250
Pentru el, deşteptarea a în-
Dumitru NĂSTASE
Gânduri despre
Gheorghe I. Năstase,
tatăl meu
În ţinutul Sorocii, întreaga
zonă din preajma Nistrului, largă de
peste 20 km, e ocupată de aşezări
răzeşeşti. Locuitorii acestora asi-
gurau în trecut apărarea satelor de
năvălitorii din stepă, fiind organizaţi
în căpitănii, situate la vadurile fluviu-
lui, dintre care cel mai însemnat era
străjuit de cetatea Sorocii.
Printre satele mai apropiate
de cetate se numără şi Hristicii. Aici
s-a născut la 3/16 februarie 1896
Gheorghe I. Năstase, într-o fami-
lie de răzeşi, în care aproape toţi
bărbaţii purtau, prin tradiţie, nume
de sfinţi militari: semn că stirpea
lor urca până în vremile de glorie
ale Ţării Moldovei, când credinţa
în acei sfinţi îi însufleţea pe stră-
moşii lor în lupta cu „păgânii” turci
şi tătari.
Spre sfârşitul secolului al
XIX-lea, stăpânirea rusească a
înfiinţat şcoli elementare la sate,
în regiunile cu populaţii autohto-
ne ale împărăţiei, cu scopul de a
le rusifica. În Basarabia, cei vizaţi
de această politică erau, bineînţe-
les, ţăranii moldoveni. Rezultatul
punerii ei în aplicare a fost însă...
deşteptarea sentimentului naţional
românesc la copiii lor, luminaţi prin
carte, fie şi rusească! Este ceea ce
s-a „întâmplat” şi cu Gheorghe Năs-
tase, în cadrul unui proces mai larg,
specific tinerei generaţii de români
basarabeni din acea vreme.
limba Română
ceput foarte devreme, în anii de
şcoală, datorită învăţătorului său,
Vasile Săcară, figură proeminentă
printre luptătorii unirii Basarabiei cu
patria-mamă, apoi prefect de So-
roca în România Mare. În copilăria
mea, când venea la Iaşi, „domnul
Săcară” ne vizita şi mi-a rămas în
amintire ca musafir binevenit, îm-
brăcat cu îngrijire şi plăcut la înfă-
ţişare, cu bărbuţă scurtă argintie,
zâmbitor. La îndemnul şi cu spriji-
nul său, „Gheorghieş” şi-a continuat
învăţătura la gimnaziul din Soroca,
apoi, în pofida greutăţilor materia-
le (îi muriseră părinţii), – la şcoala
normală din Cetatea Albă, pe care
a absolvit-o în 1915.
Încorporat tot atunci în arma-
ta rusă, Gheorghe I. Năstase a luat
parte la Primul Război Mondial ca
ofiţer de rezervă. Trimis, la intrarea
României în conflagraţie, pe frontul
românesc, a intrat în contact ne-
mijlocit cu realităţile şi conaţionalii
săi din ţara liberă. Revoluţia rusă
din februarie 1917 l-a găsit, astfel,
pregătit pentru cauza Unirii, în care
s-a angajat cu trup şi suflet, alături
de mai vârstnicii şi mentorii săi Pan
Halippa, Ion Pelivan, moş Ion Co-
dreanu ş.a.
Participă activ la primul con-
gres al învăţătorilor basarabeni
(aprilie 1917), reuniune crucială,
marcând, în fapt, începutul aces-
tei lupte; e secretarul congresului
ostaşilor moldoveni – adunare ce
proclamă autonomia Basarabiei
(octombrie 1917); deputat în Sfatul
Ţării, autor al raportului Comisiei
pentru reforma agrară (prin care
au fost împroprietăriţi ţăranii ba-
sarabeni de orice naţionalitate), în
sfârşit – membru (cel mai tânăr) al
grupului basarabean inclus în dele-
Simpozion
gaţia română la convorbirile pentru
pace de la Paris, în 1919.
În acelaşi an, Gheorghe I.
Năstase începe, la Iaşi, studiile uni-
versitare pe care le încheie strălucit,
cu două diplome de licenţă, una în
istorie, alta în geografie. Specializat
la Paris, la Sorbona, cu un mare
geograf şi prieten al României, Em-
manuel de Martonne, susţine teza
de doctor în geografie, devenind, în
1939, profesor de geografie uma-
nă la Universitatea ieşeană, unde
parcursese anterior toate celelalte
trepte ale carierei universitare.
Lăsând pe cei în drept să-i
aprecieze activitatea didactică şi pe
cea de cercetare, subliniez totuşi im-
portanţa pe care a acordat-o – sis-
tematic – geografiei istorice, atât de
preţuite azi, precum şi, primul la Iaşi,
etnografiei. Activitatea de cerceta-
re şi-a dedicat-o, în cea mai mare
parte, Basarabiei. An de an, vară
de vară a străbătut provincia nata-
lă cu pasionată râvnă, sat cu sat,
studiind-o până în colţurile cele mai
uitate. Parte din materialul recoltat
l-a folosit în lucrările publicate, dar
foarte mult n-a mai putut să slujeas-
că la alcătuirea altor lucrări plănui-
te, dintre care cea mai însemnată,
opera vieţii sale, urma să fie o mare
monografie geografică şi geopolitică
a Bugeacului, ce s-ar fi adăugat celei
clasice, a maestrului său Emm. de
Martonne, La Valachie.
Altfel spus, noua răpire a Ba-
sarabiei nu i-a îngăduit să-şi ducă
opera la bun sfârşit. „Ce pot să mai
scriu – m-a întrebat odată, făcând
şi gestul respectiv, – când mi s-au
retezat degetele de la mâini?”
Închis de puterea comunistă,
scos de la Universitate şi lăsat pe
drumuri, trăind ani de mizerie crân-
cenă, reangajat pe un moment ca
251
cercetător, pentru a fi repede scos
la pensie cu sila, Gheorghe Năstase
n-a acceptat niciodată compromisul
cu un regim a cărui legalitate n-a
recunoscut-o şi împotriva căruia a
protestat toată viaţa. „Eu nu pac-
tizez cu inamicul”, era răspunsul
obişnuit – şi nu cel mai tare! – pe
care îl dădea celor ce-l sfătuiau să
se acomodeze cu „noua” situaţie.
Iar în privinţa „marelui vecin de la
răsărit”, replica tăioasă nu se lăsa
aşteptată: „Mie să nu-mi vorbiţi de
ruşi, că eu am trăit 106 ani cu ei şi-i
cunosc destul”.
Gheorghe I. Năstase a ştiut
să-şi păstreze cu dârzenie răze-
şească ceea ce a avut mai preţios:
cinstea şi demnitatea de cărturar şi
de român basarabean, dintre acei
basarabeni care făuriseră Unirea.
P.S.
Simpozionul organizat la Uni-
versitatea de Stat din Chişinău cu
ocazia împlinirii a 110 ani de la naş-
terea tatălui meu, profesorul Gheor-
ghe I. Năstase, mi-a prilejuit clipe de
neuitat.
Mulţumesc organizatorilor aces-
tei reuniuni ştiinţifice, în special tânăru-
lui profesor Vitalie Sochircă, pentru so-
licitudinea pe care au manifestat-o.
Deosebit de emoţionantă a fost,
pentru mine, dar şi pentru ceilalţi par-
ticipanţi, vizita care a urmat, la Hristici,
satul de baştină al tatălui meu, sat răze-
şesc din ţinutul Sorocii, iar acolo, reve-
derea, peste ani, cu neamurile mele.
Mulţumesc, de asemenea, Ca-
sei Limbii Române pentru frumoasa
întâlnire cu confraţii, oameni de ştiinţă
şi de cultură, profesori de română din
mai multe zone ale Basarabiei, întru-
niţi cu aceeaşi ocazie în plăcuta şi prie-
tenoasa atmosferă din sediul acestei
importante instituţii româneşti.
D.N.