood Press.
Johnson, Bethany. 2003. “Harriet Martineau: Theories and Contributions to Sociology.”
Education Portal. Retrieved March 30, 2021 (http://education-
portal.com/academy/lesson/harriet-martineau-theories-and-contributions-
tosociology.html#lesson).
Poggi, Gianfranco. 2000. Durkheim. Oxford, United Kingdom: Oxford University Press.
Ritzer, George, and Goodman, Douglas. 2004. Sociological Theory, 6th Edition. New York:
McGraw Hill Education.
Stapley, Pierre. 2010. “Georg Simmel.” Cardiff University School of Social Sciences.
Retrieved October 21, 2014 (http://www.cf.ac.uk/socsi/undergraduate/introsoc/simmel.html).

UNITATEA 2
3. Perspective teoretice
- vei ști cum să explici ce sunt teoriile sociologice și cum sunt acestea utilizate
- vei înțelege similaritățile și diferențele dintre funcționalism, teoria conflictelor și
interacționismul simbolic
Sociologii studiază evenimentele sociale, interacțiunile și tiparele și dezvoltă teorii în

încercarea de a explica de ce lucrurile se întâmplă într-un anumit fel. În sociologie, o teorie
este o modalitate de a explica diferite aspecte ale interacțiunilor sociale și de a crea o propunere
testabilă, numită ipoteză, despre societate (Allan 2006).
De exemplu, deși sinuciderea este în general considerată un fenomen individual, Émile
Durkheim a fost interesat să studieze factorii sociali care îl afectează. El a studiat legăturile
sociale în cadrul unui grup sau solidaritatea socială și a emis o ipoteză precum că diferențele
în ratele de sinucidere ar putea fi explicate prin diferențe bazate pe religie. Durkheim a adunat
o cantitate mare de date despre europenii care își încheiaseră viața și a găsit, într-adevăr,
diferențe bazate pe religie. Protestanții erau mult mai probabil să se sinucidă decât catolicii din
societatea lui Durkheim, iar opera sa susține utilitatea teoriei în cercetarea sociologică.
Teoriile variază ca scop în funcție de domeniul de aplicare și de amploarea problemelor pe care
sunt menite să le explice. Teoriile la nivel macro se referă la probleme la scară largă și grupuri
mari de oameni, în timp ce teoriile la nivel micro privesc relații foarte specifice între indivizi
sau grupuri mici. Marile teorii încearcă să explice relațiile pe scară largă și să răspundă
fundamental la întrebări precum de ce se formează societățile și de ce se schimbă. Teoria
sociologică evoluează constant și nu ar trebui să fie niciodată considerată a fi completă. Teoriile
sociologice clasice sunt încă considerate importante și actuale, dar noi teorii sociologice se
construiesc pe munca predecesorilor lor (Calhoun 2002).
În sociologie, câteva teorii oferă perspective largi care ajută la explicarea multor aspecte
diferite ale vieții sociale, iar acestea sunt numite paradigme. Paradigmele sunt cadre filosofice
și teoretice utilizate în cadrul unei discipline pentru a formula teorii, generalizări și
experimentele efectuate în sprijinul lor. Trei paradigme au ajuns să domine gândirea
sociologică, deoarece oferă explicații utile: funcționalism structural, teoria conflictelor și
interacționism simbolic.

Paradigma Nivelul de Focus

sociologică analiză
Funcționalismul Macro sau Modul în care fiecare parte a societății funcționează

structural mediu împreună pentru a contribui la întreg
Teoria Macro Modul în care inegalitățile contribuie la diferențele
conflictelor sociale și se perpetuează diferențe de putere
Interacționismul Micro Interacțiuni și comunicații individuale
simbolic
Tabelul 1 Teorii sau perspective sociologice. Diferite perspective sociologice permit sociologilor să vizualizați problemele
sociale printr-o varietate de obiective utile.
3.1. Funcționalismul
Funcționalismul, numit și teoria structural-funcționalistă, privește societatea ca pe o structură
cu părți interdependente concepute să se răspundă nevoilor biologice și sociale ale indivizilor
din acea societate. Funcționalismul s-a dezvoltat ca urmare a scrierilor filosofului și biologului
Hebert Spencer (1820–1903), care a văzut asemănări între societate și corpul uman; el a
susținut că, la fel cum diferitele organe ale corpului lucrează împreună pentru a menține corpul
funcțional, diferitele părți ale societății lucrează împreună pentru a menține societatea
funcțională (Spencer 1898). Părțile societății la care se referea Spencer erau instituțiile sociale
sau modele, credințele și comportamentele axate pe satisfacerea nevoilor sociale, cum ar fi
guvernul, educația, familia, sănătate, religie și economia.
Émile Durkheim a aplicat teoria lui Spencer pentru a explica modul în care societățile se
schimbă și supraviețuiesc în timp. Durkheim credea că societatea este un sistem complex de
părți inter-relaționate și interdependente care lucrează împreună pentru a menține stabilitatea
(Durkheim 1893) și că societatea este ținută împreună de valori, limbi și simboluri comune. El
credea că, pentru a studia societatea, un sociolog trebuie să privească dincolo de indivizi spre
fapte sociale precum legi, morală, valori, credințe religioase, obiceiuri, modă și ritualuri, care
servesc pentru a guverna viața socială. Alfred Radcliff-Brown (1881–1955) a definit funcția
oricărei activități recurente ca rol pe care îl joacă în viața socială în ansamblu și, prin urmare,
contribuția acesteia la stabilitatea și continuitatea socială (Radcliff-Brown 1952). Într-o
societate sănătoasă, toate părțile lucrează împreună pentru a menține stabilitate, o stare numită
mai târziu echilibru dinamic de către sociologi precum Parsons (1961).
Durkheim credea că indivizii pot forma societatea, dar pentru a studia societatea, sociologii
trebuie să privească dincolo de faptele individuale sau sociale. Faptele sociale sunt legile,
morala, valorile, credințele religioase, obiceiurile, moda, ritualurile și toate regulile culturale
care guvernează viața socială (Durkheim 1895). Fiecare dintre aceste fapte sociale îndeplinește
una sau mai multe funcții în cadrul unei societăți. De exemplu, o funcție a legilor unei societăți
poate fi protejarea societății de violență, în timp ce alta este de a pedepsi comportament
infracțional, în timp ce alta este de a păstra sănătatea publică.

Un alt funcționalist-structural de remarcat, Robert Merton (1910-2003), a subliniat că procesele

sociale au adesea multe funcții. Funcțiile manifeste sunt consecințele unui proces social care
sunt căutate sau anticipate, în timp ce funcțiile latente sunt consecințele neprevăzute ale unui
proces social. O funcție manifestă a învățământului universitar, de exemplu, include
dobândirea de cunoștințe, pregătirea pentru o carieră și găsirea unui loc de muncă bun care
utilizează educația respectivă. Funcțiile latente ale anilor de facultate includ întâlnirea cu
oameni noi, participarea la activități extra curriculare sau chiar găsirea unui soț sau partener. O
altă funcție latentă a educației este crearea unei ierarhii a ocupării forței de muncă bazată pe
nivelul de educație atins. Funcțiile latente pot fi benefice, neutre sau dăunătoare. Procese
sociale care au consecințe nedorite pentru funcționarea societății se numesc disfuncții. În
educație, exemplele de disfuncții includ obținerea de note proaste, absențele, abandonul școlar,
ne-absolvirea și ne-găsirea unui loc de muncă adecvat.
Critici aduse funcționalismului

O critică adusă teoriei structural-funcționale este că nu poate explica în mod adecvat
schimbarea socială. De asemenea, problematică este natura oarecum circulară a acestei teorii;
se presupune că tiparele repetitive de comportament au o funcție, totuși noi mărturisim că au o
funcție doar pentru că se repetă. În plus, disfuncționalitățile pot continua, chiar dacă acestea nu
îndeplinesc o funcție, ceea ce, aparent, contrazice premisa de bază a teoriei. Mulți sociologi
cred acum că funcționalismul nu mai este util ca teorie la nivel macro, ci că este utilă numai la
un nivel mediu de analiză.
3.2. Teoria conflictelor

Teoria conflictelor privește societatea ca pe o competiție pentru resurse limitate. Această
perspectivă este o abordare la nivel macro ce se identifică cel mai bine cu scrierile filosofului
și sociologului german Karl Marx (1818–1883), care vedea societatea ca fiind formată din
indivizi din diferite clase sociale care trebuie să concureze pentru resurse sociale, materiale și
politice precum alimente și locuințe, locuri de muncă, educație și timp liber. Instituții sociale
precum guvernul, educația și religia reflectă aceste competiții în inegalitățile lor inerente și
ajută la menținerea structurii sociale inegale. Unii indivizi și organizații sunt capabile să obțină
și să păstreze mai multe resurse decât altele, iar acești „câștigători” își folosesc puterea și
influența pentru a menține instituțiile sociale. Mai mulți teoreticieni au sugerat variații pe
această temă de bază.
Sociologul Ludwig Gumplowicz (1838-1909) a extins ideile lui Marx susținând că războiul și
cucerirea stau la baza civilizațiilor. El susținea că conflictele culturale și etnice duc la
identificarea și definirea statelor de un grup dominant care are putere asupra altor grupuri
(Irving 2007).
Sociologul german Max Weber a fost de acord cu Marx, dar a crezut și că, pe lângă inegalitățile
economice, inegalitățile politică și cele din cadrul structurii sociale, provoacă conflicte. Weber
a remarcat faptul că diferite grupuri sunt afectate diferit în funcție de educație, rasă și gen și că
reacțiile oamenilor la inegalitate sunt moderate de diferențele de clasă și de ratele de mobilitate
socială, precum și prin percepțiile despre legitimitatea celor de la putere.

În anii 1930 și 1940, mai mulți filosofii germani, cunoscuți sub numele de Școala de la
Frankfurt, au dezvoltat teoria critică ca o elaborare a principiilor marxiste. Teoria critică este o
extindere a teoriei conflictelor și este mai largă decât simpla sociologie, incluzând alte științe
sociale și filozofia. Teorie critică încearcă să abordeze problemele structurale care cauzează
inegalități; trebuie să explice ce nu este în regulă în realitatea socială actuală, să identifice
oamenii care pot face schimbări și să ofere obiective practice pentru transformarea socială
(Horkeimer 1982).
Mai recent, inegalitățile bazate pe gen sau rasă a fost explicată în mod similar și au fost
identificată structuri de putere instituționalizate care ajută la menținerea inegalității între
grupuri. Janet Saltzman Chafetz (1941-2006) a prezentat un model de teorie feministă care
încearcă să explice forțele care mențin inegalitatea de gen, precum și o teorie despre modul în
care un astfel de sistem poate fi schimbat (Turner 2003). În mod similar, teoria critică a raselor
a rezultat dintr-o analiză critică a rasei și rasismul din punct de vedere legal. Teoria critică a
raselor privește inegalitatea structurală bazată pe privilegiul alb și bogăția, puterea și prestigiul
asociate.
Critici aduse teoriei conflictului

Așa cum funcționalismul structural a fost criticat pentru că s-a concentrat prea mult pe
stabilitatea societăților, teoria conflictelor a fost criticată pentru că tinde să se concentreze
asupra conflictului până la excluderea recunoașterii stabilității. Multe structuri sociale sunt
extrem de stabile sau au progresat treptat în timp, mai degrabă decât brusc, așa cum ar sugera
teoria conflictelor.
3.3. Interacționismul simbolic

Interacționismul simbolic este o teorie la nivel micro care se concentrează pe relațiile dintre
indivizii dintr-o societate. Comunicarea - schimbul de sens prin limbaj și simboluri - se crede
că este modul în care oamenii dau sens lumilor lor sociale. Teoreticienii Herman și Reynolds
(1994) observă că această perspectivă îi vede pe oameni ca fiind activi în conturarea lumii
sociale mai degrabă decât pur și simplu reacționând la aceasta.
George Herbert Mead (1863-1931) este considerat un fondator al interacționismului simbolic,
deși nu și-a publicat niciodată opera despre această teorie (LaRossa și Reitzes 1993). Elevul
lui Mead, Herbert Blumer, a inventat termenul „interacționism simbolic” și a subliniat
premisele de bază ale acestei teorii: oamenii interacționează cu lucrurile pe baza semnificațiilor
atribuite acelor lucruri; sensul atribuit lucrurilor provine din interacțiunile noastre cu ceilalți și
cu societatea; sensurile lucrurilor sunt interpretate de persoane atunci când se întâlnește cu
acestea în circumstanțe specifice (Blumer 1969). Dacă vă plac cărțile, de exemplu, un
interacționist simbolic poate spune că ați învățat să le considerați plăcute sau importante în
interacțiunile pe care le-ați avut cu familia, prietenii sau școala; poate că familia dvs. a avut un
program special de lectură în fiecare săptămână, obținerea legitimației de bibliotecă a fost
tratată ca un eveniment special, sau poveștile de culcare au fost asociate cu căldura și confortul.
Sociologii care aplică gândirea interacționist-simbolică, sunt în căutare de modele de
interacțiune între indivizi. Studiile lor implică adesea observarea interacțiunilor individuale.

De exemplu, în timp ce un teoretician al conflictelor studiază un protest politic, un adept al

interacționismului simbolic s-ar putea concentra pe diferențele de clasă sau de modul în care
indivizii din grupul protestatar interacționează, precum și semnele și simbolurile folosite de
protestatari pentru a-și comunica mesajul. Accentul pe importanța simbolurilor în construirea
unei societăți i-a determinat pe sociologi precum Erving Goffman (1922-1982) să dezvolte o
tehnică numită analiză dramaturgică. Goffman a folosit teatrul ca analogie pentru
interacțiunea socială și a recunoscut faptul că interacțiunile umane pot fi asemănate cu modele
de „scenarii” culturale. Deoarece poate fi neclar ce rol poate juca o persoană într-o anumită
situație, el sau ea trebuie să își improvizeze rolul pe măsură ce situația se desfășoară (Goffman
1958).
Studiile care utilizează perspectiva interacționist simbolică sunt mai susceptibile de a utiliza
metode de cercetare calitativă, cum ar fi interviurile aprofundate sau observarea participanților,
deoarece caută să înțeleagă lumile simbolice în care subiecții cercetării trăiesc.
Constructivismul este o extensie a teoriei interacțiunii simbolice, care propune că realitatea
este ceea ce oamenii construiesc în mod cognitiv. Dezvoltăm constructe sociale pe baza
interacțiunilor cu ceilalți, iar acele constructe care durează în timp sunt acelea care au
semnificații care sunt larg convenite sau acceptate în general de majoritatea societății. Această
abordarea este adesea utilizată pentru a înțelege ceea ce este definit ca deviant în cadrul unei
societăți. Nu există o definiție absolută a devianței, iar diferitele societăți au construit
semnificații diferite pentru devianță, precum și asocierea diferitelor comportamente cu
devianța.
Critici aduse teoriei interacționismului simbolic

Cercetările făcute din această perspectivă sunt adesea examinate cu atenție din cauza dificultății
de a rămâne obiectiv din poziția de cercetător. Alții critică accentul extrem de restrâns pe
interacțiunea simbolică. Susținătorii, desigur, consideră acesta unul dintre cele mai mari puncte
forte ale sale.
3.4. Teoria sociologică astăzi

Aceste trei abordări sunt încă principala bază a teoriei sociologice moderne, dar se poate
observa o evoluție. Funcționalismul structural a fost o forță dominantă după cel de-al doilea
război mondial și până în anii 1960 și 1970. În acea perioadă, sociologii au început să simtă că
funcționalismul structural nu a explicat suficient schimbările sociale rapide care au loc în
diferite societăți din acel moment.
Teoria conflictelor a câștigat apoi importanță, deoarece s-a pus accentul pe inegalitatea socială
instituționalizată. Teoria critică, și aspectele particulare ale teoriei feministe și ale teoriei critice
a raselor, s-au concentrat pe crearea schimbărilor sociale prin intermediul aplicării principiilor
sociologice, iar în domeniul s-a observat un accent pe ajutarea oamenilor obișnuiți să înțeleagă
principiile sociologiei, sub forma sociologiei publice.
Teoria socială postmodernă încearcă să privească societatea printr-o lentilă complet nouă prin
respingerea încercărilor anterioare de explicare a fenomenelor la un nivel macro-social.
Considerată, în general, ca fiind acceptată la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980,
teoria socială postmodernă este o abordare la nivel micro care privește grupurile locale mici și
realitatea individuală. Creșterea sa în popularitatea coincide cu aspectele constructiviste ale
interacționismului simbolic.
3.5. Rezumat
Sociologii dezvoltă teorii pentru a explica evenimentele sociale, interacțiunile și tiparele. O
teorie este o explicație propusă a acelor interacțiuni sociale. Teoriile au niveluri diferite de
aplicabilitate. Teorii la nivel macro, cum ar fi funcționalismul structural și teoria conflictului,
încercare de a explica modul în care societățile funcționează ca un întreg. Teoriile la nivel
micro, precum interacționismul simbolic, se concentrează asupra interacțiunilor dintre indivizi.
3.6. Recapitulare
1. Care dintre aceste teorii este cel mai probabil să privească lumea socială la nivel micro?
a. Funcționalism structural
b. Teoria conflictelor
c. Pozitivism
d. Interacționism simbolic
2. Cine a crezut că istoria societății a fost una a luptei de clasă?

a. Emile Durkheim
b. Karl Marx
c. Erving Goffmann
d. George Herbert Mead
3. Cine a inventat expresia interacționism simbolic?

a. Herbert Blumer
b. Max Weber
c. Lester F. Ward
d. W.I. Thomas
4. Un interacționist simbolic poate compara interacțiunile sociale cu:

a. comportamente
b. conflicte
c. organe umane
d. roluri teatrale
5. Ce tehnică de cercetare ar fi folosită cel mai probabil de un interacționist simbolic?

a. Sondaje
b. Observarea participantului
c. Analiza cantitativă a datelor
d. Nici una dintre cele de mai sus
6. Ce teorie crezi că explică mai bine modul în care funcționează societățile - funcționalismul
structural sau teoria conflictelor? De ce?

7. Credeți că modul în care oamenii se comportă în interacțiunile sociale seamănă mai mult cu
comportamentul animalelor sau mai mult cu actorii jucând un rol într-o producție teatrală? De
ce?
3.7. Bibliografie
Allan, Kenneth. 2006. Contemporary Social and Sociological Theory: Visualizing Social
Worlds. Thousand Oaks, CA: Pine Forge Press.
Blumer, H. 1969. Symbolic Interactionism: Perspective and Method. Englewood Cliffs, NJ:
Prentice Hall.
Calhoun, Craig J. 2002. Classical Sociological Theory. Malden, MA: Wiley-Blackwell.
Durkheim, Émile. 1984 [1893]. The Division of Labor in Society. New York: Free Press.
Durkheim, Émile. 1964 [1895]. The Rules of Sociological Method, edited by J. Mueller, E.
George and E. Caitlin. 8th ed. Translated by S. Solovay. New York: Free Press.
Goffman, Erving. 1958. The Presentation of Self in Everyday Life. Edinburgh: University of
Edinburgh, Social Sciences Research Centre.
Horkeimer, M. 1982. Critical Theory. New York: Seabury Press.
Irving, John Scott. 2007. Fifty Key Sociologists: The Formative Theorists. New York:
Routledge.
LaRossa, R., and D.C. Reitzes. 1993. “Symbolic Interactionism and Family Studies.” Pp. 135–
163 in Sourcebook of Family Theories and Methods: A Contextual Approach, edited by P. G.
Boss, W. J. Doherty, R. LaRossa, W. R. Schumm, and S. K. Steinmetz. New York: Springer
Radcliffe-Brown, A.R. 1952. Structure and Function in Primitive Society: Essays and
Addresses. London: Cohen and West.
Spencer, Herbert. 1898. The Principles of Biology. New York: D. Appleton and Company.
Turner, J. 2003. The Structure of Sociological Theory. 7th ed. Belmont, CA:
Thompson/Wadsworth.

4. De ce să studiem sociologia?
- vei ști să explicați de ce este important studiul sociologiei
- vei ști să identifici modalitățile prin care sociologia are aplicații în viața de zi cu zi
Atunci când Elizabeth Eckford a încercat să intre la Central High School în Little Rock,
Arkansas, în septembrie 1957, a fost întâmpinată de o mulțime furioasă. Dar știa că are legea
de partea ei. Trei ani mai devreme, în cazul Brown vs. Comisia de educație, Curtea Supremă a
SUA a anulat douăzeci și una de legi statale care permiteau învățarea negrilor și a albilor în
sisteme școlare separate, atâta timp cât sistemele școlare erau „egale”. Unul dintre factorii
majori care au influențat acea decizie a fost o cercetare realizată de echipa de sociologi soț și
soție, Kenneth și Mamie Clark. Cercetarea lor a arătat că segregarea era dăunătoare tinerilor
școlari negri și Curtea a constatat că prejudiciul este neconstituțional.
De când a fost fondată, mulți oameni interesați de sociologie au fost conduși de dorința savantă
de a aduce cunoștințe în acest domeniu, în timp ce alții au văzut-o ca o modalitate nu numai de
a studia societatea, ci și de a o îmbunătăți. În afară de desegregare, sociologia a jucat un rol
crucial în multe reforme sociale importante, cum ar fi șansele egale pentru femei la locul de
muncă, tratament îmbunătățit pentru persoanele cu handicap mintal sau cu dizabilități de
învățare, accesibilitate sporită și cazare pentru persoanele cu handicap fizic, dreptul populațiilor
native de a-și păstra pământul și cultura, și reformele sistemului penitenciar.
Proeminentul sociolog Peter L. Berger (1929–), în cartea sa din 1963 Invitation to Sociology:
A Humanistic Perspective, descrie un sociolog ca pe „cineva preocupat de înțelegerea societății
într-un mod disciplinat”. El afirmă că sociologii au un interes natural pentru momentele
monumentale din viața oamenilor, precum și o fascinație pentru întâmplări banale, cotidiene.
Berger descrie, de asemenea, momentul „aha” în care o teorie sociologică devine aplicabilă și
înțeleasă:
„Există o simplitate și o evidență înșelătoare cu privire la unele investigații

sociologice. Cineva le citește, dă din cap recunoscând scena familiară, își
dă seama că cineva a mai auzit toate astea și se gândește de ce nu au
oamenii lucruri mai bune de făcut decât să-și piardă timpul cu truisme -
până când cineva are o realizare bruscă ce pune sub semnul întrebării în
mod radical tot ce se presupusese anterior despre această scenă familiară.
Acesta este momentul în care cineva începe să simtă entuziasmul
sociologiei. (Berger 1963)
Sociologia poate fi interesantă, deoarece îi învață pe oameni modalități de a recunoaște modul

în care se încadrează în lume și modul în care alții îi percep. Privirea asupra lor și a societății
dintr-o perspectivă sociologică îi ajută pe oameni să vadă unde se conectează la diferite grupuri
pe baza numeroaselor moduri în care se clasifică pe sine, dar și cum societatea îi clasifică la
rândul ei. Crește nivelul de conștientizare a modului în care aceste clasificări - cum ar fi
nivelurile economice și de statut, educație, etnie sau orientare sexuală - afectează percepțiile.

Sociologia îi învață pe oameni să nu accepte explicații ușoare. Îi învață un mod de a-și organiza
gândirea astfel încât să poată pune întrebări mai bune și formula răspunsuri mai bune. Îi face
pe oameni mai conștienți că există multe tipuri diferite de oameni în lume, care nu gândesc
neapărat așa cum o fac ei. Le crește disponibilitatea și capacitatea de a încerca să vadă lumea
din perspectivele altor oameni. Acest lucru îi pregătește să trăiască și să lucreze într-uo lume
din ce în ce mai diversă și integrată.
4.1. Sociologia la locul de muncă

Angajatorii continuă să caute oameni cu ceea ce se numește „abilități transferabile”. Aceasta
înseamnă că vor să angajeze oameni ale căror cunoștințe și educație pot fi aplicate într-o
varietate de contexte și ale căror abilități vor contribui la diferite sarcini.
Studiul sociologiei poate oferi oamenilor aceste cunoștințe variate și un set de competențe care
pot contribui la multe locuri de muncă, inclusiv
• o înțelegere a sistemelor sociale și a marilor birocrații;
• capacitatea de a concepe și de a realiza proiecte de cercetare pentru a evalua dacă un program
sau o politică funcționează;
• capacitatea de a colecta, citi și analiza informații statistice din diferite tipuri de sondaje;
• capacitatea de a recunoaște diferențele importante în mediile sociale, culturale și economice;
• abilități în pregătirea rapoartelor și comunicarea ideilor complexe; și
• capacitatea de gândire critică cu privire la problemele sociale și problemele cu care se
confruntă societatea modernă.(Departamentul de sociologie, Universitatea din Alabama)
Sociologia pregătește oamenii pentru o mare varietate de cariere. Pe lângă realizarea efectivă
a cercetărilor sociale sau instruirea altora în domeniu, oamenii care absolvă facultatea cu o
diplomă în sociologie sunt angajați de agenții guvernamentale și corporații în domenii precum
servicii sociale, consiliere (de exemplu, planificare familială, carieră, abuz de substanțe),
planificare comunitară, sănătate, servicii, marketing, cercetare de piață și resurse umane. Chiar
și o cantitate mică de formare în sociologie poate fi un atu în cariere precum vânzări, relații
publice, jurnalism, predare, drept și justiție penală.
4.2. Rezumat
Studierea sociologiei este benefică atât pentru individ, cât și pentru societate. Studiind
sociologia, oamenii învață cum să gândească critic despre problemele sociale și problemele cu
care se confruntă societatea noastră. Studiul sociologiei îmbogățește viețile studenților și îi
pregătește pentru cariere într-o lume din ce în ce mai diversă. Societatea beneficiază deoarece
oamenii cu pregătire sociologică sunt mai bine pregătiți să ia decizii în cunoștință de cauză cu
privire la problemele sociale și să ia măsuri eficiente pentru a le rezolva.
4.3. Recapitulare

1. Kenneth și Mamie Clark au folosit cercetarea sociologică pentru a arăta că segregarea a fost:
a. benefică
b. dăunătoare
c. ilegală
d. fără importanță
2. Studierea sociologiei îi ajută pe oameni să analizeze datele deoarece învață:

a. tehnici de interviu
b. să aplice statistici
c. să genereze teorii
3. Berger descrie sociologii ca fiind preocupați de:

a. momente monumentale din viața oamenilor
b. evenimente comune din viața de zi cu zi
c. A și B
d. nici una dintre cele de mai sus
4. Cum credeți că poate afecta cursul de sociologie interacțiunile voastre sociale?
5. Ce fel de carieră vă interesează? Cum vă poate ajuta studiul sociologiei în această carieră?
4.4. Bibliografie
Berger, Peter L. 1963. Invitation to Sociology: A Humanistic Perspective. New York: Anchor
Books.
Department of Sociology, University of Alabama. N.d. Is Sociology Right for You?.
Huntsville: University of Alabama. Retrieved January 19, 2012
(http://www.uah.edu/la/departments/sociology/about-sociology/why-sociology).

Capitolul 2. Cercetarea sociologică
V-ați întrebat vreodată dacă școlarizarea la domiciliu afectează succesul ulterior al unei
persoane la facultate sau câți oameni așteaptă până la 40 de ani pentru a se căsători? Vă întrebați
dacă comunicarea prin mesaje schimbă abilitățile adolescenților de a scrie corect sau de a
comunica în mod clar? Cum se dezvoltă mișcări sociale precum Occupy Wall Street? Ce zici
de dezvoltarea fenomenelor sociale, cum ar fi numărul masiv de fani ai Star Wars și Harry
Potter? Scopul cercetării este de a răspunde la întrebări. Cercetările sociologice încearcă să
răspundă la o mare varietate de întrebări, precum acestea și multe altele, despre lumea noastră
socială.
Avem adesea păreri despre situații sociale, dar acestea pot fi influențate de așteptările noastre
sau bazate pe date limitate. În schimb, cercetarea științifică se bazează pe dovezi empirice,
care sunt dovezi ce provin din experiența directă, din date colectate științific sau din
experimente. Mulți oameni cred, de exemplu, că ratele criminalității cresc atunci când este lună
plină, dar cercetările nu susțin această opinie. Cercetătorii Rotton și Kelly (1985) au efectuat o
meta-analiză a cercetărilor privind efectele lunii pline asupra comportamentului. Meta-analiza
este o tehnică în care rezultatele practic ale tuturor studiilor anterioare pe un anumit subiect
sunt evaluate împreună. Meta-analiza lui Rotton și Kelly a inclus 37 de studii anterioare cu
privire la efectele lunii pline asupra ratelor criminalității, iar concluziile generale au fost că
lunile pline nu au nicio legătură cu criminalitatea, sinuciderea, problemele psihiatrice și
apelurile centrelor de criză (citat în Arkowitz și Lilienfeld 2009). S-ar putea să știm fiecare
despre un caz în care o crimă s-a întâmplat în timpul lunii pline, dar probabil că a fost doar o
coincidență.
Oamenii încearcă în mod obișnuit să înțeleagă întâmplările din lumea lor, găsind sau creând o
explicație pentru acestea. Sociologii pot dezvolta o ipoteză din același motiv. O ipoteză este o
presupunere testabilă despre rezultate prezise între două sau mai multe variabile; este o posibilă
explicație pentru evenimentele specifice din lumea socială și permite testare pentru a determina
dacă explicația este valabilă în multe cazuri, precum și în diferite grupuri sau în locuri diferite.
Sociologii folosesc date empirice și metoda științifică, sau un cadru interpretativ, pentru a
crește nivelul de înțelegerea a societăților și a interacțiunilor sociale, dar cercetarea începe cu
căutarea unui răspuns la o întrebare.

UNITATEA 3
1. Abordări ale cercetării sociologice

- vei ști să definești și să descrii metoda științifică
- vei ști să explici modul în care metoda științifică este utilizată în cercetarea sociologică
- vei înțelege funcția și importanța unui cadru interpretativ
- vei ști să definești ce înseamnă fiabilitatea și validitatea într-un studiu de cercetare
Când sociologii aplică perspectiva sociologică și încep să pună întrebări, niciun subiect nu este
limitat. Fiecare aspect al comportamentul uman este o posibilă sursă de investigare. Sociologii
pun la îndoială lumea pe care oamenii au creat-o și în care trăiesc. Ei observă modele de
comportament pe măsură ce oamenii se mișcă prin acea lume. Folosind metode sociologice și
cercetări sistematice în cadrul metodei științifice și al unei perspective interpretative științifice,
sociologii au descoperit tipare la locul de muncă ce au transformat industrii, modele familiale
care au luminat membrii familiei și tipare educaționale care au ajutat la schimbări structurale
în sălile de clasă.
Discuțiile pe tema infracțiunilor din timpul lunii pline a scos la lumină diverse opinii slab
argumentate. Dacă comportamentele umane din jurul acestor opinii ar fi fost testate în mod
sistematic, un ofițer de poliție, de exemplu, ar fi putut scrie un raport și ar fi putut oferi
concluziile sale sociologilor și lumii în general. Noua perspectivă ar fi putut ajuta oamenii să
se înțeleagă pe ei înșiși și pe cei de lângă ei și să îi ajute să ia decizii mai bune în legătură cu
viața lor. Ar putea părea ciudat să folosești practici științifice pentru a studia tendințe sociale,
dar, după cum vom vedea, este extrem de util să ne bazăm pe abordări sistematice pe care
metodele de cercetare le oferă.
Sociologii încep adesea procesul de cercetare punând o întrebare despre cum sau de ce se
întâmplă lucrurile în această lume. S-ar putea să fie o întrebare unică despre o nouă tendință
sau o întrebare veche despre un aspect comun al vieții. Odată ce sociologul formulează
întrebare, el sau ea începe un proces aprofundat pentru a răspunde la aceasta. Pentru a decide
cum să proiecteze acest proces, cercetătorul poate adopta o abordare științifică sau un cadru
interpretativ. Următoarele secțiuni descriu aceste abordări ale cunoaștere.
1.1. Metoda științifică

Sociologii folosesc metode de cercetare validate, cum ar fi experimente, anchete și cercetări de
teren. Dar oamenii și interacțiunile lor sociale sunt atât de diverse încât aceste interacțiuni pot
părea imposibil de trasat sau explicat. Ar putea părea că știința este despre descoperiri și reacții
chimice sau despre demonstrarea ideilor corecte sau greșite, mai degrabă decât despre
explorarea nuanțelor comportamentului uman.
Cu toate acestea, tocmai de aceea modelele științifice funcționează pentru studierea
comportamentului uman. Un proces științific de cercetare stabilește parametrii care ajută la
asigurarea faptului că rezultatele sunt obiective și exacte. Metodele științifice oferă limitări și
granițe care concentrează un studiu și îi organizează rezultatele
Metoda științifică implică dezvoltarea și testarea teoriilor despre lume pe baza dovezilor
empirice. Este definită prin angajamentul său pentru observarea sistematică a lumii empirice și
tinde să fie obiectivă, critică, sceptică și logică. Aceasta implică o serie de pași prescriși care
au fost stabiliți de-a lungul secolelor de știință.
Dar numai pentru că studiile sociologice utilizează metode științifice, rezultatele nu sunt mai
puțin umane. Subiectele sociologiei nu sunt reduse la fapte corecte sau greșite. În acest
domeniu, rezultatele studiilor tind să ofere oamenilor acces la cunoștințele pe care nu le aveam
înainte - cunoașterea altor culturi, cunoașterea ritualurilor și credințelor sau cunoașterea
tendințelor și atitudinilor. Indiferent de abordarea de cercetare pe care o folosesc, cercetătorii
doresc să maximizeze fiabilitatea studiului, care se referă la nivelul de probabilitate ca
rezultatele cercetării să fie aceleași dacă studiul este reprodus. Cercetătorii se străduiesc, de
asemenea, pentru a obține validitate, care se referă la cât de bine studiul măsoară ceea ce a fost
conceput să măsoare.
În general, sociologii abordează întrebări cu privire la rolul caracteristicilor sociale în obținerea
diferitelor efecte. De exemplu, cum diferă comunitățile în termeni de bunăstare psihologică,
coeziune comunitară, gamă de vocații, bogăție, rata criminalității, și așa mai departe?
Comunitățile funcționează fără probleme? Sociologii analizează detalii pentru a descoperi
obstacolele în calea satisfacerii nevoilor umane de bază. Ar putea studia influențele din mediul
înconjurător și tiparele de comportament care duc la crimă, abuz de substanțe, divorț, sărăcie,
sarcini neplanificate sau boli. Și, pentru că studiile sociologice nu sunt concentrate în mod
exclusiv pe comportamente negative sau situații provocatoare, cercetătorii ar putea studia
tendințele în ceea ce privește petrecerea vacanțelor, obiceiurile alimentare sănătoase, tipare în
ceea ce privește urmarea studiilor superioare, jocuri, parcuri și activități sportive.
Sociologii pot folosi metoda științifică nu numai pentru a colecta, ci și pentru a interpreta și
analiza datele. Ei aplică, în mod deliberat, logica și obiectivitatea științifică. Sunt interesați de
rezultate, dar nu sunt atașați de acestea. Lucrează în afara propriilor atașamente politice sau
sociale. Acest lucru nu înseamnă că cercetătorii nu au propriile personalități, preferințe și
opinii. Dar sociologii folosesc în mod deliberat metoda științifică pentru a obține un grad cât
mai mare de obiectivitate, concentrare, și coerență într-un anumit studiu.
Prin abordarea sa sistematică, metoda științifică s-a dovedit utilă în conturarea studiilor
sociologice. Metoda științifică oferă o serie sistematică și organizată de pași care ajută la
asigurarea obiectivității și consecvenței în explorarea unei probleme sociale. Aceasta oferă
mijloacele necesare pentru obținerea acurateței, fiabilității și validității. În cele din urmă,
metoda științifică oferă o bază comună de discuție și analiză (Merton 1963).
De obicei, metoda științifică începe cu acești pași - 1) pune o întrebare, 2) cercetează sursele
existente, 3) formulează o ipoteză.
Pune o întrebare
Primul pas al metodei științifice este de a pune o întrebare, de a descrie o problemă și de a
identifica zona specifică de interes. Subiectul ar trebui să fie suficient de restrâns pentru a fi
studiat într-un spațiu fizic și un interval de timp limitate. „Sunt societăți capabile de fericire
perpetuă?” ar fi o întrebare prea vagă. Întrebarea ar trebui, de asemenea, să fie suficient de
amplă pentru a avea însemnătate pentru o categorie cât mai mare de persoane. „Ce fac dezvăluie
obiceiurile de igienă personală despre valorile elevilor de la liceul XYZ?” ar fi un subiect prea
îngust. Acestea fiind spuse, fericire și igiena sunt subiecte demne de studiat. Sociologii nu
exclud niciun subiect, dar s-ar strădui să încadreze aceste întrebări în termeni de cercetare mai
buni.
De aceea, sociologii sunt atenți cum își definesc termenii. Într-un studiu de igienă, de exemplu,
igiena ar putea fi definită ca „Obiceiuri personale de a menține aspectul fizic (spre deosebire
de sănătate)”, iar un cercetător s-ar putea întreba: „Cum diferitele obiceiurile de igienă
personală reflectă valoarea culturală pusă pe aspect?”. Când formulează aceste întrebări de
cercetare de bază, sociologii dezvoltă o definiție operațională, adică definesc conceptul în
termenii pașilor fizici sau concreți necesari pentru a-l măsura obiectiv. Definiția operațională
identifică o caracteristică observabilă a conceptului. Operaționalizând o variabilă a
conceptului, toți cercetătorii pot colecta date într-un mod sistematic sau replicabil.
Definiția operațională trebuie să fie validă, adecvată și semnificativă. Și trebuie să fie fiabilă,
ceea ce înseamnă că rezultatele vor fi aproape uniforme când definiția va fi testată pe mai multe
persoane. De exemplu, o definiție precum „șofer bun” ar putea fi interpretată în mai multe
moduri: acela care își folosește semnalizatoarele, cel care nu se grăbește sau cel care permite
cu amabilitate altora să se încadreze în fața lui etc. Dar aceste comportamente ar putea fi
interpretate diferit de către diferiți cercetători și ar putea fi dificil de măsurat. Alternativ, „un
șofer care nu a primit niciodată o amendă pentru încălcarea regulilor de circulație”, este o
definiție specifică ce îi va determina pe cercetători să obțină același informații, deci este o
definiție operațională eficientă.
Cercetează sursele existente

Următorul pas pe care îl întreprind cercetătorii este de a efectua cercetări de fond printr-o
revizuire a literaturii, care este o revizuire a orice studii similare sau conexe existente. O
vizită la bibliotecă și o căutare detaliată online vor descoperi cercetările existente despre
subiectul de studiu. Acest pas îi ajută pe cercetători să obțină o înțelegere largă a lucrărilor
realizate anterior pe respectivul subiect și le permite să își poziționeze propriile cercetări pentru
a se baza pe cunoștințele anterioare. Cercetători - inclusiv studenții cercetătorii - sunt
responsabili de citarea corectă a surselor existente pe care le folosesc într-un studiu sau prin
care își fundamentează munca. În timp ce este recomandată împrumutarea ideilor publicate
anterior (atâta timp cât îmbunătățesc un punct de vedere), aceste lucrările utilizate trebuie să
fie menționate/citate corect și niciodată plagiate.
Pentru a studia igiena și valoarea acesteia într-o anumită societate, un cercetător ar putea trece
prin cercetările existente și prin descoperirea studiilor despre creșterea copiilor, vanitatea,
comportamentele obsesiv-compulsive și atitudinile culturale față de frumusețe. Este important
să cernem aceste informații și să determinăm ce este relevant. Folosirea surselor existente îi
educă pe cercetători și ajută la perfecționarea și îmbunătățirea proiectelor de cercetare.

Formulează o ipoteză
O ipoteză este o presupunere cu privire la modul în care două sau mai multe variabile
relaționează; face o afirmație conjecturală despre relația dintre acele variabile. În sociologie,
ipoteza va prezice adesea modul în care o formă de comportament uman influențează pe altul.
În cercetare, variabilele independente sunt cauza schimbării. Variabila dependentă este
efectul, sau lucru care este schimbat.
De exemplu, într-un studiu simplu, cercetătorul ar putea stabili o formă de comportament uman
ca variabilă independentă și ar putea observa influența pe care o are asupra unei variabile
dependente. Cum afectează sexul (variabila independentă) rata veniturilor (variabila
dependentă)? Cum afectează religia (variabila independentă) mărimea familiei (variabila
dependentă)? Cum este afectată clasa socială (variabila dependentă) de nivelul de educație
(variabila independentă).
În acest moment, definițiile operaționale ale unui cercetător ajută la măsurarea variabilelor.
Într-un studiu care întreabă cum îmbunătățesc meditațiile notele, de exemplu, un cercetător ar
putea defini o notă „bună” ca 7 sau mai bună, în timp ce altul folosește nota 8 ca punct de
plecare. O altă definiție operațională ar putea descrie „meditațiile” ca „asistență individuală
oferită de către un expert angajat de o instituție de învățământ”. Aceste definiții stabilesc limite
care asigură coerența și replicabilitatea unui studiu.
O variabilă independentă este cea care determină modificarea unei variabile dependente. De
exemplu, cercetătorul ar putea formula ipoteza că învățarea copiilor să aibă o igienă adecvată
(variabila independentă), le va spori stima de sine (variabila dependentă). Sau, într-o formulare
diferită, sentimentul de stimă de sine al unui copil depinde, în parte, de calitate și
disponibilitatea resurselor igienice.
Desigur, această ipoteză poate funcționa și invers. Poate că un sociolog crede că, crescând stima
de sine a unui copil (variabila independentă), vor crește sau se vor îmbunătăți automat și
obiceiurile de igienă (acum variabilă dependentă). Identificarea variabilelor independente și
dependente este foarte importantă. Așa cum vedem în acest exemplu, simpla identificarea a
două subiecte sau variabile nu este suficientă; din ipoteză trebuie să facă parte și relația lor
prospectivă.
Doar pentru că un sociolog formulează o predicție a rezultatului unui studiu, nu înseamnă că
datele care sunt în contradicție cu ipoteza nu este binevenite. Sociologii analizează tiparele
generale ca răspuns la un studiu, dar sunt la fel de interesați de excepțiile de la aceste tipare.
Într-un studiu despre educației, un cercetător ar putea prezice că abandonul școlar conduce la
dificultăți în găsirea unei cariere plină de satisfacții. Deși a devenit cel puțin o presupunere
culturală că, cu cât educația este mai înaltă, cu atât este mai mare salariul și gradul de fericire
în carieră, există cu siguranță excepții. Oamenii cu puțină educație au avut cariere uimitoare și
persoane cu diplome avansate au avut probleme cu găsirea unui loc de muncă. Un sociolog
pregătește o ipoteză știind că rezultatele vor varia.
După finalizarea acestor stadii preliminare, este timpul pentru următorii pași în cercetare:
proiectarea și realizarea unui studiu și formularea concluziilor. Aceste metode de cercetare sunt
discutate mai jos

1.2. Cadrul interpretativ

În timp ce mulți sociologi se bazează pe metoda științifică în abordare a cercetării, alții operează
într-un cadru interpretativ. Deși sistematică, această abordare nu urmează modelul de testare
a ipotezelor prin care se încearcă găsirea unor rezultate generalizabile. În schimb, un cadru
interpretativ, uneori numit perspectivă interpretativă, caută să înțeleagă social din punctul de
vedere al participanților, ceea ce duce la o cunoaștere aprofundată.
Cercetările interpretative sunt, în general, mai descriptive sau narative. În loc să formuleze o
ipoteză și o metodă de testare a acesteia, un cercetător interpretativ va dezvolta abordări pentru
a explora cercetării sale, ceea ce poate implica o cantitate semnificativă de observare directă
sau interacțiune a persoanelor care participă studiului. Acest tip de cercetător învață în continuă
și, uneori, ajustează metodele sau procesele de cercetare pe parcursul studiului, pentru a
optimiza rezultatele pe măsură ce acestea evoluează.
1.3. Rezumat
Folosind metoda științifică, un cercetător efectuează un studiu în cinci etape: formularea unei
întrebări, cercetarea surselor de date existente, formularea unei ipoteze, efectuarea unui studiu
și formularea unor concluzii. Metoda științifică este utilă pentru că oferă o metodă clară de
organizare a unui studiu. Unii sociologi efectuează cercetări mai degrabă printr-un cadru
interpretativ decât folosind metoda științifică. Studiile sociologice științifice observă adesea
relațiile dintre variabile. Cercetătorii studiază cum schimbă o variabilă o alta. Înainte de a
efectua un studiu, cercetătorii sunt atenți să aplice definiții operaționale termenilor și să
stabilească variabilele dependente și independente.
1.4. Recapitulare
1. O măsurare este considerată ______ dacă măsoară efectiv ceea ce se intenționează să

măsoare, conform temei studiului.
a. de încredere
b. sociologică
c. valabilă
d. cantitativă
2. Studiile sociologice testează relațiile în care schimbarea într-un/o ______ provoacă

schimbarea în alta.
a. subiect de test
b. comportament
c. variabilă
d. definiție operațională
3. Într-un studiu, un grup de băieți de zece ani este hrănit cu gogoși în fiecare dimineață timp
de o săptămână și apoi cântăriți pentru a vedea cât au luat în greutate. Care factor este variabila
dependentă?
a. gogoșile
b. băieții
c. durata unei săptămâni

d. greutatea câștigată
4. Care afirmație oferă cea mai bună definiție operațională a „obezității la copii”?
a. Copiii care mănâncă alimente nesănătoase și petrec prea mult timp uitându-se la
televizor și jucând jocuri video
b. O tendință dureroasă care poate duce la probleme de sănătate, inclusiv diabetul de
tip 2 și boli de inimă
c. Greutatea corporală cu cel puțin 20% mai mare decât o greutate sănătoasă pentru un
copil de acea înălțime
d. Tendința copiilor de astăzi de a cântări mai mult decât copiii generațiilor anterioare
5. Notați primii trei pași ai metodei științifice. Gândiți-vă la un subiect larg care vă
interesează și care ar putea fi subiectul unui studiu sociologic - de exemplu, diversitatea
etnică într-un colegiu, bursele de merit sau modurile adolescenților de a petrece timpul liber.
Acum, parcurgeți acest subiect prin primii pași ai procesului.
Pentru fiecare pas, scrieți câteva propoziții sau un paragraf:
1) Formulați o întrebare despre subiect.
2) Faceți câteva cercetări și notați titlurile unor articole sau cărți pe care doriți să le citiți
despre subiect.
3) Formulați o ipoteză
1.5. Bibliografie
Arkowitz, Hal, and Scott O. Lilienfeld. 2009. "Lunacy and the Full Moon: Does a full moon
really trigger strange behavior?" Scientific American. Retrieved December 30, 2014
(http://www.scientificamerican.com/article/lunacy-and-the-full-moon/).
Rotton, James, and Ivan W. Kelly. 1985. "Much Ado about the Full Moon: A Meta-analysis
of Lunar-Lunacy Research." Psychological Bulletin 97 (no. 2): 286–306.
Arkowitz, Hal, and Scott O. Lilienfeld. 2009. "Lunacy and the Full Moon: Does a full moon
really trigger strange behavior?" Scientific American. Retrieved October 20, 2014
(http://www.scientificamerican.com/article/lunacy-and-the-full-moon/).
Berger, Peter L. 1963. Invitation to Sociology: A Humanistic Perspective. New York: Anchor
Books.
Merton, Robert. 1968 [1949]. Social Theory and Social Structure. New York: Free Press.
“Scientific Method Lab,” the University of Utah, (http://aspire.cosmic-
ray.org/labs/scientific_method/sci_method_main.html).

2. Considerente etice
- vei ști să definiți neutralitatea valorică
- vei înțelege de ce există standarde etice
Sociologii realizează studii pentru a face lumină asupra comportamentelor umane. Cunoașterea
este un instrument puternic care poate fi folosit pentru schimbare pozitivă. Și, în timp ce scopul
unui sociolog este adesea pur și simplu să descopere cunoștințele, mai degrabă decât să
stimuleze acțiunea, mulți oameni folosesc studii sociologice pentru a ajuta la îmbunătățirea
vieții oamenilor. În acest sens, efectuarea unui studiu sociologic vine cu o responsabilitate
imensă. Ca orice cercetător, sociologii trebuie să ia în considerare obligația lor etică de a evita
să aducă daune subiecților sau grupurilor în timp ce își desfășoară cercetarea.
Asociația Americană de Sociologie (ASA), este principala organizație profesională a
sociologilor din America de Nord. ASA este o resursă excelentă și pentru studenții la
sociologie. ASA menține un cod de etică - orientări formale pentru efectuarea de cercetări
sociologice - constând din principii și standarde etice care să fie utilizate în disciplină. De
asemenea, descrie procedurile de depunere, investigare și soluționare a plângerilor de conduită
ne-etică.
Sociologii practicanți și studenții de la sociologie au multe lucruri de luat în considerare. Unele
dintre orientări afirmă că cercetătorii trebuie să încerce să fie pricepuți și echitabili în munca
lor, mai ales în legătură cu subiecții lor umani. Cercetătorii trebuie să obțină consimțământul
informat al participanților și informează subiecții cu privire la responsabilitățile și riscurile
cercetării înainte de a fi de acord să participe. În timpul unui studiu, sociologii trebuie să asigure
siguranța participanților și să oprească imediat derularea acestuia dacă un participant este într-
un potențial pericol la orice nivel.
Cercetătorii trebuie să protejeze confidențialitatea participanților la cercetare ori de câte ori
este posibil. Chiar dacă este sunt presați de autorități, precum poliția sau instanțele,
cercetătorilor nu li se permite, din punct de vedere etic, să elibereze informații confidențiale.
Cercetătorii trebuie să pună rezultatele la dispoziția altor sociologi, trebuie să facă publice toate
sursele de sprijin financiar și nu trebuie să accepte finanțare de la orice organizație, dacă acest
lucru ar putea provoca un conflict de interese sau dacă acea organizație ar încerca influențeze
rezultatele cercetării în folos propriu. Considerațiile etice ale ASA modelează nu numai studiul,
ci și publicarea rezultatelor.
Sociologul german Max Weber (1864–1920) a identificat o altă preocupare etică crucială.
Weber a înțeles că valorile personale ar putea altera modul în care sunt dezvăluite rezultatele
studiilor. În timp ce el a acceptat că unele aspecte ale design-ului cercetării ar putea fi
influențate de valorile personale, el a declarat că este cu totul nepotrivit să permită valorilor
personale să se modeleze interpretarea răspunsurilor. Sociologii, a afirmat el, trebuie să
stabilească neutralitate valorică, o practică de a rămâne imparțial, fără părtinire sau judecată,
în cursul unui studiu și în publicarea rezultatelor (1949). Sociologii sunt obligați să dezvăluie
rezultatele cercetării fără a omite sau denatura datele semnificative.

Este posibilă neutralitatea valorică? Mulți sociologi cred că este imposibil să renunți la valorile
personale și să păstrezi obiectivitate completă. Mai degrabă îi avertizează pe cititori să
înțeleagă că studiile sociologice pot să conțină o anumită cantitate de prejudecată în valori.
Asta nu discreditează rezultatele, dar le permite cititorilor să le vadă mai degrabă ca o formă
de adevăr decât ca un fapt singular. Unii sociologi încearcă să rămână necritici și cât mai
obiectivi posibil atunci când studiază culturi. Neutralitatea valorică nu înseamnă să nu ai opinii,
înseamnă să te străduiești să depășești prejudecățile personale, în special prejudecățile
subconștiente, atunci când analizezi datele. Înseamnă să eviți să modelezi datele pentru a se
potrivi cu un rezultat prestabilit, precum alinierea la o anumită agendă, cum ar fi un punct de
vedere politic sau moral. Anchetatorii sunt obligați din punct de vedere etic să raporteze
rezultate, chiar și atunci când acestea contravin punctelor de vedere personale, rezultatelor
prezise sau credințelor larg acceptate.
2.1. Rezumat
Sociologii și studenții la sociologie trebuie să își asume responsabilitatea etică pentru orice
studiu pe care îl desfășoară. Mai întâi, trebuie garanteze siguranța participanților lor. Ori de
câte ori este posibil, trebuie să se asigure că participanții au fost pe deplin informați înainte de
a consimți să facă parte dintr-un studiu
Sociologii trebuie să încerce să mențină neutralitatea valorică. Ei trebuie să adune și să
analizeze datele în mod obiectiv și să lase deoparte preferințele personale, credințele și opiniile.
Ei trebuie să raporteze concluziile cu acuratețe, chiar dacă sunt în contradicție cu convingerile
personale.
2.2. Recapitulare
1. Care afirmație ilustrează neutralitatea valorică?

a. Obezitatea la copii este în mod evident un rezultat al neglijării părinților și, prin
urmare, școlile ar trebui să joace un rol mai mare pentru a preveni-o
b. În 2003, state precum Arkansas au adoptat legi care impun școlilor primare să
îndepărteze automatele de băuturi răcoritoare din școli
c. Simpla restricționare a accesului copiilor la mâncare nedorită la școală nu este
suficientă pentru a preveni obezitatea
d. Activitatea fizică și alimentația sănătoasă sunt o parte fundamentală a educației
copilului
2. Care persoană sau organizație a definit conceptul de neutralitate valorică?

a. Comitetul de revizuire instituțională (CRB)
b. Peter Rossi
c. Asociația Americană de Sociologie (ASA)
d. Max Webe
3. Pentru a studia efectele fast-food-ului asupra stilului de viață, sănătății și culturii, de unde
nu ar fi etic să accepte finanțare un cercetător?
a. Un restaurant fast-food
b. O organizație de sănătate non-profit

c. Un spital privat
d. O agenție guvernamentală pentru sănătatea și serviciile social
4. De ce credeți că ASA a creat un set atât de detaliat de principii etice? Ce tip de studiu ar
putea pune participanții umani în situații de risc? Gândiți-vă la câteva exemple de studii care
ar putea fi dăunătoare. Credeți că, în numele sociologiei, unii cercetători ar putea fi tentați să
treacă granițele care amenință drepturile omului? De ce?
5. Ați participa de bună voie la un studiu sociologic care ar putea să vă pună în pericol sănătatea
și siguranța, dar ar avea potențialul de a ajuta mii sau chiar sute de mii de oameni? De exemplu,
ați participa la un studiu despre un medicament nou care ar putea vindeca diabetul sau cancerul,
chiar dacă ar însemna mari inconveniente și disconfort fizic pentru dumneavoastră sau posibile
daune permanente?
2.3. Bibliografie
Code of Ethics. 2018. American Sociological Association. Retrieved April 1, 2021

(http://www.asanet.org/about/ethics.cfm).
Rossi, Peter H. 1987. “No Good Applied Social Research Goes Unpunished.” Society
25(1):73–79.
Weber, Max. 1949. Methodology of the Social Sciences. Translated by H. Shils and E. Finch.
Glencoe, IL: Free Press.

UNITATEA 4
3. Metode de cercetare
- vei ști să faceți diferența între patru tipuri de metode de cercetare: sondaje, cercetări de
teren, experimente și analiza secundară a datelor
- vei înțelege de ce diferite subiecte se potrivesc mai bine diferitelor abordări de cercetare
Sociologii examinează lumea, văd o problemă sau un model interesant în societate și își propun
să o/îl studieze. Ei folosesc metode de cercetare pentru a proiecta un studiu - poate o metodă
științifică detaliată, sistematică, pentru efectuarea cercetărilor și obținerea de date, sau poate
un studiu etnografic folosind un cadru interpretativ. Planificarea proiectării cercetării este un
pas cheie în orice studiu sociologic.
Când intră într-un anumit mediu social, un cercetător trebuie să fie atent. Sunt momente când
cercetătorul trebuie să rămână anonim și momente când trebuie să fie deschis. Există momente
prielnice pentru desfășurarea interviurilor și momente în care este mai potrivită simpla
observare. Unii participanți trebuie să fie bine informat; alții nu ar trebui să știe că sunt
observați. Un cercetător nu s-ar plimba într-un cartier în care criminalitatea este foarte ridicată,
la miezul nopții, strigând: „Este vreun membru al unei benzi criminale pe aici?”. Și dacă un
cercetător ar intra într-o cafenea și le-ar spune angajaților că vor fi observați ca parte a unui
studiu privind eficiența muncii, barista, conștienți și intimidați, s-ar putea să nu se comporte
natural. Aceasta se numește efectul Hawthorne - unde oamenii își schimbă comportamentul
pentru că știu că sunt urmăriți ca parte a unui studiu. Efectul Hawthorne este inevitabil în unele
cercetări. În multe cazuri, sociologii trebuie să facă cunoscut scopul studiului. Subiecții trebuie
să fie conștienți că sunt observați și de aici poate rezulta o anumită cantitate de artificialitate în
comportamentul sau răspunsurile acestora (Sonnenfeld 1985).
A face invizibilă prezența sociologilor nu este întotdeauna realistă și din alte motive. Această
opțiune nu este disponibilă pentru un cercetător care dorește să studieze comportamentele din
închisori, comportamentul școlarilor sau modul în care cum funcționează o grupare teroristă,
spre exemplu. Cercetătorii nu se pot plimba pur și simplu prin închisori, grădinițe, săli de clasă
sau la întâlnirile Ku Klux Klan pentru a observa discret comportamentele. În astfel de situații,
sunt necesare alte metode. Cercetătorii aleg metodele care se potrivesc cel mai bine subiectelor
lor de studiu și care se potrivesc cu abordările lor generale de cercetare.
În procesul de planificare a design-ului unui studiu, sociologii aleg, în general, unul dintre cele
din patru metode de investigație socială utilizate pe scară largă: sondajul, cercetarea de teren,
experimentul sau analiză secundară de date sau utilizarea surselor existente. Fiecare metodă
de cercetare vine cu plusuri și minusuri, iar subiectul de studiu influențează puternic ce metodă
sau metode sunt utilizate.

3.1. Sondajul
Ca metodă de cercetare, un sondaj colectează date de la subiecți care răspund la o serie de
întrebări despre comportamente și opinii, adesea sub forma unui chestionar. Sondajul este una
dintre cele mai utilizate metode de cercetare științifică. Formatul standard de sondaj permite
indivizilor un nivel de anonimat în care pot exprima idei personale.
La un moment dat, majoritatea oamenilor răspund la un anumit tip de sondaj. Recensământul
este un exemplu excelent de sondaj pe scară largă, destinat colectării datelor sociologice. Cu
toate acestea, nu toate anchetele sunt considerate cercetări sociologice, și multe sondaje pe care
oamenii le întâlnesc în mod obișnuit se concentrează pe identificarea nevoilor și strategiilor de
marketing, mai degrabă decât pe testarea unor ipoteze sau contribuția la cunoașterea științifică.
Întrebări precum „Câtă pâine mănânci într-o lună?” sau "Personalul magazinului v-a fost de
ajutor?" nu sunt, de obicei, concepute ca întrebări parte a unei cercetări științifice. Sondaje
efectuate de programe precum „Românii au talent”, „Vocea României” sau „X Factor”,
reprezintă opiniile fanilor acelor emisiuni, și nu opinia unei întregi populații, de aceea nu sunt
considerate a fi științifice. Spre deosebire de acestea, evaluările realizate pentru a determina
popularitatea (rating-ul) programelor de televiziune, reprezintă modele de cercetarea științifică
a pieței.
Sociologii efectuează sondaje în condiții controlate, în scopuri specifice. Sondajele adună
diferite tipuri de informații de la oameni. Deși sondajele nu sunt excelente pentru a surprinde
modul în care oamenii se comportă cu adevărat în situații sociale, ele sunt o metodă excelentă
pentru a descoperi cum simt și gândesc oamenii - sau cel puțin cum spun că simt și gândesc.
Sondajele pot urmăriți preferințele pentru candidații la președinție sau comportamentele
individuale raportate (cum ar fi somnul, condusul sau obiceiurile de utilizare a tehnologiei) sau
informații factuale, cum ar fi situația ocupării forței de muncă, veniturile și nivelurile de
educație.
Un sondaj vizează o anumită populație, adică acele persoane care fac obiectul unui studiu,
cum ar fi sportivii, studenții internaționali sau adolescenții care trăiesc cu diabet de tip 1.
Majoritatea cercetătorilor aleg să studieze o mică parte a populației sau un eșantion, adică un
număr gestionabil de subiecți care reprezintă o populație mai mare. Succesul unui studiul
depinde de cât de bine este reprezentată o populație de eșantionul selectat. Într-un eșantion
aleatoriu, fiecare persoană dintr-o populație are aceeași șansă de a fi aleasă pentru studiu.
Conform legilor probabilității, eșantioanele aleatorii reprezintă populația în ansamblu. De
exemplu, un sondaj, dacă este realizat ca pe un eșantion aleatoriu la nivel național, ar trebui să
poată furniza o estimare exactă a opiniei publice, indiferent dacă este format din 2.000 sau
10.000 de persoane.
După selectarea subiecților, cercetătorul dezvoltă un plan specific pentru a pune întrebări și a
înregistra răspunsurile. Este important ca subiecții să fie informați despre natura și scopul
studiului în avans. Dacă sunt de acord să participe, cercetătorii mulțumesc subiecților și le oferă
șansa de a vedea rezultatele studiului dacă sunt interesați. Cercetătorul le prezintă subiecților
un instrument, care este un mijlocul prin care sunt colectate informațiile. Un instrument comun
este un chestionar, în care subiecții răspund la o serie de întrebări. Pentru unele subiecte,
cercetătorul ar putea pune întrebări de tipul DA sau NU sau cu răspunsuri multiple, permițând
subiecților să aleagă posibilele răspunsuri la fiecare întrebare. Acest tip de date cantitative -
date colectate în formă numerică, ce pot fi numărate - sunt ușor de inclus în tabele. Se numără
răspunsurile „da” și „nu” sau răspunsurile de fiecare tip de la întrebările cu mai multe variante,
și se realizează procente.
Prin intermediul chestionarelor se pot adresa, de asemenea, întrebări mai complexe, cu
răspunsuri mai complexe - dincolo de „da”, „nu” sau de opțiunea de a bifa căsuța
corespunzătoare unui răspuns. În aceste cazuri, răspunsurile sunt subiective și variază de la
persoană la persoană. Cum intenționați să vă folosiți de educația obținută la liceu? De ce îl
urmărești pe Smiley prin țară și participi la fiecare concert? Aceste tipuri de întrebări necesită
răspunsuri scurte, iar participanții dornici să aloce timp pentru a scrie aceste răspunsuri vor
transmite informații personale despre diverse lucruri ce pot include și credințe religioase,
puncte de vedere politice și moravuri. Unele subiecte care reflectă gândirea internă sunt
imposibil de observat direct și sunt dificil de discutat onest într-un spațiu public. Oamenii sunt
mai predispuși să împărtășească răspunsuri sincere dacă pot răspunde la întrebări în mod
anonim. Acest tip de informații sunt date calitative - rezultate care sunt subiective și, adesea,
bazate pe ceea ce se vede într-un cadru natural. Informațiile calitative sunt mai greu de
organizat și de tabelat. Cercetătorul va obține o gamă largă de răspunsuri, dintre care unele pot
fi surprinzătoare. Beneficiul opiniilor scrise este însă bogăția de informații pe care le
furnizează.
Un interviu este o conversație individuală între cercetător și subiect și este un mod de a efectua
sondaje pe o anume temă. Interviurile sunt similare cu întrebările cu răspuns scurt din sondaje,
în care cercetătorul pune subiecților o serie de întrebări. Cu toate acestea, participanții sunt
liberi să răspundă după cum doresc, fără a fi limitați de alegeri prestabilite. În din cadrul unui
interviu, un cercetător poate cere clarificări, poate petrece mai mult timp pe o sub-temă sau
poate adresa întrebări suplimentare. Într-un interviu, un subiect se va simți în mod ideal liber
să se deschidă și să răspundă unor întrebări care sunt, adesea, complexe. Nu există răspunsuri
corecte sau greșite.
Întrebări precum „Cum a influențat opinia societății despre consumul de alcool, decizia ta de a
consuma sau nu prima înghițitură de alcool? ” sau „Ai simțit că divorțul părinților tăi ar
determina un stigmat social asupra familiei tale?” implică atât de mulți factori încât
răspunsurile sunt greu de clasificat. Un cercetător trebuie să evite conducerea sau îndemnarea
subiectului să răspundă într-un mod specific; în caz contrar, rezultatele se vor dovedi a fi
departe nesigure. Și, evident, un interviu sociologic nu este un interogatoriu. Cercetătorul va
avea de câștigat dacă reușește să obțină încrederea unui subiect, să empatizeze cu acesta și să
asculte fără să judece.
3.2. Cercetarea de teren

Munca de sociolog se întâmplă rar în spații limitate și restrânse. Sociologii rareori studiază
subiectele în propriile birouri sau laboratoare. Mai degrabă, sociologii ies în lume. Întâlnesc
subiecții acolo unde aceștia trăiesc, muncesc și se joacă. Cercetarea de teren se referă la
colectarea datelor primare dintr-un mediu natural, fără a face un experiment de laborator sau
un sondaj. Este o metodă de cercetare adecvată mai degrabă unui cadru interpretativ decât
metodei științifice. Pentru a efectua cercetări de teren, sociologul trebuie să fie dispus să
pășească în medii noi și să observe, să participe sau să experimenteze acele lumi pe care dorește

să le studieze. În cercetarea de teren, sociologii, mai degrabă decât subiecții, sunt cei care ies
din elementul lor.
Cercetătorul interacționează sau observă o persoană sau persoane și colectează date pe parcurs.
Punctul cheie în cercetarea de teren este că are loc în mediul natural al subiectului, indiferent
dacă este vorba de o cafenea sau un sat tribal, un spital, aeroport, mall sau stațiune pe plajă.
În timp ce cercetarea de teren începe adesea într-un anumit cadru, scopul studiului este de a
observa comportamente specifice în acest cadru. Munca pe teren este potrivită pentru a observa
cum se comportă oamenii. Cu toate acestea, este mai puțin utilă pentru a înțelege de ce se
comportă așa. Nu se pot restrânge cu adevărat cauza și efectul, atunci când există atât de multe
variabile care plutesc în mediul înconjurător.
O mare parte din datele colectate în cercetările de teren nu se bazează pe cauză și efect, ci pe
corelație. Și în timp ce cercetarea de teren caută corelația, dimensiunea redusă a eșantionului
nu permite stabilirea unei relații cauzale între două variabile.
În cele ce urmează, vom analiza trei tipuri de cercetări de teren: observația participativă,
etnografia și studiul de caz.
Observația participativă
În 2000, un scriitor de benzi desenate pe nume Rodney Rothman își dorea o imagine din interior
a muncii de tip gulere albe (în general, munca de birou). S-a strecurat în birourile unei agenții
digitale în creștere din New York. În fiecare zi, timp de două săptămâni, se prefăcea că lucrează
acolo. Principalul său scop era pur și simplu să vadă dacă cineva îl va observa sau îi va contesta
prezența. Nimeni nu a făcut-o. Recepționistul îl saluta. Angajații îi zâmbeau și îi spuneau „bună
dimineața”. Rothman a fost acceptat ca parte a echipei. A mers chiar până să pretindă un birou,
să informeze recepționistul despre locul unde poate fi găsit și chiar a participat la o ședință. A
publicat un articol despre experiența sa în „The New Yorker”, numit „Job-ul meu fals”. Mai
târziu, a fost discreditat pentru că ar fi fabricat unele detalii despre poveste și „The New
Yorker” a emis scuze. Cu toate acestea, articolul amuzant al lui Rothman oferea descrieri
fascinante ale funcționării interioare a unei companii digitale și a exemplificat până unde poate
să meargă un sociolog pentru a descoperi informații.
Rothman a realizat o formă de studiu numită observație participativă, în care cercetătorii se
alătură oamenilor și participă în activitățile de rutină ale unui grup în scopul observării lor în
acel context. Această metodă permite cercetătorilor să experimenteze un aspect specific al vieții
sociale. Un cercetător ar putea depune eforturi mari pentru a arunca o privire directă asupra
unei tendințe, instituție sau comportament. Cercetătorii se pun temporar în roluri și își
înregistrează observațiile. Un cercetător ar putea lucra pe post de chelner într-un restaurant, să
trăiască ca o persoană fără adăpost câteva săptămâni sau să călătorească împreună cu ofițerii
de poliție în timp ce patrulează în ritmul lor obișnuit. Adesea, acești cercetători încearcă să se
integreze perfect cu populația pe care o studiază și pot să nu dezvăluie adevărata lor identitate
sau scop dacă consideră că ar compromite rezultatele cercetării lor.
La începutul unui studiu de teren, cercetătorii ar putea formula o întrebare: „Ce se întâmplă cu
adevărat în bucătăria celui mai popular restaurant din campus? ” sau „Cum este să fii fără

adăpost?”. Observația participativă este o metodă utilă dacă cercetătorul vrea să exploreze un
anumit mediu din interior
Cercetătorii de teren doresc pur și simplu să observe și să învețe. Într-un astfel de cadru,
cercetătorul va fi atent și deschis la orice se întâmplă, înregistrând cu exactitate toate
observațiile. În curând, pe măsură ce apar tiparele, întrebările vor deveni mai specifice,
observațiile vor duce la ipoteze, iar ipotezele îl vor ghida pe cercetător în modelarea datelor în
rezultate.
Într-un studiu al orașelor mici din Statele Unite, realizat de sociologii John S. Lynd și Helen
Merrell Lynd, echipa și-a modificat scopul în timp ce colectau date. Plănuiau inițial să își
concentreze studiul pe rolul religiei în orașele din SUA. În timp ce adunau observații, au
realizat că efectul industrializării și urbanizării a fost subiectul cel mai relevant al acestui grup
social. Cercetătorii nu și-au schimbat metodele, dar și-au revizuit scopul. Asta a modelat
structura Middletown: A Study in Modern American Culture, studiul publicat ca urmare a
acestei cercetări (Lynd și Lynd 1959).
Cei doi au fost sinceri în legătură cu misiunea lor. Orășenii din Muncie, Indiana, știau de ce se
aflau cercetătorii în mijlocul lor. Dar unii sociologi preferă să nu alerteze oamenii cu privire la
prezența lor. Principalul avantaj al observației participative este că permite cercetătorului
accesul la comportamente autentice și naturale ale membrilor unui grup. Provocarea, totuși,
este de a obținere acces la un cadru fără a perturba comportamentul celorlalți. Pentru a deveni
membru al unui grupul, organizație sau subcultură, necesită timp și efort. Cercetătorii trebuie
să pretindă că sunt ceva ce nu sunt. Procesul poate presupune jocuri de rol, stabilirea de
contacte, crearea de rețele sau solicitarea unui loc de muncă
Odată intrați într-un grup, unii cercetători petrec luni sau chiar ani pretinzând că sunt unul
dintre oamenii pe care îi observă. Cu toate acestea, în calitate de observatori, ei nu se pot
implica prea mult. Ei trebuie să-și păstreze scopul și să aplice perspectiva sociologică. În acest
fel, ei descoperă tiparele sociale care sunt adesea nerecunoscute. Pentru că informațiile culese
în timpul observației participative sunt mai ales calitativă, rezultatele finale sunt adesea
descriptive sau interpretative. Cercetătorul ar putea prezenta concluziile într-un articol sau carte
în care să descrie ceea ce a asistat și a trăit.
Acest tip de cercetare este ceea ce jurnalista Barbara Ehrenreich a realizat pentru cartea sa
Nickel and Dimed. Într-o zi la prânz, împreună cu editorul ei, după cum povestește, Ehrenreich
a menționat o idee. Cum pot exista oameni care lucrează pe salariu minim? Cum trăiesc oamenii
cu venituri foarte mici? se întreba ea. „Cineva ar trebui să facă un studiu”. Spre surprinderea
ei, editorul i-a răspuns: „De ce nu îl faci tu?”.
Așa s-a trezit Ehrenreich intrând în rândurile clasei muncitoare. Timp de câteva luni, a părăsit-
o casa ei confortabilă și a trăit și a lucrat în rândul oamenilor cărora le lipseau, în cea mai mare
parte, educația superioară și abilitățile de muncă cerute de piață. Sub acoperire, a aplicat și a
lucrat în locuri de muncă cu salariu minim pe post de chelneriță, femeie de serviciu și angajată
într-un supermarket. În timpul demersului său de observație participativă, și-a folosit doar
veniturile din aceste locuri de muncă pentru a plăti mâncare, îmbrăcămintea, transportul și
adăpostul.

Ea a descoperit ceea ce este evident, că este aproape imposibil să te descurci muncind pentru
salariu minim. Ea a experimentat și a observat atitudini la care mulți oameni din clasa medie și
superioară nu se gândesc niciodată. Ea a asistat direct la tratamentul pe care îl primesc angajații
clasei muncitoare. A văzut măsurile extreme pe care oamenii le iau pentru a supraviețui. Ea a
descris colegi care dețineau două sau trei locuri de muncă, lucrau șapte zile pe săptămână,
trăiau în mașini, nu puteau plăti pentru a se trata de boli cronice, au fost concediați la
întâmplare, supuși testărilor pentru droguri și mutați în și în afara centrelor pentru fără adăpost.
Ea a adus aspecte ale acelei vieți la lumină, descriind condițiile dificile de muncă și tratamentul
slab pe care îl suferă lucrătorii cu salarii mici.
Nickel and Dimed: On (Not) Getting By in America, cartea pe care a scris-o la întoarcerea sa
viața ei reală ca scriitoare bine plătită, a fost citită și utilizată pe scară largă în multe săli de
clasă.
Etnografia
Etnografia reprezintă observarea extinsă a perspectivei sociale și a valorilor culturale ale unui
întreg cadru social. Etnografia implică observarea obiectivă a unei întregi comunități.
Punctul central al unui studiu etnografic este modul în care subiecții își privesc propria poziție
socială și modul în care se înțeleg pe ei înșiși în raport cu o comunitate. Un studiu etnografic
ar putea observa, de exemplu, un mic oraș pescăresc, o comunitate izolată de munte, un sat din
Thailanda, o mănăstire budistă, un internat privat sau un parc de distracții. Toate aceste locurile
au granițe. Oamenii trăiesc, muncesc, studiază sau își petrec vacanța în interiorul acestor
granițe. Oamenii sunt acolo dintr-un anumit motiv și, prin urmare, se comportă în anumite
moduri și respectă anumite norme culturale. Un etnograf s-ar angaja să petreacă un timp
determinat studiind fiecare aspect al locului ales, încercând să înțeleagă cât mai mult posibil.
Un sociolog care studiază un trib din Amazon ar putea urmări modul în care sătenii își
desfășoară viața de zi cu zi și apoi ar scrie un articol sau o carte despre asta. Pentru a observa
un centru de regăsire spirituală, un etnograf ar putea să se înscrie la un astfel de centru și să
participe ca oaspete pentru o perioadă mai prelungită, observând și înregistrând datele și
creionând rezultate.
Studiul de caz
Uneori, un cercetător dorește să studieze o anumită persoană sau eveniment. Un studiu de caz
este o analiză aprofundată a unui singur eveniment, situație, sau individ. Pentru a efectua un
studiu de caz, un cercetător examinează sursele existente, cum ar fi documentele și arhivele,
realizează interviuri, se angajează în observarea directă și chiar în observație participativă, dacă
este posibil.
Cercetătorii ar putea folosi această metodă pentru a studia un singur caz, de exemplu, precum
un copil adoptat, un pacient cu cancer, un criminal, sau o victimă violului. Cu toate acestea, o
critică majoră a studiului de caz ca metodă de cercetare, este că un studiu al unui singur caz, în
timp ce oferă profunzime asupra unui subiect, nu oferă suficiente dovezi pentru a forma o
concluzie generalizată. Cu alte cuvinte, este dificil să se facă afirmații universale bazate pe o

singură persoană, deoarece o persoană nu verifică un model. Acesta este motivul pentru care
majoritatea sociologilor nu folosesc studiul de caz ca metodă primară de cercetare
Cu toate acestea, studiile de caz sunt utile atunci când cazul este unic. În aceste circumstanțe,
un singur studiu de caz poate contribui extraordinar la îmbunătățirea cunoașterii într-o anumită
disciplină. De exemplu, un „copil sălbatic”, este cel care crește izolat de ființe umane. Copiii
sălbatici cresc fără contact social și limbaj, care sunt elemente cruciale pentru o dezvoltare
„civilizată” a copilului. Acești copii imită comportamentele și mișcările animalelor și adesea
își inventează propriul limbaj. Există doar aproximativ o sută de cazuri cunoscute de „copii
sălbatici” în lume.
După cum vă puteți imagina, un copil sălbatic este un subiect de mare interes pentru cercetători.
Copiii sălbatici oferă informații unice despre dezvoltarea copilului deoarece au crescut în afara
parametrilor dezvoltării „normale” a copilului. Și, deoarece există foarte puțini copii sălbatici,
studiul de caz este cea mai potrivită metodă pe care cercetătorii o pot folosi în studierea acestui
subiect.
La vârsta de trei ani, o fată ucraineană pe nume Oxana Malaya a fost victima unei neglijențe
grave a părinților. A fost lăsată să locuiască într-o magazie cu câini, mâncând carne crudă și
resturi. Cinci ani mai târziu, un vecin a sunat la autorități și a raportat că a văzut o fată care
alerga în patru picioare, lătrând. Oficialii au adus-o pe Oxana în societate, unde a fost îngrijită
și a învățat unele comportamente umane, dar niciodată nu a devenit pe deplin socializată. Ea a
fost desemnată ca fiind incapabilă să se întrețină și trăiește acum într-o instituție mentală (Grice
2011). Studiile de caz ca aceasta oferă sociologilor o modalitate de a colecta date care nu ar
putea fi colectate prin nicio altă metodă.
3.3. Experimentul
Probabil că ați testat teorii sociale personale. „Dacă învăț noaptea și fac un rezumat dimineața,
îmi voi îmbunătăți aptitudinile de reținere”. Sau „Dacă încetez să beau sucuri cu acid, mă voi
simți mai bine”. Cauză si efect. Dacă asta, atunci asta. Când testați o teoria, rezultatele fie vă
dovedesc, fie vă infirmă ipoteza.
O modalitate prin care cercetătorii testează teoriile sociale este prin efectuarea unui
experiment, adică investighează relațiile pentru a testa o ipoteză - o abordare științifică.
Există două tipuri principale de experimente: experimente realizate în laborator și experimente
realizate în cadru naturale sau „pe teren”. Într-un cadru de laborator, cercetarea poate fi
controlată astfel încât mai multe date pot fi înregistrate într-un anumit timp. Într-un mediu
natural, generarea de date nu poate fi controlată, dar informațiile ar putea fi considerate mai
exacte deoarece sunt colectate fără interferență sau intervenție din partea unui cercetător.
Ca metodă de cercetare, oricare tip de experiment sociologic este util pentru testarea afirmații
de tip „dacă, atunci”: dacă un anumit lucru se va întâmpla, atunci va rezulta un alt lucru anume.
Pentru a crea un experiment în laborator, sociologii creează situații artificiale care le permit să
manipuleze variabilele.
În mod clasic, sociologul selectează un set de oameni cu caracteristici similare, cum ar fi vârsta,
clasa, rasa sau educația. Acești oamenii sunt împărțiți în două grupuri. Unul este grupul

experimental și celălalt este grupul de control. Grupul experimental este expus variabilei
independente, iar grupul de control nu este. Pentru a testa avantajele meditațiilor școlare, de
exemplu, sociologul ar putea expune grupul experimental de elevi la meditații, dar nu și grupul
de control. Apoi ambele grupuri ar fi testate pentru a se observa dacă există diferențe de
performanță, testând astfel dacă îndrumarea a avut un efect asupra grupului experimental de
elevi. Așa cum vă puteți imagina, într-un caz ca acesta, cercetătorul nu ar dori să pună în pericol
realizările oricărui grup de elevi, deci circumstanțele ar fi oarecum artificiale. Testul nu ar fi
pentru o notă care să fie trecută în catalog, de exemplu.
3.4. Analiza secundară de date

În timp ce sociologii se angajează adesea în studii de cercetare originale, ei contribuie, de
asemenea, la cunoașterea disciplinei prin realizarea de analize secundare de date. Datele
secundare nu rezultă din date colectate direct din surse primare, ci din lucrări deja finalizate ale
altor cercetători. Sociologii ar putea studia lucrări scrise de istorici, economiști, profesori sau
sociologi înaintași. S-ar putea să caute date în periodice, ziare sau reviste din orice perioadă
din istorie.
Utilizarea informațiilor disponibile nu numai că economisește timp și bani, ci poate, de
asemenea, să adauge profunzime unui studiu. Sociologii interpretează adesea descoperirile într-
un mod nou, un mod care nu făcea parte din scopul sau intenția inițială a autorului. Pentru a
studia cum erau femeile încurajate să acționeze și să se comporte în anii 1960, de exemplu, un
cercetător ar putea citi ziare, urmări filme sau emisiuni la televizor din acea perioadă. Sau
pentru a cerceta schimbările de comportament și atitudini datorate apariției televiziunii la
sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, un sociolog s-ar baza pe noi interpretări ale
datelor secundare. Peste câteva decenii, cercetătorii, cel mai probabil, vor efectua studii
similare cu privire la apariția telefoanelor mobile, a internetului sau a Facebook-ului.
Sociologii învață, de asemenea, analizând cercetările realizate de o varietate de agenții.
Departamentele guvernamentale și grupurile globale, precum Institutul Național de Statistică
sau Organizația Mondială a Sănătății, publică studii cu rezultate care sunt utile sociologilor. O
statistică publică precum rata de executare silită ar putea fi utilă pentru studierea efectelor
recesiunii din anul 2008; un profil demografic rasial ar putea fi comparat cu datele privind
finanțarea educației pentru a examina resursele accesibil diferitelor grupuri.
Unul dintre avantajele datelor secundare este că este vorba de cercetare nereactivă (sau
cercetare discretă), ceea ce înseamnă că nu include contactul direct cu subiecții și nu va
modifica sau influența comportamentele oamenilor. Spre deosebire de studiile care necesită
contactul direct cu oamenii, utilizarea datelor publicate anterior nu necesită implicarea unei
populații, investiția și riscurile inerente acestui proces de cercetare.
Utilizarea datelor disponibile are provocările sale. Înregistrările publice nu sunt întotdeauna
ușor de accesat. Un cercetător va trebui să facă unele demersuri pentru a obține acces la acele
date. Pentru a-și ghida căutarea printr-o vastă bibliotecă de materiale și pentru a evita să piardă
timpul citind surse fără legătură cu subiectul studiului, sociologii folosesc analiza de conținut,
aplicând o abordare sistematică pentru înregistrarea și valorificarea informațiilor obținute din
datele secundare, în măsura în care acestea se referă la subiectul studiului.

Dar, în unele cazuri, nu există nicio modalitate de a verifica acuratețea datelor existente. Este
ușor de numărat câți șoferi beți, de exemplu, sunt amendați de poliție. Dar câți nu sunt
amendați? Deși este ușor să descoperi procentul de elevi care abandonează liceul, ar putea fi
mai dificil să stabilești numărul celor care se întorc la școală sau dau bacalaureatul mai târziu.
O altă problemă apare atunci când datele nu sunt disponibile în forma necesară cercetătorului
sau nu includ exact perspectiva pe care cercetătorul o caută. De exemplu, salariile medii plătite
profesorilor de la o școală publică sunt înregistrări publice. Dar aceste cifre nu dezvăluie
neapărat cât timp a durat, pentru fiecare profesor, pentru a ajunge la acel nivel de salariu, care
este educația lui medie sau de cât timp predă.
Atunci când efectuați analize de conținut, este important să luați în considerare data publicării
fiecărei surse utilizate și să luați în considerare atitudinile și idealurile culturale comune care
ar fi putut influența cercetarea. De exemplu, Robert S. Lynd și Helen Merrell Lynd au adunat
cercetări pentru cartea lor Middletown: A Study in Modern American Culture în anii 1920.
Atitudinile și normele culturale erau cu mult diferite decât sunt acum. Convingerile despre
rolurile de gen, rasă, educație și muncă s-a schimbat semnificativ de atunci. La acea vreme,
scopul studiului era să dezvăluie adevărul despre comunitățile mici din S.U.A.. Astăzi, este o
ilustrare a atitudinilor și valorilor anilor 1920.
3.5. Rezumat
Cercetarea sociologică este un proces complex. După cum puteți vedea, sunt multe lucruri de
luat în calcul chiar în design-ul unei cercetări simple. Sunt mulți pași și multe aspecte de luat
în considerare atunci când colectăm date despre comportamentul uman, precum și în etapa de
interpretare și analiză a datelor pentru a formula rezultate concludente. Sociologii utilizează
metode științifice dintr-un motiv întemeiat. Metoda științifică oferă un sistem de organizare
care îi ajută pe cercetători să planifice și să realizeze studiul, asigurându-se în același timp că
datele și rezultatele sunt fiabile, valabile și obiective.
Numeroasele metode disponibile cercetătorilor - inclusiv experimente, anchete, studii de teren
și analiză secundară de date - toate vin cu avantaje și dezavantaje. Puterea unui studiu poate
depinde de alegere și implementarea metodei adecvate de colectare a datelor cercetării. În
funcție de subiect, un studiu ar putea utiliza o singură metodă sau o combinație de metode. Este
important să planificați un proiect de cercetare înainte de a realiza un studiu. Informația
colectată poate fi în sine surprinzătoare, iar proiectarea studiului ar trebui să ofere un cadru
solid în care să se analizeze datele prevăzute sau neprevăzute.
Metodă Implementare Avantaje Provocări
- Se obține un nr. mare de

răspunsuri - Poate consuma mult timp
- Chestionare - Poate studia un nr. mare - Poate fi dificilă găsirea respondenților

Sondaj de persoane
- Interviuri - Înregistrează modul în care gândesc sau
- Datele cantitative sunt ce cred oamenii, dar nu necesar cum se
ușor de transpus în mod comportă aceștia
grafic

- Observație - Consumă mult timp

- Observație - Datele arată cum se comportă oamenii,
Cercetare participativă - Se obțin informații
nu ceea ce cred sau gândesc
de teren detaliate din viața reală
- Etnografie - Datele calitative sunt dificil de organizat
- Studiu de caz și analizat
- Manipularea - Efectul Hawthorne

- Testează relații de tip
Experiment deliberată a unor
cauză-efect - Provocări de tip etic
variabile
- Analiza datelor
Analiză guvernamentale - Folosește informații din - Datele pot să fi fost culese cu alt scop
secundară cercetări sociologice
de date - Analiza anterioare - Datele pot fi dificil de găsit
documentelor
Tabelul 2 Principalele metode de cercetare sociologică, avantajele și provocările acestora
3.6. Recapitulare
1. Ce materiale sunt considerate date secundare?

a. Fotografii și scrisori oferite de o altă persoană
b. Cărți și articole scrise de alți autori despre studiile lor
c. Informații pe care le-ați adunat și le-ați inclus acum în rezultatele dvs.
d. Răspunsuri de la participanții pe care i-ați chestionat și intervievat
2. De ce alegerea unui eșantion aleatoriu este o modalitate eficientă de a selecta participanții?

a. participanții nu știu că fac parte dintr-un studiu
b. cercetătorul nu are control asupra cine se află în studiu
c. este mai mare decât un eșantion obișnuit
d. toată lumea are aceeași șansă de a face parte din studiu
3. Ce metodă de cercetare au folosit John S. Lynd și Helen Merrell Lynd în principal în

studiul lor de la Middletown ?
a. date secundare
b. sontaj
c. observașia participativă
d. experimentul
4. Ce abordare de cercetare este cea mai potrivită pentru metoda științifică?

a. chestionar
b. studiu de caz
c. etnografie
d. analiza secundară de date
5. Principala diferență între etnografie și alte tipuri de observație participativă este:

a. etnografia nu se bazează pe testarea ipotezelor
b. subiecții studiului etnografic nu știu că sunt studiați
c. studiile etnografice implică întotdeauna grupuri etnice minoritare

d. etnografia se concentrează pe modul în care subiecții se privesc în relația cu

comunitatea
6. Ce descrie cel mai bine rezultatele unui studiu de caz?

a. Produce rezultate mai fiabile decât alte metode datorită profunzimii sale
b. Rezultatele sale nu sunt general aplicabile
c. Se bazează exclusiv pe analiza datelor secundare
d. Toate cele de mai sus
7. Utilizarea datelor secundare este considerată o metodă discretă sau ............. de cercetare.
a. nereactivă
b. neparticipativă
c. fără restricții
d. nepermisivă
8 Ce tip de date colectează sondajele? Pentru ce subiecte ar fi sondajele cea mai bună metodă
de cercetare? Ce dezavantaje te-ai putea aștepta să întâlnești atunci când folosești un sondaj?
Pentru a explora mai departe, formulați o întrebare de cercetare și scrieți o ipoteză. Apoi creați
un sondaj format din aproximativ șase întrebări relevante pentru subiect. Oferiți o justificare
pentru fiecare întrebare. Acum definiți populația și să creați un plan pentru recrutarea unui
eșantion aleatoriu și administrarea sondajului.
9. Imaginați-vă că sunteți pe punctul de a face o cercetare de teren într-un anumit loc pentru un
timp stabilit. În loc să vă gândiți la subiectul de studiu în sine, luați în considerare modul în
care voi, ca cercetători, va trebui să te vă pregătiți pentru studiu. Ce sacrificii personale, sociale
și fizice va trebui să faceți? Cum veți gestiona efectele personale? Ce echipamente și sisteme
organizaționale va trebui să aveți pentru a colecta datele?
10. Creați un scurt proiect de cercetare despre un subiect care vă pasionează. Acum scrieți o
scrisoare către o organizație filantropică, prin care să solicitați finanțare pentru studiul dvs.
Cum puteți descrie proiectul într-un mod convingător, dar totuși realist și obiectiv? Explicați
modul în care rezultatele studiului dvs. vor fi o contribuție relevantă pentru corpul cunoașterii
sociologică deja existentă.
3.7. Bibliografie
Butsch, Richard. 2000. The Making of American Audiences: From Stage to Television,
1750–1990. Cambridge: Cambridge UP.
Caplow, Theodore, Louis Hicks, and Ben Wattenberg. 2000. “The First Measured Century:
Middletown.” The First Measured Century. PBS. Retrieved February 23, 2012
(http://www.pbs.org/fmc/index.htm).
Durkheim, Émile. 1966 [1897]. Suicide. New York: Free Press.
Fenstermaker, Sarah. n.d. “Dorothy E. Smith Award Statement” American Sociological
Association. Retrieved October 19, 2014
(http://www.asanet.org/about/awards/duboiscareer/smith.cfm).

Franke, Richard, and James Kaul. 1978. “The Hawthorne Experiments: First Statistical
Interpretation.” American Sociological Review 43(5):632–643.
Grice, Elizabeth. “Cry of an Enfant Sauvage.” The Telegraph. Retrieved March 20, 2021
(http://www.telegraph.co.uk/culture/tvandradio/3653890/Cry-of-an-enfant-sauvage.html).
Heussenstamm, Frances K. 1971. “Bumper Stickers and Cops” Trans-action: Social Science
and Modern Society 4:32–33.
Igo, Sarah E. 2008. The Averaged American: Surveys, Citizens, and the Making of a Mass
Public. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Lynd, Robert S., and Helen Merrell Lynd. 1959. Middletown: A Study in Modern American
Culture. San Diego, CA: Harcourt Brace Javanovich.
Lynd, Staughton. 2005. “Making Middleton.” Indiana Magazine of History 101(3):226–238.
Mihelich, John, and John Papineau. Aug 2005. “Parrotheads in Margaritaville: Fan Practice,
Oppositional Culture, and Embedded Cultural Resistance in Buffett Fandom.” Journal of
Popular Music Studies 17(2):175–202.
Pew Research Center. 2014. "Ebola Worries Rise, But Most Are 'Fairly' Confident in
Government, Hospitals to Deal with Disease: Broad Support for U.S. Efforts to Deal with
Ebola in West Africa." Pew Research Center for the People & the Press, October 21.
Retrieved October 25, 2014 (http://www.people-press.org/2014/10/21/ebola-worriesrise-but-
most-are-fairly-confident-in-government-hospitals-to-deal-with-disease/).
Rothman, Rodney. 2000. “My Fake Job.” Pp. 120 in The New Yorker, November 27.
Social Sciences and Humanities Research Council of Canada. n.d. "Institutional
Ethnography." Retrieved October 19, 2014
(http://web.uvic.ca/~mariecam/kgSite/institutionalEthnography.html).
Sonnenfeld, Jeffery A. 1985. “Shedding Light on the Hawthorne Studies.” Journal of
Occupational Behavior 6:125.

Capitolul 3. Cultura
Care sunt regulile atunci când treceți pe lângă o persoană cunoscută la școală, la serviciu, în
magazinul alimentar sau în mall? În general, nu luăm în considerare toate amănuntele regulilor
de comportament. Putem spune pur și simplu „Bună ziua!” și întreba: „Cum a fost weekend-
ul? "sau o altă întrebare banală menită să fie un salut prietenos. Rareori îmbrățișăm fizic sau
chiar atingem individul. De fapt, acest lucru poate fi privit cu dispreț sau dezgust, deoarece, în
cultura noastră avem destule reguli rigide despre spațiul personal. Cu toate acestea, cu toții
respectăm diferite reguli și standarde care sunt create și menținute în cultură. Aceste reguli și
așteptări au sens și există modalități prin care le puteți încălca. Gândiți-vă la ce s-ar întâmpla
dacă v-ați opri și ați informa pe toată lumea care spune: „Bună, ce mai faci?”, exact ce ai făcut
în acea zi, în detaliu. Cu siguranță ați încălca regulile culturii și, în special, pe ale salutului.
Poate că într-o altă cultură, întrebarea ar fi mai literală și ar putea necesita un răspuns. Sau dacă
luați o stați la o cafea cu un prieten bun, poate că această întrebare justifică un răspuns mai
detaliat. Aceste exemple sunt toate aspecte ale culturii, care reprezintă împărtășirea unor
credințe, valori și practici, pe care participanții trebuie să le învețe. Din punct de vedere
sociologic, examinăm în ce situații și contexte anumite comportamente sunt de așteptat și în ce
situații nu sunt. Aceste reguli sunt create și aplicate de persoanele care interacționează în și
împărtășesc aceeași cultură.
În conversațiile de zi cu zi, oamenii rareori fac distincția între termenii cultură și societate, dar
termenii au o semnificații ușor diferite, iar distincția este importantă pentru un sociolog. O
societate descrie un grup de oameni care împărtășesc o comunitate și o cultură. Prin
„comunitate”, sociologii se referă la o regiune definibilă - la fel de mică ca un cartier (Copou
sau „partea de est a orașului”), la fel de mare ca o țară (Etiopia, Statele Unite sau Nepal) sau
undeva între (în România, acest lucru ar putea include pe cineva care se identifică cu societatea
din Moldova, Transilvania sau Maramureș). Pentru a clarifica, o cultură reprezintă credințele
și practicile unui grup, în timp ce societatea reprezintă oamenii care împărtășesc aceste credințe
și practici. Nici societatea, nici cultura, nu ar putea exista una fără cealaltă. În acest capitol,
vom examina relația dintre cultură și societate în detaliu și vom acorda o atenție specială
elementelor și forțelor care modelează cultura, inclusiv diversitate și schimbările culturale. O
discuție finală atinge diferitele perspective teoretice din care sociologii cercetează cultura.

UNITATEA 5
1. Ce este cultura?
- vei afla care este diferenția între cultură și societate
- vei învăța să explici ce este cultura materială versus cultura ne-materială
- vei afla cum să discuți despre conceptul de universalism cultural în legătură cu societatea
- vei învăța să compari și să diferențiezi etnocentrismul și xenocentrismul
Oamenii sunt creaturi sociale. De la începutul lui Homo sapiens în urmă cu aproape 250.000
de ani, oamenii s-au grupat împreună în comunități pentru a supraviețui. Trăind împreună,
oamenii își formează obiceiuri și comportamente comune – de la metode specifice de creștere
a copilului, la tehnicile preferate pentru obținerea hranei. În Parisul modern, mulți oameni fac
cumpărături zilnic în piețe în aer liber pentru a lua ceea ce au nevoie pentru masa de seară,
cumpărând brânză, carne și legume de la diferite standuri specializate. În Statele Unite,
majoritatea oamenilor fac cumpărături o dată pe săptămână la supermarketuri, umplând
căruțuri mari până la refuz. Cum ar percepe un parizian obiceiurile de a cumpărături în S.U.A.?
Aproape fiecare comportament uman, de la cumpărături până la căsătorie sau la exprimarea
sentimentelor, este învățat. În societățile occidentale, oamenii tind să vadă căsătoria ca pe o
alegere între doi oameni, bazată pe sentimente de dragoste reciproce. În alte națiuni și în alte
timpuri, căsătoriile erau aranjate printr-un proces complex de interviuri și negocieri între familii
sau, în alte cazuri, printr-un sistem direct, cum ar fi o „mireasă prin corespondență”. Pentru
cineva crescut în Europa de vest, obiceiurile de căsătorie ale unei familii din Nigeria pot părea
ciudate sau chiar greșite. În schimb, cineva dintr-o familie tradițională Kolkata, ar putea fi
puternic surprins de ideea iubirii romantice ca bază pentru căsătorie și angajament pe tot
parcursul vieții. Cu alte cuvinte, modul în care oamenii privesc căsătoria depinde în mare
măsură de ceea ce au fost învățați.
Comportamentul bazat pe obiceiurile învățate nu este un lucru rău. Familiarizarea cu regulile
nescrise îi ajută pe oameni să se simtă în siguranță și „normali”. Majoritatea oamenilor doresc
să-și trăiască viața de zi cu zi încrezători că acțiunile, comportamentele lor nu vor deranja sau
fi modificate. Dar chiar și o acțiune la fel de simplă precum deplasarea la muncă poate evidenția
o mare diferență culturală.
Să luăm ca exemplu mersul la lucru cu transportul public. Indiferent dacă oamenii fac naveta
în Dublin, Cairo, Mumbai sau Iași, multe comportamente vor fi aceleași, dar diferențe
semnificative apar și între culturi. De obicei, un pasager va găsi o stație marcată, își va aștepta
autobuzul sau trenul, va plăti biletul înainte sau după îmbarcare și va lua în liniște un loc dacă
găsește unul liber. Dar când urcăm într-un autobuz în Cairo, este posibil să fim nevoiți să
alergăm, deoarece autobuzele de acolo, de multe ori, nu opresc de tot în stații, doar încetinesc
din mers. De la călătorii din Dublin se așteaptă să ridice o mână pentru a indica faptul că vor
ca autobuzul să oprească pentru ei. Iar atunci când urcă într-un tren de navetiști din Mumbai,
pasagerii trebuie să se înghesuie în vagoanele supraaglomerate, având parte de multe ghionturi
și îmbrânceli încă de pe platformele aglomerate. Acest tip de comportament ar fi considerat o

adevărată grosolănie în Statele Unite sau în alte țări mai civilizate, dar în Mumbai reflectă
provocările zilnice de a te deplasa într-un sistem de trenuri care este utilizat la capacitate
maximă.
În acest exemplu al transportului în comun, cultura constă în gânduri (așteptări despre spațiul
personal, de exemplu) și lucruri tangibile (stații de autobuz, trenuri, autobuze și capacitatea
acestora). Cultura materială se referă la obiectele sau bunurile unui grup de oameni.
Abonamentele de metrou și biletele de autobuz fac parte din cultura materială, la fel ca și
automobilele, magazinele și structurile fizice în care oamenii muncesc. În schimb, cultura
nematerială constă în ideile, atitudinile și credințele unei societăți. Aspectele materiale și
nemateriale ale culturii sunt legate, iar obiectele fizice simbolizează adesea idei culturale. O
cartelă de metrou este un obiect material, dar reprezintă o formă de cultură nematerială, și
anume, capitalismul și acceptarea plății pentru transport. Îmbrăcămintea, coafurile și bijuteriile
fac parte din cultura materială, dar adecvarea purtării anumitor haine pentru evenimente
specifice reflectă cultura nematerială. O clădire a unei școli aparține culturii materiale, dar
metodele de predare și standardele educaționale fac parte din cultura nematerială a educației.
Aceste aspecte materiale și nemateriale ale culturii pot varia subtil de la o regiune la alta. Pe
măsură ce oamenii călătoresc mai departe, deplasându-se în diferite regiuni complet diferite
ale lumii, anumite aspecte materiale și nemateriale ale culturii devin dramatic nefamiliare. Ce
se întâmplă când întâlnim diferite culturi? Pe măsură ce interacționăm cu alte culturi decât ale
noastre, devenim mai conștienți de diferențe și puncte comune între lumile altora și ale noastre.
1.1. Modele culturale universale

Adesea, o comparație între o cultură și alta va dezvălui diferențe evidente. Dar toate culturile
împărtășesc și elemente comune. Modelele culturale universale sunt modele sau trăsături care
sunt comune la nivel global pentru toate societățile. Un exemplu de model cultural universal
este unitatea familială: fiecare societate umană recunoaște o structură familială care
reglementează reproducerea sexuală și îngrijirea copiilor. Chiar și așa, modul în care acea
unitate familială este definită și modul în care funcționează variază. În multe culturi asiatice,
de exemplu, membrii familiei din toate generațiile locuiesc de obicei împreună într-o singură
gospodărie. În aceste culturi, tinerii adulți continuă să trăiască în gospodăria familiei până când
se căsătoresc și se alătură gospodăriei soțului/soției, sau pot rămâne să își crească familia
nucleară în gospodăria familiei extinse. În schimb, în statele occidentale, este de așteptat ca
indivizii să plece de acasă și să trăiască independent pentru o perioadă înainte de a forma o
unitate familială care este formată din părinți și copiii lor. Alte modele culturale universale
includ obiceiuri precum ritualurile funerare, nunțile și botezurile. Cu toate acestea, fiecare
cultură poate privi ceremoniile destul de diferit.
Antropologul George Murdock a recunoscut mai întâi existența modelelor culturale universale
în timp ce studia sistemele de rudenie în jurul lumii. Murdock a descoperit că modelele
culturale universale gravitează adesea în jurul nevoilor umane de supraviețuire, de bază, cum
ar fi găsirea hranei, îmbrăcămintei și adăpostului sau în jurul experiențelor umane comune,
cum ar fi nașterea și moartea sau boala și vindecarea. Prin cercetarea sa, Murdock a identificat
alte modele universale, inclusiv limbajul, conceptul de nume personale și, în mod interesant,

glumele. Umorul pare a fi un mod universal de a elibera tensiunile și de a crea un sentiment de

unitate între oameni (Murdock 1949).
Sociologii consideră umorul necesar interacțiunii umane, deoarece ajută indivizii să navigheze
situații ce ar putea fi tensionate.
1.2. Etnocentrismul și relativismul cultural

În ciuda multitudinii de lucruri pe care oamenii le au în comun, diferențele culturale sunt mult
mai răspândite decât modelele culturale universale. De exemplu, în timp ce toate culturile au
limbaj, analiza anumitor structuri și etichete lingvistice relevă diferențe imense. În unele culturi
din Orientul Mijlociu, este obișnuit să stai aproape de alții în timpul conversației. Nord-
americanii păstrează mai multă distanță și mențin un „spațiu personal” mare. Chiar și ceva atât
de simplu precum mâncatul sau servirea unor băuturi, variază foarte mult de la o cultură la alta.
Dacă profesorul tău intră la un curs de dimineață devreme ținând o cană cu lichid, ce să te face
să crezi că bea? În Statele Unite, cel mai probabil este vorba despre cafea, nu despre ceai Earl
Grey, un favorit în Anglia.
Modul în care bucătăriile variază în funcție de culturi fascinează mulți oameni. Unii călători se
mândresc cu disponibilitatea lor de a încerca alimente necunoscute, precum celebrul jurnalist,
expert în alimente, Anthony Bourdain, în timp ce alții se întorc acasă exprimându-și
recunoștința pentru a bucătăria culturii lor native. Adesea, oamenii din culturile occidentale își
exprimă dezgustul față de bucătăria altor culturi și cred că este grosolan consumul cărnii de
câine sau șobolani, de exemplu, în timp ce nu pun la îndoială propriul lor obicei de a mânca
vaci sau porci. Astfel de atitudinile sunt un exemple de etnocentrism sau de evaluare și
judecare a altei culturi în funcție de modul în care se compară cu normele culturii proprii.
Etnocentrismul, așa cum a fost descris de către sociologul William Graham Sumner (1906),
implică o credință sau atitudine că propria cultură este mai bună decât toate celelalte. Aproape
toată lumea este puțin etnocentrică. De exemplu, Americanii tind să spună că oamenii din
Anglia conduc pe partea „greșită” a drumului, mai degrabă decât pe partea „cealaltă”. Cineva
dintr-o țară în care carnea de câine este un aliment standard, s-ar putea să fie descurajant să
vadă un câine într-un restaurant franțuzesc – nu în meniu, ci ca animal de companie al unui
client. Un bun exemplu de etnocentrism se referă la părți din Asia ca fiind „Orientul îndepărtat”
S-ar putea pune întrebarea: „Îndepărtat de ce?”.
Un nivel ridicat de apreciere pentru propria cultură poate fi sănătos; un sentiment comun de
mândrie comunitară, de exemplu, conectează oamenii dintr-o societate. Dar etnocentrismul
poate duce la dispreț sau dezgust pentru alte culturi și poate provoca neînțelegeri și conflicte.
Oamenii cu cele mai bune intenții călătoresc uneori într-o societate pentru a-și „ajuta” oamenii,
pentru că îi văd ca fiind needucați sau înapoiați - în esență inferiori. În realitate, acești călători
sunt vinovați de imperialism cultural, impunerea deliberată a propriilor valori culturale asupra
altei culturi. Expansiunea colonială a Europei, început în secolul al XVI-lea, a fost adesea
însoțită de un imperialism cultural sever. Colonizatorii europeni au privit adesea oamenii din
țările pe care le-au colonizat ca fiind sălbatici inculți care aveau nevoie de guvernanță,
îmbrăcăminte, religie, și alte practici culturale. Un exemplu mai modern de imperialism
cultural poate include activitatea agențiilor de ajutorare internațională, care introduc metode

agricole și specii de plante din țările dezvoltate în timp ce ignoră soiurile indigene și abordări
agricole care se potrivesc mai bine regiunilor respective.
Etnocentrismul poate fi atât de puternic încât, atunci când cineva se confruntă cu diferențele
unei noi culturi, poate experimenta dezorientare și frustrare. În sociologie, numim acest lucru
șoc cultural. Un călător dintr-un oraș supra-aglomerat, ar putea găsi tăcerea nopții dintr-o zonă
rurală de munte, a fi neliniștitoare, în loc să fie relaxantă. Un student din China ar putea fi
deranjat de întreruperile constante în clasă pe măsură ce ceilalți elevi pun întrebări - o practică
care este considerată nepoliticoasă în China. Poate călătorul de la oraș a fost inițial captivat de
frumusețea liniștită a muntelui, iar studentul chinez a fost inițial încântat să vadă un cum se
studiază în S.U.A.. Dar pe măsură ce experimentează diferențe neprevăzute față de propria lor
cultură, entuziasmul lor loc disconfortului și îndoielilor cu privire la modul în care trebuie să
se comporte corespunzător în noua situație. În cele din urmă, pe măsură ce oamenii învață mai
multe despre o cultură, se ies și din șocul cultural.
Șocul cultural poate apărea deoarece oamenii nu se așteaptă întotdeauna la diferențe culturale.
Antropologul Ken Barger (1971) a descoperit acest lucru când a efectuat o cercetare prin
observație participativă într-o comunitate inuită din Arctica canadiană. Originar din Indiana,
Barger a ezitat când a fost invitat să se alăture unei curse locale de alergare pe rachete de
zăpadă. Știa că nu va reuși să țină pasul cu experții locali. Așa cum se aștepta, a terminat
ultimul. Dar membrii tribului l-au felicitat, spunând: „Tu chiar ai încercat!” În cultura lui
Barger, învățase să prețuiască victoria. Pentru inuiți, câștigarea a fost plăcută, dar cultura lor a
apreciat abilitățile de supraviețuire esențiale mediului lor: cât de mult încearcă cineva, poate să
însemne diferența dintre viață și moarte. Pe parcursul șederii sale, Barger a participat la
vânătoare de reni și a învățat cum să se adăpostească de furtuni de zăpadă. Încercând din greu
și lucrând împreună, două valori nemateriale, erau într-adevăr mult mai importante decât
câștigarea.
În timpul petrecut cu tribul inuit, Barger a învățat să se angajeze în relativismul cultural.
Relativismul cultural este practica evaluării unei culturi după propriile standarde, mai degrabă
decât vizualizarea ei prin prisma propriei culturi. Practicarea relativismului cultural necesită o
minte deschisă și o dorință de a lua în considerare și chiar de a te adapta la noi valori și norme.
In orice caz, îmbrățișarea fără discriminare a tot ceea ce privește o nouă cultură nu este
întotdeauna posibilă. Chiar și cel mai hotărâți relativiști culturali din societăți egalitare - cele
în care femeile au drepturi politice și control asupra propriilor corpuri - ar pune sub semnul
întrebării dacă practicile mutilării genitale a femeilor, utilizate pe scară largă în țări precum
Etiopia și Sudan ar trebui să fie acceptată ca parte a tradiției culturale. Sociologii care încearcă
să se angajeze în relativism cultural, pot avea dificultăți în a reconcilia aspecte ale propriei
culturi cu aspecte ale unei culturi pe care o studiază.
Uneori, atunci când oamenii încearcă să corecteze sentimentele de etnocentrism și să dezvolte
relativismul cultural, ei se îndreaptă prea mult spre celălalt capăt al spectrului. Xenocentrismul
este opusul etnocentrismului și se referă la credința că o altă cultură este superioară celei
proprii. (în greacă, xeno, pronunțat „ZEE-no” înseamnă „străin” sau „oaspete străin”). Un
student Erasmus care pleacă acasă după un semestru în străinătate sau un sociolog care se
întoarce din teren, poate avea dificultăți în a se asocia cu valorile propriei culturi după ce a
experimentat ceea ce consideră un mod de viață mai drept sau mai nobil.

Poate că cea mai mare provocare pentru sociologii care studiază diferite culturi, este problema
păstrării unei perspective. Este imposibil pentru cineva să țină la distanță toate prejudecățile
culturale; cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne străduim să fim conștienți de ele.
Mândria față de propria cultură nu trebuie să ducă la impunerea valorilor sale altora. Și o
apreciere pentru o altă cultură nu ar trebui să împiedice indivizii să o studieze cu un ochi critic.
1.3. Rezumat
Deși „societatea” și „cultura” sunt adesea folosite interschimbabil, ele au semnificații diferite.
O societate este un grup de oameni care împărtășesc o comunitate și o cultură. Cultura descrie
în general comportamentele și credințele comune ale acestor oameni și include elemente
materiale și nemateriale. Experiența noastră a diferențelor culturale este influențată de
etnocentrismul și xenocentrismul nostru. Sociologii încearcă să practice relativismul cultural.
1.4. Recapitulare
1. Termenii _________________ și ______________ sunt adesea folosiți interschimbabil,

dar au nuanțe care îi diferențiază.
a. imperialismul și relativismul
b. cultura și societatea
c. societate și etnocentrism
d. etnocentrism și xenocentrism
2. Drapelul este un obiect material care reprezintă o națiune; cu toate acestea, există anumite
conotații pe care mulți le asociază cu steagul, cum ar fi vitejia și libertatea. În acest exemplu,
ce sunt vitejia și libertatea?
a. Simboluri
b. Limbă
c. Cultură materiala
d. Cultură nematerială
3. Credința cuiva că o cultură este inferioară unei alte culturi se numește:

a. etnocentrism
b. naţionalism
c. xenocentrism
d. imperialism
4. Radu și Elena sunt studenți din România care studiază în străinătate, în Italia. Când sunt
prezentați familiilor lor gazdă, familiile îi sărută pe ambii obraji. Când fratele gazdă al lui
Radu se prezintă și îl sărută pe Radu pe ambii obraji, Radu se retrage surprins. De unde este
el, dacă nu sunt implicați romantic, bărbații nu se sărută. Acesta este un exemplu de:
a. șoc cultural
b. imperialism
c. etnocentrism
d. xenocentrism

5. S-a descoperit că majoritatea culturilor identifică râsul ca pe un semn de umor, bucurie sau
plăcere. La fel, majoritatea culturilor recunosc muzica într-o anumită formă. Muzica și râsul
sunt exemple de:
a. relativism
b. etnocentrism
c. xenocentrism
d. universalism
6. Examinează diferența dintre cultura materială și cultura nematerială din lumea ta. Identifică
zece obiecte care fac parte din experiența ta culturală obișnuită. Pentru fiecare, apoi, identifică
ce aspecte ale culturii nemateriale (valori și credințe) sunt aceste obiecte reprezentative. Ce ți-
a dezvăluit acest exercițiu despre cultura ta?
7. Simțiți că sentimentele de etnocentricitate sau xenocentricitate sunt mai răspândite în cultura

voastră? De ce credeți asta? Ce probleme sau evenimente ar putea ilustra acest lucru?
1.5. Bibliografie
Barger, Ken. 2008. “Ethnocentrism.” Indiana University, July 1. Retrieved May 2, 2011
(http://www.iupui.edu/~anthkb/ethnocen.htm).
Darwin, Charles R. 1871. The Descent of Man, and Selection in Relation to Sex. London:
John Murray.
DuBois, Cora. 1951. “Culture Shock.” Presentation to Panel Discussion at the First Midwest
Regional Meeting of the Institute of International Education.” November 28. Also presented
to the Women’s Club of Rio de Janeiro, Brazil, August 3, 1954.
Fritz, Thomas, Sebastian Jentschke, Nathalie Gosselin, et al. 2009. “Universal Recognition of
Three Basic Emotions in Music.” Current Biology 19(7).
Murdock, George P. 1949. Social Structure. New York: Macmillan.
Oberg, Kalervo. 1960. “Cultural Shock: Adjustment to New Cultural Environments.”
Practical Anthropology 7:177–182.
Sumner, William G. 1906. Folkways: A Study of the Sociological Importance of Usages,
Manners, Customs, Mores, and Morals. New York: Ginn and Co.
Swoyer, Chris. 2003. “The Linguistic Relativity Hypothesis.” In The Stanford Encyclopedia
of Philosophy, edited by E. N. Zalta, Winter. Retrieved May 5, 2011
(http://plato.stanford.edu/archives/win2003/entries/davidson/).

2. Elemente ale culturii

- vei înțelegeți modul în care valorile și credințele diferă de norme
- vei sti să explici semnificația simbolurilor și a limbajului pentru o cultură
- vei ști să explici ipoteza Sapir-Whorf
- vei ști care este rolul controlului social în cadrul culturi
2.1. Valori și credințe

Primele, și poate cele mai importante elemente ale culturii pe care le vom discuta sunt valorile
și credințele. Valorile reprezintă standardul culturii pentru a discerne ceea ce este bun și drept
în societate. Valorile sunt profund încorporate și critice pentru transmiterea credințelor unei
culturi. Convingerile sunt principiile sau convingerile pe care oamenii le consideră adevărate.
Indivizii dintr-o societate au credințe specifice, dar împărtășesc și valori colective. Pentru a
ilustra diferența, americanii cred, în general, în visul american - că oricine muncește suficient
de mult, va avea succes și se va îmbogăți. La baza acestei convingeri se află valoarea americană
că bogăția este bună și importantă.
Valorile ajută la modelarea unei societăți sugerând ceea ce este bine și rău, frumos și urât,
căutat sau evitat. Gândiți-vă la valoarea pe care occidentalii o atribuie tinerilor. Copiii
reprezintă inocența și puritatea, în timp ce un aspect de tânăr adult înseamnă sexualitate. În
conformitate cu această valoare, indivizii cheltuiesc milioane de euro în fiecare an pe produse
cosmetice și operații estetice pentru a arăta tineri și frumoși. În Statele Unite există, de
asemenea, o cultură individualistă, ceea ce înseamnă că oamenii atribuie o importanță sporită
individualității și independenței. În contrast, multe alte culturi sunt colectiviste, ceea ce
înseamnă bunăstarea și relațiile de grup sunt o valoare primară.
A te ridica la înălțimea valorilor unei culturi poate fi dificil. Este ușor să prețuim sănătatea, dar
este greu să renunțăm la fumat. Monogamia maritală este apreciată, dar mulți oameni căsătoriți
recurg la infidelitate. Diversitatea culturală și egalitatea de șanse pentru toți oamenii sunt
apreciate în multe state occidentale, totuși cele mai înalte funcții politice ale țării au fost
dominate de bărbați albi.
Valorile sugerează adesea cum ar trebui să se comporte oamenii, dar nu reflectă cu exactitate
cum se comportă oamenii. Valorile prezintă o cultură ideală, standardele pe care societatea
și-ar dori să le îmbrățișeze și să le respecte. Dar diferă de cultura ideală diferă de cultura reală,
felul în care este de fapt societatea, pe baza a ceea ce se întâmplă și există. Într-o cultură ideală,
nu ar exista accidente de trafic, crime, sărăcie sau tensiune rasială. Dar, în cultura reală, ofițerii
de poliție, parlamentarii, educatorii și asistenții sociali se străduiesc în permanență să prevină
sau să repare accidente, infracțiuni și nedreptăți. Adolescenții sunt încurajați să prețuiască
celibatul. In orice caz, numărul de sarcini neplanificate în rândul adolescenților relevă faptul
că idealul este greu de trăit, că doar valoarea nu este suficientă pentru a scuti adolescenții de
consecințele potențiale ale relațiilor sexuale.
Un mod în care societățile trăiesc pentru a pune în aplicare valorile, este prin recompense,
sancțiuni și pedepse. Când oamenii observă normele societății și susțin valorile acesteia, aceștia
sunt deseori răsplătiți. Un băiat care ajută o femeie în vârstă să urce într-un autobuz poate primi
un zâmbet și un „mulțumesc”. Un manager care crește marja de profit poate primi un bonus
trimestrial. Oameni sancționează anumite comportamente oferindu-le sprijinul, aprobarea sau
permisiunea sau recurgând la acțiuni formale de dezaprobare. Sancțiunile sunt o formă de
control social, o modalitate de a încuraja conformitatea la normele culturale. Uneori oamenii
se conformează normelor în așteptarea sancțiunilor pozitive: notele bune, de exemplu, pot
însemna laude primite de la părinți și profesori. Din perspectiva justiției penale, controlul social
utilizat în mod corespunzător este, de asemenea, un mod ne-costisitor de a controla nivelul de
infracționalitate. Utilizarea abordărilor de control social îi împinge pe majoritatea oamenilor să
se conformeze regulilor societale, indiferent dacă sunt prezente figuri autoritare (cum ar fi
polițiști).
Când oamenii acționează împotriva valorilor unei societăți, sunt pedepsiți. Un băiat care dă
deoparte o femeie în vârstă pentru a urca primul în autobuz, poate primi încruntări sau chiar
mustrări de la alți pasageri. Un manager care alungă clienții, probabil că va fi concediat.
Încălcarea normelor și respingerea valorilor poate duce la sancțiuni culturale, cum ar fi
câștigarea unei etichete negative - leneș, prost crescut - sau la sancțiuni legale, cum ar fi amenzi
de circulație, interdicții sau închisoare.
Valorile nu sunt statice; acestea variază în timp și între grupuri pe măsură ce oamenii evaluează,
dezbat și schimbă credințele colective ale societății. Valorile variază, de asemenea, de la o
cultură la alta. De exemplu, culturile diferă în valori în ceea ce privește tipurile de apropiere
fizică ce sunt adecvate în public. Este rar să vezi doi prieteni sau colegi de sex masculin care
se țin de mână în statele occidentale unde acel comportament simbolizează adesea sentimentele
romantice. Dar în multe națiuni, intimitatea fizică masculină este considerată naturală în public.
Această diferență de valori culturale a ieșit la iveală atunci când oamenii au reacționat la
fotografiile fostului președinte George W. Bush ținându-se de mână cu prințul moștenitor al
Arabiei Saudite în 2005. Un gest simplu, cum ar fi ținerea de mână, simbolizează foarte multe
diferențe între culturi.
2.2.Norme
Până acum, exemplele din acest capitol au descris adesea care sunt așteptările de la
comportamentul oamenilor în anumite situații. Aceste exemple descriu regulile de conduită
vizibile și invizibile prin care societățile sunt structurate sau ceea ce sociologii numesc norme.
Normele definesc cum să te comporți în conformitate cu ceea ce societatea a definit ca fiind
bun, drept și important, iar majoritatea membrilor societății aderă la ele.
Normele formale sunt stabilite, sunt reguli scrise. Sunt comportamente elaborate și convenite
pentru a se potrivi și servi majorității oamenilor. Legile sunt norme formale, dar la fel sunt și
manualele angajaților, cerințele pentru examenul de admitere la facultate și semnul: „alergatul
interzis” de la piscine. Normele formale sunt cele mai specifice și clar enunțate dintre diferitele
tipuri de norme și sunt cel mai strict puse în aplicare. Dar chiar și normele formale sunt aplicate
în diferite grade și se reflectă în valorile culturale.
De exemplu, banii sunt foarte apreciați în Statele Unite, astfel încât infracțiunile monetare sunt
pedepsite. Este împotriva legii să jefuiești o bancă, iar băncile depun eforturi mari pentru a
preveni astfel de infracțiuni. Oamenii protejează bunurile valoroase și instalează dispozitive
antifurt pentru protejarea locuințelor și a mașinilor. O normă socială mai puțin strict aplicată,
este conducerea unui autovehicul în timp în stare de ebrietate. În timp ce șofatul în stare de
ebrietate este împotriva legii, băutul este, în cea mai mare parte, un comportament social
acceptabil. Și, deși există legi care să pedepsească beția la volan, există puține sisteme de
prevenire a infracțiunii.
Există o mulțime de norme formale, dar lista normelor informale - comportamente obișnuite
cărora oamenii li se conformează în general - este mai lungă. Oamenii învață norme informale
prin observare, imitație și socializare generală. Unele norme informale sunt predate direct -
„Salută cunoscuții” sau „Folosește șervețelul” - în timp ce altele sunt învățați prin observare,
inclusiv observarea consecințelor atunci când altcineva încalcă o normă. Dar deși normele
informale definesc interacțiunile personale, ele se extind și în alte sisteme. În occident, există
norme informale cu privire la comportamentul din restaurantele de tip fast-food. Clienții se
aliniază pentru a-și comanda mâncarea și pleacă atunci când au terminat. Majoritatea oamenilor
nu se angajează nici măcar în încălcări benigne ale normelor informale. Normele informale
dictează comportamente adecvate fără a fi nevoie de reguli scrise.
Normele pot fi clasificate în continuare ca fiind moravuri sau obiceiuri. Moravurile sunt norme
care întruchipează punctele de vedere morale și principiile unui grup. Încălcarea acestora poate
avea consecințe grave. Cele mai puternice moravuri sunt protejate de legi sau de alte norme
formale. În majoritatea statelor, de exemplu, crima este considerată imorală și se pedepsește
prin lege (o normă formală). Dar mai des, moravurile sunt judecate și păzite de sentimentul
public (o normă informală). Oameni care încalcă moravurile pot fi chiar evitați sau excluși din
unele grupuri. În sistemul de educație din multe state, studenții trebuie să realizeze eseuri în
cuvintele proprii ale sau să folosească forme speciale (cum ar fi ghilimelele și un întreg sistem
de citare) pentru creditarea altor autori pe care îi citează. Scrierea cuvintelor altei persoane ca
și cum ar fi ale propriei persoane, se numește - plagiat. Consecințele încălcării acestei norme
sunt severe și de obicei duc la exmatriculare.
Spre deosebire de moravuri, obiceiurile sunt norme fără niciun fundament moral. Mai degrabă,
obiceiurile ghidează un comportament adecvat în activitățile de zi cu zi și în expresiile unei
culturi. Acestea indică dacă să dai mâna sau să te săruți pe obraz când saluți altă persoană.
Acestea specifică dacă o persoană ar trebui să poarte o cravată și un sacou sau un tricou și
sandale la un eveniment. În Canada, femeile pot zâmbi și saluta bărbații pe stradă. În Egipt,
acest lucru nu este acceptabil. În regiunile din sudul Statelor Unite, întâlnirea cu o cunoștință
înseamnă a te opri pentru a vorbi. Se consideră nepoliticos să nu te oprești, indiferent cât de
ocupat ești. În alte regiuni, oamenii își păstrează confidențialitatea și valorifică eficiența
timpului. O simplă încuviință a capului este suficientă. Alte tradiții acceptate în multe state, pot
include să țineți ușa des pentru un necunoscut sau să oferiți cuiva un cadou de ziua ei. Regulile
în ceea ce privește aceste tradiții se poate schimba de la cultură la cultură.
Multe tradiții sunt acțiuni pe care le luăm așa cum sunt. Oamenii trebuie să acționeze fără să se
gândească pentru a trece fără probleme prin rutină zilnică; nu se pot opri și analiza fiecare
acțiune (Sumner 1906). Cei care experimentează șocul cultural, pot vedea că acest lucru se
estompează pe măsură ce învață tradițiile noii culturi și sunt capabili să se deplaseze mai ușor
prin rutina lor zilnică. Obiceiurile ar putea fi comportamente mărunte, învățate prin observare
și imitate, dar nu sunt nicidecum banale. Ca moravurile și legile, aceste norme îi ajută pe
oameni să își negocieze viața de zi cu zi într-o anumită cultură.
2.3. Simboluri și limbă

Oamenii, în mod conștient și subconștient, se străduiesc întotdeauna să dea sens lumii lor
înconjurătoare. Simbolurile - precum gesturi, semne, obiecte, semnale și cuvinte - ajută
oamenii să înțeleagă lumea. Ele oferă indicii pentru înțelegere experiențelor prin transmiterea
unor semnificații recunoscute, care sunt împărtășite de societăți.
Lumea este plină de simboluri. Uniformele sportive, siglele companiilor și semnele de
circulație sunt simboluri. În unele culturi, un inel din aur este un simbol al căsătoriei. Unele
simboluri sunt extrem de funcționale; semnele de oprire, de exemplu, oferă instrucțiuni utile.
Ca obiectele fizice, aparțin culturii materiale, dar, deoarece funcționează ca simboluri, transmit
și semnificații culturale nemateriale. Unele simboluri sunt valoroase doar prin ceea ce
reprezintă. Trofee, panglici albastre sau medalii de aur, de exemplu, nu servesc altui scop decât
să reprezinte realizări. Dar multe obiecte au atât valoare materială cât și nematerială, simbolică.
Insigna și uniforma unui ofițer de poliție sunt simboluri ale autorității și ale legii. Vederea unui
ofițer în uniformă sau a mașinii de poliție declanșează reasigurare pentru unii cetățeni și
supărare, frică sau furie pentru alții.
Este ușor să luăm simbolurile ca atare. Puțini oameni contestă sau chiar se gândesc la semnele
cu figurine de pe ușile băilor publice. Dar aceste semne sunt mai mult decât simple simboluri
care le spun bărbaților și femeilor ce băi să folosească. Ele, de asemenea, susțin valoarea, în
majoritatea culturilor, că toaletele publice ar trebui să fie exclusive pentru fiecare sex. Chiar
dacă cabinele sunt relativ private, în majoritatea locurilor nu găsim băi unisex.
Simbolurile sunt adesea observate atunci când sunt în afara contextului. Utilizate
neconvențional, ele transmit mesaje puternice. Un semn de oprire pe ușa unei corporații face o
declarație politică, la fel ca și o jachetă militară de camuflaj purtată într-un protest anti-război.
În zilele noastre, unii studenți au început să poarte pijamale și papuci de casă la cursuri,
îmbrăcăminte care anterior a fost asociată doar cu intimitatea și ora de culcare. Deși studenții
ar putea nega, ținuta sfidează normele culturale tradiționale.
Chiar și distrugerea simbolurilor este simbolică. Efigiile care reprezintă personaje publice sunt
arse pentru a demonstra furia față de anumiți lideri. În 1989, mulțimile au dărâmat Zidul
Berlinului, un simbol vechi de zeci de ani al diviziunii dintre Germania de Est și de Vest,
comunismul și capitalismul.
În timp ce culturile diferite au sisteme diferite de simboluri, un simbol este comun tuturor:
limba. Limbajul este un sistem simbolic prin care oamenii comunică și prin care se transmite
cultura. Unele limbi conțin un sistem de simboluri utilizat pentru comunicarea scrisă, în timp
ce altele se bazează doar pe comunicarea verbală și acțiuni non-verbale.
Societățile împărtășesc adesea o singură limbă și multe limbi conțin aceleași elemente de bază.
Un alfabet este un sistem scris format din forme simbolice care se referă la sunetul vorbit. Luate
împreună, aceste simboluri transmit semnificații specifice. De exemplu, alfabetul englez
folosește o combinație de douăzeci și șase de litere pentru a crea cuvinte; aceste douăzeci și
șase de litere alcătuiesc peste 600.000 de cuvinte recunoscute în limba engleză (OED Online
2011).

Este o cameră de divertisment o „sufragerie”, „living” sau „camera bună”? Când, părăsind un
restaurant, solicitați chelnerului „nota”, „factura” sau „bonul”?
Limbajul evoluează constant, pe măsură ce societățile creează idei noi. În această eră a
tehnologiei, oamenii s-au adaptat aproape instantaneu la substantive noi precum „e-mail” și
„internet” și verbe precum „downloadare”, „chatting” și „vlogging”. Acum douăzeci de ani,
publicul larg ar fi considerat aceste cuvinte aiurea.
Chiar dacă evoluează constant, limbajul continuă să ne modeleze realitatea. Această
perspectivă a fost stabilită în anii 1920 de către doi lingviștii, Edward Sapir și Benjamin Whorf.
Ei credeau că realitatea este determinată cultural și că orice interpretare a realității se bazează
pe limbajul unei societăți. Pentru a demonstra acest punct, sociologii au susținut că fiecare
limbă are cuvinte sau expresii specifice limbii respective. În unele state, de exemplu, numărul
13 este asociat cu ghinionul. Cu toate acestea, în Japonia, numărul patru este considerat
ghinionist, deoarece este pronunțat similar cuvântului japonez pentru „moarte”.
Ipoteza Sapir-Whorf se bazează pe ideea că oamenii experimentează lumea, prin limba lor,
și că aceștia, prin urmare, înțelegeți lumea lor prin cultura încorporată în limba lor. Ipoteza,
care a fost denumită și relativitate lingvistică, afirmă că limbajul modelează gândirea (Swoyer
2003). Studiile au arătat, de exemplu, dacă oamenii au acces la cuvântul „ambivalent”, nu
recunosc o experiență de incertitudine dată de sentimente pozitive și negative conflictuale cu
privire la o problemă. În esență, argumentează ipoteza, dacă o persoană nu poate descrie
experiența, persoana nu are acea experiență.
Pe lângă utilizarea limbajului, oamenii comunică fără cuvinte. Comunicarea nonverbală este
simbolică și, la fel ca în cazul limbii, o mare parte din aceasta se învață prin cultură. Unele
gesturi sunt aproape universale: zâmbetele reprezintă adesea bucuria și plânsul reprezintă
adesea tristețe. Alte simboluri nonverbale variază în contextul cultural în ceea ce privește
semnificația lor (Passero 2002). Alte gesturi variază ca sens în funcție de situație și de persoană.
O mișcare a mâinii (ca un salut), poate însemna multe lucruri, în funcție de modul în care se
face și pentru cine. Poate însemna „salut”, „la revedere”, „nu mulțumesc” sau „vino spre
mine!”. Clipitul transmite o varietate de mesaje, inclusiv „avem un secret”, „doar glumesc” sau
„sunt atras de tine”. De la distanță, o persoană poate înțelege esența emoțională a două persoane
în conversație doar urmărindu-le limbajul corpului și expresiile feței. Sprâncenele încrețite și
brațele încrucișate indică un subiect serios, posibil o ceartă. Zâmbetele, cu capul ridicat și
brațele deschise, sugerează o conversație ușoară și prietenoasă.
2.4. Rezumat
O cultură este formată din multe elemente, cum ar fi valorile și credințele societății sale. Cultura
este, de asemenea, guvernată de norme, inclusiv legi, moravuri și obiceiuri. Simbolurile și
limbajul unei societăți sunt cheia dezvoltării și transmiterii culturii.
2.5. Recapitulare
1. Steagul unei națiuni este:

a. Un simbol
b. O valoare
c. O cultură
d. Un obicei
2. Existența normelor sociale, atât formale, cât și informale, este unul dintre principalele
lucruri care încurajează ................, altfel cunoscut ca o modalitate de a încuraja conformitatea
socială.
a. valori
b. sancțiuni
c. control social
d. moravuri
3. Cea mai mare diferență între moravuri și obiceiuri este că:

a. moravurile sunt legate în primul rând de moralitate, în timp ce obiceiurile sunt
legate în primul rând de a fi obișnuite într-o cultură
b. moravurile sunt absolute, în timp ce obiceiurile sunt temporare
c. moravurile se referă la cultura materială, în timp ce obiceiurile se referă la cultura
nematerială
d. moravurile se referă la cultura nematerială, în timp ce obiceiurile se referă la
cultura materială
4. Noțiunea că oamenii nu pot simți sau experimenta ceva pentru care nu au un cuvânt poate
fi explicată prin:
a. lingvistică
b. Sapir-Whorf
c. imagini etnografice
d. bilingvism
5. Sancțiunile culturale pot fi, de asemenea, privite ca modalități prin care societatea:
a. Stabilește liderii
b. Determină limbajele
c. Reglează comportamentele
d. Stabilește legile
6. Ce părere aveți despre ipoteza Sapir-Whorf? Sunteți de acord sau nu cu ea? Citați exemple
sau cercetări pentru a vă susține punctul de vedere.
7. Cum crezi că ar exista cultura ta dacă nu ar exista o „normă” socială? Crezi că ar fi haos sau
se poate păstra o pace relativă? Explică.
2.6. Bibliografie
Mount, Steve. 2010. “Constitutional Topic: Official Language.” USConstitution.net, last

modified January 24. Retrieved January 3, 2012
(http://www.usconstitution.net/consttop_lang.html).

OED Online. 2011. Oxford University Press. Retrieved May 5, 2011

(http://www.oed.com/view/Entry/260911).
Passero, Kathy. 2002. “Global Travel Expert Roger Axtell Explains Why.” Biography
July:70–73,97–98.
Slavin, R. E., A. Cheung, C. Groff, and C. Lake. 2008. “Effective Reading Programs for
Middle and High Schools: A Best-Evidence Synthesis.” Reading Research Quarterly
43(3):290–322.
Sumner, William G. 1906. Folkways: A Study of the Sociological Importance of Usages,
Manners, Customs, Mores, and Morals. New York: Ginn and Co.
Swoyer, Chris. 2003. “The Linguistic Relativity Hypothesis.” In The Stanford Encyclopedia
of Philosophy, edited by E. N. Zalta, Winter. Retrieved May 5, 2011
(http://plato.stanford.edu/archives/win2003/entries/relativism/supplement2.html).
Vaughan, R. M. 2007. “Cairo’s Man Show.” Utne Reader March–April:94–95.
Weber, Bruce. 2001. “Harold Garfinkel, a Common-Sense Sociologist, Dies at 93.” The New
York Times, May 3. Retrieved February 10, 2012
(http://www.nytimes.com/2011/05/04/us/04garfinkel.html?_r=2).
Westcott, Kathryn. 2008. “World’s Best-Known Protest Symbol Turns 50.” BBC News,
March 20. Retrieved January 3, 2012
(http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/magazine/7292252.stm).

UNITATEA 6
3. Cultura pop, subcultură și schimbare culturală

- vei ști care sunt rolurile, atât ale culturii înalte, cât și ale culturii pop în cadrul societății
- vei face diferența între subcultură și contracultură
- vei cunoaște rolul inovației, invenției și descoperirii în cultură
- vei înțelege rolul decalajului cultural și al globalizării în schimbarea culturală
Poate părea evident că există o multitudine de diferențe culturale între societățile din întreaga
lume. La urma urmei, putem vedea cu ușurință că oamenii variază de la o societate la alta. Este
firesc ca o tânără din Kenia rurală să aibă o viziune foarte diferită asupra lumii de un bărbat în
vârstă din New York - unul dintre cele mai populate orașe din lume. În plus, fiecare cultură are
propriile sale variații interne. Uneori, diferențele dintre culturi nu sunt chiar atât de mari precum
diferențele din interiorul culturilor
3.1. Cultura înaltă și cultura populară

Preferați să ascultați muzică de operă sau hip hop? Vă place să urmăriți curse de cai sau fotbal?
Citiți cărți de poezie sau site-uri despre vedete? Sociologii folosesc termenul de cultură înaltă
pentru a descrie modelul experiențelor și atitudinilor culturale care există în cele mai înalte
segmente de clasă ale unei societăți. Oamenii asociază deseori cultura înaltă cu
intelectualismul, puterea politică și prestigiul. În America, cultura înaltă tinde, de asemenea, să
fie asociată cu bogăția. Evenimentele considerate de cultură înaltă pot fi costisitoare și formale
- participarea la un balet, vizionarea unei piese de teatru sau ascultarea unui concert simfonic
live.
Termenul de cultură populară se referă la tipul dominant de experiențe și atitudini culturale
care există în societatea dominantă. Evenimentele culturii populare ar putea include o paradă,
un joc de fotbal sau finalul sezonului unei emisiuni de televiziune. Muzica rock și pop - „pop”
este prescurtarea de la „popular” - fac parte din cultura populară. Cultura populară este adesea
exprimată și răspândită prin mass-media comerciale precum radio, televiziune, filme, industria
muzicală și site-uri web gestionate de companii. Spre deosebire de cultura înaltă, cultura
populară este cunoscută și accesibilă majorității oamenilor. Puteți împărtăși o discuție despre
echipele de fotbal preferate cu un nou coleg de serviciu sau comenta Românii au talent atunci
când faceți conversație la coada de la magazinul alimentar. Dar dacă ați încerca să vă lansați
într-o discuție profundă asupra operei Rigoletto, a lui Giuseppe Verdi, puțini membri ai
societății de astăzi ar fi familiarizați cu acesta.
Deși cultura înaltă poate fi privită ca fiind superioară culturii populare, etichetele culturii înalte
și ale culturii populare variază de-a lungul timpului și în funcție de loc. Piesele shakespeariene,
considerate cultură pop atunci când au fost scrise, fac acum parte din cultura noastră înaltă.

Peste cinci sute de ani, descendenții noștri vor asocia Breaking Bad sau Friends cu elita
culturală?
3.2. Subcultura și contracultura

O subcultură este exact cum sună - un grup cultural mai mic într-o cultură mai mare; oamenii
dintr-o subcultură fac parte din cultura mai largă, dar împărtășesc și o identitate specifică într-
un grup mai mic.
Zeci sau sute de mii de subculturi există în toată lumea. Grupurile etnice și rasiale împărtășesc
limba, mâncarea, moștenirea și obiceiurile lor. Alte subculturi sunt unite prin experiențe
comune. Cultura motociclistului se învârte în jurul dedicării pentru motociclete (Jderu, 2014).
https://www.youtube.com/watch?v=-kMZ1CZuohU
Unele subculturi sunt formate din membri care posedă trăsături sau preferințe care diferă de
majoritatea populației unei societăți. Comunitatea adepților modificărilor corporale
îmbrățișează adăugiri estetice corpului uman, cum ar fi tatuaje, piercing-uri și anumite forme
de chirurgie plastică. În Statele Unite, adolescenții formează adesea subculturi pentru a
dezvolta o identitate culturală comună a tinerilor. Alcoolicii Anonimi oferă sprijin celor care
suferă de alcoolism. Dar chiar și ca membri ai unui grup al unei subculturi, se identifică și
participă la societatea ca întreg.
Sociologii disting subculturile de contraculturi, care sunt un tip de subcultură care respinge
unele dintre normele și valorile culturii mari. Spre deosebire de subculturi, care funcționează
relativ ușor în cadrul societății mai mari, contraculturile ar putea sfida în mod activ societatea
mai mare dezvoltându-și propriul set de reguli și norme pentru a trăi, uneori chiar creând
comunități care funcționează în afara unei societăți mai mari.
Cultele, un cuvânt derivat din cultură, sunt considerate și grupuri de contracultură. Spre
exemplu, grupul „Dornic de Sion” (YFZ) din Eldorado, Texas, a existat în afara curentului
principal și a reflectoarelor, până când liderul său a fost acuzat de viol și de căsătorie cu minore.
Normele formale ale sectei s-au ciocnit prea sever pentru a fi tolerate de legislația SUA și, în
2008, autoritățile au atacat complexul și au îndepărtat mai mult de două sute de femei și copii
de pe proprietate.
3.3. Schimbarea culturală

Cultura evoluează întotdeauna. Mai mult, lucruri noi se adaugă culturii materiale în fiecare zi
și afectează și cultura nematerială. Culturile se schimbă atunci când ceva nou (de exemplu,
căile ferate sau smartphone-urile) deschid noi moduri de viață și atunci când ideile noi intră
într-o cultură (să zicem, ca urmare a călătoriilor sau a globalizării).
Inovarea: descoperirea și invenția

O inovație se referă la apariția inițială a unui obiect sau concept în societate - este inovatoare,
deoarece este semnificativ nouă. Există două moduri de a da peste un obiect sau idee
inovatoare: descoperind-ul sau inventând-ul. Descoperirile fac cunoscute aspecte ale realității

necunoscute până acum, dar existente. În 1610, când Galileo s-a uitat prin telescop și a
descoperit Saturn, planeta era deja acolo, dar până atunci nimeni nu știa despre asta. Când
Cristofor Columb a întâlnit America, pământul era, desigur, deja bine cunoscut locuitorilor săi.
Cu toate acestea, descoperirea lui Columb a fost nouă pentru europeni și a deschis calea către
schimbări în cultura europeană, precum și către cultura descoperirilor Europene. De exemplu,
alimentele noi, cum ar fi cartofii și roșiile, au transformat dieta europeană și caii aduși din
Europa au schimbat practicile de vânătoare ale triburilor nativilor americani din Marile Câmpii.
Invențiile rezultă atunci când se formează ceva nou din obiecte sau concepte existente - când
lucrurile sunt puse împreună într-un mod cu totul nou. La sfârșitul anilor 1800 și începutul
anilor 1900, aparatele electrice au fost inventate într-un ritm uimitor. Mașinile, avioanele,
aspiratoarele, lămpile, aparatele de radio, telefoanele și televizoarele erau toate invenții noi.
Invențiile pot modela o cultură atunci când oamenii le folosesc în locul unor moduri mai vechi
de desfășurare a activităților și de relaționare cu ceilalți, sau ca modalitate a realiza noi
activități. Adoptarea lor reflectă (și poate modela) valorile culturale, iar utilizarea lor poate
necesita noi norme pentru situații noi
Să ne gândim la introducerea tehnologiei moderne de comunicare, cum ar fi telefoanele mobile
și smartphone-urile. Cu cat mai mult și mai mulți oameni au început să utilizeze aceste
dispozitive, conversațiile telefonice nu mai erau limitate la case, birouri și cabine telefonice.
Oamenii din trenuri, din restaurante și din alte locuri publice s-au enervat ascultând conversații
unilaterale. Pentru utilizarea telefonului mobil erau necesare norme. Unii oameni au promovat
ideea că cei care sunt în lumea lor, ar trebui să acorde atenție însoțitorilor și împrejurimilor lor.
Cu toate acestea, tot tehnologia a venit cu o soluție: textul, care permite comunicarea
silențioasă, iar acesta a depășit apelurile telefonice ca fiind principala modalitate de a îndeplini
cerința lumii de astăzi de a rămâne conectat de oriunde.
Când ritmul inovației crește, poate duce la diferențe între generații. Gadget-uri tehnologice care
au succes la o generație sunt uneori respinse de o generație mai veche și mai sceptică. Obiectele
și ideile unei culturi pot provoca nu doar lacune generaționale, dar și culturale. Cultura
materială tinde să se difuzeze mai repede decât cultura nematerială; tehnologia se poate
răspândi prin societate în câteva luni, dar poate dura generații pentru ca ideile și credințele
societății să se schimbe. Sociologul William F. Ogburn a inventat termenul decalaj cultural
pentru a se referi la acest timp care se scurge între introducerea unui element nou al culturii
materiale și acceptarea acesteia ca parte a culturii nemateriale (Ogburn 1957).
Decalajul cultural poate provoca, de asemenea, probleme tangibile. Infrastructura multor state,
construită acum o sută de ani sau mai mult, are probleme în a susține viața mai populată și mai
rapidă de astăzi. Cu toate acestea, există un decalaj în conceptualizarea soluțiilor pentru
problemele de infrastructură. Creșterea prețurilor la combustibil, poluarea crescută a aerului și
blocajele de trafic sunt toate simptome ale decalajului cultural. Deși oamenii devin conștienți
de consecințele utilizării excesive a resurselor, dezvoltarea mijloacelor prin care să se realizeze
schimbarea au nevoie de timp.
Difuzia și globalizarea
Integrarea piețelor mondiale și progresele tehnologice din ultimele decenii au permis schimburi
mai mari între culturi prin procesele de globalizare și difuzie. Începând cu anii 1980, guvernele
occidentale au început să de-reglementeze serviciile sociale, acordând în același timp libertăți

mai mari întreprinderilor private. Ca urmare, piețele mondiale au devenit dominate de companii
multinaționale în anii 1980, o nouă stare de lucruri la acea vreme. De atunci am ajuns la
denumirea acestei integrări a piețelor internaționale de comerț și finanțe ca globalizare.
Creșterea comunicațiilor și călătoriilor aeriene au deschis în tot mai multe uși pentru relațiile
de afaceri internaționale, facilitând fluxul nu numai de mărfuri, ci și de informații și oameni
(Scheuerman 2014 (revizuit)). Astăzi, multe companii americane înființează birouri în alte țări
unde costurile resurselor și forței de muncă sunt mai mici. Când o persoană din Statele Unite
sună pentru a obține informații despre servicii bancare, de asigurări sau de calculatoare,
persoana care primește apelul poate lucra în altă țară.
Alături de procesul de globalizare este difuzarea sau răspândirea culturii materiale și
nemateriale. În timp ce globalizarea se referă la integrarea piețelor, difuzarea se referă la un
proces similar în integrare a culturilor internaționale. Americanii de clasă mijlocie pot zbura în
străinătate și se pot întoarce cu o nouă apreciere a tăițeilor thailandeze sau a înghețatei italiene.
Acces la televiziune și internet au adus stilurile de viață și valorile prezentate în serialele
americane în casele din întreaga lume. Feed-urile Twitter cu demonstrațiile publice dintr-o
singură națiune au încurajat protestatarii politici din alte țări. Când acest tip de difuziune se
produce, obiecte materiale și idei dintr-o cultură sunt introduse în alta.
3.4. Rezumat
Sociologii recunosc cultura înaltă și cultura populară în cadrul societăților. Societățile sunt, de
asemenea, formate din multe subculturi - grupuri mai mici care împărtășesc o identitate.
Contraculturile resping valorile obișnuite și își creează propria lor reguli și norme culturale.
Prin invenție sau descoperire, culturile evoluează prin noi idei și noi moduri în gândire. În
multe culturi moderne, piatra de temelie a inovației este tehnologia, a cărei creștere rapidă poate
duce la decalaje culturale. Tehnologia este, de asemenea, responsabilă pentru răspândirea atât
a culturii materiale, cât și a culturii nemateriale, care contribuie la globalizare.
3.5. Recapitulare
1. Un exemplu de cultură înaltă este ___________, în timp ce un exemplu de cultură populară

ar fi ............................... .
a. Stilul Dostoievski în film; Câștigătorii „Ferma”
b. marijuana medicală; film alb-negru
c. muzica populară; muzica pop
d. teoria politică; teoria sociologică
2. Ku Klux Klan este un exemplu din ce tip de cultură?

a. Contracultură
b. Subcultură
c. Multiculturalism
d. Afrocentricitate
3. Hipsterii moderni sunt un exemplu de:

a. etnocentricitate
b. contracultură
c. subcultură
d. cultură înaltă
4. Bunica ta de optzeci și trei de ani folosește un computer de ceva timp. Ca o modalitate de a

păstra legătura, tu trimiți frecvent e-mailuri cu câteva rânduri pentru a o informa despre ziua
ta. Ea sună după fiecare e-mail pentru a răspunde punct cu punct, dar nu a răspuns niciodată
prin e-mail. Acest lucru poate fi văzut ca un exemplu de:
a. decalaj cultural
b. inovaţie
c. etnocentricitate
d. xenofobie
5. Pentru unele locuri de muncă, astăzi se face publicitate pe piețele multinaționale și permit
telemunca în loc să solicite prezența într-o locație fizică. Această extindere a pieței locurilor
de muncă și a modului în care sunt realizate sarcinile, pot fi atribuite:
a. decalajelor culturale
b. inovaţiei
c. descoperirilor
d. globalizării
6. Diferența majoră dintre invenție și descoperire este:

a. Invenția se bazează pe tehnologie, în timp ce descoperirea se bazează de obicei pe
cultură
b. Descoperirea presupune găsirea a ceva care există deja, dar invenția pune lucrurile
împreună într-un mod nou
c. Invenția se referă la cultura materială, în timp ce descoperirea poate fi materială sau
teoretică, precum legile fizicii
d. Invenția este de obicei utilizată pentru a se referi la obiecte internaționale, în timp
ce descoperirea se referă la ceea ce este în cultura locală a cuiva
7. Că McDonald's se găsește în aproape toate țările din întreaga lume este un exemplu de:
a. globalizare
b. difuzie
c. decalaj cultural
d. xenocentrism
8. Identifică câteva exemple de cultură populară și descrie modul în care acestea descriu cultura
mai largă. Cât de prevalent este efectul acestui exemplu în viața ta de zi cu zi?
9. Luați în considerare unele dintre problemele specifice sau preocupările generației dvs. Există
idei contra-culturale? Ce subculturi s-au dezvoltat în generația ta? Cum s-au exprimat
problemele culturale ale generației tale? Cum și-a pus amprenta generația ta asupra culturii
colective a societății?
10. Care sunt câteva exemple de decalaj cultural care sunt prezente în viața ta? Credezi că
tehnologia afectează pozitiv cultura sau negativ? Explică.

3.6. Bibliografie
Jderu, Gabriel. (2014). Cultura motocicletelor. Studii de sociologia moto-mobilității.

București: Editura Tritonic, 178 p. ISBN 978-606-749-003-9.
Greif, Mark. 2010. “The Hipster in the Mirror.” New York Times, November 12. Retrieved
February 10, 2012 (http://www.nytimes.com/2010/11/14/books/review/Greif-
t.html?pagewanted=1).
Ogburn, William F. 1957. “Cultural Lag as Theory.” Sociology & Social Research
41(3):167–174.
Rogers, Everett M. 1962. Diffusion of Innovations. Glencoe: Free Press.
Scheuerman, William. 2010. “Globalization.” The Stanford Encyclopedia of Philosophy,
edited by E. N. Revised 2014. Zalta, Summer. Retrieved February 10, 2012
(http://plato.stanford.edu/archives/sum2010/entries/globalization/).

4. Perspective teoretice ale culturii

- vei ști care sunt abordările teoretice majore în interpretarea culturii
Muzica, moda, tehnologia și valorile - toate sunt produse ale culturii. Dar ce înseamnă? Cum
percep și interpretează sociologii cultura pe baza acestor elemente materiale și nemateriale? Să
încheiem analiza culturii prin revizuirea acesteia în contextul a trei perspective teoretice:
funcționalismul, teoria conflictelor și interacționismul simbolic.
Funcționaliștii consideră societatea ca un sistem în care toate părțile funcționează împreună
pentru a crea societatea în ansamblu. În acest fel, societățile au nevoie de cultură pentru a exista.
Normele culturale funcționează pentru a sprijini funcționarea fluidă a societății și valorile
culturale îndrumați oamenii în a face alegeri. Așa cum membrii unei societăți lucrează
împreună pentru a satisface nevoile acelei societăți, cultura există pentru a satisface nevoile de
bază ale membrilor săi.
Funcționaliștii studiază, de asemenea, cultura în termeni de valori. Educația este un concept
important în Statele Unite, deoarece este apreciată. Cultura educației - inclusiv cultura
materială, cum ar fi sălile de clasă, manualele, bibliotecile, căminele - susține accentul pus pe
valoarea educării membrilor unei societăți.
Teoreticienii conflictelor consideră structura socială ca fiind inerent inegală, bazată pe
diferențiale de putere legate de diferențe de clasă, sex, rasă și vârstă. Pentru un teoretician al
conflictului, cultura este văzută ca întărind problemele anumitor grupuri, bazate pe rasă, sex,
clasă și așa mai departe. Femeile luptă pentru egalitate într-o societate dominată de bărbați.
Cetățenii în vârstă se luptă să își protejeze drepturile, asistența medicală și independența lor
față de o generație mai tânără de parlamentari. Grupuri de advocacy lucrează pentru a proteja
drepturile tuturor raselor și etniilor.
Inegalitățile există în cadrul sistemului de valori al unei culturi. Prin urmare, normele culturale
ale unei societăți avantajează pe unii oameni, dar dezavantajează pe alții. Unele norme, formale
și informale, sunt practicate în detrimentul altora. Femeile nu aveau voie să voteze în Statele
Unite până în 1920. Cuplurilor de gay și lesbiene li s-a refuzat dreptul de a se căsători în unele
state. Rasismul și fanatismul sunt foarte vii astăzi. Deși diversitatea culturală este presupusă a
fi apreciată în Statele Unite, mulți oameni încă se încruntă la căsătoriile inter-rasiale.
Căsătoriile între persoane de același sex sunt interzise în majoritatea statelor, iar poligamia -
obișnuită în unele culturi – este de neimaginat pentru majoritatea occidentalilor.
La baza teoriei conflictelor se află efectul producției economice și al materialismului:
dependența de tehnologie în națiunile bogate față de lipsa tehnologiei și educației în națiunile
sărace. Teoreticienii conflictelor cred că sistemul de producție materială al unei societăți are
un efect asupra restului culturii. Oamenii care au mai puțină putere au, de asemenea, mai puțină
capacitate de adaptare la schimbări culturală. Această viziune contrastează cu perspectiva
funcționalismului. În cultura capitalismului, pentru a ilustra, continuăm să tindem spre
promisiunea visului american, care perpetuează credința că cei bogați merită privilegiile lor.

Interacționismul simbolic este o perspectivă sociologică care se preocupă cel mai mult de
interacțiunile față în față dintre membrii societății. Cei care studiază cultura prin prisma acestei
paradigme, văd cultura ca fiind creată și întreținută de modul în care oamenii interacționează
și cum indivizii interpretează acțiunile celorlalți. Susținătorii acestei teorii conceptualizează
interacțiunile umane ca un proces continuu de a extrage sensuri atât din obiectele din mediu
cât și din acțiunile altora. Aici este termenul simbolic intră în joc. Fiecare obiect și acțiune are
o semnificație simbolică, iar limbajul servește ca mijloc pentru ca oamenii să reprezinte și să
comunice altora interpretările lor despre aceste semnificații. Cei care cred în interacționismul
simbolic, percepe cultura ca fiind extrem de dinamică și fluidă, deoarece este dependentă de
modul în care este interpretat sensul și cum indivizii interacționează atunci când transmit aceste
semnificații.
Am început acest capitol întrebându-ne ce este cultura. Cultura cuprinde toate practicile,
credințele și comportamentele unei societăți. Deoarece cultura este învățată, aceasta include
modul în care oamenii gândesc și se exprimă. Deși ne-ar plăcea să ne considerăm pe noi înșine
indivizi, trebuie să recunoaștem impactul culturii; moștenim un limbaj de gândire care ne
modelează percepțiile și tiparele comportamentale, inclusiv cu privire la probleme de familie
și prieteni, precum și credință și politică.
Într-o măsură, cultura este un confort social. Până la urmă, împărtășirea unei culturi similare
cu alții este tocmai ceea ce definește societățile. Națiunile nu ar exista dacă oamenii nu ar
coexista cultural. Nu ar putea exista societăți dacă oamenii nu ar împărtăși patrimoniul și
limbajul, iar civilizația ar înceta să funcționeze dacă oamenii nu ar fi de acord cu valori și
sisteme similare de control social. Cultura este păstrată prin transfer de la o generație la alta,
dar evoluează și prin procese de inovație, descoperire și difuzare culturală. S-ar putea să fim
restricționați de limitele propriei noastre culturi, dar în calitate de oameni, noi avem capacitatea
de a pune la îndoială valorile și de a lua decizii conștiente. Nu există dovezi mai bune ale acestei
libertăți decât cantitatea de diversitate culturală din propria societate și din întreaga lume. Cu
cât studiem mai mult o altă cultură, cu atât devenim mai buni în înțelegerea culturii noastre.
4.1. Rezumat
Există trei abordări teoretice majore pentru interpretarea culturii. O perspectivă funcționalistă
recunoaște că există multe părți ale culturii care funcționează împreună ca sistem pentru a
satisface nevoile societății. Funcționaliștii privesc cultura ca o reflectare a valorilor societății.
Teoreticienii conflictualiști văd cultura ca fiind inerent inegală, bazată pe factori precum sex,
clasă, rasă și vârstă. Un interacționist este interesat în primul rând de cultură așa cum este
experimentată în interacțiunile zilnice între indivizii și simbolurile care compun o cultură.
Diverse aspecte culturale și sociologice pot fi explicate prin aceste teorii; totuși, nu există o
viziune „corectă” prin care să înțelegem cultura.
4.2. Recapitulare
1. Un sociolog efectuează cercetări asupra modurilor în care studenții de etnie romă sunt
istoric defavorizați în sistemul de educație. Ce abordare teoretică folosește sociologul?

a. Interacționism simbolic
b. Funcționalism
c. Teoria conflictelor
d. Etnocentrism
2. Mișcarea Occupy Wall Street din 2011 a devenit o mișcare internațională. Susținătorii cred
că disparitatea economică între cea mai înaltă clasă economică și clasele economice medii
până la cele inferioare crește cu o rată exponențial alarmantă. Un sociolog care studiază acea
mișcare examinând interacțiunile dintre membri, la ce abordare teoretică ar trebui să apeleze?
a. Interacționism simbolic
b. Funcționalism
d. Etnocentrism
3. Ce perspectivă teoretică consideră că societatea are un sistem de părți interdependente

legate inerent?
a. Sociobiologie
b. Funcționalism
d. Etnocentrism
4. „Visul american” - noțiunea că oricine poate avea succes și poate fi bogat dacă lucrează
suficient de mult - este cel mai frecvent asociată cu care teorie sociologică?
a. Sociobiologie
b. Funcționalism
d. Etnocentrism
5. Gândiți-vă la o tendință socială actuală la care ați asistat, situată probabil în jurul familiei,
educației, transportului sau finanțelor. De exemplu, mulți veterani ai forțelor armate, după ce
au efectuat stagii în Orientul Mijlociu, se întorc la facultate, mai degrabă decât își caută
imediat locuri de muncă, așa cum făceau veteranii din generațiile anterioare. Alegeți o
abordare sociologică - funcționalism, teoria conflictelor sau interacționism simbolic - pentru
a descrie, explica și analiza problema socială aleasă de voi. Ulterior, determinați de ce ați ales
această abordare. Se aliniază cu propriul mod de gândire? Sau a oferit cea mai bună metodă
de a lumina această problemă socială?

Capitolul 4. Societatea și Interacțiunile sociale
Era o zi de școală, iar Adriana, care tocmai intra în clasa a opta, s-a trezit la 6:15 dimineața.
Înainte de a se ridica din pat, ea a trimis trei mesaje text. Unul a fost pentru Jenn, care anul
trecut se mutase se cinci state, într-un alt fus orar. Chiar dacă acum trăiau îndepărtate, cele două
prietene își trimiteau mesaje text în fiecare zi. Acum Adriana a vrut să-i spună lui Jenn că îi
plac cizmele noi din fotografia pe care Jenn o postase pe un site de socializare cu o seară
înainte.
Pe tot parcursul zilei, Adriana și-a folosit telefonul pentru a mai trimite cincizeci de mesaje
text, dar nu a dat niciun telefon. Ea a trimis chiar mesaje mamei ei din camera alăturată când a
avut întrebări despre temele ei. Ținea strâns legătura electronic cu toți prietenii ei zilnic. De
fapt, când nu făcea temele sau nu frecventa cursurile, vorbea și râdea cu prietenii ei prin texte,
tweets și site-uri de socializare. Telefonul ei inteligent era principala sa sursă de interacțiune
socială.
O putem considera pe Adriana o adolescentă tipică în era digitală - comunică constant cu un
grup mare de oameni care nu sunt limitați la o singură zonă geografică. Acesta este cu siguranță
unul dintre beneficiile noilor forme de comunicare: este ieftin și ușor și puteți păstra legătura
cu toată lumea în același timp. Cu toate acestea, cu aceste noi forme de comunicarea vin noi
forme de interacțiune societală.
Pe măsură ce ne conectăm între noi tot mai mult într-un mediu online, ne facem mai puțin timp
să interacționăm personal. Ața că întrebarea evidentă este aceasta: sunt aceste forme de
comunicare evoluții bune în ceea ce privește interacțiunea socială? Sau, dacă există efecte
negative, care vor fi acestea? După cum vom vedea, dependența noastră de comunicațiile
electronice are consecințe. Dincolo de popularizarea noilor forme de comunicare, aceasta
modifică și modurile tradiționale în care ne angajăm în conflicte, modul în care ne privim în
relație cu mediul înconjurător și modurile în care înțelegem statusul social.

UNITATEA 7
1. Tipuri de societăți
- vei ști să descrii diferența dintre societățile preindustriale, industriale și postindustriale
- vei înțelege rolul mediului în societățile preindustriale
- vei înțelege modul în care tehnologia afectează dezvoltarea societății
Triburile de vânători și culegători, Japonia industrializată, americanii - fiecare este o societate.

Dar ce înseamnă asta? Ce este, mai exact, o societate? În termeni sociologici, societatea se
referă la un grup de oameni care trăiesc într-o comunitate definibilă și împărtășesc aceeași
cultură. La o scară mai largă, societatea este formată din oamenii și instituțiile din jurul nostru,
din credințele noastre comune și din ideile noastre culturale. De obicei, societățile mai avansate
împărtășesc, de asemenea, o autoritate politică.
Sociologul Gerhard Lenski (1924–) a definit societățile în termeni de rafinament tehnologic.
Pe măsură ce o societate avansează, la fel și utilizarea tehnologiei. Societățile cu tehnologie
rudimentară depind de fluctuațiile mediului lor, în timp ce societățile industrializate au un
control mai mare asupra impactului mediului înconjurător și dezvoltă astfel diferite
caracteristici culturale. Această distincție este atât de importantă încât sociologii clasifică în
general societățile de-a lungul unui spectru al nivelului lor de industrializare - de la pre-
industrial, la industrial, până la post-industrial.
1.1. Societățile pre-industriale

Înainte de Revoluția Industrială și utilizarea pe scară largă a mașinilor, societățile erau mici,
rurale și depindeau în mare măsură de resursele locale. Producția economică era limitată la
cantitatea de muncă pe care o ființă umană o putea furniza și erau puține ocupații specializate.
Prima ocupație a fost cea de vânător-culegător.
Vânător-culegător
Societățile de vânători-culegători demonstrează cea mai puternică dependență de mediu a
diferitelor tipuri de societăți pre-industriale. Fiind structura de bază a societății umane de până
acum aproximativ 10.000-12.000 de ani, aceste grupuri erau formate pe bază de rudenie sau
triburi. Vânătorii-culegători s-au bazat pe mediul înconjurător pentru supraviețuire - au vânat
animale sălbatice și au cules plante necultivate pentru hrană. Când resursele deveneau puține,
grupul se muta într-o zonă nouă pentru a găsi hrană, adică erau nomazi. Aceste societăți erau
comune până acum câteva sute de ani, dar astăzi rămân doar câteva sute în existență, cum ar fi
triburile indigene australiene uneori denumite „aborigeni” sau Bambuti, un grup de pigmei
vânători-culegători din Republica Democrată Congo. Grupurile de vânători-culegători dispar
rapid pe măsură ce populația lumii explodează.

Pastorală
Condițiile și adaptările în schimbare, au determinat unele societăți să se bazeze pe domesticirea
animalelor acolo unde circumstanțele au permis. În urmă cu aproximativ 7.500 de ani,
societățile umane au început să-și recunoască capacitatea de a îmblânzi și de a reproduce
animale și de a cultiva propriile plante. Societățile pastorale, cum ar fi sătenii Maasai, se
bazează pe domesticirea animalelor ca resursă pentru supraviețuire. Spre deosebire de
vânătorii-culegători anteriori care depindeau în totalitate de resursele existente pentru a rămâne
în viață, grupurile pastorale au putut crește animale pentru hrană, îmbrăcăminte și transport și
au creat un surplus de bunuri. Societățile de păstorire sau pastorale au rămas nomade, deoarece
au fost forțate să-și urmeze animalele până la locuri cu hrană proaspătă. În jurul apariției
societăților pastorale, au început să se dezvolte ocupații specializate și societățile început
tranzacționarea cu grupuri locale.
Horticultură
În același timp în care societățile pastorale erau în creștere, s-a dezvoltat un alt tip de societate,
bazată pe noua capacitate dezvoltată de oameni pentru creșterea și să cultivarea plantelor.
Anterior, epuizarea culturilor unei regiuni sau a aprovizionării cu apă, forța societățile pastorale
să se mute în căutarea surselor de hrană pentru animalele lor. Societăți horticole au fost
formate în zone unde precipitațiile și alte condiții le-au permis să crească culturi stabile. Erau
asemănători cu vânătorii-culegători prin faptul că ei depindeau în mare măsură de mediul
înconjurător pentru supraviețuire, dar din moment ce nu au fost nevoiți să abandoneze locația
pentru a urmări resursele, au reușit să înceapă așezări permanente. Acest lucru a creat mai multă
stabilitate și mai multe bunuri materiale și a devenit baza pentru prima revoluție în
supraviețuirea umană.
Agricultură
În timp ce societățile pastorale și horticole foloseau instrumente mici, temporare, cum ar fi
săpatul cu bețe sau sape, societățile agricole s- au bazat pe instrumente permanente pentru
supraviețuire. În jurul anului 3000 î.Hr., o explozie de tehnologie nouă, cunoscută sub numele
de Revoluția agricolă, a făcut posibilă agricultura - și profitabilă. Fermierii au învățat să
rotească tipurile de culturi cultivate în câmpurile lor și să refolosească deșeurile, cum ar fi
îngrășămintele, ceea ce a dus la recolte mai bune și la surplusuri mai mari de alimente. Noi
instrumente pentru săpat și recoltare erau realizate din metal, ceea ce le făcea mai eficiente și
mai durabile. Așezările umane au devenit orășele și orașe, iar regiunile deosebit de abundente
în resurse, au devenit centre de tranzacționare și comerț.
Aceasta este, de asemenea, epoca în care oamenii au avut timp și confort pentru a se angaja în
activități mai contemplative și de gândire, precum muzica, poezia și filosofia. Această perioadă
a fost denumită „zorii civilizației” de unii din cauza dezvoltarea conceptului de timp liber și a
științelor umaniste. Meșteșugarii s-au putut susține prin producția de materiale creative, obiecte
și scrieri decorative sau provocatoare de gândire.
Pe măsură ce resursele au devenit din ce în ce mai abundente, clasele sociale au devenit mai
divizate. Cei care aveau mai multe resurse își permiteau un trai mai bun și dezvoltat într-o clasă

de nobilime. Diferența de poziție socială între bărbați și femei a crescut. La fel, orașele s-au
extins, proprietatea și conservarea resurselor au devenit o preocupare importantă.
Feudal
Secolul al IX-lea a dat naștere societăților feudale. Aceste societăți conțineau un sistem
ierarhic strict bazat pe putere în jurul proprietății și protecției terenurilor. Nobilimea, cunoscută
sub numele de domnitori, a pus vasali în fruntea bucăților de pământ. În schimb, pentru
resursele pe care le furniza pământul, vasalii promiteau că vor lupta pentru domnitorii lor.
Aceste bucăți individuale de pământ, cunoscute sub numele de feude, erau cultivate de clasa
inferioară. În schimbul întreținerii terenului, țăranilor li s-a garantat un loc de locuit și protecție
împotriva dușmanilor. Puterea a fost transmisă pe linie de familie, cu familii de țărani care
slujesc domnilor de generații și generații. În cele din urmă, sistemul social și economic al
feudalismul a eșuat și a fost înlocuit de capitalism și de progresele tehnologice ale erei
industriale.
1.2. Societatea industrială

În secolul al XVIII-lea, Europa a cunoscut o creștere dramatică a invenției tehnologice, ce a
dat naștere unei ere cunoscută sub numele de Revoluția Industriala. Ceea ce a făcut această
perioadă remarcabilă a fost numărul de noi invenții care au influențat zilnic viețile oamenilor.
Într-o generație, sarcinile care până în acel moment necesitau luni de muncă deveneau
realizabile în câteva zile. Înainte de Revoluția Industrială, munca se bazează în mare parte pe
oameni sau pe animale și se baza pe muncitori sau cai pentru a propulsa mori și a acționa
pompe. În 1782, James Watt și Matthew Boulton au creat o mașină cu aburi care putea face
treaba a doisprezece cai.
Puterea aburului a început să apară peste tot. În loc să plătească meșteșugari pentru a fila cu
grijă lână și a o țese în pânză, oamenii s-au orientat către fabricile de textile care produceau
țesături rapid la un preț mai bun și adesea cu o calitate mai bună. Decât să planteze și să
recolteze câmpurile manual, fermierii au putut cumpăra semănători mecanici și mașini de
treierat care au determinat creșterea productivității agricole. Produsele precum hârtia și sticla
au devenit disponibile pentru o persoană obișnuită, iar calitatea și accesibilitatea educației și a
asistenței medicale au crescut. Luminile pe gaz permiteau vizibilitate sporită în întuneric și în
orașe, iar orașele au dezvoltat o viață de noapte.
Unul dintre rezultatele creșterii productivității și tehnologiei a fost creșterea centrelor urbane.
Muncitorii au venit la fabrici pentru locurile de muncă, iar populația orașelor a devenit din ce
în ce mai diversă. Noua generație a devenit mai puțin preocupată de menținerea pământului și
tradițiilor familiale și mai concentrată pe dobândirea bogăției și realizarea unei mobilități
ascendente pentru ei înșiși și familiile lor. Oamenii doreau pentru copiii lor să continue să se
ridice spre vârf și, odată cu creșterea capitalismului, a crescut și mobilitatea socială.
Sociologia s-a născut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea ale Revoluției Industriale. Viața se
schimba rapid și tradițiile îndelung stabilite ale epocilor agricole nu se aplicau vieții din orașele
mai mari. Mulțimi de oameni se deplasau în medii noi și adesea se trezeau confruntați cu

condiții oribile, de murdărie, supraaglomerarea și sărăcie. Sociologii au apărut pentru a studia

relația dintre membrii individuali ai societății și societatea în ansamblu.
În acest timp, puterea s-a mutat din mâinile aristocrației și a „banilor vechi” la noii veniți cu
experiență în afaceri, care au adunat averi în timpul vieții lor. Familii precum Rockefeller și
Vanderbilts au devenit noii jucători de la putere și și-au folosit influența în afaceri pentru a
controla și aspectele guvernamentale. În cele din urmă, îngrijorări cu privire la exploatarea
lucrătorilor au dus la formarea sindicatelor și a legilor care stabilesc condiții obligatorii pentru
angajați.
Deși introducerea de noi tehnologii la sfârșitul secolului al XIX-lea a pus capăt epocii
industriale, o mare parte a structurii noastre sociale și a ideilor sociale - cum ar fi familia,
copilăria și standardizarea timpului - au o bază în societatea industrială.
1.3. Societatea post-industrială

Societățile informaționale, uneori cunoscute sub numele de societăți post-industriale sau
digitale, sunt o dezvoltare recentă. Spre deosebire de societățile industriale, care se
înrădăcinează în producția de bunuri materiale, societățile informaționale se bazează pe
producția de informații și servicii.
Tehnologia digitală este motorul cu aburi al societăților informaționale, iar mogulii precum
Steve Jobs, Bill Gate sau Jeff Bezos sunt noii John D. Rockefellers și Cornelius Vanderbilts.
Întrucât economia societăților informaționale este condusă de cunoaștere și nu bunuri
materiale, puterea revine celor care stochează și distribuie informația. Membrii unei societăți
post-industriale, este probabil să fie angajați ca vânzători de servicii - programatori de software
sau consultanți în afaceri, de exemplu - în locul producătorilor de bunuri. Clasele sociale sunt
împărțite în funcție de accesul la educație, deoarece fără abilități tehnice, oamenii dintr-o
societate informațională nu au mijloacele de succes.
1.4. Rezumat
Societățile sunt clasificate în funcție de dezvoltarea și utilizarea tehnologiei. În cea mai mare
parte a istoriei umane, oamenii au trăit în societăți prei-ndustriale caracterizate prin tehnologie
limitată și producție redusă de bunuri. După Revoluția Industrială, multe societăți și-au bazat
economiile în jurul muncii mecanizate, ducând la profituri mai mari și la o tendință spre
creșterea mobilității sociale. La începutul noului mileniu, a apărut un nou tip de societate.
Această societate post-industrială sau informațională este construită pe tehnologie digitală și
bunuri nemateriale
1.5. Recapitulare
1. Care dintre următoarele societăți fictive este un exemplu de societate pastorală?

a. Oamenii Deswan, care trăiesc în triburi mici și își bazează economia pe producția și
comerțul cu textile
b. Clanul Rositian, o comunitate mică de fermieri care au trăit pe pământul familiei lor
de secole
c. Hunti, un grup rătăcitor de nomazi care se specializează în reproducerea și antrenarea
cailor
d. Amaganda, o familie extinsă de războinici care slujesc unei singure familii nobile
2. Care dintre următoarele ocupații este cel mai probabil să fie deținută de o persoană aflată la
putere într-o societate informațională?
a. Inginer de software
b. Miner de cărbune
c. Autor de carte pentru copii
d. Dijmaş
3. Care dintre următoarele societăți au fost primii care au avut rezidenți permanenți?
s. industrială
b. de vânători-culegători
c. de horticultori
d. feudală
4. În ce tip sau tipuri de societăți beneficiile par să depășească costurile? Explicați-vă răspunsul
și citați motive sociale și economice.
5. Are dreptate Gerhard Lenski în clasificarea societăților pe baza progreselor tehnologice? Ce

alte criterii ar putea fi adecvate, pe baza a ceea ce ați citit?
1.6. Bibliografie
Maasai Association. “Facing the Lion.” Retrieved January 4, 2012 (http://www.maasai-

association.org/lion.html).
Immigration and Refugee Board of Canada. 2005. “Israel: Treatment of Bedouin, Including
Incidents of Harassment, Discrimination or Attacks; State Protection (January 2003–July
2005)”, Refworld, July 29. Retrieved February 10, 2012
(http://www.unhcr.org/refworld/docid/440ed71325.html).
Kjeilen, Tore. “Bedouin.” Looklex.com. Retrieved February 17, 2012
(http://looklex.com/index.htm).
University of Michigan. n.d. "The Curse of Oil in Ogoniland". Retrieved January 2, 2015
(http://www.umich.edu/~snre492/cases_03-04/Ogoni/Ogoni_case_study.htm).

2. Perspective teoretice asupra societății

- vei ști să descrii viziunea funcționalistă a lui Durkhiem asupra societății
- vei înțelege viziunea teoretică a conflictului asupra societății
- vei ști să explici conceptele lui Marx de clasă și alienare
- vei ști să identifici modul în care interacționiștii simbolici înțeleg societate
În timp ce mulți sociologi au contribuit la cercetarea societății și a interacțiunii sociale, trei

gânditori formează baza perspectivelor moderne. Émile Durkheim, Karl Marx și Max Weber
au dezvoltat diferite abordări teoretice pentru a ne ajuta să înțelegem modul în care
funcționează societățile.
2.1. Émile Durkheim și funcționalismul

Ca funcționalist, perspectiva lui Émile Durkheim (1858-1917) asupra societății a subliniat
inter-conectivitatea necesară tuturor elementelor sale. Pentru Durkheim, societatea era mai
mare decât suma părților sale. El a afirmat că comportamentul individual nu este la fel precum
comportamentul colectiv și că studierea comportamentului colectiv este destul de diferită de
studierea acțiunilor unui individ. Durkheim a numit credințele, morala și atitudinile colective
ale unei societăți, conștiință colectivă. În demersul său de a înțelege ce îi determină pe indivizi
să acționeze în moduri similare și previzibile, el a scris: „Dacă nu mă supun convențiilor
societății, dacă în îmbrăcămintea mea nu mă conformez obiceiurilor observate în țara mea și în
clasa mea socială, ridicolul pe care îl provoc, izolarea socială în care sunt ținut, produc, deși
într-o formă atenuată, aceleași efecte ca pedeapsa” (Durkheim 1895). Durkheim credea, de
asemenea, că integrarea socială sau forța legăturilor pe care oamenii le au cu grupul lor social,
a fost un factor cheie în viața socială.
Urmând ideile lui Comte și Spencer, Durkheim a comparat societatea cu cea a unui organism
viu, în care fiecare organ joacă un rol necesar în menținerea ființei în viață. Chiar și membrii
sociali devianți ai societății sunt necesari, a argumentat Durkheim, deoarece pedepsele pentru
devianță afirmă valori și norme culturale stabilite. Adică, pedeapsa unei infracțiuni reafirmă
conștiința noastră morală. „O infracțiune este o infracțiune pentru că o condamnăm”, scria
Durkheim în 1893. „Un act ofensează conștiința comună nu pentru că este criminal, ci este
criminal pentru că ofensează acea conștiință”(Durkheim1893). Durkheim a numit aceste
elemente ale societății „fapte sociale”. Prin aceasta, el a vrut să spună că forțele sociale trebuiau
luate în considerare fiind reale și existând în afara individului.
În calitate de observator al lumii sale sociale, Durkheim nu a fost pe deplin mulțumit de direcția
societății din zilele sale. Principala sa preocupare a fost că lipiciul cultural care a ținut societatea
unită a eșuat, iar oamenii au devenit mai divizați. În cartea sa Diviziunea muncii în societate
(1893), Durkheim a susținut că, pe măsură ce societatea a devenit mai complexă, ordinea
socială a făcut trecerea de la mecanică la organică.

Societățile preindustriale, a explicat Durkheim, erau ținute împreună de solidaritatea

mecanică, un tip de ordine socială menținută de conștiința colectivă a unei culturi. Societățile
cu solidaritate mecanică acționează într-un mod mecanic; lucrurile se fac mai ales pentru că au
fost întotdeauna făcute așa. Acest tip de gândire era comun în societățile pre-industriale în care
legături puternice de rudenie și o diviziune redusă a muncii au creat morale și valori comune
între oameni. Când oamenii tind să facă același tip de muncă, a susținut Durkheim, ei tind să
gândească și să acționeze deopotrivă.
În societățile industriale, solidaritatea mecanică este înlocuită cu solidaritatea organică, care
este ordinea socială bazată în jurul unei acceptări a diferențelor economice și sociale. În
societățile capitaliste, a scris Durkheim, diviziunea muncii devine atât de specializată, încât
toată lumea face lucruri diferite. În loc să pedepsească membrii unei societăți pentru eșecul
asimilării unor valori comune, solidaritatea organică le permite oamenilor cu valori diferite să
coexiste. Legile există ca morale formalizate și sunt bazate mai degrabă pe restituire decât pe
răzbunare.
În timp ce tranziția de la solidaritatea mecanică la cea organică este, pe termen lung,
avantajoasă pentru o societate, Durkheim a remarcat că poate fi un timp de haos și „lipsă de
normă”. Unul dintre rezultatele tranziției este ceva ce el a numit anomie socială. Anomia -
literal, „fără lege” - este o situație în care societatea nu mai are sprijinul unei conștiințe
colective ferme. Normele colective sunt slăbite. Oamenii, deși sunt mai interdependenți pentru
îndeplinirea sarcinilor complexe, sunt și ei înstrăinați unul de celălalt. Anomia este
experimentată în perioade de incertitudine socială, cum ar fi războiul sau o mare creștere sau
recesiune economică. Pe măsură ce societățile ajung într-un stadiu avansat de solidaritate
organică, ele evită anomia prin redezvoltarea unui set de norme comune. Potrivit lui Durkheim,
odată ce o societate atinge solidaritatea organică, și-a încheiat dezvoltarea.
2.2. Karl Marx și teoria conflictelor

Karl Marx (1818–1883) este cu siguranță unul dintre cei mai semnificativi gânditori sociali din
istoria recentă. În timp ce sunt mulți critici ai operei sale, aceasta este încă pe scară largă
respectată și influentă. Pentru Marx, construcțiile societății erau bazate pe ideea de „bază și
suprastructură”. Acest termen se referă la ideea conform căreia caracterul economic al unei
societăți reprezintă baza pe care se construiește cultura și instituțiile sociale, suprastructura.
Pentru Marx, baza (economia) determină cum va fi o societate.
În plus, Marx a văzut conflictul din societate drept principal mijloc de schimbare. Din punct de
vedere economic, a văzut conflictul existând între proprietarii mijloacelor de producție -
burghezia - și muncitorii, numiți proletariat.
Marx a susținut că aceste conflicte au apărut în mod constant de-a lungul istoriei în vremurile
revoluției sociale. Aceste revoluțiile sau „antagonisme de clasă”, așa cum le-a numit el, au fost
rezultatul dominării unei clase de către alta. Cel mai recent, cu sfârșitul feudalismului, o nouă
clasă revoluționară, pe care a numit-o burghezie, a dominat muncitorii proletari. Burghezia era
revoluționară în sensul că reprezenta o schimbare radicală în structura societății. În cuvintele
lui Marx, „Societatea în ansamblu se împarte din ce în ce mai mult în două tabere mari ostile,
în două clase mari care se confruntă una cu cealaltă - burghezie și proletariat ” (Marx și Engels
1848).
La mijlocul secolului al XIX-lea, pe măsură ce industrializarea era în plină expansiune,

angajatorii industriali, „proprietarii mijloacelor de producție”, în termenii lui Marx, au devenit
din ce în ce mai exploatatori față de clasa muncitoare. Marii producători de oțel era deosebit
de nemiloși, iar fabricile lor au devenit popular numite „mori satanice” pe baza unui poem de
William Blake. Colegul și prietenul lui Marx, Frederick Engels, a scris Condiția clasei
muncitoare în Anglia în 1844, care descria în detaliu condițiile oribile.
Adăugați la asta orele lungi, utilizarea muncii copiilor și expunerea la condiții extreme de
căldură, frig și substanțe chimice toxice, și nu este de mirare că Marx și Engels s-au referit la
capitalism, care este un mod de a organiza o economie astfel încât lucrurile care sunt folosite
pentru fabricarea și transportul produselor (cum ar fi pământul, petrolul, fabricile, navele etc.)
sunt deținute de persoane individuale mai degrabă decât de către guvern, ca „dictatură a
burgheziei”.
Pentru Marx, ceea ce facem definește cine suntem. În termeni istorici, în ciuda caracterului
persistent al dominării unei clase a alteia, a existat un element al umanității. Exista, cel puțin,
o legătură între lucrător și produs, sporită de condițiile naturale ale anotimpurilor și de răsăritul
și căderea soarelui, așa cum vedem într-o societate agricolă. Dar odată cu revoluția burgheziei
și creșterea industriei și a capitalismului, muncitorul lucra acum doar pentru salariu. Relația lui
cu eforturile sale nu mai era de natură umană, ci bazată pe condiții artificiale.
Marx a descris societatea modernă în termeni de alienare. Înstrăinarea se referă la starea în
care individul este izolat și a divorțat de societatea, munca sau simțul sinelui său. Marx a definit
patru tipuri specifice de alienare.
Înstrăinarea față de produsul muncii sale. Un muncitor industrial nu are ocazia să se raporteze
la produsul la care lucrează. În loc să se antreneze ani de zile ca ceasornicar, un muncitor
necalificat poate obține un loc de muncă la o fabrică de ceasuri presând butoane pentru a sigila
piesele împreună. Muncitorului nu-i pasă dacă face ceasuri sau mașini, pur și simplu că slujba
există. În același mod, un lucrător poate să nu știe sau să-i pese nici la ce produs contribuie. Un
muncitor la o linie de asamblare Ford, poate petrece toată ziua instalând geamuri pe ușile
mașinii fără a vedea vreodată restul mașinii. Un lucrător în conserve poate pierde o viață
curățând pește, fără să știe vreodată pentru ce produs este folosit după aceea.
Înstrăinarea față de procesul muncii sale. Un lucrător nu controlează condițiile locului de
muncă pentru că nu deține mijloacele de producție. Dacă o persoană este angajată să lucreze
într-un restaurant de fast-food, se așteaptă de la el să facă mâncarea așa cum este îi este predat.
Toate ingredientele trebuie combinate într-o anumită ordine și într-o anumită cantitate; nu este
loc pentru creativitate sau schimbare. Un angajat de la KFC nu poate decide să schimbe
condimentele folosite la cartofi prăjiți în același mod în care un angajatul de pe o linie de
asamblare Fiat nu poate decide să plaseze farurile unei mașini într-o poziție diferită. Totul este
decis de către burghezia care apoi dictează ordinele muncitorilor.
Înstrăinarea față de ceilalți. Muncitorii concurează, mai degrabă decât cooperează. Angajații
se luptă pentru intervale de timp, bonusuri și securitatea locului de muncă. Chiar și atunci când
un muncitor încheie ziua de muncă și pleacă acasă, concurența nu se termină. În Manifestul
Comunist (1848), Marx a comentat că, de parcă nu ar fi suficient de exploatat muncitorul de
către industriaș, acesta, după ce își primește salariul, are de mulțumit cealaltă parte a burgheziei,
precum proprietarul locuinței, comerciantul sau agentul de amanet.
Înstrăinarea față de sine. Un rezultat final al industrializării este pierderea conectivității dintre
un lucrător și ocupație. Deoarece nu există nimic care să lege un muncitor de munca sa, nu mai
există un sentiment de sine. În loc să poată fi mândru de o identitate cum ar fi cea de
ceasornicar, constructor de automobile sau bucătar, o persoană este pur și simplu o rotiță într-
o mașinărie.
Luată în ansamblu, alienarea în societatea modernă înseamnă că un individ nu are control
asupra vieții sale. Chiar și în societățile feudale, o persoană își controla modul de muncă în
ceea ce privește momentul și modul în care era efectuată. Dar de ce, atunci, clasa muncitoare
modernă nu se ridică și se răscoală? (Într-adevăr, Marx a prezis că acesta va fi rezultatul final
și prăbușirea capitalismului.)
O altă idee pe care Marx a dezvoltat-o este conceptul de conștiință falsă. Conștiința falsă este
o condiție în care credințele, idealurile sau ideologia unei persoane nu sunt în interesul superior
al persoanei. De fapt, este ideologia clasei dominante (aici, capitaliștii burghezi) care se impune
proletariatului. De idei precum accentul asupra concurenței în detrimentul cooperării sau
munca grea ca fiind propria recompensă, beneficiază în mod clar proprietarii industriei. Prin
urmare, lucrătorii sunt mai puțin probabil să pună la îndoială locul lor în societate și să își
asume responsabilitatea individuală pentru condițiile existente.
Pentru ca societatea să depășească conștiința falsă, Marx a propus ca aceasta să fie înlocuită cu
conștiința de clasă, conștientizarea rangului cuiva în societate. În loc să existe ca „clasă în
sine”, proletariatul trebuie să devină „clasă pentru sine” pentru a produce schimbări sociale
(Marx și Engels 1848), ceea ce înseamnă că, în loc să fie doar un strat inert al societății, clasa
ar putea deveni un avocat al îmbunătățirilor sociale. Doar odată ce societatea ar intra în această
stare de conștiință politică ar fi gata pentru o revoluție socială.
2.3. Max Weber și interacționismul simbolic

În timp ce Karl Marx poate fi unul dintre cei mai cunoscuți gânditori ai secolului al XIX-lea,
Max Weber este cu siguranță una dintre cele mai mari influențe în domeniul sociologiei. La fel
ca ceilalți gânditori sociali discutați aici, el era preocupat de schimbări importante care aveu
loc în societatea occidentală odată cu apariția industrializării. Și, la fel ca Marx și Durkheim, e
se temea că industrializarea va avea efecte negative asupra indivizilor.
Interesul principal al lui Weber asupra structurii societății consta în elementele de clasă, statut
și putere. Similar cu Marx, Weber a văzut clasa ca fiind determinată economic. El credea că
societatea era împărțită între proprietari și muncitori. Statutul, pe de altă parte mână, se baza
pe factori neeconomici precum educația, rudenia și religia. Atât statutul, cât și clasa au
determinat puterea unui individ sau influența asupra ideilor. Spre deosebire de Marx, Weber
credea că aceste idei constituie baza societății.
Analiza lui Weber asupra societății moderne s-a axat pe conceptul de raționalizare. O societate
rațională este una construită în jurul logicii și eficiență mai degrabă decât a moralei sau tradiției.
Pentru Weber, capitalismul este în întregime rațional. Deși acest lucru duce la succes bazat pe
eficiență și merit, poate avea efecte negative atunci când este dus la extrem. În unele societăți
moderne, acest lucru este văzut atunci când rutinele rigide și designul strict conduc la un mediu
de lucru mecanizat și un accent pe producerea de produse identice în fiecare locație.

Un alt exemplu al condițiilor extreme ale raționalității poate fi găsit în filmul clasic al lui
Charlie Chaplin Modern Times (1936). Personajul lui Chaplin îndeplinește o sarcină de rutină
până la punctul în care nu își poate opri mișcările chiar și în timp ce este departe de serviciu.
Puteți urmări întreg filmul aici: https://www.youtube.com/watch?v=2gLa4wAia9g
Într-adevăr, astăzi avem chiar o afecțiune medicală recunoscută care rezultă din astfel de
sarcini, cunoscută sub numele de „sindromul burnout”.
Weber se diferenția de predecesorii săi prin faptul că era mai interesat de modul în care indivizii
experimentau diviziunile societale decât în diviziunile în sine. Teoria interacționismului
simbolic, a treia dintre cele trei cele mai recunoscute teorii ale sociologiei, se bazează pe ideile
timpurii ale lui Weber, care subliniază punctul de vedere al individului și modul în care se
raportează acel individ la societate. Pentru Weber, punctul culminant al industrializării,
raționalizării și altele asemănătoare, are ca rezultat ceea ce el a numit cușca de fier, în care
individul este prins de instituții și birocrație. Acest lucru duce la un sentiment de „dezamăgire
de lume”, o expresie folosită de Weber pentru a descrie starea finală a umanității. Într-adevăr,
o predicție întunecată, dar care, cel puțin într-o oarecare măsură, au fost confirmate (Gerth și
Mills 1918). Într-o societate modernă raționalizată, avem supermarketuri în locul magazinelor
deținute de familie. Avem lanțuri de restaurante în loc de restaurante locale. Supermarketuri
care oferă o multitudine de mărfurile au înlocuit întreprinderile independente care se
concentrau pe o singură linie de produse, cum ar fi unelte, produse alimentare, reparații auto
sau îmbrăcăminte. Centrele comerciale oferă magazine cu amănuntul, restaurante, centre de
fitness, chiar și condominii. Această schimbarea poate fi rațională, dar este de dorit în mod
universal?
2.4. Rezumat
Émile Durkheim credea că, pe măsură ce societățile avansează, ele fac tranziția de la
solidaritatea mecanică la cea organică. Pentru Karl Marx, societatea există în termeni de
conflict de clasă. Odată cu apariția capitalismului, muncitorii devin înstrăinați de ei înșiși și
alții din societate. Sociologul Max Weber a remarcat că raționalizarea societății poate fi dusă
la extreme nesănătoase
2.5. Recapitulare
1. Solidaritatea organică este cel mai probabil să existe în care dintre următoarele tipuri de
societăți?
a. de vânători-culegători
b. industriale
c. agricole
d. feudale
2. Potrivit lui Marx, ................. dețin mijloacele de producție într-o societate.

a. proletarii
b. vasalii
c. burghezii
d. anomie
3. Care dintre următoarele descrie cel mai bine conceptul de alienare al lui Marx de procesul
muncii cuiva?
a. O casieră din supermarket scanează întotdeauna cardurile de fidelitate înainte de a
scana produsele, deoarece a fost învățată să facă astfel.
b. Un om de afaceri simte că merită o mărire, dar este nervos să-i ceară managerului
una; în schimb, se mulțumește cu ideea că munca grea este propria recompensă.
c. Un profesor asociat se teme că nu i se va oferi titularizarea și începe să răspândească
zvonuri despre unul dintre ceilalți asociați pentru a arăta el mai bine.
d. Un muncitor din construcții este disponibilizat și se angajează temporar într-un
restaurant de fast-food, deși nu a avut-o niciodată un interes în pregătirea mâncării
înainte.
4. Conceptul de cușcă de fier a fost popularizat de care dintre următorii gânditori sociologici?
a. Max Weber
b. Karl Marx
c. Émile Durkheim
d. Friedrich Engels
5. Ideile lui Émile Durkheim despre societate pot fi descrise cel mai bine ca ________.
a. funcționaliste
b. teoria conflictelor
c. interacționism simbolic
d. raționalism
6. Alegeți doi dintre cei trei sociologi discutați aici (Durkheim, Marx, Weber) și folosiți-vă
argumentele pentru a explica un eveniment social actual. Își au locul aceste teorii în spațiul
social modern?
7. Gândiți-vă la modul în care lucrătorii sunt înstrăinați de produsul și procesul de la locul de

muncă. Cum pot fi aplicate aceste concepte elevilor și educațiilor lor?
2.6. Bibliografie
Durkheim, Émile. 1960 [1893]. The Division of Labor in Society. Translated by George
Simpson. New York: Free Press.
Durkheim, Émile. 1982 [1895]. The Rules of the Sociological Method. Translated by W. D.
Halls. New York: Free Press.
Engels, Friedrich. 1892. The Condition of the Working-Class in England in 1844. London:
Swan Sonnenschein & Co.
Geographia. 1998. “The Bedouin Way.” Geograpia.com. Retrieved January 4, 2012
(http://www.geographia.com/egypt/sinai/bedouin02.htm).
Gerth, H. H., and C. Wright Mills. 1946. From Max Weber: Essays in Sociology. New York:
Oxford University Press.

Marx, Karl and Friedrich Engels. 1998 [1848]. The Communist Manifesto. New York: Penguin
Group.

3. Construcții sociale ale realității

- vei înțele conceptul sociologic al realității ca un construct social
- vei ști să definești rolurile și să descrii locurile lor în interacțiunile zilnice ale oamenilor
- vei ști să explici modul în care indivizii se prezintă și se percep în context social
Până acum, am discutat în primul rând despre diferențele dintre societăți. Mai degrabă decât să
discutăm despre problemele și configurațiile lor, vom explora acum cum a ajuns societatea așa
și modul în care sociologii privesc interacțiunea socială
În 1966 sociologii Peter Berger și Thomas Luckmann au scris o carte numită Construcția
socială a realității. În ea, au susținut că societatea este creată de oameni și interacțiunea umană,
pe care ei o numesc obișnuință. Obișnuința descrie modul în care „orice acțiune repetată
frecvent devine un model, care poate fi apoi ... efectuat din nou în viitor în același mod și cu
același efort economic” (Berger și Luckmann 1966). Nu numai că noi construim propria
noastră societate, dar o acceptăm așa cum este și pentru că alții au creat-o înaintea noastră. De
fapt, societatea este „obișnuință”.
De exemplu, școala ta există ca o școală și nu doar ca o clădire, deoarece tu și alții sunteți de
acord că este o școală. Dacă școala ta este mai veche decât tine, a fost creată de acordul
celorlalți dinaintea ta. Într-un sens, există prin consensuri, atât anterioare cât și actuale. Acesta
este un exemplu al procesului de instituționalizare, al actului de implantare a unei convenții
sau normă în societate. Rețineți că instituția, deși este construită social, este destul de reală.
Un alt mod de a privi acest concept este prin intermediul teoremei notabile a lui W.I. Thomas,
care afirmă: „Dacă oamenii definesc situațiile ca fiind reale, sunt reale în consecință” (Thomas
și Thomas 1928). Adică comportamentul oamenilor poate fi determinate de construcțiile lor
subiective ale realității, mai degrabă decât de realitatea obiectivă. De exemplu, un adolescent
căruia îi este dată în mod repetat o etichetă – tocilar, leneș, ciudat - ar putea ajunge să fie astfel,
chiar dacă inițial nu a făcut parte din această categorie.
La fel ca Berger și Luckmann în descrierea lor a obișnuinței, Thomas afirmă că codurile noastre
morale și normele sociale sunt create prin „definiții succesive ale situației”. Acest concept este
definit de sociologul Robert K. Merton ca auto-îndeplinirea profeției. Merton explică faptul
că, cu o profeție auto-împlinită, chiar și o idee falsă poate deveni adevărată dacă se acționează
în acea direcție. Un exemplu pe care îl dă este despre o „operațiune bancară”. Să spunem că
din anumite motive, o serie de oameni se tem în mod fals că banca lor în curând va da faliment.
Datorită acestei noțiuni false, oamenii aleargă la bancă și își cer înapoi toți banii în același timp.
Cum băncile rareori, dacă vreodată, au atât de mulți bani la îndemână, banca într-adevăr rămâne
fără bani, îndeplinind profeția clienților. Aici, realitatea este construită de o idee.
Interacționiștii simbolici oferă o altă lentilă prin care să se analizeze construcția socială a
realității. Cu o perspectivă teoretică ce se concentrează asupra simbolurilor (cum ar fi limbajul,
gesturile și artefactele) pe care oamenii le folosesc pentru a interacționa, această perspectivă
este interesată de modul în care oamenii interpretează aceste simboluri în interacțiunile zilnice.
De exemplu, s-ar putea să ne simțim speriați când vedem o persoană ținând o armă, cu excepția
cazului în care, desigur, se dovedește a fi un ofițer de poliție. Interacționiștii recunosc, de

asemenea, că limbajul și corpul reflectă valorile noastre. Trebuie doar să înveți o limbă străină
pentru a ști că nu orice cuvânt românesc poate fi ușor tradus în altă limbă. Același lucru este
valabil și pentru gesturi. În timp ce majoritatea oamenilor ar putea recunoaște gestul de ridicare
a degetului mare ca însemnând „grozav” sau „bravo”, în Germania ar însemna „unul”, iar în
Japonia ar însemna „cinci”. Astfel, construcția noastră a realității este influențată de
interacțiunile noastre simbolice.
3.1. Rol și status

După cum vă puteți imagina, oamenii folosesc multe tipuri de comportamente în viața de zi cu
zi. Rolurile sunt modele de comportament pe care noi le recunoaștem reciproc, și care sunt
reprezentative pentru statusul social al unei persoane. În prezent, în timp ce citiți acest text, vă
jucați rolul unui student. Cu toate acestea, jucați și alte roluri în viața voastră, cum ar fi „fiica”,
„vecinul” sau „angajatul”. Aceste diferite roluri sunt asociate fiecare cu un statut diferit.
Sociologii folosesc termenul de status pentru a descrie responsabilitățile și beneficiile pe care
le experimentează o persoană în funcție de rangul și rolul ei în societate. Unele stări sunt
atribuite - pe care nu le alegi, cum ar fi fiu, persoană în vârstă sau femeie. Altele, numite
statusuri obținute, sunt obținute la alegere, cum ar fi un angajat, un milionar sau o asistentă
medicală. Ca fiică sau fiu, ocupați un statut diferit de cel de vecin sau angajat. O persoană poate
fi asociată cu o multitudine de roluri și statusuri. Chiar și un singur status, cum ar fi „student”,
are un set complex de roluri sau o serie de roluri atașate lui (Merton 1957).
Dacă de la un rol se cere prea mult, indivizii pot experimenta stresul de rol. Luați, de exemplu,
îndatoririle unui părinte: gătitul, curățenia, șofatul, rezolvarea problemelor, îndrumarea morală
– și lista poate continua. În mod similar, o persoană poate experimenta conflictul de roluri
atunci când unul sau mai multe roluri sunt contradictorii. Un părinte care are și o carieră un
serviciu cu normă întreagă poate experimenta conflictul de rol zilnic. Când există un deadline
la birou, dar un copil bolnav trebuie luat de la școală, care este prioritatea? Când lucrați intens
pentru o promovare, dar copiii vor să veniți să îi vedeți la serbarea de la școală, ce alegeți? A
fi student poate intra în conflict cu a fi angajat, a fi sportiv sau chiar a fi prieten. Rolurile noastre
în viață au un mare efect asupra deciziilor noastre și a ceea ce devenim.
3.2. Prezentarea sinelui

Desigur, este imposibil să te uiți în mintea unei persoane și să studiezi ce rol joacă. Tot ce
putem observa este comportamentul sau performanța de rol. Performanța rolului este modul
în care o persoană își exprimă rolul. Sociologul Erving Goffmana a prezentat ideea că o
persoană este ca un actor pe o scenă. Numindu-și teoria dramaturgie, Goffman credea că
folosim „Gestionarea impresiilor” pentru a ne prezenta altora așa cum sperăm să fim percepuți.
Fiecare situație este o scenă nouă și indivizii îndeplinesc roluri diferite în funcție de cine este
prezent (Goffman 1959). Gândește-te la modul în care te comporți în jurul colegilor tăi de
facultate față de modul în care te comporți în jurul bunicilor tăi, față de modul în care te
comporți la o întâlnire romantică. Chiar dacă nu încerci în mod conștient să îți modificai
personalitatea, bunicii, colegii și persoana cu care te întâlnești văd probabil părți diferite ale
tale.
La fel ca într-o piesă de teatru, contează și decorul. Dacă aveți un grup de prieteni invitați acasă
pentru cină, jucați rolul unei gazde. Se convine că veți oferi mâncare și locuri și probabil că
veți fi ocupat făcând și curățenie la sfârșitul nopții. În mod similar, prietenii tăi joacă rolurile
oaspeților și este de așteptat ca aceștia să-ți respecte proprietatea și orice reguli pe care le poți
stabili („Nu lăsați ușa deschisă, altfel pisica va ieși afară”). În orice scenă, trebuie să existe o
realitate comună între jucători. În acest caz, dacă vă priviți ca invitat și alții vă consideră gazdă,
este probabila să apară probleme.
Gestionarea impresiilor este o componentă critică a interacționismului simbolic. De exemplu,
un judecător într-o sală de judecată are multă „recuzită” pentru a crea o impresie de
corectitudine, gravitate și control - precum haina și ciocanul lui. Cei care intră în sala de
judecată sunt așteptați să adere la scena care este setată. Imaginați-vă „impresia” care poate fi
făcută prin modul în care o persoană se îmbracă. Acesta este motivul pentru care avocații aleg
frecvent coafura și îmbrăcămintea pentru martori și inculpați pentru sala de judecată.
Ideile de dramaturgie ale lui Goffman extind ideile lui Charles Cooley și ale „sinelui de sticlă”.
Potrivit lui Cooley, noi ne conturăm imaginea în funcție ceea ce credem că văd alți oameni
(Cooley 1902). Ne imaginăm cum trebuie să ne arătăm altora, apoi reacționăm la această
speculație. Îmbrăcăm anumite haine, ne pregătim părul într-o manieră specială, purtăm
machiaj, folosim parfumuri și altele - toate cu noțiunea că prezentarea noastră despre noi înșine
va afecta modul în care ceilalți ne percep. Ne așteptăm la o anumită reacție și, dacă sunt
norocoși, obținem ceea ce ne dorim și ne simțim bine în legătură cu asta. Dar, mai mult decât
atât, Cooley credea că simțul nostru de sine se bazează pe această idee: ne imaginăm cum
suntem priviți de către ceilalți, tragem concluzii pe baza reacțiilor lor față de noi și apoi ne
dezvoltăm simțul personal al sinelui. Cu alte cuvinte, reacțiile oamenilor față de noi sunt ca o
oglindă în care ne reflectăm.
3.3. Rezumat
Societatea se bazează pe construcția socială a realității. Modul în care definim societatea
influențează modul în care este de fapt societatea. De asemenea, modul în care vedem alți
oameni influențează acțiunile lor, precum și acțiunile noastre față de ei. Cu toții ne asumăm
diverse roluri de-a lungul vieții noastre și interacțiunilor noastre sociale depind de ce tipuri de
roluri ne asumăm, cu cine le asumăm și scena în care are loc interacțiunea
3.4. Recapitulare
1. Maria lucrează cu normă întreagă la un birou în centrul orașului, în timp ce copiii ei mici stau la casa
unui vecin. Tocmai a învățat că cel care îngrijește copiii pleacă din țară. Maria a cedat presiunii de a se
oferi voluntar la biserica ei, plus că soacra bolnavă se va muta cu ea luna viitoare. Care dintre
următoarele este probabil să apară pe măsură ce Maria încearcă să își echilibreze responsabilitățile
existente și cele noi?
a. stresul de rol
b. auto-îndeplinirea profeției
c. conflict de status
d. stres de stare

2. Potrivit lui Peter Berger și Thomas Luckmann, societatea se bazează pe ________.

a. acțiuni obișnuite
b. status
c. instituționalizare
d. performanța rolului
3. Paco știe că femeile îl găsesc atractiv și niciodată nu i-a fost greu să se întâlnească cu ele. Dar pe
măsură ce îmbătrânește, își vopsește părul pentru a ascunde griul și poartă haine care camuflează
greutatea pe care o are. Comportamentul lui Paco poate fi cel mai bine explicat prin conceptul de
___________.
a. stres de rol
b. sinele de sticlă
c. performanța rolului
d. obișnuință
5. Desenați un cerc mare, apoi „tăiați” cercul în bucăți ca o plăcintă, etichetând fiecare piesă cu un rol
sau un statut pe care îl ocupați. Adăugați cât mai multe statusuri, atribuite și obținute, pe care le aveți.
Nu uitați de lucruri precum proprietar de câine, grădinar, călător, student, alergător, angajat. Câte
statusuri aveți? În care dintre acestea există conflicte de rol?
6. Gândiți-vă la o profeție auto-împlinită pe care ați experimentat-o. Pe baza acestei experiențe, sunteți
de acord cu teorema lui Thomas? Folosiți exemple din evenimente curente pentru a vă susține și
răspunsul.
3.5. Bibliografie
Berger, P. L., and T. Luckmann. 1966. The Social Construction of Reality: A Treatise in the
Sociology of Knowledge. Garden City, NY: Anchor Books.
Cooley, Charles H. 1902. Human Nature and the Social Order. New York: Scribner's.
Goffman, Erving. 1959. The Presentation of Self In Everyday Life. New York: Doubleday.
Merton, Robert K. 1957. “The Role-Set: Problems in Sociological Theory.” British Journal of
Sociology 8(2):110–113.
Thomas, W.I., and D.S. Thomas. 1928. The Child in America: Behavior Problems and
Programs. New York: Knopf

Capitolul 5. Socializarea
În vara anului 2005, detectivul Mark Holste a mers împreună cu un anchetator din cadrul
Departamentului pentru Copii și Familii la casă din Plant City, Florida. Ei erau acolo pentru a
analiza o declarație a vecinului cu privire la o casă ponosită de pe Old Sydney Road. O fetiță a
fost raportată că privea de la unul dintre geamurile sparte. Acest lucru părea ciudat pentru că
nimeni din cartier nu văzuse un copil mic în casă sau în jurul acesteia, care fusese locuit în
ultimii trei ani de o femeie, iubitul ei și doi fii adulți.
Cine era fata misterioasă din fereastră?
Intrând în casă, detectivul Holste și echipa sa au fost șocați. Era cea mai mare mizerie pe care
o văzuseră vreodată, infestată cu gândaci, plină cu fecale și urină atât de la oameni, cât și de la
animale de companie, și plină cu mobilier degradat și draperii zdrențuite.
Detectivul Holste se îndreptă pe un hol și intră într-o cameră mică. Acolo a găsit-o pe fetiță, cu
ochi mari și cu o privire pierdută în întuneric. Un reportaj de ziar a descris ulterior prima
întâlnire a detectivului cu copilul: „Zăcea pe o saltea ruptă, mucegăită pe podea. Era încovoiată
pe o parte... coastele și claviculele ei ieșite în afară... părul ei negru era mat, plin de păduchi.
Mușcăturile de insecte, erupțiile cutanate și rănile îi marcaseră pielea... Era goală - cu excepția
unui scutec umflat. ... Numele ei, a spus mama ei, era Danielle. Avea aproape șapte ani”
(DeGregory 2008).
Detectivul Holste a scos-o imediat pe Danielle afară din casă. A fost dusă la spital pentru
tratament medical și evaluare. Prin teste extinse, medicii au stabilit că, deși era grav subnutrită,
Danielle era capabil să vadă, să audă și să vocalizeze normal. Totuși, nu privea pe nimeni în
ochi, nu știa cum să mestece sau să înghită hrana solidă, nu plângea, nu răspundea la stimulii
care de obicei ar provoca durere și nu știau cum să comunice, nici în cuvinte sau gesturi simple,
cum ar fi încuviințarea „da” sau „nu”. La fel, deși testele au arătat că nu are boli cronice sau
anomalii genetice, singurul mod în care putea să stea era cu cineva care să o țină de mâini și ea
„mergea lateral pe degetele de la picioare, ca un crab” (DeGregory 2008).
Ce se întâmplase cu Danielle? Simplu spus: dincolo de cerințele de bază pentru supraviețuire,
ea fusese neglijată. În urma unei anchete, asistenții sociali au concluzionat că ea a fost lăsată
aproape în întregime singură în camere ca cea în care se afla când a fost găsit. Fără interacțiuni
regulate – precum îmbrățișarea, vorbirea, explicațiile și demonstrațiile date celor mai mulți
copii mici - nu învățase să meargă sau să vorbească, să mănânce sau să interacționeze, să se
joace sau chiar să înțeleagă lumea din jurul ei. Din punct de vedere sociologic, Danielle nu
fusese socializată.
Socializarea este procesul prin care oamenii sunt învățați să fie membri competenți ai unei
societăți. Descrie modurile prin care oamenii ajung să înțeleagă normele și așteptările societății,
să accepte convingerile societății și să fie conștienți de valorile acesteia. Socializarea, în
accepțiune sociologică, nu este același lucru cu socializarea în accepțiune comună, de
interacțiunea cu alții, cum ar fi familia, prietenii și colegii, de comunicare cu ceilalți prin
intermediul rețelelor sociale. Așa cum ilustrează povestea Daniellei, chiar și cele mai simple
dintre activitățile umane sunt învățate. S-ar putea să fiți surprinși să știți că și activitățile fizice
de bază, cum ar fi șezutul, statul în picioare și mersul pe jos, nu s-au dezvoltat în mod automat
pentru Danielle pe măsură ce a crescut. Și fără socializare, Danielle nu aflase despre cultura
materială a societății sale (obiectele tangibile pe care le folosește o cultură): de exemplu, nu
putea ține o lingură, bate o minge, sau folosi un scaun pentru a sta. De asemenea, ea nu învățase
cultura nematerială, cum ar fi credințele, valorile și normele sale. Nu înțelegea conceptul de
„familie”, nu știa care sunt așteptările culturale pentru utilizarea unei toalete pentru nevoile
fiziologice și nu avea un sentiment de modestie sau rușine. Cel mai important, ea nu învățase
să folosească simbolurile care alcătuiesc limbajul - prin care noi aflăm cine suntem, cum ne
potrivim cu alți oameni și lumile naturale și sociale în care trăim.
Sociologii au fost mult timp fascinați de circumstanțe precum cele ale lui Danielle - în care un
copil primește suficient sprijin uman pentru a supraviețui, dar practic nici o interacțiune socială
- pentru că evidențiază cât de mult depindem de interacțiunea socială pentru a ne oferi
informațiile și abilitățile de care avem nevoie pentru a face parte din societate sau chiar pentru
a dezvolta un „sine”.
Necesitatea unui contact social timpuriu a fost demonstrată de cercetările lui Harry și Margaret
Harlow. Din 1957 până în 1963, cei doi au efectuat o serie de experimente prin care au studiat
modul în care maimuțele rhesus, care se comportă foarte similar cu oamenii, sunt afectate de
izolare ca bebeluși. Au studiat maimuțele crescute în două tipuri de circumstanțe materne
„înlocuitoare”: o sculptură din plasă și sârmă, sau o „mamă” din pânză moale. Maimuțele au
preferat în mod sistematic compania unei mame înlocuitoare din pânză (asemănătoare cu o
maimuță rhesus) care nu a putut să le hrănească, decât a unei „mame” din plasă și sârmă care
a le-a asigurat hrana printr-un tub de alimentare. Acest lucru a demonstrat că, deși mâncarea
era importantă, confortul social are o valoare mai mare (Harlow și Harlow 1962; Harlow 1971).
Experimentele ulterioare care au testat izolarea mai severă au arătat că o astfel de privare de
contact social a dus la provocări semnificative de dezvoltare și sociale mai târziu în viață.
În secțiunile următoare, vom examina importanța procesului complex de socializare și modul
în care are loc prin interacțiunea cu mulți indivizi, grupuri și instituții sociale. Vom explora
cum socializarea nu numai că este critică pentru copii pe măsură ce se dezvoltă, dar și modul
în care este, de asemenea, un proces continuu de-a lungul vieții prin care ne pregătim pentru
noi situații sociale și așteptări specifice fiecărei etape a vieții noastre.

UNITATEA 8
1. Teorii ale dezvoltării sinelui

- vei ști să explici procesul de dezvoltare morală
- vei înțelege diferența dintre teoriile psihologice și sociologice ale dezvoltării sinelui
Când ne naștem, avem o structură genetică și trăsături biologice. Cu toate acestea, cine suntem
ca ființe umane se dezvoltă prin interacțiunea socială. Mulți cercetători, atât în domeniul
psihologiei, cât și în cel al sociologiei, au descris procesul de dezvoltare a sinelui ca un
precursor al înțelegerii modului în care acel „sine” devine socializat.
1.1. Perspective psihologice asupra dezvoltării de sine

Psihanalistul Sigmund Freud (1856-1939) a fost unul dintre cei mai influenți oameni de știință
moderni care a prezentat o teorie despre modul în care oamenii dezvoltă un sentiment de sine.
El credea că personalitatea și dezvoltarea sexuală erau strâns legate, iar el a împărțit procesul
de maturizare în etape psihosexuale: oral, anal, falic, latență și genital. El a afirmat că
dezvoltarea sinelui uman este strâns legată de etapele timpurii ale dezvoltării, cum ar fi
alăptarea, învățarea folosirii toaletei și conștientizarea sexualității (Freud 1905).
Potrivit lui Freud, eșecul de a se angaja în mod corespunzător sau de a se deconecta de la o
etapă specifică, rezultă în consecințe negative emoționale și psihologice pentru tot parcursul
maturității. Un adult cu fixare orală se poate răsfăța cu mâncarea excesivă sau consumul
excesiv de alcool. O fixație anală poate produce o persoană obsedată de curățenie, în timp ce o
persoană blocată în stadiul falic poate fi promiscuă sau imatură emoțional. Deși nicio dovadă
empirică solidă nu susține teoria lui Freud, ideile sale continuă să contribuie la munca
savanților dintr-o varietate de discipline.
Psihologul Erik Erikson (1902–1994) a creat o teorie a dezvoltării personalității bazată, parțial,
pe opera lui Freud. Cu toate acestea, Erikson credea că personalitatea a continuat să se schimbe
în timp și nu a fost niciodată terminată cu adevărat. Teoria sa include opt etape de dezvoltare,
începând cu nașterea și terminând cu moartea. Potrivit lui Erikson, oamenii se mișcă între
aceste etape de-a lungul vieții lor. Spre deosebire de concentrarea lui Freud asupra etapelor
psihosexuale și a nevoilor umane de bază, viziunea lui Erikson despre dezvoltarea sinelui a dat
credit mai multor aspecte sociale, cum ar fi felul în care negociem între propriile dorințe de
bază și ceea ce este acceptat social (Erikson 1982).
Jean Piaget (1896–1980) a fost un psiholog specializat în dezvoltarea copilului, care s-a
concentrat în mod special asupra rolului interacțiuni sociale în dezvoltarea lor. El a recunoscut
că dezvoltarea sinelui a evoluat printr-o negociere între lumea așa cum există în mintea cuiva
și lumea care există așa cum este experimentată social (Piaget 1954). Toți trei dintre acești
gânditori au contribuit la înțelegerea noastră modernă despre dezvoltarea sinelui.

1.2. Teorii sociologice despre dezvoltarea sinelui

Unul dintre primii sociologi care au contribuit la dezvoltarea perspectivelor sociologice a fost
Charles Cooley (1864-1929). El a afirmat că înțelegerea de sine a oamenilor este construită, în
parte, prin percepția lor asupra modului în care alții îi privesc - un proces numit „sinele de
sticlă” (Cooley 1902).
Mai târziu, George Herbert Mead (1863-1931) a studiat sinele, identitatea distinctă a unei
persoane, care se dezvoltă prin interacțiuni sociale. Pentru a se angaja în acest proces de „sine”,
un individ trebuie să fie capabil să se vadă pe sine prin ochii altora. Aceasta nu este o abilitate
cu care ne naștem (Mead 1934). Prin socializare învățăm să ne punem în pantofii altcuiva și să
privim lumea prin perspectiva lor. Acest lucru ne ajută să devenim conștienți de sine, pe măsură
ce ne privim pe noi înșine din perspectiva „celuilalt”. Cazul Daniellei, de exemplu, ilustrează
ce se întâmplă atunci când interacțiunea socială lipsește din experiența timpurie: Danielle nu
avea abilitatea de a se vedea pe sine așa cum ar vedea-o alții. Din punctul de vedere al lui Mead,
ea nu avea un „sine”.
Cum trecem de la a fi nou-născuți la a fi oameni cu „sine”? Mead credea că există o cale
specifică de dezvoltare prin care trec toți oamenii. În etapa pregătitoare, copiii sunt capabili
doar de imitație: nu au abilitatea de a-și imagina modul în care alții văd lucrurile. Copiază
acțiunile oamenilor cu care interacționează în mod regulat, cum ar fi ale mamelor și taților.
Aceasta este urmată de etapa de joacă, în timpul căreia copiii încep să-și asume rolul pe care l-
ar putea avea altă persoană. Astfel, copiii ar putea încerca punctul de vedere al unui părinte,
imitând comportamentul „adulților”, cum ar fi jocul de-a mama sau vorbitul la un telefon de
jucărie așa cum îl văd pe tatăl lor făcând.
În timpul etapei de joc, copiii învață să ia în considerare mai multe roluri în același timp și
modul în care acele roluri interacționează între ele. Ei învață să înțeleagă interacțiunile care
implică diferite persoane cu o varietate de scopuri. De exemplu, un copil la acest stadiu este
probabil să fie conștientă de diferitele responsabilități ale oamenilor dintr-un restaurant care,
împreună, asigură o experiență culinară relaxată (cineva te așează, altul îți ia comanda,
altcineva gătește mâncarea, în timp ce altul ia vasele murdare de pe masă).
În cele din urmă, copiii dezvoltă, înțeleg și învață ideea de celălalt generalizat, așteptările
comportamentale comune ale societății în general. În acest stadiu de dezvoltare, un individ este
capabil să-și imagineze cum este privit de unul sau de mulți alții - și astfel, dintr-o perspectivă
sociologică, să aibă un „sine” (Mead 1934; Mead 1964).
Teoria dezvoltării morale a lui Kohlberg

Dezvoltarea morală este o parte importantă a procesului de socializare. Termenul se referă la modul
în care oamenii învață ce consideră societatea a fi „bun” și „rău”, ceea ce este important pentru o
societate care funcționează fără probleme. Dezvoltarea morală restricționează oamenii în a acționa pe
bază de impulsuri necontrolate, și condiționându-i să ia în considerare ceea ce este potrivit pentru
societate și bine pentru ceilalți. Lawrence Kohlberg (1927–1987) a fost interesat de modul în care
oamenii învață să decidă ce este bine și ce este greșit. Pentru a înțelege acest subiect, a dezvoltat o teorie
a dezvoltării morale care include trei niveluri: pre-convențional, convențional și post-convențional.
În etapa pre-convențională, copiii mici, cărora le lipsește un nivel mai ridicat de capacitate cognitivă,
experimentează lumea din jur doar prin simțuri. Abia în anii adolescenței se dezvoltă stadiul
convențional, când tinerii conștientizează din ce în ce mai mult sentimentele altora și le iau în
considerare atunci când determină ce este „bine” și „rău”. Etapa finală, numită post-convențională, este
atunci când oamenii încep să se gândească la moralitate în termeni abstracți, cum ar fi că toată lumea
are dreptul la viață, libertate și căutarea fericirii. În acest stadiu, oamenii recunosc și că legalitatea și
moralitatea nu sunt întotdeauna același lucru (Kohlberg 1981). Când sute de mii de egipteni, în 2011,
au protestat împotriva corupției guvernamentale, ei foloseau moralitatea post-convențională. Au înțeles
că, deși guvernul lor era legal, acesta nu era corect din punct de vedere moral.
Teoria dezvoltării morale și a genului, a lui Gilligan

Un alt sociolog, Carol Gilligan (1936–), a recunoscut că teoria lui Kohlberg ar putea arăta fi părtinitoare
din punct de vedere al genului deoarece a fost realizată numai cu subiecți de sex masculin. Dacă ar fi
fost întrebate, femeile ar fi răspuns diferit? Ar găsi o femeie sociolog modele diferite atunci când ar
analiza rezultatele cercetării? Pentru a răspunde la prima întrebare, ea și-a propus să studieze diferențe
între modul în care băieții și fetele dezvoltă moralitatea. Cercetările lui Gilligan au demonstrat că băieții
și fetele au, de fapt, înțelegeri diferite despre moralitate. Băieții tind să aibă o perspectivă de mai
apropiată de justiție, punând accent pe reguli și legi. Fetele, pe de altă parte, au o perspectivă mai
apropiată de îngrijire și responsabilitate; ele iau în considerare motivele oamenilor din spatele
comportamentului ce pare greșit moral.
Gilligan a constatat, de asemenea, că teoria lui Kohlberg se bazează pe presupunerea că perspectiva
justiției este cea corectă sau mai bună. În schimb, Gilligan a teoretizat că niciuna dintre perspective nu
era „mai bună”: cele două norme ale justiției serveau scopuri diferite. În cele din urmă, ea a explicat că
băieții sunt socializați pentru un mediu de lucru în care regulile fac operațiunile să funcționeze ușor, în
timp ce fetele sunt socializate pentru un mediu de acasă în care flexibilitatea permite armonie în îngrijire
(Gilligan 1982; Gilligan 1990).
1.3. Rezumat
Teoriile psihologice ale dezvoltării de sine au fost extinse de sociologii care studiază în mod explicit
rolul societății și interacțiunea socială în auto-dezvoltare. Charles Cooley și George Mead au contribuit
în mod semnificativ la înțelegerea sociologică a dezvoltării sinelui. Lawrence Kohlberg și Carol
Gilligan și-au dezvoltat ideile mai departe și am văzut cum se dezvoltă sentimentul nostru de moralitate.
Gilligan a adăugat dimensiunea diferențelor de gen la teoria lui Kohlberg.
1.4. Recapitulare
1. Socializarea, ca termen sociologic, descrie:

a. modul în care oamenii interacționează în timpul situațiilor sociale
b. modul în care oamenii învață normele, credințele și valorile societății
c. starea mentală internă a unei persoane când se află într-un grup
d. diferența dintre introvertiți și extrovertiți
2. Studiul lui Harlows asupra maimuțelor rhesus a arătat că:

a. maimuțele rhesus crescute de alte specii de primate sunt slab socializate
b. maimuțele pot fi socializate în mod adecvat prin imitarea oamenilor
c. mâncarea este mai importantă decât confortul social
d. confortul social este mai important decât mâncarea
3. Ce se întâmplă la nivelul convențional descris de Lawrence Kohlberg?

a. copiii dezvoltă abilitatea de a avea gânduri abstracte
b. morala este dezvoltată prin durere și plăcere
c. copiii încep să ia în considerare ceea ce societatea consideră moral și imoral
d. convingerile părinților nu au nicio influență asupra moralității copiilor
4. Ce credea Carol Gilligan că cercetătorii anteriori ai moralității trecuseră cu vederea?

a. Perspectiva justiției
b. Reacții simpatice la situații morale
c. Perspectiva femeilor
d. Cum afectează mediul social modul în care se dezvoltă morala
5. Care este o modalitate de a distinge între psihologie și sociologie?

a. Psihologia se concentrează asupra minții, în timp ce sociologia se concentrează
asupra societății.
b. Psihologii sunt interesați de sănătatea mintală, în timp ce sociologii sunt interesați
de funcțiile societale.
c. Psihologii privesc spre interior pentru a înțelege comportamentul, în timp ce
sociologii privesc spre exterior.
6. Cum a afectat izolarea aproape completă din copilărie, abilitățile verbale ale Daniellei?
a. nu putea comunica deloc
b. nu a învățat niciodată cuvinte, dar a învățat semne
c. nu putea înțelege prea multe, dar putea folosi gesturi
d. ar putea înțelege și utiliza un limbaj de bază, cum ar fi „da” și „nu”
7. Gândiți-vă la o problemă actuală sau la un model pe care un sociolog l-ar putea studia. Ce
tipuri de întrebări ar formula sociologul și ce metode de cercetare ar putea folosi? Acum ia în
considerare întrebările și metodele pe care le-ar putea folosi un psiholog pentru a studia aceeași
problemă. Comentează diferitele lor abordări.
8. Explicați de ce este important să efectuați cercetări folosind atât participanți de sex masculin
cât și de sex feminin. Ce subiecte sociologice ar putea arată diferențe de gen? Oferiți câteva
exemple pentru a ilustra ideile dvs.
1.5. Bibliografie
DeGregory, Lane. 2008. “The Girl in the Window.” St. Petersburg Times, July 31. Retrieved
January 31, 2012 (http://www.tampabay.com/features/humaninterest/article750838.ece).
Cooley, Charles Horton. 1902. “The Looking Glass Self.” Pp. 179–185 in Human Nature and
Social Order. New York: Scribner’s.
Bloom, Lisa. 2011. “How to Talk to Little Girls.” Huffington Post, June 22. Retrieved January
12, 2012 (http://www.huffingtonpost.com/lisa-bloom/how-to-talk-to-little-
gir_b_882510.html).

Erikson, Erik. 1982. The Lifecycle Completed: A Review. New York: Norton.
Durkheim, Émile. 2011 [1897]. Suicide. London: Routledge.
Freud, Sigmund. 2000 [1904]. Three Essays on Theories of Sexuality. New York: Basic Books.
Gilligan, Carol. 1982. In a Different Voice: Psychological Theory and Women’s Development.
Cambridge, MA: Harvard University Press.
Gilligan, Carol. 1990. Making Connections: The Relational Worlds of Adolescent Girls at
Emma Willard School. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Haney, Phil. 2011. “Genderless Preschool in Sweden.” Baby & Kids, June 28. Retrieved
January 12, 2012 (http://www.neatorama.com/2011/06/28/genderless-preschool-in-sweden/).
Harlow, Harry F. 1971. Learning to Love. New York: Ballantine.
Harlow, Harry F., and Margaret Kuenne Harlow. 1962. “Social Deprivation in Monkeys.”
Scientific American November:137–46.
Kohlberg, Lawrence. 1981. The Psychology of Moral Development: The Nature and Validity
of Moral Stages. New York: Harper and Row.
Mead, George H. 1934. Mind, Self and Society, edited by C. W. Morris. Chicago: University
of Chicago Press.
Mead, George H. 1964. On Social Psychology, edited by A. Strauss. Chicago: University of
Chicago Press.
Piaget, Jean. 1954. The Construction of Reality in the Child. New York: Basic Books.

2. De ce contează socializarea
- vei ști să explici dezbaterea despre natură versus „creștere”
- vei înțelege importanța socializării atât pentru indivizi, cât și pentru societate
Socializarea este esențială atât pentru indivizi, cât și pentru societățile în care trăiesc. Acesta
ilustrează cât de complet împletite sunt ființele umane și lumile lor sociale. În primul rând,
societatea perpetuează prin însăși procesul de predare a culturii noilor săi membri. Dacă noile
generații ale unei societăți nu își învață
modul de viață, aceasta încetează să mai
existe. Orice este distinctiv la o cultură
trebuie transmis celor care se alătură ei
pentru ca o societate să supraviețuiască.
Pentru ca o cultură occidentală să continue,
de exemplu, copiii trebuie să învețe despre
valorile culturale legate de democrație:
trebuie să învețe normele de vot, precum și
modul de utilizare a obiectelor materiale,
cum ar fi buletinele de vot. Desigur, unii ar
susține că este la fel de important în cultura
occidentală ca tânăra generație să învețe eticheta de a mânca într-un restaurant sau ritualurile
petrecerilor de majorat. De fapt, există multe idei și obiecte despre care oamenii din statele
occidentale îi învață pe copii cu speranța menținerii modului de viață al societății trecând la o
altă generație.
Figura 4 Socializarea ne învață care sunt așteptările societății noastre pentru a lua masa. Manierele și obiceiurile diferitelor
culturi (Când poți folosi mâinile pentru a mânca? Cum ar trebui să complimentezi bucătarul? Cine stă în „capul” mesei?) Se
învață prin socializare. (Fotografie prin amabilitatea lui NiyamBhushan / flickr)
Socializarea este la fel de esențială pentru noi ca indivizii. Interacțiunea socială oferă
mijloacele prin care devenim treptat capabili să ne vedem prin ochii celorlalți și modul în care
învățăm cine suntem și cum ne încadrăm în lumea din jur. În plus, pentru a funcționa cu succes
în societate, trebuie să învățăm elementele de bază atât ale culturii materiale, cât și ale culturii
nemateriale, totul, de la modul în care ne îmbrăcăm până la îmbrăcămintea potrivită pentru o
anumită ocazie; de la când dormim până la unde dormim; și de la ceea ce se consideră potrivit
să mănânci la cină la modul de utilizare a aragazului pentru a o pregăti. Cel mai important,
trebuie să învățăm limba - fie că este limba dominantă sau una comună într-o subcultură, fie că
este verbală sau prin semne - pentru a comunica și a gândi. Așa cum am văzut în cazul
Daniellei, fără socializare, literalmente nu avem „sine”.
2.1. Natura versus îngrijirea

Unii experți afirmă că cine suntem este rezultatul îngrijirii - relațiile și grija care ne înconjoară.
Alții susțin că cine suntem se bazează în întregime pe genetică. Conform acestei credințe,
temperamentele, interesele și talentele noastre sunt stabilite înainte de naștere. Din această
perspectivă, deci, cine suntem depinde de natură.
O modalitate prin care cercetătorii încearcă să măsoare impactul naturii, este studierea
gemenilor. Unele studii au urmat gemeni identici care au fost crescuți separat. Perechile au
împărtășit aceeași genetică, dar în unele cazuri au fost socializate în moduri diferite. Cazurile
de acest tip sunt rare, dar studierea gradului în care gemenii identici crescuți separat sunt la fel
și diferiți, pot oferi cercetătorilor o perspectivă asupra modului în care temperamentele,
preferințele și abilitățile noastre sunt modelate de genetica noastră versus mediul nostru social.
De exemplu, în 1968, fetele gemene născute de o mamă bolnavă mental au fost plasate în
adopție, separate una de cealaltă și crescut în diferite gospodării. Părinții adoptivi și, cu
siguranță, bebelușii, nu și-au dat seama că fetele erau una din cinci perechi de gemeni care au
fost supuși unui studiu științific (Flam 2007).
În 2003, cele două femei, pe atunci în vârstă de treizeci și cinci de ani, s-au reunit. Elyse Schein
și Paula Bernstein stăteau împreună îngrozite, simțindu-se de parcă ar fi privit în oglindă. Nu
numai că arătau la fel, ci și se comportau la fel, folosind aceleași gesturi și expresii faciale
(Spratling 2007). Studii ca acestea indică rădăcinile genetice ale temperamentului și
comportamentului nostru.
Deși genetica și hormonii joacă un rol important în comportamentul uman, preocuparea mai
mare a sociologiei este efectul societăți asupra comportamentului uman, latura „îngrijire” a
dezbaterii natură versus îngrijire. Din ce rasă erau gemenii? Din ce clasa socială erau părinții
lor? Dar genul? Religia? Toți acești factori au afectat la fel de mult viața gemenilor precum
structura lor genetică și sunt esențiali de luat în considerare atunci când privim viața prin prisma
sociologică.
Toți sociologii recunosc importanța socializării pentru o dezvoltare sănătoasă individuală și
societală. Dar cum se abordează cercetătorii care lucrează în cele trei mari paradigme teoretice
acest subiect? Structural funcționaliștii ar spune că socializarea este esențială pentru societate,
atât pentru că formează membrii să funcționeze cu succes în cadrul acesteia, cât și pentru că
perpetuează cultura transmițând-o noilor generații. Fără socializare, cultura unei societăți ar
pieri pe măsură ce membrii săi ar muri. Un adept al teoriei conflictului ar putea susține că
socializarea reproduce inegalitatea de la o generație la alta prin transmiterea unor așteptări și
norme diferite celor cu caracteristici sociale diferite. De exemplu, indivizii sunt socializați
diferit în funcție de sex, clasă socială și rasă. Acest lucru creează oportunități diferite (inegale).
Un interacționist care studiază socializarea, este preocupat de schimburi ce se petrec față în
față și de comunicarea simbolică. De exemplu, îmbrăcarea băieților în albastru și a fetelor în
roz este un mod de a transmite mesaje despre diferențele în rolurile de gen.
2.2. Rezumt
Socializarea este importantă, deoarece ajută la susținerea societăților și culturilor; este, de asemenea, o
parte cheie a dezvoltării individuale. Cercetările demonstrează că cine suntem este afectat atât de natură
(moștenirea noastră genetică și hormonală), cât și de mediul social în care suntem crescuți. Sociologia
este mai ales preocupată de modul în care influența societății ne afectează modelele de comportament,
dar și de modul în care comportamentul variază în funcție de clasă și sex.

2.3. Recapitulare
1. De ce trebuie sociologii să fie atenți atunci când trag concluzii despre studiile asupra
gemenilor?
a. Rezultatele nu se aplică celor care nu sunt gemeni
b. Gemenii erau adesea crescuți în moduri diferite
c. Gemenii se pot dovedi a fi de fapt simpli frați
d. Eșantioanele sunt adesea mici
2. Din perspectivă sociologică, care factor nu influențează foarte mult socializarea unei
persoane?
a. Genul
b. Clasa socială
c. Grupa de sânge
d. Rasa
3. De ce sunt studiile efectuate pe gemenei un mod important de a afla despre efectele relative
ale geneticii și socializării asupra copiilor? La ce întrebări despre dezvoltarea umană credeți că
sunt studiile pe gemeni potrivite pentru a răspunde? Pentru ce tipuri de întrebări studiile
gemene nu ar fi la fel de utile?
2.4. Bibliografie
Brabham, Denis. 2001. “The Smart Guy.” Newsday, August 21. Retrieved January 31, 2012
(http://www.megafoundation.org/CTMU/Press/TheSmartGuy.pdf).
Flam, Faye. 2007. “Separated Twins Shed Light on Identity Issues.” The Philadelphia
Inquirer, December 9. Retrieved January 31, 2012
(http://www.chron.com/news/nationworld/article/Separated-twins-shed-light-on-identity-
issues-1808191.php).
Gladwell, Malcolm. 2008. “The Trouble With Geniuses, Part 2.” Outliers: The Story of
Success. New York: Little, Brown and Company.
Spratling, Cassandra. 2007. “Nature and Nurture.” Detroit Free Press. November 25.
Retrieved January 31, 2012 (http://articles.southbendtribune.com/2007-11-
25/news/26786902_1_twins-adoption-identical-strangers).
Sternberg, R.J., G.B. Forsythe, J. Hedlund, J. Horvath, S. Snook, W.M. Williams, R.K.
Wagner, and E.L. Grigorenko.2000. Practical Intelligence in Everyday Life. New York:
Cambridge University Press.

3. Agenți ai socializării
- vei care este rolul familiilor și al grupurilor de egali în socializare
- vei înțelege cum suntem socializați prin instituții formale precum școli, locuri de muncă și
instituții guvernamentale
Socializarea îi ajută pe oameni să învețe să funcționeze cu succes în lumile lor sociale. Cum se
desfășoară procesul de socializare? Cum învățăm să folosim obiectele culturii materiale ale
societății noastre? Cum ajungem să adoptăm credințele, valorile și norme care reprezintă
cultura sa nematerială? Această învățare are loc prin interacțiunea cu diverși agenți ai
socializării, precum ca grupurile de colegi și familiile, plus instituții sociale atât formale, cât și
informale.
3.1. Grupurile sociale ca agenți ai socializării

Grupurile sociale oferă adesea primele experiențe de socializare. Familiile și, mai târziu,
grupurile de colegi comunică așteptările și întăresc normele. Oamenii învață mai întâi să
folosească obiectele tangibile ale culturii materiale, fiind apoi familiarizați cu credințele și
valorile societății.
Familia
Familia este primul agent al socializării. Mamele și tații, frații și bunicii, plus membrii familiei
extinse, toți învață un copil ceea ce trebuie să știe. De exemplu, îi arată copilului cum să
folosească obiecte (cum ar fi haine, computere, ustensile de mâncare, cărți, biciclete); cum să
ne raportăm la ceilalți (unii ca „familie”, alții ca „prieteni”, alții ca „străini”, „profesori” sau
„vecini”); și cum funcționează lumea (ceea ce este „real” și ceea ce este „imaginat”). Așa cum
deja știți, fie din propria experiență de copii, fie din rolul de a ajuta la creșterea unui copil,
socializarea include predarea și învățarea despre o gamă nesfârșită de obiecte și idei.
Rețineți totuși că familiile nu socializează copiii într-un vid. Mulți factori sociali afectează
modul în care o familie își crește copiii. De exemplu, putem folosi imaginația sociologică
pentru a recunoaște că multe comportamente individuale sunt afectate de perioada istorică în
care au loc. Acum șaizeci de ani, nu ar fi fost considerat deosebit de grav ca un tată să își
lovească fiul cu o lingură de lemn sau cu o curea dacă s-a purtat greșit, dar astăzi aceeași acțiune
este considerată abuz asupra copilului.
Sociologii recunosc că rasa, clasa socială, religia și alți factori societali joacă un rol important
în socializare. De exemplu, familiile sărace pun un accent sporit pe ascultare și conformitatea
atunci când își cresc copiii, în timp ce familiile înstărite subliniază importanța judecății și a
creativității (National Opinion Research Center 2008). Acest lucru se poate întâmpla din cauza
apartenenței părinților la clasa muncitoare, a unui grad mai redus de educație și datorită faptului
că au de realizat multe sarcini repetitive pentru care este util să poată respecta regulile și să se
conformeze. Părinții bogați tind să aibă educație mai bună și adesea lucrează în poziții
manageriale sau au cariere care necesită creativitate în rezolvarea problemelor, așa că își învață
copiii comportamente benefice pentru aceste poziții. Aceasta înseamnă că, de obicei, copiii
sunt socializați în mod eficient și crescuți pentru a prelua tipurile de locuri de muncă pe care le
au părinții lor, reproducând astfel sistemul de clasă (Kohn 1977). La fel, copiii sunt socializați
pentru a respecta normele de gen, percepțiile de rasă și comportamentele legate de clasă.
Grupurile de egali
Un grup de egali este alcătuit din persoane care sunt similare ca vârstă și statut social și care
împărtășesc interese comune. Socializarea în grupul de egali începe în primii ani, cum ar fi
atunci când copiii de la un loc de joacă îi învață pe copiii mai mici regulile de a se da pe rând
în leagăne, regulile unui joc sau cum să arunce la coș. Pe măsură ce copiii devin adolescenți,
acest proces continuă. Grupurile de egali sunt importante pentru adolescenți deoarece, prin
intermediul acestora, încep să dezvolte o identitate separată de părinți și își exercită
independența. În plus, grupurile de egali oferă propriile oportunități de socializare, deoarece
copiii se angajează de obicei în diferite tipuri de activități cu colegii lor decât cu familiile lor.
Grupurile de egali oferă prima experiență majoră de socializare pentru adolescenți în afara
familiei lor. Interesant este faptul că studiile au arătat că, deși prietenii ocupă un loc înalt în
prioritățile adolescenților, acest lucru este echilibrat de influența părinților.
3.2. Agenții instituționali de socializare

Instituțiile sociale ale culturii noastre ne și socializează. Instituțiile formale - cum ar fi școlile,
locurile de muncă și guvernul - învață oamenii cum să se comporte și să navigheze în aceste
sisteme. Alte instituții, precum mass-media, contribuie la socializare inundându-ne cu mesaje
despre norme și așteptări.
Școala
Majoritatea copiilor petrec aproximativ șapte ore pe zi, 180 de zile pe an, la școală, ceea ce
face dificil să negăm importanța pe care o are școala în socializarea acestora. Elevii nu sunt la
școală doar pentru a studia matematică, limba maternă și limbi străine, știință și alte discipline
- funcția manifestă a acestui sistem. Școlile îndeplinesc, de asemenea, o funcție latentă în
societate prin socializarea copiilor în comportamente cum ar fi practicarea muncii în echipă,
respectarea unui program și utilizarea manualelor.
Ritualurile școlare, conduse de profesori care servesc drept modele și lideri, întăresc în mod
regulat ceea ce se așteaptă societatea de la copii. Sociologii descriu acest aspect al școlilor ca
fiind curriculum ascuns, predarea informală făcută de școli.
De exemplu, în Statele Unite, școlile și-au construit un sentiment de concurență în ceea ce
privește modul în care se acordă notele și modul în care se profesorii evaluează elevii (Bowles
și Gintis 1976). Când copiii participă la o cursă de ștafetă sau la un concurs de matematică, ei
află că există câștigători și învinși în societate. Când copiii trebuie să lucreze împreună la un
proiect, ei practică munca în echipă cu alte persoane. Programul ascuns pregătește copiii pentru
lumea adulților. Copiii învață cum să facă față birocrației, regulilor, așteptărilor, așteptându-și
rândul și stând nemișcat ore în șir pe zi. Școlile din diferite culturi socializează copiii în mod

diferit pentru a-i pregăti să funcționeze bine în acele culturi. Funcțiile latente ale muncii în
echipă și gestionarea birocrației sunt caracteristici ale culturii.
Școlile socializează copiii învățându-i despre cetățenie și mândria națională. Copiii învață
despre istoria și geografia țării. Pe măsură ce înțelegerea istoriei evoluează, manualele sunt
examinate și revizuite pentru a actualiza atitudinile față de alte culturi, precum și perspective
asupra evenimentelor istorice; astfel, copiii sunt socializați la o altă istorie a țării sau a lumii
decât au făcut-o manualele anterioare, de pe care au studiat părinții sau bunicii lor.
Locul de muncă
Așa cum copiii își petrec o mare parte din zi la școală, mulți adulți investesc o cantitate
semnificativă de timp din zi la locul de muncă. Deși socializați în cultura lor încă de la naștere,
lucrătorii necesită o nouă socializare la locul de muncă, atât în ceea ce privește cultura materială
(cum ar fi modul de operare a mașinii de copiat), cât și cultura nematerială (dacă și cum este
bine să vorbești cu șeful sau cum să împărți frigiderul cu colegii).
Slujbele diferite necesită diferite tipuri de socializare. În trecut, mulți oameni lucrau la un
singur loc de muncă până la pensionare. Astăzi, tendința este de a schimba locul de muncă cel
puțin o dată pe deceniu. Aceasta înseamnă că oamenii trebuie să fie socializați într-o varietate
de medii de lucru.
Religia
În timp ce unele religii sunt instituții informale, aici ne concentrăm pe practicile urmate de
instituțiile formale. Religia este o importantă cale de socializare pentru mulți oameni. La fel ca
alte instituții, religia învață pe oameni cum să interacționeze cu cultura materială a religiei (cum
ar fi împărtășania, un covor de rugăciune sau candela de acasă). Pentru unii oameni, ceremonii
importante legate de structura familială - cum ar fi căsătoria și nașterea - sunt legate de sărbători
religioase. Multe instituții religioase susțin, de asemenea, normele de gen și contribuie la
aplicarea acestora prin intermediul socializării. De la rituri ceremoniale de trecere care întăresc
unitatea familială, la dinamica puterii care întărește rolurile de gen, religia organizată
încurajează un set comun de valori socializate care sunt transmise în societate.
Guvernul
Deși nu ne gândim la asta, multe dintre riturile de trecere prin care trec oamenii astăzi se
bazează pe normele de vârstă stabilite de guvern. A fi definit ca „adult” înseamnă de obicei a
avea optsprezece ani, vârsta la care o persoană devine responsabilă legal pentru el sau ea însăși.
Și șaizeci și cinci de ani este începutul „bătrâneții”, când majoritatea oamenilor devine eligibil
pentru pensie.
De fiecare dată când ne angajăm într-una dintre aceste noi categorii - senior, adult, contribuabil
- trebuie să fim socializați în noul nostru rol. Când bărbații americani ajung la vârsta de
optsprezece ani, trebuie să se înregistreze pentru a putea fi introduși într-o bază de date pentru
un eventual serviciu militar. Aceste dictate guvernamentale marchează punctele în care avem
nevoie de socializare într-o nouă categorie

Mass media
Mass-media distribuie informații impersonale către un public larg, prin televiziune, ziare,
radio și internet. O persoană obișnuită petrece peste patru ore pe zi în fața televizorului (iar
copiii în medie chiar mai mult timp în fața ecranului), mass-media influențează foarte mult
normele sociale (Roberts, Foehr și Rideout 2005). Oamenii învață despre obiecte din cultura
materială (cum ar fi noi tehnologii și opțiunile de transport), precum și cultura nematerială -
ceea ce este adevărat (credințe), ce este important (valori) și ce se așteaptă de la ei (norme).
3.3. Rezumat
Interacțiunile noastre directe cu grupurile sociale, cum ar fi familiile și colegii, ne învață cum se așteaptă
ceilalți să ne comportăm. La fel, instituțiile formale și informale ale societății își socializează populația.
Școlile, locurile de muncă și mass-media comunică și consolidează normele și valorile culturale.
3.4. Recapitulare
1. De ce părinții bogați sunt mai predispuși decât părinții săraci să își socializeze copiii către
creativitate și rezolvarea problemelor?
a. Părinții bogați își socializează copiii către abilitățile de angajare în locuri de muncă
destinate gulerelor albe
b. Părinții bogați nu sunt îngrijorați dacă copiii lor se răzvrătesc împotriva regulilor
lor
c. Părinții bogați nu se angajează niciodată în sarcini repetitive
d. Părinții bogați sunt mai preocupați de bani decât de o educație bună
2. Cum pregătesc școlile copiii pentru piața muncii?

a. Cu un curriculum standardizat
b. Printr-o programă ascunsă
c. Prin socializarea lor în munca în echipă
3. Care dintre următoarele nu este un mod în care oamenii sunt socializați de religie?
a. Oamenii învață cultura materială a religiei lor.
b. Etapele și rolurile vieții sunt legate de sărbători religioase.
c. Experiența personală internă a unei ființe divine duce la credința lor.
d. Lăcașurile de cult oferă un spațiu pentru experiențe de grup comune.
4. Care dintre următoarele este o funcție manifestă a școlilor?

a. A înțelege când să vorbești și când să taci
b. Învățarea citirii și scrierii
c. Respectarea unui program
d. Cunoașterea etichetei vestiarelor
5. Care dintre următoarele este, de obicei, cel mai timpuriu agent de socializare?
a. școala
b. familia
c. mass media
d. locul de muncă
6. Credeți că este important ca părinții să discute despre rolurile de gen cu copiii lor atunci când
sunt mici sau este mai bine să lase subiectele de gen pentru mai târziu? Ce iau în considerare
părinții în legătură cu normele de gen atunci când cumpără copiilor cărți, filme și jucării? Ce
crezi că ar trebui să ia în considerare?
7. Pe baza observațiilor dvs., când sunt mai predispuși adolescenții să își asculte părinții sau
grupurile de egali în luarea deciziilor? Ce tipuri de dileme sunt mai potrivite unui agent al
socializării decât altuia?
3.5. Bibliografie
Associated Press. 2011. “Swedish Dads Swap Work for Child Care.” The Gainesville Sun,
October 23. Retrieved January 12, 2012
(http://www.gainesville.com/article/20111023/wire/111029834?template=printpicart).
Barnes, Brooks. 2010. “Pixar Removes Its First Female Director.” The New York Times,
December 20. Retrieved August 2, 2011 (http://artsbeat.blogs.nytimes.com/2010/10/20/first-
woman-to-direct-a-pixar-film-is-instead-first-to-bereplaced/?ref=arts).
Bowles, Samuel, and Herbert Gintis. 1976. Schooling in Capitalistic America: Educational
Reforms and the Contradictions of Economic Life. New York: Basic Books.
Crampton, Thomas. 2002. “The Ongoing Battle over Japan’s Textbooks.” New York Times,
February 12. Retrieved August 2, 2011 (http://www.nytimes.com/2002/02/12/news/12iht-
rtexts_ed3_.html).
Kohn, Melvin L. 1977. Class and Conformity: A Study in Values. Homewood, IL: Dorsey
Press.
National Opinion Research Center. 2007. General Social Surveys, 1972–2006: Cumulative
Codebook. Chicago: National Opinion Research Center.
O’Connor, Lydia. 2011. “The Princess Effect: Are Girls Too ‘Tangled’ in Disney’s Fantasy?”
Annenberg Digital News, January 26. Retrieved August 2, 2011
(http://www.neontommy.com/news/2011/01/princess-effect-are-girls-too-tangled-disneys-
fantasy).
Roberts, Donald F., Ulla G. Foehr, and Victoria Rideout. 2005. “Parents, Children, and
Media: A Kaiser Family Foundation Survey.” The Henry J. Kaiser Family Foundation.
Retrieved February 14, 2012 (http://www.kff.org/entmedia/upload/7638.pdf).
Rose, Steve. 2011. “Studio Ghibli: Leave the Boys Behind.” The Guardian, July 14.
Retrieved August 2, 2011. (http://www.guardian.co.uk/film/2011/jul/14/studio-ghibli-
arrietty-heroines).

“South Koreans Sever Fingers in Anti-Japan Protest.” 2001. The Telegraph. Retrieved
January 31, 2012 (http://www.telegraph.co.uk/news/1337272/South-Koreans-sever-fingers-
in-anti-Japan-protest.html).
U.S. Bureau of Labor Statistics. 2014. “Number of Jobs Held, Labor Market Activity, and
Earnings Growth Among the Youngest Baby Boomers.” September 10. Retrieved Oct. 27th,
2012 (www.bls.gov/nls/nlsfaqs.htm).
U.S. Department of Education, National Center for Education Statistics. 2004. “Average
Length of School Year and Average Length of School Day, by Selected Characteristics:
United States, 2003-04.” Private School Universe Survey (PSS). Retrieved July 30, 2011
(http://nces.ed.gov/surveys/pss/tables/table_2004_06.asp).
"Why Swedish Men take so much Paternity Leave." 2014. The Economist. Retrieved Oct.
27th, 2014. (http://www.economist.com/blogs/economist-explains/2014/07/economist-
explains-15)

4. Socializarea pe tot parcursul vieții

- vei ști să explici cum apare și se repetă socializarea de-a lungul vieții
- vei înțelege cum sunt socializați oamenii în roluri noi în punctele de tranziție dictate de
vârstă
- vei ști să descrii când și cum are loc resocializarea
Socializarea nu este un eveniment unic sau pe termen scurt. Nu suntem „ștampilați” de o mașină
de socializare în timp ce ne mișcăm de-a lungul unei benzi transportoare și astfel suntem
socializați o dată pentru totdeauna. De fapt, socializarea este un proces ce are loc pe tot
parcursul vieții.
În țările occidentale, socializarea pe tot parcursul vieții este determinată în mare măsură de
normele de vârstă și de „normele și regulile legate de timp” (Setterson 2002). Pe măsură ce
îmbătrânim, întâlnim puncte de tranziție legate de vârstă care necesită socializarea într-un nou
rol, cum ar fi atingerea vârstei școlare, intrarea în câmpul forței de muncă sau pensionarea. De
exemplu, guvernul obligă toți copiii să urmeze școala. Legile muncii în rândul copiilor, declară
copilăria un timp al învățării, nu al muncii. Cu toate acestea, în țări precum Niger și Sierra
Leone, munca copiilor rămâne un lucru obișnuit și acceptat social, cu o legislație lacunară care
să reglementeze astfel de practici (UNICEF 2012).
Multe dintre așteptările sociale ale vieții sunt clarificate și aplicate la nivel cultural. Prin
interacțiunea cu ceilalți și privindu-i pe ceilalți interacționând, așteptarea de a îndeplini roluri
devine clară. În timp ce în școala primară sau gimnazială, perspectiva de a avea un iubit sau o
iubită poate fi considerată nedorit. Socializarea care are loc în liceu schimbă aceste așteptări.
Observând entuziasmul și importanța acordată întâlnirilor și relațiilor din perioada liceului,
devine repede evident că acum se așteaptă ca o persoană nu numai să fie copil și elev, ci și un
partener de viață. Absolvirea învățământului formal - liceu, școală profesională sau facultate -
implică socializarea într-un nou set de așteptări.
Așteptările educaționale variază nu numai de la cultură la cultură, ci și de la clasă la clasă. În
timp ce familiile din clasa medie sau superioară se pot aștepta ca fiica sau fiul lor să urmeze o
facultate după absolvirea liceului, alte familii s-ar putea aștepta de la copilul lor să înceapă
imediat să lucreze cu normă întreagă, așa cum au făcut părinții și bunicii înaintea lor.
În procesul de socializare, vârsta adultă aduce un nou set de provocări și așteptări, precum și
noi roluri de îndeplinit. Pe măsură ce procesul de îmbătrânire avansează, rolurile sociale
continuă să evolueze. Plăcerile tinereții, cum ar fi nopțile nedormite și întâlnirile nesfârșite
devin mai puțin acceptabile în ochii societății. Responsabilitatea și angajamentul sunt
subliniate ca piloni ai maturității, iar bărbații și femeile sunt de așteptat să se „stabilească”. În
această perioadă, mulți oameni se căsătoresc sau intră în uniuni civile, au copiii și se
concentrează pe carieră. Devin parteneri sau părinți în loc de studenți sau alții semnificativi.
Așa cum copiii mici se prefac că sunt medici sau avocați, se joacă în casă și se îmbracă, adulții
se angajează, de asemenea, în socializare anticipativă, pregătindu-se pentru rolurile viitoare
ale vieții. Exemple ar include un cuplu care coabitează înainte de căsătorie sau viitori părinți
care citesc cărți de îngrijire a copiilor și își pregătesc casa pentru copilul ce urmează să vină.
Ca parte a socializării anticipative, adulții care sunt capabili din punct de vedere financiar încep
să-și planifice pensionarea, să economisească bani și să se gândească la opțiuni de asistență
medicală. Tranziția către orice nou rol de viață, în ciuda structurilor sociale care îl susțin, poate
fi dificilă.
4.1. Resocializarea
În procesul de resocializare, comportamentele vechi, care au fost utile într-un rol anterior, sunt
eliminate deoarece nu mai sunt utile. Resocializarea este necesară atunci când o persoană se
mută la un centru de îngrijire a persoanelor în vârstă, merge la cămin sau este încarcerată. În
noul mediu, vechile reguli nu se mai aplică. Procesul de resocializare este de obicei mult mai
stresant decât socializarea normală, deoarece oamenii trebuie să uite comportamente care le-au
devenit obișnuite.
Cel mai comun mod de resocializare are loc într-o instituție totală, în care oamenii sunt izolați
de societate și sunt forțați să urmeze regulile altcuiva. O navă pe mare este o instituție totală,
la fel și mănăstirile religioase sau închisorile. Sunt locuri separate de societatea mare. De
exemplu, fiecare, fiecare ramură a armatei este o instituție totală.
Multe persoane sunt resocializate într-o instituție printr-un proces ce are două etape. În primul
rând, membrii care intră într-o instituție totală trebuie să lase în urmă vechea lor identitate
printr-un proces care este cunoscut ca o ceremonie de degradare. Într-o ceremonie de
degradare, noii membri pierd aspectele vechii lor identități și li se oferă noi identități. Procesul
este uneori blând. Pentru a se alătura unui centru pentru vârstnici, o persoană în trebuie să
părăsească locuința familiei și să renunțe la multe lucruri care făceau parte din identitatea sa de
mult timp. Deși îngrijitorii îi ghidează pe bătrâni cu compasiune, procesul poate fi totuși unul
dureros. În multe culturi, acest proces este, de asemenea, blând și se întâmplă într-un mediu
prietenos.
În alte situații, ceremonia degradării poate fi mai extremă. Deținuții noi își pierd libertatea,
drepturile (inclusiv dreptul la confidențialitate) și lucruri personale. Când intră în armată,
soldaților li se tunde părul scurt. Sunt obligați să renunțe la hainele lor vechi și să poarte
uniformă. Acești indivizi trebuie să renunțe la orice semn al identității lor anterioare pentru a
fi resocializați într-o identitate de „soldat”.
După ce noilor membri ai unei instituții totale le este îndepărtată vechea identitate, ei
construiesc una nouă care să se potrivească noii societăți. În armată, soldații parcurg împreună
pregătirea de bază, unde învață reguli noi și creează legături între ei. Urmează programe
structurate stabilite de liderii lor. Soldații trebuie să-și păstreze camerele și vestiarele curate
pentru inspecție, să învețe să meargă în formație corecte și să salute când sunteți în prezența
superiorilor.
A învăța să facă față vieții după ce au locuit într-o instituție totală, necesită un alt proces de
resocializare. În armată, soldații învață disciplină și deprind capacități pentru muncă grea. Ei
pun deoparte obiectivele personale pentru a realiza o misiune și se mândresc cu realizările
unității lor. Mulți soldați care părăsesc armata, transformă aceste deprinderi în cariere

excelente. Alții se văd pierduți la plecare, nesiguri cu privire la lumea exterioară și la ce să facă
în continuare. Nici procesul de resocializare a vieții civile nu este unul simplu.
4.2. Rezumat
Socializarea este un proces ce are loc de-a lungul vieții și care reapare pe măsură ce intrăm în
noi faze ale vieții, cum ar fi vârsta adultă sau vârsta înaintată. Resocializarea este un proces
care elimină noțiunile pe care le-am dobândit prin socializare de-a lungul timpului și le
înlocuiește cu reguli și roluri noi. Deoarece implică îndepărtarea vechilor obiceiuri care au fost
construite, resocializarea poate fi un proces stresant și dificil.
4.3. Recapitulare
1. Care dintre următoarele nu este un punct de tranziție legat de vârstă, atunci când oamenii trebuie să
fie socializați în roluri noi?
a. Pruncia
b. Vârsta școlară
c. Maturitatea
d. Cetățean în vârstă
2. Credeți că resocializarea necesită o instituție totală? De ce da sau de ce nu? Vă puteți gândi la alte
moduri în care cineva ar putea fi resocializat?
4.4. Bibliografie
Davidson, Adam. 2014. "It's Official, the Boomerang Kids Won't Leave." New York Times,
June 20. Retrieved October 27, 2014 (http://www.nytimes.com/2014/06/22/magazine/its-
official-the-boomerang-kids-wont-leave.html?_r=0).
Henig, Robin Marantz. 2010. “What Is It About Twenty-Somethings?” New York Times,
August 18. Retrieved December 28, 2011
(http://www.nytimes.com/2010/08/22/magazine/22Adulthood-
t.html?adxnnl=1&adxnnlx=1325202682-VVzEPjqlYdkfmWonoE3Spg).
Setterson, Richard A., Jr. 2002. “Socialization in the Life Course: New Frontiers in Theory
and Research.” New Frontiers in Socialization, Vol. 7. Oxford, UK: Elsevier Science Ltd.
UNICEF. 2011. “Percentage of Children Aged 5–14 Engaged in Child Labour.” Retrieved
December 28, 2011 (http://www.childinfo.org/labour_countrydata.php).
UNICEF. 2012. "Percentage of Children Aged 5-14 Engaged in Child Labour." Retrieved
Oct. 27th, 2014
(http://www.unicef.org/search/search.phpen=Percentage+of+children+Aged+5-
14+engaged+in+child+labour&go.x=0&go.y=0).
U.S. Department of Justice. 2012. "Corrections Populations in the US, 2012." Retrieved
October 27, 2014 (http://www.bjs.gov/content/pub/pdf/cpus12.pdf).

Capitolul 6. Grupurile și Organizațiile
În ultimul deceniu, un efort consistent a fost depus pentru creșterea gradului de conștientizare
a anumitor probleme politice. Ca urmare, grupurile Tea Party au apărut în aproape fiecare
comunitate din S.U.A. Adepții Tea Party s-au hotărât să identifice și să crească nivelul de
„conștientizarea oricărei probleme care pun în pericol securitatea, suveranitatea sau liniștea
internă a națiunii noastre iubite, Statele Unite ale Americii ”(Tea Party, Inc. 2014). Grupul își
ia numele de la faimosul așa-numit Tea Party (Petrecerea Ceaiului) care a avut loc în Portul
Boston în 1773. Membrii săi includ oameni din toate categoriile sociale care iau poziție pentru
a-și proteja valorile și convingerile. Convingerile lor tind să fie anti-impozitare, anti-guvernare
mare, pro-arme, și în general conservatoare din punct de vedere politic.
Poziția lor politică este susținută de ceea ce ei numesc „15 credințe de bază non-negociabile”.
1. Străinii ilegali sunt aici ilegal.
2. Politica de angajarea pro-rezidenți este indispensabilă.
3. O armată puternică este esențială.
4. Trebuie eliminate interesele speciale.
5. Proprietatea armelor este sacră.
6. Guvernul trebuie redus.
7. Bugetul național trebuie să fie echilibrat.
8. Cheltuielile în deficit trebuie să se încheie.
9. Planurile de salvare și stimulare sunt ilegale.
10. Reducerea impozitelor pe venitul personal este o necesitate.
11. Reducerea impozitelor pe venit al întreprinderilor este obligatorie.
12. Pozițiile politice trebuie să fie disponibile cetățenilor obișnuiți.
13. Guvernul intruziv trebuie oprit.
14. Limba engleză trebuie să fie limbă de bază.
15. Valorile tradiționale ale familiei sunt încurajate
Politicienii Tea Party au fost aleși în mai multe funcții la nivel național, de stat și la nivel local.
De fapt, Alabama, California, Florida, Iowa, Kansas, Michigan, Ohio și Texas au avut membrii
pro-Tea Party în senatul S.U.A.. Pe scena națională, Tea Partiers căuta în mod activ destituirea
președintelui Barack Obama pentru ceea ce ei numeau „încălcări flagrante”, inclusiv impunerea
unui sistem de asistență medicală la nivel național (Obamacare), și eșecul în protejarea
victimelor atacului terorist asupra oficiilor diplomatice americane din Benghazi, Libia, pe11
septembrie 2012.
Grupurile precum partidele politice sunt foarte prezente în viața noastră și oferă un mod
semnificativ de a ne înțelege și a ne defini pe noi înșine - atât grupurile cu care simțim o
legătură, cât și cele cu care nu simțim. Grupurile joacă, de asemenea, un rol important în
societate. Ca unități sociale durabile, acestea ajută la promovarea sistemelor de valori comune
și sunt cheia structurii societății așa cum o cunoaștem. Sunt trei perspective sociologice primare
pentru studierea grupurilor: funcționalist, teoria conflictului și interacționismul. Ne putem uita
la mișcarea Tea Party prin lentilele acestor metode pentru a înțelege mai bine rolurile și
provocările pe care le oferă grupurile.

Perspectiva funcționalistă oferă o imagine de ansamblu, la nivel macro, care privește cât de
împletite sunt diferitele aspecte ale societății. Această perspectivă se bazează pe ideea că
societatea este un sistem bine echilibrat, cu toate părțile necesare pentru funcționarea întregului
și studiază rolurile pe care aceste părți le joacă în raport cu întregul. În cazul mișcării Tea Party,
un funcționalist ar putea studia căror nevoi de nivel macro servește mișcare. De exemplu, un
sociolog structural funcționalist s-ar putea întreba cum forțează acest partid oamenii să acorde
mai multă atenție economiei.
Perspectiva conflictualistă oferă o altă viziune macro-analitică, una care se concentrează pe
geneza și creșterea inegalității. Un teoretician al conflictelor care studiază mișcarea Tea Party
ar putea analiza modul în care interesele comerciale au manipulat sistemul în ultimii 30 de ani,
ducând la inegalitatea brută pe care o vedem astăzi. Sau această perspectivă ar putea explora
modul în care redistribuirea masivă a bogăției de la clasa medie la cea superioară ar putea duce
la un sistem din două clase care să amintească de ideile marxiste.
O a treia perspectivă este reprezentată de interacționismul simbolic sau perspectiva
interacționistă. Această metodă de analiză a grupurilor oferă o privire la nivel micro. În loc să
studieze imaginea de ansamblu, acești cercetători analizează interacțiunile zilnice ale
grupurilor. Studiind aceste detalii, interacționistul analizează aspecte precum stilul de
conducere și dinamica grupului. În cazul Tea Party, un interacționiștii s-ar putea întreba: „Cum
diferă dinamica grupului din New York de cea din Atlanta?” Sau „Ce dictează cine devine lider
de facto în diferite orașe - geografia, dinamica socială, circumstanțele economice?”.

UNITATEA 9
1. Tipuri de grupuri
- vei înțelege grupurile primare și secundare
-vei recunoașteți grupurile interne și grupurile de externe ca subtipuri de grupuri primare și
secundare
- vei ști să definești grupurile de referință
Cei mai mulți dintre noi ne simțim confortabili folosind cuvântul „grup” fără să ne gândim prea
mult. În utilizarea de zi cu zi, poate fi un termen generic, deși are semnificații clinice și
științifice importante. Mai mult, conceptul de grup este esențial pentru o mare parte din modul
în care ne gândim la societate și la interacțiunea umană. Adesea, s-ar putea să spunem lucruri
diferite folosind acest cuvânt. Am putea spune că un grup de copii au văzut un câine sau ar
putea însemna 250 de studenți într-o sală de curs sau patru frați care se joacă pe iarbă. În
conversațiile de zi cu zi, nu există o utilizare distinctă, clară. Deci, cum putem clarifica sensul
acestui cuvânt în scopuri sociologice?
1.1. Definirea unui grup

Termenul de grup este unul amorf și se poate referi la o mare varietate de adunări, de la doar
doi oameni (gândiți-vă la un „proiect de grup” la școală atunci când sunteți partener cu un alt
student), un club, o întâlnire obișnuită de prieteni sau persoane care lucrați împreună sau
împărtășiți un hobby. Pe scurt, termenul se referă la orice colecție de cel puțin doi oameni care
interacționează cu o oarecare frecvență și care împărtășesc sentimentul că identitatea lor este
cumva aliniată cu grupul. Desigur, de fiecare dată când oamenii sunt adunați, nu este neapărat
să fie într-un grup. Un miting este de obicei un eveniment unic, de exemplu, iar apartenența la
un partid politic nu implică interacțiunea cu ceilalți. Oameni care există în același loc în același
timp, dar care nu interacționează și nu împărtășesc un sentiment de identitate - cum ar fi o
grămadă de oameni care stau la coadă la Starbucks - sunt considerați a fi o mulțime. Un alt
exemplu de non-grup este reprezentat de persoanele care au caracteristici similare, dar nu sunt
legate în niciun fel una de cealaltă. Acești oameni sunt considerați o categorie și, ca exemplu,
toți copiii născuți din anii 1980-2000 sunt cunoscuți ca „mileniali”. De ce sunt milenialii o
categorie și nu un grup? Pentru că, în timp ce unii dintre ei pot împărtăși un sentiment de
identitatea, ei nu interacționează, în ansamblu, frecvent între ei.
Interesant este faptul că persoanele dintr-o categorie pot deveni un grup. În timpul dezastrelor,
oamenii dintr-un cartier (o aglomerare) care nu se cunosc, ar putea deveni prietenoși și ar putea
să depindă unul de celălalt la adăpostul local. După dezastrul se termină și oamenii se întorc la
viață obișnuită în cartier, sentimentul de coeziune poate dura deoarece au împărtășit o
experiență comună. Ar putea rămâne un grup, practicând pregătiri în caz de urgență,
coordonând aprovizionarea pentru data viitoare sau având pe rând grijă de vecinii care au
nevoie de ajutor suplimentar. În mod similar, pot exista mai multe grupuri într-o singură

categorie. Luați în considerare profesorii, de exemplu. În cadrul acestei categorii, pot exista
grupuri precum sindicatele profesorilor, profesorii din învățământul preuniversitar sau
universitar, cei de sport, indiferent de nivelul de educație sau cei care predau o anumită materie
la diferite școli.
1.2. Tipuri de grupuri

Sociologul Charles Horton Cooley (1864-1929) a sugerat că grupurile pot fi în general
împărțite în două categorii: grupuri primare și grupuri secundare (Cooley 1909). Potrivit
lui Cooley, grupurile primare joacă cel mai critic rol în viețile noastre. Grupul primar este de
obicei destul de mic și este format din indivizi care, în general, se implică în mod emoțional,
pe termen lung. Acest grup servește nevoilor emoționale: mai degrabă funcțiilor expresive
decât cele pragmatice. Grupul primar este de obicei format din alți semnificativi, acei indivizi
care au cel mai mare impact asupra socializării noastre. Cel mai bun exemplu de grup primar
este familia.
Grupurile secundare sunt adesea mai mari și impersonale. Ele pot fi, de asemenea, axate pe
sarcini și limitate în timp. Aceste grupuri servesc o funcție instrumentală mai degrabă decât
una expresivă, ceea ce înseamnă că rolul lor este mai orientat spre scopuri sau sarcini decât
emoțional. O sală de clasă sau un birou poate fi un exemplu de grup secundar. Nici grupurile
primare, nici cele secundare nu sunt definite în mod strict sau au limite foarte clare. De fapt,
oamenii se pot deplasa de la un grup la altul. O grupă de studenți, de exemplu, poate începe ca
un grup secundar axat studiu, dar pe măsură ce studenții lucrează împreună pe parcursul anilor,
pot găsi interese comune și crea legături puternice care să transforme grupul în unul primar.
1.3. Grupuri interne și grupuri externe

Unul dintre modurile în care grupurile pot fi puternice este prin incluziune și, în mod opus, prin
excluziune. Sentimentul că aparținem unui grup de elită sau select, este unul îmbătător, în timp
ce sentimentul de a nu fi primit sau de a fi în competiție cu un grup, poate fi motivant într-un
mod diferit. Sociologul William Sumner (1840–1910) a dezvoltat conceptele de grup intern
și grup extern pentru a explica acest fenomen (Sumner 1906). Pe scurt, un grup intern este
grupul la care o persoană simte o că aparține și crede că acesta este o parte integrantă a cine
este. Un grup extern, dimpotrivă, este un grup la care cineva nu aparține; de multe ori putem
simți dispreț sau competiție în relația cu un grup extern. Echipe sportive, sindicate și consorții
sunt exemple de grupuri interne și grupuri externe; oamenii pot să aparțină sau să fie străini
oricăruia dintre acestea. Grupurile primare constau atât în grupuri interne, cât și în grupuri
externe, la fel și grupurile secundare.
În timp ce afilierea la un grup poate fi neutră sau chiar pozitivă, cum ar fi cazul unei competiții
sportive de echipă, conceptul de grupuri interne și grupurile externe poate explica, de
asemenea, unele comportamente umane negative, cum ar fi mișcările precum KuKlux Klan sau
grupurile infracționale. Definindu-i pe ceilalți ca „nu la fel ca noi” și inferiori, grupurile interne
pot ajunge la practicarea etnocentrismului, rasismului, sexismului sau heterosexismului -
maniere de a judeca negativ pe alții pe baza propriei culturi, rasă, sex, vârstă sau sexualitate.
Adesea, grupurile interne se pot forma în cadrul unui grup secundar. De exemplu, un loc de

muncă avea „bisericuțe” de oameni, de la directori care joacă golf împreună, la ingineri care
scriu cod împreună, la tineri singuri care socializează după orele de program.
1.4. Grupurile de referință

Un grup de referință este un grup cu care oamenii se compară – oferă un standard de măsurare.
Grupurile de egali sunt grupuri comune de referință. Copiii și adulții sunt atenți la ceea ce
poartă colegii lor, la ce muzică le place, ce fac în timpul liber - și se compară cu ceea ce văd.
Majoritatea oamenilor au mai mult de un grup de referință, așa că un băiat de liceu ar putea să
nu se uite doar la colegii săi de clasă, ci și la prietenii fratelui său mai mare și să vadă un set
diferit de norme. Și ar putea să observe obiceiurile sportivilor săi preferați pentru un alt set de
comportamente de referință.
Alte exemple de grupuri de referință pot fi centrul cultural, locul de muncă, adunarea familiei
și chiar părinții. Adesea, grupurile de referință transmit mesaje contradictorii. De exemplu, la
televizor și în filme, tinerii adulți au adesea apartamente și mașini minunate și vieți sociale
pline de viață, în ciuda faptului că nu dețin un loc de muncă. În videoclipurile muzicale, femeile
tinere ar putea dana și cânta într-un mod agresiv sexual care sugerează că au o experiență mai
vastă decât o arată vârsta lor. La toate vârstele, folosim grupuri de referință pentru a ne ghida
comportamentul și a ne arăta norme sociale. Deci, cât de important este să te înconjori de
grupuri pozitive de referință? Este posibil să nu recunoașteți un grup de referință, dar acesta
influențează totuși modul în care acționezi. Identificând grupurile tale de referință, te poate
ajuta să înțelegi sursa identităților sociale la care aspiri sau de la care dorești să te distanțezi.
1.5. Rezumat
Grupurile definesc în mare măsură modul în care ne gândim la noi înșine. Există două tipuri
principale de grupuri: primar și secundar. După cum sugerează numele, grupul principal este
cel complex, pe termen lung. Oamenii folosesc grupurile ca standarde de comparație pentru a
defini ei înșiși - atât cine sunt, cât și cine nu sunt. Uneori grupurile pot fi folosite pentru a
exclude persoane sau ca instrumente care întăresc prejudecățile
1.6. Recapitulare
1. La ce este atent un funcționalist atunci când studiază un fenomen precum mișcarea Occupy
Wall Street?
a. Funcțiile pe care le joacă fiecare persoană participantă la protestul în ansamblul
acestuia
b. Conflictele interne care se desfășoară în cadrul unui grup atât de divers și lipsit de
lideri
c. Cum contribuie mișcarea la stabilitatea societății oferind celor nemulțumiți o
modalitate de a-și exprima nemulțumirile
d. Facțiunile și diviziunile care se formează în cadrul mișcării
2. Care este cea mai mare diferență dintre perspectivele funcționaliste și conflictualiste și
perspectiva interacționistă?
a. Primele două iau în considerare repercusiunile pe termen lung ale grupului sau
situației, în timp ce ultima se concentrează asupra prezentului
b. Primele două sunt perspective sociologice mai comună, în timp ce cea din urmă
este un model sociologic mai nou
c. Primele două se concentrează pe rolurile ierarhice din cadrul unei organizații, în
timp ce ultima are o viziune mai holistică
d. Primele două perspective abordează problemele la scară largă cu care se confruntă
grupurile, în timp ce ultima examinează aspecte mai detaliate
3. Ce rol joacă grupurile secundare în societate?

a. Acestea sunt tranzacționale, bazate pe sarcini și pe termen scurt, acoperind nevoi
practice
b. Acestea oferă o rețea socială care permite oamenilor să se compare cu ceilalți
c. Membrii oferă și primesc sprijin emoțional
d. Permit indivizilor să-și conteste convingerile și prejudecățile
4. Când o elevă de liceu este tachinată de echipa sa de baschet pentru că primește un premiu
academic, are de-a face cu .................. aflate în competiție.
a. grupuri primare
b. grupuri externe
c. grupuri de referință
d. grupuri secundare
5. Care dintre următoarele nu este un exemplu de grup?

a. Ku Klux Klan
b. o fraternitate
c. o biserică
d. un liceu
6. Ce este un grup ale cărui valori, norme și credințe servesc drept standard pentru propriul
comportament?
a. Grup secundar
b. Organizație formală
c. Grup de referință
d. Grupul primar
7. Un părinte care își face griji cu privire la comportamentul periculos și autodistructiv al

adolescentei sale și la scăderea stimei de sine, ar trebui să analizeze .................. al copilului
său:
a. grupul de referință
b. grupul intern
c. grupul extern
8. Cum a schimbat tehnologia grupurile voastre primare și grupurile secundare? Aveți mai
multe (și separate) grupuri primare datorită conectivității online? Credeți că cineva poate avea
un adevărat grup primar format din oameni pe care nu i-a cunoscut niciodată? De ce sau de ce
nu?

9. Conceptul infracțiunilor din ură a fost legat de grupurile interne și externe. Vă puteți gândi
la un exemplu în care oamenii au fost excluși sau chinuiți din cauza acestui tip de dinamică de
grup?
1.7. Bibliografie
Cabrel, Javier. 2011. “NOFX - Occupy LA.” LAWeekly.com, November 28. Retrieved
February 10, 2012 (http://blogs.laweekly.com/westcoastsound/2011/11/nofx_-_occupy_la_-
_11-28-2011.php).
Tea Party, Inc. 2014. "Tea Party." Retrieved December 11, 2014 (http://www.teaparty.org).
Cooley, Charles Horton.1963 [1909]. Social Organizations: A Study of the Larger Mind.
New York: Shocken.
Cyberbullying Research Center. n.d. Retrieved November 30, 2011
(http://www.cyberbullying.us).
Hinduja, Sameer, and Justin W. Patchin.2010. “Bullying, Cyberbullying, and
Suicide.”Archives of Suicide Research 14(3): 206–221.
Khandaroo, Stacy T. 2010. “Phoebe Prince Case a ‘Watershed’ in Fight Against School
Bullying.” Christian Science Monitor, April 1. Retrieved February 10, 2012
(http://www.csmonitor.com/USA/Education/2010/0401/Phoebe-Princecase-a-watershed-in-
fight-against-school-bullying).
Leibowitz, B. Matt. 2011. “On Facebook, Obamas Denounce Cyberbullying.”
http://msnbc.com, March 9. Retrieved February 13, 2012
(http://www.msnbc.msn.com/id/41995126/ns/technology_and_science-security/t/facebook-
obamas-denounce-cyberbullying/#.TtjrVUqY07A).
Occupy Wall Street. Retrieved November 27, 2011. (http://occupywallst.org/about/).
Schwartz, Mattathias. 2011. “Pre-Occupied: The Origins and Future of Occupy Wall St.”
New Yorker Magazine, November 28.
Sumner, William. 1959 [1906]. Folkways. New York: Dover.
“Times Topics: Occupy Wall Street.” New York Times. 2011. Retrieved February 10, 2012
(http://topics.nytimes.com/top/reference/timestopics/organizations/o/occupy_wall_street/inde
x.html?scp=1-spot&sq=occupy%20wall%20street&st=cse).
We Are the 99 Percent. Retrieved November 28, 2011
(http://wearethe99percent.tumblr.com/page/2).

2. Dimensiunea și structura grupului

- vei ști ce influență are dimensiunea asupra dinamicii grupului
- vei cunoaște diferite stiluri de conducere
- vei ști cum este influențată conformitatea de către grupuri
2.1. Diade, triade și grupuri mari

Un grup mic este de obicei unul în care numărul de oameni este suficient de mic încât toți membrii
grupului se cunosc între ei și împărtășesc interacțiuni simultane, cum ar fi o familie nucleară, o diadă
sau o triadă. Georg Simmel (1858–1915) a scris pe larg despre diferența dintre o diadă, sau un grup din
doi membri și o triadă, care este un grup format din trei membri (Simmel 1902). În primul caz, dacă o
persoană se retrage, grupul nu mai poate exista. Ne putem gândi la un divorț, care încheie efectiv
„grupul” cuplului căsătorit sau al celor mai buni prieteni care nu mai vorbesc niciodată. Cu toate acestea,
într-o triadă, dinamica este destul de diferită. Dacă o persoană se retrage, grupul continuă. O triada are
un set diferit de relații. În cazul în care sunt trei persoane în grup, se pot dezvolta dinamici de tipul doi
contra unul și există potențialul formării unei opinii majoritare asupra oricărei probleme. Grupurile mici
au, în general, o coeziune internă puternică și un sentiment de conexiune. Cu toate acestea, provocarea
pentru grupurile mici este atingerea unor obiective mari. Se pot zbate pentru a fi auziți sau pentru a fi o
forță de schimbare dacă fac asta împotriva unor grupuri mai mari. Pe scurt, sunt mai ușor de ignorat.
Este dificil de definit cu exactitate când un grup mic devine un grup mare. Poate că apare atunci când
sunt prea mulți oamenii pentru a se alăture unei discuții simultane. Sau poate un grup se alătură altor
grupuri ca parte a unei mișcări care le unește. Aceste grupuri mai mari pot împărtăși un spațiu geografic,
cum ar fi o fraternitate din același campus sau ele ar putea fi răspândite pe tot globul. Cu cât grupul este
mai mare, cu atât poate atrage mai multă atenție și membrii pot pune mai multă presiune pentru a atinge
orice obiectiv doresc să atingă. În același timp, cu cât grupul devine mai mare, cu atât este mai mare
riscul de divizare și lipsă de coeziune.
2.2. Conducerea grupului

Adesea, grupurile mai mari necesită un fel de conducere. În grupurile mici, primare, conducerea tinde
să fie informală. Până la urmă, majoritatea familiilor nu votează cine va conduce grupul, nici majoritatea
grupurilor de prieteni nu fac asta. Acest lucru nu înseamnă că nu apar lideri de facto, dar conducerea
formală este rară. În grupurile secundare, conducerea este de obicei mai evidentă. Există deseori roluri
și responsabilități clar conturate, cu un lanț de comandă de urmat. Unele grupuri secundare, cum ar fi
armata, au lanțuri de comandă foarte structurate și clar înțelese, iar de acestea depind multe vieți. La
urma urmei, cât de bine ar putea soldații să funcționeze într-o bătălie dacă nu au idee pe cine să asculte
sau dacă diferite persoane strigă ordine? Alte grupurile secundare, cum ar fi un loc de muncă sau o sală
de clasă, au, de asemenea, lideri formali, dar stilurile și funcțiile conducerii pot varia semnificativ
Funcția de conducere se referă la obiectivul principal al liderului. Un lider instrumental este cel care
este orientat spre obiective și este, în mare parte, preocupat de îndeplinirea sarcinilor stabilite. Ne putem
imagina un general de armată sau un CEO Fortune 500 ca fiind un lider instrumental. În schimb, liderii
expresivi sunt mai preocupați de promovarea forței și sănătății emoționale, și de asigurarea că oamenii
se simt sprijiniți. Lideri sociali și religioși - rabini, preoți, imami, directori de case de tineret și de
programe de servicii sociale - sunt adesea percepuți ca lideri expresivi. Există un stereotip de lungă
durată că bărbații sunt lideri mai instrumentali, iar femeile sunt lideri mai expresivi. Și, deși rolurile de
gen s-au schimbat, chiar și astăzi multe femeile și bărbații care prezintă genul opus de leadership, pot
fi văzuți ca devianți și pot întâmpina rezistență. În ciuda stereotipului, Boatwright și Forrest (2000) au
descoperit că atât bărbații, cât și femeile preferă liderii care folosesc o combinație de conducere
expresivă și instrumentală.
Pe lângă aceste funcții de conducere, există trei stiluri de conducere diferite . Liderii democrați
încurajează participarea tuturor membrilor grupului la luarea deciziilor. Lucrează din greu pentru a
construi consensul înainte de a alege un curs de acțiune și de a se pune în mișcare. Acest tip de lider
este deosebit de comun, de exemplu, într-un club în care membrii votează ce activități sau proiecte să
realizeze. Liderii democrați pot fi plăcuți, dar există adesea pericolul ca lucrurile să se desfășoare încet
întrucât crearea consensului consumă mult timp. Un alt risc este ca membrii grupului să se consolideze
în facțiuni cu opinii diferite mai degrabă decât să ajungă la o soluție comună. În schimb, un lider laissez-
faire (în franceză „lasă-l să fie”), este relaxat, permite membrilor grupului să se autogestioneze și să ia
propriile decizii. Un exemplu de acest gen de lider ar putea fi un profesor de artă care deschide dulapul,
lasă materialele de pe rafturi la discreția elevilor și le spune să creeze ce vor. În timp ce acest stil poate
funcționa bine cu participanți foarte motivați și maturi care au obiective și orientări clare, riscă să
conducă la dizolvarea grupului și la lipsa de progres. După cum sugerează și numele, liderii autoritari
emit comenzi și atribuie sarcini. Acești lideri sunt lideri instrumentali clari, cu un accent puternic pe
îndeplinirea obiectivelor. De multe ori, antreprenorii fac parte din această formă. Nu este surprinzător
că liderul autoritar riscă să îi înstrăineze pe angajați. Cu toate acestea, există momente în care acest stil
de conducere poate fi necesar. În circumstanțe diferite, fiecare dintre aceste stiluri de conducere poate
fi eficient și de succes. Voi ce stil de conducere preferați. De ce? V-ar plăcea același stil de conducere
în diferite domenii ale vieții voastre, cum ar fi în sala de clasă, la locul de muncă și într-o echipă
sportivă?
2.3. Conformitatea
Tuturor ne place să ne potrivim într-o oarecare măsură. La fel, atunci când vrem să ieșim în evidență,
vrem să alegem modul în care ne remarcăm și pentru ce motive. De exemplu, o femeie care iubește
moda de ultimă generație și vrea să se îmbrace în stiluri noi, probabil vrea să fie remarcată, dar cel mai
probabil va dori să fie observată într-un cadru specific de modă prêt à porté sau chiar haute couture.
Nu ar vrea ca oamenii să creadă că este prea săracă pentru a găsi haine adecvate. Conformitatea este
măsura în care un individ se conformează normelor sau așteptărilor de grup. După cum îți amintești,
folosim grupuri de referință pentru a evalua și a înțelege cum să acționăm, să ne îmbrăcăm și să ne
comportăm. Nu este surprinzător că tinerii sunt deosebit de conștienți de cine se conformează și cine
nu. Un băiat de liceu a cărui mamă îl face să poarte cămăși călcate, ar putea protesta că va arăta aiurea
- că toată lumea poartă tricouri. Unui alt băiat de liceu i-ar putea plăcea să poarte acele cămăși ca mod
de a ieși în evidență. Cât de mult îți place să fii observat? Preferați în mod conștient să vă conformați
normelor de grup pentru a nu fi izolați? Există oameni în grupa ta care îți vin imediat în minte când te
gândești la cei care nu vor să se conformeze?
2.4. Rezumat
Dimensiunea și dinamica unui grup afectează foarte mult modul în care acționează membrii. Deși
grupurile primare rareori au lideri formali, poate exista o conducere informală. Grupurile sunt, în
general, considerate mari atunci când există prea mulți membri pentru o discuție simultană. În grupurile
secundare există două tipuri de funcții de conducere, cu lideri expresivi, orientați asupra sănătății și
bunăstării emoționale și liderilor instrumentali mai concentrați asupra rezultatelor. Mai mult, există
diferite stiluri de conducere: lideri democrați, lideri autoritari și lideri laissez-faire. În cadrul unui grup,
conformitatea este măsura în care oamenii vor să respecte norma. O serie de experimente au ilustrat cât
de puternică poate fi dorința de conformare. Merită luate în considerare exemple din viața reală despre

modul în care conformitatea și ascultarea pot duce oamenii la fapte suspecte din punct de vedere etic și
moral.
2.5. Recapitulare
1. Două persoane care tocmai au avut un copil s-au transformat din ........... în ............ .
a. grup primar; grup secundar
b. diadă; triadă
c. cuplu; familie
d. grup de facto; familie nucleară
2. Cine este mai probabil să fie un lider expresiv?

a. Directorul de vânzări al unei companii de produse cosmetice în creștere rapidă
b. Un profesor de liceu
c. Directorul unei tabere de vară pentru copiii bolnavi cronici
d. Manager la un restaurant fast-food
3. Care dintre următoarele nu este un grup adecvat pentru conducerea democratică?

a. O stație de pompieri
b. O sală de facultate
c. Un comitet de bal de liceu
d. Un adăpost pentru oameni fără adăpost
4. Ce tip de conducere a unui grup are un model de comunicare de sus în jos?

a. Autoritar
b. Democratic
c. Laissez-faire
d. Expresiv
5. Gândiți-vă la un scenariu în care un stil de conducere autoritar ar fi benefic. Explicați. Care

sunt motivele pentru care ar funcționa? Care sunt riscurile?
6. Descrieți un moment în care ați fost condus de un lider folosind, în opinia dvs., un stil de
conducere care nu se potrivea situației. Când si unde s-a întâmplat? Ce ar fi putut face ea sau
el mai bine?
7. Ce fel de lider ai tendința să fii? Poți adopta diferite stiluri și funcții de conducere ca în
funcție de situație? Dă exemplu de perioadă în care ai fost într-o poziție de conducere și explică
ce funcție și stil ai utilizat.
2.6. Bibliografie
Asch, Solomon. 1956. “Studies of Independence and Conformity: A Minority of One Against
a Unanimous Majority.”Psychological Monographs 70 (9, Whole No. 416).

Boatwright, K.J., and L. Forrest. 2000. “Leadership Preferences: The Influence of Gender
and Needs for Connection on Workers’ Ideal Preferences for Leadership Behaviors.” The
Journal of Leadership Studies 7(2): 18–34.
Cox, Ana Marie. 2006. “How Americans View Hillary: Popular but Polarizing.” Time,
August 19. Retrieved February 10, 2012
(http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,1229053,00.html).
Dowd, Maureen. 2008. “Can Hillary Cry Her Way to the White House?” New York Times,
January 9. Retrieved February 10, 2012
(http://www.nytimes.com/2008/01/09/opinion/08dowd.html?pagewanted=all).
Kurtieben, Danielle. 2010. “Sarah Palin, Hillary Clinton, Michelle Obama, and Women in
Politics.” US News and World Report, September 30. Retrieved February 10, 2012
(http://www.usnews.com/opinion/articles/2010/09/30/sarah-palinhillary-clinton-michelle-
obama-and-women-in-politics).
Milgram, Stanley. 1963. “Behavioral Study of Obedience.” Journal of Abnormal and Social
Psychology 67: 371–378.
Simmel, Georg. 1950. The Sociology of Georg Simmel. Glencoe, IL: The Free Press.
Weeks, Linton. 2011. “The Feminine Effect on Politics.” National Public Radio (NPR), June
9. Retrieved February 10, 2012 (http://www.npr.org/2011/06/09/137056376/the-feminine-
effect-on-presidential-politics

3. Organizațiile formale
- vei recunoaște caracteristicile birocrațiilor
- vei înțelege diferitele tipuri de organizații formale
- vei ști să identifici conceptul de McDonalizare
Un neajuns al vieții moderne este că societatea este dominată de organizații secundare mari și
impersonale. De la școli până la întreprinderi, la organizații de asistența medicală, până la
guvern, aceste organizații, denumite organizații formale, sunt extrem de birocratizate. Într-
adevăr, toate organizațiile formale sunt, sau probabil vor deveni, birocrații. O birocrație este
un tip ideal de organizare formală. Ideal nu înseamnă „cel mai bun” în utilizarea sa sociologică;
se referă la un model general care descrie o colecție de caracteristici sau un tip care ar putea
descrie majoritatea exemplarelor de acel tip aflat în discuție. De exemplu, dacă profesorul tău
trebuia să spună clasei să-și imagineze o mașină în mintea lor, majoritatea studenților își vor
imagina o mașină care are un set de caracteristici: patru roți, un parbriz etc. Cu toate acestea,
mașina tuturor va fi oarecum diferită. Unii ar putea imaginați o mașină sport cu două uși, în
timp ce alții își vor imagina un SUV. Ideea generală a mașinii pe care toată lumea o împarte
este tipul ideal. Vom discuta despre birocrații ca un tip ideal de organizație.
3.1. Tipuri de organizații formale

Sociologul Amitai Etzioni (1975) susținea că organizațiile formale se încadrează în trei categorii.
Organizații normative, numite și organizații voluntare, care se bazează pe interese comune. După
cum sugerează și numele, aderarea la aceste organizații este voluntară și de obicei, este realizată
deoarece oamenii consideră calitatea de membru a le aduce satisfacții într-un mod intangibil. Un club
sportiv sau al pasionaților unei anumite mărci de automobil, sunt exemple de organizații normative.
Organizațiile coercitive sunt grupuri la care trebuie să fim constrânși sau împinși să ne alăturăm.
Acestea pot include închisoarea sau un centru de reabilitare. Interacționistul simbolic Erving Goffman
afirmă că cele mai mai coercitive organizații sunt instituții totale (1961). O instituție totală este una în
care deținuții sau soldații au un stil de viață controlat și în care are loc resocializarea totală. Al treilea
tip este cel al organizațiile utilitare, cărora, așa cum numele sugerează, membrii li se alătură din cauza
nevoii unei recompense materiale specifice. Liceul și locul de muncă intră în această categorie - una în
căutarea unei diplome, celălalt pentru a câștiga bani.
Birocrațiile
Birocrațiile sunt un tip ideal de organizare formală. Sociologul Max Weber a caracterizat
popular birocrația ca având o ierarhie a autorității, o diviziune clară a muncii, reguli explicite
și impersonalitate (1922). Oamenii deseori se plâng de birocrații - declarându-le lente, legate
de reguli, dificil de navigat și neprietenoase. Să studiem termenii care definesc o birocrație
pentru a înțelege ce înseamnă.
Ierarhia autorității se referă la aspectul birocrației care pune un individ sau un birou în sarcina
altuia care, la rândul său, trebuie să răspundă propriilor superiori. De exemplu, în calitate de
angajat la unui supermarket, managerul de tură atribuie sarcini. Managerul de tură, în schimb,
răspunde managerului său de magazin, care trebuie să răspundă managerului regional și așa
mai departe într-un lanț de comandă, până la CEO-ul care trebuie să răspundă membrilor
consiliului de administrație, care la rândul lor răspund acționarilor. Toată lumea din această
birocrație urmează lanțul de comandă.
O diviziune clară a muncii se referă la faptul că, în cadrul unei birocrații, fiecare individ are
o sarcină specializată de îndeplinit. De exemplu, profesorii de psihologie predau psihologia,
dar nu încearcă să ofere studenților forme de ajutor financiar. În acest caz, este o diviziune
clară. Dar ce ziceți de un restaurant unde mâncarea se adună în bucătărie iar maître d’ (șeful de
sală) stă și trimite mesaje de pe telefon? Slujba lui este să așeze clienții la mese, nu să livreze
alimente. Este oare aceasta o diviziune inteligentă a muncii?
Existența unor reguli explicite se referă la modul în care regulile sunt conturate, scrise și
standardizate. De exemplu, la universitate, liniile directoare ale studenților sunt cuprinse în
Regulamentul studenților. Pe măsură ce tehnologia se schimbă iar campusurile se confruntă cu
noi preocupări, cum ar fi hărțuirea cibernetică, furtul de identitate și alte aspecte importante,
organizațiile luptă pentru a se asigura că regulile lor explicite acoperă aceste subiecte
emergente.
În cele din urmă, birocrațiile se caracterizează și prin impersonalitate, care scoate sentimentele
personale din situațiile profesionale. Această caracteristică s-a dezvoltat, într-o oarecare
măsură, din dorința de a proteja organizațiile de nepotism și alte tipuri de favoritisme, protejând
simultan clienții deserviți de organizație. Impersonalitatea este o încercare a marilor organizații
formale de a-și proteja membrii. Organizațiile mari precum Carrefour sau Lidl se caracterizează
ca birocrații. Acest lucru le permite să deservească în mod efectiv și eficient volume mari de
clienți rapid și în condiții profesioniste. Asta are ca rezultat o organizare impersonală. Clienții
se plâng frecvent că magazinelor precum Carrefour sau Lidl nu le pasă prea mult de indivizi,
alte companii și comunitatea în general.
Birocrațiile sunt, cel puțin în teorie, meritocrații, ceea ce înseamnă că angajarea și promovarea
se bazează pe abilități dovedite și documentate, mai degrabă decât pe nepotism sau alegere
aleatorie. Pentru a intra la o facultate bună, trebuie să ai rezultate bune la BAC. Pentru a deveni
avocat și a reprezenta clienți, trebuie să fii absolvent al facultății de drept și să promovezi
examenul de barou. Desigur, există multe exemple bine documentate de succes ale acelor care
nu au urmat calea meritocrației tradiționale. Gândiți-vă la companiile de tehnologie cu
fondatori care au renunțat la facultate sau la artiștii care au devenit celebri după ce un videoclip
de pe YouTube a devenit viral. Cât de bine crezi că identifică talentele meritocrațiile stabile?
Există mai multe aspecte pozitive ale birocrațiilor. Acestea sunt destinate îmbunătățirii
eficienței, asigurării egalității de șanse, și asigurării că majoritatea oamenilor pot fi deserviți.
Și sunt momente în ierarhiile rigide sunt necesare. Dar amintiți-vă că multe dintre birocrațiile
noastre au crescut în același timp în care a fost dezvoltat modelul nostru școlar - în timpul
Revoluției Industriale. Tinerii muncitori au fost instruiți și s-au construit organizații pentru
producția în masă, munca pe linia de asamblare și locuri de muncă în fabrică. În aceste scenarii,
un lanț clar de comandă a fost esențial. Acum, în era informației, acest tip de instruire rigidă și
respectare a protocolului pot reduce de fapt atât productivitatea, cât și eficiența.
Locul de muncă de astăzi necesită un ritm mai rapid, mai multă rezolvare a problemelor și o
abordare flexibilă a muncii. Prea multă aderare la regulile explicite și o diviziune a muncii pot
lăsa o organizație în urmă. Și, din păcate, odată înființate, birocrațiile pot căpăta o viață proprie.
În cele din urmă, birocrațiile, așa cum am menționat, au crescut ca instituții la un moment dat
când bărbații albi privilegiați dețineau toată puterea. În timp ce aparent se bazează pe
meritocrație, birocrațiile pot perpetua echilibrul de putere existent prin recunoașterea meritului
doar pe căile tradiționale masculine și privilegiate.
Michels (1911) a sugerat că toate organizațiile mari sunt caracterizate de Regula de fier a
oligarhiei, în care o întreagă organizație este condusă de câteva elite. Crezi că este adevărat?
O organizație mare poate fi colaborativă?
3.2. McDonalizarea societății

McDonaldizarea Societății (Ritzer 1993) se referă la prezența crescândă a modelului de afaceri fast
food în instituțiile sociale comune. Acest model de afaceri include eficiența (împărțirea muncii),
predictibilitatea, calculabilitatea, și control (monitorizare). De exemplu, într-un lanț obișnuit de
supermarket-uri, casierii verifică produse și încasează, în timp ce lucrătorii de la raft au grijă să păstreze
rafturile pline cu mărfuri și cei din spatele galantarelor să felieze și să porționeze carne și brânzeturi la
comandă (eficiență). Ori de câte ori intrați într-un magazin din acel lanț alimentar, găsiți același tip de
mărfuri, vedeți aceeași organizare a magazinului și găsiți aceleași mărci la aceleași prețuri
(predictibilitate). Veți vedea că mărfurile sunt vândute la kilogram, astfel încât să puteți cântări fructele
și legumele, mai degrabă decât să ghiciți prețul pentru punga de ceapă, în timp ce angajații folosesc un
card a-și calcula orele lucrate și a primi plată pentru orele suplimentare (calculabilitate). În cele din
urmă, veți observa că toți angajații magazinului poartă o uniformă (și de obicei o etichetă cu nume),
astfel încât să poată fi ușor identificați. Există camere de securitate ce monitorizează magazinul, iar
unele părți ale magazinului, cum ar fi depozitul, sunt considerate, în general, interzise pentru clienți
(control). În timp ce McDonaldizarea a avut ca rezultat îmbunătățirea profiturilor și o disponibilitate
crescută a diverselor bunuri și servicii către mai mulți oameni din întreaga lume, a redus, de asemenea,
varietatea de bunuri disponibile pe piață, în timp ce au devenit disponibile produse uniforme, generice
și fade. Gândiți-vă la diferența dintre un pantof produs în serie și unul făcut de un pantofar localnic,
între un pui de la o fermă deținută de o familie și un cultivator corporativ, sau între o ceașcă de cafea
de la un restaurant local și una de la Starbucks.
https://www.youtube.com/watch?v=gCj_VhLgcmY
3.3. Rezumat
Organizațiile mari se împart în trei categorii principale: normative sau voluntare, coercitiv și
utilitare. Trăim într-o perioadă plină de contradicții: în timp ce ritmul schimbării și tehnologia
impun oamenilor să fie mai agili și mai puțin birocratici în gândire, birocrațiile mari, cum ar fi
spitalele, școlile și guvernele, sunt mai îngreunate ca niciodată de formatul lor organizațional.
În același timp, ultimele decenii au cunoscut dezvoltarea unei tendințe de birocratizare și
convenționalizare a organizațiilor. Din ce în ce mai mult, străzile principale din toată țara
seamănă; în locul unor magazine locale, peste tot găsim Carrefour-uri, Dedeman-uri și Lidl-uri
etc.. Această tendință a fost denumită McDonaldizarea societății.
3.4. Recapitulare

1. Care dintre următoarele nu este un exemplu de organizare normativă?

a. Un club de lectură
b. Un grup de tineri sportivi
c. Grupul de protest pentru tratamentul etic al animalelor
d. O sală de clasă
2. Care dintre acestea este un exemplu de instituție totală?

a. Temniță
b. Liceu
c. Partid politic
d. Sală de sport
3. De ce se alătură oamenii organizațiilor utilitare?

a. Pentru că simt o afinitate față de ceilalți de acolo
b. Pentru că primesc un beneficiu tangibil dacă aderă
c. Pentru că nu au de ales
d. Pentru că se simt presați să o facă
4. Care dintre următoarele nu este o caracteristică a birocrațiilor?

a. Coerciția de a adera
b. Ierarhia autorității
c. Reguli explicite
d. Diviziune a muncii
5. Care sunt unele dintre aspectele pozitive preconizate ale birocrațiilor?

a. Productivitate crescută
b. Eficiență sporită
c. Tratament egal pentru toți
6. Care este un avantaj al McDonaldizării societății?

a. Există mai multă varietate de bunuri
b. Există mai puține furturi
c. Există o disponibilitate mai mare a mărfurilor la nivel mondial
d. Există mai multe oportunități pentru companii
7. Care este un dezavantaj al McDonaldizării societății?

a. Există mai puțină varietate de bunuri
b. Există o nevoie crescută de angajați cu studii postuniversitare
c. Există mai puțină concurență, astfel încât prețurile sunt mai mari
d. Există mai puține locuri de muncă, astfel încât șomajul crește
8. Ce părere aveți despre dezvoltarea rapidă restaurantelor de tip fast-food? Credeți că acestea
fac rău societății? Credeți că oferă un serviciu necesar? Ați lucrat vreodată într-o astfel de
slujbă? Ce ați învățat?
9. Considerați că marile companii de astăzi precum Apple, Amazon sau Facebook sunt
birocrații? De ce, sau de ce nu? Pe care dintre principalele caracteristici ale birocrațiilor le
vedeți în ele? Care lipsesc?

10. Unde preferați să faceți cumpărături, să mâncați sau să cumpărați o ceașcă de cafea? Lanțuri
mari precum Carrefour sau Lidl, sau comercianții cu amănuntul mai mici? Starbucks sau un
restaurant local? Pe ce vă bazați deciziile? Această secțiune schimbă modul în care vă gândiți
la aceste alegeri? De ce sau de ce nu?
3.5. Bibliografie
Di Meglio, Francesca. 2007. “Learning on the McJob.” Bloomberg Businessweek, March 22.
Retrieved February 10, 2012 (http://www.businessweek.com/stories/2007-03-22/learning-on-
the-mcjobbusinessweek-business-news-stock-market-andfinancial-advice).
Etzioni, Amitai. 1975. A Comparative Analysis of Complex Organizations: On Power,
Involvement, and Their Correlates. New York: Free Press.
Goffman, Erving. 1961. Asylums: Essays on the Social Situation of Mental Patients and
Other Inmates. Chicago, IL: Aldine.
Michels, Robert. 1949 [1911]. Political Parties. Glencoe, IL: Free Press.
Newman, Jerry. 2007. My Secret Life on the McJob. New York: McGraw-Hill.
Ritzer, George. 1993. The McDonaldization of Society. Thousand Oaks, CA: Pine Forge.
Schlosser, Eric. 2001. Fast Food Nation: The Dark Side of the All-American Meal. Boston:
Houghton Mifflin Company.
United States Department of Labor. Bureau of Labor Statistics Occupational Outlook
Handbook, 2010–2011 Edition.
Retrieved February 10, 2012 (http://www.bls.gov/oco/ocos162.htm).
Weber, Max. 1968 [1922]. Economy and Society: An Outline of Interpretative Sociology.
New York: Bedminster

Capitolul 7. Devianța, criminalitatea și controlul social
Douăzeci și trei de state din Statele Unite au adoptat măsuri care legalizează marijuana într-o
anumită formă; majoritatea acestor state aprobă doar utilizarea medicală a marijuanei, dar 14
state au dezincriminat consumul de marijuana și patru state aprobă și utilizarea recreativă.
Statul Washington a legalizat utilizarea recreativă în 2012 și în alegerile intermediare din 2014,
alegătorii din Alaska, Oregon și Washington DC au susținut măsuri de vot pentru a permite
utilizarea recreativă și în statele lor (Guvernare 2014). Propunerea de utilizare a marijuanei în
scop medical din 2014 din Florida a picat, obținând puțin peste 60 la sută, cât era necesară
pentru a trece (CBS News2014).
Centrul de cercetare Pew a constatat că majoritatea oamenilor din Statele Unite (52%) sunt
acum în favoarea legalizării marijuanei. Această constatare din 2013 a fost pentru prima dată
când majoritatea respondenților unui sondaj au susținut legalizarea marijuanei. O intrebare
despre statutul juridic al marijuanei a fost adresată pentru prima dată într-un sondaj Gallup din
1969 și doar 12% dintre adulții americani au fost de acord cu legalizarea atunci. Pew a
constatat, de asemenea, că 76% dintre cei chestionați nu favorizează în prezent închisoarea
pentru persoanele condamnate posesie a unor cantități mici de marijuana (Motel 2014).
Chiar dacă mulți oameni sunt în favoarea legalizării, 45% nu sunt de acord (Motel 2014).
Legalizarea marijuanei sub orice formă rămâne controversată și i se face opoziție în mod activ;
Citizen’s Against Legalizing Marijuana (CALM) este unul dintre cele mai mari comitete de
acțiune politică ce lucrează pentru prevenirea sau abrogarea măsurilor de legalizare. Ca în
multe aspecte ale sociologiei, nu există răspunsuri absolute despre devianță. Ceea ce oamenii
sunt de acord că este deviant diferă în diferite societăți și subculturi, și se poate schimba în
timp.
Tatuajele, stilul de viață vegan, monoparentalitatea, implanturile mamare și chiar joggingul au
fost considerate odată deviante, dar acum sunt acceptate la scară largă. Procesul de schimbare
durează de obicei ceva timp și poate fi însoțit de un dezacord semnificativ, mai ales pentru
normele sociale care sunt privite ca esențiale. De exemplu, divorțul afectează instituția socială
a familiei, fapt pentru care divorțul avea un statut deviant și stigmatizat la un moment dat.
Consumul de marijuana a fost odată văzut ca deviant și criminal, dar normele sociale pe această
temă se schimbă.

UNITATEA 10
1. Devianță și control
- vei ști cum să definești devianța și să explici natura comportamentului deviant
- vei ști să diferențiezi metodele de control social
Ce este, de fapt, devianța? Și care este relația dintre devianță și crimă? Potrivit sociologului
William Graham Sumner, devianța este o încălcare a normelor contextuale, culturale sau
sociale stabilite, indiferent dacă sunt obiceiuri, moravuri sau legi scrise (1906). Poate fi la fel
de minoră ca a băga degetul în nas în public sau la fel de important ca a comite o crimă. Deși
cuvântul „devianță” are o conotație negativă în limbajul cotidian, sociologii recunosc că
devianța nu este neapărat rea (Schoepflin 2011). De fapt, din perspectiva funcționalist
structurală, una dintre contribuțiile pozitive ale devianței este că favorizează schimbarea
socială. De exemplu, în timpul mișcării pentru drepturile civile din SUA, Rosa Parks a încălcat
normele sociale atunci când a refuzat să se mute în „secțiunea neagră” a autobuzului, iar Little
Rock Nine a încălcat obiceiurile de segregare pentru a participa la o școala publică din
Arkansas.
Întrebarea „ce este comportamentul deviant?” nu poate primi un răspuns direct. Dacă un act
este etichetat ca deviant sau nu, depinde de mulți factori, inclusiv locația, audiența și individul
care comite fapta (Becker 1963). Ascultând muzică în căști în drum spre curs este considerat
un comportament acceptabil. Ascultarea muzicii în căști în timpul cursului de sociologie este
considerat a fi nepoliticos. Ascultarea muzicii în căști când sunteți martor în fața unui judecător
vă poate atrage sancțiuni deoarece este considerat dispreț față de instanță.
Deoarece normele variază în funcție de cultură și timp, este normal că și noțiunile de devianță
se schimbă. Acum 50 de ani, școlile publice din Statele Unite aveau coduri vestimentare stricte
care, printre alte prevederi, interziceau adesea femeilor să poarte pantaloni la cursuri. Astăzi,
este acceptabil din punct de vedere social pentru femei să poarte pantaloni, dar mai puțin pentru
bărbați să poarte fuste. În timp de război, acțiuni de obicei considerate deviante din punct de
vedere moral și legal, cum ar fi luarea vieții altei persoane, pot fi de fapt recompensate. Dacă
un act este deviant, depinde sau nu de răspunsul societății la acel act.
1.1. Controlul social

Ce se întâmplă atunci când o persoană încalcă o normă socială? Un șofer prins conducând cu
viteză poate primi un amendă. Un student care poartă halat în clasă primește un avertisment de
la un profesor. Toate societățile practică un fel de control social, de reglementare și aplicare a
normelor. Scopul de bază al controlului social este menținerea ordinii sociale, un aranjament
de practici și comportamente pe care membrii societății își bazează viața de zi cu zi. Gândiți-
vă la ordinea socială ca la regulamentul de ordine interioară și la controlul social ca la un
manager. Atunci când un lucrător încalcă o regulă la locul de muncă, managerul intervine să

aplice regulile; atunci când un angajat face o treabă excepțional de bună în respectarea
regulilor, managerul poate lăuda sau promova angajatul.
Mijloacele de aplicare a normelor sunt cunoscute sub numele de sancțiuni. Sancțiunile pot fi
atât pozitive, cât și negative. Sancțiuni pozitive sunt recompense acordate pentru conformarea
cu normele. O promovare la locul de muncă este o sancțiune pozitivă pentru munca grea.
Sancțiunile negative sunt pedepse pentru încălcarea normelor. A fi arestat este o pedeapsă
pentru furtul din magazine. Ambele tipuri de sancțiuni joacă un rol în controlul social.
Sociologii clasifică, de asemenea, sancțiunile drept formale sau informale. Deși furtul din
magazine, o formă de devianță socială, poate fi ilegal, nu există legi care să dicteze modul
corect de a vă scărpina nasul. Asta nu înseamnă că a-ți scărpina nasul în public nu va fi pedepsit;
în schimb, veți întâlni sancțiuni informale. Sancțiunile informale apar în interacțiunile sociale
față în față.
De exemplu, a purta șlapi la o operă sau a înjura cu voce tare în biserică poate atrage priviri
dezaprobatoare sau chiar mustrări verbale, în timp ce comportamentul care este văzut ca fiind
pozitiv - cum ar fi ajutarea unui bătrân să care sacoșa cu alimente peste stradă - poate primi
reacții informale pozitive, cum ar fi un zâmbet sau o bătaie pe spate.
Sancțiunile formale, pe de altă parte, sunt modalități oficiale de recunoaștere a încălcării și de
aplicare a normelor. Dacă un student încalcă codul de conduită al facultății, de exemplu, ar
putea fi exmatriculat. Cineva care vorbește necorespunzător cu șeful ar putea să fie concediat.
Cineva care comite o crimă poate fi arestat. În sens pozitiv, un soldat care salvează o viață
poate primi o laudă oficială.
1.2. Rezumat
Devianța este o încălcare a normelor. Dacă ceva este sau nu deviant, depinde de definițiile
contextuale, situația și răspunsul oamenilor la acel comportament. Societatea încearcă să
limiteze devianța prin utilizarea de sancțiuni care ajută la menținerea unui sistem de control
social.
1.3. Recapitulare
1. Care dintre următoarele descrie cel mai bine modul în care este definită devianța?
a. Devianța este definită de legile naționale și locale.
b. Definiția devianței este determinată de religia cuiva.
c. Devianța apare ori de câte ori altcineva este afectat de o acțiune.
d. Devianța este definită social.
2. În timpul mișcării pentru drepturile civile, Rosa Parks și alți protestatari negri s-au pronunțat
împotriva segregării, refuzând să se așeze în spatele autobuzului. Acesta este un exemplu de ________.
a. Un act de control social
b. Un act de devianță
c. O normă socială
d. Moduri criminale

3. O elevă are obiceiul de a vorbi la telefonul în timpul orei. Într-o zi, profesorul își oprește prelegerea
și o roagă să îi respectă pe ceilalți elevi din clasă oprindu-și telefonul. În această situație, profesorul a
utilizat __________ pentru a menține controlul social.
a. Sancțiuni negative informale
b. Sancțiuni pozitive informale
c. Sancțiuni negative formale
d. Sancțiuni pozitive formale
4. Societățile practică controlul social pentru a menține ________.

a. sancțiuni formale
b. ordine socială
c. devianță culturală
d. etichetarea sancțiunii
5. Într-o zi, te hotărăști să porți pijamale la magazinul alimentar. În timp ce faci cumpărături, observi
că oamenii se uită ciudat și șoptesc între ei. În acest caz, clienții magazinului alimentar demonstrează
_______.
a. devianță
b. sancțiuni formale
c. sancțiuni informale
d. sancțiuni pozitive
6. Dacă vi se oferă alegerea, ați achiziționa o mașină neobișnuită, cum ar fi un dric pentru uz zilnic?
Cum ar reacționa prietenii tăi, familie sau alți semnificativi? Deoarece devianța este definită cultural,
majoritatea deciziilor pe care le luăm depind de reacțiile altora. Există ceva ce oamenii din viața ta te
încurajează să faci și tu nu faci? De ce nu?
7. Gândește-te la un moment recent în care ai folosit sancțiuni negative informale. La ce act de devianță
răspundeai? Cum au afectat acțiunile tale persoana sau persoanele deviante? Cum a contribuit reacția ta
la menținerea controlului social?
1.4. Bibliografie
CBS News. 2014. “Marijuana Advocates Eye New Targets After Election Wins.” Associated
Press, November 5.
Retrieved November 5, 2014 (http://www.cbsnews.com/news/marijuana-activists-eye-new-
targets-after-election-wins/).
Governing. 2014. “Governing Data: State Marijuana Laws Map.” Governing: The States and
Localities, November 5. Retrieved November 5, 2014 (http://www.governing.com/gov-
data/state-marijuana-laws-map-medical-recreational.html).
Pew Research Center. 2013. “Partisans Disagree on Legalization of Marijuana, but Agree on
Law Enforcement Policies.”
Pew Research Center, April 30. Retrieved November 2, 2014
(http://www.pewresearch.org/daily-number/partisansdisagree-on-legalization-of-marijuana-
but-agree-on-law-enforcement-policies/).

Motel, Seth. 2014. “6 Facts About Marijuana.” Pew Research Center: FactTank: News in the
Numbers, November 5. Retrieved (http://www.pewresearch.org/facttank/2014/11/05/6-facts-
about-marijuana/).

2. Perspective teoretice asupra devianței

- vei ști să descrii viziunea funcționalistă a devianței în societate prin intermediul a patru
teorii sociologice
- vei ști să explici modul în care teoria conflictelor înțelege devianța și criminalitatea în
societate
- vei ști să descrii abordarea interacționist simbolică a devianței, inclusiv etichetarea și alte
teorii
De ce apare devianța? Cum afectează o societate? Încă de la începuturile sociologiei, savanții

au dezvoltat teorii care încearcă să explice ce înseamnă devianța și criminalitatea pentru
societate. Aceste teorii pot fi grupate în funcție de trei paradigme sociologice majore:
funcționalismul, interacționismul simbolic și teoria conflictelor.
Sociologii care urmează abordarea funcționalistă sunt preocupați de modul în care diferitele
elemente ale unei societăți contribuie la întreg. Ei consideră devianța ca o componentă cheie a
unei societăți funcționale. Teoria tulpinilor, teoria socială a dezorganizării și teoria devianței
culturale reprezintă trei perspective funcționaliste asupra devianței în societate.
Émile Durkheim: Natura esențială a devianței

Émile Durkheim credea că devianța este o parte necesară a unei societăți de succes. O
modalitate prin care devianță este funcțională, a argumentat el, este că provoacă opiniile actuale
ale oamenilor (1893). De exemplu, când studenții negri din Statele Unite au participat la
demonstrații în timpul mișcării pentru drepturile civile, au contestat noțiunile de segregare ale
societății. În plus, Durkheim a remarcat că, atunci când devianța este pedepsită, reafirmă
normele sociale deținute în prezent, ceea ce contribuie și societății (1893). Văzând un student
care a fost arestat pentru că a lipsit de la curs, amintește celorlalți că nu este permis să facă la
fel și că și ei ar putea fi sancționați
Robert Merton: Teoria tulpinilor

Sociologul Robert Merton a fost de acord că devianța este o parte inerentă a unei societăți
funcționale, dar a extins ideile lui Durkheim prin dezvoltarea teoriei tulpinilor, care constată
că accesul la obiective acceptabile social joacă un rol important în determinarea dacă o
persoană se conformează sau se abate. De la naștere, suntem încurajați să realizăm „visul
american” al succesului financiar. O femeie care urmează școala de afaceri, își obține un MBA
și continuă să câștige un milion de dolari ca director executiv al unei companii se spune că este
de succes. Cu toate acestea, nu toată lumea din societatea noastră stă pe picior de egalitate. O
persoană poate avea obiectivul acceptabil din punct de vedere social al succesului financiar,
dar nu are un mod acceptabil din punct de vedere social de a atinge acest obiectiv. Conform
teoriei lui Merton, un antreprenor care nu-și poate permite să-și lanseze propria companie,
poate fi tentat să fure de la angajatorul lui pentru a-și lansa propria afacere.
Merton a definit cinci moduri în care oamenii răspund la acest decalaj între a avea un scop
acceptat social și a nu avea un mod acceptat social de a-l urma.
1. Conformitatea: Cei care se conformează aleg să nu devieze. Își urmăresc obiectivele în
măsura în care pot prin mijloace acceptate social.
2. Inovație: Cei care inovează urmăresc obiective pe care nu le pot atinge prin mijloace legitime
folosind în schimb mijloace criminale sau deviante.
3. Ritualism: Oamenii care își scad obiectivele până când le pot atinge prin căi acceptabile
social. Acești membri ai societății se concentrează mai degrabă pe conformitate decât pe
realizarea unui vis îndepărtat.
4. Retragere: Unii oameno se retrag și resping obiectivele și mijloacele societății. Unii cerșetori
și oameni de pe stradă s-au retras de la scopul societății de a reuși financiar.
5. Rebeliune: Unii oameni se răzvrătesc și înlocuiesc obiectivele și mijloacele unei societăți cu
ale lor. Teroriști sau luptătorii pentru libertate caută să răstoarne obiectivele unei societăți prin
mijloace inacceptabile din punct de vedere social.
Teoria dezorganizării sociale

Dezvoltată de cercetători de la Universitatea din Chicago în anii 1920 și 1930, teoria
dezorganizării sociale afirmă că criminalitatea este cel mai probabil să apară în comunitățile
cu legături sociale slabe și cu absența controlului social. Un individ care crește într-un cartier
sărac, cu rate ridicate de consum de droguri, violență, delincvență la adolescenți și părinți lipsiți
de responsabilitate, este foarte probabil să devină infractor decât un individ dintr-un cartier
bogat, cu un sistem școlar și familii bune care sunt implicate pozitiv în comunitate.
Teoria dezorganizării sociale indică factori sociali largi ca fiind cauza devianței. O persoană
nu se naște criminal, dar devine unul în timp, adesea bazat pe factori din mediul său social.
Cercetările în teoria dezorganizării sociale pot influența foarte mult politica publică. De
exemplu, studiile au constatat că copiii din comunități defavorizate care participă la programe
preșcolare în care se predau abilitățile sociale de bază, sunt semnificativ mai puțin susceptibile
să se angajeze în activități infracționale.
Clifford Shaw și Henry McKay: Teoria devianței culturale

Teoria devianței culturale sugerează că un grad mare de conformitatea cu normele culturale
dominante ale societății de clasă inferioară provoacă infracțiuni. Cercetătorii Clifford Shaw și
Henry McKay (1942) au studiat tiparele criminalității la Chicago la începutul anilor 1900. Ei
au descoperit că violența și criminalitatea erau cel mai pronunțate în mijlocul orașului și au
scăzut treptat cu cât a călătorit mergeau către suburbii. Shaw și McKay au observat că acest
model se potrivea cu modelele de migrație ale cetățenilor din Chicago. Imigranți noi, mulți
dintre ei săraci și lipsiți de cunoștințe de limba engleză, locuiau în cartiere din interiorul
orașului. Pe măsură ce populația urbană s-a extins, oamenii mai înstăriți s-au mutat în suburbii.
Shaw și McKay au ajuns la concluzia că statutul socioeconomic, corelat cu rasa și etnia, a dus
la o rată a criminalității mai mare. Amestecul de culturi și valori a creat o societate mai mică,
cu idei diferite de devianță, iar acele valori și idei au fost transferate din generație în generație.
Teoria lui Shaw și McKay a fost testată și expusă în continuare de Robert Sampson și Byron
Groves (1989). Ei au descoperit că sărăcia, diversitatea etnică și perturbarea familiei în anumite
localități au avut o corelație pozitivă puternică cu dezorganizare socială. De asemenea, au
stabilit că dezorganizarea socială era, la rândul ei, asociată cu rate ridicate de criminalitate și
delincvență - sau devianță. Studii recente realizate de Sampson cu Lydia Bean (2006) au arătat
rezultate similare. Ratele ridicate ale sărăciei și casele monoparentale s-au corelat cu ratele
ridicate ale violenței juvenile.

Teoria conflictelor privește factorii sociali și economici ca fiind cauzele criminalității și
devianței. Spre deosebire de funcționaliști, teoreticienii conflictualiștii nu văd acești factori ca
fiind funcții pozitive ale societății. Îi văd ca pe o dovadă a inegalității în sistem. De asemenea,
contestă teoria dezorganizării sociale și teoria controlului și susțin că ambele ignoră problemele
rasiale și socioeconomice și că simplifică în exces tendințele sociale (Akers 1991).
Teoreticienii conflictelor caută și răspunsuri la corelația de gen și rasă cu bogăția și
criminalitatea.
Karl Marx: Un sistem inegal

Teoria conflictelor a fost puternic influențată de lucrarea filosofului, economistului și omului
de științe sociale Karl Marx. Marx credea că populația generală era împărțită în două grupuri.
El i-a etichetat pe cei bogați, care controlau mijloacele de producție și afacerile, burghezi. Iar
pe muncitorii care depindeau de burghezi pentru ocuparea forței de muncă și supraviețuire,
proletariat. Marx credea că burghezii și-au centralizat puterea și influența prin guvern, legi și
alte agenții de autoritate pentru a-și menține și extinde pozițiile de putere în societate. Deși
Marx vorbea puțin despre devianță, ideile sale au creat bazele teoreticienilor conflictelor care
studiază intersecția dintre devianță și criminalitate cu bogăția și puterea.
C. Wright Mills: Elita puterii

În cartea sa The Power Elite (1956), sociologul C. Wright Mills a descris existența a ceea ce el
a numit elita puternică, un grup mic de oameni bogați și influenți din vârful societății care
dețin puterea și resursele. Directori executivii bogați, politicienii, vedetele și liderii militari au
adesea acces la puterea națională și internațională și, în unele cazuri, deciziile lor afectează pe
toată lumea din societate. Din această cauză, regulile societății sunt stivuite în favoarea unui
grup mic de privilegiați care le manipulează pentru a rămâne în top. Acești oameni decid ce
este infracțiune și ce nu, și efectele sunt adesea simțite cel mai mult de cei care au putere foarte
mică. Teoriile lui Mills explică de ce vedete precum Chris Brown și Paris Hilton sau politicieni
puternici, cum ar fi Eliot Spitzer și Tom DeLay, pot săvârși infracțiuni și să sufere puțin sau de
loc.


Interacționismul simbolic este o abordare teoretică ce poate fi utilizată pentru a explica modul
în care ajung societățile și/sau grupurile sociale să privească unele comportamente ca fiind
deviante sau convenționale. Teoria etichetării, asocierea diferențială, teoria dezorganizării
sociale și teoria controlului, se încadrează în domeniul interacționismului simbolic.
Teoria etichetării
Deși noi toți încălcăm normele din când în când, puțini oameni s-ar considera devianți. Cu toate
acestea, cei care o fac au fost adesea etichetați ca „devianți” de către societate și au ajuns treptat
să creadă și ei înșiși. Teoria etichetării examinează atribuirea unui comportament deviant unei
alte persoane de către membrii societății. Astfel, ceea ce este considerat deviant este determinat
nu atât de comportamentele în sine, sau de oamenii care le comit, ci de reacțiile altora la aceste
comportamente. Ca rezultat, ceea ce este considerat deviant se schimbă în timp și poate varia
semnificativ între culturi.
Sociologul Edwin Lemert s-a concentrat asupra conceptelor din teoria etichetării și a identificat
două tipuri de devianță care afectează formarea identității. Devianța primară este o încălcare
a normelor care nu are ca rezultat efecte pe termen lung asupra imaginii de sine a individului
sau a interacțiunilor cu ceilalți. Conducerea cu viteză este un act deviant, dar primirea unei
amenzi de viteză, în general, îi face pe ceilalți să te vadă ca pe o persoană rea și nici nu îți
modifică propriul concept de sine. Indivizii care se angajează în devianță primară păstrează
încă un sentiment de apartenență la societate și este posibil să continue să se conformeze
normelor în viitor.
Uneori, în cazuri mai extreme, devianța primară se poate transforma în devianță secundară.
Devianța secundară apare atunci când concepția de sine și comportamentul unei persoane
încep să se schimbe după ce acțiunile sale sunt etichetate ca deviante de către membrii
socieăîții. Persoana poate începe să preia și să îndeplinească rolul unui „deviant” ca un act de
rebeliune împotriva societății care a etichetat persoana respectivă ca atare. De exemplu, luați
în considerare un elev de liceu care deseori lipsește de la ore și se bate cu ceilalți. Elevul este
mustrat frecvent de către profesori și personalul școlii și, în curând, își dezvoltă reputația de
„problematic”. Drept urmare, studentul începe să acționeze și mai mult și să încalce mai multe
reguli; el a adoptat eticheta de „problematic” și a îmbrățișat această identitate deviantă.
Devianța secundară poate fi atât de puternică încât conferă un status primar unei persoane.
Un status primar este o etichetă care descrie caracteristica principală a unui individ. Unii
oameni se văd ei înșiși în primul rând ca medici, artiști sau bunici. Alții se consideră cerșetori,
condamnați sau dependenți.
Edwin Sutherland: Asociația diferențială

La începutul anilor 1900, sociologul Edwin Sutherland a căutat să înțeleagă modul în care s-a
dezvoltat un comportament deviant în rândul oamenilor. Din moment ce criminologia era un
domeniu tânăr, el s-a bazat pe alte aspecte ale sociologiei, inclusiv interacțiunile sociale și
grupul de învățare (Laub 2006). Concluziile sale au stabilit teoria asocierii diferențiale, care
sugera că indivizii învață comportamente deviante de la cei apropiați care oferă modele și

oportunități pentru devianță. Conform lui Sutherland, devianța este mai puțin o alegere
personală și mai mult un rezultat al proceselor diferențiale de socializare.
Teoria lui Sutherland poate explica de ce criminalitatea este multi-generațională. Un studiu
longitudinal care a început în anii 1960 a constatat că cel mai bun predictor al
comportamentului antisocial și criminal la copii a fost dacă părinții lor au fost condamnați
pentru o infracțiune (Todd și Jury 1996). Copiii care aveau mai puțin de zece ani când părinții
lor au fost condamnați, au fost mai probabil decât ceilalți copii să se angajeze în abuzuri
conjugale și comportamente criminale până la vârsta de treizeci de ani. Chiar și atunci când au
analizat factori socioeconomici precum cartierele periculoase, sistemele școlare deficitare și
locuințele supraaglomerate, cercetătorii au descoperit că părinții au fost principala influență
asupra comportamentului descendenților lor (Todd și Jury1996).
Travis Hirschi: Teoria controlului

Continuând cu o examinare a factorilor sociali mari, teoria controlului afirmă că controlul
social este direct afectat de forța legăturilor sociale și această devianță rezultă dintr-un
sentiment de deconectare de societate. Indivizi care cred că fac parte din societate sunt mai
puțin susceptibili să comită infracțiuni împotriva ei.
Travis Hirschi (1969) a identificat patru tipuri de legături sociale care leagă oamenii de
societate:
1. Atașamentul măsoară conexiunile noastre cu ceilalți. Când suntem strâns atașați de oameni,
ne interesează părerile lor despre noi. Oamenii se conformează normelor societății pentru a
obține aprobarea (și pentru a preveni dezaprobarea) din partea familiei, prietenilor și
partenerilor romantici.
2. Angajamentul se referă la investițiile pe care le facem în comunitate. O femeie de afaceri
locală foarte respectată care face voluntariat la biserică și este membru al asociației de locatari,
are mai mult de pierdut prin săvârșirea unei infracțiuni decât o femeie care nu are o carieră sau
legături cu comunitatea.
3. În mod similar, nivelurile de implicare sau participare la activități legitime din punct de
vedere social, reduc probabilitatea unei persoane de a deveni deviante. Copiii care sunt membri
ai unor cluburi sportive au mai puține crize familiale.
4. Legătura finală, credința, este un acord asupra valorilor comune în societate. Dacă o
persoană privește valorile sociale ca fiind credințe, el sau ea se va conforma lor. Un ecologist
este mai probabil să ridice gunoiul într-un parc, deoarece un mediu curat este o valoare socială
pentru el (Hirschi 1969).
2.4. Rezumat
Cele trei paradigme sociologice majore oferă explicații diferite pentru motivația din spatele
devianței și a criminalității. Funcționaliștii subliniază că devianța este o necesitate socială,
deoarece întărește normele amintind oamenilor de consecințele încălcării acestora. Încălcarea
normelor poate deschide ochii societății asupra nedreptății din sistem. Teoreticienii conflictelor
susțin că criminalitatea provine dintr-un sistem de inegalități care îi menține pe cei cu putere
la vârf și pe cei fără putere jos. Interacționiștii simbolici își concentrează atenția asupra naturii
construite social a etichetelor legate de devianță. Crima și devianța sunt învățate din mediu și
aprobate sau descurajate de cei din jurul nostru.
2.5. Recapitulare
1. O studentă se trezește târziu și își dă seama că examenul de sociologie începe în cinci minute.
Sare în mașină și gonește pe stradă în drum spre examen, dar este trasă pe dreapta de un polițist.
Studenta explică faptul că întârzie, iar ofițerul o lasă să plece numai cu un avertisment.
Acțiunile studentei sunt un exemplu de _________.
a. devianță primară
b. devianță pozitivă
c. devianță secundară
d. devianță principală
2. Potrivit lui C. Wright Mills, care dintre următoarele persoane este cel mai probabil să fie
membru al elitei puterii?
a. Un veteran de război
b. Un senator
c. Un profesor
d. Un mecanic
3. Conform teoriei dezorganizării sociale, criminalitatea este cel mai probabil să apară unde?
a. O comunitate în care vecinii nu se cunosc foarte bine
b. Un cartier cu majoritatea cetățeni în vârstă
c. Un oraș cu o populație minoritară mare
d. Un campus de facultate cu studenți care sunt foarte competitivi
4. Shaw și McKay au constatat că criminalitatea este legată în primul rând de ________.

a. putere
b. statusul primar
c. valorile familiei
d. bogăție
5. Conform conceptului elitei puterii, de ce ar comite o crimă o celebritate precum Charlie

Sheen?
a. Pentru că părinții săi au comis infracțiuni similare
b. Pentru că faima lui îl protejează de pedeapsă
c. Pentru că faima lui îl deconectează de societate
d. Pentru că el contestă normele acceptate social
6. Un infractor sexual condamnat este eliberat condiționat și arestat două săptămâni mai târziu
pentru infracțiuni sexuale repetate. Cum ar explica teoria etichetării acest lucru?
a. Făptuitorul a fost etichetat deviant de societate și a acceptat acest lucru ca un nou
status primar.
b. Făptuitorul s-a întors în vechiul său cartier și astfel și-a restabilit obiceiurile de
odinioară.

c. Făptuitorul a pierdut legăturile sociale pe care le-a făcut în închisoare și se simte

deconectat de societate.
d. Contravenientul este sărac și răspunde diferitelor valori culturale care există în
comunitatea sa.
7. Devianța ______ este o încălcare a normelor care ______ determină ca o persoană să fie
etichetată drept deviant.
a. secundară; nu
b. negativă; da,
c. primară; nu
d. primară; ar putea sau nu ar putea
3. Alegeți un politician celebru, un lider în afaceri sau o celebritate care a fost arestată recent.
Ce crimă se presupune că a comis el sau ea? Cine a fost victima? Explicați acțiunile sale din
punctul de vedere al uneia dintre cele mai importante paradigme sociologice. Ce factori explică
cel mai bine modul în care această persoană ar putea fi pedepsită dacă ar fi condamnată pentru
infracțiune?
4. Dacă presupunem că statutul elitei puterii este întotdeauna transmis din generație în
generație, cum ar explica Edwin Sutherland aceste modele de putere prin teoria asocierii
diferențiale? Ce infracțiuni comit aceste elite fără a fi pedepsite?
2.6. Bibliografie
Akers, Ronald L. 1991. “Self-control as a General Theory of Crime.” Journal of Quantitative

Criminology:201–11.
Cantor, D. and Lynch, J. 2000. Self-Report Surveys as Measures of Crime and Criminal
Victimization. Rockville, MD: National Institute of Justice. Retrieved February 10, 2012
(https://www.ncjrs.gov/criminal_justice2000/vol_4/04c.pdf).
Durkheim, Emile. 1997 [1893]. The Division of Labor in Society New York, NY: Free Press.
The Federal Bureau of Investigation. 2010. “Crime in the United States, 2009.” Retrieved
January 6, 2012 (http://www2.fbi.gov/ucr/cius2009/offenses/property_crime/index.html).
Hirschi, Travis. 1969. Causes of Delinquency. Berkeley and Los Angeles: University of
California Press.
Holding, Reynolds. 2006. “Why Can’t Felons Vote?” Time, November 21. Retrieved February
10, 2012 (http://www.time.com/time/nation/article/0,8599,1553510,00.html).
Krajick, Kevin. 2004. “Why Can’t Ex-Felons Vote?” The Washington Post, August 18, p. A19.
Retrieved February 10, 2012 (http://www.washingtonpost.com/wpdyn/articles/A9785-
2004Aug17.html).
Laub, John H. 2006. “Edwin H. Sutherland and the Michael-Adler Report: Searching for the
Soul of Criminology Seventy Years Later.” Criminology 44:235–57.

Lott, John R. Jr. and Sonya D. Jones. 2008. “How Felons Who Vote Can Tip an Election.” Fox
News, October 20. Retrieved February 10, 2012
(http://www.foxnews.com/story/0,2933,441030,00.html).
Mills, C. Wright. 1956. The Power Elite. New York: Oxford University Press.
New York Times Editorial Staff. 2011. “Reducing Unjust Cocaine Sentences.” New York
Times, June 29. Retrieved February 10, 2012
(http://www.nytimes.com/2011/06/30/opinion/30thu3.html).
ProCon.org. 2009. “Disenfranchised Totals by State.” April 13. Retrievd February 10, 2012
(http://felonvoting.procon.org/view.resource.php?resourceID=000287).
ProCon.org. 2011. “State Felon Voting Laws.” April 8. Retrieved February 10, 2012
(http://felonvoting.procon.org/view.resource.php?resourceID=000286).
Sampson, Robert J. and Lydia Bean. 2006. "Cultural Mechanisms and Killing Fields: A
Revised Theory of CommunityLevel Racial Inequality." The Many Colors of Crime:
Inequalities of Race, Ethnicity and Crime in America, edited by R. Peterson, L. Krivo and J.
Hagan. New York: New York University Press.
Sampson, Robert J. and W. Byron Graves. 1989. “Community Structure and Crimes: Testing
Social-Disorganization Theory.” American Journal of Sociology 94:774-802.
Shaw, Clifford R. and Henry McKay. 1942. Juvenile Delinquency in Urban Areas Chicago,
IL: University of Chicago Press.
U.S. Securities and Exchange Commission. 2009. “SEC Charges Bernard L. Madoff for Multi-
Billion Dollar Ponzi Scheme.” Washington, DC: U.S. Securities and Exchange Commission.
Retrieved January 6, 2012 (http://www.sec.gov/news/press/2008/2008-293.htm).
The Sentencing Project. 2010. “Federal Crack Cocaine Sentencing.” The Sentencing Project:
Research and Advocacy Reform. Retrieved February 12, 2012
(http://sentencingproject.org/doc/publications/dp_CrackBriefingSheet.pdf).
Shaw, Clifford R. and Henry H. McKay. 1942. Juvenile Delinquency in Urban Areas. Chicago:
University of Chicago Press.
Todd, Roger and Louise Jury. 1996. “Children Follow Convicted Parents into Crime.” The
Independent, February 27. Retrieved February 10, 2012
(http://www.independent.co.uk/news/children-follow-convicted-parents-intocrime-
1321272.html).

Capitolul 8. Media și tehnologie
Câți prieteni buni ai? Cu câți oameni te întâlnești pentru o cafea sau un film? Pe câți i-ai suna
cu noutăți despre o boală sau să îi inviți la nunta ta? Acum, câți „prieteni” ai pe Facebook? Cât
de des postezi un „selfie” online? Cât de des îți verifici e-mailul? Cât de des te întâlnești cu
prietenii la masă și îți petreci timpul trimițând mesaje text altor persoane în loc să vorbești cu
cei de la masă? Tehnologia a schimbat modul în care interacționăm unul cu celălalt. A făcut
posibilă împărtășirea de știri banale („Câinele meu tocmai s-a ascuns sub pat! Uf!”) cu sute sau
chiar mii de oameni care s-ar putea să te cunoască doar puțin, dacă nu chiar deloc. S-ar putea
să fii lipit de telefon mobil, chiar și atunci când ar trebui să te concentrați asupra conducerii
mașinii, sau s-ar putea să trimiți mesaje text în clasă în loc să asculți prelegerea profesorului.
Când avem capacitatea de a rămâne conectați constant la un flux de date, este ușor să ne
pierdem concentrarea asupra „aici și acum”.
În același timp în care tehnologia extinde granițele cercurilor noastre sociale, diverse mijloace
de informare schimbă și modul în care percepem și interacționăm unii cu alții. Nu folosim doar
Facebook pentru a păstra legătura cu prietenii; îl folosim și pentru a trimite aprecieri în formă
de „like-uri” anumitor emisiuni de televiziune, produse sau vedete. Chiar și televiziunea nu
mai este un mediu unic; este unul interactiv. Suntem încurajați să trimitem un tweet, să trimitem
un mesaj text sau să sunăm pentru a vota concurenții din orice, de la concursuri de cântat până
la eforturi de găsire a perechii romantice - reducând decalajul dintre divertismentul nostru și
propria noastră viață.
Cum ne schimbă tehnologia viața în bine? Sau o face? Când trimiteți pe Twitter o cauză socială,
transmiteți cuiva o provocare sau promovați videoclipuri de pe YouTube, promovați schimbare
socială? Fluxul imediat și constant de informații înseamnă că suntem mai conștienți și mai
implicați decât oricare altă societatea dinaintea noastră? Sau serialele Ține pasul cu
Kardashienii sau Tânăr și neliniștit, versiunile de astăzi ale „pâinii și circului” Romei antice -
distrageri și divertisment pentru a menține clasele muncitoare satisfăcute de inechitățile
societății lor?
Acestea sunt câteva dintre întrebările care îi interesează pe sociologi. Cum am putea examina
aceste probleme dintr-o perspectivă sociologică? Un funcționalist s-ar concentra probabil
asupra scopurilor sociale cărora servesc tehnologia și mass-media. De exemplu, web-ul este
atât o formă de tehnologie, cât și de mass-media și leagă indivizi și națiuni într-o rețea de
comunicare care facilitează atât discuțiile familiale mici, cât și rețelele comerciale globale. Un
funcționalist ar fi, de asemenea, interesat de funcțiile manifeste ale mass-media și tehnologiei,
precum și rolul lor în disfuncția socială. Cineva care aplică perspectiva conflictului s-ar
concentra probabil pe inegalitatea sistematică creată de accesul diferențiat la mass-media și
tehnologie. De exemplu, cum pot cetățenii americani din clasa mijlocie să fie siguri că știrile
pe care le aud sunt o relatare obiectivă a realității, ne-alterată de bani și interese politice? Cineva
care aplică perspectiva interacționistă tehnologiei și mass-media ar putea încerca să înțeleagă
diferența dintre viețile reale pe care le ducem și realitatea descrisă în emisiunile de tip „reality
show”, cum ar fi Burlacul sau Asia express .De-a lungul acestui capitol, ne vom folosi
imaginația sociologică pentru a explora modul în care media și tehnologia influențează
societatea.

UNITATEA 11
1. Tehnologia de astăzi
- vei ști să definești tehnologia și să descrii evoluția acesteia
- vei înțelegeți inegalitatea tehnologică și problemele legate de accesul inegal la tehnologie
- vei ști să descrii rolul perimării în plan tehnologic
Este ușor să te uiți la cel mai recent și elegant produs Apple și să crezi că tehnologia este o
apariție recentă în lumea noastră. Dar de la motorul cu aburi la cele mai avansate instrumente
de chirurgie robotică, tehnologia a descris aplicarea științei pentru a aborda problemele vieții
de zi cu zi. S-ar putea să ne vă uitați înapoi la computerele enorme și nepotrivite din anii 1970,
care aveau cam atât de multă capacitate de depozitare ca un iPod Shuffle și fiți neîncrezători.
Dar șansele sunt foarte mari ca peste treizeci de ani de acum, laptopurile noastre subțiri și
iPhone-urile să arate la fel de arhaic.
1.1. Ce este tehnologia?

În timp ce majoritatea oamenilor își imaginează probabil computerele și telefoanele mobile
atunci când apare subiectul tehnologiei, tehnologia nu este doar un produs al erei moderne. De
exemplu, focul sau uneltele realizate din piatră, au fost forme importante pe care tehnologia le-
a dezvoltat în timpul epocii de piatră. La fel cum disponibilitatea tehnologiei digitale
modelează modul în care trăim astăzi, crearea de instrumente din piatră a schimbat modul în
care trăiau oamenii premoderni și în care mâncau. De la primul calculator, inventat în 2400
î.e.n. în Babilon sub forma unui abac, către predecesorul computerului modern, creat în 1882
de Charles Babbage, toate inovațiile tehnologice sunt progrese față de iterațiile anterioare. Și
într-adevăr, toate aspectele vieții noastre de astăzi sunt influențate de tehnologie. În agricultură,
introducerea de mașini care pot prelucra, treiera, planta și recolta, a redus foarte mult nevoia
de muncă manuală, ceea ce, la rândul său, a însemnat că există mai puține locuri de muncă în
mediul rural. Acest lucru a dus la urbanizarea societății, precum și scăderea ratei nașterilor,
deoarece era mai puțin nevoie ca familiile numeroase să lucreze la ferme. În sistemul justiției
penale, capacitatea de a constata inocența prin testarea ADN-ului a salvat viețile oamenilor
aflați aproape de pedeapsa capitală. Exemplele sunt nesfârșite: tehnologia joacă un rol în
absolut fiecare aspect al vieții noastre.
Inegalitatea tehnologică
Ca și în cazul oricărei îmbunătățiri a societății umane, nu toată lumea are acces egal.
Tehnologia, în special, creează adesea schimbări care duc la inegalități din ce în ce mai mari.
Pe scurt, decalajul se extinde mai repede. Această stratificare tehnologică a dus la un nou accent
pe asigurarea unui acces mai bun pentru toți.

Există două forme de stratificare tehnologică. Prima este accesul diferențiat, bazat pe clase, la
tehnologie, sub formă de decalaj digital. Acest decalaj digital a condus la a doua formă, un
decalaj în cunoaștere, care este, așa cum sună, un decalaj continuu și în creșterea în informația
pentru cei care au acces mai mic la tehnologie. Pur și simplu, elevii din școlile bine finanțate
primesc mai multă expunere la tehnologie decât elevii din școlile slab finanțate. Acei studenți
cu o expunere mai mare, obțin mai multă competență, ceea ce îi face mult mai competitivi pe
o piață a forței de muncă din ce în ce mai bazată pe tehnologie și lasă societate împărțită în cei
cu cunoștințe tehnologice și cele fără. Chiar pe măsură ce îmbunătățim accesul, nu am reuși să
soluționăm un decalaj din ce în ce mai evident în e-readiness (disponibilitate electronică) -
capacitatea de a sorta, interpreta și procesa cunoștințele (Sciadas2003).
De la începutul mileniului, cercetătorii în științe sociale au încercat să atragă atenția asupra
decalajului digital, accesul neuniform la tehnologie între diferite rase, clase și zone geografice.
Termenul a devenit parte a lexicului comun în 1996, când Vicepreședintele SUA de atunci, Al
Gore, l-a folosit într-un discurs. Acesta a fost punctul în care utilizarea computerului personal
s-a schimbat dramatic, de la 300.000 de utilizatori în 1991 la peste 10 milioane de utilizatori
până în 1996 (Rappaport 2009). În parte, problema decalajului digital a avut de-a face cu
comunitățile care au primit upgrade-uri de infrastructură care au permis viteza mare de acces
la internet, upgrade-uri care au fost în mare parte direcționate spre zonele urbane și suburbane
bogate, lăsând în afara zone mari din țară.
La sfârșitul secolului al XX-lea, accesul la tehnologie era, de asemenea, o parte importantă a
experienței școlare pentru cei ale căror comunități și-au permis. La începutul mileniului,
comunitățile mai sărace aveau acces redus la tehnologie sau deloc, în timp ce familiile bogate
aveau computere personale acasă și în școlile lor. În anii 2000, însă, prețurile computerelor de
ultimă generație au scăzut considerabil și părea că decalajul digital se sfârșea în mod natural.
Cercetările demonstrează că utilizarea tehnologiei și accesul la internet variază încă în funcție
de rasă, clasă și vârstă în Statele Unite, deși majoritatea studiior sunt de acord că există o
diferență minimă în utilizarea internetului de către bărbații adulți și femeile adulte.
Datele de la Centrul de Cercetare Pew (2011) sugerează apariția unei alte diviziuni. Pe măsură
ce device-urile devin mai mici și mai mobile, procente mai mari de grupuri minoritare (cum ar
fi latinii și afro-americanii) le folosesc pentru conectarea la Internet. De fapt, aproximativ 50%
dintre persoanele din aceste grupuri minoritare se conectează la web prin intermediul acestor
dispozitive, în timp ce doar o treime dintre albi o fac (Washington 2011). Și, deși ar putea părea
că internetul este internet, indiferent de modul în care ajungem acolo, există o diferență
notabilă. Sarcini precum actualizarea unui CV sau completarea unei cereri de loc de muncă,
sunt mult mai greu de realizat pe un telefon mobil decât pe un computer. Ca urmare, decalajul
digital ar putea însemna nu accesul la internet, dar ar putea însemna accesul la tipul de
tehnologie online care permite dezvoltarea și independența, nu doar divertismentul
(Washington 2011).
Utilizarea tehnologiei și a rețelelor sociale în societate de către persoane fizice

Deții un e-reader sau o tabletă? Dar părinții sau prietenii tăi? Cât de des verifici social media
sau pe telefonul mobil? Are toată această tehnologie un impact pozitiv sau negativ asupra vieții
tale? Când vine vorba de telefoane mobile, 67% din utilizatori își verifică telefoanele pentru

mesaje sau apeluri chiar și atunci când telefonul nu sună. În plus, „44% din deținătorii de
telefoane mobile dorm cu telefonul lângă pat pentru că vor să se asigure că nu pierd niciun
apel, mesaj sau alte actualizări pe timpul nopții și 29% dintre utilizatori își descriu telefonul
mobil ca „ceva fără de care își imaginează că pot trăi” (Smith 2012).
În timp ce oamenii raportează că telefoanele mobile îi ajută să rămână în contact cu ceilalți,
simplifică planificarea și programarea activităților zilnice, și le crește productivitatea, acesta
nu este singurul impact al creșterii calității telefoanelor mobile. Smith raportează, de asemenea,
că „aproximativ unul din cinci deținători de telefon spun că telefonul lor a făcut mai dificil să
uite de muncă acasă sau in weekend; să acorde oamenilor atenție indivizată; sau să se
concentreze pe o singură sarcină fără să fi distrași”(Smith 2012).
Un sondaj al Centrului de Cercetare Pew a raportat că 73% dintre adulți se angajează într-un
fel de rețea socială pe net. Facebook a fost cea mai populară platformă și atât utilizatorii
Facebook, cât și utilizatorii Instagram își verifică zilnic paginile. Peste o treime dintre
utilizatori își verifică aceste site-uri de mai multe ori pe zi (Duggan și Smith 2013).
1.2. Rezumat
Tehnologia este aplicarea științei pentru a aborda problemele vieții de zi cu zi. Ritmul rapid de
avansare tehnologică înseamnă că progresele sunt continue, dar că nu toată lumea are acces
egal. Decalajul creat de acest acces inegala fost numit decalaj digital. Decalajul de cunoaștere
se referă la un efect al decalajului digital: lipsa cunoștințelor sau informațiilor, care îi împiedică
pe cei care nu au fost expuși tehnologiei să dobândească abilități comercializabile
1.3. Recapitulare
1. Andrei este capabil să utilizeze internetul pentru a selecta surse de încredere pentru lucrarea sa de
cercetare, dar Marius doar copiază bucăți mari de pagini web și le combină în referatul său. Andrei are
_____________ în timp ce Marius nu.
a. o perspectivă funcționalistă
b. decalaj de cunoștințe
c. e-rediness (disponibilitate electronică)
d. un decalaj digital
2. ________ poate fi atribuit direct decalajului digital, deoarece capacitatea diferențială de a accesa
internetul conduce direct la o abilitate diferențială de a utiliza cunoștințele găsite pe internet.
a. decalajul digital
b. decalajul de cunoștințe
c. perspectiva feministă
d. e-gap
3. Istoria tehnologiei a început _________.

a. în primele etape ale societăților umane
b. odată cu inventarea computerului
c. în timpul Renașterii
d. în timpul secolului al XIX-lea

4. Vă puteți gândi la oameni din propria viață care susțin sau sfidează premisa că accesul la tehnologie
duce la oportunități mai mari? Cum ați observat legătura dintre utilizarea tehnologiei și oportunități, sau
experiența dvs. contrazice acest lucru?
5. Guvernul SUA ar trebui să fie responsabil pentru furnizarea tuturor cetățenilor acces la internet? Sau
câștigarea accesului la internet o responsabilitate individuală?
6. Cum au schimbat media digitale interacțiunile sociale? Credeți că a adâncit sau a slăbit conexiunile
umane? Argumentați-vă răspunsul.
7. Efectuați o cercetare sociologică. Căutați-vă pe Google. Cât de multe informații despre dvs. sunt
disponibile publicului? Cât de multe și ce tipuri de companii oferă informații private despre dvs. contra
cost? Compilați datele și statisticile pe care le găsiți. Scrieți un paragraf sau două despre problemele
sociale și comportamentele pe care le observați.
1.4. Bibliografie
Guillen, M.F., and S.L. Suárez. 2005. “Explaining the Global Digital Divide: Economic,
Political and Sociological Drivers of Cross-National Internet Use.” Social Forces 84:681–
708.
Lewis, Dave. 2014. "ICloud Data Breach: Hacking and Celebrity Photos." Forbes.com.
Forbes. Retrieved October 6, 2014
(http://cnx.org/content/m52846/1.7/http%3A%2F%2Fwww.sans.org%2Freadingroom%2Fwh
itepapers%2Fcasestudies%2Fcase-study-critical-controls-prevented-target-breach-35412).
Liff, Sondra, and Adrian Shepard. 2004. “An Evolving Gender Digital Divide.” Oxford
Internet Institute, Internet Issue Brief No. 2. Retrieved January 11, 2012
(educ.ubc.ca/faculty/bryson/565/genderdigdiv.pdf).
McChesney, Robert. 1999. Rich Media, Poor Democracy: Communication Politics in
Dubious Times. Urbana and Chicago: University of Illinois Press.
Mossberger, Karen, Caroline Tolbert, and Michele Gilbert. 2006. “Race, Place, and
Information Technology.” Urban Affairs Review 41:583–620.
Pew Research Center. 2011. “Demographics of Internet Users.” Pew Internet and American
Life Project, May. Retrieved January 12, 2012 (http://www.pewinternet.org/Trend-
Data/Whos-Online.aspx).
“Planned Obsolescence.” 2009. The Economist, March 23. Retrieved January 12, 2012
(http://www.economist.com/node/13354332).
Rainie, Lee, Sara Kiesler, Ruogo Kang, and Mary Madden. 2013. "Anonymity, Privacy, and
Security Online." Pew Research Centers Internet American Life Project RSS. Pew Research
Center. Retrieved October 5, 2014 (http://www.pewinternet.org/2013/09/05/anonymity-
privacy-and-security-online/).
Rappaport, Richard. 2009. “A Short History of the Digital Divide.” Edutopia, October 27.
Retrieved January 10, 2012 (http://www.edutopia.org/digital-generation-divideconnectivity).

Sciadas, George. 2003. “Monitoring the Digital Divide … and Beyond.” World Bank Group.
Retrieved January 22, 2012 (http://www.infodev.org/en/Publication.20.html).
Smith, Aaron. 2012. "The Best (and Worst) of Mobile Connectivity." Pew Research Internet
Project. Retrieved December 19, 2014 (http://www.pewinternet.org/2012/11/30/the-best-and-
worst-of-mobile-connectivity/).
Time.com. 2014. "Rankings." Fortune. Time.com. Retreived October 1, 2014
(http://fortune.com/rankings/).
Washington, Jesse. 2011. “For Minorities, New ‘Digital Divide’ Seen.” Pew Internet and
American Life Project, January 10. Retrieved January 12, 2012
(http://www.pewinternet.org/Media-Mentions/2011/For-minorities-new-digital-divide-
seen.aspx).

2. Media și tehnologia în societate

- vei ști să descrii evoluția și rolul actual al diferitelor medii, cum ar fi ziarele, televiziunea și
noile medii
- vei înțelege funcția publicității produselor în mass-media
Tehnologia și mass-media sunt împletite și niciuna dintre ele nu poate fi separată de societatea
contemporană în majoritatea națiunilor. Media este un termen care se referă la toate mijloacele
de comunicare tipărite, digitale și electronice. Din timpul în care a fost creată tipografia (și
chiar înainte), tehnologia a influențat cum și unde sunt distribuite informațiile. Astăzi este
imposibil să discutăm despre mass-media și despre modul în care societățile comunică, fără a
aborda ritmul rapid al schimbărilor tehnologice. Acum treizeci de ani, dacă doreați să distribuiți
știri despre nașterea bebelușului dvs. sau despre o promovare la locul de muncă, sunați sau
scriați scrisori. Era posibil să spuneți câtorva oameni, dar probabil că nu ați fi ajuns la câteva
sute. Acum, s-ar putea să vă alăturați unei comunități online de viitori părinți chiar înainte să
anunțați sarcina printr-o fotografie pe Instagram. Cercul de comunicare este mai larg ca oricând
și când vorbim despre modul în care societățile se implică în tehnologie, trebuie să ținem cont
de mass-media și invers.
Tehnologia creează media. Cartea de benzi desenate pe care ți-ai cumpărat-o pentru fiica ta
este o formă de media, la fel ca și filmul pentru care l-ai văzut direct de pe net, aplicația pe care
ai folosit-o pentru a comanda mâncare, panoul publicitar pe lângă care ai trecut în drum spre
serviciu și ziarul pe care l-ai cumpărat la semafor. Fără tehnologie, mass-media nu ar exista,
dar amintiți-vă, tehnologia este mai mult decât doar mass-media la care suntem expuși.
2.1. Tipuri de media și tehnologie

Mass-media și tehnologia au evoluat mână în mână, de la tiparul timpuriu la publicațiile
moderne, de la radio la televiziune și până la filmele interactive precum cele realizate de
Netflix, în care puteți face alegeri ce determină modificări în desfășurarea evenimentelor.
(https://help.netflix.com/ro/node/62526). Noile mass-media apar în mod constant, așa cum
vedem în lumea online.
Ziarul tipărit
Formele timpurii ale presei tipărite, găsite în Roma antică, erau copiate manual pe plăci și
transportate de la o persoană la alta pentru a păstra cetățenii informați. Odată cu invenția
tiparului, modul în care oamenii împărtășeau ideile s-a schimbat, deoarece informațiile puteau
fi reproduse repede și depozitat. Pentru prima dată, a existat o modalitate de a răspândi
cunoștințele și informațiile mai eficient; mulți considerând că această dezvoltare a dus la
Renaștere și, în cele din urmă, la Iluminism. Asta nu înseamnă că ziarele de odinioară erau mai
de încredere decât sunt astăzi. Senzaționalismul abunda, la fel ca și cenzura care interzicea
orice subiecte care putea incita populația.

Invenția telegrafului, la mijlocul anilor 1800, a schimbat presa tipărită aproape la fel de mult
ca și tipografia. Brusc informația putea fi transmisă în câteva minute. Pe măsură ce secolul al
XIX-lea a devenit al XX-lea, editorii americani precum Hearst au redefinit lumea presei scrise
și au exercitat o cantitate enormă de putere pentru a construi social evenimente naționale și
mondiale. Desigur, chiar în timp ce imperiile media ale lui William Randolph Hearst și Joseph
Pulitzer erau în creștere, mass-media tipărită a permis, de asemenea, diseminarea materialelor
contra-culturale sau revoluționare. Pe plan internațional, ziarul lui Vladimir Lenin, Irksa
(Scânteia ) a fost publicat în 1900 și a jucat un rol important în mișcarea comunistă în creștere
din Rusiei (World Association of Newspapers 2004).
Odată cu inventarea și utilizarea pe scară largă a televiziunii la mijlocul secolului al XX-lea,
tirajul ziarelor a scăzut constant, iar în secolul XXI, circulația a scăzut și mai mult pe măsură
ce mai mulți oameni apelează la site-uri de știri pe internet și la alte forme de mass-media
pentru a fi informați. Potrivit Centrului de Cercetare Pew, anul 2009 a înregistrat o scădere fără
precedent a ziarelor aflate în circulație –– în scădere cu 10,6 la sută față de anul precedent (Pew
2010).
Această mutare de la ziare ca sursă de informații, are efecte profunde asupra societăților. Când
vestea este dată unui număr mare de oameni, trebuie să mențină un anumit nivel extins de
raportare și echilibru pentru a face publicul larg să continue să cumpere ziarul. Pe măsură ce
ziarele scad, sursele de știri devin mai fracturate, deci fiecare segment al publicului poate alege
în mod specific ce vrea să audă și ce vrea să evite.
Din ce în ce mai mult, ziarele se schimbă online pentru a rămâne relevante. Este greu de spus
ce impact vor avea noile platforme media asupra modului în care primim și procesăm
informații. Proiectul de excelență al Centrului de Cercetare Pew în Jurnalism (2013) a raportat
că publicul pentru toate revistele majore de știri a scăzut în 2012, deși veniturile publicitare
digitale au crescut. Același raport a sugerat că, în timp ce tirajul ziarelor se menține constant
în SUA, la aproximativ 10 miliarde de dolari după ani de declin, abonamentele digitale sunt
cele care permit ziarelor rămână pe linia de plutire, împreună cu veniturile din publicitate
digitală, care sunt în creștere pentru revistele de știri, dar nu suficiente pentru a compensa
pierderea veniturilor din ziarele clasice.
Un raport din 2014 a sugerat că adulții din SUA au citit, în medie cinci cărți pe an în 2013. Dar
acestea sunt cărți tipărite tradițional sau cărți electronice? Aproximativ 69% dintre oameni au
declarat că au citit cel puțin o carte tipărită în anul trecut, comparativ cu 28% care au spus că
vor citi o carte electronică (DeSilver 2014). Imprimarea este mai eficientă pentru transportul
informației? Mangen, Walgermo și Bronnick (2013) au descoperit că elevii care citesc pe hârtie
au performat ușor mai bine decât cei care citesc o carte electronică, la un examen de înțelegere
a textului, cu alegeri multiple și întrebpri cu răspunsuri scurte. În timp ce o meta-analiză a
cercetărilor efectuate de Andrews (1992) părea să confirme că oamenii citesc mai încet și
înțeleg mai puțin când citesc de pe ecrane, o meta-analiză a cercetărilor mai recente pe acest
subiect nu arată nimic concludent (Noyes și Garland 2008).
Televiziune și radio
Programele radio au precedat, în mod evident, televiziunea, dar ambele au modelat viața
oamenilor în același mod. În ambele cazuri, informațiile (și divertismentul) au putut fi savurate
de acasă, într-un mod pe care ziarele nu îl puteau oferi. De exemplu, mulți oameni din întreaga
lume ar putea să își amintească momentul în care au văzut la televizor sau au auzit la radio
știrea că turnurile gemene din New York au fost atacate în 2001. Chiar dacă oamenii se aflau
în casele lor, mass-media le-a permis să împărtășească aceste momente în timp real.
Chiar până în anii 1970, televiziunea americană era dominată de trei rețele majore (ABC, CBS
și NBC) care concurau pentru ratinguri și bani din publicitate. Rețelele exercitau, de asemenea,
mult control asupra a ceea ce oamenii urmăreau. Televiziunea publică, în schimb, a oferit o
alternativă educațională nonprofit la senzaționalizarea știrilor stimulată de concurența pentru
spectatori. Aceste surse - PBS (Public Broadcasting Service), BBC (British Broadcasting
Company) și CBC (Canadian Broadcasting Company) - au obținut o reputație mondială de
înaltă calitate a programelor și o perspectivă globală. Al Jazeera, postul de știri independent
arab, s-a alăturat acestui grup ca un canal similar, care transmite știri oamenilor din întreaga
lume.
Impactul televiziunii asupra societății americane este greu de exagerat. Până la sfârșitul anilor
1990, 98% din locuințele SUA aveau cel puțin un televizor, iar o persoană obișnuită urmărea
zilnic între două ore și jumătate și cinci ore de televiziune. Toată această televiziune are un
puternic efect de socializare, oferind grupuri de referință, consolidând în același timp normele,
valorile și credințele sociale.
Filmele
Industria filmului a decolat în anii 1930, când culoarea și sunetul au fost integrate pentru prima
dată în filmele de lung metraj. La fel ca televiziunea, primele filme erau unificatoare pentru
societate: pe măsură ce oamenii se adunau în cinematografe pentru a viziona noi apariții, ei
râdeau, plângeau și erau speriați împreună. Filmele acționează și ca niște capsule ale timpului
sau ca pietre de hotar cultural pentru societate. De la westernuri cu Clint Eastwood, până la
filmul biografic despre fondatorului Facebook, Mark Zuckerberg, filmele ilustrează visele,
fricile și experiențele societății. În timp ce mulți consideră Hollywoodul epicentrul filmului,
Bollywood-ul din India produce. de fapt, mai multe filme pe an, vorbind despre aspirațiile și
normele culturale ale societății indiene. Din ce în ce mai mult, oamenii urmăresc filme online
prin Netflix, Hulu, Amazon și alte servicii de streaming. În timp ce majoritatea companiilor de
streaming video își păstrează secrete datele utilizatorilor, Nielsen a estimat că 38% dintre
cetățenii americani au accesat Netflixîn 2013. În 2013, Google, Inc. a raportat că YouTube a
deservit 1 miliard de spectatori unici în fiecare lună - un număr impresionant, având în vedere
că se ridică la o treime din cele 3 miliarde estimate de oameni care accesează Internetul în
fiecare lună (Reuters 2013; International Telecommunication Union 2014).
New media
New media cuprinde toate formele interactive de schimb de informații. Acestea includ site-uri
de rețele sociale, bloguri, podcast-uri, wiki-uri și lumi virtuale. În mod clar, lista crește aproape
zilnic. Cu toate acestea, nu există nicio garanție că informațiile oferite sunt corecte. De fapt,
rapiditatea noilor mijloace media, împreună cu lipsa supravegherii, înseamnă că trebuie să fim
mai atenți decât oricând pentru a ne asigura că știrile noastre vin din surse de încredere.

2.2. Rezumat
Mass-media și tehnologia au fost conectate încă din primele zile ale comunicării umane.
Tipografia, telegraful și internetul sunt toate exemple ale intersecției lor. Mass-media au permis
mai multe împărtășirea experiențelor sociale către mai mulți oameni, dar noile mass-media
creează acum o cantitate aparent nesfârșită de timp de difuzare pentru orice voce care dorește
să fie auzită. Publicitatea s-a schimbat și odată cu tehnologia. Noile media permit
consumatorilor să ocolească publicitatea din locurile tradiționale și determină companiile să fie
mai inovatoare și intruzive pe măsură ce încearcă să ne atragă atenția
2.3. Recapitulare
1. Când vine vorba de tehnologie, mass-media și societate, care dintre următoarele afirmații
este adevărată?
a. Mass-media poate influența tehnologia, dar nu societatea.
b. Tehnologia a creat mass-media, dar societatea nu are nimic de-a face cu acestea.
c. Tehnologia, mass-media și societatea sunt legate și nu pot fi separate.
d. Societatea influențează mass-media, dar nu este conectată la tehnologie.
2. Care dintre următoarele nu este o formă de new media?

a. Programul de televiziune prin cablu Dexter
b. Wikipedia
c. Facebook
d. Un blog de gătit
3. Cărțile de benzi desenate, Wikipedia, MTV și o reclamă pentru Coca-Cola sunt toate
exemple de:
a. mass-media
b. perspectiva interacțiunii simbolice
c. disponibilitatea electronică
d. decalajul digital
4. Unde și cum primești știrile? Te uiți la televiziunea clasică? Citește ziarul? Stai on-line? Dar
părinții sau bunicii tăi? Crezi că contează unde cauți informații? De ce sau de ce nu?
5. Crezi că noile mass-media permit genul de momente de unitate obținute prin intermediul
programelor de televiziune și radio? Dacă da, dă un exemplu.
6. Unde este cel mai probabil să observi reclame? Ce le determină să vă atragă atenția?
2.4. Bibliografie
Anderson, C.A., and B.J. Bushman. 2001. “Effects of Violent Video Games on Aggressive
Behavior, Aggressive Cognition, Aggressive Affect, Physiological Arousal, and Prosocial

Behavior: A Meta-Analytic Review of the Scientific Literature.” Psychological Science

12:353–359.
Anderson, Craig. 2003. “Violent Video Games: Myths, Facts and Unanswered Questions.”
American Psychological Association, October. Retrieved January 13, 2012
(http://www.apa.org/science/about/psa/2003/10/anderson.aspx).
Anderson, Philip, and Michael Tushman. 1990. “Technological Discontinuities and
Dominant Designs: A Cyclical Model of Technological Change.” Administrative Science
Quarterly 35:604–633.
Dillon, Andrew. 1992. “Reading From Paper Versus Screens: A Critical Review of the
Empirical Literature.” Ergonomics 35(10): 1297–1326.
DeSilver, Drew. 2014. “Overall Book Readership Stable, But e-Books Becoming More
Popular.” Pew Research Center. Retrieved December 5, 2014
(http://www.pewresearch.org/fact-tank/2014/01/21/overall-book-readership-stable-but-
ebooks-becoming-more-popular/).
Duggan, Maeve, and Aaron Smith. "Social Media Update 2013." Pew Research Centers
Internet American Life Project RSS. Pew Research Center. Retrieved October 2, 2014
(http://www.pewinternet.org/2013/12/30/social-media-update-2013/).
International Telecommunication Unions. 2014. “The World in 2014: ICT Facts and
Figures.” United Nations. Retrieved December 5, 2014 (http://www.itu.int/en/ITU-
D/Statistics/Documents/facts/ICTFactsFigures2014-e.pdf).
Jansen, Jim. "Use of the Internet in Higher-income Households." Pew Research Centers
(http://www.pewinternet.org/2010/11/24/use-of-the-internet-in-higher-income-households).
Kumar, Ravi. 2014. "Social Media and Social Change: How Young People Are Tapping into
Technology." Youthink! N.p. Retrieved October 3, 2014
(http://blogs.worldbank.org/youthink/social-media-and-social-change-how-young-people-are-
tappingtechnology).
Lievrouw, Leah A., and Sonia Livingstone, eds. 2006. Handbook of New Media: Social
Shaping and Social Consequences.London : SAGE Publications.
McManus, John. 1995. “A Market-Based Model of News Production.” Communication
Theory 5:301–338.
Mangen, A., B.R. Walgermo, and K. Bronnick. 2013. “Reading Linear Texts on Paper Versus
Computer Screen: Effects on Reading Comprehension.” International Journal of Educational
Research 58 :61–68.
Nielsen. 2013. “'Bingeing’ in the New Viewing for Over-the-Top-Streamers.” Retrieved
December 5, 2014 (http://www.nielsen.com/us/en/insights/news/2013/binging-is-the-new-
viewing-for-over-the-top-streamers.html).
Noyes, Jan, and Kate J. Garland. 2008. “Computer- Vs. Paper-Based Tasks: Are They
Equivalent?” Ergonomics 51(9): 1352–1375.
Pew Research Center. 2010. “State of the News Media 2010.” Pew Research Center
Publications, March 15. Retrieved January 24, 2012 (http://pewresearch.org/pubs/1523/state-
of-the-news-media-2010).
Pew Research Center’s Project for Excellence in Journalism. 2013. “The State of the News
Media 2013.” Pew Research Center Publications. Retrieved December 5, 2014
(http://www.stateofthemedia.org/2013/overview-5/key-findings/).
Prior, Markus. 2005. “News vs. Entertainment: How Increasing Media Choice Widens Gaps
in Political Knowledge and Turnout.” American Journal of Political Science 49(3):577–592.
ProCon. 2012. “Video Games.” January 5. Retrieved January 12, 2012
(http://videogames.procon.org/).
Reuters. 2013. “YouTube Stats: Site Has 1 Billion Active Users Each Month.” Huffington
Post. Retrieved December 5, 2014 (http://www.huffingtonpost.com/2013/03/21/youtube-
stats_n_2922543.html).
Singer, Natasha. 2011. “On Campus, It’s One Big Commercial.” New York Times,
September 10. Retrieved February 10, 2012
(http://www.nytimes.com/2011/09/11/business/at-colleges-the-marketers-
areeverywhere.html?pagewanted=1&_r=1&ref=education).
Smith, Aaron. 2012. "The Best (and Worst) of Mobile Connectivity." Pew Research Centers
(http://www.pewinternet.org/2012/11/30/the-best-and-worst-of-mobile-connectivity/).
Smith, Aaron. 2014a. "African Americans and Technology Use." Pew Research Centers
(http://www.pewinternet.org/2014/01/06/african-americans-and-technology-use/).
Smith, Aaron. 2014b. "Older Adults and Technology Use." Pew Research Centers Internet
American Life Project RSS.
Pew Reserch Center. Retrieved October 2, 2014
(http://www.pewinternet.org/2014/04/03/older-adults-and-technology-use/).
United States Patent and Trademark Office. 2012. “General Information Concerning
Patents.” Retrieved January 12, 2012
(http://www.uspto.gov/patents/resources/general_info_concerning_patents.jsphttp://www.usp
to.gov/patents/resources/general_info_concerning_patents.jsp).
van de Donk, W., B.D. Loader, P.G. Nixon, and D. Rucht, eds. 2004. Cyberprotest: New
Media, Citizens, and Social Movements. New York: Routledge.
World Association of Newspapers. 2004. “Newspapers: A Brief History.” Retrieved January
12, 2012 (http://www.wan-press.org/article.php3?id_article=2821).

3. Perspective teoretice privind mass-media și tehnologia

- vei ști să înțelegeți și să discutați modul în care analizăm mass-media și tehnologia cu
ajutorul diferitelor perspective sociologice
Este dificil să concepem o teorie sau perspectivă teoretică care să explice varietatea modurilor
în care oamenii interacționează cu tehnologia și mass-media. Tehnologia este întâlnită de la
bățul de chibrit îl lovești de cutie pentru a aprinde o lumânare, până la centralele nucleare
sofisticate care ar putea alimenta fabrica unde a fost făcută lumânarea. Mass-media ar putea
face referire la televizorul pe care îl urmărești, reclamele care împachetează autobuzul pe care
îl iei spre serviciu sau la școală sau revistele pe care le răsfoiești într-o sală de așteptare a
medicului dentist, ca să nu mai vorbim de toate formele de new media, inclusiv Instagram,
Facebook, bloguri, YouTube și altele asemenea. Sunt mass-media și tehnologia critice pentru
mersul înainte al umanității? Sunt instrumente capitaliste pernicioase care conduc la
exploatarea lucrătorilor din întreaga lume? Sunt ele glonțul magic pe care lumea l-a așteptat
pentru a echilibra câmpul de joc câmp și a scoate pe săraci din sărăcia extremă? Alege orice
opinie și vei găsi studii și oameni de știință care sunt de acord cu tine – și care nu sunt de acord.
Deoarece funcționalismul se concentrează pe modul în care mass-media și tehnologia
contribuie la buna funcționare a societății, un punct bun de plecare în înțelegerea acestei
perspective înseamnă să scriem o listă de funcții pe care percepeți că media și tehnologia le
îndeplinesc. Lista ar putea include posibilitatea de a găsi informații pe Internet, valoarea
divertismentului televizorului sau modul în care publicitatea și plasarea produselor contribuie
la normele sociale.
Funcția comercială
După cum ați putea ghici, cu aproape fiecare gospodărie occidentală care deține un televizor și
cu cele 250 de miliarde de ore de televiziune urmărite anual de oameni din Statele Unite,
companiile care doresc să se conecteze cu consumatorii găsesc televizorul ca fiind o platformă
irezistibilă pentru a-și promova bunurile și serviciile (Nielsen 2012). Publicitatea la televizor
este un mod extrem de funcțional pentru a întâlni o piață demografică unde locuiește. Sponsorii
pot utiliza datele sofisticate colectate de companiile de rețea și cablu de televiziune cu privire
la spectatorii lor și își adaptează publicitatea în consecință. Fie că urmăriți desene animate pe
Nick Jr. sau vă uitați la o emisiune de gătit pe Paprika, este posibil ca agenții de publicitate să
aibă un plan pentru a ajunge la voi. Și cu siguranță nu se oprește la televizor. Publicitatea
comercială precede filmele din cinematografe și apare pe în interiorul transportului public,
precum și pe părțile laterale ale clădirilor și pe marginea drumurilor.

Funcția de divertisment
O funcție manifestă evidentă a mass-media este valoarea sa de divertisment. Majoritatea
oamenilor, la întrebarea de ce se uită la televizor sau merg la filme, ar răspunde că le place. Și
cifrele ilustrează cu siguranță acest lucru. În timp ce în 2012 o cercetare Nielsen arată o ușoară
scădere a caselor din SUA cu televizoare, acoperirea televiziunii este încă vastă. Și cantitatea
de timp petrecut pentru vizionare este la fel de mare. În mod clar, plăcerea este primordială. În
ceea ce privește tehnologia, există și un factor clar de divertisment în utilizarea noilor inovații.
De la jocuri online la discuții cu prietenii pe Facebook, tehnologia oferă noutăți și modalități
mai interesante pentru oameni de a se distra.
Funcții ale normelor sociale

Chiar dacă mass-media ne vinde bunuri și ne distrează, servește și pentru a ne socializa,
ajutându-ne să transmitem normele, valori și credințe pentru următoarea generație. De fapt,
suntem socializați și resocializați de mass-media de-a lungul vieții noastre. Toate formele de
media ne învață ce este bine și de dorit, cum trebuie să vorbim, cum trebuie să ne comportăm
și cum ar trebui să reacționăm la evenimente. Mass-media ne oferă, de asemenea, puncte de
contact cultural în timpul evenimentelor cu semnificație națională.
Un grup de savanții (Gentile, Mathieson și Crick 2011) au descoperit că, în rândul copiilor,
expunerea la violența media a dus la o creștere atât a agresiunii fizice, cât și a celei relaționale.
Cu toate acestea, un studiu de meta-analiză care acoperă patru decenii de cercetare (Savage
2003) nu a reușit să stabilească o legătură definitivă între vizualizarea violenței și comiterea
violenței.
Este clar din vizionarea oamenilor care imită stilurile de îmbrăcăminte și de vorbire care apar
în mass-media, că media are o influență în socializare. Ceea ce nu este clar, în ciuda a aproape
cincizeci de ani de cercetări empirice, este cât de mult influențează mass-media socializarea în
comparație cu alți agenți ai socializării, care includ orice instituție socială care promovează
norme, valori și credințe (cum ar fi colegii, familia, instituțiile religioase și altele asemenea).
3.2. Perspectiva conflictualistă

Spre deosebire de teoriile funcționaliste, perspectiva conflictului se concentrează pe crearea și
reproducerea inegalităților - procese sociale care tind să perturbe societatea mai degrabă decât
să contribuie la buna funcționare a acesteia. Când adoptăm o perspectivă conflictualistă, un
accent major este plasat pe accesul diferențiat la mass-media și tehnologiile încorporate în
decalajul digital.
Controlul mass media și al tehnologiei

Persoane puternice și instituții sociale au o mare influență asupra formelor de tehnologie care
sunt lansate către public, când și unde sunt lansate și ce tip de suport media este disponibil
pentru consumul nostru. Shoemaker și Voss (2009) definesc gatekeeping-ul ca procesul de
sortare prin care mii de posibile mesaje sunt modelate într-o formă adecvată pentru mass-media
și reduse la o cantitate ușor de gestionat. Cu alte cuvinte, oamenii responsabili de mass-media
decid la ce este expus publicul, ceea ce, așa cum a remarcat C. Wright Mills (1956), este inima
puterii mass-media. Gândiți-vă un moment la modul în care „noile media” evoluează și

înlocuiesc formele tradiționale. Cu mass-media hegemonică, o societate diversă din punct de
vedere cultural poate fi dominată de o rasă, gen sau clasă care manipulează mass-media să își
impune viziunea asupra lumii ca normă societală. Noile mass-media slăbesc rolul gatekeeper-
ului în distribuția informațiilor. Site-uri populare precum YouTube și Facebook nu numai că
permit mai multor persoane să împărtășească liber informații, ci și să se angajeze într-o formă
de auto-cenzură. Utilizatorii sunt încurajați să raporteze un comportament inadecvat pe care
moderatorii îl vor analiza apoi.
În plus, unii teoreticieni ai conflictelor sugerează că modul în care sunt generate mass-media
are ca rezultat o arenă politică dezechilibrată. Cei cu cei mai mulți bani pot cumpăra cea mai
mare expunere media, pot desfășura campanii de denigrare împotriva concurenților lor și
maximiza prezența lor vizuală.
Control social tehnologic și supraveghere digitală

Sociologii iau atât de în serios ideea societății supravegheate încât există un jurnal întreg
dedicat studiului său, Supraveghere și societate. Supravegherea panoptică imaginată de
Jeremy Bentham, reprezentat sub forma unui guvern atotputernic și atotvăzător de George
Orwell în cartea 1984 și ulterior analizată de Michel Foucault (1975), este din ce în ce mai
realizată sub forma tehnologiei utilizate pentru a ne monitoriza fiecare mișcare. Această
supraveghere a fost imaginată ca o formă de monitorizare constantă în care posturile de
observație sunt descentralizate și nu se comunică niciodată direct cu cel supravegheat. Astăzi,
camerele digitale de securitate ne captează mișcările, ni se pot urmări telefoanele mobile și
forțele de poliție din jurul lumii folosește software de recunoaștere facială

Tehnologia în sine poate acționa ca un simbol pentru mulți. Tipul de computer pe care îl deții,
tipul de mașină pe care o conduci, capacitatea ta de a-ți permite cel mai recent produs Apple -
acestea servesc ca indicatori sociali ai bogăției și statutului.
Construcția socială a realității

Mass-media creează și răspândesc simboluri care devin baza pentru înțelegerea noastră comună
a societății. Teoreticieni lucrând în perspectiva interacționistă se concentrează pe această
construcție socială a realității, un proces continuu în care oamenii creează și înțeleg realitatea
în mod subiectiv. Mass-media ne construiește realitatea în mai multe moduri. Pentru unii,
oamenii pe care îi văd pe ecran pot deveni un grup primar, adică micul grup informal de care
oameni se simt cel mai aproape. Pentru mulți alții, mass-media devine un grup de referință: un
grup care influențează un individ și cu care se compară un individ sau prin prisma căruia judecă
succesele și eșecurile sale sau ale celorlalți. S-ar putea să ne descurcăm foarte bine fără cel mai
recent smartphone, până când vom vedea personaje care îl folosesc în emisiunea noastră
preferată de televiziune sau colegii noștri de clasă care îl utilizează în pauze.

Rețele sociale și construcții sociale

În timp ce Tumblr și Facebook ne încurajează să facem check-in și să oferim detalii despre ziua
noastră prin intermediul rețelelor sociale online, corporațiile își pot promova la fel de ușor
produsele pe aceste site-uri. Chiar și site-uri de reviewuri individuale, cum ar fi Yelp (care
cumulează recenzii locale) nu sunt imune la viclenii corporativ. Adică, noi credem că citim
observații obiective când, în realitate, s-ar putea să fim prinși într-o altă formă de publicitate.
Facebook, care a început ca o rețea socială gratuită pentru studenți, este din ce în ce mai mult
o afacere monetizată, care vinde bunuri și servicii în moduri subtile. Dar sunt șanse să nu vă
gândiți la Facebook ca la o mare reclamă online. Cea început ca un simbol cool și al statutului
de privilegiat, indisponibil pentru părinți și pericolele corporative, promovează acum
consumismul sub formă de jocuri și fandom. Observați că de câte ori deveniți „fan” al unei
pagini, probabil că veți primi actualizări de produse și oferte speciale care promovează
consumismul online și în lumea reală. Este puțin probabil ca milioane de oameni să vrea să fie
„prieteni” cu Pampers. Dar dacă înseamnă un cupon săptămânal, aceștia vor închiria, în esență,
spațiu pe paginile lor de Facebook pentru ca Pampers să apară. Astfel, dezvoltăm atât noi
modalități de a cheltui bani, cât și loialități de brand, care vor dura chiar și după ce Facebook
va fi considerat învechit.
3.4. Rezumat
Există nenumărate teorii despre modul în care societatea, tehnologia și mass-media vor
progresa. Funcționalismul vede contribuția pe care o are tehnologia și mass-media în a asigura
stabilitatea societății, de la facilitarea timpului liber până la creșterea productivității.
Teoreticienii conflictelor sunt mai preocupați de modul în care tehnologia întărește inegalitățile
între comunități, atât în interior, cât și între ele. De asemenea, se uită la modul în care mass-
media oferă de obicei voce celor mai puternici și modul în care noile mass-media ar putea oferi
instrumente care să îi ajute pe cei lipsiți de drepturi. Interacționiștii simbolici văd utilizările
simbolice ale tehnologiei ca semne pentru orice, de la o lume a viitorului la o viață profesională
de succes.
3.5. Recapitulare
1. Un părinte care monitorizează în secret îngrijitorul copilului prin utilizarea GPS-ului și a

camerei pentru copii este un bun exemplu de:
a. construcția socială a realității
b. tehnofilie
c. conflictualist
d. supravegherea panoptică
2. Când vine vorba de mass-media și tehnologie, un funcționalist s-ar concentra pe:

a. simbolurile create și reproduse de mass-media
b. asocierea tehnologiei și abilității tehnologice cu bărbații
c. modul în care diferite forme de media socializează utilizatorii
d. decalajul digital dintre cei care au și cei care nu au tehnologie

3. Atunci când toate sursele media raportează o versiune simplificată a impactului de mediu al
fracturării hidraulice, fără niciun efort de a transmite știința complexă și datele statistice
complicate din spatele poveștii, probabil că apare ___________.
a. gatekeeping
b. decalajul digital
c. tehnofilie
d. segmentarea pieței
4. Contrastați un punct de vedere funcționalist al supravegherii digitale cu un punct de vedere

al teoriei conflictului.
5. În ce moduri a afectat internetul modul în care vedeți realitatea? Explicați folosind o

perspectivă interacționist simbolică.
3.6. Bibliografie
Brasted, Monica. 2010. “Care Bears vs. Transformers: Gender Stereotypes in Advertisements.”
Retrieved January 10, 2012 (http://www.sociology.org/media-studies/care-bears-vs-
transformers-gender-stereotypes-in-advertisements).
Carmi, Evan, Matthew Ericson, David Nolen, Kevin Quealy, Michael Strickland, Jeremy
White, and Derek Willis. 2012. “The 2012 Money Race: Compare the Candidates.” New York
Times. Retrieved January 15, 2012 (http://elections.nytimes.com/2012/campaign-finance).
Foucault, Michel. 1975. Discipline and Punish: The Birth of the Prison. New York: Vintage
Books.
Fox, Jesse, and Jeremy Bailenson. 2009. “Virtual Virgins and Vamps: The Effects of Exposure
to Female Characters’ Sexualized Appearance and Gaze in an Immersive Virtual
Environment.” Sex Roles 61:147–157.
Gamson, William, David Croteau, William Hoynes, and Theodore Sasson. 1992. “Media
Images and the Social Construction of Reality.” Annual Review of Sociology 18:373–393
Gentile, Douglas, Lindsay Mathieson, and Nikki Crick. 2011. “Media Violence Associations
with the Form and Function of Aggression among Elementary School Children.” Social
Development 20:213–232.
Kautiainen, S., L. Koivusilta, T. Lintonen, S. M. Virtanen, and A. Rimpelä. 2005. “Use of
Information and Communication Technology and Prevalence of Overweight and Obesity
Among Adolescents.” International Journal of Obesity 29:925–933
Krahe, Barbara, Ingrid Moller, L. Huesmann, Lucyna Kirwil, Julianec Felber, and Anja
Berger. 2011. “Desensitization to Media Violence: Links With Habitual Media Violence
Exposure, Aggressive Cognitions, and Aggressive Behavior.” Journal of Personality and
Social Psychology 100:630–646.
Lazerfeld, Paul F. and Robert K. Merton. 1948. “Mass Communication, Popular Taste, and
Organized Social Action.” The Communication of Ideas. New York: Harper & Bros.

Magnet, Shoshana. 2007. “Feminist Sexualities, Race, and The Internet: An Investigation of
suicidegirls.com.” New Media & Society 9:577-602.
Mills, C. Wright. 2000 [1956]. The Power Elite. New York: Oxford University Press.
NielsenWire. 2011. “Nielsen Estimates Number of U.S. Television Homes to be 114.7
Million.” May 3. Retrieved January 15, 2012
(http://blog.nielsen.com/nielsenwire/media_entertainment/nielsen-estimates-number-of-u-s-
television-homes-tobe-114-7-million/).
Pierce, Tess. 2011. “Singing at the Digital Well: Blogs as Cyberfeminist Sites of Resistance.”
Feminist Formations 23:196–209.
Savage, Joanne. 2003. “Does Viewing Violent Media Really Cause Criminal Violence?
A Methodological Review.” Aggression and Violent Behavior 10:99–128.
Shoemaker, Pamela and Tim Voss. 2009. “Media Gatekeeping.” Pp. 75–89 in An Integrated
Approach to Communication Theory and Research, 2nd ed., edited by D. Stacks and M.
Salwen. New York: Routledge.
U.S. Department of Commerce. 2011. “Women in STEM: A Gender Gap to Innovation.”
August. Retrieved February 22, 2012
(http://blog.nielsen.com/nielsenwire/media_entertainment/nielsen-estimates-number-of-u-s-
television-homes-tobe-114-7-million/).

Capitolul 9. Stratificarea socială
Aaron a crescut la o fermă din Ohio, a plecat de acasă pentru a servi în armată și s-a întors
câțiva ani mai târziu pentru a prelua ferma familiei. S-a mutat în aceeași casă în care crescuse
și în curând s-a căsătorit cu o tânără cu care a fost coleg de liceu. Pe măsură ce au început să
aibă copii, și-au dat seama repede că veniturile din fermă nu mai erau suficient pentru a le
satisface nevoile. Aaron, cu puțină experiență dincolo de fermă, a acceptat un loc de muncă ca
funcționar la o băcănie locală. Acolo, viața lui și viața soției și copiilor săi au fost schimbate
pentru totdeauna.
Unuia dintre managerii magazinului i-a plăcut Aaron, atitudinea și etica sa de muncă. L-a luat
pe Aaron sub aripa lui și a început să îl pregătească pentru avansare la magazin. Aaron se ridică
ușor printre rânduri. Apoi managerul l-a încurajat să ia câteva cursuri la un colegiu local. Era
pentru prima dată când Aaron se gândea serios la facultate. Ar putea avea succes, se întreba
Aaron? Ar putea fi de fapt primul din familia sa care a obținut o diplomă? Din fericire, și soția
lui a crezut în el și i-a susținut decizia. Aaron i-a cerut soției și managerului său să-și păstreze
înscrierea la facultate secretă. Nu voia ca alții să știe despre asta în caz că nu reușea.
Aaron era nervos în prima zi de curs. Era mai în vârstă decât ceilalți studenți și nu se
considerase niciodată suficient de bun pentru facultate. Totuși, prin muncă grea și hotărâre, s-
a descurcat foarte bine la curs. În timp ce încă se îndoia de el însuși, s-a înscris la un alt curs.
Din nou, a evoluat foarte bine. Pe măsură ce îndoiala lui a început să se estompeze, a început
să meargă la mai multe cursuri. Înainte să-și dea seama, traversa scena pentru a primi o diplomă
de licență cu onoruri. Ceremonia i s-a părut suprarealistă lui Aaron. Nu-i venea să creadă că a
terminat facultatea, ceea ce odată părea imposibil.
La scurt timp după absolvire, Aaron a fost admis într-un program de absolvire la o universitate
bine respectată, unde a câștigat o diplomă de master. Nu numai că devenise primul din familia
sa care urma să urmeze facultatea, dar și obținuse un master. Inspirată de succesul lui Aaron,
soția sa s-a înscris la un colegiu tehnic, a obținut o diplomă în asistență medicală și a devenit
asistent medical în departamentul al unui spital local. Aaron și soția lui și-au făcut drum pe
scara carierei în domeniile lor și au devenit lideri în organizațiile lor. Ei au reprezentat pe visul
american - au muncit din greu și a dat roade.
Această poveste poate părea familiară. La urma urmei, aproape unul din trei studenți din anul
I reprezintă prima generație din familie care încearcă să obțină o diplomă și este bine
documentat faptul că mulți nu au la fel de mult succes ca Aaron. 89 la sută dintre studenții din
prima generație nu vor câștiga o diplomă de licență în șase ani de la începerea studiilor. De
fapt, acești studenți „abandonează facultatea de patru ori mai mult decât colegii ai căror părinți
au diplome de licență” (Center for Student Opportunity citat în Huot 2014).
De ce studenții cu părinți care au absolvit facultatea tind să absolve mai des decât acei studenți
ai căror părinți nu dețineți diplome? La această întrebare și la multe altele vom primi răspuns
în timp ce explorăm stratificarea socială.

UNITATEA 12
1. Ce este stratificarea socială?

- vei ști să diferențiezi între sistemele de stratificare deschise și închise
- vei ști să distingi între sistemele de castă și de clasă
- vei înțelege meritocrația ca un sistem ideal de stratificare
Sociologii folosesc termenul de stratificare socială pentru a descrie sistemul pozițiilor sociale.
Stratificarea socială se referă la clasificarea societății de către oamenii săi în clasamente și
niveluri socioeconomice pe baza unor factori precum bogăția, venitul, rasa, educația și puterea.
Straturile societății sunt formate din oameni, iar resursele societății sunt distribuite inegal pe
straturi. Oamenii care au mai multe resurse reprezintă stratul superior din structura stratificării
sociale. Alte grupuri de oameni, cu resurse din ce în ce mai puține, reprezintă straturile
inferioare ale societății noastre.
Sociologii recunosc că stratificarea socială este un sistem la nivelul întregii societăți care face
evidente inegalitățile. In timp ce au existat întotdeauna inegalități între indivizi, sociologii sunt
interesați de tipare sociale mai mari. Stratificarea nu este despre inegalități individuale, ci
despre inegalități sistematice bazate pe apartenența la grup, clasă și altele asemenea. Nu
individul, bogat sau sărac, poate fi acuzat de inegalități sociale. Structura societății afectează
poziția socială a unei persoane. Deși indivizii pot susține sau combate inegalitățile, stratificarea
socială este creată și susținută de societate în ansamblu.
Factorii care definesc stratificarea variază în diferite societăți. În majoritatea societăților,
stratificarea este un sistem economic, bazat pe avere, valoarea netă a banilor și activelor pe
care o are o persoană și venituri, salariile sau dividendele investiționale ale unei persoane. În
timp ce oamenii sunt clasificați în mod regulat în funcție de cât de bogați sau săraci sunt, alți
factori importanți influențează poziția socială. de exemplu, în unele culturi, înțelepciunea și
carisma sunt prețuite, iar oamenii care le au sunt venerați mai mult decât cei care nu. În unele
culturi, persoanele în vârstă sunt apreciate; la altele, persoanele în vârstă sunt disprețuite sau
trecute cu vederea. Cultural și credințele societăților întăresc deseori inegalitățile stratificării.
Un factor determinant al poziției sociale este poziția socială a părinților noștri. Părinții au
tendința de a-și transmite poziția socială copiilor. Oamenii moștenesc nu numai poziția socială,
ci și normele culturale care însoțesc un anumit stil de viață. Ei le împart cu o rețea de prieteni
și membri ai familiei. Starea socială devine o zonă de confort, un stil de viață familiar, și o
identitate. Acesta este unul dintre motivele pentru care studenții din prima generație nu se
descurcă la fel de bine precum și ceilalți studenți.
Alți factori determinanți se găsesc în structura ocupațională a unei societăți. Profesorii, de
exemplu, au adesea niveluri ridicate de educație, dar primesc salarii relativ mici. Mulți cred că
predarea este o profesie nobilă, așa că profesorii ar trebui să-și facă treaba pentru dragostea
profesiei lor și binele studenților lor - nu pentru bani. Cu toate acestea, nici un director executiv
sau antreprenor de succes nu ar îmbrățișa această atitudine în lumea afacerilor, unde profiturile
sunt evaluate ca o forță motrice. Atitudini culturale și credințe ca acestea susțin și perpetuează
inegalitățile sociale.
1.1. Sisteme de stratificare

Sociologii disting între două tipuri de sisteme de stratificare. Sistemele închise acceptă
schimbări reduse în poziția socială. Ele nu permit oamenilor să îți schimbe nivelurile și nu
permit relații sociale între niveluri. Sistemele deschise, care se bazează pe realizări, permit
mișcarea și interacțiunea dintre straturi și clase. Diferite sisteme reflectă, subliniază și
încurajează anumite valori culturale și modelează convingerile individuale. Sistemele de
stratificare includ sisteme de clasă și sisteme de castă, precum și meritocrația.
Sistemul de castă
Sistemele de castă sunt sisteme de stratificare închise în care oamenii pot face puțin sau nimic
pentru a-și schimba poziția socială. Sistemul de castă este unul în care oamenii se nasc în
poziția lor socială și vor rămâne în ea pentru toată viața. Oamenilor li se atribuie ocupații
indiferent de talentele, interesele sau potențialul lor. Nu există practic oportunități de
îmbunătățire a poziției sociale a persoanei.
În tradiția castei hinduse, se aștepta ca oamenii să lucreze în ocupația castei lor și să se
căsătorească în funcție de casta lor. Acceptarea acestei poziții sociale a fost considerată o
datorie morală. Valorile culturale au întărit sistemul. Sistemele de castă promovează credințe
în soartă, destin și voința unei puteri superioare, mai degrabă decât promovarea libertății
individuale ca o valoare. O persoană care trăia într-o societate de castă a fost socializată pentru
a-și accepta poziția socială.
Deși sistemul de castă din India a fost demontat oficial, prezența sa reziduală în societatea
indiană este profund încorporată. În zonele rurale, este mai probabil ca aspectele tradiției să
rămână, în timp ce centrele urbane prezintă mai puține dovezi în acest sens. În orașele mai mari
din India, oamenii au acum mai multe oportunități de a-și alege propriile cariere și parteneri de
căsătorie. Ca un centru global de ocupare a forței de muncă, corporațiile au introdus angajarea
și angajarea pe bază de merit în țară.
Sistemul de clasă
Un sistem de clasă se bazează atât pe factori sociali, cât și pe realizarea individuală. O clasă
constă dintr-un set de oameni care împărtășesc status similar în ceea ce privește factori precum
bogăția, veniturile, educația și ocupația. Spre deosebire de sistemele de castă, sistemele de clasă
sunt deschise. Oamenii sunt liberi să câștige un nivel de educație sau de muncă diferit de cel al
părinților lor. De asemenea, pot socializa cu și se pot căsători cu membrii altor clase, ceea ce
le permite oamenilor să treacă de la o clasă la alta.
Într-un sistem de clase, ocupația nu este fixată la naștere. Deși familia și alte modele societale
ajută la îndrumarea unei persoane spre o carieră, alegerea personală joacă un rol.

În sistemele de clasă, oamenii au opțiunea de a forma căsătorii exogame, uniuni ale soților din
diferite medii și categorii sociale. Căsătoria în aceste circumstanțe se bazează mai degrabă pe
valori precum dragostea și compatibilitatea decât pe cele sociale sau economice. Deși există
încă conformități sociale care încurajează oamenii să aleagă parteneri în propria lor clasă,
oamenii nu sunt la fel de presați să aleagă partenerii de căsătorie bazându-se exclusiv pe aceste
elemente. Căsătoria cu un partener din același fond social este o uniune endogamă.
Meritocrația
Meritocrația este un sistem ideal bazat pe convingerea că stratificarea socială este rezultatul
efortului personal - sau al meritului – care determină poziția socială. Nivelurile ridicate de efort
vor duce la o poziție socială ridicată și invers. Conceptul de meritocrația este un ideal - pentru
că nu a existat niciodată o societate în care rangul social să se bazeze pur pe merit. Din cauza
structurii complexe a societăților, procese precum socializarea și realitățile sistemelor
economice, statusul social este influențat de mai mulți factori - nu numai de merit. Moștenirea
și presiunea de a se conforma normelor, de exemplu, perturbă noțiunea de meritocrație pură.
În timp ce o meritocrație nu a existat niciodată, sociologii văd aspecte ale meritocrații lor în
societățile moderne atunci când studiază rolul performanței academice și la locul de muncă și
a sistemelor existente pentru evaluare și recompensare realizărilor în aceste domenii.
1.2. Consistența statusului

Sistemele de stratificare socială determină poziția socială pe baza unor factori precum venitul,
educația și ocupația. Sociologii folosesc termenul de consistență a statusului pentru a descrie
consistența sau lipsa acesteia, a rangului unui individ de-a din punctul de vedere al acestor
factori. Sistemele de castă se corelează cu o consistență ridicată a statusului, în timp ce sistemul
de clasă mai flexibil are o consistență de status mai scăzută.
Pentru a ilustra, să o luăm în considerare pe Susan. Susan și-a obținut diploma de liceu, dar nu
a mers la facultate. Acest factor este o trăsătură a clasei mijlocii-inferioare. A început să facă
lucrări de amenajare a teritoriului, care, ca muncă manuală, este, de asemenea, o trăsătură a
clasei medii-inferioare sau chiar a clasei inferioare. Cu toate acestea, în timp, Susan și-a început
propria companie. A angajat oameni. A câștigat contracte mai mari. A devenit proprietarul unei
afaceri și a câștigat mulți bani. Aceste trăsături reprezintă clasa medie-superioară. Sunt
neconcordanțe între nivelul de educație al lui Susan, ocupația și veniturile sale. Într-un sistem
de clasă, o persoană poate lucra din greu și avea puțină educație și totuși se poate afla în clasa
mijlocie sau superioară, în timp ce într-un sistem de castă nu ar fi posibil. Într-un sistem de
clasă, consistența scăzută a statutului se corelează cu a avea mai multe opțiuni și oportunități.
1.3. Rezumat
Sistemele de stratificare sunt fie închise, ceea ce înseamnă că permit puțină schimbare a poziției
sociale, fie deschise, ceea ce înseamnă că permit mișcarea și interacțiunea între straturi. Un
sistem de castă este acela în care poziția socială se bazează pe statutul atribuit sau naștere.
Sistemele de clasă sunt deschise, realizările jucând un rol important în poziția socială. Oamenii
se încadrează în clase în funcție de factori precum bogăția, veniturile, educația și ocupația. O

meritocrație este un sistem de stratificare socială care conferă poziție în baza valorii personale,
efortul fiind recompensat.
1.4. Recapitulare
1. Ce factor face ca sistemele de castă să fie închise?

a. Sunt conduse de guverne secrete.
b. Oamenii nu își pot schimba poziția socială.
c. Majoritatea au fost scoase în afara legii.
d. Există doar în zonele rurale.
2. Ce factor deschide sistemele de clasă?

a. Acestea permit deplasarea între clase.
b. Oamenii sunt mai deschiși.
c. Oamenii sunt încurajați să socializeze în cadrul clasei lor
d. Nu au straturi clar definite.
3. Care dintre aceste sisteme permite cea mai mare mobilitate socială?
a. Castă
b. Monarhie
c. Endogamie
d. Clasă
4. Care persoană ilustrează cel mai bine oportunitățile de mobilitate socială ascendentă din Statele
Unite?
a. Muncitor în fabrică în primul schimb
b. Student din prima generație
c. Fiul întâi născut care moștenește afacerea familiei
d. Primul intervievat care este angajat pentru un loc de muncă
5. Care afirmație ilustrează o consistență scăzută a statusului?

a. O familie suburbană locuiește într-o fermă modestă și se bucură de o vacanță plăcută în
fiecare vară.
b. O mamă singură primește ajutor social și se luptă să găsească un loc de muncă adecvat.
c. O persoană care a abandonat facultatea lansează o companie online care câștigă milioane în
primul său an.
d. O actriță celebră deține case în trei țări.
6. Pe baza meritocrației, asistentul unui medic ar:

a. primi aceeași plată ca toți ceilalți asistenți ai medicului
b. fi încurajat să obțină o diplomă mai avansată pentru a căuta o poziție mai bună
c. cel mai probabil se căsătorește cu un profesionist la același nivel
d. câștiga o creștere salarială pentru munca excelentă
7. Urmăriți stratificarea socială a arborelui vostru genealogic. A diferit poziția socială a părinților de
poziția socială a bunicilor și străbunicilor voștri? Ce trăsături sociale au fost transmise de strămoșii
voștri? Sunt căsătorii exogame în istoria familiei? Familia voastră prezintă consistențe sau
inconsecvențe ale statutului?
8. Ce definește comunitățile cu o consistență scăzută a statusului? Care sunt ramificațiile, atât pozitive,
cât și negative, ale culturilor cu consistență scăzută a statusului? Încercați să vă gândiți la exemple
specifice pentru a vă susține ideile.

9. Revedeți conceptul de stratificare. Acum alegeți un grup de oameni pe care i-ați observat și din care
ați făcut parte – de exemplu, veri, prieteni de liceu, colegi de clasă, coechipieri sportivi sau colegi de
serviciu. Cum aderă structura grupului social pe care l-ați ales, la conceptul de stratificare?
1.5. Bibliografie
Huot, Anne E. 2014. "A Commitment to Making College Accessible to First-Generation

College Students." Huffington Post. Retrieved December 22, 2014
(http://www.huffingtonpost.com/anne-e-huot/first-generation-
collegestudents_b_6081958.html).
Köhler, Nicholas. 2010. “An Uncommon Princess.” Maclean’s, November 22. Retrieved
January 9, 2012 (http://www2.macleans.ca/2010/11/22/an-uncommonprincess/).
McKee, Victoria. 1996. “Blue Blood and the Color of Money.” New York Times, June 9.
Marquand, Robert. 2011. “What Kate Middleton’s Wedding to Prince William Could Do for
Britain.” Christian Science Monitor, April 15. Retrieved January 9, 2012
(http://www.csmonitor.com/World/Europe/2011/0415/What-KateMiddleton-s-wedding-to-
Prince-William-could-do-for-Britain).
Wong, Grace. 2011. "Kate Middleton: A Family Business That Built a Princess." CNN Money.
Retrieved December 22, 2014 (http://money.cnn.com/2011/04/14/smallbusiness/kate-
middleton-party-pieces/).

2. Mobilitatea socială
- vei ști să descrii mai multe tipuri de mobilitate socială
Mobilitatea socială se referă la capacitatea de a schimba poziții în cadrul unui sistem de

stratificare socială. Când oamenii își îmbunătățesc sau își diminuează statutul economic într-
un mod care afectează clasa socială, experimentează mobilitate socială.
Persoanele pot experimenta mobilitate socială ascendentă sau descendentă din mai multe
motive. Mobilitatea ascendentă se referă la creșterea - sau schimbarea ascendentă - în clasa
socială. Oamenii aplaudă realizările persoanelor care reușesc să urce foarte mult în ierarhia
socială, precum Jennifer Lopez sau Michael Jordan. Autor foarte bine vândut, Stephen King a
lucrat ca om de serviciu înainte de a fi publicat. Oprah Winfrey a crescut în sărăcie într-o
comunitate rurală din Mississippi înainte de a deveni o puternică personalitate media. Sunt
multe povești despre oameni care se ridică de la începuturi modeste la faimă și avere. Dar
adevărul este că, relativ la populație., numărul persoanelor care cresc de la sărăcie la bogăție
este foarte mic. Totuși, mobilitatea ascendentă nu este doar despre a deveni bogat și faimos.
Oamenii care obțin o diplomă de facultate, obțin o promovare la locul de muncă sau se
căsătoresc cu cineva cu un venit bun pot crește social. În schimb, mobilitatea descendentă
indică o scădere a clasei sociale. Unii oameni se deplasează în jos din cauza unor probleme de
afaceri, a șomajului sau a bolii. Renunțarea la școală, pierderea unui loc de muncă sau divorțul
pot duce la pierderea veniturilor sau a statutului și, prin urmare, la o mobilitate socială
descendentă.
Nu este neobișnuit ca diferite generații ale unei familii să aparțină unor clase sociale diferite.
Acest lucru este cunoscut sub numele de mobilitatea inter-generațională. De exemplu, un
director executiv din clasa superioară poate avea părinți care aparțineau clasei de mijloc. La
rândul lor, acei părinți ar fi putut fi crescuți în clasa inferioară. Modelele de mobilitate inter-
generațională pot reflecta pe termen lung schimbări societale.
În mod similar, mobilitatea intra-generațională descrie o diferență de clasă socială între
diferiți membri ai aceleiași generații. De exemplu, bogăția și prestigiul experimentat de o
persoană pot fi destul de diferite de cea a fraților sau surorilor sale.
Mobilitatea structurală se întâmplă atunci când schimbările societale permit unui întreg grup
de oameni să se deplaseze în sus sau în jos pe scara claselor sociale. Mobilitatea structurală
este atribuită schimbărilor din societate în ansamblu, nu schimbărilor individuale. În prima
jumătate a secolul al XX-lea, industrializarea a extins economia SUA, ridicând nivelul de trai
și ducând la creșterea mobilității structurale. În economia muncii de astăzi, recesiunea recentă
și externalizarea locurilor de muncă în străinătate au contribuit la ridicarea ratei șomajului.
Mulți oameni s-au confruntat cu probleme economice, creând un val de mobilitate structurală
descendentă.
Atunci când analizează tendințele și mișcările mobilității sociale, sociologii iau în considerare
toate modurile de mobilitate. Aceștia recunosc că mobilitatea nu este atât de obișnuită sau ușor
de realizat pe cât cred mulți oameni. De fapt, unii consideră mobilitatea socială un mit.

2.1. Rezumat
Mobilitatea socială descrie o schimbare de la o clasă socială la alta. Trăsăturile de clasă, numite
și markeri de clasă, sunt comportamentele, obiceiurile și normele tipice care definesc fiecare
clasă.
2.2. Recapitulare
1. Mobilitatea structurală apare atunci când:

a. un individ se deplasează în sus pe scara clasei
b. un individ se deplasează în jos pe scara clasei
c. un grup mare se deplasează în sus sau în jos pe scara clasei din cauza schimbărilor societale
d. un membru al unei familii aparține unei alte clase decât frații săi
2. Comportamentele, obiceiurile și normele asociate unei clase sunt cunoscute ca:

a. trăsături de clasă
b. putere
c. prestigiu
d. clasa inferioară
3. Care dintre următoarele scenarii este un exemplu de mobilitate intra-generațională?

a. Un îngrijitor aparține aceleiași clase sociale ca și bunica sa.
b. Un director executiv aparține unei clase diferite de părinții ei.
c. Un editor împarte aceeași clasă socială ca și vărul său.
d. Un avocat aparține unei alte clase decât sora lui.
4. Cărei clase sociale aparțineți dvs. și familia dvs.? Sunteți într-o altă clasă socială decât bunicii și
străbunicii? Clasa dvs. diferă de poziția dvs. socială și, dacă da, cum? Ce aspecte ale situației tale sociale
te plasează într-o clasă socială?
2.3. Bibliografie
Beeghley, Leonard. 2008. The Structure of Social Stratification in the United States. Upper
Saddle River, NJ: Prentice Hall.
DeVine, Christine. 2005. Class in Turn-of-the-Century Novels of Gissing, James, Hardy and
Wells. London: Ashgate Publishing Co.
Domhoff, G. William. 2013. "Wealth, Income, and Power." Retrieved December 22, 2014
(http://www2.ucsc.edu/whorulesamerica/power/wealth.html).
Gilbert, Dennis. 2010. The American Class Structure in an Age of Growing Inequality.
Newbury Park, CA: Pine Forge Press.

3. Perspective teoretice asupra stratificării sociale

- vei înțelege și ști să aplici perspective funcționaliste, teoria conflictelor și interacționiste
asupra stratificării sociale
Baschetul este unul dintre cele mai bine plătite sporturi profesionale. Există stratificare chiar și
între echipe. De exemplu, Minnesota Timberwolves oferă cea mai mică salarizare, în timp ce
Los Angeles Lakers ar plăti cel mai mare. Kobe Bryant, de la Lakers, a fost unul dintre cei mai
bine plătiți sportivi din NBA, câștigând aproximativ 30,5 milioane de dolari pe an (Forbes
2014). Chiar și în domenii specifice, straturile sunt stratificate și membrii sunt clasați.
În sociologie, chiar și o problemă precum salariile NBA poate fi văzută din diferite puncte de
vedere. Funcționaliștii vor examina scopul unor salarii atât de mari, în timp ce teoreticienii
conflictelor vor studia salariile exorbitante ca o distribuție nedreaptă a banilor. Stratificarea
socială capătă noi semnificații atunci când este examinată din diferite perspective sociologice
- funcționalism, teoria conflictelor și interacționismul simbolic.
În sociologie, perspectiva funcționalistă examinează modul în care funcționează părțile
societății. Potrivit funcționalismului, diferite aspecte ale societății există pentru că servesc unui
scop necesar. Care este funcția stratificării sociale?
În 1945, sociologii Kingsley Davis și Wilbert Moore au publicat teza Davis-Moore, care a
susținut că, cu atât mai mare importanța funcțională a unui rol social, cu atât mai mare trebuie
să fie recompensa. Teoria susține că stratificarea socială reprezintă valoarea inerent inegală a
diferitelor ocupații. Anumite ocupații în societate sunt mai valoroase decât altele. Persoanele
calificate care ocupă aceste posturi trebuie să fie recompensate mai mult decât altele.
Potrivit lui Davis și Moore, meseria de pompier este mai importantă decât, de exemplu, casieria
unui magazin alimentar. Poziția de casier nu necesită același nivel de calificare și pregătire ca
și stingerea incendiilor. Fără stimulentul unor salarii mai mari și beneficii mai bune, de ce ar fi
cineva dispus să se grăbească să intre în clădiri în flăcări? Dacă nivelurile salariale ar fi aceleași,
pompierul ar putea funcționa la fel de bine ca un casier al magazinului alimentar. Davis și
Moore credeau că recompensarea unei munci mai importante cu venituri mai mari, prestigiu și
putere, îi încurajează pe oameni să lucreze mai din greu și mai mult.
Davis și Moore au afirmat că, în majoritatea cazurilor, gradul de calificare necesar pentru un
loc de muncă determină importanța acelui loc de muncă. Ei, de asemenea, au afirmat că, cu cât
este nevoie de mai multe abilități pentru un loc de muncă, cu atât mai puțini oameni calificați
ar fi pentru acel loc de muncă. Anumite locuri de muncă, cum ar fi curățarea holurilor sau
răspunsul la telefoane, nu necesită multă pricepere. Angajații nu au nevoie de studii
universitare. Alte meserii, cum ar fi proiectarea unui sistem de autostrăzi sau realizarea unei
operații pe inimă, necesită o un set mult mai mare de abilități.
În 1953, Melvin Tumin a contracarat teza Davis-Moore în Unele principii ale stratificării: o
analiză critică. Tumin a pus la îndoială ce determină gradul de importanță al unui loc de muncă.
Teza Davis-Moore nu explică, a argumentat el, de ce o personalitate media cu puțină educație,

abilitate sau talent, devine faimoasă și bogată într-un reality show. De asemenea, teza nu
explică inegalitățile din sistemul de învățământ sau inegalitățile datorate rasei sau genului.
Tumin credea că stratificarea socială împiedică persoanele calificate să încerce să ocupe roluri
(Tumin 1953). De exemplu, un tânăr defavorizat are mai puține șanse să devină om de știință,
oricât de inteligent ar fi, din cauza lipsei relative a ocaziilor ce îi stau la dispoziție. Teza Davis-
Moore, de asemenea, nu explică de ce un jucător de baschet câștigă milioane de dolari pe an
când un medic care salvează vieți, un soldat care luptă pentru drepturile altora și un profesor
care ajută la formarea minților de mâine probabil nu vor face milioane pe parcursul carierei lor.
Teza Davis-Moore, deși deschisă pentru dezbatere, a fost o încercare timpurie de a explica de
ce există stratificarea. Teza afirmă că stratificarea socială este necesară pentru a promova
excelența, productivitatea și eficiența, oferind astfel oamenilor ceva pentru care să lupte. Davis
și Moore credeau că sistemul servește societatea în ansamblu, deoarece permite tuturor să
beneficieze într-o anumită măsură.

Teoreticienii conflictelor sunt profund critici cu privire la stratificarea socială, afirmând că
aceasta aduce beneficii numai unor oameni, nu întregii societăți. De exemplu, pentru un
teoretician al conflictului, pare greșit că unui jucător de baschet i se plătesc milioane pentru un
contract anual, în timp ce un profesor de gimnaziu din SUA câștigă 35.000 de dolari pe an.
Stratificarea, cred teoreticienii, perpetuează inegalitatea. Teoreticienii conflictelor încearcă să
crească nivelul de conștientizare a inegalităților, cum ar fi modul în care o societate bogată
poate avea atât de mulți membri săraci.
Mulți teoreticieni ai conflictelor se bazează pe opera lui Karl Marx. În epoca industrializării
din secolul al XIX-lea, Marx credea că stratificarea socială rezultă din relația oamenilor cu
producția. Oamenii erau împărțiți printr-o singură linie: ei fie dețineau fabrici, fie lucrau în ele.
Pe vremea lui Marx, capitaliștii burghezi dețineau întreprinderi mari de producție, fabrici și
terenuri, așa cum fac și astăzi. Proletariatul erau muncitorii care efectuau munca manuală
pentru a produce bunuri. Capitaliștii clasei superioare au câștigat profituri și s-au îmbogățit, în
timp ce proletariatul clasei muncitoare câștigau salarii mici și se luptau pentru a supraviețui.
Cu astfel de interese opuse, cele două grupuri erau împărțite prin diferențe de avere și putere.
Marx a văzut muncitorii experimentând înstrăinare profundă, izolare și mizerie rezultate din
niveluri extrem de mici de salarizare și status inferior (Marx 1848). Marx argumenta că
proletariatul a fost oprimat de burghezii înfometați de bani.
Astăzi, în timp ce condițiile de muncă s-au îmbunătățit, teoreticienii conflictelor cred că relația
de muncă tensionată dintre angajatori și angajați există încă. Capitaliștii dețin mijloacele de
producție și există un sistem pentru a face proprietarii de afaceri bogați și să păstreze lucrătorii
săraci. Conform teoreticienilor conflictelor, stratificarea rezultată creează un conflict de clasă.
Dacă ar fi fost în viață în economia actuală, care se recuperează după o recesiune prelungită,
Marx ar fi susținut, probabil, că recesiunea a rezultat din lăcomia capitaliștilor, mulțumiți în
detrimentul oamenilor muncii.


Interacționismul simbolic este o teorie care folosește interacțiunile cotidiene ale indivizilor
pentru a explica societatea în ansamblu. Interacționismul simbolic examinează stratificarea
dintr-o perspectivă la nivel micro. Această analiză se străduiește să explice modul în care
statusurile oamenilor sunt le afectează interacțiunile de zi cu zi.
În majoritatea comunităților, oamenii interacționează în primul rând cu alții care împărtășesc
aceeași poziție socială. Tocmai din cauza stratificării sociale, oamenii tind să trăiască, să
lucreze și să se asocieze cu alții ca ei, oameni care împărtășesc aceleași niveluri ale veniturilor,
educație sau fondu rasial și chiar gusturile în mâncare, muzică și îmbrăcăminte. Acest sistem
de stratificare socială grupează oamenii împreună. Acesta este unul dintre motivele pentru care
a fost rar pentru un prinț regal ca Prințul Harry al Angliei să se căsătorească cu un om de rând.
Interacționiștii simbolici observă, de asemenea, că aspectul oamenilor reflectă poziția lor
socială percepută. Locuințe, îmbrăcămintea și transportul indică statutul social, la fel coafurile,
gustul în accesorii și stilul personal.
Pentru a comunica simbolic poziția socială, oamenii se angajează adesea într-un consum
vizibil, care înseamnă achiziția și utilizarea anumitor produse pentru a face o declarație socială
despre status. A avea sticle de apă scumpe dar ecologice, indică statutul social al unei persoane.
Unii oameni cumpără adidași scumpi la modă, deși nu îi vor purta niciodată pentru a alerga sau
pentru a face orice alt sport. O mașină de 17.000 de dolari asigură transportul la fel de ușor ca
un vehicul de 100.000 de dolari, dar mașina de lux face o declarație de status pe care mașina
mai puțin costisitoare nu o poate face. Toate aceste simboluri ale stratificării sunt demne de
examinat de către un interacționist.
3.4. Rezumat
Stratificarea socială poate fi examinată din diferite perspective sociologice - funcționalism,
teoria conflictelor și interacționism simbolic. Perspectiva funcționalistă afirmă că sistemele
există în societate din motive întemeiate. Teoreticienii conflictualiști observă că stratificarea
promovează inegalitatea, cum ar fi între proprietarii bogați de afaceri și muncitorii săraci.
Interacționiștii simbolici examinează stratificarea dintr-o perspectivă la nivel micro. Ei observă
modul în care poziția socială afectează interacțiunile de zi cu zi ale oamenilor și modul în care
conceptul de „clasă socială” este construit și menținut prin interacțiuni de zi cu zi.
3.5. Recapitulare
1. Premisa de bază a tezei Davis-Moore este că distribuția inegală a recompenselor în

stratificarea socială:
a. este un mod depășit de organizare socială
b. este o reflectare artificială a societății
c. servește unui scop în societate
d. nu poate fi justificat

2. Spre deosebire de Davis și Moore, Melvin Tumin credea că, din cauza stratificării sociale,
unor oameni calificați le erau ............... posturi la nivel superior.
a. refuzate posibilitățile de a obține
b. oferite încurajări să se antreneze pentru
c. cerute demisiile din
d. impuse
3. Care afirmație reprezintă stratificarea din perspectiva interacționismului simbolic?

a. Bărbații câștigă adesea mai mult decât femeile, chiar lucrând pe aceleași poziție.
b. După serviciu, Răzvan, un portar, se simte mai confortabil să mănânce la un
restaurant ieftin decât într-un restaurant cu specific franțuzesc.
c. Medicii câștigă mai mulți bani, deoarece slujba lor este mult mai apreciată.
d. Profesorii continuă să se lupte pentru a păstra beneficii precum asigurările de
sănătate.
4. Când Karl Marx a spus că muncitorii experimentează înstrăinarea, el a vrut să spună că

muncitorii:
a. trebuie să lucreze singuri, fără companie
b. nu se simt conectați la munca lor
c. se deplasează de la o locație geografică la alta
d. trebuie să depună eforturi consistente pentru a merge mai departe
5. Teoreticienii conflictelor îi privesc pe capitaliști ca fiind cei care:

a. sunt ambițioși
b. finanțează servicii sociale
c. cheltuie bani cu înțelepciune
d. se îmbogățesc în timp ce lucrătorii rămân săraci
6. Analizează teza Davis-Moore. Ești de acord cu Davis și Moore? Stratificarea socială joacă
un rol important în modul în care funcționează în societatea? La ce exemple te poți gândi, care
susțin teza? La ce exemple te poți gândi care resping teza?
7. Luați în considerare stratificarea socială din perspectiva interacționistă simbolică. Cum

influențează stratificarea socială interacțiunile zilnice ale indivizilor? Cum vă influențează
propriile rutine zilnice, precum și credințele și atitudinile, modul în care funcționează sistemele
de clasă, bazate pe factori precum prestigiul, puterea, veniturile și bogăția? Ilustrați-vă ideile
cu exemple specifice și anecdote din propria ta viață și din viața oamenilor din comunitatea
voastră.
3.5. Bibliografie
Davis, Kingsley, and Wilbert E. Moore. “Some Principles of Stratification.” American

Sociological Review 10(2):242–249. Retrieved January 9, 2012
(http://www.jstor.org/stable/2085643).
Forbes.com LLC. 2014. "#15 Kobe Bryant." Retrived December 22, 2014
(http://www.forbes.com/profile/kobe-bryant/).

Marx, Karl. 1848. Manifesto of the Communist Party. Retrieved January 9, 2012
(http://www.marxists.org/archive/marx/works/1848/communist-manifesto/).
Tumin, Melvin M. 1953. “Some Principles of Stratification: A Critical Analysis.” American
Sociological Review 18(4):387–394.

Capitolul 10. Căsătoria și familia
Ștefania și Răzvan aveau o nuntă mare la biserică la care participau familia și prietenii.
Locuiseră împreună în ultimul an de facultate și au intenționat să se căsătorească imediat după
absolvire.
Părinții Ștefaniei erau foarte tradiționaliști în viața și familia lor. Se căsătoriseră după facultate,
moment în care mama Ștefaniei a devenit casnică, iar tatăl ei era vicepreședinte la o firmă mare
de contabilitate. Căsătoria a fost privită ca fiind foarte reușită de cei din afară.
Părinții lui Răzvan divorțaseră când el avea cinci ani. El și sora lui mai mică locuiau împreună
cu mama lor, care avea probleme financiare. Mama avea un iubit cu care s-a căsătorit când
Răzvan era la liceu. Tatăl vitreg, asiatic, a fost de ajutor în obținerea unor locuri de muncă de
vară pe Răzvan și l-a încurajat pe să se înscrie la liceu și apoi la facultate.
Domnișoara de onoare a Ștefaniei, Ramona, a urmat facultatea cu Ștefania, dar a renunțat când
a aflat că este însărcinată. Ea a ales să nu se căsătorească cu tatăl și în prezent crește copilul
singură. Lucrul și îngrijirea copilului au făcut din facultate o posibilitate îndepărtată pentru ea.
Cavalerul de onoare, Dragoș, era mereu în și în afara relațiilor. În prezent, se vedea cu o femeie
cu mai mulți copii din mai multe relații. Bârfele dădeau acestei relații cam tot atât cât au durat
și cele anterioare, maxim câteva luni.
Ștefania și Răzvan aveau un cuplu de homosexuali în calitate de nași. Ion și Vasile se aflau
într-o relație monogamă de aproape zece ani, iar de câțiva ani, adoptaseră o fiică de etnie romă
și începeau împreună o afacere web. Era evident că amândoi adorau copilul lor.
Acest scenariu poate fi complicat, dar este reprezentativ pentru numeroasele tipuri de familii
din societatea actuală.
Între 2006 și 2010, aproape jumătate dintre femeile heterosexuale (48%) cu vârste cuprinse
între cincisprezece și patruzeci și patru de ani au spus că nu s-au căsătorit cu soțul sau partenerul
lor când au început să locuiască împreună. Acest procent a crescut de la 43% în 2002 și 34%
în 1995 (Rettner 2013). Biroul de recensământ al SUA raportează că numărul cuplurilor
necăsătorite a crescut de la mai puțin de un milion în anii 1970, până la 8,1 milioane în 2011.
Cuplurile care locuiesc împreună, dar nu sunt căsătorite, reprezintă 10% din totalul cuplurilor
de sex opus din Statele Unite (US Census Bureau 2008). Unii s-ar putea să nu aleagă niciodată
să se căsătorească (Gardner 2013).Cu mai puține cupluri care se căsătoresc, structura
tradițională a familiei americane devine mai puțin frecventă.

UNITATEA 13
1. Ce este căsătoria? Ce este o familie?

- vei ști să descrii înțelegerea actuală a familiei de către societate
- vei recunoaște schimbările în tiparele căsătoriei și ale familiei
- vei face diferența între liniile decente și cele de reședință
Căsătoria și familia sunt structuri cheie în majoritatea societăților. În timp ce cele două instituții
au fost istoric strâns legate în cultura occidentală, conexiunea lor devine tot mai complexă.
Relația dintre căsătorie și familie este un interesant subiect de studiu pentru sociologi.
Ce este căsătoria? Oamenii diferiți o definesc în moduri diferite. Nici măcar sociologii nu sunt
capabili să cadă de acord asupra unui singur sens. Pentru scopul nostru, vom defini căsătoria
ca un contract social recunoscut legal între două persoane, bazat în mod tradițional pe o relație
sexuală și care implică o permanență a uniunii. În practicarea relativismului cultural, ar trebui
să luăm în considerare și variațiile, cum ar fi dacă este necesară o uniune legală (gândiți-vă la
căsătoria „de drept comun” și echivalentele acesteia) sau dacă pot fi implicate mai mult de două
persoane (luați în considerare poligamia). Alte variații ale definiției căsătoriei ar putea include
dacă soții sunt de sex opus sau de același sex și modul în care una dintre așteptările tradiționale
ale căsătoriei (de a produce), mai este valabilă astăzi.
Sociologii sunt interesați de relația dintre instituția căsătoriei și instituția familiei deoarece,
istoric, căsătoriile sunt cele care creează o familie, iar familiile sunt unitatea socială de bază pe
care se bazează societatea. Atât căsătoria, cât și familia, creează roluri de status care sunt
sancționate de societate.
Deci, ce este o familie? Un soț, o soție și doi copii - poate chiar un animal de companie - au
servit drept model pentru familia tradițională, pentru cea mai mare parte a secolului al XX-lea.
Dar ce zici de familiile care se abat de la acest model, cum ar fi un singur părinte sau un cuplu
homosexual fără copii? Ar trebui să fie considerați și ei familii?
Întrebarea despre ce constituie o familie, este un domeniu principal de dezbatere în sociologia
familiei, precum și în politică și religie. Conservatorii sociali tind să definească familia în
termeni de structură, fiecare membru al familiei ocupând un anumit rol (cum ar fi cel de tată,
mamă sau copil). Sociologii, pe de altă parte, tind să definească familia mai mult în ceea ce
privește modul în care membrii se raportează între ei decât ca pe o configurație strictă a rolurilor
de status. Aici, vom defini familia ca grup social recunoscut (de obicei prin legături de sânge,
căsătoriei, coabitație sau adopției), care formează o legătură emoțională și servește ca unitate
economică a societății. Sociologii identifică diferite tipuri de familii pe baza modului în care
se intră în ele. O familie de origine se referă la familia în care se naște o persoană. O familie
proprie sau de procreație descrie familia care este formată prin căsătorie. Aceste distincții au
o semnificație culturală legată de problemele de descendență.

Pornind de la două paradigme sociologice, înțelegerea sociologică a ceea ce constituie o familie

poate fi explicată prin interacționism simbolic precum și prin funcționalism. Aceste două teorii
indică faptul că familiile sunt grupuri în care participanții se consideră membrii familiei și
acționează în consecință. Cu alte cuvinte, familiile sunt grupuri în care oamenii se reunesc
pentru a forma o conexiune puternică de grup primar și pentru a menține legături emoționale
între ei pe o perioadă lungă de timp. Astfel de familii pot include grupuri de prieteni apropiați
sau coechipieri. În plus, perspectivele funcționaliste văd familiile ca grupuri care îndeplinesc
roluri vitale pentru societate - atât pe plan intern (pentru familia însăși), cât și pe plan extern
(pentru societate ca un întreg). Familiile își asigură reciproc bunăstarea fizică, emoțională și
socială. Părinții au grijă și socializează copii. Mai târziu, copiii adulți au adesea grijă de părinții
vârstnici. În timp ce interacționismul ne ajută să înțelegem experiența subiectivă a apartenenței
la o „familie”, funcționalismul luminează numeroasele scopuri ale familiilor și rolurile lor în
menținerea unei societăți echilibrate (Parsons și Bales 1956). Vom intra în mai multe detalii
despre modul în care se aplică aceste teorii familiei.
1.1. Modele de căsătorie

Odată cu creșterea numărului de familii monoparentale și al cuplurilor care coabitează (atunci
când un cuplu împarte o reședință, dar nu o căsătorie), acestea au devenit mai acceptabile în
ultimii ani, iar oamenii pot fi mai puțin motivați să se căsătorească. Într-un sondaj recent, 39%
dintre respondenți au răspuns „da” la întrebarea dacă li se pare căsătoria învechită (Pew
Research Center 2010). Instituția căsătoriei este probabil să continue, dar unele tipare
anterioare ale căsătoriei vor deveni depășite pe măsură ce apar noi modele. În acest context,
coabitarea contribuie la creșterea vârstei la prima căsătoriei, față de cum era tipic în generațiile
anterioare (Glezer 1991). Mai mult, căsătoria va continua să fie întârziată pe măsură ce mai
multe persoane plasează educația și carieră înainte de „stabilire”.
Un partener sau mai mulți?

Majoritatea oamenilor echivalează, de obicei, căsătoria cu monogamia, atunci când cineva este
căsătorit cu o singură persoană în același timp. Cu toate acestea, în multe țări și culturi din
întreaga lume, a avea un singur soț nu este singura formă de căsătorie. În majoritatea culturilor
(78%), poligamia sau căsătoria cu mai multe persoane în același timp, este acceptată
(Murdock1967), cu cele mai multe societăți poligame existente în nordul Africii și Asia de Est
(Altman și Ginat 1996). Exemplele de poligamia sunt aproape exclusiv sub formă de poligenie.
Poligenia se referă la un bărbat căsătorit cu mai mult de o femeie în același timp. Reversul,
atunci când o femeie este căsătorită cu mai mulți bărbați în același timp, este numită
poliandrie. Este mult mai puțin frecventă și apare doar în aproximativ 1% din culturile lumii
(Altman și Ginat 1996). Motivele pentru prevalența covârșitoare a societăților poligame sunt
variate, dar acestea includ adesea probleme ale populației în creștere, ideologii religioase și
statut social.
În timp ce majoritatea societăților acceptă poligenia, majoritatea oamenilor nu o practică.
Adesea mai puțin de 10% (și nu mai mult de 25-35%) dintre bărbații din culturile poligame au
mai mult de o soție; acești soți sunt adesea mai în vârstă, bărbați bogați, cu statut înalt (Altman
și Ginat 1996). Căsătoria plurală medie implică nu mai mult de trei soții. Bărbații Negev

Beduini din Israel, de exemplu, au de obicei două soții, deși este acceptabil să aibă până la
patru (Griver 2008).
Pe măsură ce urbanizarea crește în aceste culturi, poligamia este probabil să scadă ca urmare a
unui acces mai mare la mass-media, tehnologie și educație (Altman și Ginat 1996).
În majoritatea statelor occidentale, poligamia este considerată de majoritatea oamenilor ca fiind
inacceptabilă din punct de vedere social și este ilegală. Actul de a intra în căsătorie în timp ce
este încă căsătorit cu o altă persoană este denumit bigamie și este considerat o infracțiune în
majoritatea statelor.
1.2. Rezidență și linii de descendență

Când se ia în considerare descendența cuiva, majoritatea oamenilor privesc atât partea tatălui,
cât și pe cea a mamei. Ambii strămoșii, paterni și materni, sunt considerați parte a familiei.
Acest model de urmărire a rudeniei se numește descendență bilaterală. Rețineți că rudenia
sau ascendența trasabilă a cuiva, se poate baza pe sânge, căsătorie sau adopție. Șaizeci la sută
dintre societăți, majoritatea națiunilor modernizate, urmează un model de descendență
bilaterală. Descendența unilaterală (urmărirea rudeniei printr-un singur părinte) este practicat
în celelalte 40% din societățile lumii, cu o concentrare ridicată în culturile pastorale (O'Neal
2006).
Există trei tipuri de descendență unilaterală: patrilineară, care urmează doar linia tatălui;
matriliniară, care urmează numai partea mamei; și ambilineară , care urmează fie numai pe
cea a tatălui, fie numai latura mamei, în funcție de situație. În societățile patrilineare, cum ar fi
cele din China și India rurală, doar bărbații poartă numele de familie. Asta oferă bărbaților
prestigiul apartenenței permanente la familie, în timp ce femeile sunt văzute doar ca membri
temporari (Harrell2001). Societatea occidentală își asumă unele aspecte ale declinului
patrilinear. De exemplu, majoritatea copiilor își asumă numele de familie al tatălui chiar dacă
mama își păstrează numele de familie de la naștere.
În societățile matriliniare, moștenirea și legăturile de familie sunt urmărite pe linie feminină
sau maternă. Descendența matriliniară este frecventă la nativii american, în special triburile
Crow și Cherokee. În aceste societăți, copiii sunt văzuți ca aparținând femeilor și, prin urmare,
rudenia cuiva este urmărită de mamă, bunică, străbunică și așa mai departe (Mails 1996). În
societățile ambilineare, care sunt cele mai frecvente în țările din Asia de Sud-Est, părinții pot
alege să își asocieze copiii cu rudenia mamei, sau a tatălui. Această alegere se poate baza pe
dorința de a urma mai degrabă linii de rudenie prestigioase sau obiceiuri culturale, cum ar fi
bărbații care urmează partea tatălui și femeile care urmează partea mamei (Lambert 2009).
Urmărirea liniei de descendență a unui părinte, mai degrabă decât a celuilalt, poate fi relevantă
pentru problema rezidenței. În multe culturi, cuplurile proaspăt căsătorite se mută cu sau
aproape de membrii familiei. Într-un sistem de reședință patrilocal, este obișnuit pentru soție
să locuiască cu (sau lângă) rudele de sânge ale soțului. Sistemele patrilocale pot fi urmărite
înapoi mii de ani. Într-o analiză ADN a oaselor vechi de 4.600 de ani găsite în Germania,
oamenii de știință au găsit indicatori de aranjamente patrilocale de locuit (Haak et al 2008). Se
consideră că reședința patrilocală este dezavantajoasă pentru femei, ele sunt străine noii
comunități și, de asemenea, le înstrăinează de casă și de comunitate; de propriile rude de sânge.

In China, unde obiceiurile patrilocale și patriliniare sunt comune, simbolurile scrise pentru
bunica maternă (wáipá) sunt separat traduse prin „outsider” și „femei” (Cohen 2011).
În mod similar, în sistemele de reședință matrilocală, unde este obișnuit ca soțul să locuiască
cu rudele de sânge ale soției sale (sau familia ei de origine), soțul se poate simți deconectat și
poate fi etichetat ca un străin. Oamenii Minangkabau, o societate matrilocală care este indigenă
în zonele înalte din vestul Sumatrei din Indonezia, cred că acasă este locul femeilor și le oferă
bărbaților puțină putere în problemele legate de casă sau familie (Joseph și Najmabadi 2003).
Majoritatea societăților care utilizează sisteme patrilocale și patriliniare sunt patriarhale, dar
foarte puține societăți care folosesc sistemul matrilocal și matriliniare, sunt matriarhale,
deoarece viața de familie este adesea considerată o parte importantă a culturii pentru femei,
indiferent de puterea lor față de bărbați.
1.3. Etapele de viață ale familiei

După cum am stabilit, conceptul de familie s-a schimbat foarte mult în ultimele decenii. Din
punct de vedere istoric, se credea adesea că multe familii au evoluat printr-o serie de etape
previzibile. Teoriile de dezvoltării obișnuiau să joace un rol proeminent în sociologia familiei
(Strong și DeVault 1992). Astăzi, însă, aceste modele au fost criticate pentru caracterul lor
liniar și ipotezele convenționale, precum și pentru eșecul lor de a surprinde diversitatea
formelor familiale. În timp ce studiem unele dintre aceste teorii odinioară populare, este
important să le identificăm punctele tari și punctele slabe.
Setul de pași previzibili și modele pe care le experimentează familiile în timp este denumit
ciclul de viață al familiei . Unul dintre primele modele ale ciclului de viață de familie a fost
dezvoltat de Paul Glick în 1955. În designul original al lui Glick, el a afirmat că majoritatea
oamenilor vor crește, vor înființa familii, vor crește și își vor lansa copiii, vor experimenta o
perioadă de „cuib gol” și vor ajunge la sfârșitul vieții lor. Acest ciclu va continua apoi cu fiecare
generație ulterioară (Glick 1989). Colega lui Glick, Evelyn Duvall, elaborat ciclul de viață al
familiei, dezvoltând aceste etape clasice ale familiei (Strong și DeVault 1992).
Ciclul de viață al familiei a fost folosit pentru a explica diferitele procese care apar în familii
de-a lungul timpului. Sociologii privesc fiecare etapă ca având o structură proprie cu diferite
provocări și realizări care fac tranziția familiei de la o etapă la alta. De exemplu, problemele și
provocările pe care le întâmpină o familie în etapa 1 ca fiind un cuplu căsătorit fără copii, sunt
probabil mult diferite de ce experimentează în etapa unui cuplu căsătorit cu adolescenți.
Succesul unei familii poate fi măsurat prin cât de bine se adaptează la aceste provocări și
tranziția în fiecare etapă.
Întrucât teoriile din „primele etape” au fost criticate pentru generalizarea vieții de familie și
pentru faptul că nu au contat diferențele de gen, etnie, cultură și stil de viață, au fost dezvoltate
modele mai puțin rigide ale ciclului de viață al familiei. Un exemplu este cursul vieții familiei,
care recunoaște evenimentele care apar în viața familiilor, dar nu le consideră a fi neapărat
etape consecutive (Strong și DeVault 1992). Acest tip de model ia în considerare schimbările
din dezvoltarea familiei, deoarece în societatea de astăzi, fertilitatea nu are loc întotdeauna
odată cu căsătoria. În accepțiune modernă a familiei sunt respinse teoriile rigide ale „etapelor”
și se acceptă mai mult modelele noi și fluide.

Sociologia în lumea reală

Evoluția familiilor din televiziune
Majoritatea familiilor iconice pe care le-ai văzut în serialele de televiziune, includeau un tată,
o mamă și copii care se își trăiesc viața sub același acoperiș. Anii 1960 au fost apogeul familiei
nucleare suburbane americane la televizor cu emisiuni precum The Donna Reed Show și Father
Knows Best. În timp ce unele spectacole din această epocă înfățișau părinți singuri (My Three
Sons și Bonanza, de exemplu), statutul unic a rezultat aproape întotdeauna din decesul celuilalt
soț, nu din divorț sau necăsătorie.
Deși dinamica familiei în adevăratele case din SUA se schimba, așteptările pentru familiile
prezentate la televizor, nu. Primul reality show din Statele Unite, An American Family (care a
fost difuzat pe PBS în 1973) a i-a avut ca subiect pe Bill și Pat Loud și copiii lor ca o familie
„tipică” din SUA. În timpul seriei, fiul cel mare, Lance, și-a anunțat familia că era gay și, la
finalul seriei, Bill și Pat au decis să divorțeze. Deși mariajul familiei Loud era printre cele 30%
dintre căsătoriile care s-au încheiat în divorț în 1973, familia a fost prezentată pe coperta
revistei Newsweek nr. 12 din Martie, cu titlul „The Broken Family” (Familia distrusă) (Ruoff
2002).
Structurile familiale mai puțin tradiționale din seriale au câștigat popularitate în anii 1980 cu
spectacole precum Diff'rent Strokes (un bărbat văduv cu doi fii afro-americani adoptați) și One
Day at a Time (o femeie divorțată cu două fiice adolescente). Cu toate acestea, familiile
tradiționale precum cele din Family Ties și The Cosby Show au dominat ratingurile. Sfârșitul
anilor 1980 și aniii 1990 au fost martorii introducerii familiei disfuncționale. Spectacole
precum Roseanne, Married with Childeren și The Simpsons au reprezentat familiile nucleare
tradiționale, dar într-o lumină mult mai puțin măgulitoare decât au făcut-o cele din anii 1960
(Museum of Broadcast Communications 2011).
În ultimii zece ani, familia netradițională a devenit oarecum o tradiție în televiziune. În timp ce
majoritatea comediile de situație se concentrează asupra bărbaților singuri și femeilor fără
copii, cele care descriu familiile se îndepărtează de multe ori de la structura clasică: acestea
includ părinți necăsătoriți și divorțați, copii adoptați, cupluri gay și gospodării
multigeneraționale. Chiar și cele care prezintă structuri familiale tradiționale pot avea personaje
secundare mai puțin tradiționale, precum frații din spectacolele foarte apreciate Everybody
Loves Raymond și Two and Half Men. Chiar și programe foarte populare pentru copii, precum
Hannah Montana și The Suite Life of Zack & Cody prezintă părinți singuri.
În 2009, ABC a lansat o familie intens netradițională prin difuzarea Modern Family. Serialul
urmează spectacolulo familie extinsă care include un tată divorțat și recăsătorit cu un copil
vitreg și copiii săi biologici adulți - unul dintre aceștia se află într-o familie tradițională cu doi
părinți, iar celălalt este un bărbat homosexual angajat într-o relație, crescând o fiică adoptivă.
Deși această dinamică poate fi mai complicată decât familia „modernă” tipică, elementele sale
pot rezona cu mulți dintre telespectatorii de astăzi. „Familiile din emisiuni nu sunt la fel de
idealiste, dar relatabile”, afirmă criticul de televiziune Maureen Ryan. „Cele mai reușite
spectacole, mai ales comediile, au familii la care poți privi și vedea părți din familia ta în ele
”(Respers France 2010)
1.4. Rezumat
Sociologii privesc căsătoria și familiile ca instituții societale care ajută la crearea unității de
bază a structurii sociale. Căsătoria și familia pot fi definite diferit - și practicate diferit - în
culturile din întreaga lume. Familiile și căsătoriile, ca și alte instituții, se adaptează schimbărilor
sociale
1.5.Recapitulare
1. Sociologii tind să definească familia în termeni de:

a. modul în care o anumită societate sancționează relațiile oamenilor care sunt conectați
prin legături de sânge, căsătorie sau adopție.
b. conexiunea liniilor genealogice
c. rolurile de status care există într-o structură familială
d. cât de mult aderă membrii la normele sociale
2. Cercetările sugerează că oamenii simt, în general, că familia lor actuală este _______ decât
familia în care au crescut.
a. mai puțin aproape
b. mai aproape
c. cel puțin la fel de aproape
d. nici una dintre cele de mai sus
3. O femeie căsătorită cu doi bărbați ar fi un exemplu de:

a. monogamie
b. poligenie
c. poliandrie
d. coabitare
4. Un copil care își asociază descendența doar cu partea tatălui, face parte dintr-o societate
........ .
a. matrilocală
b. bilaterală
c. matriliniară
d. patrilineară
5. Care dintre următoarele este o critică a modelului ciclului de viață al familiei?

a. Este prea larg și explică prea multe aspecte ale familiei.
b. Este concentrat prea îngust pe o succesiune de etape.
c. Nu servește unui scop practic pentru studierea comportamentului familiei.
d. Nu se bazează pe cercetări cuprinzătoare

6. Potrivit cercetărilor, care sunt opiniile generale ale oamenilor despre familie? Cum văd
structura familiei netradiționale? Cum credeți că s-ar putea schimba aceste puncte de vedere în
douăzeci de ani?
7. Explicați diferența dintre descendența bilaterală și cea unilaterală. Folosind propria asociere
cu rudenia, explicați care tip de descendență vi se aplică.
1.6. Biblografie
Gardner, Amanda. 2013. "More U.S. Couples Living Together Instead of Marrying, CDC
Finds." HealthDay.com. Retrieved December 29, 2014
(http://consumer.healthday.com/public-health-information-30/centers-for-disease-control-
news-120/more-u-s-couples-living-together-instead-of-marryingcdc-finds-675096.html).
Rettner, Rachel. 2013. "More Couples Living Together Outside of Marriage."
MyHealthNewsDaily/Purch. Retrieved December 29, 2014
(http://www.livescience.com/28420-cohabiting-marriage-cdc-report.html).
U.S. Census Bureau. 2008. “50 Million Children Lived with Married Parents in 2007.” July
28. Retrieved January 16, 2012
(http://www.census.gov/newsroom/releases/archives/marital_status_living_arrangements/cb0
8-115.html).
Useem, Andrea. 2007. “What to Expect When You’re Expecting a Co-Wife.” Slate, July 24.
Retrieved January 16, 2012
(http://www.slate.com/articles/life/faithbased/2007/07/what_to_expect_when_youre_expectin
g_a_cowife.html).
Altman, Irwin, and Joseph Ginat. 1996. Polygamous Families in Contemporary Society. New
York: Cambridge University Press.
Cohen, Philip. 2011. “Chinese: Maternal Grandmothers, Outside Women.”
FamilyInequality.com, Retrieved February 13, 2012
(http://familyinequality.wordpress.com/2011/11/16/chinese-maternal-grandmothers-outside-
women/).
Glezer, Helen. 1991. “Cohabitation.” Family Matters 30:24–27.
Glick, Paul. 1989. “The Family Life Cycle and Social Change.” Family Relations 38(2):123–
129.
Griver, Simon. 2008. “One Wife Isn’t Enough … So They Take Two or Three.” The Jewish
Chronicle Online, April 24. Retrieved February 13, 2012
(http://www.thejc.com/lifestyle/lifestyle-features/one-wife-isn’t-enough-so-they-take-two-
orthree).
Haak, Wolfgang et al. 2008. “Ancient DNA Reveals Male Diffusion through the Neolithic
Mediterranean Route.” Proceedings of the National Association of Sciences, November 17.
Retrieved February 13, 2012 (http://www.pnas.org/content/105/47/18226).

Harrell, Stevan. 2001. “Mountain Patterns: The Survival of Nuosu Culture in China.” Journal
of American Folklore 114:451.
Jayson, Sharon. 2010. “What Does a ‘Family’ Look Like Nowadays?” USA Today,
November 25. Retrieved February 13, 2012 (http://www.usatoday.com/yourlife/sex-
relationships/marriage/2010-11-18-pew18_ST_N.htm).
Joseph, Suad, and Afsaneh Najmabadi. 2003. “Kinship and State: Southeast Asia, East Asia,
Australia and the Pacific.” Pp. 351–355 in Encyclopedia of Women and Islamic Cultures:
Family, Law, and Politics. Leiden, The Netherlands: Brill Academic Publishers.
Lambert, Bernd. 2009. “Ambilineal Descent Groups in the Northern Gilbert Islands.”
American Anthropologist 68(3):641–664.
Lee, Richard. 2009. The American Patriot’s Bible: The Word of God and the Shaping of
America. Nashville, TN: Thomas Nelson.
Mails, Thomas E. 1996. The Cherokee People: The Story of the Cherokees from Earliest
Origins to Contemporary Times. New York: Marlowe & Co.
Murdock, George P. 1967. Ethnographic Atlas: A Summary. Pittsburgh, PA: University of
Pittsburgh Press.
Murphy, Patrick, and William Staples. 1979. “A Modernized Family Life Cycle.” Journal of
Consumer Research 6(1):12–22.
Museum of Broadcast Communications. 2010. “Family on Television.” Retrieved January 16,
2012.
O’Neal, Dennis. 2006. “Nature of Kinship.” Palomar College. Retrieved January 16, 2012
(http://anthro.palomar.edu/kinship/kinship_2.htm).
Parsons, Talcott, and Robert Bales. 1955. Family Socialization and Interaction Process.
London: Routledge.
Pew Research Center. 2010. “The Decline of Marriage and Rise of New Families.”
November 18. Retrieved February 13, 2012 (http://pewresearch.org/pubs/1802/decline-
marriage-rise-new-families).
Powell, Brian, Catherine Bolzendahl, Claudia Geist, and Lala Carr Steelman. 2010. Counted
Out: Same-Sex Relations and Americans’ Definitions of Family. New York: Russell Sage
Foundation.
Respers France, Lisa. 2010. “The Evolution of the TV Family.” CNN, September 1.
Retrieved February 13, 2012
(http://www.cnn.com/2010/SHOWBIZ/TV/09/01/families.on.tv/index.html).
Ruoff, Jeffrey. 2002. An American Family: A Televised Life. Minneapolis: University of
Minnesota Press.
Strong, B., and C. DeVault. 1992. The Marriage and Family Experience. 5th ed. St. Paul,
MN: West Publishing Company.

U.S. Census Bureau. 2010. “Current Population Survey (CPS).” Retrieved January 16, 2012
(http://www.census.gov/population/www/cps/cpsdef.html).
Useem, Andrea. 2007. “What to Expect When You’re Expecting a Co-Wife.” Slate, July 24.
(http://www.slate.com/articles/life/faithbased/2007/07/what_to_expect_when_youre_expectin
g_a_cowife.html).

2. Perspective teoretice asupra căsătoriei și familiei

- vei recunoaște variațiile din viața de familie
- vei înțelege prevalența părinților singuri, a coabitării, a cuplurilor de același sex și a
persoanelor necăsătorite
- vei ști să discuți despre impactul social al schimbării structurilor familiale
Sociologii studiază familiile atât la nivel macro, cât și la nivel micro, pentru a determina modul
în care funcționează. Sociologii pot folosi o varietate de perspective teoretice pentru a explica
evenimentele care apar în interiorul și în afara familiei.
Atunci când iau în considerare rolul familiei în societate, funcționaliștii susțin ideea că familiile
sunt o instituție socială importantă și că acestea joacă un rol cheie în stabilizarea societății. De
asemenea, observă că membrii familiei își asumă roluri de status într-o familie. Familia - și
membrii săi - îndeplinesc anumite funcții care facilitează prosperitatea și dezvoltarea societății.
Sociologul George Murdock a realizat un sondaj în 250 de societăți și a stabilit că există patru
funcții reziduale universale le familiei: sexuale, reproductive, educaționale și economice (Lee
1985). Potrivit lui Murdock, familia (care pentru el include starea căsătoriei), reglementează
relațiile sexuale între indivizi. El nu neagă existența sau impactul sexului premarital sau
extraconjugal, dar afirmă că familia oferă o opțiune sexuală legitimă social pentru adulți (Lee
1985). Această opțiune face loc reproducerii, care este o parte necesară pentru asigurarea
supraviețuirii societății.
Odată ce copiii sunt concepuți, familia joacă un rol vital în formarea lor pentru viața adultă. Ca
agent principal al socializării, familia îi învață pe copiii mici modalitățile de gândire și
comportare care urmează norme sociale, valori, credințe și atitudini culturale. Părinții își învață
copiii manierele și comportamentul civilizat. Un copil bine educat reflectă un părinte bine
educat.
Părinții îi învață pe copii roluri de gen. Rolurile de gen sunt o parte importantă a funcției
economice a unei familii. În fiecare familie, există o diviziune a muncii care constă în roluri
instrumentale și expresive. Bărbații tind să-și asume roluri instrumentale în familie, care
implică de obicei o muncă în afara familiei, care oferă sprijin financiar și stabilește statusul
familiei. Femeile tind să își asume rolurile expresive, care implică de obicei munca în interiorul
familiei care oferă sprijin emoțional și îngrijire fizică copiilor (Crano și Aronoff 1978).
Conform funcționaliștilor, diferențierea rolurilor pe baza sexului asigură faptul că familiile sunt
bine echilibrate și coordonate. Când membrii familiilor se deplasează în afara acestor roluri,
familia este dezechilibrată și trebuie să se recalibreze pentru a funcționa corect. De exemplu,
dacă tatăl își asumă un rol expresiv, cum ar fi furnizarea de îngrijire în timpul zilei pentru copii,
mama trebuie să își asume un rol instrumental, cum ar fi obținerea unui loc de muncă plătit
pentru ca familia să își poată menține echilibrul și funcțiile.


Teoreticienii conflictelor indică rapid faptul că familiile au fost definite ca entități private, fapt
a cărui consecință a fost de a lăsa problemele familiale în grija celor din familie. Multe persoane
din sunt rezistente la intervenția guvernului în familie: părinții nu vor ca guvernul să le spună
cum să își crească copiii sau să se implice în probleme interne. Teoria conflictelor evidențiază
rolul puterii în viața de familie și susține că familia nu este adesea un refugiu, ci mai degrabă
o arenă în care pot apărea lupte pentru putere. Acest exercițiu al puterii implică adesea
îndeplinirea rolurilor de status familial. Teoreticienii conflictelor pot studia conflictele la fel de
simple ca aplicarea regulilor de la părinți la copii sau pot examina probleme mai grave, cum ar
fi violența domestică (soț/soție și copil), agresiunea sexuală, viol conjugal și incest.
Primul studiu al puterii conjugale a fost realizat în 1960. Cercetătorii au descoperit că persoana
cu cel mai mare acces la resurse, deținea cea mai mare putere. Deoarece banii sunt una dintre
cele mai valoroase resurse, bărbații, care lucrau în afara casei, deținea mai multă putere decât
femeile, care lucrau în interiorul casei (Blood and Wolfe 1960). Teoreticienii conflictelor
consideră disputele privind divizarea muncii gospodăriei a fi o sursă comună de discordie
conjugală. Munca în gospodărie nu oferă salarii și, prin urmare, nici o putere. Studiile indică
faptul că, atunci când bărbații fac mai multe treburi casnice, femeile au mai multă satisfacție în
ceea ce le privește căsătoria, reducând incidența conflictelor (Coltrane 2000). În general,
teoreticienii conflictelor tind să studieze domeniile căsătoriei și ale vieții care implică
inegalități sau discrepanțe în putere și autoritate, întrucât acestea reflectă structura socială mai
largă.

Interacționiștii privesc lumea în termeni de simboluri și semnificațiile care le sunt atribuite
(LaRossa și Reitzes 1993). Familia în sine este un simbol. Pentru unii, este tată, mamă și copii;
pentru alții, este orice uniune care implică respect și compasiune. Interacționiștii subliniază că
familia nu este o realitate obiectivă, concretă. Ca și alte fenomene sociale, este un construct
social care este supus refluxului și fluxului de norme sociale și semnificații în continuă
schimbare.
Să luăm în considerare semnificația altor elemente ale familiei: „părinte” era un simbol al unei
legături biologice și emoționale cu un copil; cu mai multe relații părinte-copil care se dezvoltă
prin adopție, recăsătorire sau schimb de tutelă, cuvântul „părinte” de astăzi este mai puțin
probabil să fie asociat cu o conexiune biologică decât cu oricine este recunoscut social ca având
responsabilitatea creșterii unui copil. În mod similar, termenii „mamă” și „tată” nu mai sunt
rigid asociați cu semnificațiile de îngrijitor și întreținător. Aceste semnificații sunt mai libere
prin schimbarea rolurilor familiei.
Interacționiștii recunosc, de asemenea, modul în care rolurile statusului familial ale fiecărui
membru sunt construite social, jucând un rol import în modul în care oamenii percep și
interpretează comportamentul social. Interacționiștii privesc familia ca un grup de jucători de
rol sau „actori” care se reunesc pentru a-și juca rolul într-un efort de a construi o familie. Aceste
roluri sunt deschise la interpretări. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al
XX-lea, un „tată bun”, de exemplu, era unul care muncea din greu pentru a furniza securitate
financiară pentru copiii săi. Astăzi, un „tată bun” este cel care își ia timp în afara muncii pentru
a promova bunăstarea emoțională a copiilor, abilitățile sociale și creșterea intelectuală - în
anumite privințe, o sarcină mult mai anevoioasă.
2.4. Rezumat
Conceptele de căsătorie și familie ale oamenilor. Creșterea numărului celor care coabitează,
care trăiesc împreună cu parteneri de același sex și ale celor care trăiesc singuri, modifică ideile
noastre despre căsătorie. În mod similar, părinții singuri, părinții de același sex, părinții care
coabitează și părinții necăsătoriți ne schimbă noțiunea despre ceea ce înseamnă a fi o familie.
În timp ce majoritatea copiilor încă trăiesc în familii cu parteneri căsătoriți, de sex opus, acesta
nu mai este privit ca singurul tip de familie nucleară
2.5. Recapitulare
1. Majoritatea copiilor din locuiesc în:
a. gospodării cu doi părinți
b. gospodării monoparentale
c. gospodăriile fără părinți
d. gospodăriile multi-generaționale
2. Vârsta medie a primei căsătorii a ............... în ultimii cincizeci de ani.

a. a crescut pentru bărbați, dar nu și pentru femei
b. a scăzut la bărbați, dar nu la femei
c. a crescut atât pentru bărbați, cât și pentru femei
d. a scăzut atât la bărbați, cât și la femei
3. Explicați diferitele variații ale familiei nucleare și tendințele care apar în fiecare.
4. De ce unele cupluri aleg să coabiteze înainte de căsătorie? Ce efect are coabitarea asupra
căsătoriei?
2.6. Bibliografie
Bakalar, Nicholas. 2010. “Education, Faith, and a Likelihood to Wed.” New York Times,
March 22. Retrieved February 14, 2012
(http://www.nytimes.com/2010/03/23/health/23stat.html).
Biblarz, Tim. J., and Judith Stacey. 2010. “How Does the Gender of Parents Matter?” Journal
of Marriage and Family 72:3–22.
Blood, Robert Jr. and Donald Wolfe. 1960. Husbands and Wives: The Dynamics of Married
Living. Glencoe, IL: The Free Press.
Coltrane, Scott. 2000. “Research on Household Labor: Modeling and Measuring the Social
Embeddedness of Routine Family Work.” Journal of Marriage and the Family 62:1209–1233.

Crano, William, and Joel Aronoff. 1978. “A Cross-Cultural Study of Expressive and
Instrumental Role Complementarity in the Family.” American Sociological Review 43:463–
471.
De Toledo, Sylvie, and Deborah Edler Brown. 1995. Grandparents as Parents: A Survival
Guide for Raising a Second Family. New York: Guilford Press.
Hurley, Dan. 2005. “Divorce Rate: It’s Not as High as You Think.” New York Times, April
19. Retrieved February 14, 2012 (http://www.nytimes.com/2005/04/19/health/19divo.html).
Jayson, Sharon. 2010. “Report: Cohabiting Has Little Effect on Marriage Success.” USA
Today, October 14. Retrieved February 14, 2012
(http://www.usatoday.com/news/health/2010-03-02-cohabiting02_N.htm).
LaRossa, Ralph, and Donald Reitzes. 1993. “Symbolic Interactionism and Family Studies.”
Sourcebook of Family Theories and Methods: A Contextual Approach. New York: Plenum
Press.
Lee, Gary. 1982. Family Structure and Interaction: A Comparative Analysis. Minneapolis,
MN: University of Minnesota Press.
Roberts, Sam. 2007. “51% of Women Are Now Living Without a Spouse.” New York Times,
January 16. Retrieved from February 14, 2012
(http://www.nytimes.com/2007/01/16/us/16census.html?pagewanted=all0).
U.S. Census Bureau. 1997. “Children With Single Parents – How They Fare.” Retrieved
January 16, 2012 (http://www.census.gov/prod/3/97pubs/cb-9701.pdf).
U.S. Census Bureau. 2009. “American Community Survey (ACS).” Retrieved January 16,
2012 (http://www.census.gov/acs/www/).
U.S. Census Bureau. 2010. “Current Population Survey (CPS).” Retrieved January 16, 2012
(http://www.census.gov/population/www/cps/cpsdef.html).
U.S. Census Bureau. 2011. “America’s Children: Key National Indicators of Well-Being.
Forum on Child and Family Statistics. Retrieved January 16, 2012
(http://www.childstats.gov/americaschildren/famsoc1.asp).
Venugopal, Arun. 2011. “New York Leads in Never-Married Women.” WNYC, December
10. Retrieved February 14, 2012 (http://www.wnyc.org/blogs/wnyc-news-
blog/2011/sep/22/new-york-never-married-women/).
Waite, Linda, and Lee Lillard. 1991. “Children and Marital Disruption.” American Journal of
Sociology 96(4):930–953

3. Provocări cu care se confruntă familia

- vei înțelege impactul social și interpersonal al divorțului
- vei ști să descrii impactul social și interpersonal al abuzului în familie
Pe măsură ce structura familiei se schimbă în timp, la fel se schimbă și provocările cu care se

confruntă familiile. Evenimente precum divorțul și recăsătorirea prezintă noi dificultăți pentru
familii și persoane. Alte probleme interne de lungă durată, cum ar fi abuzul, continuă să
tensioneze sănătatea și stabilitatea familiilor de astăzi
3.1. Divorțul ți recăsătorirea

Divorțul, deși destul de obișnuit și acceptat în societatea modernă americană, a fost odată un
cuvânt care era doar șoptit și a fost însoțit de gesturi de dezaprobare. În 1960, divorțul era în
general mai puțin frecvent, afectând doar 9,1 din fiecare1.000 de persoane căsătorite. Acest
număr a fost mai mult decât dublat (până la 20,3) până în 1975 și a atins punctul culminant în
1980 la 22,6 (Popenoe 2007). În ultimul sfert de secol, ratele divorțului au scăzut constant și
sunt acum similare cu cele din 1970. Creșterea dramatică a ratelor de divorț după anii 1960 a
fost asociată cu liberalizarea legilor divorțului și schimbarea structurii societății datorită
faptului că femeile intră din ce în ce mai mult pe forța de muncă (Michael 1978). Scăderea
ratelor divorțului poate fi atribuită a doi factori probabili: o creștere a vârstei la care oamenii
se căsătoresc și un nivel crescut de educație printre cei care se căsătoresc – ambii factori s-a
descoperit că promovează o stabilitate maritală mai mare.
Deci, ce cauzează divorțul? În timp ce mai mulți tineri aleg să amâne sau să renunțe la căsătorie,
cei care intră într-o uniunea o fac cu așteptarea că va dura. O mare parte a problemelor
conjugale pot fi legate în special de stresul financiar. Potrivit cercetătorilor din SUA, cuplurile
care intră în căsătorie fără o bază solidă de active (cum ar fi o casă, economii și un plan de
pensionare) sunt cu 70% mai predispuși să fi divorțat după trei ani decât cuplurile cu active de
cel puțin 10.000 USD. Acest lucru este legat de factori precum vârsta și nivel de educație, care
se corelează cu venituri mici.
Apariția copiilor într-o căsnicie creează un stres financiar și emoțional suplimentar. Cercetările
au stabilit că familiile intră în faza cea mai stresantă la nașterea primului copil (Popenoe și
Whitehead 2007). Aceasta este deosebit de adevărat pentru cuplurile care au multipli (gemeni,
tripleți și așa mai departe). Cuplurile căsătorite cu gemeni sau tripleți au cu 17 procente mai
multe șanse de divorț decât cei cu copii de la nașteri singulare (McKay 2010). Un alt
contribuabil la probabilitatea divorțului este o scădere generală a satisfacției conjugale în timp.
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, s-ar putea să constate că a valorile și obiectivele vieții nu
se mai potrivesc cu cele ale soțului / soției lor (Popenoe și Whitehead 2004).
Persoanele dintr-o a doua căsătorie reprezintă aproximativ 19,3 la sută din totalul persoanelor
căsătorite iar cei care au fost căsătoriți de trei sau mai multe ori reprezintă 5,2% (US Census
Bureau 2011). Marea majoritate (91%) a recăsătoriilor apar după divorț; numai 9 la sută apar
după moartea unui soț (Kreider 2006). Majoritatea bărbaților și femeilor se recăsătoresc în

termen de cinci ani de la divorț, lungimea mediană pentru bărbați (trei ani) fiind mai mică decât
pentru femei (4.4 ani). Această perioadă de timp a fost destul de consistentă din anii 1950.
Majoritatea celor care se recăsătoresc se află între vârsta de douăzeci și cinci și patruzeci și
patru (Kreider 2006).
Căsătoria a doua oară (sau a treia sau a patra) poate fi un proces foarte diferit de primul. La
recăsătorire lipsesc multe ritualuri clasice de curtare ale unei prime căsătorii. În a doua
căsătorie, persoanele sunt mai puțin susceptibile să se ocupe de probleme precum aprobarea
părinților, sexul premarital sau dimensiunea dorită a familiei (Elliot 2010). Într-un sondaj al
gospodăriilor formate prin recăsătorire, doar 8% au inclus doar copii biologici ai cuplului
recăsătorit. Din 49% dintre casele care includ copii, 24% au inclus doar copiii biologici ai
femeii, 3% au inclus doar copiii biologici ai bărbatului și 9% au inclus o combinație a copiilor
ambilor soți (US Census Bureau 2006).
Copiii divorțului și a recăsătoririi

Divorțul și recăsătorirea pot fi stresante atât pentru parteneri, cât și pentru copii. Divorțul este
adesea justificat de noțiunea că copiilor le este mai bine într-o familie divorțată decât într-o
familie cu părinți care nu se înțeleg. Cu toate acestea, studii pe termen lung au determinat că,
în general, acest lucru nu este adevărat. Cercetările sugerează că, deși conflictul conjugal nu
oferă un mediu ideal creșterii copiilor, divorțul poate fi dăunător. Copiii sunt deseori confuzi
și speriați de securitatea familiei. Se pot simți responsabili pentru divorț și pot încerca să-și
aducă părinții înapoi împreună, adesea până la a-și sacrifica propria bunăstare (Amato 2000).
Doar în familiile cu un nivel ridicat de conflict, copiii beneficiază de divorț și de scăderea
ulterioară a conflictului. Majoritatea divorțurilor provin din case cu conflict mai scăzut, iar
copiii din aceste case sunt afectați mai mult de stresul divorțului decât stresul nefericirii în
căsătorie (Amato2000). Studiile sugerează, de asemenea, că nivelurile de stres pentru copii nu
sunt îmbunătățite atunci când un copil dobândește o familie vitregă prin recăsătorie. Deși poate
exista o stabilitate economică crescută, familiile vitrege au de obicei un nivel ridicat de
conflicte interpersonale (McLanahan și Sandefur 1994).
Capacitatea copiilor de a face față unui divorț poate depinde de vârsta lor. Cercetările au arătat
că divorțul poate fi cel mai dificil pentru copiii de vârstă școlară, deoarece aceștia sunt suficient
de mari pentru a înțelege separarea, dar nu sunt suficient de mari pentru a înțelege
raționamentul spatele ei. Adolescenții mai în vârstă sunt mai predispuși să recunoască
conflictul care a dus la divorț, dar pot simți totuși frică, singurătate, vinovăție și presiune pentru
a alege una din părți. Sugarii și copiii de vârstă preșcolară pot suferi cel mai mare impact din
cauza pierderii rutinei oferite de căsătorie (Temke 2006).
Apropierea de părinți face, de asemenea, o diferență în bunăstarea copilului după divorț. Băieți
care trăiesc sau au parte și de timp petrecut cu tații lor, arată mai puțină agresivitate decât cei
care sunt crescuți doar de mame. În mod similar, fetele care trăiesc sau beneficiază și de timp
cu mamele lor, tind să fie mai responsabile și mai mature decât cele care sunt crescute numai
de tații lor. Aproape trei pătrimi din copiii părinților divorțați locuiesc într-o gospodărie
condusă de mamă, lăsând mulți băieți fără o figură paternă care să locuiască în casă (US Census
Bureau 2011b). Totuși, cercetătorii sugerează că o relație puternică părinte-copil poate
îmbunătăți foarte mult adaptarea copilului la divorț (Temke 2006).

Există dovezi empirice că divorțul nu i-a descurajat pe copii în ceea ce privește modul în care
privesc căsătoria și familia. O familie amestecată are un stres suplimentar rezultat din copiii tăi
/ ai mei / ai noștri. Familia amestecată are și un fost părinte care are diferite tehnici de disciplină.
Într-un sondaj realizat de cercetători de la Universitatea din Michigan, aproximativ trei sferturi
din liceeni au spus că este „extrem de important” să ai o căsătorie puternică și o viață de familie.
Și peste jumătate credea că este „foarte probabil” că vor fi într-o căsătorie de-a lungul vieții
(Popenoe și Whitehead 2007). Aceste numere au continuat să urce în ultimii douăzeci și cinci
de ani.
3.2. Violență și abuz

Violența și abuzul sunt printre cele mai tulburătoare provocări cu care se confruntă familiile de
astăzi. Pot apărea abuzuri între soți, între părinte și copil, precum și între ceilalți membri ai
familiei. Frecvența violenței în familie este dificil de determinat, deoarece multe cazuri de abuz
a soției și asupra copiilor nu sunt raportate. În orice caz, studii au arătat că abuzul (raportat sau
nu) are un impact major asupra familiilor și societății în ansamblu.
Violența domestică
Violența domestică este o problemă socială semnificativă în multe societăți. Este adesea
caracterizată ca violență între membrii gospodăriei sau ai familiei, în special soții. Pentru a
include cupluri, familie necăsătorite, conviețuitoare și de același sex sociologii au creat
termenul violență între parteneri intimi (VPI). Femeile sunt primele victime ale violenței
între parteneri intimi. Se estimează că una din patru femei a experimentat o anumită formă de
VPI în timpul vieții sale (comparativ cu unul din șapte bărbați) (Catalano 2007). VPI poate
include violență fizică, cum ar fi lovirea cu pumnul, lovirea cu picioarele sau alte metode de a
provoca durere fizică; violența sexuală, cum ar fi violul sau alte acte sexuale forțate; amenințări
și intimidări care implică fie abuz fizic sau sexual; și abuz emoțional, cum ar fi rănirea
sentimentului de stimă de sine a celuilalt prin cuvinte sau controlând comportamentul celuilalt.
VPI începe adesea ca abuz emoțional și apoi escaladează către alte forme sau combinații de
abuz (Centre for Disease Control 2012).
Cei care sunt separați raportează rate mai mari de abuz decât cei cu alte stări civile, deoarece
conflictul este de obicei mai mare în acele relații. În mod similar, cei care conviețuiesc sunt
mai susceptibili decât cei căsătoriți să experimenteze VPI (Stets și Straus 1990). Alți cercetători
au descoperit că rata VPI se dublează la femeile cu venituri mici din zone defavorizate în
comparație cu VPI experimentat de femeile care locuiesc în zone mai bogate (Benson și
Fox2004). În general, femeile cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani sunt cele mai expuse
riscului de abuz non-fatal (Catalano 2007).
Două treimi din VPI non-fatal apar în interiorul casei și aproximativ 10% apar la domiciliul
prietenului sau vecinului victimei. Majoritatea abuzurilor au loc între orele 18:00 și 06:00 și
aproape jumătate (42%) implică consumul de alcool sau droguri (Catalano 2007). Totuși, mulți
autorii VPI dau vina pe alcool sau droguri pentru abuz, însă studiile au arătat că alcoolul și
drogurile nu provoacă VPI, ele pot reduce doar inhibițiile (Hanson 2011). VPI are efecte
semnificative pe termen lung asupra victimelor individuale și asupra societății. Studiile au
arătat că daunele VPI se extind dincolo de rănile fizice sau emoționale directe. VPI extins a
fost legat de șomaj în rândul victimelor, la fel ca multe dificultăți în găsirea sau ocuparea unui
loc de muncă. În plus, aproape toate femeile care raportează probleme domestice grave prezintă
simptome ale depresiei majore (Goodwin, Chandler și Meisel 2003).
Femeile victime ale VPI sunt, de asemenea, mai predispuse să abuzeze de alcool sau droguri,
să sufere de tulburări alimentare și să încerce să se sinucidă (Silverman et al. 2001). VPI este,
într-adevăr, ceva ce afectează mai mult decât doar partenerii intimi. Într-un sondaj, 34% dintre
respondenții au spus că au asistat la VPI și 59% au spus că cunosc personal o victimă (Roper
Starch Worldview 1995). Mulți oameni doresc să ajute victimele VPI, dar ezită să intervină
deoarece consideră că sunt chestiuni personale sau se tem de represalii din partea agresorului -
motive similare cu cele ale victimelor care nu raportează VPI.
Abuzul asupra copiilor

Copiii sunt printre cele mai neputincioase victime ale abuzurilor. În 2010, au existat peste 3,3
milioane de rapoarte de abuz asupra copiilor, implicând aproximativ 5,9 milioane de copii
(Child Help 2011). Trei cincimi din rapoartele de abuz asupra copiilor sunt făcute de
profesioniști, inclusiv profesori, ofițeri de poliție și personalul din serviciile sociale. Restul sunt
făcute de surse anonime, alte rude, părinți, prieteni și vecini.
Abuzul asupra copiilor poate apărea în mai multe forme, cea mai frecventă fiind neglijarea
(78,3%), urmată de abuzul fizic (10,8%), abuz sexual (7,6%), maltratare psihologică (7,6%) și
neglijare medicală (2,4% (Child Help 2011). Unii copii suferă de o combinație a acestor forme
de abuz. Majoritatea autorilor (81,2%) sunt părinții; 6,2% sunt alte rude.
Sugarii (copii cu vârsta mai mică de un an) au fost cea mai victimizată categorie, cu o rată de
incidență de 20,6 la 1.000 de sugari. Această grupă de vârstă este deosebit de vulnerabilă la
neglijență deoarece depinde în totalitate de părinți pentru îngrijire. Unii părinții nu își
neglijează intenționat copiii; factori precum valorile culturale, standardul de îngrijire într-o
comunitate și sărăcia, pot duce la un nivel periculos de neglijență.
Copiii sunt, de asemenea, adesea victime ale abuzului fizic, în special sub forma agitării
violente. Acest tip de abuz descrie un grup de simptome medicale, cum ar fi umflarea creierului
și hemoragie a retinei, rezultate din scuturarea forțată sau lovirea capului unui sugar. Plânsetul
unui bebeluș este declanșatorul numărul unu al acestui comportament. Părinții s-ar putea să se
simtă incapabili să calmeze îngrijorările unui bebeluș și ar putea să-și verse frustrarea asupra
copilului prin agitarea lui violentă. Alți factori de stres, cum ar fi cei economici, șomajul și
nemulțumirea generală cu viața părintească, pot contribui la acest tip de abuz.
Abuzul asupra copiilor are loc la toate nivelurile socioeconomice și educaționale și traversează
liniile etnice și culturale. La fel cum abuzul asupra copiilor este adesea asociat cu stresul
resimțit de părinți, inclusiv stresul financiar, părinții care demonstrează rezistența la acest stres
sunt mai puțin probabil să abuzeze (Samuels 2011). Părinții tineri sunt de obicei mai puțin
capabili să facă față stresului, în special stresului de a deveni un nou părinte. Mamele
adolescente sunt mai predispuse să-și abuzeze copiii decât cele mai mature. Pe măsură ce vârsta
unui părinte crește, riscul abuzului scade. Copiii născuți de mame care au cincisprezece ani sau
mai puțin. sunt de două ori mai susceptibili de a fi abuzați sau neglijați până la vârsta de cinci
ani decât copiii născuți de mame cu vârsta cuprinsă între 20 și 31 de ani (George și Lee 1997).

Consumul de droguri și alcool contribuie, de asemenea, la abuzul asupra copiilor. Copiii

crescuți de consumatorii de substanțe prezintă un risc de a fi abuzați fizic de trei ori mai mare
decât alți copii și neglijarea este de patru ori mai răspândită în aceste familii (Child Welfare
Information Gateway 2011). Alți factori de risc includ izolarea socială, depresia, educația
scăzută a părinților și o istorie a maltratării în copilărie a părinților. Aproximativ 30% dintre
copiii abuzați vor abuza mai târziu proprii copii (Child Welfare Information Gateway 2006).
Efectele pe termen lung ale abuzului asupra copiilor au impact asupra bunăstării fizice, mentale
și emoționale a unui copil. Leziuni, sănătate precară, iar instabilitatea mentală apare la o rată
ridicată în acest grup, 80% îndeplinind criteriile uneia sau mai multor tulburări psihiatrice, cum
ar fi depresia, anxietatea sau comportamentul suicidal, până la vârsta de 21 de ani. Copiii
abuzați pot suferi, de asemenea, dificultăți cognitive și sociale. Consecințele comportamentale
vor afecta majoritatea, dar nu toate, victimele abuzului asupra copiilor. Copii abuzați este cu
25% mai probabil, ca adolescenți, să sufere de dificultăți precum performanța academică slabă
și sarcină la adolescență sau să se angajeze în comportamente precum abuzul de droguri și
delincvența generală. De asemenea, sunt mai predispuși să participe la acte sexuale riscante
care le cresc șansele de a contracta o boală cu transmitere sexuală (Child Welfare Information
Gateway 2006). Alte comportamente riscante includ abuzul de droguri și alcool. Deoarece
aceste consecințe pot afecta îngrijirea sănătății, educația și sistemul de justiție, problemele care
rezultă din abuzul asupra copiilor nu aparțin doar copilului și familiei, ci societății în ansamblu.
3.3. Rezumat
Familiile de astăzi se confruntă cu o varietate de provocări, în special pentru stabilitatea
conjugală. În timp ce ratele divorțului au scăzut în ultimii douăzeci și cinci de ani, mulți membri
ai familiei, în special copiii, încă experimentează efectele negative ale divorțului. Copii sunt,
de asemenea, afectați negativ de violență și abuzuri în casă, cu aproape 6 milioane de copii
abuzați în fiecare an.
3.4. Recapitulare
1. Ratele actuale de divorț sunt:
a. la un nivel istoric
b. la un minim istoric
c. crescând constant
d. în continuă scădere
2. Copiii părinților divorțați trebuie să divorțeze _______ în propria căsătorie decât copiii
părinților care au rămas căsătoriți.
a. mai probabil
b. mai puțin probabil
c. la fel de probabil
3. În general, copiii din ______ gospodării au parte de divorț.

a. familii vitrege
b. familii multi-generaționale
c. familii cu un grad ridicat de conflict
d. familii cu un grad scăzut de conflict
4. Explicați modul în care starea financiară afectează stabilitatea civilă. Ce alți factori sunt
asociați cu situația financiară a cuplului?
5. Explicați de ce mai mult de jumătate din violența între parteneri intimi nu este raportată? De
ce este puțin probabil ca cei care sunt abuzați să raporteze abuzul?
3.5. Bibliografie
Amato, Paul. 2000. “What Children Learn From Divorce.” Journal of Family Issues
21(8):1061–1086.
American Community Survey. 2011. “Marital Events of Americans: 2009.” The U.S. Census
Bureau. Retrieved January 16, 2012 (http://www.census.gov/prod/2011pubs/acs-13.pdf).
Barr, Ronald. 2007. “What Is All That Crying About?” Bulletin of the Centres of Excellence
for Children’s Wellbeing 6(2)
Benson, Michael, and Greer Fox. 2004. When Violence Hits Home: How Economics and
Neighborhood Play a Role. Washington, DC: National Institutes of Justice.
Berlin, Lisa. 2009. “Correlates and Consequences of Spanking and Verbal Punishment for
Low-Income White, African American, and Mexican American Toddlers.” Child
Development 80(5):1403–1420.
Carlson, M., S. Harris, and G. Holden. 1999. “Protective Orders and Domestic Violence:
Risk Factors for Reabuse.” Journal of Family Violence 14(2):205–226.
Catalano, S. 2007. Intimate Partner Violence in the United States. Washington, DC: US
Department of Justice, Bureau of Justice Statistics. Retrieved April 30, 2012
(http://bjs.ojp.usdoj.gov/content/pub/pdf/ipvus.pdf).
Centers for Disease Control. 2011. “National Intimate Partner and Sexual Violence Survey.”
Retrieved January 17, 2012 (http://www.cdc.gov/ViolencePrevention/pdf/NISVS_FactSheet-
a.pdf).
Centers for Disease Control. 2012. “Understanding Intimate Partner Violence.” Retrieved
January 16, 2012 (http://www.cdc.gov/violenceprevention/pdf/ipv_factsheet-a.pdf).
Child Welfare Information Gateway. 2006. “Long-Term Consequences of Child Abuse and
Neglect.” U.S. Department of Health and Human Services. Retrieved January 16, 2012
(http://www.childwelfare.gov/pubs/factsheets/long_term_consequences.cfm).
Child Welfare Information Gateway. 2008. “What Is Child Abuse and Neglect.” U.S.
Department of Health and Human Services. Retrieved January 16, 2012
(http://www.childwelfare.gov/pubs/factsheets/whatiscan.cfm).
Child Welfare Information Gateway. 2011. “Parental Substance Abuse.” U.S. Department of
Health and Human Services. Retrieved January 16, 2012
(http://www.childwelfare.gov/can/factors/parentcaregiver/substance.cfm).

Crandall, Julie. 2011. “Support for Spanking: Most Americans Think Corporal Punishment is
OK.” ABCNews.com, November 8. Retrieved January 16, 2012
(http://abcnews.go.com/sections/us/dailynews/spanking_poll021108.html).
Elliot, Diana. 2010. “Embracing the Institution of Marriage: The Characteristics of Remarried
Americans.” U.S. Census Bureau.
Felson, R., J. Ackerman, and C. Gallagher. 2005. "Police Intervention and the Repeat of
Domestic Assault." Final report for National Institute of Justice. Washington, DC: U.S.
Department of Justice, National Institute of Justice. Retrieved January 16, 2012
(http://www.ncjrs.gov/App/Publications/abstract.aspx?ID=210301).
George, R. M., and B. J. Lee. 1997. “Abuse and Neglect of the Children.” Pp. 205–230 in
Kids Having Kids, edited by R. Maynard. Washington, DC: The Urban Institute Press.
Goodwin, S.N., S. Chandler, and J. Meisel. 2003. “Violence Against Women: The Role of
Welfare Reform." Final Report to the National Institute of Justice.
Hanson, David. 2011. “Alcohol and Domestic Violence.” State University of New York.
(http://www2.potsdam.edu/hansondj/Controversies/1090863351.html).
Kreider, Rose. 2006. “Remarriage in the United States.” U.S. Census Bureau.
McKay, Stephen. 2010. “The Effects of Twins and Multiple Births on Families and Their
Living Standards.” University of Birmingham. Retrieved February 24, 2012
(http://www.tamba.org.uk/document.doc?id=268).
McLanahan, Sara, and Gary Sandefur. 1997. Growing Up With a Single Parent: What Hurts,
What Helps. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Michael, Robert. 1978. “The Rise in Divorce Rates, 1960–1974: Age-Specific Components.”
Demography 15(2):177–182.
Popenoe, David. 2007. “The Future of Marriage in America.” University of Virginia/National
Marriage Project/The State of Our Unions. Retrieved January 16, 2012
Popenoe, David and Barbara D. Whitehead. 2001. “Top Ten Myths of Divorce University of
Virginia/National Marriage Project/The State of Our Unions.” Retrieved January 16, 2012.
Popenoe, David, and Barbara D. Whitehead. 2004. “Ten Important Research Findings on
Marriage and Choosing a Marriage Partner.” University of Virginia/National Marriage
Project/The State of Our Unions. Retrieved January 16, 2012.
Roper Starch Worldwide. 1995. Domestic Violence: Views on Campus Survey. New York:
Liz Claiborne.
Samuels, Bryan. 2011. “Strengthening Families and Communities.” U.S. Department of
Health and Human Services. Retrieved February 14, 2012
(http://www.childwelfare.gov/pubs/guide2011/guide.pdf#page=29).
Silverman, J.G., A. Raj, L. A. Mucci, and J. E. Hathaway. 2001. “Dating Violence Against
Adolescent Girls and Associated Substance Abuse, Unhealthy Weight Control, Sexual Risk
Behavior, Pregnancy and Suicide.” Journal of the American Medical Association 286:572–
579.
Stets, J. E., and M. A. Straus. 1990. “The Marriage License as a Hitting License: A
Comparison of Assaults in Dating, Cohabiting, and Married Couples.” Pp. 227–244 in
Physical Violence in American Families: Risk Factors and Adaptations to Violence in 8,145
Families, edited by M. A. Straus and R. J Gelles. New Brunswick, NJ: Transaction
Publishers.
Temke, Mary W. 2006. “The Effects of Divorce on Children.” Durham: University of New
Hampshire. Retrieved January 16, 2012.
U.S. Census Bureau. 2006. “Remarriage in the United States.” Retrieved January 17, 2012
(http://www.census.gov/hhes/socdemo/marriage/data/sipp/us-remarriage-poster.pdf).
U.S. Census Bureau. 2011. “Divorce Rates Highest in the South, Lowest in the Northeast,
Census Bureau Reports.” Retrieved January 16, 2012
(http://www.census.gov/newsroom/releases/archives/marital_status_living_arrangements/cb1
1-144.html).
U.S. Census Bureau. 2011b. “Living Arrangements of Children: 2009.” Retrieved January 16,
2012 (http://www.census.gov/prod/2011pubs/p70-126.pdf).
U.S. Department of Health and Human Services, Administration for Children and Families,
Administration on Children, Youth and Families, Children’s Bureau. 2011. Child
Maltreatment. Retrieved February 14, 2012
(http://www.acf.hhs.gov/programs/cb/stats_research/index.htm#can).
Wolfinger, Nicholas. 2005. Understanding the Divorce Cycle. New York: Cambridge
University Press.

Capitolul 11. Religia
De ce studiază sociologii religia? Timp de secole, omenirea a căutat să înțeleagă și să explice

„sensul vieții”. Mulți filozofi cred că această contemplare și dorința de a înțelege locul nostru
în univers sunt cele care diferențiază omenirea din alte specii. Religia, într-o formă sau alta, a
fost găsită în toate societățile umane încă de când au apărut pentru prima dată societățile.
Săpăturile arheologice au dezvăluit obiecte rituale, locuri de înmormântare ceremoniale și alte
artefacte religioase. Conflictele sociale și chiar războaiele rezultă adesea din dispute religioase.
Pentru a înțelege o cultură, sociologii trebuie să îi studieze religia.
Ce este religia? Sociologul Émile Durkheim a descris-o prin afirmația eterică că aceasta constă
din „lucruri care depășesc limitele cunoașterii noastre” (1915). El a continuat să elaboreze:
Religia este „un sistem unificat de credințe și practici relative la lucrurile sacre, adică separate
și interzise, credințe și practici care se unesc într-o singură comunitate morală, numită biserică,
toți cei care aderă la ele ”(1915). Unii oameni asociază religia cu locurile de cult (o sinagogă
sau o biserică), alții cu o practică (mărturisire sau meditație) și încă alții cu un concept care le
îndrumă viața de zi cu zi (cum ar fi dharma sau păcatul). Toți acești oameni pot fi de acord că
religia este un sistem de credințe, valori și practici referitoare la ceea ce o persoană consideră
sacru sau consideră a fi semnificativ spiritual.
Aduce religia frică, mirare, alinare, explicație a necunoscutului sau control asupra libertății și
alegerii? Cum ne afectează perspectivele religioase comportamentul? Acestea sunt întrebările
pe care sociologii le pun și sunt motive pentru care studiază religia. Ce sunt concepțiile
oamenilor despre profan și sacru? Cum afectează ideile religioase reacțiile și alegerile
oamenilor dintr-o s societate?
Religia poate servi și ca filtru pentru examinarea altor probleme din societate și a altor
componente ale unei culturi. De exemplu, după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, a
devenit important ca profesorii, liderii bisericii și mass-media să educe Americanii despre
Islam pentru a preveni stereotipurile și pentru a promova toleranța religioasă. Instrumente și
metode sociologice, cum ar fi sondajele, interviurile și analiza datelor istorice, pot fi aplicate
studiului religiei într-o cultură pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine rolul pe care îl joacă
religia în viața oamenilor și modul în care aceasta influențează societatea.

UNITATEA 14
1. Abordarea sociologică a religiei

- vei înțelege viziunea istorică a religiei dintr-o perspectivă sociologic
- vei înțelege modul în care paradigmele sociologice majore privesc religia
Din cuvântul latin religio (respectul pentru ceea ce este sacru) și religare (a lega, în sensul unei
obligații), termenul religie descrie diverse sisteme de credință și practică ce definesc ceea ce
oamenii consideră a fi sacru sau spiritual (Fasching și deChant 2001; Durkheim 1915). De-a
lungul istoriei și în societățile din întreaga lume, liderii au folosit narative religioase, simboluri
și tradiții în încercarea de a da mai mult sens vieții și a înțelege universul. O anumită formă de
religia se găsește în fiecare cultură cunoscută și este practicată de obicei într-un mod public de
către un grup. Practica religiei poate include sărbători și festivaluri, mijlocirea cu Dumnezeu
sau zei, căsătorie și servicii funerare, muzică și artă, meditație sau inițiere, sacrificiu sau slujire
și alte aspecte ale culturii.
În timp ce unii oameni cred că religia este ceva individual, deoarece credințele religioase pot
fi extrem de personale, religia este, de asemenea, o instituție socială. Sociologii recunosc că
religia există ca un set organizat și integrat de credințe, comportamente și norme centrate pe
valori și nevoi sociale de bază. Mai mult, religia este un universal cultural găsit în toate grupuri
sociale. De exemplu, în fiecare cultură, riturile funerare sunt practicate într-un fel, deși aceste
obiceiuri variază între culturi și în cadrul afilierilor religioase. În ciuda diferențelor, există
elemente comune într-o ceremonie care marchează moartea unei persoane, cum ar fi anunțarea
morții, îngrijirea decedatului, dispoziție și ceremonie sau ritual. Aceste practici universale și
diferențele în modul în care societățile și indivizii experimentează religia, oferă un material
bogat pentru studiul sociologic.
În studierea religiei, sociologii disting între ceea ce numesc experiența, credințele și ritualurile
unei religii. Experiența religioasă se referă la convingerea sau senzația că suntem conectați la
„divinu”. Acest tip de comuniune ar putea fi experimentat atunci când oamenii se roagă sau
meditează. Credințele religioase sunt idei specifice pe care membrilor unei anumite credințe
le consideră că este adevărate, cum ar fi faptul că Isus Hristos a fost fiul lui Dumnezeu sau că
reîncarnarea există. O altă ilustrare a credințelor religioase sunt poveștile de creație pe care le
găsim în diferite religii. Ritualurile religioase sunt comportamente sau practici care sunt fie
solicitate sau așteptat de la membrii unui anumit grup, cum ar fi botezul sau mărturisirea
păcatelor (Barkan șiGreenwood 2003).
1.1. Istoria conceptului sociologic de religie

În urma industrializării și secularizării europene din secolul al XIX-lea, trei teoreticieni sociali
examinează relația dintre religie și societate: Émile Durkheim, Max Weber și Karl Marx. Sunt
printre gânditori fondatori ai sociologiei moderne.

După cum s-a menționat anterior, sociologul francez Émile Durkheim (1858-1917) a definit
religia ca un „sistem unificat de credințe și practici relative la lucrurile sacre ”(1915). Pentru
el, sacrul însemna extraordinar - ceva care inspira minune și așteptare legat de conceptul de
„divin”. Durkheim a susținut că „religia se întâmplă” în societate atunci când există o separarea
dintre profan (viața obișnuită) și sacru (1915). O piatră, de exemplu, nu este sacră sau profană,
dar există. Dar dacă cineva o transformă într-o piatră de mormânt sau o altă persoană o folosește
pentru amenajarea teritoriului, aceasta capătă sensuri diferite - unul sacru, unul profan.
Durkheim este în general considerat primul sociolog care a analizat religia în termeni de impact
social. Mai presus de toate, el credea că religia este legată de comunitate: leagă oamenii
împreună (coeziune socială), promovează coerența comportamentului (control social) și oferă
forță în timpul tranzițiilor și tragediilor vieții (sens și scop). Prin aplicarea metodelor din
științele naturale pentru studiul societății, Durkheim a susținut că sursa religiei și a moralității
este mentalitatea colectivă a societății și că legăturile coezive ale ordinii sociale rezultă din
valori comune într-o societate. El a susținut că aceste valori trebuie menținute pentru a menține
stabilitatea socială.
Dar ce s-ar întâmpla dacă religia ar fi în declin? Această întrebare l-a determinat pe Durkheim
să afirme că religia nu este doar o creație socială, dar ceva care reprezintă puterea societății:
Când oamenii sărbătoresc lucruri sacre, ei sărbătoresc puterea societății lor. Prin acest
raționament, chiar dacă religia tradițională ar dispărea, societatea nu s-ar dizolva neapărat.
În timp ce Durkheim considera religia ca o sursă de stabilitate socială, sociologul și
economistul politic german Max Weber (1864-1920) credea că a fost un precipitat al
schimbărilor sociale. El a examinat efectele religiei asupra activităților economice și a observat
că societățile puternic protestante - precum cele din Olanda, Anglia, Scoția și Germania – erau
cele mai dezvoltate societăți capitaliste și că oamenii de afaceri cei mai de succes erau
protestanți. În a cartea Etica protestantă și spiritul capitalismului (1905), el susține că etica
muncii protestante a influențat dezvoltarea capitalismului. Weber a menționat că anumite tipuri
de protestantism susțineau căutarea câștigului material prin motivarea credincioșilor să lucreze
din greu, să aibă succes și să nu-și cheltuiască profiturile pe lucruri neserioase. (Utilizarea
modernă a „Etica muncii” provine direct din etica protestantă a lui Weber, deși acum și-a
pierdut conotațiile religioase.)
Filosoful, jurnalistul și socialistul revoluționar german Karl Marx (1818–1883) a studiat, de
asemenea, impactul social al religie. El credea că religia reflectă stratificarea socială a societății
și că aceasta menține inegalitatea și perpetuează status-quo-ul. Pentru el, religia era doar o
extensie a suferinței economice a clasei muncitoare (proletariat). El a afirmat că religia „este
opiul poporului” (1844).
Pentru Durkheim, Weber și Marx, care reacționau la marea răsturnare socială și economică de
la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea în Europa, religia a fost o parte
integrantă a societății. Pentru Durkheim, religia era o forță de coeziune care a ajutat la legarea
membrilor societății de grup, în timp ce Weber credea că religia ar putea fi înțeleasă ca fiind
ceva separat de societate. Marx considera religia inseparabilă de economie și muncitor. Religia
ar putea să nu fie înțeleasă în afară de societatea capitalistă care a perpetuat inegalitatea. În
ciuda opiniilor lor diferite, acești teoreticieni ai socialului credeau cu toții în centralitatea
religiei față de societate.

Să facem conexiuni!
Etica muncii protestante în era informației
Max Weber (1904) a susținut că, în Europa, la vremea sa, era mai probabil ca protestanții să
aprecieze ideologia capitalistă decât catolicii și credea în munca grea și economii. El a arătat
că valorile protestante au influențat direct creșterea capitalismului și au ajutat la crearea ordinii
mondiale moderne. Weber a crezut că accentul pus pe comunitate în catolicism versus accentul
pus pe realizarea individuală în protestantism a făcut diferența. Afirmația sa veche de un secol
că etica muncii protestante a dus la dezvoltarea capitalismului, a fost una dintre cele mai
importante și controversate subiecte din sociologia religiei. (Greeley 1989).
Ce înseamnă astăzi conceptul de etică a muncii? Etica muncii în era informației a fost afectată
de schimbări culturale și sociale enorme, la fel cum muncitorii de la mijlocul și sfârșitul
secolului al XIX-lea au fost influențați de începutul Revoluției Industriale. Locurile de muncă
din fabrici tind să fie simple, neinteresante și necesită foarte puțină gândire sau luare a deciziilor
din partea lucrătorului. Astăzi, etica muncii forței de muncă moderne a fost transformată, fiind
mai multă nevoie de gândire și luare a deciziilor. Angajații caută, de asemenea, autonomie și
împlinire în slujbele lor, nu doar salarii. Au devenit necesare niveluri superioare de educație,
precum și abilități de gestionare a persoanelor și acces la cele mai recente informații despre
orice subiect dat. Era informației a crescut ritmul rapid de producție așteptată în multe locuri
de muncă.
Pe de altă parte, „McDonaldizarea” Statelor Unite (Hightower 1975; Ritzer 1993), în care multe
industrii de servicii, cum ar fi industria fast-food, au stabilit roluri și sarcini de rutină, a dus la
o „descurajarea” a eticii muncii. În slujbele în care rolurile și sarcinile sunt foarte prescrise,
lucrătorii nu au nicio ocazie de a lua decizii. Sunt considerate mărfuri înlocuibile, spre
deosebire de angajații valoroși. În perioadele de recesiune, aceste locuri de muncă pot fi
singurul loc de muncă posibil pentru persoanele mai tinere sau pentru cei cu nivel scăzut de
aptitudini. Remunerația, condițiile de muncă și natura robotică a sarcinilor îi dezumanizează
pe lucrători și elimină stimulentul de a face o muncă de calitate.De asemenea, munca din greu
nu mai are nicio relație cu credințele religioase catolice sau protestante sau cele ale altor religii;
lucrătorii din era informației se așteaptă ca talentul și munca grea să fie recompensate prin
câștiguri materiale și avansare în carieră.
1.2. Perspective teoretice asupra religiei

Sociologii moderni aplică adesea una dintre cele trei perspective teoretice majore. Acestea
oferă lentile diferite prin care să studieze și să înțeleagă societatea: funcționalism,
interacționism simbolic și teoria conflictelor. Să explorăm modul în care oamenii de știință care
aplică aceste paradigme, înțeleg religia.
Funcționalism
Funcționaliștii susțin că religia îndeplinește mai multe funcții în societate. De fapt, religia
depinde de existența societății, valoare și semnificație și invers. Din această perspectivă, religia
are mai multe scopuri, cum ar fi furnizarea de răspunsuri la misterele spirituale, oferirea de
confort emoțional și crearea unui loc pentru interacțiune socială și control social.
Oferind răspunsuri, religia definește lumea spirituală și forțele spirituale, inclusiv ființele
divine. De exemplu, ea ajută la a răspunde unor întrebări precum „Cum a fost creată lumea?”
„De ce suferim?” „Există un plan pentru viața noastră?” și există o viață de dincolo?” Ca o altă
funcție, religia oferă confort emoțional în perioade de criză. Ritualurile religioase aduc ordinea,
confortul și organizarea prin simboluri familiare comune și modele de comportament.
Una dintre cele mai importante funcții ale religiei, dintr-o perspectivă funcționalistă, sunt
oportunitățile pe care le creează pentru interacțiunea socială și formarea grupurilor. Oferă
suport social și rețele sociale și oferă un loc de întâlnire cu ceilalți, care dețin valori similare și
un loc în care să caute ajutor (spiritual și material) în momentele de nevoie. Mai mult, poate
încuraja coeziunea și integrarea grupului. Deoarece religia poate fi esențială pentru conceptul
de sine al multor oameni, uneori există sentimentul „în grup” versus „în afara grupului” față de
alte religii din societatea noastră sau într-o anumită practică. În cele din urmă, religia
promovează controlul social: întărește normele sociale, cum ar fi stilurile de îmbrăcăminte
adecvate, respectarea legii și reglementarea comportamentului sexual.
Teoria conflictelor
Teoreticienii conflictelor consideră religia ca o instituție care ajută la menținerea tiparelor de
inegalitate socială. De exemplu, Vaticanul are o cantitate imensă de avere, în timp ce venitul
mediu al enoriașilor catolici este mic. În conformitate cu această perspectivă, religia a fost
folosită pentru a susține „dreptul divin” al monarhilor opresivi și pentru a justifica structuri
sociale inegale, precum sistemul de castă al Indiei.
Teoreticienii conflictelor sunt critici la modul în care multe religii promovează ideea că
credincioșii ar trebui să fie mulțumiți cu circumstanțele existente pentru că sunt hirotoniți divin.
Această dinamică de putere a fost folosită de instituțiile creștine timp de secole pentru a-i
menține pe oamenii săraci, săraci în continuare și pentru a-i învăța că nu ar trebui să fie
preocupați de ceea ce le lipsește pentru că recompensa lor „adevărată” (dintr-o perspectivă
religioasă) va veni după moarte. Teoreticienii conflictelor subliniază, de asemenea, că cei de la
putere într-o religie, sunt adesea capabili să dicteze practici, ritualuri și credințe prin
interpretarea textelor religioase sau prin intermediul unei proclamate comunicări directe de la
divinitate.
Perspectiva feministă este o viziune a teoriei conflictelor care se concentrează în mod special
pe inegalitatea de gen. În ceea ce privește religia, teoreticienii feminiști afirmă că, deși femeile
sunt de obicei cele care socializează copiii într-o religie, ele au deținut, în mod tradițional,
foarte puține poziții de putere în cadrul religiilor. Câteva religii și confesiuni religioase sunt
mai egalitare din punctul de vedere al genului, dar dominația masculină rămâne norma celor
mai multe.
Interacționismul simbolic
Dezvoltându-se din conceptul că lumea noastră este construită social, interacționismul simbolic
studiază simbolurile și interacțiunile vieții de zi cu zi. Pentru interacționiști, credințele și
experiențele nu sunt sacre decât dacă indivizii dintr-o societate le consideră ca fiind sacre.
Steaua lui David în iudaism, crucea în creștinism și semiluna și steaua în Islam sunt exemple
de simboluri sacre. Interacționiștii sunt interesați de ceea ce comunică aceste simboluri. Pentru
că interacționiștii studiază interacțiunile individuale, un cercetător care folosește această
abordare ar putea pune întrebări axate pe această dinamică. Interacțiunea dintre liderii religioși
și practicieni, rolul religiei în componentele obișnuite ale vieții de zi cu zi și a modurilor în care
oamenii exprimă valorile religioase în interacțiunile sociale - toate ar putea fi subiecte de studiu
pentru un interacționist.
1.3. Rezumat
Religia descrie credințele, valorile și practicile legate de preocupări sacre sau spirituale.
Sociologul Émile Durkheim a definit religia ca un „sistem unificat de credințe și practici în
raport cu lucrurile sacre” (1915). Max Weber credea că religia ar putea fi o forță pentru
schimbarea socială. Karl Marx privea religia ca pe un instrument folosit de societățile
capitaliste pentru a perpetua inegalitatea. Religia este o instituție socială, deoarece include
credințe și practici care servesc nevoilor societății. Religia este, de asemenea, un exemplu de
model universal cultural, deoarece se găsește în toate societățile într-o formă sau alta.
Funcționalismul, teoria conflictelor și interacționismul oferă toate modalități valoroase pentru
sociologi de a înțelege religia.
1.4. Recapitulare
1. În ce moduri religia jocă rolului unei instituții sociale?

a. Religiile au un set complex și integrat de norme.
b. Practicile și credințele religioase sunt legate de valorile societății.
c. Religiile satisfac adesea mai multe nevoi de bază.
2. Un model universal cultural este ceva care:

a. abordează toate aspectele comportamentului unui grup
b. se găsește în toate culturile
c. se bazează pe norme sociale
d. poate fi sau nu de valoare în satisfacerea nevoilor sociale
3. Care dintre principalele perspective teoretice ar aborda religia de la nivel micro, studiind
modul în care religia afectează sentimentul de sprijin și bunăstare al unei persoane?
a. Funcționalism
b. Interacționism simbolic
d. Feminism
4. Ce perspectivă subliniază cel mai mult modalitățile prin care religia ajută la menținerea
sistemului social funcțional?
a. Perspectiva funcționalistă
b. Perspectivă interacționist simbolică
c. Perspectiva conflictualistă
d. Perspectiva feministă
5. Care perspectivă socială subliniază cel mai mult modalitățile prin care religia ajută la
menținerea inegalităților sociale în cadrul unei societăți?
a. Funcționalistă
b. Interacționist simbolică
d. Perspectiva feministă
6. Pe care dintre următoarele le împărtășesc perspectivele funcționaliste și conflictualiste?

a. Poziția că religia se referă la controlul social, aplicând normele sociale
b. Accentul pus pe religie este furnizarea de sprijin social
c. Credința că religia ajută la explicarea misterelor vieții
d. Nici una dintre cele de mai sus
7. Etica muncii protestante a fost privită în termenii relației sale cu:

a. evoluție și selecție naturală
b. capitalism
c. determinism
d. prejudecăți și discriminare
8. Enumerați câteva moduri în care vedeți că religia are control social în viața de zi cu zi.
9. Care sunt unele obiecte sacre pe care le cunoașteți? Există unele obiecte, cum ar fi cupe,
lumânări sau îmbrăcăminte, care ar fi considerate profane în condiții normale, dar sunt
considerate sacre în circumstanțe speciale sau atunci când sunt utilizate în modalități specifice?
10. Luați în considerare o religie pe care o cunoașteți și discutați despre unele dintre credințele,
comportamentele și normele sale. Discutați despre modul în care acestea satisfac nevoile
sociale. Apoi, studiați o religie despre care nu știi prea multe. Explicați modul în care
credințele, comportamentele și normele sunt la fel sau diferite de cealaltă religie.
1.5. Bibliografie
Durkheim, Émile. 1947 [1915]. The Elementary Forms of Religious Life, translated by J.
Swain. Glencoe, IL: Free Press.
Barkan, Steven E., and Susan Greenwood. 2003. “Religious Attendance and Subjective Well-
Being among Older Americans: Evidence from the General Social Survey.” Review of
Religious Research 45:116–129.
Durkheim, Émile. 1933 [1893]. Division of Labor in Society. Translated by George Simpson.
New York: Free Press.
Ellway, P. 2005. “The Rational Choice Theory of Religion: Shopping for Faith or Dropping
your Faith?” Retrieved February 21, 2012
(http://www.csa.com/discoveryguides/religion/overview.php).
Fasching, Darrel, and Dell deChant. 2001. Comparative Religious Ethics: A Narrative
Approach. Hoboken, NJ: WileyBlackwel.

Finke, R., and R. Stark. 1988. “Religious Economies and Sacred Canopies: Religious
Mobilization in American Cities, 1906.” American Sociological Review 53:41–49.
Greeley, Andrew. 1989. “Protestant and Catholic: Is the Analogical Imagination Extinct?”
American Sociological Review 54:485–502.
Hechter, M. 1997. “Sociological Rational Choice Theory.” Annual Review of Sociology
23:191–214. Retrieved January 20, 2012
(http://personal.lse.ac.uk/KANAZAWA/pdfs/ARS1997.pdf).
Hightower, Jim. 1975. Eat Your Heart Out: Food Profiteering in America. New York: Crown
Publishers, Inc.
Marx, Karl. 1973 [1844]. Contribution to Critique of Hegel's Philosophy of Right.
Cambridge, England: Cambridge University Press.
Ritzer, George. 1993. The McDonaldization of Society. Thousand Oaks, CA: Pine Forge.
Weber, Max. 2002 [1905]. The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism and Other
Writings, translated by Peter R. Baehr and Gordon C. Wells. New York: Penguin.

2. Religiile lumii
- vei ști care sunt diferențele dintre diferitele tipuri de organizații religioase
- vei înțelege clasificările religiei, cum ar fi animismul, politeismul, monoteismul și ateismul
- vei ști care sunt câteva dintre religiile majore ale lumii
Religiile majore ale lumii (hinduism, budism, islam, confucianism, creștinism, taoism și
iudaism) diferă prin multe aspecte, inclusiv modul în care fiecare religie este organizată și
sistemul de credințe susținut de fiecare. Alte diferențe includ natura credinței într-o putere
superioară, istoria modului în care a început lumea și religia și utilizarea textelor și a obiectelor
sacre.
2.1. Tipuri de organizații religioase

Religiile se organizează - instituțiile, practicienii și structurile lor - într-o varietate de moduri.
De exemplu, când a apărut Biserica Romano-Catolică, a împrumutat multe dintre principiile
sale organizatorice de la vechea armată Romană și i-a transformat pe senatori în cardinali, de
exemplu. Sociologii folosesc termeni diferiți, cum ar fi, ecclesia, confesiune și sectă, pentru a
defini aceste tipuri de organizații. Savanții sunt, de asemenea, conștienți de faptul că aceste
definiții nu sunt statice. Majoritatea religiilor tranzitează prin diferite faze organizaționale. De
exemplu, creștinismul a început ca un cult, transformat într-o sectă și astăzi există ca ecclesia.
Cultele, ca și sectele, sunt noi grupări religioase. Astăzi, în multe state, acest termen poartă
adesea conotații peiorative. Cu toate acestea, aproape toate religiile au început sub forma unor
culte și au progresat treptat la niveluri de mărime și organizare mai mari. Termenul de cult este
uneori folosit interschimbabil cu termenul de nouă mișcare religioasă. În utilizarea sa
peiorativă, aceste grupuri sunt adesea desconsiderate ca fiind secrete, controlează foarte mult
viața membrilor și sunt dominate de un singur lider carismatic.
O sectă este un grup mic și relativ nou. Cele mai cunoscute confesiuni creștine au început ca
secte. De exemplu, metodiștii și baptiștii au protestat împotriva Bisericii Anglicane mamă din
Anglia în timp ce Henric al VIII-lea a protestat împotriva Bisericii Catolice prin formarea
Bisericii Anglicane. De la „protest” vine termenul Protestant.
Ocazional, o sectă este un grup separatist care poate fi în tensiune cu societatea mai largă.
Uneori pretind că se întorc la „fundamente” sau pentru a contesta veridicitatea unei anumite
doctrine. Când apartenența la o sectă crește în timp, aceasta poate deveni o denominare. De
multe ori o sectă începe ca o ramură a unei confesiuni, atunci când un grup de membri crede
că ar trebui să se separe de grupul mai mare.
Unele secte se dizolvă fără să crească în confesiuni. Sociologii numesc aceste secte consacrate.
Secte consacrate, precum Amish sau Martorii lui Iehova, se află la jumătatea distanței dintre
sectă și confesiune pe continuumul ecclesia-cult deoarece au un amestec de caracteristici
asemănătoare sectelor și confesiunilor.

O denominare este o organizație religioasă mare, de masă, dar nu pretinde că este oficială sau
sponsorizată de stat. Este o religie dintre multe. De exemplu, baptistul, metodismul african
episcopal, catolicismul și adventismul de ziua a șaptea sunt toate confesiuni creștine.
Termenul ecclesia, care se referea inițial la o adunare politică de cetățeni din Atena antică,
Grecia, se referă acum la o congregație. În sociologie, termenul este folosit pentru a se referi
la un grup religios căruia îi aparțin majoritatea membrilor unei societăți. Este considerată o
religie recunoscută la nivel național, sau oficială, care deține un monopol religios și este strâns
aliată cu statul și puterile seculare.
O modalitate de a ne aminti acești termeni organizaționali religioși este să ne gândim la culte,
secte, confesiuni și ecclesia ca reprezentând un continuum, cu o influență crescândă asupra
societății, unde cultele sunt cel mai puțin influente și ecclesia sunt cele mai influente.
2.2. Tipuri de religii

Savanții dintr-o varietate de discipline s-au străduit să clasifice religiile. O clasificare larg
acceptată care ajută oamenii să înțeleagă diferite sisteme de credință consideră ce sau cine
venerează oamenii (dacă există ceva). Folosind această metodă de clasificare, religiile ar putea
intra în una dintre aceste categorii de bază, după cum se arată în tabelul de mai jos.
Clasificare religioasă Ce/cine este divin Exemple
Politeism Mai mulți zei Sisteme de credință ale
vechilor greci și romani
Monoteism Un singur zeu Iudaism, Islam, Creștinism
Ateism Nicio zeitate Ateism
Animism Ființe non-umane (animale, Shinto
plante, lumea naturală)
Totemism Conexiunea om-natură Credința Ojibwa
Tabelul 3 O modalitate prin care oamenii de știință au clasificat religiile, este în funcție de ce sau pe cine consideră a fi divin.
Rețineți că unele religii pot fi practicate - sau înțelese - în diferite categorii. De exemplu,
noțiunea creștină a Sfântei Treimi (Dumnezeu, Iisus, Duhul Sfânt) sfidează definiția
monoteismului, care este o religie bazată pe credința într-o singură zeitate, pentru unii
cărturari. În mod similar, mulți occidentali consideră multiplele manifestări ale divinității
hinduiste ca fiind politeist, care este o religie bazată pe credința în zeități multiple, în timp ce
hindușii ar putea descrie aceste manifestări ca paralelă monoteistă Sfintei Treimi creștine. Unii
japonezi practică Shinto, care urmează animismul, care este o religie care crede în divinitatea
ființelor neumane, precum animalele, plantele și obiectele lumii naturale, în timp ce oamenii
care practică totemismul cred într-o legătură divină între oameni și alte ființe naturale.
De asemenea, este important să rețineți că fiecare societate are și necredincioși, cum ar fi ateii,
care nu cred într-o ființă divină sau entitate și agnostici, care susțin că realitatea ultimă (cum ar
fi Dumnezeu) este incognoscibilă. Deși nu este de obicei un grup organizat, ateii și agnosticii
reprezintă o parte semnificativă a populației. Este important să recunoaștem că a fi un
necredincios într-o entitate divină nu înseamnă că individul nu subscrie la nicio morală. Într-
adevăr, mulți câștigători ai Premiului Nobel pentru Pace și alți mari umanitari de-a lungul
secolelor s-ar fi clasificat ca atei sau agnostici.

2.3. Religiile lumii

Religiile au apărut și s-au dezvoltat în întreaga lume. Unele au fost de scurtă durată, în timp ce
altele au persistat și au crescut. În această secțiune, vom explora șapte dintre cele mai
importante religii ale lumii.
Hinduismul
Cea mai veche religie din lume, hinduismul își are originea în valea râului Indus în urmă cu
aproximativ 4.500 de ani în ceea ce este acum nord-vestul actual al Indiei și Pakistanului. A
apărut contemporan cu vechile culturi egiptene și mesopotamiene. Cu aproximativ un miliard
de adepți, hinduismul este a treia ca mărime dintre religiile lumii. Hindușii cred într-o putere
divină care se poate manifesta ca entități diferite. Trei încarnări principale - Brahma, Vishnu și
Shiva - sunt uneori comparate cu manifestările divinului în Sfânta Treime Creștină.
Textele sacre multiple, conțin imnuri și ritualuri din India antică și sunt în mare parte scrise în
Sanscrită. Hindușii cred în general într-un set de principii numite dharma, care se referă la
datoria cuiva în lume, ce corespunde cu acțiuni „corecte”. Hindușii cred, de asemenea, în karma
sau în noțiunea că ramificațiile spirituale ale acțiunilor cuiva sunt echilibrate ciclic în această
viață sau într-o viață viitoare (reîncarnare).
Budismul
Budismul a fost fondat de Siddhartha Gautama în jurul anului 500 î.Hr. Se spune că Siddhartha
a renunțat la viața confortabilă a clasei superioare pentru a urma una de sărăcie și devotament
spiritual. La vârsta de treizeci și cinci de ani, el a meditat faimos sub un smochin sacru și a
jurat să nu se ridice înainte de a atinge iluminarea (bodhi). După această experiență, a devenit
cunoscut sub numele de Buddha, sau „cel iluminat”. Adepții au fost atrași de învățăturile lui
Buddha și de practica meditației, iar el mai târziu a stabilit un ordin monahal.
Învățăturile lui Buddha îi încurajează pe budiști să ducă o viață morală prin acceptarea celor
patru adevăriri nobile: 1) viața este suferință, 2) suferința apare din atașamentul față de dorințe,
3) suferința încetează atunci când atașamentul față de dorințe încetează și 4) libertatea de
suferință este posibilă urmând „calea de mijloc”. Conceptul de „cale de mijloc” este central în
gândirea budistă, care încurajează oamenii să trăiască în prezent și să practice acceptarea
celorlalți (Smith 1991). Budismul tinde să sublinieze rolul unei divinități, subliniind în schimb
importanța responsabilității personale (Craig 2002).
Confucianism
Confucianismul a fost religia oficială a Chinei de la 200 î.Hr. până când a fost abolită oficial
când conducerea comunistă a descurajat practica religioasă în 1949. Religia a fost dezvoltată
de Kung Fu-Tzu (Confucius), care a trăit în secolele al VI-lea și al V-lea î.Hr. Un profesor
extraordinar, lecțiile sale - care erau despre autodisciplină, respect pentru autoritate și tradiție,
și jen (tratamentul amabil al fiecărei persoane) - au fost colectate într-o carte numită Analectele.

Unii savanți ai religiilor consideră confucianismul mai mult un sistem social decât o religie,
deoarece se concentrează pe împărtășire înțelepciunii despre practicile morale, dar nu implică
nici un fel de închinare specifică; nici nu are obiecte formale. De fapt, învățăturile au fost
dezvoltate în contextul problemelor anarhiei sociale și al unei deteriorări aproape complete a
coeziunii sociale. Nemulțumit de soluțiile sociale prezentate, Kung Fu-Tzu și-a dezvoltat
propriul model de moralitate religioasă pentru a ajuta la ghidarea societății (Smith 1991).
Taoismul
În taoism, scopul vieții este pacea și armonia interioară. Tao este de obicei tradus prin „cale”
sau „potecă”. Fondatorul religiei este, în general, recunoscut ca fiind un om pe nume Laozi,
care a trăit cândva în secolul al VI-lea î.Hr. în China. Credințele Taoiste subliniază virtuțile
compasiunii și moderației.
Conceptul central de tao poate fi înțeles a descrie o realitate spirituală, ordinea universului sau
modul modern de viață în armonie cu primele două. Simbolul ying-yang și conceptul de forțe
polare sunt idei taoiste centrale (Smith1991). Unii cercetători au comparat această tradiție
chinezească cu omologul său confucian, spunând că „întrucât Confucianismul este preocupat
de regulile de conduită de zi cu zi, taoismul este preocupat de un nivel mai spiritual al
ființei”(Feng și English 1972).
Iudaismul
După Exodul din Egipt în secolul al XIII-lea î.Hr., evreii, o societate nomadă, au devenit
monotești, închinându-se unui singur zeu. Legământul evreilor sau promisiunea unei relații
speciale cu Yahweh (Dumnezeu) este un element important al iudaismului, iar textul lor sacru
este Tora, pe care și creștinii o urmează ca primele cinci cărți ale Bibliei. Talmudul se referă la
o colecție de interpretări sacre evreiești orale ale Torei. Evreii subliniază comportamentul și
acțiunea morală în această lume spre deosebire de credințe sau mântuirea personală în lumea
următoare.
Islamul
Islamul este o religie monoteistă și urmează învățătura profetului Mahomed, născut în Mecca,
Arabia Saudită, în 570 e.n. Mahomed este văzut doar ca un profet, nu ca o ființă divină și se
crede că este mesagerul lui Allah (Dumnezeu), care este divin. Adepții Islamului, se numesc
musulmani.
Islamul înseamnă „pace” și „supunere”. Textul sacru pentru musulmani este Coranul. Ca și în
Vechiul Testament Creștin, multe dintre poveștile Coranului sunt împărtășite cu credința
evreiască. Diviziuni există în Islam, dar toți musulmanii sunt ghidați de cinci credințe sau
practici, adesea numite „stâlpi”: 1) Allah este singurul zeu, iar Mahomed este profetul său, 2)
rugăciune zilnică, 3) ajutarea celor săraci, 4) postul ca practică spirituală și 5) pelerinajul la
centrul sfânt din Mecca.

Creștinismul
Astăzi, cea mai mare religie din lume, creștinismul a început acum 2.000 de ani în Palestina,
cu Iisus din Nazaret, un lider carismatic care și-a învățat adepții despre caritate sau despre
tratarea altora așa cum ai dori să fii tratat tu.
Textul sacru pentru creștini este Biblia. În timp ce evreii, creștinii și musulmanii împărtășesc
multe dintre aceleași povești istorice religioase, credințele lor sunt apropiate. În poveștile lor
sacre comune, se sugerează că fiul lui Dumnezeu - un mesia - se va întoarce să mântuiască pe
urmașii lui Dumnezeu. În timp ce creștinii cred că el a apărut deja în persoana lui Iisus Hristos,
evrei și musulmanii nu sunt de acord. Deși îl recunosc pe Hristos ca o figură istorică importantă,
tradițiile lor nu cred că este fiul lui Dumnezeu, iar credințele lor văd profeția sosirii lui Mesia
ca neîmplinită încă.
Diferite grupuri creștine au variații între textele lor sacre. De exemplu, mormonii, o sectă
creștină stabilită, folosesc și Cartea lui Mormon, despre care cred că detaliază alte părți ale
doctrinei creștine și ale vieții lui Isus care nu sunt incluse în Biblie. În mod similar, Biblia
catolică include Apocrifa, o colecție care, în timp ce face parte din cele 1611 traduceri ale
Regelui James, nu mai este inclusă în versiunile protestante ale Bibliei. Deși monoteiști,
creștinii deseori descrie zeul lor prin trei manifestări pe care le numesc Sfânta Treime: tatăl
(Dumnezeu), fiul (Isus) și Spirit Sfant. Duhul Sfânt este un termen pe care creștinii îl folosesc
adesea pentru a descrie experiența religioasă sau modul în care simt prezența sacrului în viața
lor. Un fundament al doctrinei creștine sunt cele Zece Porunci, care denigrează actele luate în
considerare ca fiind păcătoase, inclusiv furtul, crima și adulterul.
2.4. Rezumat
Termenii sociologici pentru diferite tipuri de organizații religioase sunt, în ordinea scăderii
influenței în societate, ecclesia, confesiune, sectă și cult. Religiile pot fi clasificate în funcție
de la ce sau cui se închină adepții săi. Unele dintre cele mai importante și mai vechi dintre
religiile lumii includ hinduismul, budismul, confucianismul, taoismul, iudaismul, islamul și
creștinismul.
2.5. Recapitulare
1. Care sunt unele confesiuni ale bisericii protestante creștine?

a. Catolici și Evrei
b. Martorii lui Iehova și Prezbiterienii
c. Scientologie și Hare Krishna
d. Metodistă și Adventistă de ziua a șaptea
2. O sectă:
a. a crescut în general atât de mare încât are nevoie de clădiri noi și de mai mulți lideri
b. consideră adesea că trebuie să se despartă de grupul mai mare pentru a reveni la
fundamentele importante
c. este un alt termen pentru un cult

3. Principala diferență între o ecclesia și o confesiune este:

a. numărul adepților sau credincioșilor este mult mai mare pentru confesiuni
b. locația geografică variază pentru ecclesia versus confesiuni
c. ecclesia sunt sponsorizate de stat și considerate o religie oficială
d. nu există diferențe importante; termenii sunt interschimbabili
4. Unele grupuri controversate care pot fi etichetate greșit ca secte includ:

a. Scientologia și Hare Krishna
b. Templul Popoarelor și Poarta Raiului
c. filiala Davidians și familia Manson
d. Quakerii și Penticostalii
5. În ce parte a lumii s-au practicat în primul rând confucianismul și taoismul?

a. India
b. Europa
c. China
d. Orientul Mijlociu
6. Multe povești din textul sacru al iudaismului:

a. sunt denumite Apocrypha
b. sunt tradiții orale pentru că iudaismul nu are text sacru
c. sunt împărtășite de creștinism și islam
d. nu mai fac parte din Tora
7. Ce au în comun creștinismul și islamul?

a. Ambele cred într-un singur zeu suprem.
b. Ambele împărtășesc multe dintre aceleași povești în textele lor religioase centrale.
c. Ambele cred într-o viață de apoi.
8. Cum înțelegi monoteismul versus politeism? Cum ar putea ideologia ta să fie un obstacol în
calea înțelegeți teismul unei alte religii cu care nu ești familiarizat?
9. În societatea românească, crezi că există o stratificare socială care se corelează cu credințele

religioase? Dar în cadrul practicienilor unei religii date? Oferă exemple pentru a ilustra punctul
tău de vedere.
2.6. Bibliografie
Craig, Mary, transl. 2002. The Pocket Dalai Lama. Boston, MA: Shambhala.
Feng, Gia-fu, and Jane English, transl. 1972. “Introduction” in Tao Te Ching. New York:
Random House.
Holy Bible: 1611 Edition, King James Version. 1982 [1611]. Nashville, TN: Thomas Nelson.
Smith, Huston. 1991 [1958]. The World’s Religions. San Francisco, CA: Harper Collins


ID2 Introducere-in-Sociologie 2022

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ID2 Introducere-in-Sociologie 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

1. Tipuri de grupuri ................................................................................................................. 109

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Capitolul 1. Noțiuni introductive

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

1.1. Ce sunt societatea și cultura?

1.2. Studierea tiparelor: modul în care sociologii privesc societatea

2. C. Wright Mills a spus că sociologii trebuie să dezvolte o/un __________ sociologic(ă)

4. Vederea tiparelor înseamnă că un sociolog trebuie să fie capabil să:

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

2.1. Crearea unei discipline

Auguste Comte (1798-1857)

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Harriet Martineau (1802–1876) - Prima femeie sociolog

Karl Marx (1818–1883)

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Herbert Spencer (1820–1903)

Georg Simmel (1858–1918)

Émile Durkheim (1858-1917)

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

George Herbert Mead (1863-1931)

Max Weber (1864-1920)

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

1. Care dintre următoarele a fost un subiect de studiu în sociologia timpurie?

3. Diferența dintre pozitivism și anti-pozitivism se referă la:

4. Ce ar folosi un sociolog cantitativist pentru a aduna date?

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Sociologii studiază evenimentele sociale, interacțiunile și tiparele și dezvoltă teorii în

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Paradigma Nivelul de Focus

Funcționalismul Macro sau Modul în care fiecare parte a societății funcționează

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Un alt funcționalist-structural de remarcat, Robert Merton (1910-2003), a subliniat că procesele

Critici aduse funcționalismului

3.2. Teoria conflictelor

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Critici aduse teoriei conflictului

3.3. Interacționismul simbolic

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

De exemplu, în timp ce un teoretician al conflictelor studiază un protest politic, un adept al

Critici aduse teoriei interacționismului simbolic

3.4. Teoria sociologică astăzi

2. Cine a crezut că istoria societății a fost una a luptei de clasă?

3. Cine a inventat expresia interacționism simbolic?

4. Un interacționist simbolic poate compara interacțiunile sociale cu:

5. Ce tehnică de cercetare ar fi folosită cel mai probabil de un interacționist simbolic?

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

„Există o simplitate și o evidență înșelătoare cu privire la unele investigații

Sociologia poate fi interesantă, deoarece îi învață pe oameni modalități de a recunoaște modul

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

4.1. Sociologia la locul de muncă

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

2. Studierea sociologiei îi ajută pe oameni să analizeze datele deoarece învață:

3. Berger descrie sociologii ca fiind preocupați de:

4. Cum credeți că poate afecta cursul de sociologie interacțiunile voastre sociale?

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

Capitolul 2. Cercetarea sociologică

Suport de curs tradus și adaptat după câteva capitole din cartea:

1. Termenii ___ și sunt adesea folosiți interschimbabil,