Epd Lab Bun

Laborator 1
Sistemul de achizitie BIOPAC
Scopul lucrarii: familiarizarea studentilor cu sistemul de achizitie

§i prelucrare de semnale biomedicale Biopac prin prezentarea princi-
palelor componente hardware §i software ale sistemului. Sunt exemplifi-
cate functiile fiecarui modul Biopac folosit in laboratorul de Electronica
§i Informatica medicala si instrumentele de prelucrarea de semnale pe
care componenta software le inglobeaza
1.1 Introducere
Biopac Systems proiecteaza §i produce sisteme de achizitie §i pre-
lucrare de semnale biomedicale atat pentru cercetare §i cat §i pentru
formarea viitorilor ingineri biomedicali. Produsele Biopac pot fi folosite
pentru o varietate vasta de experimente, de la simple la complexe, §i
sunt proiectate astfel incat sa permita achizitia, analiza §i interpretarea
datelor §tiintifice indiferent de nivelul de experienta al utilizatorului.
0 caracteristica a sistemului de achizitie MP 150 folosit in labo-
ratorul de Electronica §i Informatica Medicala este interfata modulara
care ofera flexibilitate, permitand conectarea atat a amplificatoarelor §i
traductoarelor Biopac dorite cat §i a altor echipamente (ex. generator
de functii, osciloscop etc) pentru a realiza un experiment personalizat.
Pe langa componentele hardware, sistemul de achizitie are §i o com-
ponenta software: AcqKnowledge® care este un program interactive
§i intuitiv ce permite vizualizarea, masurarea, analiza §i prelucrarea
datelor in timp real. De asemenea, permite achizitie complexa de date,
stimulare, declan§are §i analiza folosind elemente simple de interfata cu
5
6 Laborator 1
Figura 1.1: Sistemul de achizitie Biopac format: a) dintr-o sursa de

semnale biomedicale (subiectul), b) traductoare (plasate pe subiect), c)
componentele hardware (modulul MP 150 §i amplificatoarele modulare)
§i d) componenta software (programul AcqKnowledge®)
utilizatorul. Analiza on-line (in timp real) permite aplicarea de filtre

sau alte metode de prelucrare de semnal obtinand feed-back in timp
real. Studentii pot alege §i optiunea off-line ce ofera o varietate mare
de instrumente pentru analiza §i prelucrarea datelor achizitionate.
In sectiunile urmatoare sunt prezentate in detaliu componentele
hardware §i software ale sistemului de achizitie Biopac.
1.2 Descrierea componentelor hardware

Principala componenta a sistemului de achizi§ie MP este modulul
MP 150, Figura 1.2 (a), a carui caracterisitici sunt sumarizate In Figura
1.2 (b)
In Figura 1.2 este ilustrat modul MP 150 din fata (Figura 1.2 (a)
A) §i din spate (Figura 1.2 (a) B), iar in Figura 1.2 (b) este explicata
semnficatia fiecarui element care apare pe modulul MP 150.
Modulul MP 150 are un processor intern pentru controlul achizitiei
§i pentru comunicarea cu computerul. A§a cum reiese din Figura 1.2
(b) exista 16 canale analogice de intrare, 2 canale analogice de ie§ire,
16 canale digitale care pot fi folosite fie ca intrari fie ca ie§iri §i o intrare
pentru declan§ator extern.
Sistemul de achizitie BIOPAC 7
(a)
(b)
Figura 1.2: Modulul MP150: (a) Vedere din fata (A) §i vedere din spate
(B); (b) Caracteristicile modulului MP 150
in Figura 1.3 sunt explicate principalele elemente care apar pe uni-

tatea centrala MP 150.
8 Laborator 1
PARTEADIN
FATA
- Indica faptul ca
POWER VERDE sistemul este
"BIOPAC
Systems
MP150 ACTIVITY PORTOCALIU
-
alimentat
Indica transfer de
date inspre/dinspre
sistemul MP150
0 - Indica achizitia de
ilCTMTV Q BUSY VERDE
-o I date
(a)
PARTEA
LATERALA l:il
Cele doua intrari conectoare sunt proiectate pentm
conectare directa catre UIMl00C (interfata
universala):
- Semnalele analogice sunt transmise printr-un
corrector cu 37 de pini (partea superioara) -
pentm semnificatia fiecami pin vezi Figura 1.3
- Semnalele digitale sunt transmise printr-un
conector de 25 de pini (partea inferioara) -
pentrn semnificatia fiecami pin vezi Figura 1.4
(b)
PARTEA
.INFERIOARA.
Comutator IMPORTANT - NU ESTE UN COMUTATOR DE RESET
Firmware Comutatorul Finnware este localizat in partea inferioara a
unitatii MP150, intr-o adancitura pentru a preveni activarea
accidental. Activarea Comutatorului Fim1ware va determina ca
unitatea MP150 sa funqioneze cu versmnea anterioara de
Finnware inciircatii in aceasta.
(c)
Figura 1.3: Descrierea modulului MP 150: (a) Partea din fata, (b)
Partea laterala, (c) Partea inferioara,
(d)
Figura 1.3: Descrierea modulului MP 150: (d) Partea din spate
Liniile digitale pot fi programate fie ca inrari sau ie§iri §i pot functiona
in blocuri de 8 canale. Blocul 1 (I/O de la Ola 7) poate fi programat fie
ca toate canalele sa fie intrari fie ie§iri, independent de blocul 2 (I/O de
la 8 la 15). in Figura 1.6 se poate observa diagram block a modulului
MP 150.
in sectiunile urmatoare sunt prezentate principalele module folosite
in laboratorul de Electronica §i Informatica Medicala.
10 Laborator 1
Conector pentru
semna,le analogice Semn:ificafja pinilor (DSUB 37)
PIN OBS PIN OBS PIN OBS PIN OBS

GND - 12 CH
1 11 21 CH2 31
A V lO
GiND GND CH
2 12 22 CH3 32
A A l1
GND GND CH
3 13 23 CH4 33
A A 12
GND GND CH
4 14 24 CH5 34
A A 13
GND GND CH
5 15 25 CH6 35
A A 14
GND GND CH
6 16 26 CH7 36
A A 15
7
GND 17
GND
27 CHS 37
CH
A A 16
GI\TD GND +12
8 18 28
A A V
+12 GND
9 19 29 CH9
V A
GND
10 20 CH l 30
A 12V
Figura 1.4: Conector pentru transmiterea datelor analogice
Conector pentru
semnale digitale Semnificafia pinilor (DSUB 25 )
- ::2•
• lc.l
PIN
1
OBS
1/0 0
PIN
8
9
OBS
+5
VD
PIN
15
OBS
1/0 0
PIN
22
OBS
1/0 0
-. ,, .
:::• ••:::l
rfi 2 1/0 0 +5
VD I/0 0 23 1/0 0
::'• 16
.
0 : ,. eo;:;
•
3 1/0
0 10 1/0 0 17 1/0 0 24 1/0 0
•°' GNDA 25
"'·..,. .
4 1/00 11 1/0 0 18 1/0 0
GND OUT
-..,..... ·.
~• N
5 12 I/0 0 19
:: D
GND OUT
- ,.,.. • ;!
"' 6
7
D
EXT
T
13
14
1/0 0
1/0 0
20
21
0
GND
A
Figura 1.5: Conector pentru transmiterea datelor digitale

Figura 1.6: Diagrama bloc a modulului MP 150
1.2.1 Modulul universal de interfatare UIMl00C

• Este interfata dintre modulul MP 150 §i echipamentele externe.
In mod uzual UIMl00C este folosit pentru a interfata intrarea
pentru semnale analogice,1.7 (a), pre-amplificate (de obicei mai
mari decat +/ - 0.1 V varf - varf) §i / sau semnale digitale,1.7
12 Laborator 1
(a), catre MP 150.
• Este proiectata ca o interfata generala pentru majoritatea tipurilor

de echipament dintr-un laborator (ex. generator de functii, os-
ciloscop) §i are: 16 mufe de 3.5 mm (mini-phone jack) pentru
intrari analogice, 2 conectori 3.5 mm (mini-phone jack) pentru
ie§ire analogice, 16 terminale pentru linii digitale, declan§ator ex-
tern, port de alimentare. (Tabel 1.1)
• UIMl00C este proiectat astfel incat sa fie atat o interfata pen-

tru module BIOPAC (amplificatoare BIOPAC ex. ECGl00C,
EEGl00C etc) cat §i pentru echipamente uzuale de laborator.
• UIMl00C permite accesul la 16 intrari analogice §i 2 ie§iri analog-

ice, 16 linii digitale 1/0, declan§ator extern, port de alimentare
pe cealalta laterala.
• conexiunea la unitatea centrala MP 150 se realizeaza prin cone

tarea laterala, Figura 1.7 (b), prin intermediul conectorilor de-
scri§i in Figura 1.4 (date analogice) §i respectiv Figura 1.5 (date
digitale).
• accesul la canalele de intrare analogice se realizeaza prin inter-

mediul unui cablu (mini-phone jack), care se conecteaza la mufele
din Figura 1.7 partea frontala, pentru echipamente externe sis-
temului de achizitie BIOPAC, sau prin intermediul unui conector
eel reprezentat in Figura 1.4, pozitionat pe partea laterala a mod-
ulului UIMl00C, pentru modulele ce apartin sistemului BIOPAC
§i sunt folosite pentru achizitie de semnal (ex. ECG l00C, EMG l00C,
EEGl00C etc). Se pot conecta in cascada in lateralul modului
UIMl00C, un numar maxim 16 module diferite pentru achizitie
(16 canale de intrare analogice).
• un semnal digital are doar doua nivele de tensiune: 0 volts =

0 binar and +5 volts = 1 binar. Un front pozitiv este o tranz-
itie de la 0 la 1, iar un front negativ este o tranzitie de la 1 la
0/. lntrarile/ie§irile digitale ale sistemului BIOPAC au rezistoare
interne de tip pull-up astfel incat intrarile neconectate citesc 1
binar. Cele 16 lini de intrare/ie§ire din modulul UIMl00C au
mini-§uruburi care permit conectarea de pini sau de fire §i sunt
impartite in doua blocuri, 1/0 de la 0 la 7 §i 1/0 de la 8 la 15.
Fiecare bloc poate fi programat fie ca int.rare fie ca ie§ire. Nu
conectati o sursa digitala la un bloc ce este programat ca ie§ire.

Dispozitive de ie§ire (cum ar fi un LED) poate fi conectat la partea
digitala a modului UIMl00C astfel incat este ON fie atunci cand
semnalul de ie§ire de la modulul UIMl00C este 0 V sau +5 V.
FRONT BACK
(a) (b)
Figura 1.7: (a) Modulul UIMl00C partea frontala §i cea dorsala (b)
Modulul UIMl00C conectat la modulul central MP150
Specificatiile modului UIMl00C

16 canale (partea frontala) - 3.5 mm
I/O analogice
phone jack
2 canale (partea frontala) - 3.5 mm
le§iri D/ A
phone jack
16 canale (partea dorsala) - termi-
I/O digitale
nale prevazute cu §Urub
1 canal (partea dorsala) - terminale
Declan§ator Extern
prevazute cu §Urub
+/ - 12V, +5V@l00mA (partea
Alimentare izolata
dorsala) terminal prevazut cu §Urub
Greutate 520g
7 cm (latime) x 11 cm (lungime) x
Dimensiuni
19 cm (inaltime)
Tabel 1.1
14 Laborator 1
Daca se dore§te ca la sistemul BIOPAC sa se conecteze traductoare

externe acestuia (realizate de alti producatori ), care au nevoie de al-
imentare, atunci se foloseste modulul HLTl00C. Accesta are aproxi-
mativ acelea§i caracteristici ca modulul UIMl00C, Tabelul 1.2, dar in
plus ofera §i alimentarea echipamentelor externe conectate. Exemple
de traductoare ce apartin sistemului BIOPAC §i care necesita modulul
HLTl00C pentru a fi conectate la unitatea centrala MP150:
• accelerometre triaxiale (TSD109)
• traductor de presiune plantara (TSDlllA)
• electrozi activi (TSD150)
• izolator pentru intrari (INISO)
• izolator pentru ie§iri (OUTISO)
Modul de conectare al modulului HLTl00C la unitatea centrala

MP150 se realizeaza la fel ca pentru modulul UIMl00C, prin inter-
mediul conectorilor DSUB37 §i DSUB25, descri§i in Figura 1.8. Partea
frontala a modulului, cu mufele tip RJll, este prezentata in Figura 1.9.
Specificatiile modului HLTl00C

16 canale (partea frontala) - mufe
Intrari pentru traductoare
RJll
2 canale (partea frontala) - mufe
Ie§iri D/ A
RJll
Alimentare izolata
+/ - 12V, +5V@100mA (pentru
toate mufele RJll
Greutate 540g
7 cm (latime) x 11 cm (lungime) x
Dimensiuni
19 cm (inaltime)
Tabel 1.2
AS A7 A6 A5 A4 A3 A2 A1
I I I I I I I I II I I I I I I
37 36 35 34 33 32 31 30 29
-12VT
-12 VB /
87654321
I I I I I I I I
AGND-:-
D15 D14 D1l D12 OUTO D7D6D5D4

OUT1
I I I I I I I I I I
25 24 23 22 21 20 19 18 17 16 15 14
::::
I I I I
13 12 11 10 987654321
D11D10D9
F2 = 0 65 amp resettable polyfuse

D8
D GND ':"
J: } 3 }
2
}1 }o
Figura 1.8: Conectorii DSUB37 §i DSUB25
::::L
+12VB10
AGND' e
-12VB •
•
:: L
+1::: r ----- [)
: :\
OUT
ro--
O - - --
-
AGND //
-12VT
VB
+5
DGND
OUT1
e
•
e
+12 VB +12VB r[)

AGND AGND
-12VB -12VB
Figura 1.9: Partea frontala a modulului HLTl00C
16 Laborator 1
1.2.2 Module cu amplificator pentru biopotentiale

§i traductoare
Pentru achizitia semnalelor sistemul BIOPAC ofera seria de module

amplificatoare l00C. Acestea se impart in module cu amplificator pen-
tru traductoare (la acestea se conecteaza traductoare pentru diverse
marimi fizice) §i module cu amplificator pentru biopotentiale (semnale
electrice generate de diverse organe §i tesuturi) . Din prima categorie
fac parte modulele: DAl00C, SKTl00C, PPG l00C etc , iar din a doua
categorie: ECGl00C, EEGl00C, EMGl00C, EOGl00C etc etc. 0 de-
scriere generala a componentelor care se gasesc pe un modul este de-
scrisa in Figura 1.10
Figura 1.10: Descrierea generala a unui modul din seria l00C

1.2.2.1 Modulul universal cu amplificator diferential

- DAl00C
• Modulul universal DAl00C este in esenta un amplificator difer-
ential universal, cu un singur canal.
• Este proiectat pentru a fi folosit in diverse aplicatii de achizitie de

semnal cum ar fi: presiunea sangvina, sunete fiziologice, deplasari,
temperatura, forta musculara, umiditate.
• Permite ajustarea offset-ului §i a ca§tigului (50, 200, 1000 sau

5000).
• DAl00C este folosit pentru a amplifica semnale de nivel jos pro-

venite de la o varietate de surse. Poate fi folosit direct cu multe
tipuri de traductoare, cum ar fi: traductoare de presiune, sen-
zori piezoelectrici, punti Wheatstone, accelerometre, microfoane,
termistoare, fotorezistoare etc.
• traductoarele BIOPAC compatibile cu modulul DAl00C sunt pre-

zentate in Tabelul 1.3
• daca semnalul de intrare este aplicat in mod diferential intre in-

trarile VIN+ §i VIN-, atunci domneiul semnalului de intrare poate
fi centrat pe orice valoare intre -10 V §i + 10 V. Daca insa semnalul
este aplicat pe o singura intrare (cu cealalta intrare conectata la
GND), atunci semnalul poate fi varia in domeniul semnalului de
intrare selectat (V-V) raportat la GND.
Traductor Tip Traductor Tip

TSD104A presiune de precizie TSD121C dinamometru pentru mana
TSD105A forta cu domeniu variabil TSD125 forta cu domeniu fix
TSD107B spirometru (high flow) TSD127 spirometru (low flow)
TSD108 microfon fiziologic TSD130 goniometru §i torsiometru
TSD117 spirometru (medium flow) TSD137 spirometru (very low flow)
marn;;eta neinvaziva pentru
TSD120 TSD160 presiune diferentiala
masurarea presiunii sangvine
Tabel 1.3
Referinte de tensiune pentru modulul DA100C

Modulul DAl00C are doua surse de tensiune ajustabile (VREFl §1
18 Laborator 1
Figura 1.11: Modulul DAl00C
VREF2) pentru a activa senzori pasivi cum ar fi traductoarele de pre-

siune, tensiometre, termistoare §i foto-rezistoare. Referintele pot fi se-
tate in intervalul -5 V §i +5 V. GND este setat la 0 V. VREFl §i VREF2
au polaritati diferite, astfel un maxim de 10 V diferential pentru a co-
manda traductoare externe. De exemplu, daca VREF este setat la 1 V
(fata de GND), atunci VREF2 este setat automat la -1 V. Referintele
pot fi ajustate folosing potentiometrul REF ADJ aflat langa partea in-
ferioara a modulului. Referintele de tensiune pot gestiona curenti pana
la 20 mA (sourcing / sink) intre ele sau fata de GND.
Benzi de frecventa
Modulul DAl00C are 4 filtre hardware: 10 Hz LP, 300 Hz LP §i 5000 Hz
LP §i 0.05 Hz HP (LP= low pass/ HP= high pass). De obicei atunci
cand se conecteaza majoritatea traductoarelor de presiune, forta, ten-
siune se activeaza filtrul 10 Hz LP (exemple de astfel de traductoare
dezvotlate de BIOPAC: TSD104A, TSD105A, TSD120, TSD121C, seria
TSD125, §i seria TSD130 ). Pentru tradcutoare ce ofera frecvente inalte
se activeaza 300 Hz LP (ex. TSD107B, TSD108, TSDll7). Atunci
cand se conecteazaa microfoane filtrul trece jos trebuie setat pe 5000
Hz. Prin prezenta acestor filtre hardware, modulul DAl00C permite

setarea a §a§e benzi de frecventa, i:n functie de tipul de traductor conec-
tat.
In Figura 1.12 este reprezentat modul schematic de conectare a unui

traductor de tip punte Wheastone la modulul DAl00C.
Figura 1.12: Exemplu de conexiune a unui traductor punte Wheastone

la modulul DAl00C
Calibrarea modulului DA100C

• calibrarea referintei - se folose§te REFCAL pentru a verifica
referinta de tensiune a modulului DAl00C. Dupa cum a fost de-
taliat mai sus, tensiunea de referinta este folosita pentru a oferi
excitare traductoarelor pasive.
• calibrarea ca§tigului amplificatorului - se folose§te CBLCAL
• calibrarea traductorului daca se aplica o ma.rime fizica
20 Laborator 1
1. se conecteaza traductorul (vezi Tabelul 1.3) la modululul

DAl00C
2. se seteaza comutatorul pentru ca§tig pe nivelul dorit (50,
200, 1000 sau 5000).
3. se aplica marimea fizica asupra traductorului in limita infe-
rioara a domeniului a§teptat.
4. se apasa butonul Cal 1 in fereastra de scalare din Acqknowl-
edge (vezi Figura 1.35).
5. se aplica marimea fizica asupra traductorului in limita supe-
rioara a domeniului a§teptat.
6. se apasa butonul Cal 2 in fereastra de scalare din Acqknowl-
edge (vezi Figura 1.35).
7. se verifica tensiunea de intrare diferentiala (Input Voltage
din fereastra de scalare) care apare ca o consecinta a apasarii
pe butoanele Call, respectiv Cal2 §i se ajusteaza daca este
necesar. Daca tensiunea de intrare diferentiala este mai mica
de +/- 50 mV atunci este de indicata cre§terea ca§tigului
modulului DAl00C.
• calibrarea traductorului daca nu se aplica o ma.rime fiz-
ica - se folose§te aceasta procedura pentru a calibra traductorul
pentru care schimbarile marimii fizice nu pot fi generate U§Or.
1. se calculeaza factorul de calibrare exprimat in volti, VY
(a) se identifica constanta de calibrare din fabrica a traduc-
torului, "K" (in general listata ca "Output" in specifi-
catiile traductorului) exprimata in tensiune (V) / mari-
me (P) fizica per volt excitatie, ((V/P)/V)
(b) se inmulte§te K cu tensiunea de referinta (RV) a modul-
ului DAl00C (presetata din fabrica la 2 V ) , §i se obtine
factorul de calibrare VY = K * RV.
(c) se inmulte§te VY cu nivelul factorului de amplificare
setat pe modulul DAl00C (G), K *RV* G
2. se conecteaza traductorul la modulul DAl00C.
3. se plaseaza traductorul in mediu in stare zero (nu se aplica
nicio marime fizica)
4. se apasa pe butonul Cal 1 din fereastra de scalare a Ac-
qknowledge, ceea ce va genera o valoare Vzero in campul
Input Voltage.
5. se introduce valoarea fizica 0 in fereastra Cal 1 Map/Scale

6. se introduce valoarea V zero+ VY in campul Input Voltage
corespunzatoare Cal2.
7. se introduce valoarea maxima a marimii fizice in fereastra
Cal 2 Map/Scale.
In Tabelul 1.4 sunt sumarizate principalele specificatii ale modulului

DAl00C.
Specificatii ale modulului DAl00C

Ca§tig: 50, 200, 1000, 5000
Domeniul ie§irii: +/-10 V (analog)
banda maxima de frecventa
Raspuns in frecventa:
(DC-5.000 Hz)
filtru trece jos: 10 Hz, 300 Hz, 5000 Hz
filtru trece sus: DC, 0.05 Hz
Tensiune de intrare (max): +/-200 mV
Tensiune de zgomot: 0.11 µV rms (0.05-10 Hz)
Temperatura de drift: 0.3 µV/ °C
Impedanta de intrare diferentiala: 2 Mn
CMRR: 90 dB
Ca§tig Vin (mV)
Domeniul tensiunii de intrare: 50 +/-200
200 +/-50
1000 +/-10
5000 +/-2
Greutate: 350 gr
4 cm (latime) x 11 cm
Dimensiuni:
(lungime) x 19 cm (inaltime)
§apte intrari mama de 2
Conectori de intrare: mm: (Vin+, Ground, Vin-, 2
pentru ecran, 2 VREF)
Tabel 1.4
1.2.2.2 Modulul de amplificare pentru traductorul de foto-

pletismografie - PPG l00C
• modulul PPG l00C este un amplificator, diferential, cu un singur
canal, proiectat in special pentru masurarea indirecta a variati-
22 Laborator 1
ilor volumului de sange §i a densitatii acestuia §i poate fi folosit

i:n urmatoarele aplicatii: determinarea ritmului cardiac, analiza
presiunii sangvine, studii de fiziologie sportiva, investigatii psiho-
fiziologice.
• la acest modul se conecteaza un traductor pentru fotopletismo-

grama (PPG), TSD200 sau TSD200C, pentru a i:nregistra vari-
atiile de volum de sange de la nivelul degetului aratator. Varful
semnalului i:nregistrat de tradcutor indica momentul cand densi-
tatea de sange este maxima la locul de achizitie. Din acest sem-
nalul PPG se mai poate obtine indirect si o estimata a presiunii
sangvine prin i:nrgistrarea simultana a semnalului electric generat
de inima, electrocardiograma (ECG), §i corelarea maximelor din
semnalul PPG cu maximele undelor R din semnalul ECG (mai
multe detalii la Laboratorul Principiile electrocardiografiei).
• modulul PPG l00C prezinta o serie de filtre trece sus §i trece jos
prin care se pot realiza diverse benzi de frecventa pentru achiz-
itia semnalului PPG, i:n functie de aplicatia pentru care se i:nreg-
istreaza acest semnnal (vezi Tabelul 1.5).
(a) (b)
Figura 1.13: (a) Modulul PPGl00C (b) Interfata TCIPPG3

Specificatii ale modulului PPG lOOC

Ca§tig: 10, 20, 50, 100
(DC- 100 Hz)
filtru trece jos: 3 Hz, 10 Hz
filtru trece sus: DC, 0.05 Hz, 0.5 Hz
50 dB rejectie @ 50 Hz sau 60
Filtru Notch:
Hz
Tensiune de zgomot: 0.5 µV rms
traductorul pentru PPG,
Sursa de semnal:
TSD200
CMRR: 110 dB (50/60 Hz)
Ca§tig Vin (mV)
20 +/-1000
50 +/-400
100 + /-200
Greutate: 350 gr
Dimensiuni:
3 intrari tata, 1.5 mm:
Conectori de intrare: (Vin+, Ground, Vin-, 2 pen-
tru ecran)
Tabel 1.5
• PPG l00C ofera posibilitatea de interfatare cu o larga varietate

de traductoare comerciale disponibile pe piata. Mai specific,
traductoare optice pentru determinarea stauratiei de oxigen din
sange, traductoare SpO2, pot fi folosite foarte U§Or cu modulul
PPG l00C, prin intermediului interfetei TCIPPG3 (Figura 1.13
(b)). Adaptorul TCIPPG3 se conecteaza frontal la intrarile mod-
ulului PPG l00C §i permite conectarea unui traductor comercial
care are un conector D mama cu 9 pini. Emitatorul §i recep-
torul optic ai traductorului permit achizitia unui semnal PPG
de calitate foarte buna, cu un raport semnal - zgomot foarte
mare, potrivit pentru a evalua §i analiza caracteristicile semnalu-
lui PPG. insa, aceasta configuratie nu ofera la ie§ire saturatia de
oxigen, ci mai degraba o forma de unda foarte detaliata a sem-
24 Laborator 1
nalului PPG in functie de timp. Traductoarele pot fi cu conexiune

la degetele de la maini sau de la picioare, la lobul urechii etc.
In Tabelul 1.5 sunt sumarizate principalele specificatii ale modul-
ului PPGl00C, iar in Figura 1.13 sunt ilustrate, modulul PPGl00C (
Figural.13 (a)) §i interfata de conectare TCIPPG3 (Figura 1.13 (b)).
1.2.2.3 Modulul de amplificare pentru traductor de temper-

atura - SKTl00C
• modulul SKTl00C este un amplificator, diferential, cu un singur
canal, proiectat in special pentru monitorizarea temperaturii la
nivelul pielii §i ratei de respiratie §i poate fi folosit in urmatoarele
aplicatii: masuratori generale de temperatura, determinarea §i
analiza ratei respiratorii, investigatii psiho-fiziologice, studii de
polisomnografie.
Specificatii ale modulului SKTl00C

0.5, 1, 2, 5 °F/V
(DC- 10 Hz)
filtru trece sus: DC, 0.05 Hz, 0.5 Hz
Senzitivitate: 180 µ °F (100 µ °C)
Excitatie: 6V
traductoare din sena
Sursa de semnal:
TSD202
Ca§tig Domeniu (°F) Domeniu (°C)
Domeniul tensiunii de intrare: 0.5 85 - 95 29.44 - 35
1 80 - 100 26.67 - 37.78
2 70 - ll0 21.11 - 43.33
5 40 - 140 4.44 - 60
Greutate: 350 gr
4 cm
Dimensiuni: (latime) x 11 cm
3 intrari tata, 1.5 mm:
Conectori de intrare: (Vin+, Ground, Vin-, 2 pen-
tru ecran)
Tabel 1.6
Figura 1.14: Modulul SKTl00C
• la modulul SKTl00C se pot conecta o serie de traductoare pen-

tru masurarea temperaturii, termistoare, cum ar fi seria TSD202
(ex.TSD202A - traductor cu raspuns rapid, TSD202D - traduc-
torul este plasat pe deget) de la Biopac.

PPGl00C, iar in Figura 1.14 este prezentat modulul SKTl00C.
1.2.2.4 Modulul de amplificare pentru electrocardiograma -

ECGl00C
• modulul ECG l00C este un amplificator pentru biopotentiale, difer-

ential, cu un singur canal §i ca§tig mare, proiectat in special pen-
tru monitorizarea activitatii electrice a inimii §i poate fi folosit
in urmatoarele aplicatii: electrocardiograma conventionala (ECG
cu 12 derivatii), electrocardiograma bipolara (ECG cu 3 derivatii
bipolare), vectorcardiograma (VCG), analiza variabilitatea rit-
mului cardiac, analiza aritmiilor etc.
26 Laborator 1
• poate fi conectat direct la UIMl00C /HLTl00C sau in cascada la

alt modul din seria amplificatoarelor l00C.
• senzorii care se conecteaza la modul sunt senzori ce masoara sem-
nale electrice generate de corp §i se numesc electrozi. De obicei
se folosesc electrozi de unica folosinta. Pot fi folositi electrozi
produ§i de BIOPAC, de preferinta seria EL500 (EL501, EL502
sau EL503) sau electrozi produ§i de alte companii. Conexiunea
dintre electrozi §i modul se realizeaza prin intermediul cablurilor
LEAD110/LEAD110S. (mai multe detalii la laboratorul Principi-
ile electrocardiografiei).
Figura 1.15: Modulul ECG l00C

ECGl00C (Figura 1.15). Caracteristici particulare ale modulului sunt
Specificatii ale modulului ECGl00C

500, 1000, 2000, 5000
le§iri normal / detector de unda R
(0.05-150 Hz)
filtru trece sus: 0.05 Hz, 1 Hz
50 dB rejectie @ 50 Hz or 60
Filtru Notch:
Hz
Sursa de semnal: electrozi
Temperatura de drift: 0.3 µVj°C
diferential - 2 Mn
Impedanta de intrare :
mod comun - 1000 Mn
CMRR: 110 dB (50/60 Hz)
Ca§tig Vin (mV)
1000 +/-10
2000 +/-5
5000 +/-2
Greutate: 350 gr
Dimensiuni:
cinci intrari tata: (Vin+,
Conectori de intrare: Ground, Vin-, 2 pentru
ecran)
Tabel 1.7
detaliate in laboratorul Principiile electrocardiografiei dedicat achizitiei

electrocardiogramei.
1.2.2.5 Modulul de amplificare pentru electroencefalograma

- EEGl00C
• modulul EEG lOOC este un amplificator pentru biopotentiale, difer-

ential, cu un singur canal §i ca§tig foarte mare, proiectat in spe-
cial pentru monitorizarea activitatii electrice a creierului §i poate
28 Laborator 1
fi folosit in urmatoarele aplicatii: achizitia de semnal EEG (16

canale, bipolar sau unipolar), studii polisomnografice, investigatii
privind epilepsia, analiza potentialelor evocate, interfete creier -
ma§ina / computer, studii cognitive etc.
Specificatii ale modulului EEG lOOC

5000, 10000, 20000, 50000
normal / detector de unda
Alpha
(0.05-100 Hz)
filtru trece sus: 0.005 Hz, 0.5 Hz
Filtru Notch:
Hz
Temperatura de drift: 0.3 µV j°C
diferential - 2 MO
mod comun - 1000 MO
CMRR: 110 dB (50/60 Hz)
Ca§tig Vin (mV)
10000 +/-1
20000 +/-0.5
50000 +/-0.2
Greutate: 350 gr
Dimensiuni:
ecran)
Tabel 1.8

Figura 1.16: Modulul EEGl00C
• fiind un amplificator de biopotentiale, intrarea in acest modul

este semnalul electric preluat de electrozi. Se pot folosi electrozi
de unica folosinta seria EL500 (EL501, EL502 sau EL503) impre-
una cu cablurile LEAD110/LEAD110S. insa uzual, pentru a in-
latura problema ridicata de parul prezent pe cap, se folosesc ca§ti
de electrozi (permanenti), uncle numarul §i pozitia electrozilor
poate varia in functie de standardul folosit (CAPl00C). Pentru
o discutie mai detaliata vezi Laboratorul Principiile electroence-
falografiei.
• acest modul in particular este proiectat astfel incat sa achiz-

itioneze banda de frecvente a semnalului EEG, cu distorsiuni
minime. Mai mult, modulul EEG l00C are un detector de uncle
Alpha. Practic, este un filtru trece banda, cu §a§e poluri §i banda
de frecvente 8-13 Hz (banda de frecvente a undei Alpha) urmat
de un filtru trece jos cu trei poluri §i frecventa de taiere de 6 Hz.
Semanlul de ie§ire al acestor doua filtre este o unda a carei varfuri
30 Laborator 1
indica punctele de activitate maxima in unda Alpha.
1.2.2.6 Modulul de amplificare pentru electromiograma

- EMGl00C
• modulul EMGl00C este un amplificator pentru biopotentiale,
diferential, cu un singur canal §i ca§tig mare, proiectat in special
pentru monitorizarea activitatii electrice musculare §i a raspun-
sului electric a nervilor si poate fi folosit in urmatoarele aplicatii:
achizitia de semnal EMG in configuratie bipolara, bio-mecanica,
achizitie a conductiei nervoase, studii ale reflexelor musculare,
achizitia potentialului unitatilor motorii etc.

• fiind un amplificator de biopotentiale, intrarea in acest modul

este semnalul electric preluat de electrozi. Se pot folosi electrozi
Figura 1.17: Modulul EMGl00C

Specificatii ale modulului EMGl00C

Ca§tig: 500, 1000, 2000, 5000
(0.05-5000 Hz)
filtru trece sus: 1 Hz, 10 Hz. 100 Hz
Filtru Notch:
Hz
diferential - 2 Mn
mod comun - 1000 Mn
CMRR: 110 dB (50/60 Hz)
Ca§tig Vin (mV)
1000 +/-10
2000 +/-5
5000 +/-2
Greutate: 350 gr
Dimensiuni:
ecran)
Tabel 1.9
de unica folosinta seria EL500 (EL501, EL502 sau EL503) impre-

una cu cablurile LEAD110/LEAD110S.
Principalele caracteristici ale modulului EMG l00C sunt sumarizate in

Tabelul 1.9
1.2.2.7 Modulul de amplificare pentru electrooculograma

- EOGl00C
• modulul EOGl00C este un amplificator pentru biopotentiale, difer-
ential, cu un singur canal §i ca§tig mare, proiectat in special pen-
32 Laborator 1
tru monitorizarea mi§carii ochilor si poate fi folosit in urmatoarele

aplicatii: studii polisomnografice, monitorizarea activitatii REM
(rapid eye movement), testarea Nystagmus, investigatii pentru
vertij.
• prin intermediul modulului EOG l00C se inregistreaza potentialul
electric cornea-retinal prin plasarea de electrozi de unica folosinta
in jurul ochilor. 0 data cu mi§carea ochilor in planurile orizontal
§i vertical aceste potentiale se suprapun §i genereaza variatii ale
curentului continuu (DC) in regiunea din vecinatatea orbitei ocu-
lare. Se pot folosi electrozi de unica folosinta seria EL500 (EL501,
EL502 sau EL503) impreuna cu cablurile LEAD110/LEAD110S.

• modulul EOGl00C prezinta un filtru trece sus ce permite fie
achizitie absoluta (DC) sau relativa (AC: 0.05 Hz HP) de mi§cari
Figura 1.18: Modulul EOGl00C

Specificatii ale modulului EOGlOOC

500, 1000, 2000, 5000
le§iri normal / detector de unda R
(0.05-100 Hz)
filtru trece sus: DC, 0.05 Hz
Filtru Notch:
Hz
diferential - 2 Mn
mod comun - 1000 Mn
CMRR: 110 dB (50/60 Hz)
Ca§tig Vin (mV)
1000 +/-10
2000 +/-5
5000 +/-2
Greutate: 350 gr
Dimensiuni:
ecran)
Tabel 1.10
ale ochilor. Atunci cand se fac inregistrari absolute ale mi§carii

ochilor, constanta de timp este semnificativ mai lunga decat atunci
cand se inregistreaza relativ.
• Modulul prezinta §i o functie de derivare a semnalului EOG.

Atunci cand este activata, semnalul de ie§ie consta intr=o unda
care este direct proportionala cu viteza de mi§care a ochilor.
Aceasta derivata se obtine prin folosirea unui filtru trece banda
special proiectat, cu frecventa centrala de 30 Hz §i factor de cali-
34 Laborator 1
tate, Q = 0.8.
Principalele caracteristici ale modulului EOG l00C sunt sumarizate in
Tabelul 1.10.
1.2.3 Traductoare folosite cu sistemul BIOPAC

1.2.3.1 Electrozi
Electrozii sunt senzori folositi pentru a inregistra semnalele electrice

generate de diferite tesuturi vii din corp. Practic transforma curen-
tul electric datorat mi§carii de ioni de la nivel celular, in curent elec-
tric datorat mi§carii de electroni. 0 discutie detaliata a modului de
functionare a electrozilor este prezentata in cursul de Electronica §i
Informatica Medicala.
Pentru a obtine o conductivitate mare a pielii, trebuie indepartat
stratul de celule moarte de la suprafata epidermei ( stratum corneum
- prorpietati de izolator electric). Prin folosirea unui §ervetel putin
abraziv se sterge locul unde se vor pune electrozii. Acest lucru duce la
indepartarea stratum corneum §i mic§oreaza impedanta electrica din-
tre electrod §i piele (mai mult poate duce la o echilibrare a impedantei
electrice ceea ce reduce foarte mult prezenta zgomotului de mod comun
in masuratori - pentru o discutie detaliata vezi cursul de Electronica
§i Informatica Medicala). Dupa aplicare, se poate verifica impedanta
electrica care se formeaza la contactul electrodului cu pielea, cu aju-
torul EL-CHECK de la Biopac (Electrode Impedance Check). Acesta
injecteaza un curent constant de 3.5 µA rms de 25 Hz prin electrozi
§i afi§eaza impedanta interfetei electrod - piele. Pentru ca achizitia
biopotentialelor sa aiba o calitate foarte buna trebuie ca aceasta impedanta
electrica sa fie mai mica de 10 kO.
Proprietati ale electrozilor - gel de electrod
Gelul de electrod este o solutie ce contine saruri ale ionilor ce sunt
responsabili de generarea curentilor la nivel celular §i anume Na+ §i/sau
K+ §i/sau c1-. Acest gel ajuta la un contact cat mai bun cu pielea §i
inf§uenteaza conductivitatea la nivelul pielii. Gelul de electrod poate
fi sub forma de: hidrogel (mai solid) §i gel lichid (urned). Cu cat
concentratia de sare este mai mare cu atat conductivitatea devine mai
buna §i permite inregistrarea de rapida de biopotentiale de o calitate
foarte buna (fara artefacte §i zgomot minim), atunci cand electrodul
este plasat pe piele. Pentru electrozii ce folosesc gel lichid, acest proces
este mai rapid deoarece electrolitul poate migra mai rapid in straturile
pielii.Pe masura ce concentratia de sare din gel scade, electrodul devine

mai putin conductiv. 0 concentratie mare de sare In gel poate duce la
iritarea pielii. Avantajul electrozilor ce folosesc hidrogel este ca §ansa
sa produca iritatii este mult mai mica decat cei care folosesc gel lichid,
pentru aceea§i concentratie de sare. Dezvantajul lor este ca dureaza
semnficativ mai mult pana cand contactul cu pielea se stabilizeaza §i
conductivitatea ajunge la maxim (deoarece nu migreaza la fel de U§Or In
piele ca In cazul gelului urned). Din aceasta cauza, electrozii cu hidrogel
au o impedanta electrica a interfetei electrod - piele mult mai mare
decat electrozii cu gel urned. Astfel, hidrogel cu 4% concentratie de sare
va avea o impedanta de 10 ori mai mare fata de gel de electrod urned
cu concentratie de 10% sare. dupa prima aplicare pe piele. Pentru
electrozii cu gel lichid produ§i de BIOPAC concentratia sarii variaza:
• 10% - folositi pentru aplicatii de durata scurta
• 7% - sunt pentru aplicatii universale, de obicei de scurta durata

dar si pentru aplicatii de lunga durata (depinde de sensibilitatea
pielii subiectului)
• 4% - sunt folositi pentru aplicatii de monitorizare de biopotentiale,

de lunga durata (pentru mai mult de 24 de ore)
• 0.5% - pentru aplicatii de masurare a activitatii electrodermale

(EDA).
Electrozii cu hidrogel oferiti de BIOPAC au o concentratie de 4% de

sare. Pot fi solositi pentru aplicatii de scurta §i lunga durata §i sunt
potriviti atat pentru adulti cat §i pentru nou-nascuti.
Electrozi de unica folosinta din seria EL500
• sunt electrozi de unica folosinta, care au deja gel de electrod.
• se fixeaza prin intermediul unei benzi adezive.
Caracteristici ale diferitelor tipuri de electrozi din seria EL500:
• EL500 - electrozi duali (pereche) - sunt folositi pentru achiz-

itia uzuala de semnale electromiografice (EMG), pentru stimu-
lare electrica, bioimpedanta §i pentru studii ce masaora volumul
de sange expulzat de inima In unitatea de timp ( cardiac output).
Ace§ti electrozi au gel lichid, cu o concentratie de 10%, ce se
gase§te Intr-o cavitate de 16 mm diametru §i 1.5 mm adancime
36 Laborator 1
(acest lucru ajuta la un contact cat mai bun care reduce arte-
factele de mi§care ce apar de obicei la masuratori ale activitatii
electrice musculare - EMG). Partea conductiva a electrodului este
din Ag/ AgCl de 11 mm diametru, 95 mm 2 suprafata §i o distanta
de 41 mm (centru - centru) intre partile conductive a perechii de
electrozi. Fixarea se realizeaza printr-o banda cu adeziv puternic,
de frosime 1.5 mm §i o suprafata de 41 mm x 82 mm.
Figura 1.19: Electrozi EL500
• EL501 - electrozi folositi cu precadere in aplicatii de scurta du-

rata, uncle subiectul se poate afla 'i:n mi§care, sau in aplicatii uncle
electrozii se pun foarte aproape unii de altii, cum ar fi achizitie
ECG multicanal, EGG, EMG sau EOG, Ace§ti electrozi au gel
lichid, cu o concentratie de 10%, ce se gase§te intr-o cavitate de
16 mm diametru §i 1.5 mm adancime (acest lucru ajuta la un
contact cat mai bun care reduce artefactele de mi§care). Partea
conductiva a electrodului este din Ag/ AgCl de 11 mm diametru,
95 mm 2 suprafata §i este fixata pe o banda adeziva puternica de
40 mm diametru §i 1.5 mm grosime, rezistenta la umiditate.
• EL502 - electrozi potriviti pentru achizitia de biopotential de

1unga durata ( > 2 ore). Gelul de elect rod este hidrogel (4%
concentratie sare). Partea conductiva a electrodului este din
Ag/ AgCl de 11 mm diametru, 95 mm 2 suprafata §i este fix-
ata pe o banda adeziva moderata de 41 mm diametru §i 0.12 mm
grosime, rezistenta la umiditate.
• EL503 - electrozi de uz general pentru Inregistrari de scruta du-

rata. Diametrul relativ mic al acestor electrozi permite plasarea
acestora destul de aproape unul fata de altul. Sunt electrozi cu gel
lichid cu o concentratie de 7% sare.Partea conductiva a electro-
dului este din Ag/ AgCl de 11 mm diametru, 95 mm 2 suprafata
§i este fixata pe o banda adeziva puternica de 35 mm diametru §i
0.12 mm grosime, rezistenta la umiditate.
(a) (b)
Figura 1.21: Electrozi (a) EL502 (b) EL503,
• EL504 - electrozi cu flexibilitate ridicata, potriviti pentru apli-

catii de lunga durata (mai mult de 2 ore). Gelul de electrod este
hidrogel (4% concentratie sare). Partea conductiva a electrodu-
lui este din Ag/ AgCl de 11 mm diametru, 95 mm 2 suprafata §i
este fixata pe o banda adeziva din panza poroasa de dimensiuni
2.5 cm x 2.5 cm §i grosime 0.2 mm. Sunt foarte utili In aplicatii
uncle suprafetele nu sunt drepte, cum ar fi fata pentru masuratori
de EMG sau EOG, sau degetul, pentru masuratori de conductie
nervoasa.De asemenea, pot fi folositi §i In achizitii generale de
ECG, EMG §i studii ale somnului. Pot fi U§0r repozitionati §i
38 Laborator 1
sunt potriviti pentru inregistrari de lunga durata cu efect minim

de iritatie.
• EL507 - electrozi special ganditi pentru achizitia activitatii elec-

trodermale. Contin gel de electrod isotonic, pentru a realiza
echivalenta ionica fiziologica la suprafata pielii. Uzual, ace§ti
electrozi sunt pozitionati la nivelul degetelor (in jurul acestora)
de la maini. insa ei sunt potriviti si pentru a fi plasa§i in palmal,
pe incheietura mainii, la nivelul degetelor de la picioare sau pe
talpa piciorului. Ace§ti electrozi au gel lichid, cu o concentratie
de 0.5%, ce se gase§te intr-o cavitate de 16 mm diametru §i 1.5
mm adancime (acest lucru ajuta la un contact cat mai bun care
reduce artefactele de mi§care). Partea conductiva a electrodului
este din Ag/ AgCl de 11 mm diametru, 95 mm 2 suprafata §i este
fixata pe o banda adeziva de dimensiuni 27 cm x 36 cm §i grosime
1.5 mm

• EL508 - electrozi special proiectati pentru a fi folositi in com-

binatie cu dispozitiv medical de imagistica prin rezonanta mag-
netica nucleara. Pot fi folositi in camp magnetic de pana la 7T.
Partea conductiva este din Ag/ AgCl de 11 mm diametru, 95 mm 2
suprafata laminat pe o baza de carbon+plastic §i fixat pe o banda
adeziva de 41 mm diametru §i 0.12 mm grosime. Se foloseste gel
de electrod lichid cu o concentratie de 10% sare.
Electrozi reutilizabili
• TSD150 - sunt electrozi activi proiectati pentru inregistrari multi-

canal de semnale EMG de suprafata sau invazive. Sunt electrozi
activi pentru ca au incorporat un amplificator pentru achizitie
de biopotentiale cu ca§tig mare §i un filtru trece jos cu frecventa
de taiere de 500 Hz. Electrodul poate fi folosit pentru inreg-
istrari de suprafata sau poate fi convert.it U§Or pentru a realiza
inregistrari sub-dermale (vezi Figura 1.25). Se fixeaza U§0r pe
piele cu ajutorul unei benzi adezive §i pot fi conectati direct la
sistemul MP 150 prin intermediul modulului HLTl00C. IMPOR-
TANT: Spre deosebire de majoritatea electrozilor activi, cei din
seria TSD150 au doar doua discuri din otel inoxidabil ata§ate
la carcasa electrodului. Al treilea disc, de obicei centrat intre
cele doua, nu este necesar. In locul discului al treilea disc, este
folosit un electrod de impamantare separat (se folose§te cablu
LEADll0A conectat de obicei la un cablu CBL229 care la randul
sau este conectat la HLTl00C). Daca unul sau mai multi elec-
trozi activi sunt utilizati pe un singur subiect, numai un singur
cablu de masa (LEADll0A) este necesar sa actioneze ca refer-
40 Laborator 1
inta pentru toti electrozii activi. in Tabelul 1.11 sunt prezentate

principalele specificatii ale electrozilor activi TSD150.
Figura 1.25: Electrozi TSD150
Specificatii ale electrozilor activi TSD150

Frecventa de e§antionare recoman-
2000 Hz (minim 1000 Hz)
data:
330 (nominal)
CMRR: 95 dB (nominal)
lmpedanta de intrare : 100 MO
Tensiune de zgomot: 2 µV rms (12-500 Hz)
Banda la 3 dB: 12-500 Hz
Cabluri: 3 metri, ecranate
Spatiere electrozilor (a celor doua
discuri)
TSD150A: 35 mm
TSD150B: 20mm
Diametrul unui disc: 11.4 mm
este separat §i se folose§te ca-
Elect rodul de masa:
blul LEADll0A
Greutate: 9.5 gr
Dimensiuni:
(lungime) x 6.4 cm (grosime)
Interfata: HLTl00C
Tabel 1.11
• seria EL250 - sunt electrozi argint-clorura de argint (Ag-AgCl)

§i asigura o transmisie precisa a biopotentialelor de suprafata.
Electrozii reutilizabili din seria EL250 sunt potriviti pentru ma-
joritatea aplicatiilor (inregistrari ECG, EEG, EGG, EMG, EOG

§i ERS). Pentru cea mai buna calitate a semnalului, se utilizeaza
electrozi ecranati (EL254S sau EL258S) ca electrozi de inregis-
trare §i electrozi neecranati (EL254 sau EL258) ca electrozi de
masa sau de referinta. in general, pentru fiecare modul am-
plificator biopotential, sunt necesari doi EL254S sau EL258S §i
unul EL254 sau EL258. Electrozii reutilizabili din seria EL250
sunt conectati permanent la cabluri solide §i flexibile. Electrozii
neecranati se termina intr-un singur conector Touchproof, iar elec-
trozii ecranati se termina in doi conectori Touchproof (unul se
conecteaza la discul Ag-AgCl §i celalalt se conecteaza la ecran).
Este necesar adaugarea de gel de electrod inainte de a plasa elec-
trozii pe piele. Cei mai folositi electrozi din seria EL250 sunt
EL254S (4 mm) §i EL258S (8 mm diametru pentru partea met-
alica), Figura 1.26. EL258H (2 mm diametru) sunt utili pentru
inregistrari EEG, iar EL254 (4 mm diametru) sunt folositi pentru
inregistrari de biopotentiale din zone foarte apropiate.
Figura 1.26: Electrozi EL258S
• seria EL350 - sunt electrozi reutilizabili, formati din doua dis-

curi de staniu plasate la o distanta de 30 mm unul fata de celalalt
§i fixate intr-o bara de acrilic impermeabil (Figura 1.27). Sunt
recomandati pentru utilizare atunci cand se aplica un stimul sau
se inregistreaza un biopotential, in timpul inregistrarilor de con-
ductie nervoasa, somatosenzoriale sau de contractie musculara.
exista trei tipuri de electrozi din seria EL350: EL350 - electrozi
concavi, EL 350S - electrozi concavi §i cablu ecranat, EL351 -
convec§i §i neecranati (Figura 1.27a). Atunci cand ace§ti elec-
42 Laborator 1
trozi sunt folositi este nevoie de un electrod suplimentar pentru

masa (ex EL503 cu cablu LEADll0), Figura 1.27b.
(a) (b)
Figura 1.27: (a) Electrozi din seria EL350 (b) Electrod suplimentar
pentru masa
• electrozi pentru EEG - CAPl00C - se folose§te pentru a

i:nregistra mai multe canale EEG cu confort sporit al subiectu-
lui. Casca special realizata din material Lycra extensibil detine
19 electrozi i:ncorporati ce pot fi pozitionati foarte aproape de
capul subiectului (Figura 1.28a). Electrozii sunt pre-pozitionati
i:n montajul international 10/20 (Figura 1.28b). Deoarece exista
acces la toate cablurile conectate la electrozii din casca, pot fi
obtinute i:nregistrari de montaj unipolar sau bipolar. Casca are §i
doi electrozi de masa §i poate fi folosita §i pentru investigatii / ex-
perimente cu potentiale evocate. Dupa ce casca este pozitionata
pe cap, se introduce gel de electrod i:n fiecare electrod cu ajutorul
unei seringi speciale printr-un orificiul central al fiecarui elect.rod.
Firele de le fiecare elect.rod se termina i:n mufe mama de 1,5 mm
Touchproof, care se conecteaza la intrarile amplificatoarelor EEG
l00C. Firele conectate la electrozi au culori diferite ce indica zona
de pe cap de uncle achizitioneaza semnal EEG (Tabelul 1.12). i:n
plus mufele de conexiune pot fi albe sau ro§ii i:n functie de em-
isfera de pe care se achizitioneaza semnale EEG (ro§U - dreapta,
alb - stanga).
(a) (b)
Figura 1.28: (a) Electrozi din casca EEG (b) Sistemul standard 10/20
pentru achizitia semnalelor EEG
Corrector alb Culoare fir Corrector Ro§u

Fpl Maro Fp2
F3 Rrn u F4
C3 Portocaliu C4
P3 Galben P4
01 Verde 02
F7 Albastru F8
T3 Violet T4
T5 Gri T6
GND Alb Cz
Fz Negru Pz
Tabel 1.12
1.2.3.2 Dinamometru de mana - TSD121C

Dinamometrul de mana poate fi folosit in mai multe moduri pen-
tru a masura forta. Este un traductor in totalitate isometric §i poate fi
folosit uzual, prin strangerea mainii in jurul acestuia sau prin tragere cu
ambele maini de capetele traductorului, sau tras cu o mana de o parte,
cealalta parte fiind fixata de un perete sau alt suport fix. TSD121C
poate fi folosit singur sau combinat cu achizitia de EMG pentru o anal-
iza mai amanuntita a activita§ii musculare. Proiectarea isometrica
44 Laborator 1
permite o repetabilitatea §i acuratete mare a experimentelor. Acest

tip de traductor se conecteaza direct la modulul DA100C (1.11). In
Tabelul 1.13 sunt sumarizate principalele caracteristici ale traductoru-
lui TSD121C, iar o discutie mai detaliata despre modul de functionare §i
calibrare este prezentatpa In Laboratorul Principiile electromiografiei.
Caracteristicile traductorului TSD121C

Domeniu isometric: 0 - 100 kgf
13.2 µ V/kgf (normalizata la
le§ire nominala:
1 V)
Liniaritate: +/- 0.03% din ie§ire
Ne-repetabilitate: +/- 0.02% din ie§ire
Fluaj dupa 30 de min: +/- 0.05% din ie§ire
Histerezis: +/- 0.02% din ie§ire
2.2 gr. rms (5 V excitare,
Senzitivitate:
DC-10 Hz)
Greutate: 315 gr
185 mm (lungime) x 42 mm
Dimensiuni:
(latime) x 30 mm (grosime)
Lungimea cablului: 3m
Interfata: DAl00C
Tabel 1.13
Figura 1.29: Dinamometrul de mana TSD121C

1.2.3.3 Traductoare pentru masurarea temperaturii - seria

TSD 202
Figura 1.30: Traductori de temperatura seria TSD202
• aceste traductoare se conecteaza la modulul SKTl00c ( Figura

1.14).
• TSD202A - este un termistor cu raspuns rapid §i este potrivit

pentru a fl folosit in locurile de pe corp uncle temperatura se
modiflca rapid (de exemplu sub nara uncle temperatura se modi-
flea rapid in functie de inspiratie/expiratie). Astfel, este potrivit
pentru a masura temperatura pielii (in arii mici) sau temperatura
aerului din procesul de respiratie, §i nu este proiectat pentru in-
troducerea in lichide.
• TSD202B - este un traductor sub forma de banjo, plasat pe

suprafata pielii pentru a masura temperatura. Nu este proiectat
pentru imersia in lichide.
• TSD202C - acest traductor are termistorul incapsulat intr-o car-

casa din otel, impermeabila. Astfel, acest traductor este potrivit
pentru aplicatii in care se necesita introducerea traductorului in
lichide dar §i pentru aplicatii uncle raspunsul rapid nu este critic.
• TSD202D - este o versiune modiflcata a TSD202B, cu o carcasa

curbata astfel incat sa se muleze pe piele la nivelul degetelor §i
are o banda Velcro pentru a putea fl ata§at de degete.
46 Laborator 1
Caracteristicile traductoarelor din seria TSD202

Timp de raspuns:
TSD202A 0.6 s
TSD202B 1.1 s
TSD202C 3.6 s
TSD202D 1.1 s
TSD202E 0.9 s
TSD202F 1.1 s
Dimensiune carcasa:
TSD202A 1.7 mm (diametru) x 5 mm (lungime)
TSD202B 9.8 mm (diametru) x 3.3 mm (inaltime)
TSD202C 4 mm (diametru) x 115 mm (lungime)
16 mm (lungime) x 17 mm (latime)
TSD202D
8 mm (inaltime)
TSD202E 9.8 mm (diametru) x 3.3 mm (inaltime)
TSD202F 9.8 mm (diametru) x 3.3 mm (inaltime)
Dimensiune senzor: 10 mm diametru §i 1.4 grosime
Interfata: SKTl00C
Rezistenta nominala 2252 MO la 25°C
Temperatura maxima 60°C
Acuratete 0.2°c
Lungime cablu 3m
Tabel 1.14
• TSD202E - este un termistor pentru uz general, proiectat pentru

a fi introdus in lichide. Partea metalica conductiva nu trebuie sa
intre in contact cu subiectul.
• TSD202F - este un termistor de dimensiuni mici, felxibil §i im-

permeabil.
1.2.3.4 Traductorul de pletismografie - TSD200C

• traductorul este format dintr-un emitor infraro§u §i o fotodioda
§i masoara variatiile de volum de sange (variatii ale densitatii
sangelui) determinate de variatii ale presiunii sangelui. in mo-
mentul in care traductorul TSD200 este ata§at de piele, lumina
infrarrn ie este modulata de curgerea pulsatila a sangelui prin te-

sut. Lumina infrarrn ie modulata se reflecta Inapoi catre senzor §i
determina mici schimbari In rezistenta fotorezistorului, care de-
termina o schimbare proportionala In tensiunea de ie§ire. Pentru
o descriere mai detaliata a modului de functionare a traductoru-
lui, consultati laboratorul dedicat fotopletismografiei.
• TSD200 are un cablu de 2 m §i o banda cu Velcro pentru a se putea

ata§a foarte simplu de varful degetului, sau poate fi fixat pe alte
parti ale corpului (Figura 1.31 ). Inregistrarea este influentata
de plasarea corecta a traductorului §i de tensiunea cu care acesta
este fixat.
Figura 1.31: Traductorul de pletismografie TSD200
Caracteristicile traductorului TSD200

Lungimea de unda emitator/recep-
860 nm+/- 60 nm
tor:
le§ire nominala: 20 mV (v-v)
Putere: 6 VDC excitare@ 5 mA
Greutate: 4.5 gr
Dimensiuni: 16 mm x 17 mm x 8 mm
Mod de fixare: banda cu Velcro
Cablu: 3m
Interfata: PPGl00C
Tabel 1.15
• TSD200 se conecteaza direct la modulul PPGl00C (Figura 1.13)

astfel:
48 Laborator 1
TSO 200 PPGl00C

firul ro§U +VSUP
firul negru GND
firul albastru INPUT
Caracteristicile traductorului TSD200 sunt sumarizate in Tabelul

1.15.
1.3 Descrierea componentei software -

Acqknowledge ®
in aceasta sectiune veti acumula cuno§tiinte pentru a folosi progra-
mul Ackknowledge pentru achizitie de semnale biomedicale §i pentru
a realiza prelucrari §i analize de semnal de baza. Sunt prezentate de
asemenea §i functionalita§i mai avansate de prelucrari de semnale insa
nu pot fi acoperite toate functionalitatile Acqknowledge ®. Pentru as-
pecte care nu sunt acoperite in aceasta sectiune, puteti intreba titularul
de disciplina sau puteti consulta materialele puse la dispozitie.
Pentru ca achizitia de semnale sa se poata efectua, trebuie ca la
laptopul / computerul pe care programul Acqknowledge este instalat,
sa fie conectat la unitate centrala MP150 (Figura 1.2 (a)) printr-un
cablu UTP conectat la intrarea Ethernet a modulului (Figura 1.2 (a)
B). Modulul MP150 poate fi conectat §i la o retea locala de calculatoare,
fiecare calculator putandu-se conecta la sistemul de achizitie (pe rand).
1.3.0.1 Prezentarea feresetrei de lucru

Prima fereastra care apare in momentul in care se deschide pro-
gramul Acqknowledge, este fereastra care permite alegerea modului de
lucru:
• achizitie - in acest mod se dore§te achizitia de semnale prin in-

termediul sistemului MP150 BIOPAC. Acest lucru presupune ca
modulul MP150 este conectat la calculator sau in reteaua locala.
in fereastra Figura 1.33 se selecteaza adresa sistemului hardware.
• prelucrare §i analiza - in acest mod se dore§te prelucrarea §i anal-

iza unor semnale deja inregistrate §i salvate. in acest mod nu este
necesara conexiunea la sistemul de achizitie MP150, de aceea in
fereastra Figura 1.33 se selecteaza No Hardware.
0 data ce modul de lucru a fost ales, se va deschide fereastra de lucru

prin intermediul careia se pot face setarile pentru a incepe o achizitie,
se prone§te / opre§te achizitia, sun afi§ate in timp real semnalele pe
masura ce sunt achizitionate, se interactioneaza cu semnalele in timpul
achizitie sau dupa ce achizitia a fost oprita §i se dore§te prelucrare §i
analiza semnalelor, etc.
Principalele elemente care apar in fereastra de lucru uzuala sunt
prezentate in 1.32 §i detaliate in sectiunile urmatare,
Ql
Nume fisi:er l •• !..i!I' -1•'"9"'""t•1Gc.11).(1:.211<0.t«1• t'I :,,: I0
l'\•leni,u .... fw ii T,..,,1...., Arwlj',os llirf>i.:, Ml'l50 W".nd- Hdp
Bara de io.s.trumeute ..., te ,J;;: :E H I'\, t: ;,,, ,Q II.! m :: 111m f" !JI ,I 91
i\•lodul de lucre -+ con...,. ro: '1¢ -
Casnte de masur:ator IE3(Tn1t + 7l.2IIO!llllH l!IC:;HotaT -1- O.IIOGOOOS lk3•Fi!i MIO ISC::3& -j-.o..mea
Indicator C3Dale ... ul l'
"' •"
41 El1 Jlll,,t
[esaj:marker !63_F_11..
Bara markere •••►. ,.
Canale cu
semu.ale
achi:zitiona te
"25.00 30,11111
<
Bara cursoare -+-· 11t I "Q., + P. If> .. ·tl!EJ
Bnton l pornire
/o:prire aclaizipe
r
Figura 1.32: Fereastra de lucru Acqknowledge &
0
'""l
0
'""l
I---'
Figura 1.33: Alegerea modului de lucru
1.3.0.2 Setari de baza inainte de a incepe achizitia

Daca exista un sistem de achizitie BIOPAC conectat la calculator
(acest lucru se poate observa in locul descris de Mod de lucru din Figura
1.32) atunci se poate incepe achizitia de semnale (evident presupunand
ca traductoarele au fost plasate pe corp in configuratia dorita §i subiec-
tul a inteles ce trebuie sa faca in timpul achizitiei) apasand butonul
Start, care ar trebui sa fie de culoare verde (indicat in Figura 1.32 prin
Euton de pornire / oprire achizitie). insa, acest lucru nu este recoman-
dat, deoarece inainte trebuie facute cateva setari prin care se seteaza
frecventa de e§antionare (in functie de ce semnale sunt achizitionate),
durata achizitiei, modul de salvare §i pe care din cele 16 canale analogice
se face achizitia. Pentru a face aceste setari de baza fara de care achiz-
itia nu ar trebui pornita se selecteaza din elementele de Meniu, MP150
(aici se gasesc toate setarile care influenteaza sistemul hardware) §i mai
departe se selecteaza:
• Setup Acquisition: se deschide o fereastra (Figura 1.34) de uncle
se pot seta: frecventa de e§antionare globala (pentru toate cele 16
canale analogice), durata achizitiei, modul de salvare atunci cand
se se reporne§te achizitia, locul de salvare a datelor etc (Figura
1.34 §i Tabelul 1.16 ).
• Setup Channels: se deschide o fereastra (Figura 1.35) de unse se

pot face setarile pentru: cele 16 canale de intrare analogice, cele
16 canale intrare/ie§ire digitale §i 16 canale de calcul (acestea sunt
canale virtuale care pot fi folosite pentru a aplica diverse oper-
atii pe canalele fizice). Pentru fiecare canal, se pot seta: modul
de afisaj, numele canalului, frecventa de e§antionare care poate
fi diferita int.re canale dar nu poate fi mai mare decat valoarea
52 Laborator 1
Figura 1.34: Fereastra Setup Acquisition
frecventei de e§antionare globale setata la Setup Acquisition (pen-

tru detalii vezi Figura 1.35 §i Tabelul 1.17). Daca pe unul dintre
canalele analogice se i:nregistreaza un semnal achizitionat prin in-
termediul unui traductor care necesita calibrare, atunci se apasa
pe butonul Setup din Figura 1.35 §i se deschide o fereastra ce
permite calibrarea (indicata in chenarul negru din Figura 1.35).
Figura 1.35: Fereastra Setup Channels

Setari din fereastra

Descriere
Setup Acquisition
Modul de achizitie:
- sistemul MP va stoca datele inregistrate pe durata
Record
achizitiei
- sistemul va achizitiona date in mod continuu, dar va
Record Last stoca doar ultimul segment de date echivalent cu durata
setata pentru achizitie;
Modul de salvare:
- achizitia va incepe cand butonul de start este apasat A§i
se incheie fie cand expira durata de achizitie setata, fie
Save once cand se apasa butonul Stop; datele sunt salvate A§i nu se
mai poate achizitiona in continuarea chiar daca timpul
setat nu a expirat;
- permite realizarea mai multor achizitii una dupa alta, atat
Autosave timp cat durata de achizitie setata nu a expirat. Datele
fiecarii achizitii in parte sunt salvate in fi§iere diferite;
- este similar cu Save Once, doar ca acest mod permite
oprirea §i restartarea achizitiei la intervale arbitrare. Cu
alte cuvinte atunci cand se apasa butonul Stop, achizitia
Append
nu este incheiata ci doar este in pauza;de fiecare data
cand achizitia este restarta, un marker este introdus ce
indica timpul (hh-mm-ss) la cares-a reluat achizitia.
Locatia de stocare
- permite stocarea datelor in memoria computerului (RAM)
in timpul unei achizitii. Dupa incheierea achizitiei datele
Memory trebuie salvate pe hardisk. Acest mod ofera frecvente de
e§antionare mai mari, dar in general computerele au
memorie RAM mult mai mica decat spatiul pe disk;
- permite salvarea datelor direct pe hardisk-ul
Disk
computerului in timpul achizitiei;
- permite stocarea unui volum mic de date in memoria
MP
unitatii MP150; 4MB.
- permite setarea frecventei de achizitie, cu alte cuvinte
Sample rate indica sistemului MP cate e§antioane sa achizitioneze
pentru fiecare canal, intr-o secunda.
Acquisition length - permite setarea duratei de achizitie;
Tabel 1.16
1.3.0.3 Pornirea achizitiei
0 data ce setarile pentru achizitie din SetupAcquisition §i SetupChan-

nels din Acqknowledge sunt facute §i modulele hardware sunt conectate
§i setate (amplificare, banda de filtrare dorita), senzorii sunt plasati pe
subiect in configuratia dorita, sunt conectati corect la module §i subiec-
tul a inteles ce are de facut in timpul experimentului (achizitiei), se
54 Laborator 1
Setari din fereastra

Descriere
Setup Channels
- permite selectarea canalului respectiv pentru a fi folosit
Acquire:
in procesul de achizitie;
- permite afi§area canalului respectiv in momentul
Plot: achizitiei; daca butonul nu este selectat, datele pentru
canalul respectiv vor fi colectate dar nu vor fi afi§ate;
- permite afi§area valorilor numerice achizitionate, intr-o
Values: fereastra separata. Pentru a deschide aceasta fereastra
trebuie selectat MPmenu>Show Input Values.
- permite asignarea unei etichete pentru fiecare canal in
Label:
parte.
- permite selectarea tipului de canal in functie de semnalul
ce va fi achizitionat. Cale permite efectuarea de diverse
Analog, Digital , Cale: prelucrari ale
semnalelor ce sunt achizitionate fizic (semnale sursa), si
afi§area rezultatelor in timp real;
- permite selectarea anumitor functii presetate ce se pot
aplica asupra semnalelor ce sunt achizitionate (semnale
Presets
sursa). Aceste functii sunt active pentru canalele de tip
Cale.
- permite setarea frecventei de e§antionare pentru fiecare
canal in parte. Implicit valoarea acestei este frecventa de
achiziAcie dar poate fi setata la valori mai mici. Pentru
Channel Sample Rate:
canalele calculate (Cale) frecventa de e§antionare trebuie
sa fie mai mica sau egala cu cea a semnalelor
sursa
Tabel 1.17
poate incepe achizitia apasand butonul START din fereastra de lucru

(vezi Figura 1.32).
Pentru a opri achizitia se apasa pe acela§i buton care acum este
STOP sau se apasa combinatia de taste "Alt+space bar". Altfel, achiz-
itia se opre§te automat daca a expirat timpul alocat achizitiei setata
in fereastra Setup Acquistion (Figura 1.34).Daca experimentul are mai
multe etape de inregistrare, in functie de setarile facute in fereastra
SetupAcquisition, Figura 1.34, la sectiunea Madu! de salvare (Tabelul
1.16) urmatoare etapa de achizitie se salveaza intr-un fi§ier nou sau se
continua in acela§i fi§ier (in acest caz programul introduce automat un
marker in bara de markere, vezi Figura 1.32). Se poate asocia un mesaj
markerului respectiv (max. 80 de caractere), dand click pe acesta (vezi
Figura 1.36). De asemenea, se pot introduce markere in timpul achiz-
itie de semnal, pentru a marca anumite evenimente corespunzatoare
Figura 1.36: Exemple de markeri
experimentului. Astfel de markere se pot introduce manual, apasand

tasta ESC (vezi Figura 1.36).
Dupa finalizarea achizitiei corespunzatoare experimentului semnalele
pot fl salvate in format .acq (File- >Save) sau alte formate, printre care
§i ca variabile (matrice) Matlab (fi§ier .mat) (File->Save as).
1.3.0.4 lnteractiunea cu semnalele achizitionate §i prelucrarea

de baza a acestora
Pentru a interactiona cu semnalele achizitionate se folosesc cur-

soarele din bara de cursoare (vezi 1.32):
• cursorul de tip sageata: este cursorul uzual
• cursorul de tip bara: este cursorul folosit pentru a interactiona

cu semnalele achizitionate §i a selecta portiuni din acestea.
• cursorul de tip lupa: folosit pentru a mari portiuni din semnal fie
prin selectarea acesteia.
Pentru a realiza masuratori si prelucrari simple ale semnalelor achiz-

itionate, se folosesc casutele de masuratori (vezi Figura 1.32).
0 casuta de masuratori este formata din:
• un drop down menu prin care se selecteaza canalul pe care se

dore§te sa se faca masuratoarea (Figura 1.37). SC (Selected
56 Laborator 1
Channel) se refera la canalul curent selectat (acesta poate fi iden-

tificat prin eticheta cananlului care este mai inchisa la culoare).
• un drop down menu de unde se selecteaza functia care este apli-

cata. De exemplu:
value - amplitudinea ultimului e§antion dintr-o segment

delta - diferenta intre amplitudinile primului §i ultimului
e§antion din segmentul de semnal selectat.
delta T - distanta relativa pe axa orizontala intre primul
§i ultimul e§antion din segmentul de semnal selectat. Re-
turneaza durata in timp a segmentului.
delta S - diferenta dintre indec§ii primului §i ultimului e§an-
tion din segmentul de semnal selectat. Practic ofera numarul
de e§antioane din segmentul selectat.
area - este aria calculata intre semnalul selectat §i dreapta
care une§te primul §i ultimul e§antion din segmentulde date
selectat.
integral - valoarea integralei calculate pe segmentul de date
selectat (rezultatul este aria dintre graficul semnal §i axa
absciselor)
stddev - valoarea deviatiei standard pentru segmentul de
date selectat
p-p - diferenta dintre amplitudinea maxima §i cea minima
din segmentul de semnal selectat.
max - valoarea maxima a amplitudinii din segmentul de
semnal selectat.
min - valoarea minima a amplitudinii din segmentul de sem-
nal selectat.
mean - valoarea medie a amplitudinii din segmentul de sem-
nal selectat.
median - valoarea mediana a amplitudinii din segmentul de
semnal selectat.
time - valoarea momentului de timp la care apare ultimul
e§antion din segmentul de date selectat.
max T - momentul de timp la care apare amplitudinea
maxima din segmentul de date selectat.
Figura 1.37: Prelucrarea simpla a semnalelor achizitionate
min T - momentul de timp la care apare amplitudinea min-

ima din segmentul de date selectat.
median T - momentul de timp la care apare amplitudinea
mediana din segmentul de date selectat.
- freq - calculeaza frecventa exprimata in Hz pentru segmen-
tul de semnal selectat, ca inversul duratei in timp a segmen-
tului. Aceasta functie nu ofera spectrul semnalului. Pentru
a obtine spectrul semnalului se folose§te FFT din meniul
Transform.
bpm - reprezinta batai pe mi nut §i este calculata ca 60/ delta
T. Este accesibil numai in domeniul timp.
calculate - este folosita pentru a realiza calcule cu rezul-
tatelor celorlate functii aplicate.
• un camp text uncle este afi§at rezultatul aplicarii functiei selectate

pe canalul dorit.
Functiile din casutele de masuratori se aplica pe un segment selectat

dintr-un semnal (Figura 1.37). Selectarea se realizeaza cu cursorul de
selectie. Se pot evalua mai multe functii simultan pe un segment de
semnal selectat, folosind toate cele 5 casute de masuratori.
58 Laborator 1
Fi§a de laborator - Sistemul BIOPAC

intrebari
1. Ce componente hardware sunt folosite pentru a achizitiona simul-
tan semnalul electromiograma (EMG) pentru mrn chiul biceps §i
forta dezvoltata?
2. Daca modulul DAl00C are urmatoarele setari: Gain=l000, LPl

300 Hz Activ, HPl 0.05 Hz Activ, LP2 10 Hz Inactiv, HP2 DC
Inactiv, care este banda de frecvente in care lucreaza modulul?
3. Cate semnale analogice pot fi achizitionate simultan cu sistemul

de achizitie BIOPAC?
4. Daca la unitatea centrala MP150 sunt conectate 5 module de

achizitie, cum se seteaza pe ce canale de intrare analogice vor
achizitiona cele 5 module?
5. Ce tip de senzori se folosesc pentru a masura semnalul EEG?
6. Daca un semnal ECG achizitionat cu sistemul BIOPAC are banda

de frecvente utila intre 0.05 Hz - 150 Hz (in aceasta banda se
afla informatia de diagnostic) ce tip de filtru ar trebui folosit
pentru a elimina un tip de zgomot ce are o singura componenta
de frecventa (50 Hz)?
7. Daca protocolul experimentului care se realizeaza cu sistemul

BIOPAC presupune inregistrarea unui trigger generat extern sis-
temului de achizitie, in ce modul §i pe ce tip canal este inregistrat
trigger-ul?
8. Instalati programul Acqknowledge §i deschideti fi§ierul Exemplu-

Labl.acq. Pe acest semnal realizati urmatoarele cerinte (indicand
pentru fiecare pa§ii realizati):
(a) extrageti valorile de min, max precum §i momentele de timp

la care acestea apar, pentru segmentul de semnal aflat intre
60s - 80s.
(b) determinati frecventa semnalului in intervalul de timp mentionat
mai SUS.
(c) determinati numarul total de e§antioane care formeaza seg-

mentul de semnal aflat intre 60s - 80s.
(d) determinati frecventa de e§antionare care a fost folosita pen-

tru a achiztiona semnalul analizat.
(e) determinati amplitudinea varf - varf a semnalului pe inter-
valul de timp mentionat anterior.
(f) care este amplitudinea ultimului e§antion din segmentul de
semnal aflat intre 60s - 80s.
Laborator 3
Principiile electrocardiografiei
Scopul lucrării: familiarizarea studenţilor cu modul în care se

realizează înregistrarea activităţii electrice a inimii; înţelegerea sursei
activităţii electrice a inimii; însuşirea principalelor metode de achiziţie
a activităţii electrice a inimii; corelarea evenimentelor electrice afişate
într-o electrocardiogramă cu evenimentele mecanice din timpul unui
ciclu cardiac; observarea schimbărilor care apar în electrocardiogramă
asociate cu respiraţia, poziţia corpului, exerciţiu fizic, greutatea cor-
pului şi vârstă etc; înregistrarea celor 3 derivaţii bipolare a electro-
cardiogramei şi determinarea derivaţiilor unipolare augmentate în trei
situaţii: a) când subiectul este aşezat şi respiră normal, b) când este
aşezat dar realizează un ciclu respirator mai rar decât cel normal, c)
după ce subiectul a efectuat un efort fizic.
3.1 Introducere
Electrocardiograma (ECG) este reprezentarea grafică a semnalu-
lui electric generat de ţesutul cardiac, achiziţionat la suprafaţa cor-
pului. Ca orice alt biopotenţial, semnalul ECG conţine informaţie de
diagnostic despre patofiziologia inimii, care poate fi extrasă şi anal-
izată (de către un medic specialist prin inspecţie vizuală sau automat
prin intermediul unor algoritmi complecşi de prelucrarea digitală a
biopotenţialelor). A fost observat şi înregistrat pentru prima dată în
1889 de către Waller, prin intermediul unui electrometru capilar. în
1903, Willem Einthoven, un fizician şi fiziolog neerlandez, a înregis-
trat semnalul ECG prin intermediul unui galvanometru (Figura 3.1)
91
92 Laborator 3
observând diverse anormalităţi. A introdus o serie de concepte care

sunt folosite şi astăzi în electrocardiografie cum ar fi: denumirile celor
6 unde prezente în semnalul ECG aferente unui ciclu cardiac (P, Q,
R, S, T, U), configuraţia electrozilor pentru înregistrare ECG bipolară,
precum şi definiţia primului model cardiac teoretic (dipol variant în
timp). De asemenea, tot Einthoven este primul care a folosit acronimul
"EKG" din cuvântul german "Elektrokardiogramm".
Figura 3.1: Exemplu de electrocardiograf, 1911 (A Brief History of

Electrocardiography - Progress through Technology)
3.2 Aspecte ale fiziologiei inimii. Sursa sem-

nalului ECG
Inima este organul responsabil cu pomparea sângelui în corp. Este
formată din două atrii (camere de primire a sângelui) şi două ven-
tricule (camere de expulzare a sângelui) (Figura 3.2). între atrii şi ven-
tricule există două valve care se deschid dinspre atrii înspre ventricule:
valva tricupsidă (partea dreaptă) şi valva mitrală (partea stângă). De
asemenea, mai există două valve între ventricule şi vasele de sânge:
valva pulmonară (între ventriculul drept şi artera pulmonară) şi valva
aortică (între ventriculul stâng şi aorta). Sângele este adus în inimă
prin intermediul venelor cave (superioară şi inferioară, Figura 3.2 (1))
în ventriculul drept şi prin intermediul venelor pulmonare (Figura 3.2
Principiile electrocardiografiei 93
(2)) în ventriculul stâng. Cea mai mare parte a ţesutului cardiac este
ţesut muscular numit miocard (myo=muşchi, cardia=inimă). Acesta
răspunde la stimuli electrici prin contracţie. Un ciclu cardiac începe
prin contracţia miocardului la nivelul atriilor, ce ajută la transferul în
ventricul a 20% din cantitatea de sânge rămasă în atrii, urmată de con-
tracţia miocardului ventricular care expulzează sângele cu o presiune
mare (ce ajută la circulaţia sângelui în corp) în vasele de sânge (artera
pulmonară pentru ventriculul drept şi aorta pentru ventriculul stâng,
Figura 3.2 )
Figura 3.2: Secţiune prin inimă [3]
Ţesutul muscular cardiac - particularităţi

Miocardul este un ţesut muscular striat (vezi Figura 3.3) la fel ca
ţesutul muscular scheletic (prezentat în laboratorul 2). În Figura 3.3
se poate observa aranjarea fibrelor musculare cardiace, cu aspect de
grilaj în care fibrele musculare se ramifică, se recombină şi se ram-
ifica din nou. De asemenea, muşchiul cardiac are miofibrile tipice
ce conţin filamente de actină şi miosină aproape identice ca cele din
muşchii scheletici. După cum este detaliat în laboratorul 2, aceste fil-
amente aluneca una de-a lungul celeilalte în timpul contracţiei ca în
94 Laborator 3
cazul muşchilor scheletici. însă muşchiul cardiac prezintă anumite par-

ticularităţi ce sunt detaliate în continuare. Zonele întunecate care se
pot observa în Figura 3.3 sunt numite discuri intercalate şi sunt de fapt
porţiuni din membrana celulară ce separă fibrile musculare cardiace ce
sunt conectate în serie una de alta. De fapt, la nivelul fiecărui disc in-
tercalat membranele celulare ale celor două fibre musculare fuzionează
astfel încât se formează o joncţiune de comunicare foarte permeabilă
ce permite difuzie aproape totală a ionilor. Astfel, din punct de vedere
funcţional, ionii se pot mişca foarte uşor în lichidul intracelular de-a
lungul axei longitudinale a fibrelor musculare cardiace, ceea ce deter-
mină ca potenţialele de acţiune să se propage uşor de la o celulă car-
diacă la alta. Acest lucru face ca miocardul să poate fi considerat un
sinciţiu în care celulele cardiace sunt astfel interconectate încât când
una dintre ele este excitată (ajunge un stimul la nivelul membranei
celulare), potenţialul de acţiune astfel generată să se propage rapid la
toate celelalte prin intermediul discurilor intercalate.
Figura 3.3: Miocardul. Modul de interconectare a celulelor musculare

cardiace [3]
Potenţialul de acţiune al fibrei musculare cardiace

Potenţialul de acţiune înregistrat la nivelul unei celule musculare
cardiace din ventricul are o amplitudine Vârf-Vârf de aproximativ 105
mV, având un potenţial de aproximativ -85 de mV în stare de repaus şi
atingând +20 mV în timpul depolarizării celulei. Potenţialul de acţiune

ale fibrei musculare ventriculare diferă faţă de cel al fibrei musculare
scheletice prin existenţa unui platou (când potenţialul la nivelul mem-
branei este aproximativ constant) în timpul repolarizării (Figura 3.4
porţiunea 2)
Figura 3.4: Potenţialul de acţiune ale fibrei musculare ventriculare
De fapt există mai multe diferenţe dintre modul de generare a

potenţialului de acţiune a celulei musculare scheletice şi fibra musculară
cardiacă, care explică şi existenţa platoului. Astfel, în continuare sunt
prezentate pe scurt etapele generării potenţialului de acţiune pentru
cele două tipuri de celule:
• repaus
– fibra musculară scheletică - potenţial electric constant

la nivelul membranei celulare (determinat de canalele ionice
pasive şi pompele ionice active)
– fibra musculară cardiacă - potenţial electric constant la
nivelul membranei celulare (determinat de canalele ionice
pasive şi pompele ionice active)
• depolarizare
– fibra musculară scheletică - este determinat exclusiv de

deschiderea canalelor ionice rapide de tip poartă pentru N a+
96 Laborator 3
(la aplicarea unui stimul) care determină intrarea ionilor de

Na în celulă şi creşterea potenţialului electric la nivelul mem-
branei. Sunt numite canale ionice rapide pentru că ele se
deschid rapid şi rămân deschise o perioadă foarte scurtă de
timp (câteva miimi de secundă) după care se închid brusc.
– fibra musculară cardiacă - este determinată de două tipuri
de canale ionice: a) aceleaşi canale rapide de tip poartă de
N a+ şi în plus canale lente de tip poartă pentru Ca2+ , care
mai sunt numite canale calciu-sodiu. Aceste canale de calciu
se deschid mult mai lent decât cele de sodiu şi, mai impor-
tant, rămân deschise mai mult timp (câteva zecimi de se-
cunde). Aceste vor influenţa faza de repolarizare. Astfel, în
timpul depolarizării o cantitate mare de ioni de N a+ deter-
minând o creştere bruscă a potenţialului de acţiune până la
o valoare de aproximativ +20 mV.
– repolarizare
∗ fibra musculară scheletică - după ce canalele ion-
ice rapide de tip poartă pentru N a+ se închid, încep
să se deschidă canalele ionice de tip poartă pentru K +
ceea ce determină ieşirea unei cantităţi mari de ioni de
potasiu din celulă. Astfel, potenţialul de acţiune scade.
După închiderea acestor canale, potenţialul electric la
nivelul membranei devine constant corespunzător fazei
de repaus.
∗ fibra musculară cardiacă - după ce canalele ionice
rapide de tip poartă pentru N a+ se închid, încep să
se deschidă canalele ionice de tip poartă pentru K +
ceea ce determină ieşirea ionilor de potasiu din celulă
şi potenţialul de acţiune începe să scadă (faza 1 din
Figura 3.4). însă, abia acum canalele lente de tip poartă
pentru Ca2+ încep să se deschidă şi calciu începe să in-
tre în celulă ([Ca2+ ]ext > [Ca2+ ]int ). Astfel, există o
perioadă scurtă de timp (câteva zecimi de secunde cât
timp canalele de Ca2+ rămân deschise) când curentul
electric determinat de ieşirea ionilor de K + din celulă
este aproximativ egal cu cel determinat de intrarea ion-
ilor de Ca2+ în celulă. Acest lucru determină existenţa
unei zone numită platou (faza 2 din Figura 3.4) în care
potenţialul electric la nivelul membranei este aproxima-
tiv constant. Mai mult, ionii de Ca2+ care intră în celulă

în timpul acestui platou sunt responsabili de activarea
procesului contractil în muşchiul cardiac, în timp ce pen-
tru muşchii scheletici ionii de Ca2+ sunt folosiţi din
reticulul sarcoplasmatic intracelular. După închiderea
canalelor de Ca2+ repolarizarea este la fel ca în cazul
fibrei musculare scheletice (faza 3 din Figura 3.4).
Excitarea celulei musculare cardiace determină apariţia potenţialu-
lui de acţiune descris mai sus (Figura 3.4) şi are ca efect mecanic con-
tracţia miocardului. Procesul de contracţie este aproximativ la fel ca
în cazul muşchiului scheletic: potenţialul de acţiune se răspândeşte în
interiorul celulei musculare cardiace de-a lungul membranei tuburilor T
transversale. Astfel, acest potenţial de acţiune determină eliberarea de
ioni de Ca2+ din reticulul sarcoplasmatic. În câteva miimi de secundă,
ionii de Ca2+ difuzează în miofibrilă şi catalizează reacţia chimică ce
determină alunecarea filamentelor de actină şi miosină una de-a lungul
celeilalte. Acest lucru determină contracţia musculară. Până aici con-
tracţia muşchiului cardiac este la fel ca cea a muşchiului scheletic. Dar,
în cazul muşchiului cardiac, pe lângă ionii de Ca2+ care sunt eliberaţi
în sarcoplasmă din reticulul sarcoplasmatic, mai sunt ionii de Ca2+
care intră în celula din spaţiul extracelular al tuburilor T transver-
sale, atunci când apare potenţialul de acţiune (fenomenul de explicat
anterior care determină şi apariţia platoului în timpul repolarizării).
Fără acest aport în plus de ioni de Ca2+ , faţă de cazul fibrei muscu-
lare scheletice, puterea dezvoltată de contracţia muşchiului cardiac ar
fi foarte redusă deoarece reticulul sarcoplasmatic al muşchiului cardiac
este mai puţin dezvoltat decât cel din muşchiul scheletic şi astfel nu
pot stoca o cantitate mare de ioni de Ca2+ . În schimb, tuburile T de
la nivelul celulei musculare cardiace au un diametru de 5 ori mai mare
decât cel al tuburilor T din muşchii scheletici, ceea ce înseamnă un
volum de 25 de ori mai mare. În lichidul extracelular din aceste tuburi
T ale celulelor musculare cardiace există o concentraţie mare de ioni
de Ca2+ (care vor intra în celulă la apariţia unui potenţial de acţiune).
Astfel, puterea dezvoltată de muşchiul cardiac este dependentă de con-
centraţia ionilor de Ca2+ din lichidul extracelular (acest lucru nu este
valabil pentru muşchiul scheletic).
Sistemul de conducţie al inimii. Celulele pacemaker
Sistemul de conducţie al inimii este un ţesut format din celule spe-
ciale numite celule pacemaker evidenţiat în Figura 3.5 cu verde. Prin-
cipalele structuri din acest sistem de conducţie sunt: nodul sino-atrial
98 Laborator 3
(nodul SA), căi internodale, nodul atrio-ventricular (nodul AV), fasci-

culul stâng, fasciculul drept, reţeaua de fibre Purkinje.
Figura 3.5: Sistemul de conducţie al inimii
Caracteristica principală a celulelor pacemaker, ce le diferenţiază

total de celelalte tipuri de celule, este că au capacitatea de a se auto-
depolariza (auto-excita), fără deci să fie nevoită prezenţa unui stimul
extern (aşa cum este discutat în capitolul 1 din curs). Acest mecanism
specific celulelor pacemaker constă în faptul că în timpul perioadei de
repaus, o parte din canalele de tip poartă pentru N a+ rămân deschise
(pentru orice alt tip de celulă toate aceste canale sunt închise la repaus).
Astfel, potenţialul de repaus al acestor tip de celule nu este constant, ci
crescător. în momentul în care potenţialul la nivelul membranei atinge
valoare de prag specifică (-40 mV), se declanşează automat procesul
de depolarizare (prin deschiderea canalelor rapide de tip poartă pentru
N a+ şi cele lente pentru Ca2+ , ce determină intrarea ionilor de N a+
şi Ca2+ în celulă şi creşterea potenţialului de acţiune) şi apoi cel de
repolarizare (prin închiderea canalelor de tip poartă de N a+ şi Ca2+
şi deschiderea canalelor de tip poartă pentru K + , ce determină ieşirea
ionilor de K + şi descreşterea potenţialului de acţiune până la o valoarea
mai mică decât potenţialul de repaus, hiperpolarizare, când şi canalele
de tip poartă pentru K + se închid). În Figura 3.6 este reprezentat

potenţialul de acţiune al unei celule pacemaker din nodul SA (cu roşu,
unde se poate observa potenţialul de repaus crescător şi potenţialul de
prag) şi pentru comparaţie, potenţialul de acţiune al celulei musculare
ventriculare. Se poate observa că: a) potenţialul de repaus al celulei
pacemaker este mai mare (-55 mV) faţă de cel al celulei musculare
ventriculare (-85 mV); b) potenţialul de acţiune al celulei pacemaker
nu prezintă platou; c) depolarizarea si repolarizare celulei pacemaker
sunt mai lente decât în cazul celulei musculare ventriculare.
Figura 3.6: Potenţialul de acţiune al celulei pacemaker din nodul SA

(roşu) şi cel al celulei musculare ventriculare (verde) [3]
Impulsul electric coordonator, care determină excitarea miocardului

atrial şi apoi a celui ventricular, este generat de celulele pacemaker din
nodul SA. Practic, orice celulă pacemaker din sistemul de conducţie
are abilitatea de a genera impuls electric. însă doar cele din nodul
SA generează impuls electric pentru că acestea au o frecvenţă de auto-
depolarizare mult mai mare decât restul (aprox. de 70 - 80 de ori pe
minut, în timp ce cele din nodul AV de 40 - 50 de ori pe minut iar fibrele
Purkinje aprox de 20 de ori pe minut). Astfel, celelalte celule pacemaker
100 Laborator 3
nu au timp să genereze natural impulsuri electrice pentru că sunt de-

polarizate de impulsul electric generat de nodul SA. Impulsul electric
generat de celulele pacemaker din nodul SA generează impulsul coor-
donator care se răspândeşte în ţesutul muscular atrial, prin intermediul
căilor internodale. şi determină depolarizarea celulelor musculare car-
diace din atrii şi în consecinţă contracţia atriilor. Impulsul electric nu
poate ajunge direct de la o celulă musculară atrială la una ventricu-
lară deoarece atriile şi ventriculele sunt separate de un ţesut izolator
d.p.d.v. electric. Singurul mod prin care impulsul electric generat de
nodul SA poate să ajungă în ventricule este prin nodul AV. Impulsul
electric însă este întârziat la nivelul nodului AV şi a porţiunii aces-
tuia care penetrează ţesutul ce separă atriile de ventricule. Această
întârziere face posibilă contracţia secvenţială (întâi atriile şi apoi ven-
triculele, permiţând umplerea eficientă cu sânge a ventriculelor) şi deci
efectul de pompare al inimii. întârzierea la nivelul nodului AV este
datorată structurii acestui nod (sunt mult mai puţine discuri interca-
late ceea ce presupune o rezistenţă mai mare a mişcării ionilor de la
o celulă la alta). întârzierea totală doar la nivelul nodului AV este de
aproximativ 0.13 secunde. împreună cu întârziere de 0.03 secunde cu
care impulsul electric ajunge la nivelul nodului AV, întârzierea totală
este 0.16 secunde.
Figura 3.7: a) Timpii necesari (în secunde) pentru ca impulsul elec-

tric generat de nodul SA să ajungă din diverse regiuni ale inimii; b)
structura nodului AV şi întârzierea acumulată la nivelul acestui nod [3]
O dată ce impulsul electric reuşeşte să treacă de nodul AV, acesta

se transmite aproape instantaneu prin intermediul sistemului conduc-
tiv de la nivelul ventriculelor, determinând contracţia simultană a celor
doua ventricule. Transmiterea rapidă se datorează sistemului de fibre
Purkinje, format fibre foarte mari, chiar mai mari decât fibrele muscu-
lare ventriculare normale, şi pot transmite potenţialul de acţiune cu o
viteză de 1.5 până la 4 m/s (o viteză de 6 ori mai mare decât trans-
miterea prin fibra musculară ventriculară şi de 150 ori mai mare decât
în cazul fibrelor din nodul AV. Se presupune că această viteză mare de
transmitere a impulsului electric la nivelul fibrelor Prukinje este dată
de un număr foarte mare de discuri intercalate. O altă caracteristică a
sistemului de conducţie este ca impulsul electric nu se poate întoarce
din ventricule înapoi in atrii (decât în cazuri anormale când atriile co-
munică cu ventriculele şi prin alte zone în afară de nodul AV).
Ritmul cardiac determinat de nodul SA poate fi totuşi influenţat
prin stimularea nervilor parasimpatici, pentru încetinirea ritmului car-
diac, şi a nervilor simpatici, pentru creşterea acestuia (vezi discuţia de
la curs).
3.3 Achiziţia semnalelor ECG - configuraţia

electrozilor
Standardul de măsurare a semnalelor ECG cuprinde în total 12
derivaţii dintre care: 3 sunt derivaţii bipolare şi 9 derivaţii unipolare.
3.3.1 Derivaţiile bipolare

Pentru măsurarea derivaţiilor bipolare se folosesc 4 electrozi: 1 elec-
trod de masă plasat pe piciorul drept faţă de care se realizează măsură-
torile şi 3 electrozi plasaţi pe mâna stângă, mâna dreaptă şi piciorul
stâng, între care se determină cele 3 derivaţii bipolare. O derivaţie
bipolară ECG reprezintă diferenţa de tensiune măsurată între oricare 2
electrozi, raportată de la potenţialul electric de la electrodul de masă.
În Figura 3.8 este reprezentată configuraţia electrozilor pentru măsură-
toare bipolară şi pot fi observate polarităţile (bornele de intrare) la care
potenţialul electric înregistrat de fiecare electrod va fi conectat la in-
trările electrocardiografului.
φL , φR , φF şi φGN D sunt potenţialele electrice înregistrate de elec-
trodul de pe mâna stângă, mâna dreaptă, piciorul stâng şi respectiv,
102 Laborator 3
Figura 3.8: Derivaţiile bipolare ECG
piciorul drept. Astfel, conform Figurii 3.8 pot fi deduse expresiile pen-
tru cele trei derivaţii bipolare:
D1 = (φL − φGN D ) − (φR − φGN D ) = φL − φR
D2 = (φF − φGN D ) − (φR − φGN D ) = φF − φR (3.1)
D3 = (φF − φGN D ) − (φL − φGN D ) = φF − φL
Cele trei tensiuni electrice, D1 , D2 şi D3 formează o buclă închisă
şi dacă se aplică a doua lege a lui Kirchhoff se obţine:
D1 − D2 + D3 = 0, ⇒ D2 = D1 + D3 (3.2)
3.3.2 Derivaţiile unipolare

Pentru a obţine 3 din cele 9 derivaţii bipolare, se plasează 3 elec-
trozi în aceleaşi locuri ca şi în cazul derivaţiilor bipolare. Derivaţiile
unipolare se măsoară ca diferenţă între potenţialul înregistrat de fiecare
electrod, φL , φR şi respectiv φF , şi potenţialul electric al unui punct
de referinţă comun. Frank Norman Wilson (1890-1952) este cel care a
definit acest punct de referinţă ca fiind punctul în care se conectează
prin intermediul unui rezistor de 5 kΩ toţi cei trei electrozi (vezi Figura
3.9). Acest punct comun de referinţă se numeşte terminal central (CT),
sau terminal Wilson, şi potenţialul electric asociat este φCT .
Figura 3.9: Derivaţiile unipolare ECG
Derivaţiile unipolare obţinute pentru mâna stângă, mâna dreaptă

şi piciorul stâng sunt notate VL , VR şi respectiv VF , şi au următoarele
expresii:
VL = φL − φCT
VR = φR − φCT (3.3)
VF = φF − φCT
Pentru a determina valoarea potenţialului electric din terminalul

central, se poate aplica prima lege a lui Kirchhoff în nodul de referinţă.
Astfel, dacă IL , IR şi IF reprezintă curenţii electrici ce se îndreaptă
către nodul de referinţă, prin rezistor conectat la mâna stângă, prin
cel conectat la mâna dreaptă şi respectiv prin cel conectat la piciorul
stâng, atunci:
IL + IR + IF = 0 ⇔ (3.4)
φL − φCT φR − φCT φF − φCT
⇔ + + =0⇔ (3.5)
5kΩ 5kΩ 5kΩ
φL + φR + φF
⇔ φCT = (3.6)
3
104 Laborator 3
Atunci ecuaţiile 3.3 devin:
φL + φR + φ F 2φL − φR − φF
VL = φL − φCT = φL − =
3 3
φL + φR + φ F 2φR − φL − φF
VR = φR − φCT = φR − = (3.7)
3 3
φL + φR + φF 2φF − φL − φF
VF = φF − φCT = φF − =
3 3
Însă E. Goldberger, în 1942, a observat că aceste derivaţii unipolare

pot fi augmentate prin omiterea rezistenţei care conectează electrodul
pentru care se doreşte realizarea măsurătorii ECG unipolare la referinţă
(la terminalul central). Astfel, se obţine un set de 3 noi derivaţii unipo-
lare, numite derivaţii unipolare augmentate notate cu aVL , aVR şi aVF .
Deci, În Figura 3.10 este reprezentat modul de realizarea a referinţei
pentru măsurarea derivaţiei unipolare aVL şi anume prin conectarea
împreuna, prin rezistori de 5kΩ, a celorlalţi doi electrozi, de pe mâna
dreaptă şi respectiv piciorul stâng. Potenţialul electric al noii referinţe
este notat φCT L .
Figura 3.10: Configuraţia electrozilor pentru derivaţia unipolară aVL
Potenţialul electric al punctului de referinţă, φCT L se determină

asemănător ecuaţiilor 3.4, 3.5 şi 3.6:
φR − φCT L φF − φCT L
IR + IF = 0 ⇔ + =0⇔ (3.8)
5kΩ 5kΩ
φR + φF
⇔ φCT L = (3.9)
2
Derivaţia unipolară aVL poate fi exprimată astfel:
φR + φF 2φL − φR − φF
aVL = φL − φCT L = φL − = (3.10)
2 2
aVl poate fi exprimată în funcţie de derivaţiile bipolare:
D1 − D3
aVL = (3.11)
2
În Figura 3.11 este reprezentat modul de realizarea a referinţei pen-

tru măsurarea derivaţiei unipolare aVR şi anume prin conectarea îm-
preuna, prin rezistori de 5kΩ, a celorlalţi doi electrozi, de pe mâna
stângă şi respectiv piciorul stâng. Potenţialul electric al noii referinţe
este notat φCT R .
Figura 3.11: Configuraţia electrozilor pentru derivaţia unipolară aVR
Potenţialul electric al punctului de referinţă, φCT R se determină

106 Laborator 3
φL − φCT R φF − φCT R
IL + IF = 0 ⇔ + =0⇔ (3.12)
5kΩ 5kΩ
φL + φF
⇔ φCT R = (3.13)
2
Derivaţia unipolară aVR poate fi exprimată astfel:
φL + φF 2φR − φL − φF
aVR = φR − φCT R = φR − = (3.14)
2 2
aVR poate fi exprimată în funcţie de derivaţiile bipolare:
D1 + D2
aVR = − (3.15)
2
În Figura 3.12 este reprezentat modul de realizarea a referinţei pen-
tru măsurarea derivaţiei unipolare aVF şi anume prin conectarea îm-
preună, prin rezistori de 5kΩ, a celorlalţi doi electrozi, de pe mâna
stângă şi respectiv mâna dreaptă. Potenţialul electric al noii referinţe
este notat φCT F .
Figura 3.12: Configuraţia electrozilor pentru derivaţia unipolară aVF
Potenţialul electric al punctului de referinţă, φCT F se determină

φL − φCT R φR − φCT R
IL + IR = 0 ⇔ + =0⇔ (3.16)
5kΩ 5kΩ
φL + φR
⇔ φCT R = (3.17)
2
Derivaţia unipolară aVF poate fi exprimată astfel:
φL + φR 2φF − φL − φR
aVF = φF − φCT R = φF − = (3.18)
2 2
aVF poate fi exprimată în funcţie de derivaţiile bipolare:
D2 + D3
aVF = (3.19)
2
Prin compararea ecuaţiilor 3.10, 3.14, 3.18 cu ecuaţia 3.7 se observă

ca derivaţiile unipoalre augmentate sunt cu 50% mai mari decât cele
unipolare în care referinţa este terminalul central Wilson (Figura 3.9).
De aceea, in standardul actual de măsurare a semnalelor ECG se folos-
esc derivaţiile augmentate unipolare. De asemenea, după cum se poate
observa din ecuaţiile 3.11, 3.15 şi 3.19, derivaţiile augmentate se pot
determina pe baza celor bipolare (informaţie redundantă).
Pe lângă derivaţiile unipolare augmentate, standardul ECG mai
conţine încă 6 derivaţii unipolare. Acestea sunt numite derivaţii pre-
cordiale deoarece se plasează pe piept, aproape de inimă (Figura 3.13).
Sunt notate cu V1 , V2 , V3 , V4 , V5 şi V6 , iar referinţa faţă de care se fac
măsurătorile este terminalul central Wilson obţinut ca în Figura 3.9.
Peste 90% din activitatea electrică a inimii poate fi explicată cu
ajutorul modelului sursei de tip dipol (discutat la curs). Pentru a
evalua acest dipol, este suficient să se măsoare 3 componente (derivaţii)
independente. în principiu, oricare două dintre derivaţiile bipolare (D1 ,
D2 , D3 ) pot descrie planul frontal, în timp ce una din cele 6 derivaţii
precordiale poate fi aleasă pentru planul precordial. Aceasta combinaţie
de 3 derivaţii ar fi suficient pentru a descrie complet modelul dipolului
cardiac. însă, de fapt, derivaţiile precordiale detectează şi componente
ce nu pot fi descrise de modelul dipolului, şi care au informaţie de
diagnostic pentru că sunt în apropierea inimii. Astfel, sistemul de 12
derivaţii ECC are 8 derivaţii cu adevărat independente şi 4 redundante.
108 Laborator 3
Figura 3.13: Configuraţia electrozilor pentru cele 6 derivaţii unipolare

precordiale
3.4 Semnalul ECG - caracteristici

Semnalul ECG achiziţionat de pe suprafaţa corpului este format
din 6 unde (Figura 3.14): P, Q, R, S, T şi U. Unda P este gener-
ată de depolarizarea celulelor musculare cardiace din atrii (contracţia
atrială), complexul QRS este generat de depolarizarea celulelor muscu-
lare cardiace din ventricule (contracţia ventriculară), iar unda T este
determinată de repolarizarea celulelor musculare cardiace ventriculare
(relaxarea muşchiului ventricular). Unda corespunzătoare repolarizării
celulelor musculare atriale este foarte mică ca amplitudine (numită şi
unda T atrială) şi este mascată de complexul QRS care este multe mai
puternic (repolarizarea atrială are loc în timpul repolarizării ventric-
ulare). Sursa care generează unda U nu este foarte clară, iar această
undă este mică în amplitudine, de obicei de aceeaşi polaritate cu unda
T şi nu este înregistrată mereu (de obicei pot fi observate cel mai bine
în derivaţiile unipolare precordiale V2 şi V3 ). Se presupune ca este
generată de o repolarizare târzie a fibrelor Purkinje.
Caracteristicile undelor ECG generate de o inimă sănătoasă sunt:
• unda P:
Figura 3.14: Caracteristicile semnalului ECG
– corespunde depolarizării atriale; depolarizarea celor două

atrii nu se face simultan şi astfel debutul undei P aparţine
atriului drept, iar sfârşitul ei activităţii electrice a atriului
stâng;
– în momentul în care unda P s-a sfârşit, potenţialul electric
a ajung în nodul AV (unde este întârziat, vezi Figura 3.7)
– durata < 0.12 s
– amplitduine 0.1 mV - 0.3 mV
– aceeaşi frecvenţă ca cea a complexului QRS
• complexul QRS
– corespunde depolarizării ventriculare;
– durata < 0.12 s;
– amplitudine 1 mV - 1.5 mV;
110 Laborator 3
– unda Q are o durată < 0.03 s şi o amplitudine de aproximativ

1/4 din unda R;
– unda S are o durată < 0.04 s şi o amplitudine de aproximativ
2/5 din unda R;
• unda T
– corespunde repolarizării ventriculare;

– durata < 0.2 s;
– amplitudine 0.2 mV - 0.4 mV;
– morfologie asimetrică cu vârful mai apropiat de sfârşitul un-
dei;
• intervalul PQ (PR)
– se măsoară de la începutul undei P şi până la începutul com-

plexului QRS;
– durata 0.12 s - 0.22 s (cel mai comun 0.16 s);
– i se mai spune intervalul PR deoarece de obicei este posibil
ca unda Q să fie prea mică pentru a fi identificată;
• intervalul QT
– se măsoară de la începutul undei Q şi până la sfârşitul undei

T;
– durata aproximativ 1/4 din intervalul R-R (≈ 0.35 s);
– dependent de ritmul cardiac (ritm cardiac mai rapid deter-
mină scăderea duratei intervalului QT);
• segmentul PQ (PR)
– se măsoară de la sfârşitul undei P şi până la începutul com-

plexului QRS;
– durata ≈ 0.13 s;
• segmentul ST
– se măsoară de la sfârşitul complexului QRS şi până la în-

ceputul undei T;
– durata < 0.08 s;
• Intervalul R-R
– este dependent de ritmul cardiac (se micşorează o dată cu

creşterea ritmului cardiac);
– durata ≈ 0.86 s pentru un ritm cardiac de 70 bpm;
• intervalul P-P
– aprocimatic egal cu intervalul R-R;
• segmentul TP
– este dependent de ritmul cardiac ;

– durata < 0.4 s pentru un ritm cardiac de 70 bpm;
De obicei semnalul ECG este printat pe o hârtie ca cea din Figura 3.14
unde un pătrăţel are 1 mm X 1 mm. Latura orizontală reprezintă 0.04
s (la o viteză de printare de 25 mm/s) iar cea verticală reprezintă 0.1
mV.
3.5 Aplicaţie practică

În această aplicaţie se exemplifică modul de achiziţie a semnalului
ECG bipolar şi analiza şi prelucrarea acestor semnale ECG achiziţion-
ate cu ajutorul sistemului BIOPAC descris în Laboratorul 1.
3.5.1 Realizarea configuraţiei hardware şi setările

software pentru achiziţia a două derivaţii bipo-
lare ECG
Identificarea componentelor hardware necesare achiziţiei:
• unitatea de achiziţie MP150 (Figura 1.1);
• modulul UIM100C (Figura 1.7);
• două amplificatoare ECG100C (Figura 1.15);
• 4 electrozi de unică folosinţă, Ag-AgCl (Figura 1.21);
• 4 cabluri de tip 110 pentru a face conexiunea de la electrozi la

modulule ECG100C
112 Laborator 3
• 2 conectori jump100C;
Conectarea componentelor hardware:
• se conectează modulele UIM100C, ECG100C l, a unitatea de achiz-

iţie MP150 prin intermediul conectorilor laterali (Figura 1.10);
• se selectează adresele canalelor pentru fiecare amplificator, 1 şi 2

pentru cele două module ECG100C (Figura 1.10);
• se setează modululele amplificator ECG100C astfel: GAIN: 5000,

MODE: Norm, LP: 35 Hz OFF, HP: 0.5 Hz
• se conectează cablurile 110 şi conectorii jump100C la amplifica-

toarele ECG100C în aşa fel încât să se achiziţioneze derivaţiile
ECG bipolare D1 şi D2 ;
Plasarea electrozilor:
• se foloseşte un material uşor abraziv pentru a îndepărta stratul de

celule moarte (stratum corneum) de la suprafaţa pielii în regiunile
unde vor fi plasaţi electrozii;
• electrozii se plasează astfel încât să se realizeze configuraţia pen-

tru a achiziţiona derivaţiile ECG bipolare D1 şi D2
• se conectează cablurile 110 la electrozii plasaţi pe corp;
Setări software
• setarea achiziţiei - din meniul MP150, se alege Set up Ac-

quisition (Figura 1.34) şi se setează frecvenţa de eşantionare la
1kHz şi durata de achiziţie de 5 min;
• setarea canalelor de achiziţie- din meniul MP150, se alege

Set up Channels, se selectează din tabul Analog canalele A1, A2
(conform plasării selectorului de canale de pe modulele ECG100C)
şi se etichetează cu D1 , respectiv D2 . Tot din fereastra Set up
Channels se selectează tabul Calc şi se setează canalul de cal-
cul C0 astfel: se alege opţiunea Expression, se completează cu
ecuaţia necesară obţinerii derivat̆iei bipolare D3 (vezi 3.2) şi se
etichetează cu D3 ;
3.5.2 Achiziţia datelor

Aplicaţia 1 - stare de relaxare
• subiectul este aşezat pe scaun, relaxat, fără să vorbească;
• după ce subiectul se află în poziţia corespunzătoare, se apasă
butonul Start şi se achiziţionează ECG timp de aproximativ 20 s;
Aplicaţia 2 - ritm respirator foarte lent
• în timpul achiziţiei subiectul trebuie să îşi scadă foarte mult rit-
mul respirator (să inspire cât mai prelung şi lent şi să expire în
acelaşi mod). Se realizează 6 cicluri respiratorii complete.
• în timpul achiziţiei se vor pune marcări (apăsând tasta ESC) la
fiecare început de inspiraţie şi fiecare început de expiraţie;
• după ce subiectul este în poziţia indicată şi a înţeles în ce constă
experimentul, se porneşte achiziţia apăsând butonul START;
Aplicaţia 3 - efort fizic
• subiectul este deconectat de la sistemul de achiziţie şi efectuează
o serie de exerciţii fizice pentru a-şi mări ritmul cardiac;
• după ce subiectul a realizat exerciţiile fizice, este reconectat la
sistemul BIOPAC cît mai rapid (cu atenţie pentru a nu încurca
cablurile).
• după ce subiectul este aşezat, se porneşte achiziţia apăsând bu-
tonul START (subiectul respiră normal);
3.5.3 Analiza datelor

Aplicaţia 1:
• se setează căsuţele de măsurători astfel:
Canal Măsurătoare
D3 Delta T
D3 BPM
D3 p-p
114 Laborator 3
• se foloseşte lupa pentru a mări 4 cicluri cardiace (un ciclu cardiac

= P,Q,R,S,T) succesive din segmentul corespunzător aplicaţiei 1;
• se foloseşte cursorul de selecţie şi se selectează, pe rând, inter-

valele R-R corespunzătoare celor 4 cicluri cardiace (Figura 3.15).
Valorile obţinute pentru Delta T şi BPM se trec în Tabelul 3.1.
Se notează momentul de timp de unde începe primul ciclu cardiac
şi momentul de timp unde se termină al 4 -lea ciclu cardiac, în
coloana Domeniu din Tabelul 3.1;
Figura 3.15: Selectarea intervalului R-R
• Ritmul cardiac normal pentru un subiect relaxat, variază între

60 şi 100 bătăi pe minut. Un ritm cardiac ce ia valori mai mari
decât 100 bătăi pe minut indică tahicardie în timp ce un ritm car-
diac mai mic de 60 bpm indică bradicardie. Analizaţi segmentul
de date corespunzător aplicaţiei 1 şi identificaţi ce neregularităţi
apar în complexele P-QRS-T (dacă este cazul). Examinaţi un-
dele P. Sunt vizibile sau nu? Undele P normale sunt mai mici,
pozitive în toate cele trei derivaţii standard; ele indică gener-
area impulsului electric de către nodul SA. Undele P care sunt
ascuţite, zimţate, inversate sau în alte forme decât cea normală
pot indica faptul că alte zone, în afară de nodul SA, generează
impulsul electric. De asemenea, examinaţi segmentul de date şi
observaţi dacă fiecare undă P este urmată de un complex QRS.
în unele tipuri de aritmii undele P nu sunt urmate de complexul
QRS pentru fiecare ciclu cardiac. Dacă nodul atrioventricular

(AV) prezintă leziuni sau este afectat în vreun mod, ventriculul
nu va răspunde fiecărei depolarizări a nodului SA, rezultând într-
un blocaj al inimii. într-un blocaj complet al inimii contracţiile
ventriculare nu mai sunt deloc corelate cu contracţiile atriale. în
blocaje incomplete, ventriculul răspunde la fiecare a doua sau a
treia contracţie arterială (adică blocaj de 2:1 sau 3:1 ). Toate
observaţiile le treceţi sub Tabelul 3.1;
• se foloseşte cursorul de selecţie pentru a selecta fiecare undă în

parte şi intervalele PR, QT şi segmentul ST pentru primele 3
cicluri cardiace succesive din cele 4 selectate anterior. Se măsoară
duratele (Delta T) şi amplitudinile (P-P) şi se trec în Tabelul 3.2.
• pentru aceleaşi 3 cicluri de la pasul anterior, se măsoară durata

intervalului QT (acelaşi cu cel de la pasul anterior) şi a inter-
valului cuprins între sfârşitul undei T şi începutul undei R (din
următorul ciclu cardiac, Figura 3.16). Duratele se trec în 3.3.
Figura 3.16: Selectarea intervalului dintre sfârşitul undei T şi începutul

undei R din următorul ciclu cardiac
Aplicaţia 2:

116 Laborator 3
Canal Măsurătoare
D3 Delta T
D3 BPM
• se măsoară ritmul cardiac şi durata intervalului R-R la începutul,

mijlocul şi sfârşitul segmentului de date înregistrat. Astfel:
– se măreşte cu ajutorul lupei segmentul de semnal corespun-

zător primului ciclu respirator (inspiraţie / expiraţie - vezi
marcării). Se selectează un interval R-R din timpul inspi-
raţiei (Figura 3.17) şi se măsoară durata (Delta T) şi ritmul
cardiac (BPM). Apoi se selectează un interval R-R din tim-
pul expiraţie (Figura 3.18) şi se determină aceleaşi mărimi.
Duratele intervalelor R-R si ritmurile cardiace obţinute se
trec în 3.4;
Figura 3.17: Selectarea unui interval R-R din timpul inpsiraţiei

zător celui de-al trei-lea ciclu respirator (inspiraţie/expiraţie
- vezi marcării) şi se repetă paşii anteriori;
zător ultimului ciclu respirator (inspiraţie/expiraţie - vezi
marcării) şi se repetă paşii anteriori;
Figura 3.18: Selectarea unui interval R-R din timpul expiraţiei
Aplicaţia 3:
Canal Măsurătoare
D2 Delta T
• se măsoară durata intervalului Q-T (aproximează perioada sis-

tolei ventriculare) şi durata intervalului dintre sfârşitul undei T
şi începutul undei R din următorul ciclu cardiac (aproximează
perioada diastolei ventriculare), la începutul, mijlocul şi sfârşitul
segmentului de date corespunzător aplicaţiei 3. Valorile se trec
în Tabelul 3.5;
118 Laborator 3
Fişă de laborator - Principiile electrocardiografiei

Nume şi Prenume:
Grupa:
Data:
Interval Interval Interval
Măsurătoare Canal Media Domeniu
R-R 1 R-R 2 R-R 3
Delta T (s)
BPM
Tabel 3.1: Măsurători ECG: Aplicaţia 1
Componentă Durata (s) Amplitudine (V)

ECG Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu
Media Mean
Cardiac 1 Cardiac 2 Cardiac 3 Cardiac 1 Cardiac 2 Cardiac 3
Unda P
Intervalul PR
QRS
Interval QT
Segment ST
Unda T
Ciclu Ciclu Ciclu

Măsurători Medie
Cardiac 1 Cardiac 2 Cardiac 3
Interval Q-T
(corespunde sistolei ventriculare)
Sfârşitul undei T şi începutul
undeiR din următorul ciclu
cardiac(corespunde diastolei ventriculare)

Interval Interval Interval

Măsurătoare Canal Medie
R-R 1 R-R 2 R-R 3
inspiraţie
Delta T
BPM
expiraţie
Delta T
BPM
Ciclu Ciclu Ciclu

Măsurători Medie
Cardiac 1 Cardiac 2 Cardiac 3
Interval Q-T
(corespunde sistolei ventriculare)
Sfârşitul undei T şi începutul
undeiR din următorul ciclu
cardiac(corespunde diastolei ventriculare)
Întrebări
1. Ce componente ale unui singur ciclu cardiac ECG se schimbă
între stările de relaxare (Aplicaţia 1) şi de exerciţiu? De exemplu
amplitudinea creşte sau scade? Intervalele devin mai lungi sau
mai scurte? Etc.
2. Cum se schimbă raportul dintre durata sistolei şi a diastolei ven-

triculare după exerciţiul fizic (Aplicaţia 3) faţă de starea de re-
laxare (Aplicaţia 1) ? (exprimaţi în procent cu cât se schimbă
acest raport între efort fizic faţă de relaxare)
3. Ce schimbări credeţi că ar apărea în înregistrările ECG realizate,

în următoarele condiţii:
• blocaj al inimii de 2:1;

• contracţii ventriculare premature;
• creştere a întârzierii de la nivelul nodului AV;
• bradicardie;
120 Laborator 3
• probleme la nivelul fibrelor Purkinje;

• întârziere anormală a impulsului electric între nodul SA şi
nodul AV
4. Obţineţi derivaţiile unipolare augmentate, aVL, aVR şi aVF,

afişate în trei canale noi (folosind Acqknowledge). Indicaţi paşii
pe care i-aţi făcut pentru a obţine cele trei derivaţii unipolare
augmentate şi introduceţi o captură de ecran cu acestea.
5. Determinaţi automat ritmul cardiac instantaneu (corespunzător
fiecărui interval R-R) pentru segmentul de date al aplicaţiei 1
şi afişaţi-l într-o nouă fereastră. Indicaţi paşii realizaţi pentru a
determina automat ritmul cardiac. (Hint: puteţi folosi o funcţie
din meniul Analysis).
Laborator 4
Principiile fotopletismografiei
Scopul lucrării: familiarizarea studenţilor cu modul în care se re-

alizează înregistrarea variaţiilor de volum de sânge; familiarizarea cu
principiile (foto)pletismografiei şi a utilităţii acesteia în analiza cali-
tativă a schimbărilor care apar în volumul de sânge la nivel periferic;
observarea şi înregistrarea schimbărilor care apar în volumul de sânge
la nivel periferic şi a pulsului în diferite condiţii experimentale; deter-
minarea aproximativă a vitezei undei de presiune de la inimă la deget
(periferie); extragerea de informaţie de diagnostic din schimbări de
volum înregistrate prin fotopletismografie; corelarea informaţiei de di-
agnostic din semnalele electrocardiogramă (ECG) şi fotopletismogramă
(PPG).
4.1 Introducere
Cuvântul pletismografie provine din cuvintele greceşti plethysmos,
care se referă la a creşte, a se mări, a deveni plin, şi cuvântul graphos,
a scrie. Astfel, pletismografia se referă la înregistrarea schimbărilor de
volum ale unui obiect în general, sau a unui organ sau parte a corpu-
lui, în particular pentru aplicaţii medicale. Cauza variaţiilor de volum
pot fi date de intrarea şi ieşirea (periodică) a unei mase de fluid (gaz
sau lichid) dintr-un obiect. Pentru a schimbările de volum să fie de-
tectabile prin pletismografie se presupune ca materialul din care este
realizat obiectul are un comportament elastic. Astfel, ţesutul biologic,
care este elastic şi care formează volume închise sau parţial închise
(diferite organe sau structuri/părţi ale corpului) reprezintă un candidat
121
122 Laborator 4
potrivit pentru măsurători de pletismografie. De exemplu, diferite or-

gane/părţi ale corpului îşi modifică volumul atunci când îşi îndeplinesc
funcţiile fiziologice: inima care pompează sângele prin contracţii rit-
mice, toracele în timpul ciclului respirator, vasele de sânge în timpul
curgerii pulsatile a sângelui etc. Se poate observa ca înregistrarea vari-
aţiilor de volum este adeseori corelată cu alţi parametri biomedicali de
diagnostic care pot fi extraşi din înregistrări pletismografice ale variaţi-
ilor de volum. Exemple de astfel de parametri: ritmul cardiac, ritmul
respirator, presiunea sangvină, saturaţia de oxigen etc.
4.2 Principii generale ale pletismografiei

Să presupunem că avem un cilindru elastic, gol, de lungime L şi
rază R0 . Volumul acestuia este dat de formula: V0 = πR0 2 L. Dacă
o anumită cantitate de fluid intră în acest cilindru atunci se produce
o creştere a razei de la R0 la R şi implicit o creştere a volumului la
V = R2 L. Schimbare volumului este exprimată astfel:
∆V = V − V0 = πL(R2 − R0 2 ) (4.1)
care poate fi exprimată şi ca:
∆V = πL(R + R0 )(R − R0 ) (4.2)
Variaţia relativă a volumului este obţinută ca raport dintre ∆V şi val-
oarea îniţială V0 :
∆V ∆R(R + R0 )
= (4.3)
V0 R0 2
unde ∆R se referă la schimbarea razei (R−R0 ). În foarte multe situaţii
această schimbare este foarte mică şi astfel raportul R/R0 este foarte
aproape de 1. Variaţia relativă a volumului este un parametru numeric
care cuantifică elasticitatea materialului. însă, în cazul unui comporta-
ment neliniar, trebuie luată în considerare şi presiunea la care această
variaţie a avut loc, deoarece în acest caz ∆V /V0 depinde de presiunea
ce produce distensia. Din ecuaţia 4.3 se poate exprima parametrul ce
estimează elasticitatea ca:
∆V V0 V0
C(R) = = + ( 2 )R (4.4)
∆R R0 R0
În Figura 4.1 este reprezentat un model teoretic al unui organ. Este
ilustrată creşterea volumului de la V0 la V din cauza unei intrări de fluid
Principiile fotopletismografiei 123
prin I (O modelează calea de ieşire); T este traductorul prin intermediul

căruia se poate înregistra această variaţie de volum.
Figura 4.1: Variaţia de volum a unui organ
Există mai multe tipuri de pletismografie, clasificate prin modul de

achiziţie:
4.2.1 Pletismografie directă (chamber plethysmog-

raphy sau pneumatic plethysmography )
Presupune înfăşurarea / introducerea unei părţi din corp (de obicei
membre, degete etc) cu/într-un recipient umplut cu aer/apă. Canti-
tatea de fluid dislocată sau schimbarea în presiunea aerului indică vari-
aţii ale volumului organului/părţii de corp analizate. Poate fi folosită
pentru a măsura secvenţa pulsaţiilor proporţionale cu fiecare variaţie
de volum de sânge determinată de fiecare bătaie cardiacă (pletismo-
grafie arterială). De asemenea, se poate determina cantitatea de sânge
care ajunge în membru într-un interval de timp, prin ocluzie venoasă
(circulaţia arterială este conectată de circulaţia venoasă printr-o micro
reţea de capilare): se plasează o manşetă în jurul membrului şi se um-
124 Laborator 4
flă astfel încât să fie blocată circulaţia venoasă (adică o presiune mai
mare decât presiunea venoasă - de obicei 40 mmHg - 60 mmHg, si mai
mică decât cea arterială). Astfel, membrul/degetul va creşte în volum
deoarece sângele pulsatil arterial intră în acesta, însă nu mai iese prin
circulaţia venoasă deoarece aceasta este blocată cu manşeta gonflabilă.
Variaţiile individuale ale volumului de sânge datorate circulaţiei arte-
riale (bătăilor inimii) determină mici creşteri ale presiunii aerului din
manşetă care pot fi înregistrate (Figura 4.2). O dată ce variaţiile de
volum sunt măsurate se poate estima debitul de curgere al sângelui,
dV /dt.
Figura 4.2: Creşterea volumului sa sânge în membru pentru care cir-

culaţia venoasă a fost oprită (On VO - ocluzie venoasă)
O variaţie a metodei descrisă anterior presupune plasare a două

manşete gonflabile pe un segment de membru (proximal şi distal) ast-
fel se realizează înregistrarea variaţiilor de volum de sânge doar pe un
segment de membru (Figura 4.3). Manşeta distală este umflată până la
o presiune mai mare decât presiunea arterială pentru a bloca curgerea
sângelui în toate arterele şi vene plasate sub manşeta distală. Apoi
manşeta proximală se umflă până la o valoare mai mică decât pre-
siunea arterială minimă ceea ce determină blocarea curgerii sângelui
prin vene şi permiterea curgerii sângelui prin artere. Se măsoară vari-
aţiile de volum care apar prin acumularea sângelui pulsatil. Astfel se
poate obţine debitul de curgere a sângelui, dV /dt. Pentru majoritatea
subiecţilor, presiunea manşetei proximale este 50 mmHg iar a manşetei
distale de 150 mmHg. în Figura 4.3 este ilustrată procedura descrisă
anterior. Astfel când manşeta distală (cea din dreapta) este umflată la
presiunea necesară, începe să crească volumul din cauza curgerii pul-
satile a sângelui prin artere. în momentul în care este eliberat aerul
din manşeta distală şi volumul se întoarce (scade) la valoarea iniţială.
Dacă timpul de revenire a volumului la valoarea iniţială este foarte

mare, poate fi un parametru de diagnostic pentru tromboză venoasă.
Figura 4.3: Reprezentare schematică a metodei de pletismografie pneu-

matică
Acest tip de pletismografie poate fi folosită şi pentru întreg corpul,

când pacientul stă într-o camera sigilată şi inspiră şi expiră printr-un
tub special, pentru a estima parametri legaţi de funcţia respiratorie
în timpul testării funcţiei pulmonare: volumul rezidual, capacitatea
reziduală funcţională (FRC), volumul total al plămânilor.
4.2.2 Pletismografie prin impedanţă electrică

- un curent electric este introdus în membru şi este înregistrat de o
serie de electrozi plasaţi de-a lungul membrului. Pentru a explica modul
în care pot fi estimate indirect variaţiile de volum din variaţii de rezis-
tenţă (impedanţă) presupunem modelul ideal discutat anterior. Astfel
rezistenţa longitudinală a cilindrului va fi exprimată prin r = ρL/A,
unde A = πR2 este aria secţiunii transversale şi R este raza aces-
tei secţiuni (a cilindrului). Variaţia rezistenţei, ∆r, pentru o anumită
variaţie de volume, ∆V poate fi descrisă astfel:
1 1
∆r = r − ro = ρL( − ) (4.5)
A Ao
126 Laborator 4
ştiind că V = LA şi Vo = LAo (Vo este volumul iniţial cu aria

secţiuni transversale Ao , L fiind constant), atunci ecuaţia 4.5 devine:
ρL2 (V − Vo )
∆r = − (4.6)
V Vo
Ecuaţia 4.6 arată că o creştere a volumului determină o descreştere

(semnul minus) în rezistenţă a segmentului de membru modelat cu
ajutorul unui cilindru.
În Figura 4.4 este prezentat un exemplu de configuraţie cu patru
electrozi (doi pentru generarea impulsului electric şi doi pentru înreg-
istrare) pentru a realiza pletismografie prin impedanţă.
Figura 4.4: O posibilă configuraţie pentru măsurarea impedanţei elec-

trice a unui ţesut
Pletismografia prin impedanţă electrică poate fi folosită pentru a

estima: frecvenţa respiratorie din schimbările de volum ale toracelui în
timpul ciclului respirator, debitul cardiac etc.
4.2.3 Fotopletismografie
Fotopletismografia presupune estimarea variaţiilor de volum de sânge
din vasele de sânge prin intermediul unui senzor fotoelectric. De obicei
senzorul se plasează pe vârful degetului arătător sau pe lobul urechii,

şi este format dintr-un emiţător (uzual infraroşu) şi un receptor fo-
toelectric. Prin intermediul emiţătorului se transmite un fascicul de
lumina infraroşie în deget şi se măsoară intensitatea de luminii care se
reflectă înapoi spre receptor. Relaţia dintre variaţia de volum de sânge
şi variaţie intensităţii luminii reflectate se bazează pe faptul că atunci
când în deget se află un volum mare de sânge o mare parte din lumina
este absorbita, iar când volumul de sânge este mic, la receptor ajunge
mai multă lumină deoarece absorbţia este redusă. Semnalul înregistrat
de un astfel de senzor se numeşte fotopletismogramă (PPG) şi reflectă,
simplist vorbind, mişcarea sângelui de la inimă la periferie (degete) prin
vasele de sânge. însă, în realitate, semnalul PPG nefiltrat este foarte
complex şi reflectă interacţiunea circulaţiei arteriale şi venoase cu sis-
temul cardiac, respirator şi cel autonom. Nivelul de vascularizarea care
determină apariţia acestui semnal este încă un domeniu activ de cerc-
etare. Există însă un consens şi anume că semnalul PPG este format
din două componente (Figura 4.5):
1. componentă pulsatilă sau alternativă (AC) care este sincronă cu

ritmul cardiac (presupus că este dat de pulsul de volum de sânge
arterial). Morfologia componentei AC indică complianţa (gradul
de elasticitate) a vasului de sânge şi performanţa cardiacă.
2. o componenta non-pulsatilă, numită şi componenta curent con-

tinuu (DC) care este un offset de tensiune a cărui magnitudine
este determinată de ţesuturile prin care lumina trece (piele, strat
de grăsime subcutanată, muşchi, cartilaje, oase, şi sângele la
nivelul vaselor de sânge).
Trebuie adăugat că există abordări în care componenta DC este

măsurată faţă de media semnalului PPG. De asemenea, există studii
care demonstrează că şi componenta venoasă (reflectată în componenta
DC) este modulată de frecvenţele respiratorii şi cardiace. Uzual, se
afişează de obicei doar componenta AC a semnalului PPG.
Până în prezent nu există o metodă de calibrare a PPG. Astfel, nu
pot fi comparate direct valorile absolute extrase din semnale PPG de
la diferiţi subiecţi (ex. subiecţii pot avea grosimi diferite ale straturilor
de ţesuturi de la nivelul degetului prin care trece lumina, culori diferite
ale pielii etc).
Prin intermediul analizei semnalului PPG (a morfologiei, a ampli-
tudinii etc) se pot obţine informaţii de diagnostic cum ar fi: frecvenţa
128 Laborator 4
Figura 4.5: Semnalul PPG (inversat-astfel încât maximul reprezintă

volum maxim de sânge) şi cele două componente: componenta AC şi
componenta DC cu ţesuturile care contribuie la absorbţia luminii
cardiacă, variabilitatea frecvenţei cardiace (detectarea de aritmii cum

ar fi fibrilaţia atrială), frecvenţa respiratorie, timpul de propagare a pul-
sului (PTT-pulse transit time). PTT este un parametru de diagnostic
pentru pierderea elasticităţii vaselor de sânge (arterioscleroza): cu cât
vasele devin mai rigide cu atât timpul este mai mic. Dacă se analizează
PPG obţinut la diverse lungimi de undă a luminii emise (mai precis
lumină roşie vs infrarosie) se poate estima saturaţia de oxigen (SpO2 ,
ecuaţia 4.7) (raportul dintre oxihemoglobină, absorbţie mai mare a lu-
minii infraroşii şi carbohemoglobin, abosrbţie mai mare a luminii roşii):
f (ACrou /DCrou )
SpO2 = (4.7)
(ACinf rarou /DCinf rarou )
unde f este o constantă de calibrare (în cazul PPG pentru pul-
soximetrie se poate realiza calibrarea), care este dată de producător.
4.3 Aplicaţie practică

În această aplicaţie se exemplifică modul de achiziţie a semnalelor
PPG (cu ajutorul unui traductor fotoelectric) şi ECG (derivaţia D2
bipolar) precum şi analiza şi prelucrarea acestor semnale, cu ajutorul
sistemului BIOPAC descris în Laboratorul 1. În laborator semnalul

PPG este înregistrat ca aplicaţie pentru detectarea ritmului cardiac.
4.3.1 Realizarea configuraţiei hardware şi setările

software pentru achiziţia a semnalelor PPG
şi ECG
Identificarea componentelor hardware necesare achiziţiei:
• unitatea de achiziţie MP150 (Figura 1.1);
• modulul UIM100C (Figura 1.7);
• un amplificator ECG100C (Figura 1.15);
• 3 electrozi de unică folosinţă, Ag-AgCl (Figura 1.21);
• 3 cabluri de tip 110 pentru a face conexiunea de la electrozi la

modulul ECG100C;
• un amplificator PPG100C (Figura 1.13);
• traductorul fotoelectric TSD200 (Figura 1.31),
Conectarea componentelor hardware:
• se conectează modulele UIM100C, ECG100C şi PPG100c la uni-

tatea de achiziţie MP150 prin intermediul conectorilor laterali
(Figura 1.10);
• se selectează adresele canalelor pentru fiecare amplificator, 1 pen-

tru ECG şi 2 pentru PPG (Figura 1.10);
• se setează modulul amplificator ECG100C astfel: GAIN: 5000,

MODE: Norm, LP: 35 Hz OFF, HP: 0.5 Hz;
• se setează modulul amplificator PPG100C astfel: GAIN: 100,

MODE: Norm, LP: 10 Hz, HP: 0.05 Hz;
• se conectează cablurile 110 la amplificatorul ECG100C în aşa fel

încât să se achiziţioneze derivaţia ECG bipolară D2 ;
• se plasează electrozii pe corp pentru obţinerea derivaţiei D2 şi se

conecteazc̆ablurile 110 la electrozi;
130 Laborator 4
• se conectează traductorul TSD200 la amplificatorul PPG: conec-

torul roşu la intrarea VI N + sau V sup, conectorul negru la in-
trarea GND iar conectorul albastru la intrarea VI N − sau IN P U T ;
• se conectează traductorul TSD200 pe buricul degetului arătător
de pe mâna stângă prin intermediul benzii cu Velcr0. Traductorul
nu trebuie strâns foarte tare pe deget pentru a nu bloca circulaţia
sângelui;
Setări software
• setarea achiziţiei - din meniul MP150, se alege Set up Ac-
quisition (Figura 1.34) şi se setează frecvenţa de eşantionare la
1kHz şi durata de achiziţie de 3 min;
• setarea canalelor de achiziţie- din meniul MP150, se alege
Set up Channels, se selectează din tabul Analog canalele A1, A2
(conform plasării selectorului de canale de pe modulele ECG100C)
şi se etichetează cu D2 , respectiv P P G.
4.3.2 Achiziţia datelor

Aplicaţia 1 - stare de relaxare
• după ce subiectul se află în poziţia corespunzătoare, se apasă
butonul Start şi se achiziţionează ECG timp de aproximativ 20 s;
Aplicaţia 2
• subiectul trebuie să ridice mâna pe care este plasat traductorul
fotoelectric deasupra capului şi să menţină poziţia fără să se mişte
şi fără a avea mâna încordată;
• după ce subiectul este în poziţia indicată se porneşte achiziţia
apăsând butonul START şi se achiziţionează timp de 60s;
Aplicaţia 3
• subiectul introduce mâna pe care NU este plasat nici un electrod
/ traductor într-un recipient nemetalic cu apă rece;
• după ce subiectul este în poziţia indicată şi a înţeles în ce constă

experimentul, se porneşte achiziţia apăsând butonul START în
momentul în care subiectul începe introducerea mâinii în vasul
cu apă rece. Se achiziţionează timp de 30 s.
4.3.3 Analiza datelor

Aplicaţia 1:
Canal Măsurătoare
ECG Delta T
ECG BPM
PPG Delta T
PPG BPM
PPG P-P
• se măresc două/trei cicluri cardiace de la începutul segmentului

de semnal corespunzător Aplicaţiei 1;
• se selectează porţiunea de semnal dintre două unde R pentru a

stabili intervalul R-R. Se introduc valorile pentru Delta T şi BPM
(canal ECG) în Tabelul 4.1 (vezi Figura 4.6);
• se selectează porţiunea de semnal dintre două vârfuri succesive

ale PPG. Trebuie selectate vârfurile din PPG corespunzătoare
vârfurilor undelor R selectate anterior. Astfel, unda R reprez-
intă momentul în care sângele este ejectat din inimă şi următorul
vârf de pe semnalul PPG este reprezintă momentul când efectul
ejecţiei sângelui ajunge la nivelul degetului. Se introduc valorile
pentru Delta T Å§i BPM (canal PPG) în Tabelul 4.1 (vezi Figura
4.6);
• se repetă cei trei paşi anteriori pentru încă două cicluri cardiace,
respectiv cicluri PPG, de la mijlocul şi respectiv finalul segmen-
tului de semnal corespunzător Aplicaţiei 1;
• se repetă cei 4 paşi de mai sus pentru Aplicaţiile 2 şi 3;

132 Laborator 4
Figura 4.6: Intervalul R-R din semnalul ECG şi intervalul corespunză-

tor din semnalul PPG
Fişă de laborator - Principiile fotopletismografiei

Nume şi Prenume:
Grupa:
Data:
Aplicaţie Funcţie Canal Ciclu1 Ciclu2 Ciclu3 Medie
DeltaT
BPM
1 DeltaT
BPM
P-P
DeltaT
BPM
2 DeltaT
BPM
P-P
DeltaT
BPM
3 DeltaT
BPM
P-P
Tabel 4.1
Întrebări
1. Sunt valorile din Tabelul 4.1 ale frecvenţei bătăilor inimii similare
cu cele ale frecvenţei pulsului pentru fiecare aplicaţie? Argumen-
taţi
2. Comparaţi amplitudinea PPG din Tabelul 4.1 pentru cele trei
aplicaţii. Cu cât la sută diferă amplitudinea PPG din Aplicaţia 2
respectiv 3 faÅčă de amplitudinea PPG din Aplicaţia 1 (variaţie
relativă la amplitudinea semnalului PPG din Aplicaţia 1)?
3. Calculaţi pentru Aplicaţia 1 timpul de propagare a pulsului (PTT
- pulse transit time). Indicaţi paşii realizaţi.
4. Sunteţi de părere că PTT pentru alţi subiecţi de aceeaşi vârstă
diferă sau sunt foarte apropiaţi cu valorile obţinute la întrebarea
3? Argumentaţi.
134 Laborator 4
5. Care componentă a ciclului cardiac iniţiază volumul de sânge care

se propagă prin vasele de sânge?

Epd Lab Bun

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Epd Lab Bun

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Laborator 1

Sistemul de achizitie BIOPAC

Scopul lucrarii: familiarizarea studentilor cu sistemul de achizitie

Figura 1.1: Sistemul de achizitie Biopac format: a) dintr-o sursa de

utilizatorul. Analiza on-line (in timp real) permite aplicarea de filtre

1.2 Descrierea componentelor hardware

in Figura 1.3 sunt explicate principalele elemente care apar pe uni-

Figura 1.3: Descrierea modulului MP 150: (d) Partea din spate

PIN OBS PIN OBS PIN OBS PIN OBS

Figura 1.4: Conector pentru transmiterea datelor analogice

Figura 1.5: Conector pentru transmiterea datelor digitale

Figura 1.6: Diagrama bloc a modulului MP 150

1.2.1 Modulul universal de interfatare UIMl00C

(a), catre MP 150.

• Este proiectata ca o interfata generala pentru majoritatea tipurilor

• UIMl00C este proiectat astfel incat sa fie atat o interfata pen-

• UIMl00C permite accesul la 16 intrari analogice §i 2 ie§iri analog-

• conexiunea la unitatea centrala MP 150 se realizeaza prin cone

• accesul la canalele de intrare analogice se realizeaza prin inter-

• un semnal digital are doar doua nivele de tensiune: 0 volts =

conectati o sursa digitala la un bloc ce este programat ca ie§ire.

Specificatiile modului UIMl00C

Daca se dore§te ca la sistemul BIOPAC sa se conecteze traductoare

• accelerometre triaxiale (TSD109)

• traductor de presiune plantara (TSDlllA)

• electrozi activi (TSD150)

• izolator pentru intrari (INISO)

• izolator pentru ie§iri (OUTISO)

Modul de conectare al modulului HLTl00C la unitatea centrala

Specificatiile modului HLTl00C

D15 D14 D1l D12 OUTO D7D6D5D4

F2 = 0 65 amp resettable polyfuse

Figura 1.8: Conectorii DSUB37 §i DSUB25

+12 VB +12VB r[)

1.2.2 Module cu amplificator pentru biopotentiale

Pentru achizitia semnalelor sistemul BIOPAC ofera seria de module

Figura 1.10: Descrierea generala a unui modul din seria l00C

1.2.2.1 Modulul universal cu amplificator diferential

• Este proiectat pentru a fi folosit in diverse aplicatii de achizitie de

• Permite ajustarea offset-ului §i a ca§tigului (50, 200, 1000 sau

• DAl00C este folosit pentru a amplifica semnale de nivel jos pro-

• traductoarele BIOPAC compatibile cu modulul DAl00C sunt pre-

• daca semnalul de intrare este aplicat in mod diferential intre in-

Traductor Tip Traductor Tip

Referinte de tensiune pentru modulul DA100C

Figura 1.11: Modulul DAl00C

VREF2) pentru a activa senzori pasivi cum ar fi traductoarele de pre-

Hz. Prin prezenta acestor filtre hardware, modulul DAl00C permite

In Figura 1.12 este reprezentat modul schematic de conectare a unui

Figura 1.12: Exemplu de conexiune a unui traductor punte Wheastone

Calibrarea modulului DA100C

1. se conecteaza traductorul (vezi Tabelul 1.3) la modululul

5. se introduce valoarea fizica 0 in fereastra Cal 1 Map/Scale

In Tabelul 1.4 sunt sumarizate principalele specificatii ale modulului

Specificatii ale modulului DAl00C

1.2.2.2 Modulul de amplificare pentru traductorul de foto-

ilor volumului de sange §i a densitatii acestuia §i poate fi folosit

• la acest modul se conecteaza un traductor pentru fotopletismo-

Figura 1.13: (a) Modulul PPGl00C (b) Interfata TCIPPG3

Specificatii ale modulului PPG lOOC

• PPG l00C ofera posibilitatea de interfatare cu o larga varietate

nalului PPG in functie de timp. Traductoarele pot fi cu conexiune

1.2.2.3 Modulul de amplificare pentru traductor de temper-