AE Rolul IMM-urilor în evaluarea contribuţiei antreprenoriatului la formarea

Produsului Intern Brut în mediul de afaceri românesc

ROLUL IMM-URILOR ÎN EVALUAREA CONTRIBUŢIEI

ANTREPRENORIATULUI LA FORMAREA PRODUSULUI INTERN BRUT
ÎN MEDIUL DE AFACERI ROMÂNESC

Dan Armeanu1, Nicolae Istudor2 şi Leonard Lache3

1) 2) 3)
Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:

Armeanu, D., Istudor, N. and Lache, L., 2014. The role of SMEs in assessing the
contribution of entrepreneurship to GDP in the Romanian business environment. Amfiteatru
Economic, 17(38), pp. 198-215

Rezumat
În contextul efectelor negative ale crizei financiare asupra economiei româneşti,
antreprenoriatul reprezintă unul dintre principalii vectori ai relansării economice, iar
autorităţile trebuie să acţioneze în sensul susţinerii iniţiativei antreprenoriale în mediul
privat. Cu toate că între antreprenoriat şi segmentul întreprinderilor mici şi mijlocii nu
poate fi pus semnul de egalitate, există argumente solide în literatura de specialitate cu
privire la importanţa acestui segment în economiile naţionale, atât prin potenţialul de
intervenţie a autorităţilor publice, cât şi prin contribuţia lor la valoarea adăugată creată în
economie.
Evoluţia fluctuantă a mediului de afaceri din ţara noastră a însemnat o volatilitate a
contribuţiei acestuia la PIB, aspect observat cu precădere în cazul IMM-urilor care nu
dispun de baza tehnologică, de capitalul şi accesul la finanţare, precum şi de know-how-ul
companiilor mari ce domină piaţa românească. De succesul iniţiativei antreprenoriale,
concretizat în viabilitatea afacerilor şi în capacitatea de a asigura tranziţia de la ideea de
afaceri la producerea de valoare adăugată, depind atât creşterea economică, cât şi
închiderea decalajelor macroeconomice accentuate de recesiunea economică. Ca o
componentă distinctă şi dinamică a antreprenoriatului românesc, segmentul IMM-urilor are
o contribuţie importantă la PIB. Prezentul studiu îşi propune să determine contribuţia
antreprenoriatului, prin intermediul IMM-urilor, la formarea PIB al României în
principalele sectoare de activitate şi totodată să estimeze deviaţia PIB real faţă de PIB
potenţial la nivel sectorial, umplând astfel un gol existent în literatura de specialitate
autohtonă pe tema antreprenoriatului.

Cuvinte-cheie: antreprenoriat, mediu de afaceri, întreprinderi mici şi mijlocii, PIB real,

PIB potenţial, deviaţia PIB, funcţie de producţie

Clasificare JEL: L26


Autor de contact, Dan Armeanu – darmeanu@yahoo.com

198 Amfiteatru Economic

Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
Introducere

Iniţiativa antreprenorială reprezintă fundamentul oricărei economii de piaţă, iar

încurajarea şi susţinerea ei sunt măsuri în absenţa cărora, pe termen lung, bunăstarea
economică nu poate fi atinsă. Aceste măsuri sunt cu atât mai importante în cazul unei
economii aflate în tranziţie către un sistem economic de piaţă funcţional, aşa cum este
situaţia României, în care progresul greoi a fost un rezultat direct al nedezvoltării unui
mediu de afaceri stabil şi competitiv. Ceea ce a lipsit în orientarea politicilor economice din
România ultimelor două decenii a fost o abordare concertată şi coerentă a autorităţilor în
materie de stimulare a antreprenoriatului local, cu efecte benefice directe asupra dezvoltării
economice ulterioare. În măsura în care economia românească este dominată de companii
multinaţionale, în aria cărora potenţialul de intervenţie a autorităţilor publice în sens
stimulativ este unul redus (limtându-se, de pildă, la facilităţi fiscale), trebuie acordată
atenţie sporită sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM). Acestea reprezintă, în
multe sectoare ale economiei naţionale, principala sursă de angajare, având de asemenea o
contribuţie însemnată la crearea valorii adăugate în România, iar statul le poate susţine
printr-o varietate de mijloace (facilităţi de natură fiscală şi administrativă, consiliere şi
asistenţă în atragerea de fonduri europene, sprijin în ceea ce priveşte calificarea forţei de
muncă etc.).
Legătura dintre antreprenoriat şi IMM-uri în mediul de afaceri românesc este bine
documentată în literatura de specialitate, meritând amintite studiile lui Lafuente şi Driga
(2007, 2009), Lafuente şi Rabetino (2007), Marchiş (2011) şi Ciucan-Rusu şi Szabo (2013).
Autorii arată că iniţiativa antreprenorială în economia românească a fost relativ slabă sub
aspectul producerii de valoare adăugată şi al orientării către client, iar dificultăţile de ordin
educaţional/al resurselor umane1, financiar şi instituţional nu au permis IMM-urilor să se
dezvolte la adevăratul potenţial, limitând astfel contribuţia lor la PIB. Specificitatea
instituţională, lipsa de cultură managerială şi de educaţie superioară în acest sens, precum şi
dificultăţile inerente mediului de afaceri din România (accesul greoi la finanţare pentru
firmele mici, numărul mare de falimente, lipsa de transparenţă fiscală) au contrabalansat
astfel avantajele tradiţionale ale IMM-urilor, şi anume potenţialul ridicat de a crea valoare
adăugată, adaptabilitatea rapidă la cerinţele unor pieţe aflate în continuă schimbare,
adoptarea rapidă a noilor tehnologii şi capacitatea de inovaţie managerială. Toate acestea au
afectat, în mod evident, contribuţia sectorului IMM-urilor la produsul intern brut.
În contextul în care literatura de specialitate autohtonă dedicată fenomenului
antreprenorial (şi subsegmentului său IMM) se axează în mare parte pe analiza descriptivă
şi latura calitativă a acestuia2, obiectivul acestei lucrări este de cuantificare a capacităţii
antreprenoriatului, prin componenta sa de întreprinderi mici şi mijlocii, de a inova şi de a
crea valoare adăugată. Abordarea propusă se bazează pe modelul de output al funcţiei de
producţie Cobb-Douglas cu randamente la scară constante şi pe tehnici de filtrare statistică
şi estimează toate input-urile modelului (capitalul, munca şi elasticitatea output-ului în
funcţie de muncă) prin tehnici specifice, utilizând date statistice disponibile pentru
economia românească aferente perioadei 2000-2013. Modelul elaborat este folosit pentru
analiza deviaţiei PIB realizat de IMM-uri faţă de nivelul de echilibru al acestuia, dar şi
evidenţierea contribuţiilor muncii, capitalului şi productivităţii totale a factorilor la
creşterea economică din primele şase sectoare de activitate, ordonate în funcţie de
contribuţia sectorială la valoarea adăugată brută produsă în economia românească.

1
Cf. Lafuente şi Rabetino (2007).
2
A se vedea Lafuente şi Driga (2007, 2009).

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 199

AE Rolul IMM-urilor în evaluarea contribuţiei antreprenoriatului la formarea
Produsului Intern Brut în mediul de afaceri românesc

Lucrarea este structurată astfel: secţiunea următoare trece în revistă principalele

rezultate ale literaturii ştiinţifice consacrate antreprenoriatului şi IMM-urilor, atât la nivel
internaţional, cât şi din România, fiind descrisă apoi metodologia cercetării (prezentarea
modelului bazat pe funcţia de producţie, estimarea variabilelor de intrare, aplicarea
modelului şi justificarea pertinenţei sale pentru scopurile studiului de faţă, precum şi
contribuţia autorilor la dezvoltarea metodologiei standard, ţinând seama de particularităţile
economiei româneşti). Următoarele două secţiuni vor discuta apoi rezultatele obţinute în
urma aplicării modelului elaborat şi vor trage concluziile ce se degajă în urma studiului
efectuat.

1. Revizuirea literaturii ştiinţifice

La nivel global, antreprenoriatul, prin întreprinderile mici şi mijlocii, este

considerat un motor fundamental al dezvoltării economice, însă ineficienţele instituţionale
şi de piaţă cu care acestea se confruntă reclamă intervenţia autorităţilor pentru susţinerea lor
(Pîslaru şi Modreanu, 2012). Politicile pro-IMM se bazează pe trei piloni principali (a se
vedea Banca Mondială, 1994, 2002, 2004) şi Beck şi Demirgüç-Kunt, 2004): în primul
rând, dezvoltarea concurenţei şi a spiritului antreprenorial, care promovează eficienţa
economică, inovaţia şi eficacitatea în utilizarea resurselor. În al doilea rând, se consideră că
IMM-urile prezintă cel mai bun potenţial de creare a locurilor de muncă, deoarece
companiile mari se bazează mai puţin pe acest factor de producţie în activitatea lor. În al
treilea rând, se susţine ideea că IMM-urile au o productivitate mai bună decât firmele mari,
însă progresul lor este limitat de accesul mai dificil la finanţare decât în cazul marilor
corporaţii, precum şi de probleme de ordin instituţional (a se vedea, de pildă, Ardic,
Mylenko and Saltane, 2011; Cressy şi Toivanen, 2001; Dietrich, 2010).
Beck şi Demirgüç-Kunt (2004, 2006) subliniază faptul că, în pofida interesului
manifestat de comunitatea internaţională pentru susţinerea IMM-urilor, concretizat de pildă
în programe de asistenţă financiară directă şi indirectă în valoarea de mai multe miliarde de
dolari anual, derulate de Banca Mondială şi BERD, există numeroşi critici ai politicilor pro-
IMM, care pun sub semnul întrebării eficienţa politicilor pro-IMM. Unii dintre aceştia
(Pagano şi Schivardi, 2001) argumentează că firmele mari au un avantaj competitiv ce le
permite realizarea de importante economii la scară, ceea ce le conferă potenţialul de a
realiza investiţii semnificative în activităţi de cercetare-dezvoltare, cu efecte benefice
asupra productivităţii, putând în acelaşi timp să facă faţă mai bine provocărilor unui mediu
internaţional de business aflat în continuă schimbare (Maksimovic şi Phillips, 2002). Alte
studii (Haltiwanger, Jarmin and Miranda, 2010) indică faptul că, pe termen mediu, IMM-
urile nu reuşesc nici să creeze mai multe locuri de muncă decât companiile mari, şi nici nu
sunt mai dependente de factorul muncă decât acestea.
Un punct de vedere interesant este propus de Ayyagari, Demirgüç-Kunt and
Maksimovic (2011) şi Beck şi Demirgüç-Kunt (2006), care pun sub semnul întrebării
relaţia dintre dimensiunea firmei şi contribuţia acesteia la creşterea economică. Această
relaţie este influenţată de o multitudine de factori, cum ar fi înzestrarea cu resurse naturale,
orientarea şi eficienţa politicilor economice, gradul de deschidere a economiei şi
competitivitatea produselor autohtone pe pieţele internaţionale ş.a.m.d.. De exemplu,
economiile care exportă produse ce încorporează valoare adăugată substanţială favorizează
firmele mari, spre deosebire de ţările ce sunt mai puţin deschise comerţului internaţional,
iar politicile pro-IMM pot produce distorsiuni la nivel microeconomic în cadrul acestor

200 Amfiteatru Economic

Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
economii. Totodată, literatura de specialitate nu susţine neechivoc ipoteza eficienţei mai
ridicate a IMM-urilor, a productivităţii superioare în raport cu firmele mari sau a
contribuţiei acestora la creşterea economică. Aşa cum arată Beck şi Demirgüç-Kunt (2004),
pentru ca acestea să se întâmple este nevoie de un mediu de business cu cât mai puţine
bariere la intrarea şi ieşirea de pe pieţe, cu un cadru instituţional eficient şi nebirocratic, cu
un sistem legal transparent şi cu politici publice ce favorizează iniţiativa economică privată
şi stimulează concurenţa.
Problema eficienţei IMM-urilor şi a contribuţiei acestora la creşterea economică se
complică şi mai mult în cazul economiilor emergente, unde lipsa unei culturi manageriale
adecvate, birocraţia şi ineficienţa instituţiilor publice, precum şi lipsa sprijinului acordat de
acestea mediului de afaceri descurajează iniţiativa antreprenorială şi internaţionalizarea
activităţii IMM-urilor, cu implicaţii directe asupra dezvoltării acestora (Volchek, 2013).
În ceea ce priveşte antreprenoriatul în România, Ciucan-Rusu şi Szabo (2013)
identifică o problemă adiţională a mediului de afaceri, în general, şi a IMM-urilor, în
particular: translatarea unor activităţi deja derulate în sectorul public într-un mediu de
afaceri ”nomenclaturist”, în care un număr mare de companii private au un singur angajat şi
nu au ca obiectiv inovarea şi producerea de valoare pentru client. Aceiaşi autori subliniază
slaba implicare a învăţământului românesc în conştientizarea importanţei antreprenoriatului
pentru economie sau în dezvoltarea culturii antreprenoriale, idee susţinută şi de Lafuente şi
Rabetino (2007). Alte studii (Lafuente şi Driga, 2007; 2009; Marchiş, 2011; Pîslaru şi
Modreanu, 2012 ş.a.) realizează fie analize descriptive ale fenomenului antreprenorial şi
IMM-urilor în România, fie prezintă informaţii statistice relevante pentru IMM-uri,
neîncercându-se însă o cuantificare a contribuţiei IMM-urilor la PIB, şi nici modelarea
output-ului sectorial al întreprinderilor mici şi mijlocii şi a deviaţiei acestuia faţă de nivelul
său de echilibru. Un asemenea demers este relevant deoarece permite corelarea şi
interpretarea simultană cu analize similare realizate la nivelul economiei naţionale (de către
Banca Naţională a României sau Comisia Europeană, de pildă), constituind astfel un
instrument util pentru factorii de decizie în materie de politici economice.

2. Metodologia cercetării

Modelul de output bazat pe funcţia de producţie Cobb-Douglas porneşte de la

ipoteza că output-ul evoluează în conformitate cu următoarea ecuaţie:
 1
Y  AL K (1),
unde Y este PIB potenţial, L este input-ul potenţial de muncă (la nivelul ocupării depline a
acesteia), K este input-ul (stocul) potenţial de capital, la nivelul ocupării depline a forţei
de muncă, iar α reprezintă elasticitatea output-ului în raport cu munca.
Aşa cum arată Konuki (2008), în ipoteza în care salariile reflectă productivitatea
marginală a muncii, α va fi egal cu ponderea câştigului salarial cumulat la nivelul
economiei în produsul intern brut. O metodologie de estimare a parametrului pentru
economia românească va fi prezentată în cele ce urmează.
Estimarea PIB potenţial pe baza funcţiei de producţie presupune, astfel,
identificarea nivelurilor potenţiale ale input-urilor de capital şi muncă, productivitate totală
a factorilor şi estimarea elasticităţii α. Principalele avantaje al metodologiei constau în
simplitatea sa şi în faptul că aceasta se bazează pe teoria economică, furnizând în acelaşi

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 201

AE Rolul IMM-urilor în evaluarea contribuţiei antreprenoriatului la formarea
Produsului Intern Brut în mediul de afaceri românesc

timp informaţii utile cu privire la determinanţii output-ului de echilibru, ceea ce metodele

pur statistice nu pot realiza. Denis, Grenouilleau, McMorrow and Roger (2006) atrag
atenţia că fiabilitatea acestei abordări depinde în mare măsură de estimările de trend pentru
input-urile de muncă şi capital, problema estimării PIB potenţial reducându-se, în esenţă, la
o cuantificare cât mai apropiată de realitate a acestora.
Pentru estimarea input-ului potenţial de muncă la nivelul economiei naţionale,
vom folosi următoarea ecuaţie:
L  N    1  NAIRU   T (2),
unde: L este nivelul de echilibru al forţei de muncă utilizat în estimarea PIB potenţial, N
este populaţia aptă de muncă (segmentul de vârstă 15-64 ani),  este trend-ul ratei de
participare a populaţiei apte la forţa de muncă, iar rata şomajului de echilibru (NAIRU) va
fi estimată pornind de la următoarea relaţie pentru rata şomajului (Ut):
U t  NAIRU t  U tC (3),
C
în care U reprezintă şomajul ciclic (influenţat de starea curentă a economiei).
t

T reprezintă trend-ul numărului mediu de ore lucrate săptămânal în economie.

În ceea ce priveşte estimarea parametrilor discutaţi în relaţiile anterioare se impun
câteva importante precizări de ordin metodologic. Pentru estimarea NAIRU, literatura de
specialitate propune două tipuri de abordări: pe de o parte, este vorba despre modele de
dinamică macroeconomică în care sunt considerate explicit variabile macro- ce influenţează
NAIRU (cum ar fi rata inflaţiei; a se vedea, de exemplu, Altăr, Necula şi Bobeică, 2010,
Kuttner, 1994 sau Denis, Grenouilleau, McMorrow and Roger, 2006); pe de altă parte, sunt
folosite diferite tehnici de extragere a trend-ului din seriile de timp, cele mai populare fiind
filtrele Hodrick-Prescott şi Kalman sau variaţiuni ale acestora.
Pentru scopurile prezentei lucrări va fi utilizată abordarea propusă de Ozbek şi
Ozlale (2005) şi NAIRU va fi modelat ca un proces de timp mers la întâmplare cu tendinţă:
NAIRU t  N AIRU t 1  z t   tNAIRU (4),
cu tendinţa zt urmând, la rândul său, un proces random walk.
Estimarea componentei ciclice a şomajului prezintă unele dificultăţi de ordin
metodologic, aşa cum subliniază şi Altăr, Necula şi Bobeică (2010). Pe fondul frecventelor
rupturi structurale din economia românească, ce au condus la o volatilitate mare a
variabilelor macreoeconomice şi o senzitivitate crescută a economiei la fazele ciclului
economic, considerăm că o alegere legitimă pentru componenta ciclică a şomajului este un
model de tip AR(2) cu coeficienţi variabili în timp:
C
U tC   1tU tC1   2tU tC 2   tU (5),
desigur, cu condiţia de staţionaritate  1t   2t  1 .
Pornind de la aceste ecuaţii de dinamică, NAIRU trimestrial va fi estimat utilizând
un filtru Kalman extins aplicat asupra seriei ajustate sezonier. Pentru nivelul de echilibru al
celorlalte variabile din ecuaţia (2), respectiv rata de participare la forţa de muncă  şi
timpul lucrat T , se va estima trend-ul utilizând un filtru Hodrick-Prescott simplu şi nu o
abordare de tip consens cum este cea sugerată de Altăr, Necula şi Bobeică (2010), care
propun folosirea simultană a filtrului Hodrick-Prescott şi a filtrului Kalman. Această
alegere este motivată de faptul că seriile de timp nu au cunoscut o volatilitate ridicată pe

202 Amfiteatru Economic

Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
parcursul perioadei de analiză, având mai degrabă o evoluţie lină, de unde aşteptarea ca
filtrul Hodrick-Prescott să producă rezultate fiabile pentru trend-ul variabilelor.
Estimarea input-ului de muncă la nivel sectorial se realizează urmând acelaşi
raţionament ca în formula (2), corectând însă cu ponderea angajaţilor din întreprinderi mici
şi mijlocii ce activeză în sectorul respectiv în numărul total de angajaţi, astfel:
NS
LS  N   wS _ IMM    1  NAIRU   T (6),
N EC
unde: LS este input-ul potenţial de muncă la nivel sectorial pentru IMM-uri, N S este
trend-ul numărului de angajaţi din sectorul economic S, estimat utilizând un filtru Hodrick-
Prescott, N EC este trend-ul numărului de angajaţi din economie, estimat de asemenea cu
un filtru Hodrick-Prescott şi wS _ IMM reprezintă ponderea numărului de angajaţi din IMM-
uri în total număr de angajaţi în sectorul S.
Pentru elasticitatea output-ului în funcţie de input-ul de muncă, α, în literatura de
specialitate sunt propuse o serie de modalităţi de calcul ce se bazează pe diferite variaţiuni
ale raportului dintre câştigurile populaţiei ocupate şi valoarea adăugată produsă în
economie (a se vedea Guerriero, 2012) pentru o discuţie detaliată a modelelor alternative de
calcul). Pentru economia românească, estimările pentru α variază între 0,65 (Altăr, Necula
şi Bobeică, 2010), 0,68 (Comisia Europeană, pe un orizont de estimare cuprins între 1990 şi
2006) şi 0,69-0,70 (Guerriero, 2012).
Pentru scopurile prezentului studiu, va fi utilizată următoarea formulă de calcul
pentru estimarea parametrului α, atât la nivelul economiei naţionale, cât şi la nivel sectorial:
C  VM
 (7),
VAB
în care: C este compensaţia angajaţilor, care îmbracă forma veniturilor salariale şi a celor
asimilate acestora, iar VM este venitul mixt, reprezentând partea din excedentul brut de
exploatare prelevată pentru retribuirea antreprenorilor, în timp ce VAB reprezintă valoarea
adăugată brută. Estimarea α la nivel sectorial ridică unele probleme, deoarece venitul mixt
nu este disponibil la nivel de ramură economică. De aceea, se porneşte de la ipoteza că
venitul mixt este distribuit în economie proporţional cu valoarea adăugată realizată pe
sectoare de activitate, astfel:
VABS
C S  VM EC 
VABEC
S  (8),
VABS
În mod evident, în această abordare este implicită supoziţia că elasticitatea α este aceeaşi
atât pentru sectorul IMM, cât şi pentru economie în ansamblul său.
Următorul pas important în calibrarea funcţiei de producţie este reprezentat de
estimarea stocului de capital din economie, care nu este direct observabil. O posibilă
abordare este propusă de Konuki (2008) şi Altăr, Necula şi Bobeică (2010) şi se bazează pe
metoda inventarului permanent , potrivit căreia stocul de capital la momentul t va fi dat de:
 
K t  K t 1 1  d Q  FBCFt 1,t (9),
în care Kt este capitalul total la momentul t, iar dq este rata trimestrială de depreciere a
capitalului; între dq şi rata anuală de depreciere dA există următoarea relaţie:

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 203

AE Rolul IMM-urilor în evaluarea contribuţiei antreprenoriatului la formarea
Produsului Intern Brut în mediul de afaceri românesc

d q  1  1  d A 
1/ 4
, iar FBCFt – 1, t reprezintă formarea brută de capital fix (intrările în
stocul de capital) în perioada t.
În aplicarea metodei inventarului permanent există două abordări posibile. În
prima dintre ele, sub ipoteza în care rata de creştere a stocului de capital este egală cu rata
de creştere a PIB real, stocul real de capital la finele anului n se poate determina astfel (cf.
Gălăţescu, Rădulescu şi Copaciu, 2007):
FBCFn
Kn  (10),
rA  d A
în care rA reprezintă rata anuală de creştere a formării de capital. Această abordare prezintă
dezavantajul necesităţii unei fundamentări corecte a ratei anuale de creştere a intrărilor de
capital, ipoteze diferite conducând la rezultate diferite şi nu întotdeauna facil de interpretat,
după cum subliniază Konuki (2008). Cea de-a doua abordare are ca punct de plecare
stabilirea unui nivel iniţial al raportului dintre capital şi output şi estimarea ulterioară a
stocului de capital utilizând relaţia recursivă (9) .
În studiul lor, Altăr, Necula şi Bobeică (2010) propun un raport între stocul de
capital şi PIB real egal cu 2,0 pentru anul 1995, valoare inconsistentă cu raportul de ţară al
FMI din 2003, care estimează un nivel de 1,3 pentru acelaşi indicator în anul 1992. Dată
fiind obsolescenţa capitalului productiv din economie în primii ani ai tranziţiei către
economia de piaţă (implicând rate ridicate de depreciere a capitalului existent la momentul
respectiv), considerăm rezonabilă o valoare de 2,17 a raportului dintre capital şi PIB pentru
anul 2000, corespunzătoare unei valori de 2,44 a raportului dintre capital şi valoarea
adăugată brută produsă în economie în acelaşi an. Aceasta este valoarea ce va fi utilizată în
model, fiind estimată pe baza ecuaţiei (9), în care s-a considerat o rată anuală medie de
creştere a PIB real de 3,59% şi o rată anuală de depreciere a capitalului de 5% pe orizontul
2000-2013. Rata anuală de depreciere a utilizată este în concordanţă cu studiile lui Altăr,
Necula şi Bobeică (2010) şi Gălăţescu, Rădulescu şi Copaciu (2007).
În vederea estimării stocului de capital al IMM-urilor la nivel sectorial, punctul de
plecare va fi raportul determinat pentru anul 2000 între capitalul din economie şi valoarea
adăugată brută, astfel:
VABIMM , S
K IMM , S , 2000  VAB2000  wK ,VAB , 2000  (11),
VABEC , S
Estimarea stocului de capital pentru perioadele următoare se realizează pornind de
la premisa că stocul de capital al IMM-urilor va cunoaşte o rată trimestrială de variaţie
egală cu aceea a stocului de capital din economie în ansamblul său. Pentru modelarea PIB
potenţial, există argumente solide în literatura de specialitate (Denis, Grenouilleau,
McMorrow and Roger, 2006), Konuki, 2008, FMI, 2003 şi 2012 ş.a.) în ceea ce priveşte
folosirea stocului real de capital din economie ca aproximare a capitalului potenţial
( K T  K T ).
Ultimul pas în calibrarea modelului este reprezentat de estimarea productivităţii
totale a factorilor (TFP). În acest sens, va fi calculată mai întâi productivitatea implicită
considerând PIB real efectiv realizat, pe de o parte, şi input-urile potenţiale de capital şi
muncă şi elasticităţile anterior determinate, pe de alta, astfel:
Y
Aimplicit  (12),
L K 1


204 Amfiteatru Economic

Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
unde L şi K reprezintă input-urile actuale (efective) de muncă şi capital. Pentru input-ul
potenţial de muncă se va utiliza relaţia de calcul (6), înlocuind valorile de trend ale
variabilelor cu cele efectiv observate pentru fiecare trimestru, în timp ce input-ul potenţial
de capital este dat de stocul real de capital din economie. Odată obţinută seria implicită a
TFP, va fi aplicat un filtru Hodrick-Prescott pentru estimarea trend-ului productivităţii
totale a factorilor, necesar în modelarea output-ului potenţial.
În opinia noastră, principalul merit al modelului elaborat constă în identificarea
simultană a contribuţiei factorilor şi productivităţii la PIB creat de IMM-urile din diferite
sectoare de activitate şi, concomitent, identificarea deviaţiei PIB generat de IMM-uri, la
nivel sectorial. După cum se va vedea, rezultatele propuse de model permit o mai bună
înţelegere a decalajelor macroeconomice ale României (supraîncălzirea economiei în 2004-
2008 şi contracţia severă de după 2009) şi, în acelaşi timp, evaluarea performanţei IMM-
urilor din sectoarele analizate în perioada de recesiune şi în cea ulterioară de relansare
economică. Identificând învingătorii şi învinşii perioadei de criză, vom putea avea o
imagine mai clară a capacităţii antreprenoriatului local de a se adapta noilor condiţii
economice şi de a contribui, prin inovare şi creşterea productivităţii, la relansarea
economică a României de după 2011.

3. Rezultate şi discuţii

Primul pas în prezentul demers de cercetare este reprezentat de estimarea

elasticităţii output-ului în raport de input-ul de muncă, α. Estimarea a fost realizată atât
pentru economia naţională în ansamblul său, cât şi pentru cele şase sectoare de activitate
considerate în funcţie de contribuţia lor la valoarea adăugată brută totală produsă în
economie. Metodologia de estimare a fost discutată în detaliu în secţiunea anterioară, iar
datele folosite acoperă un orizont de 14 ani (perioada 2000-2013). Rezultatele sunt
prezentate în tabelul nr. 1:

Tabel nr. 1: Valorile elasticităţii α la nivelul economiei şi pe sectoare de activitate

Economie Industrie Comerţ IT&C Imobiliare Construcţii Agricultură
0,6261 0,6374 0,6932 0,5739 0,2349 0,5109 0,4348
Sursa: calcule proprii.

O altă precizare importantă de natură metodologică vizează contribuţia sectorului

întreprinderilor mici şi mijlocii la valoarea adăugată brută, precum şi ponderea salariaţilor
din sectorul IMM în totalul salariaţilor din economie. Aşa cum s-a discutat anterior, acestea
sunt necesare pentru a estima input-urile de muncă şi de capital din ecuaţia (9). Pentru
scopul prezentei lucrări, s-a considerat o medie pe cinci ani (perioada 2008-2012) pentru
cei doi indicatori, cu excepţia sectorului agricol, pentru care nu există valori calculate şi
pentru care am considerat o proporţie de 90% din valoarea adăugată brută ca fiind realizată
de IMM-uri şi, de asemenea, o contribuţie de 90% a segmentului IMM la numărul total de
angajaţi din sectorul respectiv. Rezultatele sunt prezentate în tabelele nr. 2 şi 3:

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 205

AE Rolul IMM-urilor în evaluarea contribuţiei antreprenoriatului la formarea
Produsului Intern Brut în mediul de afaceri românesc

Tabelul nr. 2: Ponderea segmentului întreprinderilor mici şi mijlocii

în valoarea adăugată totală creată în diferite sectoare ale economiei, 2008-2012
Valoarea adăugată brută la preţurile factorilor, mld. RON
Industrie Comerţ IT&C Imobiliare Construcţii
An % % % % %
Total Total Total Total Total
IMM IMM IMM IMM IMM
08 85,7 31,7 65,4 68,1 15,9 30,1 6,8 95,3 26,7 68,3
09 75,1 32,6 55,9 68,1 14,8 28,8 5,0 94,9 21,9 72,9
10 83,9 31,0 56,6 64,1 14,8 31,7 4,9 95,8 19,8 71,1
11 88,2 30,8 59,8 62,2 14,8 33,1 5,0 95,4 19,5 68,5
12 95,4 30,3 61,6 63,0 15,8 36,0 5,8 96,7 18,5 73,4
Σ 428,3 31,3 299,2 65,1 75,9 31,9 27,4 95,6 106,4 70,8
Sursa: date INSSE, calcule proprii.

Tabelul nr. 3: Numărul de angajaţi din economie, 2008-2012

Numărul de salariaţi, mii pers.
Industrie Comerţ IT&C Imobiliare Construcţii
An % % % % %
Total Total Total Total Total
IMM IMM IMM IMM IMM
08 1.644 49,5 1.543 76,7 145 58,2 47 89,3 554 77,2
09 1.423 50,4 1.410 75,9 135 59,7 43 89,3 469 79,1
10 1.346 50,1 1.330 76,1 130 59,3 41 88,4 393 78,1
11 1.387 50,9 1.362 77,0 134 59,0 41 87,8 418 79,7
12 1.381 50,2 1.369 76,2 137 58,9 40 88,2 400 80,9
Σ 7.181 50,2 7.013 76,4 681 59,0 211 88,6 2.235 79,0
Sursa: date INSSE.

Înainte de a proceda la prezentarea şi discutarea rezultatelor estimării PIB potenţial

şi deviaţiei PIB pentru mediul de afaceri mici şi mijlocii din România, este utilă o analiză a
contribuţiei factorilor de producţie la creşterea economică a României în perioada 2001-
2013. Rezultatele sunt prezentate în figura nr.1:

Figura nr. 1: Dinamica PIB real al României, 2001-2013

Sursa: calcule proprii.
Notă: ratele de creştere a PIB se vor citi pe axa secundară.

206 Amfiteatru Economic

Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
Evoluţia PIB real pe orizontul de analiză evidenţiază faptul că dinamica accelerată
a economiei româneşti în perioada pre-criză s-a datorat în principal îmbunătăţirii
productivităţii totale a factorilor şi recapitalizării şi retehnologizării economiei, în special
pe fondul pătrunderii capitalului străin în România. Criza economică ce a debutat în anul
2008 a fost acompaniată de o contracţie rapidă a TFP în 2009 şi 2010, productivitatea
nerevenindu-şi nici până în prezent. În perioada 2011-2013 recuperarea economică a fost
susţinută în principal de stocul de capital din economie, a cărui contribuţie a variat destul de
puţin pe parcursul perioadei de analiză, cum de altfel era şi de aşteptat, revenirea din ultimii
ani datorându-se unor factori precum agricultura în 2011 sau revenirea cererii şi creşterea
exporturilor în 2012 şi 2013. Contribuţia scăzută, aproape mereu negativă, a factorului
muncă la creşterea economică subliniază o arie slabă a mediului antreprenorial românesc, şi
anume productivitatea slabă a muncii, pentru corectarea acestei situaţii fiind necesare
investiţii şi reforme structurale în sistemul educaţional, astfel încât capitalul uman să
contribuie în mod real la creşterea economică şi nu să fie o piedică în calea dezvoltării.
De asemenea, se remarcă dinamica mult temperată a PIB de echilibru în perioada
post-criză, recesiunea economică afectând sever potenţialul de creştere economică al
României. În acest context, închiderea deviaţiei PIB preconizată pentru finele lui 2013 se
produce atât datorită unei creşteri solide în ultima parte a lui 2012 şi în 2013, cât şi din
cauza unei evoluţii slabe a potenţialului de creştere al economiei, reflectând scepticismul
mediului de afaceri cu privire la perspectivele de redresare economică a României.
Revenirea la ratele de creştere pre-criză este condiţionată de o serie de factori, cum ar fi
finalizarea rapidă a reformelor structurale, susţinerea mediului antreprenorial, accesarea de
fonduri europene sau atragerea de investiţii străine directe.
Ne îndreptăm acum atenţia către studiul deviaţiei PIB real, atât la nivelul
economiei naţionale, cât şi la nivelul IMM-urilor, unde vom realiza o analiză la nivelul
primelor şase sectoare de activitate ca importanţă – industrie, comerţ şi servicii, informaţii
şi comunicaţii, tranzacţii imobiliare, construcţii şi agricultură. Tabelul nr. 4 prezintă o
viziune centralizată a deviaţiei PIB real, pe total şi pe cele şase sectoare analizate.
Rezultatele produse de model sunt consistente cu evoluţia economiei româneşti în
perioada 2000-2014. În prima parte a deceniului trecut (2000-2004), pe măsura realizării
transferului de tehnologie către România, a creşterii TFP şi a competitivităţii economiei
noastre, deviaţia PIB s-a închis, economia crescând anual peste nivelul său potenţial.
Evoluţia fluctuantă a deviaţiei PIB din perioada 2005-2007, pe fondul creşterii susţinute a
economiei, poate fi în parte atribuită şi schimbării regimului de politică monetară din
România, Banca Naţională trecând la un regim de ţintire directă a inflaţiei, prin corelarea
atentă a ratei de dobândă de referinţă cu aşteptările inflaţioniste (şi cu evoluţia anticipată a
PIB în raport cu nivelul său de echilibru). În acest context, deviaţia PIB s-a menţinut într-un
coridor de + / - 1 p.p. în 2005-2006, economia avansând în continuare de la un an la altul şi
cunoscând un ritm încurajator al investiţiilor.

Tabelul nr. 4: Output gap la nivelul global şi sectorial, 2001-2013

Output IMM IMM IMM IMM IMM IMM
AN
Gap Industrie Comerţ IT&C Imobiliare Construcţii Agricultură
2001 -1,99% -1,26% 0,72% -1,50% -2,90% 2,18% -2,00%
2002 -0,86% 0,07% -5,91% 1,49% 2,52% 1,70% -2,36%
2003 -0,02% 0,92% -2,69% 0,30% -2,71% -1,56% 0,53%
2004 0,41% 1,57% -0,92% 0,40% -2,17% -6,23% 8,34%
2005 -0,67% -0,44% -0,46% -3,41% 2,15% -11,22% 0,56%

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 207

AE Rolul IMM-urilor în evaluarea contribuţiei antreprenoriatului la formarea
Produsului Intern Brut în mediul de afaceri românesc

Output IMM IMM IMM IMM IMM IMM

AN
Gap Industrie Comerţ IT&C Imobiliare Construcţii Agricultură
2006 0,05% 0,31% 4,01% 0,00% 3,90% -7,60% -0,14%
2007 2,00% 1,92% 4,91% 3,62% 3,75% 4,52% -6,54%
2008 5,90% 1,26% 10,00% 4,41% 3,43% 20,06% 0,81%
2009 -2,46% -3,67% -3,46% -2,33% -4,98% 5,99% -2,23%
2010 -3,76% -0,39% -5,31% -3,98% -5,42% 1,20% -5,00%
2011 -1,02% 0,57% -3,58% -1,19% -1,98% -10,11% 6,23%
2012 -1,28% -3,34% 3,41% 0,16% -1,10% -6,43% -5,48%
2013 1,68% 1,93% 2,56% 0,54% 2,90% 0,94% 4,32%
Sursa: date INSSE, Eurostat, AMECO, calcule proprii.

Perioada de creştere susţinută a continuat şi în anii 2007-2008 când, pe fondul

creşterii productivităţii totale a factorilor şi a utilizării capacităţilor productive, a sporirii
competitivităţii externe a României şi a reducerii şomajului, dar şi a expansiunii fără
precedent a antreprenoriatului local, output gap-ul s-a închis şi apoi economia s-a
supraîncălzit, crescând mult peste nivelul său potenţial. Criza financiară ce a debutat la
finele lui 2008 a marcat prăbuşirea economiei româneşti, care a cunoscut contracţii în doi
ani consecutivi (de 6,6% în 2009 şi, respectiv, de 1,2% în 2010). În perioada de recesiune,
Banca Naţională a României, de teama presiunilor inflaţioniste, a fost reticentă în ceea ce
priveşte reducerea dobânzii de referinţă, investiţiile străine s-au redus drastic, numărul de
falimente a crescut, în primul rând în segmentul IMM, iar sistemul bancar s-a confruntat cu
situaţia indezirabilă a creşterii accelerate a creditelor neperformante (pe lângă crize de
lichiditate, cum a fost cea din ultimul trimestru a anului 2008) şi, astfel, nu a mai putut
finanţa economia reală, ceea ce a afectat sever iniţiativa antreprenorială în România. Astfel,
în mod natural, deviaţia PIB a redevenit negativă, iar ritmul de creştere a PIB potenţial a
fost mult temperat. Revenirea pe creştere a economiei româneşti, într-o primă fază timidă
(2011 şi 2012) şi surprizele din 2013 şi primul trimestru al lui 2014 au făcut ca PIB să
revină pe un trend convergent la nivelul său potenţial. Interesant de observat este şi faptul
că ritmul de creştere a PIB potenţial s-a temperat faţă de anii de expansiune economică, în
principal pe fondul vulnerabilităţii arătate de economia românească în perioada de criză, a
creşterii gradului de îndatorare publică şi a reluării greoaie a cererii la ieşirea din recesiune.
Sectorul industrial, a cărui evoluţie este prezentată în figura nr. 2, a urmat
îndeaproape traiectul economiei româneşti pe orizontul de analiză. În perioada pre-criză,
creşterea economică puternică realizată în sectorul industrial s-a datorat atât iniţiativei
antreprenoriale în plan local, cât mai ales capitalului străin care a pătruns în economia
românească într-un ritm susţinut şi productivităţii totale a factorilor, pe fondul transferului de
tehnologie către România. O lecţie importantă a perioadei 2001-2008 este contribuţia în
general negativă a muncii la creşterea economică, productivitatea muncii fiind slabă chiar şi
în condiţii de expansiune a economiei. Perioada de recesiune ce a debutat la sfârşitul anului
2008 a fost marcată de reducerea drastică a TFP şi de menţinerea productivităţii muncii la un
nivel slab, ce nu au mai fi putut contracarate de contribuţia capitalului la creşterea economică,
generând atât contracţia PIB real la nivelul industriei, cât şi reducerea spre zero a ratei de
creştere a PIB potenţial. Investiţiile efectuate în industrie în 2011-2012 au necesitat o perioadă
de ajustare a capacităţilor productive ale afacerilor din sector, perioadă caracterizată de TFP şi
output gap negative; această perioadă a luat sfârşit în 2013, când sectorul industrial a cunoscut
cea mai mare creştere economică post-criză. Cu toate acestea, principala problemă a mediului
de afaceri românesc în sectorul industrial este productivitatea slabă a muncii. De aceea,
capitalul uman trebuie să constituie o preocupare majoră a antreprenorilor din acest segment,

208 Amfiteatru Economic

Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
alături, desigur, de investiţiile în sectorul manufacturier, inclusiv prin accesarea de fonduri
europene, şi de inovarea continuă a antreprenoriatului local.

Figura nr. 2: Dinamica PIB real – IMM din sectorul industrial, 2001-2013
Sursa: calcule proprii.
Notă: ratele de creştere şi deviaţia PIB se vor citi pe axa secundară.

Sectorul comercial, a cărui evoluţie este prezentată în figura nr. 3, a cunoscut o

volatilitate mai accentuată decât economia în ansamblul său: în perioada 2001-2005,
datorită avansului rapid al economiei, potenţialul de creştere al comerţului şi serviciilor a
fost unul ridicat (de cca. 10%), iar output gap-ul a fost negativ, în timp ce în 2007-2008
consumul a contribuit din plin la supraîncălzirea economiei, deviaţia PIB real în sectorul
comercial atingându-şi maximul istoric de 10%. Recesiunea economică a atras după sine,
aşa cum era firesc, o contracţie severă a cererii, gap-ul redevenind negativ în 2009-2011 şi
închizându-se în perioada următoare pe fondul reluării cererii agregate. Este important de
subliniat însă faptul că la închiderea output gap în sectorul comercial a contribuit şi
reducerea PIB potenţial în perioada 2009-2013, criza afectând serios acest sector.

Figura nr. 3: Dinamica PIB real – IMM din comerţ şi servicii, 2001-2013
Sursa: calcule proprii.
Notă: ratele de creştere şi deviaţia PIB se vor citi pe axa secundară.

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 209

AE Rolul IMM-urilor în evaluarea contribuţiei antreprenoriatului la formarea
Produsului Intern Brut în mediul de afaceri românesc

Ca o particularitate a sectorului de comerţ şi servicii şi spre deosebire de industrie,

se observă contribuţia preponderent pozitivă a muncii la creşterea economică realizată de
IMM-urile din acest sector, în timp ce productivitatea totală a factorilor, care a contribuit
substanţial la creşterea pre-criză, nu şi-a revenit la nivelurile anterioare în perioada post-
recesiune. Reluarea productivităţii este o condiţie esenţială pentru revenirea sectorului de
comerţ şi servicii la un potenţial de creştere sănătos. Aşadar, pentru mediul antreprenorial
local din sectorul comercial şi al serviciilor, în care IMM-urile reprezintă de departe
principala sursă de locuri de muncă (peste 76%), principala provocare pentru perioada
următoare este reprezentată de creşterea productivităţii totale, în contextul în care aportul
factorului muncă este unul pozitiv.
Investiţiile semnificative efectuate, precum şi numeroasele start-up-uri locale în
sectorul IT în anii 2000 au determinat un potenţial de creştere ridicat la nivelul sectorului,
care nu a fost atins de ratele actuale de creştere, rezultând un gap negativ al output-ului în
intervalul 2000-2006, care s-a închis în 2007 şi şi-a atins maximul în anul 2008 datorită
evoluţiei pozitive a productivităţii totale a factorilor (a se vedea figura nr. 4). Recesiunea
economică a afectat şi sectorul de informaţii şi comunicaţii, înregistrându-se rate negative
de creştere în 2009 şi 2010, în principal pe fondul unei contribuţii negative a TFP. În
perioada post-criză nu s-a consemnat o revenire a productivităţii în sectorul IT, iar ratele de
creştere au rămas modeste, ceea ce înseamnă că deviaţia PIB real a rămas negativă, fiind de
aşteptat ca output gap-ul să se închidă în jurul anilor 2014-15. Capitalizarea companiilor şi
încurajarea iniţiativei antreprenoriale în IT&C, eventual prin accesarea de fonduri
europene, continuarea asimilării de noi tehnologii şi a investiţiilor în capitalul uman sunt
condiţii esenţiale pentru revenirea sectorului IT la nivelurile de creştere pre-criză.

Figura nr. 4: Dinamica PIB real – IMM din sectorul IT&C, 2001-2013
Sursa: calcule proprii.
Notă: ratele de creştere şi deviaţia PIB se vor citi pe axa secundară.

Sectoarele imobiliar şi al construcţiilor (a căror evoluţie este prezentată în figurile

nr. 5 şi 6) au fost cele mai afectate de criza economică, ratele de creştere pre-recesiune, care
au depăşit chiar şi 30% în cazul construcţiilor fiind urmate de contracţii. iar deviaţia
negativă a PIB real a persistat în ambele sectoare în această perioadă. Efectele crizei au fost
înrăutăţirea pronunţată a productivităţii muncii în sectorul tranzacţiilor imobiliare, ceea ce a
determinat ajustarea semnificativă a numărului de angajaţi, şi a productivităţii totale a

210 Amfiteatru Economic

Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
factorilor în cazul construcţiilor, pe fondul cererii reduse cu care s-a confruntat acest sector
post-recesiune. Măsurile corective necesare (îmbunătăţirea productivităţii muncii, adaptarea
la noile condiţii ale mediului de afaceri din România) sunt amplificate de faptul că IMM-
urile reprezintă principalii angajatori din aceste sectoare (în proporţie de 89% în tranzacţii
imobiliare şi 79% în construcţii) şi, în acelaşi timp, principalele entităţi creatoare de valoare
adăugată (în procent de 96% în tranzacţii imobiliare şi, respectiv, de 71% în construcţii).

Figura nr. 5: Dinamica PIB real – IMM din sectorul imobiliare, 2001-2013
Sursa: calcule proprii.
Notă: ratele de creştere şi deviaţia PIB se vor citi pe axa secundară.

Figura nr. 6: Dinamica PIB real – IMM din sectorul construcţiilor, 2001-2013
Sursa: calcule proprii.
Notă: ratele de creştere şi deviaţia PIB se vor citi pe axa secundară.

Sectorul agricultural, analizat în figura 7, a cunoscut o evoluţie fluctuantă pe

parcursul perioadei de analiză, alternând anii foarte buni cu alţii cu o producţie slabă. În
condiţiile unei infrastructuri agricole învechite agricultura a cunoscut, în general, niveluri
reduse ale productivităţii, anii agricoli buni datorându-se mai degrabă unor factori externi
(de ex., condiţii meteorologice favorabile). Pentru a se putea ajunge la o creştere

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 211

AE Rolul IMM-urilor în evaluarea contribuţiei antreprenoriatului la formarea
Produsului Intern Brut în mediul de afaceri românesc

sustenabilă în agricultură, an de an, sunt necesare investiţii semnificative în baza de capital,

în retehnologizare, astfel încât contribuţia agriculturii la creşterea economică să nu mai fie
una aleatoare. Fondurile europene reprezintă o soluţie nu doar necesară, ci şi viabilă. În
contextul în care agricultura noastră a operat în fiecare an sub nivelul său potenţial,
nerealizarea unor investiţii masive în sectorul agricol are un cost de oportunitate însemnat,
dacă ţinem seama de faptul că agricultura a contribuit, în 2013, cu aprox. 7% la PIB.

Figura nr. 7: Dinamica PIB real – IMM din sectorul agricultural, 2001-2013
Sursa: calcule proprii.
Notă: ratele de creştere şi deviaţia PIB se vor citi pe axa secundară.

Concluzii

Economia României a fost caracterizată de o volatilitate pronunţată, cauzată de

procesul lung şi complex de tranziţie la economia de piaţă şi de numeroasele transformări
structurale suferite de economie în acest interval. Aşa cum s-a arătat, criza economică
internaţională a lăsat urme adânci asupra potenţialului de creştere a economiei româneşti,
care a scăzut la niveluri departe de cele anterioare crizei, dar şi asupra productivităţii totale
a factorilor, alimentate şi de reducerea drastică a investiţiilor străine directe. Acelaşi lucru
se poate spune şi despre utilizarea capacităţilor industriale şi despre şomajul structural,
amplificat în recesiune prin efectul de histerezis, ceea ce a condus la slăbirea drastică a
mediului antreprenorial românesc.
Încorporând evoluţiile pozitive din ultima perioadă, modelul calibrat transmite
semnale pozitive, sugerând închiderea deviaţiei PIB în 2013. Totuşi, aceste rezultate trebuie
interpretate cu precauţie, revenirea economiei României la nivelurile de creştere pre-criză
fiind condiţionată de o multitudine de factori. Dacă în perioada pre-criză sectorul industrial
şi cel comercial şi al serviciilor au reprezentat principalele motoare ale creşterii, în perioada
2009-2013 acestea s-au confruntat cu o scădere drastică a TFP şi cu niveluri slabe ale
productivităţii muncii. Revenirea acestor sectoare la niveluri sănătoase de creştere necesită
investiţii semnificative din partea mediului antreprenorial, iar accesarea fondurilor
europene este o soluţie logică în acest sens, acelaşi lucru putând fi spus şi despre sectorul
informaţiilor şi comunicaţiilor. În ceea ce priveşte sectoarele tranzacţiilor imobiliare şi al

212 Amfiteatru Economic

Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
construcţiilor, care au avut contribuţii însemnate la creşterea economică pre-2008, în
perioada următoare acestea au cunoscut contracţii drastice ca urmare a reducerii
productivităţii muncii şi, respectiv, a TFP. Dacă în cazul sectorului imobiliar răspunsul
logic a fost reducerea masivă a personalului angajat, în cazul construcţiilor revenirea pe
creştere va depinde în mare măsură de performanţa economiei în ansamblul său. Evoluţia
oscilantă a sectorului agricol, cauzată de productivitatea slabă şi a tehnologiei învechite,
subliniază necesitatea urgentării accesării fondurilor europene şi a investiţiilor în acest
sector. Pe măsură realizării lor, agricultura va contribui an de an la o creştere sănătoasă.
Mesajul transmis de model este unul clar: mediul antreprenorial românesc a fost
sever afectat de criză, productivitatea IMM-urilor din principalele şase sectoare ale
economiei naţionale reducându-se substanţial. Factorii care au condus la această stare de
fapt sunt lipsa capacităţii de inovare, concentrarea IMM-urilor în sectoare cu valoare
adăugată redusă, accesul îngreunat la finanţare şi management-ul deficitar al IMM-urilor.
Îngrijorător este faptul că şi după ieşirea din recesiune segmentul IMM-urilor operează sub
nivelul său potenţial în aproape toate sectoarele de activitate (cu excepţia comerţului, ceea
ce este normal, datorită relansării cererii agregate). În contextul în care output gap-ul la
nivelul economiei se închide în 2013/14, acest lucru subliniază avantajul competitiv al
companiilor mari pe piaţa românească în raport cu întreprinderile mici şi mijlocii, ceea ce
le-a permis celor dintâi să depăşească mai rapid recesiunea economică şi să revină la rate de
creştere apropiate de cele pre-criză. Pentru a atinge acest nivel de performanţă,
antreprenoriatul trebuie să îşi crească nivelul de inovare în segmentul IMM-urilor.
Pentru a sprijini iniţiativa antreprenorială în România, autorităţile trebuie să ia
măsuri în sensul sporirii competitivităţii şi atractivităţii mediului de afaceri, inclusiv prin
reforme instituţionale şi legislative şi prin promovarea unui mediu fiscal transparent şi
stabil, dar şi în ceea ce priveşte importanţa extrem de redusă acordată educaţiei
antreprenoriale în sistemul de învăţământ, ceea ce are repercursiuni directe asupra calităţii
capitalului uman angajat.

Bibliografie

Altăr, M., Necula, C. and Bobeică, G., 2010. Estimating Potential GDP for the Romanian
Economy. An Eclectic Approach. Romanian Journal of Economic Forecasting,
3/2010, pp.5-25.
Ardic, O.P., Mylenko, N. and Saltane, V., 2011. Small and Medium Enterprises – A Cross-
Country Analysis with a New Data Set. Policy Research Working Paper 5538, The
World Bank.
Ayyagari, M., Demirgüç-Kunt, A. and Maksimovic, V., 2011. Small vs. Young Firms
Around the World – Contribution to Employment, Job Creation and Growth. Policy
Research Working Paper 5631, The World Bank.
Beck, T. and Demirgüç-Kunt, A, 2006. Small and medium-size enterprises: Access to
finance as a growth constraint. Journal of Banking and Finance, 30, pp.2931-2943.
Beck, T., Demirgüç-Kunt, A. and Levine, R., 2005. SMEs, Growth and Poverty. [online]
NBER Working Paper 11224. Available at: <http://www.nber.org/papers/w11224>
[Accessed 26 November 2014].

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 213

AE Rolul IMM-urilor în evaluarea contribuţiei antreprenoriatului la formarea
Produsului Intern Brut în mediul de afaceri românesc

Ciucan-Rusu, L. and Szabo, Z., 2013. The Pyramid of Entrepreneurship in Romania:

Towards New Approach. In: Ramadani, B. and Schneider, C., eds., 2013.
Entrepreneurship in the Balkans. Berlin Heidelberg: Springer-Verlag.
Cressy, R. and Tovainen, O., 2001. Is there adverse selection in the credit market? Venture
Capital: An International Journal of Entrepreneurial Finance, 3(3), pp. 215-238.
Denis, C., Grenouilleau, D., McMorrow, K. and Roger, W., 2006. Calculating potential
growth rates and output gaps - A revised production function approach. European
Commission Economic Papers, 247.
Denis C., Mc Morrow K. and Röger W., 2002. Production Function Approach to
Calculating Potential Growth and Output Gaps - Estimates for the EU Member States
and the US. Economic Paper, 176, European Commission.
Dietrich, A., 2010. Explaining Loan Rate Differentials between Small and Large Companies:
Evidence from Switzerland. Small Business Economics, 38(4), pp.481-494.
Gălăţescu, A., Rădulescu, B. and Copaciu, M., 2007. Estimarea PIB Potenţial în România.
[pdf] Caiete de Studii nr. 20, BNR. Available at: <http://www.bnr.ro/
DocumentInformation.aspx?idInfoClass=6786&idDocument=3710&directLink=1>
[Accessed 26 November 2014].
Guerriero, M., 2012. The Labour Share of Income around the World. Evidence from a
Panel Dataset, Inequalities and Development: new challenges, new measurements?.
[pdf] University of Bordeaux. Available at: <http://piketty.pse.ens.fr/files/
Guerriero2012.pdf> [Accessed 26 November 2014].
Haltiwanger, J., Jarmin, R. S. and Miranda, J., 2010. Who Creates Jobs? Small vs. Large
vs. Young. [pdf] NBER Working Paper, 16300. Available at: <http://www.nber.org/
papers/w16300.pdf> [Accessed 26 November 2014].
International Monetary Fund, 2003. Romania: Selected Issues and Statistical Appendix.
[pdf] IMF Country Report 03/12. Available at: <http://www.imf.org/external/pubs/
ft/scr/2004/cr04220.pdf> [Accessed 26 November 2014].
International Monetary Fund, 2012. Romania: Selected Issues. [pdf] IMF Country Report.
12/291. Available at: <http://www.imf.org/external/pubs/ft/scr/2012/cr12291.pdf>
[Accessed 26 November 2014].
Konuki, T., 2008. Estimating Potential Output and the Output Gap in Slovakia. [pdf] IMF
WP, 08/275. Available at: <https://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2008/wp 08275.
pdf> [Accessed 26 November 2014].
Kuttner, K.N., 1994. Estimating Potential Output as a Latent Variable. Journal of Business
and Economic Statistics, 12(3), pp.361-368.
Lafuente, E. and Driga, O., 2007. 1st Report on Entrepreneurial Activities in Romania.
CEBR WP, 02. [pdf] Available at: <http://www.kfacts.ia.ro/uploads/File/
WP012007.pdf> [Accessed 26 November 2014]
Lafuente, E. and Driga, O., 2009. 2nd Report on Entrepreneurial Activities in Romania:
Executive Summary for the Year 2008. CEBR WP, 01. [pdf] Available at:
<http://www.kfacts.ia.ro/uploads/File/WP200901.pdf> [Accessed 26 November 2014]
Lafuente, E. and Rabetino, R., 2007. Human Capital as a Determinant of Small Firms'
Growth in Romania: A Quantile Approach. CEBR WP, 03. [pdf] Available at:
<http://www.kfacts.ia.ro/uploads/File/WP032007.pdf> [Accessed 26 November 2014]

214 Amfiteatru Economic

Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE
Maksimovic, V. and Phillips, G., 2002. Do Conglomerate Firms Allocate Resources
Inefficiently? Evidence from Plant-Level Data. Journal of Finance, 57, pp.721-767.
Marchiş, G., 2011. Study Regarding Romanian Entrepreneurship. EuroEconomica, 30(5).
Ozbek, L. and Ozlale, U., 2005. Employing the extended Kalman filter in measuring the
output gap. Journal of Economic Dynamics and Control, 29, pp.1611-1622.
Pagano, P. and Schivardi, F., 2001. Firm Size Distribution and Growth. Banca d’Italia
Working Paper, 394.
Pîslaru, D. and Modreanu, I. Studiu – Contribuţia IMM-urilor la Creşterea Economică –
Prezent şi Perspective. Beneficiar – Comisia Naţională de Prognoză. Bucharest:
Editura Economică.
Volchek, D., 2013. Internationalization of small and medium-sized enterprises and impact
of institutions on international entrepreneurship in emerging economies: the case of
Russia. [pdf] Available at: <https://www.doria.fi/bitstream/handle/10024/93790/isbn
9529522655127.pdf?sequence=2> [Accessed 26 November 2014]
World Bank, 2002. Review of Small Business Activities. Washington DC: World Bank.
World Bank, 2004. Review of Small Business Activities. Washington DC: World Bank.
World Bank, 1994. Can Intervention Work? The Role of Government in SME Success.
Washington DC: World Bank.

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 215