LUCRAREA NR.

3-4

DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A COEFICIENTULUI DE FRECĂRI

PENTRU DIFERITE MATERIALE UTILIZATE ÎN TRACŢIUNEA ELECTRICĂ

1. Scopul lucrării

- Studiul fenomenului de frecare dintre pantograful locomotivelor electrice

şi firul de contact al instalaţiei de alimentare;
- Calcularea coeficientului de frecări dintre diferite elemente utilizate în
tracţiunea electrică, în cazul unei frecări uscate;
- Calcularea coeficientului de frecări dintre diferite elemente utilizate în
tracţiunea electrică, în cazul unei frecări umede;
- Se trasează graficul de variaţie Ff  f  F1  şi   f  F1  pentru fiecare

material testat şi pentru fiecare tip de frecare (umedă sau uscată);

- Analiză comparativă între diferitele tipuri de frecări.

2. Consideraţii teoretice

În deplasarea vehiculelor care utilizează tracţiunea electrică apar diferite forţe de

frecare care constituie forţe rezistente în deplasarea vehiculului. Pentru stabilirea forţei
de tracţiune pe care trebuie să o dezvolte motoarele de tracţiune este necesară cunoaşterea
valorilor acestor forţe de frecare şi implicit a coeficientului de frecări.
Valorile acestor forţe depind de natura materialului din care sunt confecţionate
elementele care intră în contact, de gradul de rugozitate al acestora şi de prezenţa sau
absenţa lubrifiantului precum şi de natura acestuia.
Cele mai mari forţe de frecări se dezvoltă între:
- Roţi şi calea de rulare;
- Saboţii de frână şi roată;
- Pantograf şi firul de alimentare.

1
 Pentru măsurarea uzării adezive, cele mai utilizate metodele sunt:
- micrometrice care permit măsurarea modificării dimensiunilor epruvetei (impun
demontarea);
- gravimetrice care permit determinarea pierderii de material prin cântărire,
precizia reducându-se cu cât piesa are masa mai mare (impun de asemenea demontarea);
- cu amprente care permit măsurarea uzurii prin măsurarea optică a modificării
dimensiunilor unei anumite amprente aplicată iniţial pe suprafaţa de frecare;
- chimice care permit determinarea cu mare precizie a conţinutului de metale din
lubrifiant (se iau probe) - se pot completa cu analize spectroscopice pentru determinarea
metalelor respective;
- cu trasori radioactivi care permit măsurarea pierderii de material (fără oprirea
instalaţiei) prin marcarea iniţială a suprafeţei cu un anumit trasor radioactiv.
Uzura adezivă este provocată de sudarea şi ruperea microsudurilor între
microzonele în contact ale diferitelor cuple de frecare.
O consecinţă a uzării adezive o constituie griparea, care apare la sarcini mari în
lipsa lubrifiantului, sau la străpungerea peliculei în urma producerii unor temperaturi
locale ridicate. Adeziunile care se formează nu mai pot fi forfecate şi deplasarea relativă
încetează, cupla de frecare fiind blocată. Această consecinţă a uzării adezive, griparea,
este utilizată pentru aprecierea performanţelor cuplelor de frecare.

3. Prezentarea standului experimental

O imagine a standul experimental este prezentată în Fig. 1. Acesta are în

componenţă:
- Motorul electric 1 cu comutatorul de pornire;
- Braţul de apăsare 2, prin intermediul cărora se aplică o forţă;
- Cântarul 3;
- Cablu de oţel 4;
- Rola 5, pentru ghidajul cablului de oţel;
- Pârghia mare 6;
- Pârghia mică 8;
- Elementul 11, supus frecării (testării);

2
 - Rola de frecare 12;
- Cuva 13 pentru asigurarea frecării umede;
- Ampermetru 14 prin care se indică curentul absorbit de motor la funcţionarea
normală şi atunci când apare gripajul;
- Placa de fixare 15;
- Mânerul pentru transportat 16.
Nu sunt prezentate în imagine fulia 17 fixată pe axul motorului, fulia 18 fixată pe
axul rolei de frecare, cureaua 19 dintre aceste role şi cablul de alimentare al motorului.
Schema cinematică simplificată a acestui stand este prezentată în Fig. 2.

2
3

16

8 10
11
4 1

5
7 9 13 12 14 15

Fig. 1 Imagine a standului experimental

3
 Fa

d4
d3
F3
F1 F'2 Ff
F2
F'1
d1 d2 Ω

Fig. 2 Schema cinematică simplificată a standului experimental

La aplicarea pe braţul de apăsare 2 a unei forţe Fa , resortul din interiorul

cântarului 3 se întinde determinând apariţia forţei F1 , a cărei direcţie este prezentată în

Fig. 2. Valoarea acestei forţe se calculează cu relaţia:
F1  g  Indcântar [N] (1)

m
unde g este acceleraţia gravitaţională g  9,81  2  , iar Indcântar reprezintă valoarea
s 
indicată de cântar, măsurată în kg.
Această forţă acţionează prin intermediul cablului 4, de oţel, care rulează pe rola
5, asupra pârghiei mari 6, determinând deplasarea acesteia în direcţia forţei F1 . Pârghia

mare rulează pe bolţului 7, care este fixat în suportul standului. Valoarea forţei F1 este

egală cu valoarea forţei F1 .

Acţiunea forţei F1 determină apariţia unui cuplu de forţe M12 , în punctul 7 şi

implicit, apariţia forţe F2 , direcţionată ca şi în Fig. 2.

Valoarea cuplului M12 se calculează cu relaţia:

M12  F1 d1  F2  d 2 [N·m] (2)

4
 Forţa F2 acţionează prin intermediul ştifturilor, asupra pârghiei mici 8, care
rulează pe bolţul 10, fixat în suportul standului. Această forţă determină deplasarea în
sus a pârghiei mici şi astfel determină apariţia forţei F2 egală cu valoarea forţei F2 .

Acţiunea forţei F2 determină apariţia unui cuplu de forţe M 2 3 , în punctul 10 şi

implicit apariţia forţe F3 , direcţionată ca şi în Fig. 2, care determină apăsarea

elementului supus frecării (testării) pe rula de frecare 12.
Valoarea cuplului M 2 3 se calculează cu relaţia:

M 23  F2  d3  F3  d 4 [N·m] (3)

Motorul electric 1, ampermetrul 14 şi suportul elementelor standului sunt fixate
pe placa de fixare 15.

4. Mersul lucrării

Pentru calcularea coeficientului de frecări este necesară cunoaşterea puterii

motorului atât la funcţionarea în gol cât şi la funcţionarea în sarcină, inclusiv până la
apariţia gripajului. Pentru determinarea puterii motorului și a mărimilor electrice ce
caracterizează funcționarea acestuia se utilizează sistemul de măsură S.M. (analizorul de
rețea), conectat conform schemei din Fig. 3.
S.M.

U
220 V~ M
K

Fig. 3 Schema de alimentare a motorului

Pentru determinarea coeficientului de frecării se parcurg următoarele etape:

- Se citesc datele nominale de pe plăcuţa motorului;
- Se măsoară distanţele d1÷d4, măsurate în metrii;
- Se măsoară diametrul D1 al fuliei 17, diametrul D2 al fuliei 18 şi diametrul D
al rolei de frecare, măsurate în metrii;
- Se montează wattmetrul conform schemei din Fig. 3;
- Se montează şi se fixează proba de testat 11 în locaşul din pârghia mică 8;

5
 - Se alimentează motorul şi se lasă să funcţioneze în gol, citind puterea electrică
Pe [kW], măsurată de sistemul de măsură;

- Se calculează puterea mecanică Pm , cu relaţia:

Pm  Pe  [kW] (4)

- Cunoscând turaţia nominală n , se determină cuplul M al motorului:

Pm
M  9550  [N·m] (5)
n
- Se calculează cuplul M rolă , la rola care determină frecarea:

D1
M rolă  M  i  M  (6)
D2
unde i este raportul de transmisie, D1 este diametrul fuliei conducătoare, iar D2 este
diametrul fuliei conduse.
- Se aplică o forţă Fa pe braţul de apăsare, citindu-se valoarea indicată de
cântar, turaţia motorului şi puterea măsurată de wattmetru;
- Se măreşte valoarea forţei Fa , citindu-se pentru fiecare valoare a forţei,
valoarea indicată de cântar şi puterea măsurată de sistemul de măsură, până în momentul
când apare gripajul. Valorile măsurate (minim 5 măsurători) se introduc în tabelul 1

Tabelul 1

Pe Pm n M M rolă F1 F2 F3 Ff 

[W] [W] [r.p.m.] [N·m] [N·m] [N] [N] [N] [N]

- Se calculează forţa de frecare F f dintre rola de frecare şi elementul supus

testării, cu relaţia:
2  M rolă
Ff  (7)
D
- Se calculează coeficientul de frecare  dintre rolă şi elementul testat:
Ff
 (8)
F3

6
 - Se repetă măsurătorile şi calculele pentru diferite materiale utilizate în
tracţiunea electrică (cupru, cărbune, oţel) şi pentru diferite frecări umede (cu apă, ulei);
- Se trasează graficul de variaţie Ff  f  F1  şi   f  F1  pentru fiecare

material testat şi pentru fiecare tip de frecare (umedă sau uscată);

- Se elaborează concluzii referitoare la variaţia coeficientului de frecare şi a
forţei de frecare.