Sunteți pe pagina 1din 27

Dicusar Dorina 3TMAP 15-41

• Traductoarele sunt dispozitive (elemente) tehnice care


transformă valorile unei marimi fizico-chimice în valori ale altei
mărimi fizice, în scopul măsurării ei şi reglării mersului procesului
tehnic,biologic etc. În care este implicată mărimea
respectivă.Traductoarele sunt frecvent denumite ,,traductoare
de măsură’’
• Ele intră direct în contact cu procesul unde este participantă ca
parametru mărimea de măsurat şi de reglat. În funcţie de
mărimea fizico-chimică în cauză că traductoarele sunt diferite
ca principiul de funcţionare.
Criterii:
a) Dupã necesitatea existentei unei surse auxiliare de activare pentru obtinerea
semnalului de intrare se disting:
● traductoare active sau de tip generator;
● traductoare pasive sau de tip parametric.
b) Dupã semnalul de iesire distingem:
● traductoare analogice;
● traductoare numerice.
● traductoare cvasinumerice
c)Dupã principiul de functionare care stã la baza transferului de energie
intrare-iesire avem:
● traductoare lucrând în regim dezechilibrat;
● traductoare cu echilibrare automatã.
d) Dupã dinamica exprimatã prin relatia intrare-iesire, traductoarele se pot clasifica în:
•sisteme de ordinul 0 (sau de tip proportional),
•sisteme de ordinul 1 (element de întârziere de ordinul I),
•sisteme de ordinul 2 (element de întârziere de ordinul II),
•sisteme de ordinul de ordin mai mare.
.
e) O clasificare foarte rãspânditã a traductoarelor este în functie de mãrimea mãsuratã:
traductoare de temperaturã, presiune, debit, nivel, umiditate, pozitie, vitezã, acceleratie, fortã,
cuplu etc.
f) Dupa principiul functional care sta la baza realizarii partii de intrare a traductorului:
• parametrice rezistive
•parametrice capacitive
• parametrice inductive
•generatoare cu acumulare de sarcina electrica
•generatoare cu generare de tensiune electrica / curent electric
e) în raport de mărimea de natură neelectrică măsurată pe cale electrică:
• Traductoare pentru mărimi geometrice: rezistive, inductive, capacitive şi
numerice de deplasare; cu radiaţii; de proximitate.
• Traductoare pentru mărimi cinematice: de viteză; de acceleraţie; de
şocuri şi vibraţii; giroscopice.
• Traductoare pentru mărimi mecanice: elastice (tracţiune, compresie,
îndoire, cuplu); tensometrice rezistive; cu coardă vibrantă;
magnetostrictive; de forţă; de cuplu.
• Traductoare pentru mărimi tehnologice: presiune, debite, nivel,
temperatură.
• Alte traductoare: integrate, etc.
Vom considera, în continuare, douã situatii tipice în care se evidentiazã rolul si locul
traductoarelor în cadrul sistemelor automate.
A) Buclã de reglare monovariabilã independentã cu traductor analogic, reprezentatã
principial în figura urmatoare:
calea de comanda de actionare p
CD
yref + g u w
R EA
- Proces
y
(IA)
x
T
calea informationala inversa de reactie
retele extinse

CNI nivel de întreprindere

MLI

SA1 SA 2 CP nivel de aplicatie


B) Conducerea ierarhizatã
multiproces - reprezentatã
principial în figura alaturata MLA

T – traductoare; nivel de inteligenta


EA- elemente de actionare; NLC1 NLC 1 distribuita(conducere
locala)
ICC – interfata de conversie si
comunicatie;
NLC – nod local de conducere; MC 1 MC 2

SA1, SA2 – servere de aplicatie


CP – post dispecer; ICC n ICCT ICCEA
ICC 1
CNI – conducere numerica
intreprindere;
MC1, MC2 – magistrala de camp; T11 EA 11 Tn1 EA n1 T21 T2n EA 21 EA 2n nivel de
proces
MLA – magistrala locala de
aplicatie;
MLI – magistrala locala de
PROCES 1 PROCES 2
intreprindere
STRUCTURA GENERALA A UNUI
TRADUCTOR

ES- element sensibil (senzor, captor, detector);


A – adaptor (circuit de conditionare, transmitter);
ELT – element de legatura si transmisie (rol secundar)
SAE – surse auxiliare de energie
ES – elementul care asigura cuplarea traductorului cu procesul.
Trebuie sa aiba o serie de calitati:
● sa fie selectiv (preia din proces numai marimea fizica si variatiile acesteia care
intereseaza); rejecteaza celelalte marimi ale mediului in care se face masurarea;
● sa nu exercite efect de retroactiune ( la cuplarea cu procesul sa nu determine modificari
ale marimii masurate x);
● sa permita cuplari cu procesul foarte variate (acelasi tip de traductor sa poata fi folosit la
game diferite pentru aceleasi marimi, sau chiar la marimi diferite).
Remarca: Semnalul s1 furnizat de ES nu este calibrat (nu ofera o dependenta liniara si nici
plaja de variatie a acestuia nu este normalizata) → necesitatea adaptorului A.
A - adaptorul - are un dublu rol:
● preia semnalul de la ES şi - după o serie de transformări cu caracter liniar / neliniar - îl
transformă în semnal calibrat de ieşire y;
● asigură cuplarea cu dispozitivele de automatizare (pe baza energiei dată de sursele de
energie auxiliare SAE are în ieşire o putere suficientă de a acţiona aceste dispozitive, fără să
apară efect intern de retroacţiune către ES).
Pentru compatibilitatea cu dispozitivele de automatizare, semnalele calibrate sunt
standardizate (unificate).
Exemplificare: să considerăm situaţia prezentată în următorul tabel:

Intrare x Ieşire y
temperatură în gama 0...1500C 0...10V
Tensiune
temperatură în gama 200...7500C -5V...+5V
continuă U
temperatură în gama 0...12000C Una din variantele unificate -10V...+10V
presiune în gama 0...1 bar 0...10 mA
Curent
presiune în gama 0...10 bar 0...20mA
continuu I
presiune în gama 10...20 bar 4...20mA

Concluzie: indiferent de variaţia mărimii de intrare x, semnalul de ieşire analogic este


calibrat (unificat)
Observatii:
1. Pe lângă valorile de semnale unificate prezentate în tabel se pot folosi şi altele, firmele
oferind - opţional - o anumită gamă cerută de beneficiar;
2. În practică ieşirile în semnal unificat de curent continuu sunt mult mai utilizate
(comparativ cu cele în tensiune continuă), deoarece acestea permit un transport mult mai
uşor la distanţă şi nu există pericolul de scurtcircuit;
3. Dintre ieşirile în curent continuu, cea mai mare utilizare o are plaja unificată 4...20 mA;
s-a ales limita inferioară 4 mA pentru că dacă semnalul de ieşire este 0 mA atunci această
situaţie are semnificaţia unei defecţiuni;
4. In schema din figura…. s-a prevăzut semnalul y0 care are rolul de a decala ieşirea pentru
valoarea minimă a domeniului intrării.
ELT - sunt elemente de legătură şi transmisie a semnalului de la ES către A cu structură
simplă, care asigură conexiuni de natură mecanică, electrică, optică, termică etc

SAE - sursele auxiliare de energie - sunt cerute de elementul sensibil, în special la categoria
celor parametrice (dar nu numai!), ca şi de adaptor pentru circuitele interne de calcul,
liniarizare şi ieşire.
Atunci când se doreşte un echivalent numeric al ieşirii obţinute cu un traductor analogic
se foloseşte un circuit suplimentar de conversie analog numerică şi o interfaţă de
comunicaţie ca în figura urmatoare:

CAN - convertor analog-numeric;


IC - interfaţă de comunicaţie;
ICC - interfaţă de conversie şi comunicaţie.
Concluzie: Folosind o interfaţă ICC deja standardizată, orice traductor analogic cu ieşire în
semnal unificat poate fi inclus într-o schemă complexă de conducere, prin cuplarea acestuia
pe o magistrală de câmp standard.
Caracteristicile traductoarele ce vor fi luate in considerare sunt mai ales caracteristicile în regim
static şi dinamic si mai putin cele energetice, constructive şi de exploatare, economice şi de
fiabilitate.

Caracteristici statice; indicatori de calitate (performanţe) în regim static


Caracteristicile statice se definesc în regimul de funcţionare în care atât mărimea de intrare cât şi
cea de ieşire sunt în regim staţionar (invariante în timp pe perioada de observaţie). 
Matematic, toate derivatele intrării şi ieşirii în raport cu timpul ( ) sunt zero (nule). 
t
Practic un astfel de regim este imposibil de realizat pe o durată mare de observaţie (nici o intrare -
implicit ieşirea traductorului - nu poate avea o dinamică nulă pe un timp dat). Totuşi, pe
intervale de timp relativ reduse, se poate considera îndeplinită condiţia de regim staţionar,
astfel că:
y  f (x)
reprezintă caracteristica statică a traductorului (dependenţa intrare-ieşire în absenţa mărimilor de
influenţă).
În realitate conform figurii alaturate pe lângă intrarea
utilă x, asupra traductorului mai acţionează o serie de
mărimi de influenţă externă - ξ1, ..., ξn - ca şi de
influenţă internă - ν~y 1, ~f..., ν - astfel că trebuie să se
( x;  , p...,  ;  , ...,  )
1 n 1 p
considere:
(*)

1. Una din caracteristicile esenţiale ale ES - implicit a traductorului - este selectivitatea;


concret, daca se procedeaza la dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei (*) rezulta:
~ ~ ~ ~ ~
f f f f f
~
y x  1  ...   n  1  ...   n
x 1  n 1  n
~ ~
f f
 , () i  1,2,..., n
Un traductor are o foarte x i ~ ~
bună selectivitate daca ~ ~  y  f ( x)
f f
 , () j  1,2,..., p
x  j
2. Domeniul de măsurare este intervalul xmin ... xmax în cadrul căruia traductorul permite
efectuarea corectă a măsurării, în conformitate cu caracteristica statică acceptată ca atare a
acestuia.
ymax  ymin
[ xmin ...xmax ]  [ ymin ... ymax ]
 
y  ymin  x  xmin 
xmax  xmin
intrare iesire
variabil divers calibrat/unificat
y  ymin  k x  xmin  (**)

3. Liniaritatea. O cerinţă impusă traductoarelor este


de a avea o caracteristica statica liniara, adică se
impune o dependenţă de forma (**) + figura alaturata
Pe domenii mari de variaţie ale intrării caracteristicile
statice sunt neliniare, aproximarea prin caracteristici
liniare făcându-se în limitele unei erori de neliniaritate
sau abateri de la liniaritate εn[%] exprimată cu relaţia:
ymax
 n [%]  100
ymax  ymin
unde
ymax  max{| y1 | ; | y2 |}
Se consideră că traductorul are o comportare liniară dacă:
 n [%]   imp
asigurarea acestei condiţii se realizează în adaptor folosind circuite de liniarizare specifice.
4. Sensibilitatea. Considerând neglijabile sensibilităţile parazite introduse de marimile de
influenta, ceea ce înseamnă caracteristică statică ideală y = f(x), se defineşte sensibilitatea ca
derivata ieşirii în raport cu intrarea, adică:

dy  y c.s.l.
 y y
var.finite
[dim.iesiri i]
S   max min
→ S sensibilitate absoluta.
dx x xmax  xmin [dim.intrar ii ]
5. Clasa de precizie se defineşte se defineşte ca eroarea admisibilă de bază dată sub formă
normată (raportată la domeniu), adică:

| xad |
c
xmax  xmin  (***)
100
Din relaţia (***) se obţine eroarea admisibilă absolută de bază (intrinsecă):
| xad |
c 100 [%] (* * *)
xmax  xmin
relaţie valabilă pentru condiţii de referinţă precizate prin standarde sub formă de valori sau
intervale de referinţă.
În consecinţă, eroarea admisibilă absolută totală |Δxad|t va fi:
| xad |t  | xad |b  | xad |s
 
din c. p. % din |xad |b
6. Rezoluţia se exprimă prin intervalul maxim de variaţie al mărimii de intrare care poate fi
pus în evidenţă (citit) la ieşirea traductorului.
Rezoluţia este specifică traductoarelor analogice cu caracteristică statică discontinuă sau
cvasicontinuă, la care semnalul calibrat de ieşire este numeric sau analogic în trepte.
La traductoarele numerice rezoluţia se exprimă prin numărul de biţi ai conversiei analog-
numerice, respectiv intervalul elementar de cuantificare al mărimii de intrare.
Exemplificare: dacă se face conversia pe n biţi atunci treapta elementară de cuantificare
(cuanta) este x  xmax  xmin
2n  1
ceea ce semnifică o reprezentare în valoare absolută a rezoluţiei.
Se poate utiliza şi o reprezentare procentuală a rezoluţiei.
Exemplificare: un traductor numeric de temperatură cu domeniul de măsurare 00C...5000C
şi conversie pe 10 biţi are cuanta elementară Δx ≈ 0,50C - rezoluţie exprimată în unităţile
de măsură ale intrării - sau, procentual, de 1/1023[%] ≈ 0,1%.
7. Repetabilitatea exprimă abilitatea traductorului de a reproduce valori ale ieşirii cât mai
apropiate atunci când se aplică acestuia - în mod repetat - aceeaşi valoare a măsurandului,
în aceleaşi condiţii de experimentare şi în acelaşi sens, măsurările fiind considerate într-un
timp limitat.

Repetabilitatea se exprimă procentual prin raportarea diferenţei maxime a valorilor citite în


ieşire la plaja maximă de variaţie a ieşirii traductorului. Statistic, repetabilitatea se
consideră ca valoarea minimă care depăşeşte - cu o probabilitate specificată - valoarea
absolută a diferenţei dintre două citiri succesive obţinute în condiţii specificate.

8. Reproductibilitatea se referă - de asemenea - la gradul de coincidenţă dintre două citiri


succesive atunci când aceeaşi mărime este măsurată cu o metodă precizată, dar numărul de
determinări este foarte mare, efectuate de operatori diferiţi cu aparate diferite, în
laboratoare diferite. Cantitativ, reproductibilitatea este valoarea minimă care depăşeşte, cu
o probabilitate dată, valoarea absolută a diferenţei dintre două măsurări singulare obţinute
în condiţiile mai sus-menţionate.
Caracteristicile dinamice: se referă la funcţionarea traductorului în regim dinamic, la care
atât intrarea x(t) cât şi semnalul calibrat y(t) sunt variabile în timp.
Considerând traductorul ca un element liniar monovariabil intrare-ieşire, funcţionarea sa în
regim dinamic este descrisă de ecuaţia diferenţială:
n m

k
a y
k 0
(t ) 
(k )
 j (t ) (*)
b x ( j)

j 0
unde ak şi bj sunt coeficienţi constanţi (structura traductorului nu se modifică în timp), iar
n>m este condiţia de realizabilitate fizică.
Deducerea indicatorilor de performanţă în regim dinamic - presupune găsirea soluţiei
ecuaţiei (*) pentru forme tipice (reprezentative) ale intrării x(t). Se pot utiliza două căi:
a) se determină răspunsul în timp, sau prin utilizarea calculului operaţional (transformata
Laplace) în variabilă complexă s, dându-se intrării funcţii standard (impuls Dirac,
treaptă unitate);
b) se determină răspunsul în frecvenţă, considerând intrarea cu semnal sinusoidal cu
amplitudine constantă şi frecvenţă variabilă.
Deoarece traductoarele presupun preluarea unei mărimi printr-o operaţie de măsurare,
rezultă că are loc un consum energetic.
Puterea, care prin integrare dă consumul energetic, este preluată total sau parţial de la
mărimea de măsurat (total în cazul mărimilor active şi parţial la cele pasive). Puterea
preluată de la mărimea de măsurat nu poate depăşi o anumită limită denumită putere
disponibilă pentru a nu influenţa valoarea mărimii de măsurat.
În general, oricărei mărimi X supuse măsurării i se poate asocia o altă mărime Y, astfel
încât produsul lor XY să reprezinte o putere, iar raportul acestora X/Y să fie de natura
unei impedanţe, denumită impedanţă generalizată sau metrologică
X
Zm  
Y
Obţinerea unei impedanţe Zm → preocupare permanentă în construcţia traductoarelor →
perfecţionarea permanenta a elementelor sensibile - dimensiuni, masă - având în vedere că
ele sunt cele care determină în cea mai mare măsură impedanţa Zm.
Probleme puse în practica construcţiei traductoarelor:
● adaptarea impedanţei Zm cu cea a sursei Zs care produce mărimea activă de măsurat
→ se procedează la preluarea mărimii de măsurat cu amplificatoare de măsurare;
● prin folosirea amplificatorului, pe lângă adaptarea în nivel se realizează şi o adaptare
în putere, rezultatul fiind o adaptare în impedanţă;
● dacă este posibilă o metodă de zero - măsurare fără consum energetic - echivalent cu o
impedanţă Zm = ∞ (este cazul punţilor cu echilibrare automată)
● în cazul mărimilor pasive, măsurarea presupune utilizarea unei surse auxiliare de
energie → trebuie avute în vedere două aspecte:
♦ puterea preluată de la sursa auxiliară să fie folosită pentru conversia mărimii
parametrice într-un semnal electric (tensiune, curent);
♦ să nu apară modificări ale valorii măsurate (de exemplu, în cazul unui termistor, să
nu se producă o încălzire suplimentară la alimentarea cu o tensiune externă).
● O altă problemă este legată de consumul propriu - pe ansamblu - al traductorului.
Formele constructive sunt condiţionate - în mod esenţial - de natura aplicaţiei → pot fi
diferite, chiar dacă mărimea şi domeniul de măsurare sunt aceleaşi.
Mai importante sunt:
- robusteţea - calitatea traductorului de a dispune de stabilitate în funcţionare (funcţionează la
parametrii nominali).
-capacitatea de supraîncărcare reprezinţă proprietatea unui traductor de a suporta valori ale
mărimii de măsurat care depăşesc limita superioară a domeniului pentru care este destinat;
pe timp îndelungat - suprasarcină - pe timp scurt - şoc.
De reţinut: traductoarele au circuitul de ieşire prevăzut cu limitare de semnal, chiar dacă au
loc depăşiri ale domeniului nominal al mărimii de intrare.
- protecţia climatică este în concordanţă cu zonele climatice (rece, temperată, tropical-
umedă, tropical-uscată şi foarte rece), care corespund recomandărilor CEI.
- protecţia contra exploziilor cuprinde o serie de măsuri specifice aplicate în construcţia şi
montarea traductoarelor pentru a evita aprinderea atmosferelor explozive exterioare.
- protecţia anticorosivă se referă la acele părţi - fie ale elementului sensibil, fie ale
adaptorului - care vin în contact direct cu medii puternic corosive.
Fiabilitatea reprezintă proprietatea ca traductorul să funcţioneze în limitele indicatorilor
săi de performanţă, adică fără defecţiuni, un interval de timp cât mai îndelungat. Poate fi:
previzionala, experimentala, operationala.
Dacă unui traductor i se pot preveni, depista şi înlătura defecţiunile se spune că acesta are
proprietatea de mentenabilitate.
Proprietatea ca după efectuarea reparaţiilor (acţiuni de mentenanţă), să-şi recapete integral
capacitatea de funcţionare se numeşte restabilire.
Disponibilitatea este proprietatea unui traductor ca acesta să-şi îndeplinească funcţia
specificată sub aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate şi de organizare a
activităţii de mentenanţă la un anumit moment de timp sau într-un interval de timp dat.
Cauzele defecţiunilor sunt variate, fie întâmplătoare, fie sistematice (datorită îmbătrânirii
componentelor), în consecinţă acestea se studiază probabilistic sau statistic. Se definesc
astfel (probabilistic):
funcţia de defectare F (t )  P (t  T f ) Tf - timpul de bună funcţionare
funcţia de fiabilitate R (t )  P (t  T f ) R(t )  1  F (t ).
Alti indicatori importanti: MTBF, λ, z
Fiabilitatea reprezintă proprietatea ca traductorul să funcţioneze în
limitele indicatorilor săi de performanţă, adică fără defecţiuni, un
interval de timp cât mai îndelungat. Poate fi: previzionala,
experimentala, operationala.
Dacă unui traductor i se pot preveni, depista şi înlătura defecţiunile se
spune că acesta are proprietatea de mentenabilitate. Proprietatea
ca după efectuarea reparaţiilor (acţiuni de mentenanţă), să-şi
recapete integral capacitatea de funcţionare se numeşte restabilire.
Exista deci intervale de timp tk in care functioneaza si intervale ti in
care este reparat:
Principalii parametri de fiabilitate sunt:
t1 t2 tn-1 tn

t’1 t’n-2 t’n-1


n

tk

k 1
MTBF 
- Media timpului de buna functionare n


n 1

ti
- Media timpului de reparatii:
i 1
MTR 
n 1

-Disponibilitatea: D
MTBF
MTBF  MTR

Disponibilitatea este deci proprietatea unui traductor ca acesta să-şi îndeplinească funcţia
specificată sub aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate şi de organizare a
activităţii de mentenanţă la un anumit moment de timp sau într-un interval de timp dat
• https://dokumen.tips/download/link/senzori-si-
traductoare-55844c497491b