AUTOMATE PROGRAMABILE vol.

procesului. Vom analiza, în cele ce urmează modulele cele mai des întâlnite în cazul controlului
proceselor: module de intrări/ieşiri binare şi modulele de intrări/ieşiri analogice. O altă categorie de
structuri de legare la proces, cele de intrări sau ieşiri în impulsuri sunt realizate chiar pe unitatea centrală
sub forma unor contoare programabile.
Toate modulele AP sunt compuse din două părţi distincte: o structură de conectare la magistrală și o
structură de conectare la proces, conectate printr-o magistrală internă a modulului.
Structura de conectare la magistrală, semănă cu structura de conectare la magistrală a porturilor
calculatoarelor, conținând logica de decodificare a adresei modulului, registre de date, logica de generare
a semnalelor încărcare de pe o magistrală internă, de selectare a acestor registre, logica de generare a
semnalelor de hand-shaking cu unitatea centrală pentru transfer în/de la memorie și, eventual, a unor
semnale de întrerupere etc. Deoarece această structură este studiată la disciplina de calculatoare nu vom
insista asupra ei.
Structura de conectare la proces este foarte variată, în funcție de tipul de mărime care trebuie preluată.
Rolul acesteia de a aduce pe magistrala internă și în cele din urmă, în registrele de date ale modulului, a
unui vector, izolat galvanic, reprezentând starea pentru una sau mai multe intrări ale automatului.

16
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

I.2. MODULE DE INTRĂRI BINARE

În fig. I.8 este prezentată o structură posibilă de conectare la proces pentru un bit al unui modul de intrări
binare. Fiecare bit al magistralei interne se realizează o adaptare a nivelului de tensiune şi o separare
galvanică pentru semnalul de intrare.

Magistrala internă
C

R5
R4
R3
OC
LED

DZ
R2
R1

I GND +Ua

Fig. I.8. Structura de conectare la proces pentru un bit al unui modul de intrări binare
Starea unui contact este transformată într-o tensiune prin intermediul unei surse exterioare de tensiune
U, care este diferită de Ua, care alimentează modulul. Rezistenţele R1 şi R2 sunt rezistenţe de adaptare a
nivelului (divizor de tensiune). Tensiunea redresată alimentează o diodă dintr-un optocuplor OC. Dacă
dioda din optocuplor este parcursă de curent, ceea ce înseamnă că traductorul binar (contactul) legat la
intrarea AP este închis, tranzistorul din OC este deschis, ceea ce înseamnă că pe linia magistralei interne
se află un zero logic, deoarece condensatorul C se descarcă pe rezistenţa directă a tranzistorului. În cazul
în care traductorul binar de intrare nu este închis, prin diodă nu va trece curent şi deci tranzistorul este
închis, ceea ce înseamnă că la intrarea portului se află un unu logic, condensatorul C fiind încărcat. Este
după cum se vede o logică negativă de preluare a semnalului, care poate fi transformată în interiorul
modulului (ceea ce se întâmplă).
Rezistenţa R3 are rolul de a limita curenţii absorbiţi din sursă. Rolul diodei DZ este acela de a fixa un
prag de la care să fie sensibilă intrarea, iar LED este un indicator luminos al stării intrării.

17
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

I.3. MODULE DE IEȘIRI BINARE

În fig. I.9 este prezentată structura de conectare la proces a unui modul de ieşiri binare ale unui AP. Starea
unui bit al magistralei interne determină sau nu deschiderea tranzistorului din optocuplor, care, la rândul
său, va comanda un preamplificator PA. Dacă preamplificatorul comandă amplificatorul Darlington DA,
atunci sursa exterioară va alimenta bobina releului B de pe ieşirea automatului.

Magistrala internă

OC

PA

LED

D1
AD

B D2

Q +Ua

Fig. I.9. Structura de conectare la proces pentru un bit al unui modul de ieșiri binare.
Acesta va comanda printr-un contact C procesul condus de automat. Trebuie astfel proiectat PA încât, la
un unu pe ieşirea respectivă, să realizeze alimentarea releului. LED este un indicator luminos al stării
unu a ieşirii, iar dioda D1 este montată cu scopul împiedicării conectării inverse la sursă a modulului.
Dioda D2 are rolul de a realiza preluarea supratensiunilor de comutație, care apar pe înfăşurarea releului.
Există și automate care au ieșire de tip tranzistor. În aceste cazuri ieșirea amplificatorului Darlington
polarizează tranzistorul de ieșire.

18
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

I.4. MODULE DE INTRĂRI ANALOGICE

Cu un modul de intrări analogice se pot realiza operații de achiziţie a unor mărimi analogice provenite
din proces.
Noţiunea de canal are mai multe semnificaţii în achiziţia mărimilor de proces: canal fizic şi canal virtual.
Canalul fizic este un terminal (pin) prin intermediul căruia se poate măsura sau genera un semnal analogic
sau digital. Canalul fizic poate avea mai mulţi pini, cum este cazul unei achiziţii analogice diferenţiale,
care are doi pini, sau cazul unui port digital, care poate avea 8 pini.
Canalul virtual este o colecţie de proprietăţi, care pot fi setate, ca de exemplu numele canalului, tipul de
măsurătoare efectuată, informaţii de scalare etc. Noţiunea de canal virtual este utilizată în achiziţia de
mărimi cu calculatoare de proces, când se folosesc drivere complexe şi medii de programare obiectuale.
În cazul automatelor programabile vom folosi noţiunea de canal fizic.
Rata de eşantionare (Sampling rate sau Scan Rate) este unul din cei mai importanţi parametri ai unui
modul de intrări sau ieşiri analogice. Aceasta reprezintă viteza cu care modulul achiziţionează sau
generează date de la/la diferite canale.
În cazul modulelor de achiziţie de date analogice o rată de eşantionare mare realizează achiziţia mai
multor puncte în acelaşi timp, în timp ce o rată de eşantionare mică poate conduce la o reprezentare
greşită a mărimii de intrare. Rata de eşantionare se referă la timerul numit Ceas de eşantionare (Sample
clock).
Unele dispozitive de intrări analogice au câte un convertor pentru fiecare canal fizic. Aceste module sunt
din clasa S (Simultaneous) şi permit achiziţia simultană a mai multor canale. Există un singur timer:
ceasul de eşantionare, care determină achiziţia tuturor canalelor fizice componente ale canalului virtual.
Alte dispozitive utilizează achiziţia multiplexată. Ele conţin un singur convertor, care utilizează două
ceasuri pentru realizarea achiziţiei: Ceasul de eşantionare, amintit mai sus, care iniţiază achiziţia şi
Ceasul de conversie (Convert Clock), care determină conversia pentru fiecare canal fizic. Dispozitivele
se numesc de clasă M (Multiplexed). Spre deosebire de dispozitivele din clasa S achiziţia mărimii de pe
fiecare canal fizic nu mai are loc la acelaşi moment de timp. Distanţa în timp dintre două eşantioane pe
canale diferite fiind dată de ceasul de conversie.
Rezoluţia este cea mai mică diferenţă de semnal de intrare pe care convertorul o poate detecta. achiziţie
puţin precisă. Dacă numărul de biţi este 16 convertorul va distinge 65.536 nivele, şi achiziţia este mult
mai precisă.
Modulele de intrări analogice utilizate în automatele programabile sunt de clasă M cu registre de ieşire
de 8, 12 sau 16 biţi. Structura părţii de conectare la proces a unui modul de intrări analogice de clasă M
este prezentată în fig. I.10.
O intrare analogică, pentru a ajunge la intrarea convertorului CAN, parcurge un traseu care este alcătuit
din următoarele blocuri:
- Sistemul de Condiţionare a Semnalelor (SCS). Principalul rol al acestui bloc este de a realiza o adaptare
electrică a semnalelor provenite din proces. Prin adaptare electrică se înţelege transformarea semnalelor
provenite de la traductoare în semnale de tensiune de amplitudine compatibilă cu parametrii
convertorului analog-numeric. Exemple de astfel de funcţii sunt: transformarea rezistenţă-tensiune, dacă
traductorul este de tip termocuplu sau marcă tensometrică, transformarea curent-tensiune, dacă
traductorul folosit dă semnal în curent etc. O mare parte din furnizorii de echipament oferă module
19
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

configurabile software şi hardware pentru cea mai mare parte din funcţiile amintite mai sus. Configurarea
hardware se realizează direct pe modul prin intermediul unor jumperi, care trebuie poziţionate
corespunzător înaintea introducerii modulului în rack. Configurarea software se realizează din mediul de
programare al automatului. Această configurare este transmisă unităţii centrale, care programează
corespunzător unitatea de control locală (LCU) a modulului. La automatele simple pentru conversia
mărimilor analogice este folosit convertorul din controler, iar sistemul de condiţionare realizează
selectarea căii de legătură dintre o intrare şi convertor realizată prin aşa numita configurare software a
intrării.

Magistrală internă

Canal 1
Canal 2 MUX
SCS AICV E/M CAN
A

Canal n
H SC EOC
Tip
Canal Câstig
achiziție

LCU

Fig. I.10. Structura de conectare la proces a unui modul de intrări analogice

- Sistemul de multiplexoare analogice (MUX A) realizează conectarea diferitelor canale de intrare la
convertorul unic. Comanda selectării canalului este realizată de către unitatea de control local sub
controlul unui timer.
- Amplificatorul instrumental cu câştig variabil (AICV) realizează în mod obişnuit o amplificare a
semnalului astfel încât achiziţia să se realizeze cu convertorul plin. Unii producători realizează prin
intermediul acestui amplificator o corespondenţă prestabilită între mărimea de intrare şi numărul
reprezentat în registrul de ieşire al convertorului (unităţi convertor analog-numeric). Această
corespondenţă este dată în manualul modulului şi este folosită, împreună cu caracteristica traductorului,
pentru reprezentarea mărimii achiziţionate în unităţi ale sistemului internaţional pe interfeţe HMI.
- Blocul de eşantionare-memorare (E/M) este folosit pentru a îmbunătăţi dinamica convertorului. Înainte
de începerea conversiei, unitatea de control locală emite un semnal de memorare (H) care are ca efect
memorarea mărimii de intrare şi menţinerea ei constantă la intrarea convertorului pe timpul conversiei.
- Convertorul analog-numeric (CAN) este elementul central al modulului şi în acelaşi timp cel mai
scump. De obicei sunt folosite convertoare cu aproximaţii succesive, care ating viteze de conversie şi
precizii satisfăcătoare pentru aplicaţiile cu automate programabile.

20
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

O structură posibilă a unui sistem de condiţionare care să realizeze adaptarea modulului pentru
conectarea intrărilor atât la traductoare cu mărimi de ieşire în tensiune cât şi la traductoare cu mărimi de
ieşire în curent este prezentată în fig. I.11.

Volt
20 mA
3 21 Amplificator
Instrumental
VIN R2 + Canal 1
I IN R1
com -

Fig. I.11. Structură posibilă de condiționare pentru un modul de intrări analogice.

Structura se poate adapta la achiziţia de tensiuni prin legarea ieşirilor traductorului la bornele V IN şi com
sau la achiziţia de curenţi prin legarea ieşirilor traductorului la bornele IIN şi com. La configurarea
hardware a modulului se leagă 2 cu 1 în primul caz şi 3 cu 1 în al doilea caz. Această configurare se
realizează prin intermediul unui jumper.
Operaţiile de achiziţie a mărimilor analogice ale canalelor unui modul se desfăşoară fără ca să fie
necesară intervenţia programatorului. Aceste operaţii se desfăşoară automat sub controlul unităţii de
control locale, care este programată pentru un anumit mod de achiziţie în faza de configurare software.
Stocarea valorilor achiziţionate în memoria internă a automatului este realizată de către sistemul de
operare, care adresează modulele aflate în componenţa sistemului.
Programatorul lucrează, în program, cu valorile pe octet sau cuvânt a zonelor de memorie internă, fără
să aibă vreun rol, aşa cum am afirmat mai sus, în coordonarea operaţiilor de achiziţie. Cel mult un
programator poate stabili anumite zone de memorie, unde sistemul de operare să înscrie valorile
achiziţionate.
De obicei preluarea mărimilor analogice se face cu scopul de regla mărimea preluată și atunci se poate
lucra în mărimi convertor sau cu scopul de a afișa pe HMI mărimea în unități ale sistemului internațional.
În acest caz se realizează o transformarea, care se numește scalare, scopul acesteia fiind să transforme
valoarea din unități convertor în unități ale sistemului internațional.
Unele firme aleg să lucreze cu intervale standard de reprezentare internă (întregi numiți: unități
convertor), indiferent de sistemul de condiționare (configurat să preia tensiuni, curenți, rezistențe etc.).
Acest mod de reprezentare conduce la complicații hardware ale structurii modulului și nu poate fi
schimbat, indiferent de configurare. Furnizorul pune la dispoziție perechi de valori (LO_LIM, K 1) și
(HI_LIM, K2) care urmează să fie folosite în procesul de scalare, după algoritmul de mai jos și în
conformitate cu fig. I.12.
Cunoscând valorile K1 și K2 (din caracteristica convertorului) și HI_LIM și LO_LIM (din caracteristica
traductorului) se poate scrie ecuația dreptei care trece prin două puncte:
K 2 − K1
IN − K 1 = (OUT − LO _ LIM ) ,
HI _ LIM − LO _ LIM

21
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

de unde rezultă:
HI _ LIM − LO _ LIM
OUT = ( IN − K1 ) + LO _ LIM .
K 2 − K1

U X

(UC)

UR
K2 2N −1

SCALARE
ux
IN

K1

LO_LIM OUT HI_LIM Y
(HMI) REAL
(SI)

Fig. I.12. Operația de scalare

Firma SIEMENS, care a adoptat acest mod de reprezentare pentru mărimile analogice are o funcție de
bibliotecă numită SCALE.
Un exemplu de utilizare a funcției SCALE este atunci când se preia mărimea de ieșire de la un traductor
radar de distanță. Acesta este folosit pentru a vizualiza pe HMI (Human Machine Interface – Interfața cu
operatorul/utilizatorul uman) gradul de umplere a unui rezervor, buncăr sau siloz. Mai întâi se setează
traductorul astfel încât să dea un semnal proporțional cu înălțimea materialului și depinde de locul în care
este montat. Apoi se leagă intrarea IN de mărimea preluată de la traductor. Apoi pe HI_LIM se introduce
înălțimea rezervorului și pe LO_LIM se introduce 0. Pe ieșirea OUT se obține realul care dă înălțimea
instantanee din rezervor.
Sunt firme care lucrează cu convertoare cu număr fix de biți (N) și cu tensiuni de referință date (UR). În
acest caz operația de scalare este mai ușoară. Numărul K2 este 2N-1, iar K1 este zero. Având caracteristica
traductorului (fig. I.13)

22
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

Fig. I.13. Operația de scalare pentru convertor clasic de N biți.

Rezultă din această figură:
X = tg • Y .

Tangenta unghiului φ se obține folosind punctul de coordonate ( 2 N − 1 , HI_LIM).

Înlocuind în relația de mai sus valorile din fig.I.14, rezultă:
2 N −1
IN = OUT ,
HI _ LIM

de unde:
HI _ LIM
OUT = IN .
2 N −1

23
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

I.5. MODULE DE IEȘIRI ANALOGICE

În programele de automatizare generarea mărimilor analogice se face cu module de ieșiri analogice, care
pot genera atât tensiuni cât și curenți.
Modulele de ieşiri analogice se realizează de obicei de clasă S, pe de o parte datorită costului mai scăzut
al convertoarelor şi pe de altă parte datorită dificultăţilor de realizare a memoriilor analogice, care ar fi
necesare în cazul în care s-ar utiliza module din clasa M. Necesitatea menţinerii, la ieşire a mărimii
constante rezultă din modul de folosire al ieşirilor analogice care, de obicei, sunt utilizate pentru
generarea mărimilor de referinţă pentru diferite regulatoare analogice sau comanda unor electrovalve
proporţionale. Aceste mărimi trebuie menţinute constante atât timp cât legea de reglare nu impune
schimbarea lor. Structura unui canal analogic de ieșire este prezentată în fig. I.14. Mărimea de ieșire
digitală se încarcă într-un registru de date (DRi), care reprezintă intrarea de date pentru convertorul CNA
al canalului. Încărcarea este realizată, în funcție de canalul de ieșire selectat, de către o unitate de control
locală (LCU). Comanda de încărcare depinde de comanda primită, peste magistrala de date de la automat.
Până la o nouă reîncărcare a registrului de date mărimea de ieșire a convertorului rămâne constantă.
Sistemul de condiționare a semnalului de la ieșire este acela poate converti tensiunea de ieșire a
convertorului în curent, dacă este necesar. La acest nivel, unele module de ieșire analogică, au realizată
și o separare galvanică. Dacă acesta nu există, atunci se vor lua folosi dispozitive separate de separare
galvanică, pentru protejarea automatului.

Magistral? intern?

LD DR
LCU
CNA

SCS

Ie?ire AO

Fig. I.14. Structura unui canal AO

De obicei generarea mărimilor analogice se face cu scopul de a servi la comanda vanelor proporționale,
pentru comanda convertoarelor statice de frecvență sau pentru generarea mărimilor de referință pentru
regulatoare.
Transformarea unei mărimi din sistemul internațional pentru a încărca convertorul se numește de-scalare.
Operația depinde de caracteristica elementului de execuție.
Cunoscând valorile K1 și K2 (din caracteristica convertorului) și HI_LIM și LO_LIM (din caracteristica
elementului de execuție) rezultă (fig. I.16):

24
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

K 2 − K1
OUT = ( IN − LO _ LIM ) + K1
HI _ LIM − LO _ LIM

Valoarea OUT este aceea care trebuie încărcată în convertorul CNA, pentru a atinge valoarea dorită IN.
La automatele SIEMENS acest lucru se face cu o rutină specială numită UNSCALE care să transforme
valoarea din unități ale sistemului internațional în unități convertor.
Considerații aproape similare ca la modulele de intrări analogice, se fac pentru cazul în care se folosesc
convertoare CNA cu număr fix N de biți și tensiuni de referință cunoscute (Săgeata de descalare este cu
sens schimbat față de fig. I.13).
X

(UC)

K2

OUT
Descalare

K1

LO_LIM IN HI_LIM Y
REAL
(SI)

Fig. I. 15. Operația de descalare.

25
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

I.6. MODULE DE INTRĂRI/IEȘIRI ÎN IMPULSURI

Pentru preluarea intrărilor în impulsuri se folosesc contoare realizate hardware sau software. Frecvența
semnalelor care pot fi controlate software este câteva zeci de Hz (depinzând de ciclul automatului). Dacă
frecvența semnalelor este mai mare decât aceasta este necesar să se folosească contoare de mare viteză
(HSC - High Speed Counters), în caz contrar se pierd impulsuri. Există două tipuri de contoare de mare
viteză, implementate în automatele programabile: contoare rapide implementate hardware (HHSC), care
folosesc circuite speciale și contoare rapide implementate software la care schimbarea semnalului de
numărat determină o întrerupere care să permită incrementarea/decrementarea contoarelor software.
Diferiții producători implementează opt tipuri de contoare hardware, care numără înainte/înapoi pe front
crescător al impulsurilor de intrare (U sau D) fără o altă condiție (fig. I.16a și b), care numără pe ambele
fronturi ale impulsurilor de intrare (U sau D) fără o altă condiție (fig. I.16c și d), care numără
înainte/înapoi pe front crescător al semnalului de intrare (P) dacă un alt semnal suplimentar (R) este zero,
respectiv unu, care numără înainte/înapoi pe ambele fronturi al semnalului de intrare (P) dacă un alt
semnal suplimentar (R) este zero, respectiv unu (fig. I.16e, f, g și h). Există și contoare care primesc
semnale A și B de la traductoare incrementale și își cresc/descresc conținutul pe frontul pozitiv al
semnalului A, respectiv pe frontul negativ dacă semnalul A vine înainte de B, sau își cresc/descresc
conținutul pe ambele fronturi ale semnalului A, dacă semnalul A este înainte de B. Alte contoare își
cresc conținutul pe ambele fronturi ale semnalului A dacă semnalul A este înainte de B etc.
În fig. I.17 este prezentată arhitectura a unui contor de mare viteză. Unele din elemente sunt încorporate
(Registrul CV, Registrul PV, Comparatorul, Circuitele SI, SAU). Pentru altele trebuie folosite unelte
software pentru configurarea contorului de mare viteză.
Realizarea HSC se face prin extinderea unităţii centrale. Cele mai frecvente funcţii HSIO sunt: Contoare
de mare viteză, întreruperi de mare viteză pentru tratarea evenimentelor critice, Preluarea unor impulsuri
de intrare cu lăţime mai mică de 100 s.
Pentru realizarea acestor facilităţi AP sunt dotate cu un hardware special, care nu este propriu-zis un
modul ci este o componentă a unităţii centrale a automatului.
Impulsurile de numărare, atât pentru contoarele software cât şi pentru contoarele hardware, sunt preluate
pe la intrările automatelor programabile. În cazul contoarelor software starea intrărilor este copiată în
memoria internă, în sub-ciclul PIIT, de unde pot fi preluate de intrările contoarelor. În cazul contoarelor
de mare viteză intrările sunt dirijate direct la intrările contoarelor. Majoritatea producătorilor prevăd
această facilitate pentru 1-5 intrări. Această schimbare a modului de preluare în automat a anumitor intrări
se face printr-o configurare prealabilă a acestora.
Fără a intra în amănunte, care sunt specifice unui producător, configurarea constă în general în încărcarea
unor registre speciale de memorie (registre HSIO) a unor vectori care are ca efect dirijarea anumitor
intrări/ieşiri direct la intrările contoarelor de mare viteză sau ieşirile automatului, în cazul în care se
configurează generarea de impulsuri (fig. I.18). Dacă se realizează configurarea HSIO atunci circuitele
HSIO vor funcţiona independent de CPU, iar funcționarea lor poate fi urmărită prin intermediul
registrelor de memorie. Aceste pot genera de asemenea întreruperi pentru a semnala, de exemplu,
atingerea unei valori din registrul HSC.

26
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

U D

a b

U D

c d

P P

R R

e f

P P

R R

g h

Fig. I.16. Diagrame de semnale la HSC

27
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

CPU CPU
CV
CV PV
PV Internal Memory
Internal Memory

U,
U, P,
P, AA

Comparator
Comparator
Register

Register
LOGIC

Register

Register
CV

PV
CONTR

CV

PV
D,
D, R,
R, BB
OL

Software
Software
direction
direction M
M CC

Mask
Mask
Control
Control PV=CV
PV=CV
Clear
Clear
Control
Control

EN
EN

Software
Software Software
Software
Mask
Mask Clear
Clear

Fig. I.17. Structura de principiu a unu HSC

28
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

Circiute(module) de ieșire

REGISTRE
REGISTRE HSIO
HSIO

CIRCUITE HSIO CPU

Circiute(module) de intrare

Fig. I.18. Circuite HSIO din componența unității centrale

Unele automate au legate la intrări anumite intrări mai multe contoare de mare viteză. În program
contorul nu se leagă la intrarea respectivă ci doar se inițializează și se testează valoarea finală. Unul dintre
automatele, care au implementate contoare de mare viteză este S7-1200. Automatul are și două ieșiri de
mare viteză, care se folosesc pentru generarea de impulsuri PTO (Pulse Train Outputs) și pentru controlul
structurilor PWM (Pulse-Width-Modulation). Se mai folosesc pentru monitorizarea traductoarelor
incrementale.

29
 AUTOMATE PROGRAMABILE vol. I

I.7. ALTE TIPURI DE MODULE

Există o mare varietate de module pentru automatele programabile, care nu se încadrează în categoria
celor analizate mai sus. Aceste module sunt cunoscute sub denumirea de module speciale. Se construiesc
de către diferite firme module destinate controlului unor axe cu motoare electrice de diferite tipuri,
module de interfațare cu senzori speciali, module ce conectare la diferite rețele industriale: Ethernet,
Modbus, Profibus, ASi, CAN Bus sau alte tipuri de rețele proprietar. Unele module sunt construite în
componența unității centrale. Un exemplu fiind modulele de conectare la Profibus. Alte module sunt
construite separat și se conectează cu automatul pe magistrala internă. Un exemplu fiind modulul CP
343-1 este utilizat pentru a conecta automatele SIMATIC S7-300 la Industrial Ethernet. Modulul CP
343-1 poate comunica în mod eficient cu S7, serverele OPC sau dispozitivul de programare. Marea
varietate a cestor module ne-a determinat să nu le tratăm aici, ele fiind obiectul unor capitole speciale
orientate pe automatizări și robotică, care depășesc obiectivele acestei cărți.

30