LEGENDA ȚÂNŢARULUI,

Știţi şi voi, dragii mei, că fiecărei vietăţi de pe această lume Bunul Dumnezeu i-
a dat rostul cu multă inţelepciune. Aşa se face că atunci când Dumnezeu a
chemat la El toate făpturile, ca să-i rânduiască fiecăreia hrana, după felul său, nu
ştiu cum s-a făcut că ţânţarul a întârziat La sfârşit, vede Bunul Creator că apare
şi ţânţarul aşteptând cuminte hotărârea Celui Atotputernic. Se gândeşte
Dumnezeu ce să-i rânduiască tânţarului drept hrană, fiindcă le cam împărţise pe
toate, şi îi spune:
- Tie iţi dau darul acesta: să te hrăneşti prin ierburi şi buruieni, căutându-le
sucul şi seva.
Deşi cam nemulţumit, ţânţarul i-a respectat întocmai voia lui Dumnezeu. Dar,
ţânţăroaica nu-i dădea pace nici o clipă. Mereu îl bătea la cap, nemulţumită
nevoie mare şi reproşându-i întruna: - Nu vezi, bărbate, "în ce hal ai ajuns, că
slab şi arnărât ca vai de tine ? Du-te şi cere-i lui Dumnezeu altceva că asta nu-i
viaţă de noi ! Și azi aşa, mâine aşa, ajunsese ţântăroaica scoată sufletul ţântarului
cu nemulţumirea ei. intr-o zi, n-a mai putut răbda ţânţarul şi i-a spus: Dacă nu-ţi
place ce mâncăm şi mai eşti şi aşa încrezută, du-te singură şi nu-mi mai bate
capul ! Atât i-a trebuit nevestei, care nechibzu-ită şi cu gura mare, s-a dus val-
vârtej la Dumnezeu cerându-i să-i schimbe mân-carea rân-duită. După ce a
ascultat-o cu răb dare, Dumnezeu i-a spus:
- De azi inainte te vei hrăni cu sânge de om sau de vită, iar de nu vei găsi să
mori de foame. Iar de te vor prinde, omul te va pocni cu palma, sau vita cu
coada şi-ţi vei găsi sfârsitul. Bărbatul tău, însă are voie să mănânce din toate
felurile de iarbă şi verdeată. Si uite aşa a rămas şi până în ziua de azi, că ţânţarul
niciodată nu-1 înţeapă pe om, dar ţânţăroaica l-ar face ciur, dacă ar putea, să-i
sugă tot sângele şi nu se opreşte până cănd nu-i pocneşte omul o palmă
zdravănă, de o face una cu peretele. Dar, vezi cum e lumea asta, că bietul ţânţar,
fără vină, trage şi el ponoasele de pe urma nevestisii, că omul de teama
ţânţăroaicei care înţeapă, nu stă să aleagă şi pocneşte orice ţânţar îi iese în cale,
fără a şti dacă e țânțar sau ţânţăroaică. De... ! Ce să-i faci, dacă nu s-au mulţurnit
cu ce le rânduise Domnul ?!
Apropo...Ştiaţi că ?
Păianienul ne este foarte folositor, căci se hrăneste cu țânțari şi muște, ce
transmit multe boli omului. În credinţa Populară este mare păcat să omori un
păianjen!