Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

10. Traductoare piezoelectrice

Efectul piezoelectric a fost descoperit de Pierre Curie în 1880, dar a început să fie utilizat în construcția
de traductoare doar după anii 1950. Acestea sunt utilizate acum cu succes în industria aerospațială, în
industria auto, ca senzori de vibrație etc. Cuarțul este recunoscut drept cel mai stabil dintre materialele
piezoelectrice.
Un traductor piezoelectric poate fi interpretat ca un generator de sarcină electrică ca răspuns la un efort
mecanic. Multe cristale naturale și artificiale au această proprietate.
Chiar dacă senzorii piezoelectrici sunt sisteme electromecanice, care reacționează la compresie,
senzorul propriu zis are o deplasare foarte mică. În plus tehnologia piezoelectrică este relativ
insensibilă la câmpuri electromagnetice și alte radiații. Doar unele materiale piezoelectrice prezintă și
efect piroelectric, ceea ce însemnă că au capacitatea de a genera semnal electric când temperatura se
schimbă.
10.1. Amplificatoare de sarcină[6]
Un traductor piezoelectric poate fi interpretat ca un generator de sarcină electrică ca răspuns la un efort
mecanic.
Deoarece schemele electrice nu includ surse de sarcină ci numai surse de tensiune și curent, se poate
crea o sursă de curent bazată pe încărcarea cu sarcină generată de un traductor piezoelectric. Curentul
unei astfel de surse este:
𝑑𝑄
𝑖 = 𝑑𝑡 (10.1)
Aceasta însemnă că se poate modela un traductor piezoelectric printr-o sursă de curent cu valoare egală
cu derivata sarcinii. Trebuie adăugat la acest model o capacitate în paralel, deoarece traductorul are
doi electrozi (fig. 8.1).

i=-dQ/dt C UE

Fig. 10.1. Modelul unui traductor piezoelectric

Tensiunea de ieșire UE rezultă:

1 1 𝑑𝑄 𝑄
𝑈𝐸 = 𝐶 ∫ 𝑖𝑑𝑡 = 𝐶 ∫ 𝑑𝑡 𝑑𝑡 = 𝐶 , (10.2)
Deci tensiune este proporțională cu sarcina, care la rândul este proporțională cu forța. Modelul sursă
de curent-capacitate a unui traductor piezoelectric este adecvat pentru modelele dinamice, Pentru o
precizie mai mare a modelului este indicat să se adauge și o rezistență în paralel cu condensatorul.
Sarcina produsă de un traductor piezoelectric este foarte mică (de ordinul a 10-100pCb/N). pentru a
putea transforma semnalul de la traductor într-un semnal utilizabil este nevoie de o amplificare.
Dacă se transformă curentul senzorului piezoelectric în tensiune, semnalul rezultat este proporțional
cu viteza de variație a forței, nu cu forța propriu zisă.
Pentru a elimina acest neajuns se folosește un amplificator de sarcină, realizat sub forma unui integrator
cu impedanță mare de intrare (fig. 10.2). Acest transformă sarcina în tensiune, iar impedanța mare de
intrare asigură ca sarcina generată de traductorul piezoelectric nu se pierde prin impedanța de intrare.

64
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

C
F

i
i
-

i=-dQ/dt C
UE
+

Fig. 10.3. Amplificator de sarcină ideal

1 𝑄
𝑈𝐸 = 𝐶 ∫ 𝑖𝑑𝑡 = 𝐶 (10.3)
𝐹 𝐹

Tensiunea se ieșire UE este dată de integrala curentului, nu de valoarea acestuia. Circuitul idealizat
prezentat mai sus nu este o implementare practică, deoarece curentul i va încărca continuu conden-
satorul CF determinând saturația amplificatorului operațional. De aceea se adaugă o rezistență RF în
paralel cu condensatorul, care va oferi o cale de descărcare (fig. 8.4).
R
F

i1
C
F

i2

i
-

i=-dQ/dt C
UE
+

Fig. 10.4. Amplificator de sarcină

𝑑𝑄
− 𝑑𝑡 = 𝑖1 + 𝑖2
𝑑𝑄 𝑈 𝑑𝑈𝐸
− 𝑑𝑡 = − 𝑅𝐸 − 𝐶𝐹 - (10.4)
𝐹 𝑑𝑡

Din (8.4) rezultă funcția de transfer a amplificatorului de sarcină:

𝑈𝐸 (𝑠) 𝑠𝑅
= 1+𝑠𝐶𝐹𝑅 (10.5)
𝑄(𝑠) 𝐹 𝐹

Valorile uzuale pentru parametrii amplificatorului de sarcină sunt RF=1013 Ω și CF=105 pF.
Un dezavantaj major al senzorilor piezoelectrici este că nu pot fi folosiți pentru măsurători statice. O
forță care acționează asupra unui senzor piezoelectric determină acumularea de sarcină pe fețele
opuse ale senzorului. Dacă forța este statică, atunci datorită izolației imperfecte au loc scurgeri de
sarcină și semnalul de la senzor este în scădere.

65
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

10.2. Accelerometre

Dacă o structură vibrează cu anumite frecvențe ea poate eșua prematur. De aceea vibrațiile unei
structuri trebuie măsurate. Vibrația este măsurată cel mai frecvent folosind un senzor piezoelectric
ceramic sau un accelerometru.
Un accelerometru este un senzor, care măsoară
accelerația dinamică a unui dispozitiv fizic ca o
tensiune. Accelerometrele sunt traductoare de
contact complet, montate direct pe elemente care
vibrează cu înaltă frecvență, cum ar fi rulmenți cu
element de rulare, cutii de viteze sau lame de
filare. Acești senzori versatili pot fi, de asemenea,
utilizați în măsurători de șoc (explozii și teste de
defecțiune) și măsurători de vibrații mai lente, cu
frecvență joasă. Beneficiile unui accelerometru
includ liniaritatea pe o gamă largă de frecvențe și
o gamă dinamică mare. Există vibrații forțate care
generează o forță perturbatoare.

Fig. 10.5. Accelerometru

Accelerometrele sunt dispozitive care intră în clasa MEMS (Micro Electro-Mechanical Systems).
Conceptual un accelerometru conține un corp rigid de masă m și un arc k , în paralel cu un amortizor
de coeficient b (fig. 10.6). Modelul mecanic conține masa m având pe ambele părți doi electrozi, din
care unul este liber și celălalt este de un arc și amortizor. Atunci când un accelerometru detectează o
accelerație masa va fi deplasată într-un punct în care forța arcului este egală forța de inerție
(proporțională cu masa și accelerația).
Electrozi kx
k
Senzor m
piezoelectric ma
b
ΔT T

xx
a. b.
Fig. 10.6. Accelerometru (a) schema mecanică a sistemului mecanic
În dispozitivele comerciale componentele piezoelectrice sunt utilizate pentru a converti deplasarea în
semnal electric, prin intermediul amplificatoarelor de sarcină.
Accelerația a va produce o forță de inerție, care la rândul său produce un efort σ și deplasarea relativă
ΔT/T , care în final va produce la ieșire o sarcină electrică. Legătura dintre acestea este exprimată de
relația:
𝜎 = 𝐸∆𝑇/𝑇 (10.6)
Tensiunea generată va fi:
𝑈 = 𝑔𝜎𝑇 = 𝑔𝐸∆𝑇, (10.7)
în care g este coeficientul piezoelectric, in Vm/N. Rezultă:
𝑄 = 𝐶𝑈 = 𝐶𝑔𝐸∆𝑇. (10.8)
66
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

Accelerometrele sunt utilizate pentru a măsura accelerația vehiculelor, pentru măsurarea vibrațiilor
autovehiculelor, mașinilor, rulmenților, clădirilor și în sistemele de siguranță.
Considerații practice
Alegerea unui accelerometru se face în funcție de:
 Amplitudinea vibrațiilor. Un anumit accelerometru are o gamă maximă de vibrații pe care le
poate măsura. Încercarea de a măsura vibrații mai mari distorsionează răspunsul.
 Sensibilitatea. Sensibilitatea este dată în mV/g. Ea este măsurată experimental și este dată în
certificatul de calibrare livrat împreună cu senzorul. Sensibilitatea este dependentă de
frecvență și trebuie realizată o calibrare în întreaga gamă de frecvențe în care urmează să fie
utilizat. Se recomandă utilizarea unui accelerometru de sensibilitate mică pentru vibrații mari
și de sensibilitate mare, pentru vibrații mici.
 Accelerometrele nu au încorporat, de obicei, și un amplificator de sarcină, strict necesar.
Acestea din urmă necesită un cablu cu zgomot redus.
 Există accelerometre axiale (care măsoară vibrații pe o singură axă) și accelerometre pentru
trei axe (aceste dau un vector 3D de accelerație).
 Cea mai recomandată montare a accelerometrelor este montarea cu șurub.
 Accelerometrele industriale sunt construite în carcase de oțel inoxidabil.

Un alt senzor care poate fi utilizat pentru măsurarea vibrațiilor este sonda de proximitate, Aceasta este
un traductor fără contact, care măsoară distanța față de o țintă. Sondele de proximitate se folosesc
pentru mașini rotative la măsurarea vibrațiilor arborilor. Aceste vibrații se transmit mai greu la stator,
din cauza rulmenților. Nu am utilizat astfel de sonde și de aceea nu pot oferi indicații practice.

67
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

11. TRADUCTOR DE IMPEDANȚĂ APARENTĂ A UNEI LINII ELECTRICE LUNGI [8]

Protecția de bază ale liniilor electrice se bazează pe măsurarea impedanței aparente a liniei și realizarea
unei declanșări a acesteia în cazul când această impedanță scade sub o anumită valoare. În fig. 9.1 este
prezentată schematic o linie electrica între două stații electrice ST1 și ST2.

i
u PD Semnal
declanșare B
A Ra
ST 1 ST 2

Fig. 11.1. Schema unei linii lungi și locul de montarea a protecției de distanță

În cazul în care linia electrică funcționează normal, impedanța aparentă a liniei este dictată de sarcina
acesteia și este de valoare mare. În fig. 9.2 se prezintă cu culoarea verde impedanța liniei fără defect.
Modulul acesteia este mare și unghiul acesteia față de axa reală este mic (𝑐𝑜𝑠𝜑 ≅ 1). S-a luat origine
de fază curentul liniei. Dacă are loc un scurtcircuit în punctul B, atunci impedanța aparentă a liniei
scade foarte mult, unghiul acesteia nu mai este dictat de sarcină ci de impedanța liniei și vârful acesteia
intră în așa numitul patrulater de defecte pentru zona protejată (ABCD). Acest patrulater are latura DA
reprezentată de impedanța liniei până la punctul B și latura AB reprezentată de rezistența arcului
electric de defect. Orice impedanță aparentă, reprezentată cu culoarea roșie, care are vârful în interiorul
sau pe laturile acestui patrulater trebuie să conducă la apariția unui semnal de declanșare al liniei.

A Ra B
ZT
Im
Z kB
Z

Z
𝜑𝑘
𝜑
D C I
Re

Fig. 11.2. Patrulaterul de defecte al unei linii lungi

Această decizie este luată de elementul de măsură a impedanței aparente montat în stația ST 1 pe baza
achiziției de curent și tensiune din acel punct. Ambele achiziții trebuie să fie filtrate de către filtre trece
bandă cu frecvența centrală de 50 Hz. În special curentul liniei care, în primele momente are o
componentă exponențială semnificativă. În fig. 11.3 sunt reprezentate tensiunile achiziționate ui, uu și
încă două tensiuni u1 și u2 obținute din tensiunea proporțională cu tensiunea liniei prin defazare cu
𝜋 𝜋
𝜑0 + 2 , respectiv prin defazare cu 2 din tensiunea proporțională cu curentul liniei.

68
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

𝑢𝑖 = √2𝑈𝑖 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡

Momentul eșantionării

𝑢𝑢 = √2𝑈𝑢 sin⁡
(𝜔𝑡 + 𝜑)

√2𝑈𝑢 𝑠𝑖𝑛𝜑

𝜋
𝑢1 = √2𝑈𝑢 sin⁡
(𝜔𝑡 + 𝜑 + 𝜑0 + )
2

√2𝑈𝑢 cos⁡
(𝜑 + 𝜑0 )

𝜋
𝑢2 = √2𝑈𝑖 sin⁡
(𝜔𝑡 + )
2

√2𝑈𝑖

𝜔𝑡

Fig. 11.3. Tensiunile achiziționate și cele obținute prin defazare

Pentru a vedea care sunt condițiile pe care trebuie să le verifice partea de adaptare a traductorului de
impedanță aparentă ne vom referi al fig. 11.4.

69
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

Im A Ra B

𝑍𝑘𝐵

𝑍𝑘𝐵 𝑐𝑜𝑠𝜑0 𝜑0
Z
𝑍𝑠𝑖𝑛𝜑
U 𝜑
C Re
I
D 𝜑0
𝑍𝑐𝑜𝑠(𝜑 + 𝜑0 )
𝑅𝑎 𝑐𝑜𝑠𝜑0

Fig. 11.4. Reprezentarea în planul complex a impedanței unui defect

Analizând fig. 11.4, în care s-a considerat curentul I origine de fază, rezultă condițiile ca fazorul Z să
fie în interiorul patrulaterului de defecte în zonă de forma:

𝑍 𝑠𝑖𝑛𝜑 ≤ 𝑍𝑘𝐵 cos 𝜑0

(11.1)
𝑍 cos(𝜑 + 𝜑0 ) ≤ 𝑅𝑎 cos 𝜑0

Dacă sunt îndeplinite ambele condiții de mai sus traductorul de impedanță folosit ca element de măsură
pentru protecția de distanță trebuie să furnizeze un semnal logic unu care să comande deschiderea
întreruptorului liniei.
În vederea realizării elementului de măsură care să decidă dacă fazorul Z se află în interiorul
patrulaterului de defecte prin compararea unor tensiuni se vor înmulți relațiile 11.1 cu I. Rezultă:

𝑍 𝐼 𝑠𝑖𝑛𝜑 ≤ 𝑍𝑘𝐵 𝐼 cos 𝜑0

(11.2)
𝑍𝐼 cos(𝜑 + 𝜑0 ) ≤ 𝑅𝑎 𝐼 cos 𝜑0

Având în vedere că 𝑍𝐼 = 𝑈 și înmulțind ambele relații cu √2, se obține:

√2𝑈 𝑠𝑖𝑛𝜑 ≤ √2𝑍𝑘𝐵 𝐼 cos 𝜑0

(11.3)
√2𝑈 cos(𝜑 + 𝜑0 ) ≤ √2𝑅𝑎 𝐼 cos 𝜑0

În inegalitățile 11.3 mărimile 𝑍𝑘𝐵 , 𝑅𝑎 și 𝜑0 caracterizează un patrulater de defecte, reprezintă mărimi

de intrare pentru adaptorul traductorului și trebuie să fie reglabile în funcție de parametrii liniei.
Relațiile de legătură între mărimile primare și tensiunile de alimentare ale traductorului de impedanță
aparentă sunt, conform fig. 11.5:
𝑅
𝑢𝑖 = 𝑘 𝑘 𝑖 (11.4)
𝑖

70
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

𝑘
𝑢𝑢 = 𝑏 𝑘 𝑢,
𝑢

unde R este rezistența din secundarul transformatorului de separație de curent TR2, k – raportul de
transformare al transformatorului de curent TR2, 𝑘𝑖 – raportul de transformare al transformatoarelor de
curent ale liniei, 𝑘𝑢 – raportul de transformare al transformatoarelor de tensiune ale liniei și b – raportul
de transformare al transformatorului de separație de tensiune TR1.

𝑇𝑅1

𝑢𝑢

𝑇𝑅2

𝑢𝑖 𝑅

Fig. 11.5. Alimentarea traductorului de impedanță aparentă

Ținând seama de relațiile 11.4, relațiile 11.3, cu mărimi secundare devin:

𝑘𝑖 𝑘
√2𝑈𝑢 𝑠𝑖𝑛𝜑 ≤ 𝑘 𝑍𝑘𝐵 𝑐𝑜𝑠𝜑0 √2𝑈𝑖
𝑢 𝑏𝑅
(11.5)
𝑘𝑖 𝑘
√2𝑈𝑢 cos(𝜑 + 𝜑0 ) ≤ 𝑘 𝑅𝑎 𝑐𝑜𝑠𝜑0 √2𝑈𝑖
𝑢 𝑏𝑅

𝑘𝑖 𝑘 𝑘𝑖 𝑘
Termenii 𝑍𝑘𝐵 𝑐𝑜𝑠𝜑0 și 𝑘 𝑅𝑎 𝑐𝑜𝑠𝜑0 sunt constante, care depind de impedanța liniei, rezistența
𝑘𝑢 𝑏𝑅 𝑢 𝑏𝑅
de arc și de rapoartele de transformare ale transformatoarelor de curent și tensiune. Aceste valori se
introduc ca mărimi constante atunci când se montează traductorul de impedanță aparentă (releul de
distanță).
Ceilalți termeni √2𝑈𝑢 𝑠𝑖𝑛𝜑, √2𝑈𝑢 cos(𝜑 + 𝜑0 ) și √2𝑈𝑖 se obțin de la trei convertore analog numerice
montate pe tensiunile și evidențiate în fig. 11.3, dacă sunt eșantionate de un semnal de eșantionare,
care se obține la trecerea tensiunii ui la trecerea prin zero, din valori negative spre valori pozitive.
Verificarea relațiilor 11.5 însemnă că impedanța aparentă este în interiorul patrulaterului de defecte în
zona protejată, deci linia trebuie deconectată.
Singurele părți analogice în acest traductor sunt cele două filtre, circuitele de defazare și generatorul
de semnal de eșantionare.
Realizarea unui astfel de traductor pare complicată, dar, în condițiile progreselor realizate în
tehnologiile informatice este pe deplin posibilă. Dispunem la ora actuală de convertoare și de
procesoare și rapide, care pot face față la sarcinile de achiziție și de calcul impuse de realizarea
traductorului. De asemenea există numeroase posibilități pentru realizarea unei interfețe prietenoase
cu operatorul uman.
Există și alte posibilități de realizare a unui traductor de impedanță aparentă pe care nu-i vom analiza
aici.
Acest traductor poate face parte dintr-un dispozitiv mai complex multifuncțional, care poate măsura,
gestiona, analiza și produce diagnostice pentru toate aplicațiile dintr-o substație electrică, de
transformatoare, la generatoare, la bateriile de condensatoare, la barele instalațiilor și la motoare.

71