Unde locuiesc (noțiuni

de timp și spațiu)
Noţiuni de timp
Zilele săptămânii sunt:
IERI
luni, marți, miercuri, joi, vineri, AZI
sâmbătă, duminică MÂINE
POIMÂINE

ploaie ninsoare vânt

fulger tunet
11 = unsprezece 30 = treizeci
12 = doisprezece 40 = patruzeci
13 = treisprezece 50 = cincizeci
14 = paisprezece 60 = șaizeci
1 = forma masculină: un, 7 = șapte
15 = cincisprezece 70 = șaptezeci unu, unul; forma 8 = opt
16 = șaisprezece 80 = optzeci feminină: o, una 9 = nouă
17 = șaptesprezece 90 = nouăzeci 2 = forma masculină: 10 = zece
doi; forma feminină:
18 = optsprezece 100 = o sută două
19 = nouăsprezece 200 = două sute 3 = trei
4 = patru
20 = douăzeci 5 = cinci
6 = șase
Prepoziția
cu, de, după, fără, în, între, la, lângă, pe, pentru, peste,
până, către, contra, peste, printre, prin, din, asemenea,
datorită, în față, în spate, etc.
Casa mea
primary goals
 Substantivul
Substantivul este o parte de vorbire flexibilă care denumește nume de obiecte
(ființe, lucruri, fenomene ale naturii, însușiri, sentimente, stări sufletești, acțiuni,
relații dintre oameni).
Exemple : mașină, pădure, copil, telefon, carte, frate, mamă, ninsoare, iubire,
ură, îngrijorare, etc.
Genurile substantivelor
În limba română, după gen, substantivele se împart în: substantive la genul
masculin, substantive la genul feminin, substantive la genul neutru. În cele mai
multe situații, se poate constata potrivirea între genul natural și cel gramatical;
genul neutru corespunde lucrurilor neînsuflețite. În majoritatea cazurilor, genul
unui substantiv poate fi aflat prin numărarea respectivului substantiv.
masculin (un-doi): un băiat – doi băieți;
feminin (o – două): o fată – două fete;
neutru (un – două): un drum – două drumuri
Numărul substantivelor
Substantivele, prin formele pe care le iau, arată numărul obiectelor – un singur
obiect sau mai multe obiecte. Se împart în substantive la numărul singular și
substantive la numărul plural. În mod normal substantivele au o formă pentru
singular, atunci când exprimă un singur obiect și o formă pentru plural, în cazul
în care arată mai multe obiecte.

frate (singular) – frați (plural)

masă (singular) – mese (plural)
vânt (singular) – vânturi (plural)
Identifică genul și numărul substantivelor subliniate din textul următor :
Din cele mai vechi timpuri, oamenii care vorbesc limbi diferite au trebuit să
comunice între ei.
Interlocutorii pot vorbi fiecare limba lor și se pot înțelege parțial, dacă limbile sunt
similare. În țările slave, rusa este probabil să fie înțeleasă cumva, dar în Ungaria
vecină nu mai există: limba maghiară este complet diferită de rusă.
Se întâmplă adesea ca doi interlocutori să fie ajutați să se înțeleagă de un al treilea -
un interpret. Dar, în primul rând, traducerea necesită timp suplimentar, iar în al
doilea rând, nu este întotdeauna posibilă.
Adesea, interlocutorii trec la o a treia limbă care nu este nativă pentru ambele. În
lumea de astăzi, poate fi absolut limba „nimănui” Esperanto sau latină, dar mai des
vorbesc o limbă care este nativă pentru cineva din lume. De obicei, această limbă
are mai multă autoritate decât limbile materne ale interlocutorilor. Poate fi doar un
limbaj comun. În lumea modernă, engleza este adesea limba de comunicare
internațională.
 Articolul

Articolul este o parte de vorbire flexibilă care însoțește de obicei un substantiv și

arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor.
Articolul hotărât
Articolul hotărât arată un obiect cunoscut vorbitorului:
•articol hotărât propriu-zis -l, -le, -a, -i, -lui, -lor

Articolul nehotărât
Atunci când arată obiectul individualizat, dar nu îl identifică exact pentru
vorbitori, articolul este nehotărât un, o, unui, unei, niște, unor.