Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

4. MĂSURAREA FRECVENȚEI ȘI PERIODEI

Măsurarea frecvenței unui semnal numeric se face cu ajutorul unui numărător, care primește prin
intermediul unei porți AND, numită poartă principală (PP), două semnale 𝑢(𝑡) și 𝑢1 (𝑡)(𝑓𝑖𝑔. 4.1).
Semnalul 𝑢(𝑡) este un semnal dreptunghiular de perioadă T și frecvență f. Dacă poarta PP este deschisă
de semnalul 𝑢1 (𝑡), numărătorul acumulează un număr de impulsuri de durată T egal cu:
𝑇1
𝑁= = 𝑇1 𝑓 (4.1)
𝑇

Deoarece 𝑇1 este cunoscut, provenind de la un generator etalon de frecvență, se vede că numărul este
proporțional cu frecvența.
Dacă numărătorul este resetat la fiecare front descrescător al semnalului 𝑢1 (𝑡), prin intermediu unui
bloc de logic de comandă BLC, atunci la fiecare perioadă a acestor impulsuri vom avea în numărător
un număr proporțional cu frecvența semnalului 𝑢(𝑡).
Pentru mărirea rezoluției se poate emite semnalul de resetare după M perioade ale semnalului 𝑢1 (𝑡).
În acest caz numărul N va fi:

𝑁 = 𝑀𝑇1 𝑓 (4.2)

𝑢(𝑡) PP
AND
𝑢1 (𝑡)
CU
NUMĂRĂTOR
R

BLC
𝑇

𝑢(𝑡)
𝑇1
𝑢1 (𝑡)

CU

Fig. 4.1. Principiul de măsurare a frecvenței unui semnal numeric.

Revenind la relația 4.1, dacă T1 este necunoscut și f este cunoscut se poate obține perioada semnalului
𝑢1 (𝑡).
Configurația de măsurare a frecvenței este completată cu câteva blocuri: GF, care este un oscilator de
frecvență de precizie, FI – un formator de impulsuri pentru transformarea semnalului de intrare în
impulsuri dreptunghiulare, dacă semnalul este analogic și BLC – un generator de semnale de resetare
(R), transfer (T) și eventual de poziționare a punctului zecimal (Z), în funcție de divizorul de frecvență
al generatorului GF (fig. 4.2).

16
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

PP
𝑖(𝑡)
𝑢(𝑡) FI
AND

CU
NUMĂRĂTOR AFIȘARE
R

GF T
BLC
Z

𝑖(𝑡)

PBT

𝑇1 Validare bază de timp

𝑢(𝑡)

R
Invalidare bază de timp

IBT

CU

Fig. 4.2. Configurație de măsurare a frecvenței

FI primește semnalul de intrare de orice formă ți amplitudine și îl transformă în impulsurile

dreptunghiulare 𝑖(𝑡) de aceeași frecvență și compatibile cu circuitele logice care urmează. El poate
realiza operații de condiționare a semnalului și de reglare a nivelului triggerului pentru a mări
stabilitatea și a reduce nivelul de zgomot.
În fig. 4.4 este prezentat modul de transformarea unui semnal analogic sinusoidal în impulsuri
dreptunghiulare prin stabilirea unor nivele de trigger (𝑈𝑝+ ș𝑖 𝑈𝑝− ). Alegerea tensiunilor de trigger este
importanta pentru realizarea unei măsurători corecte, mai ales în cazul unor unde cu mult zgomot.

GF este urmat de un lanț de divizoare de frecvență, care asigură în cazul unui frecvențmetru mai multe
domenii de măsură, și prin intermediul BLC, poziția punctului zecimal Z.

17
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

𝑈𝑝+
𝑈𝑝−

Fig. 4.4. Transformarea unui semnal sinusoidal într-un semnal dreptunghiular

În afară de frecvența și perioada unor semnale de multe ori este necesară măsurarea intervalelor de
timp dintre două impulsuri. Schema necesită două circuite de intrare și este prezentată în fig. 3.4.
PP

GF
AND

CU
NUMĂRĂTOR AFIȘARE
CI1 R
S
RS T
FI
R Z
CI2

CPP

CU

Fig. 4.4. Configurație de măsurare a diferenței de timp între două semnale

În configurație sunt două circuite de intrare, pentru cele două semnale. Se adaugă un bistabil care
generează validarea/invalidarea porții de numărare. Durata acestui semnal depinde de distanța
dintre cele două impulsuri de intrare. De asemenea generatorul trebuie să aibă o frecvență care să

18
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

permită măsurarea cu acuratețe a distanței dintre impulsuri. Celelalte semnale au aceeași ca mai
sus.
Configurațiile prezentate mai sus pot face parte din sistem mai complexe cum ar fi, de exemplu,
radarele de viteză bazate pe efectul Doppler sau de determinare a distanțelor din componența
sistemelor de telemetrie s.a.

19
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

5.TRADUCTOARE ȘI SISTEME DE MĂSURARE A TEMPERATURII

Traductoarele de temperatură se încadrează în categoria de traductoare parametrice. În controlul

proceselor se utilizează foarte multe tipuri de senzori de temperatură. Aceștia se clasifică în două
categorii:
a. Senzori de temperatură bazați pe conducție (transmitere prin masă), care necesită contact fizic
cu obiectul a cărui temperatură se măsoară.
b. Senzori de temperatură bazați pe convecție sau radiație (transmitere prin curenți de fluid sau
prin emisie de unde electromagnetice), care nu necesită contact cu obiectul a cărei temperatură
se măsoară și care detectează creșterea energiei radiante transmise de un obiect.
În prima categorie se încadrează: termostatul, termistorul, termocuplul și traductoarele de tip RTD
(Resistive Temperature Detector).
Dacă se măsoară temperatura cu folosind variația unei rezistențe cu temperatura acestea se livrează de
obicei în conexiune Kelvin. O rezistență în conexiune Kelvin prezintă patru terminale (fig. 5.1). Ea
permite curentului să fie aplicat la două terminale opuse, iar tensiunea de detecție să fie măsurată pe
terminalele din mijloc. Denumirile terminalelor sunt diferite la diferiți producători. Curentul injectat
trebuie să fie constant și foarte mic, pentru a nu afecta regimul termic al rezistenței.
U+
I+ I
U+
U- R
R I-
U-
Fig. 5.1. Conexiunea Kelvin
În cazul în care domeniul de temperatură este mare și variația în funcție de temperatură a rezistenței
senzorului nu poate fi considerată liniară, răspunsul poate fi liniarizat folosind un montaj paralel cu o
rezistență și două amplificatoare operaționale, ca în fig. 5.2. Acest montaj face parte din adaptorul
senzorului de temperatură. Senzorul activ (RT) este montat în paralel cu o rezistență liniară (R2) în
reacția unui amplificator operațional (AO1).

R2
E
R1 R3
RT P

- -
AO1 AO2
+ + UE

Fig. 5.2. Liniarizarea unui senzor rezistiv

Pentru a demonstra dependența liniară a tensiunii de ieșire (UE) de variația rezistenței de măsură se va
considera o schemă echivalentă a celei din fig. 5.2. Aceasta pune în evidență rolul fiecărui amplificator

20
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

operațional. Primul amplificator operațional este în configurație inversoare, iar al doilea este în
configurație de sumator ponderat.
R1

R1 RT
P

E - R3
AO1 -
+ AO2
U1
+ UE

Fig. 5.3. Schema echivalentă celei din fig. 5.2

Rezultă:
𝑅
𝑈1 = − 𝑅𝑇 𝐸 (5.1)
1

dar 𝑅𝑇 = 𝑅𝑇0 + ∆𝑅𝑇 , dec luând în considerare sumatorul:

𝑃 𝑃 𝑅 𝑃 𝑃 𝑃 𝑅
𝑈𝐸 = − 𝑅 𝑈1 − 𝑅 𝐸 = − 𝑅𝑇 𝑅 𝐸 − 𝑅 𝐸 = 𝑅 ( 𝑅𝑇 − 1) 𝐸 (5.2)
3 1 1 3 1 1 3

Dacă impunem condiția ca la temperatura de 00C UE să fie 0 atunci trebuie ca 𝑅3 = 𝑅𝑇0 și ținând cont
ca 𝑅𝑇 = 𝑅𝑇0 + ∆𝑅𝑇 rezultă:
𝑃 ∆𝑅𝑇
𝑈𝐸 = 𝑅 𝐸 (5.3)
1 𝑅𝑇0

Relația 5.3 arată dependența liniară a tensiunii de ieșire se variația rezistenței RT. În plus tensiunea
poate fi amplificată prin varierea potențiometrului P din reacția amplificatorului sumator.
În a doua categorie se încadrează pirometrele. Un pirometru este un instrument de măsurare a
temperaturii (chiar destul de joase) prin metode fără contact, pe baza legilor radiației termice.
Cele mai frecvente moduri de măsură pentru aplicații industriale sunt termocuplul și RTD. Dacă
temperatura este între -2000C și 5000C opțiunea preferată este RTD, iar dacă gama de temperatură este
între -1800C și 23200C este preferat termocuplul.

21
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

5.1. Termostatul
Termostatul este un senzor de temperatură electromecanic, care constă din două metale diferite (nichel-
cupru, tungsten-aluminiu) îmbinate sub forma unei bande bimetalice (fig. 5.4). Diferența dintre
coeficienții de dilatare a celor două metale produce o mișcare de îndoire atunci când banda este supusă
încălzirii. Dacă metalul B are coeficientul de dilatare mai mare decât metalul A, atunci sistemul se va
deplasa în sensul săgeții, deschizând contactul electric C dintre cele două borne (contact ON-OFF).
Dacă se mută contactul în parte opusă atunci la încălzire el se va închide (contact OFF-ON). Starea
contactului unui termostat poate fi preluată de o intrare digitală.
Termostatul a fost probabil utilizat pentru prima oară de Cornelius Drebbel, în jurul anilor 1620, pentru
reglarea temperaturii în incubatoare.
1

B C 2

Căldura

Fig. 5.4. Termostatul

Termostatele moderne au fost utilizate și patentate încă din sec. XIX. Cel mai tipic exemplu de
termostat este cel utilizat în industria auto, pentru reglarea temperaturii lichidului de răcire.
Deși este foarte ieftin, utilizarea termostatului este limitată deoarece are un histerezis mare. Este un
balans destul de mare în temperatură, între momentul închiderii (I) și deschiderii (D)(fig.3.5).

I D
T

Fig. 5.5. Histerezis la termostat

Starea unui termostat poate fi preluată cu un modul de intrări digitale și este reprezentată de un bit.

22
 Traductoare și sisteme de măsură utilizare în automatizări industriale

5.2. Termocuplul
Cele mai frecvente moduri de moduri de măsurare a temperaturii pentru aplicațiile industriale sunt
bazate pe utilizarea unui termocuplu. Termocuplul este un senzor de temperatură construit din două
metale diferite (fig. 3.6). În principiu un termocuplu poate fi fabricat din oricare două metale diferite.
Practic, doar câteva termocupluri au devenit standard deoarece coeficienții sunt repetabili și produc
tensiuni relativ mari. Există două tipuri constructive de termocupluri: formate din metale de bază (cele
mai frecvente) și formate din metale nobile (compuse din Platină și Rodiu). Termocuplurile din metale
nobile se utilizează la temperaturi mai ridicate. Indiferent de materialele din care sunt formate, fiecare
termocuplu este specificat printr-o singură literă: J, K, T, S, R și B (vezi Tab. 5.1).

Joncțiunea +
Metal A
caldă

Termocuplu Metal B V TC
TTC
-

Bloc izoterm
al joncțiunii
reci
Fig. 5.6. Măsurare de temperatură cu un termocuplu
Funcționarea unui sistem cu termocuplu se bazează pe efectul termoelectric, descoperit în 1821 de
Thomas Seebeck (1770-1831). Un termocuplu măsoară diferența de potențial la un capăt cald și rece
pentru două materiale diferite. Această diferență de potențial este proporțională cu diferența de
temperatură dintre capătul fierbinte (TA) și cele rece (TB):
𝑉𝑇𝐶 = 𝑆(𝑇𝐴 − 𝑇𝐵 ), (5.4)
unde S este coeficientul Seebeck.
Tab. 5.1. Tipuri de termocupluri, după NIST (National Institute of Standards and Technology)
Tip Metal Culoare Coeficient T Domeniu de
Seebeck 0
( C) măsură
+ - + - (µV/0C) (0C)
B Pt (6%Ro) Pt(10%Ro) - - 6 600 0 la 1820
E Ni (10%Cr) Constantan1 Violet Roșu 58.5 0 -270 la 1000
J Fe Constantan Alb Roșu 50.2 0 -200 la 760
K Ni(10%Cr) Ni Galben Roșu 39.4 0 -270 la 1370
R Pt(135Ro) Pt - - 11.5 600 -50 la 1768
S Pt(10%Ro) Pt - - 10.3 600 -50 la 1768
T Cu Constantan Albastru Roșu 38 0 270 la 400
Coeficienții Seebeck variază în general în funcție de temperatură și depind puternic de compoziția
conductorului. De aceea, pentru măsurători mai exacte se folosesc expresii analitice ale tensiunii sau
temperaturii recomandate de standardele internaționale.

1
Constantan este un aliaj de Cu (55%) și Ni (45%) cunoscut sub numele de nichelină.
23