Concurs Susține

CULTURĂ ȘI VACANȚE

Libertatea > Lifestyle > Cultură și Vacanțe

Ion Luca Caragiale – viața și

operele dramaturgului român
De Camelia Diaconu, Joi, 21 ianuarie 2021, 16:53 .
Ultimul update Luni, 08 martie 2021, 14:57

SALVEAZĂ ARTICOL

Ion Luca Caragiale a fost unul dintre cei mai

cunoscuți și apreciați dramaturgi și scriitori
români. A fost membru post-mortem al
Academiei Române, deși nu a terminat
niciodată liceul și a fost coleg de redacție cu
Mihai Eminescu și Ioan Slavici.

I.L. Caragiale a fost poet, scriitor, ziarist,

comentator politic, nuvelist, autor de pamflet,
dramaturg și director de teatru, recunoscut
pentru operele sale, dar și adesea criticat și
desconsiderat. Citește detalii despre viața și
operele lui Ion Luca Caragiale.

CUPRINS:
1. Viața lui Caragiale

2. Activitatea literară a lui Caragiale

3. Mutarea lui Caragiale la Berlin

4. Când a murit Ion Luca Caragiale

5. Ce a scris Ion Luca Caragiale

Teatru – comedii
Drame
Nuvele și povestiri

Premii și experiențe
personalizate cu
contul Libertatea.ro!
Înregistrează-te sau intră în
contul tău pentru a fi parte
din comunitatea noastră și
pentru a accesa o serie de
beneficii exclusive:

Participi la concursuri cu
sute de premii

Ai acces la newslettere și
experiențe personalizate

Părerea ta contează: poți să

comentezi subiectele
importante pentru tine

Vezi toate beneficiile

gratuite din cont

INTRĂ ÎN CONT

6. „O scrisoare pierdută” de Ion Luca

Caragiale
Personaje celebre din „O scrisoare pierdută”

7. Citate de Ion Luca Caragiale

Viața lui Caragiale

Ion Luca Caragiale s-a născut la 1 februarie
1852, în satul Haimanale, care astăzi îi poartă
numele, județul Prahova, astăzi I.L. Caragiale,
județul Dâmbovița, România. A fost primul copil
al lui Luca Ștefan Caragiale și al Ecaterinei
Chiriac Karaboas.

S-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața

Caloropoulos, de care s-a despărțit repede, dar
fără să divorțeze vreodată, după care și-a
întemeiat o familie cu brașoveanca Ecaterina,
fiica negustorului grec Luca Chiriac Karaboas.

Primele studii ale lui Caragiale au fost în 1859 și

1860, cu părintele Marinache, iar până în 1864
a urmat clasele primare II-V, la Școala
Domnească din Ploiești, acolo unde l-a avut
învățător pe Bazil Drăgoșescu.

Până în anul 1867, Caragiale a urmat 3 clase la

Gimnaziul “Sfinții Petru și Pavel”, din Ploiești,
iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la
București. A absolvit Gimnaziul “Sfinții Petru și
Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit Grand
Hotel “Victoria Română”, orașul său natal.

RECOMANDĂRI

CORESPONDENȚĂ DIN AUSTRIA.

Expertă de origine română din Viena:
„Nehammer reacționează doar la
demonstrații de forță. Românii trebuie
să înceteze cu atitudinea umilă!”

În anul 1868 a primit de la tatăl săul autorizația

de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică,
unde fratele său, Costache, preda la clasa de
declamație și mimică, dar în anul 1870 a fost
nevoit să abandoneze proiectul și să se mute cu
familia la București.

Pe 12 martie 1885, s-a născut fiul natural al

Mariei Constantinescu cu Caragiale, Mateiu, pe
care l-a declarat la oficiul stării civile.

În 1871, Ion Luca Caragiale a fost numit și

sufleor și copist la Teatrul Național din
București, la propunerea lui Mihail Pascaly. În
această perioadă l-a cunoscut și pe Mihai
Eminescu, când tânărul debuta la „Familia”, era
sufleor și copist în trupa lui Iorgu.

Pe 7-8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu

Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano
Burelly, cu care a avut trei copii. Mai întâi două
fete: Ioana (1889) și Agatha (1890), care s-au
stins din viață timpuriu din cauza tusei
convulsive ori a difteriei, la 15 iunie și 24 martie
1891, iar pe 3 iulie 1893 s-a născut fiul său,
Luca Ion.

ADVERTISMENT

SCROLL TO CONTINUE WITH CONTENT

Pe data de 14 martie 1905, Caragiale s-a stabilit

definitv la Berlin.

Portret Caragiale când era tânăr

RECOMANDĂRI

Tolo: Ne-a furat arbitrul austriac ca să

nu intrăm în Schengen, dar
președintele Iohannis și Guvernul nu
au nicio responsabilitate?

Activitatea literară a lui Caragiale

Începutul activității jurnalistice a lui Caragiale
ar putea data din 1873, la ziarul “Telegraful”,
din București, acolo unde ar fi publicat rubrica
de anecdote denumită “Curiozități”. Odată cu
colaborarea la revista “Ghimpele”, activitatea
ziaristică a lui Caragiale este confirmată. Aici și-
ar fi semnat și unele dintre cronici cu
pseudonimele: “Car și Policar”.

ADVERTISEMENT

SCROLL DOWN TO CONTINUE

Un alt moment esențial în cariera sa a fost și

colaborarea la Revista contemporană, la 4
octombrie 1874, cu trei pagini de poezie
semnate I. L. Caragiale.

Caragiale a început în anul 1877 și colaborarea

cu România Liberă, acolo unde a publicat
foiletoanele teatrale “Cercetare critică asupra
teatrului românesc”.

Între anii 1878 și 1881, Caragiale a colaborat la

“Timpul”, împreună Eminescu, Ronetti Roman și
Slavici.

La 1 ianuarie 1880, revista Convorbirii literare a

publicat comedia într-un act “Conu Leonida față
cu reacțiunea”.

Tot în 1878 a început să frecventeze ședințele

bucureștene ale “Junimii”, la Titu Maiorescu și
să citească din scrierile tale. La Iași, a citit “O
noapte furtunoasă”, iar în 1870 a publicat în
“Convorbiri literare” piesa “O noapte
furtunoasă”.

RECOMANDĂRI

INTERVIU. Mesajul directorului din

Alba care a anunțat că nu mai
prelungește contractele cu firmele
austriece: „Sunt parteneri serioși, dar
e timpul să dăm un mesaj – nu e o
favoare să ne tratați drept egali!”

În 6 octombrie, însoțit de Titu Maiorescu,

Caragiale a citit la aniversarea “Junimii”, de la
Iași, “O scrisoare pierdută”, iar pe data de 13
noiembrie, în prezența reginei, premiera piesei
a fost un real succes.

Ion Luca Caragiale a fost și director al Teatrului

Național din București, Titu Maiorescu,
ministrul Instrucțiunii Publice, a fost cel care s-
a ocupat de problema schimbării conducerii
Teatrului Național, iar după mai multe discuții și
consultări a hotărât, la 2 iulie 1888: „Director al
primului nostru teatru va fi tânărul dramaturg I.
L. Caragiale”.

Mutarea lui Caragiale la Berlin

Scriitorul a părăsit România în anul 194, atunci
când a pierdut procesul de calomnie intentat lui
Caion, un publicist care l-a acuzat de plagiat.
Înainte să plece din țara sa, Caragiale a spus:
“Nu mai pot trăi aici! E prea grea duhoarea”.


S-a mutat la Berlin împreună cu familia, acolo
unde și-a înscris copiii la școală și părea că este
mulțumit de decizia pe care a luat-o. A început
să frecventeze cercurile studențești românești
de la Berlin, pentru a-și mai alina dorul limbii
române, iar la un moment dat primește vești din
țară de la prietenul său Alexandru Vlahuță, care
îl ruga să revină în țară/

”Pentru nimic în lume n-aş părăsi acest colţ de

viaţă străină pentru a mă reîntoarce în patrie.
Să mai văd ceea ce am văzut, să mai sufăr ceea
ce am suferit, aceleaşi mutre, aceleaşi fosile
cari conduc viaţa publică, otrăvindu-te numai
cu privirile lor stupide şi bănuitoare. Nu, dragul
meu, nu. M-am exilat şi atâta tot. Aerul de aicea
îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi n-am ce
căuta într-o ţară unde linguşirea şi hoţia sunt
virtuţi, iară munca şi talentul, vieții demne de
compătimit”, îi scria Caragiale lui Vlahuţă.

Caragiale și Mateiu, fiul său

Caragiale și Mateiu, fiul său

Când a murit Ion Luca Caragiale

I. L. Caragiale a murit pe data de 9 iunie 1912 la
Berlin, acolo unde se autoexilase împreună cu
familia în anul 1904, după acuzațiile de plagiat
ale piesei Năpasta.

Anul morții a fost unul greu și solicitant pentru

dramaturg, deoarece a fost nevoit să muncească
din greu pentru a-și întreține familia. El scria
mult, călătorea mult și făcea excese.

Dramaturgul a murit răpus de ateroscleroză.

Corpul neînsuflețit n-a putut fi adus în țară
imediat după moarte, iar rămășițele pământești
au fost transportate de familie și apropiați în
cimitirul berlinez Schonenberg. Vagonul
mortuar care ducea sicriul poetului în țară a
fost rătăcit timp de două săptămâni pe drum.

Pe 14 iunie, rămășițele lui Caragiale au fost

depuse într-un cavou al familiei, moment la
care au fost prezenți și prietenii Delavrancea și
Vlahuță.

La aniversarea centenarului nașterii lui

Caragiale, în anul 1952, trupul său a fost
exhumat și mutat pe Aleea Scriitorilor, lângă
mormântul lui Mihai Eminescu.

Ce a scris Ion Luca Caragiale

Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde opt
comedii și o dramă, nuvele, povestiri, momente
și schițe, parodii, poezii și publicistică. Deși a
scris doar nouă piese, Caragiale este considerat
și astăzi cel mai bun dramaturg român din toate
timpurile. Scriitorul a fost întemeietorul
teatrului comic din România, dar și unul dintre
principalii fondatori ai teatrului național.

Teatru – comedii
O noapte furtunoasă (1879);
Conu Leonida față cu reacțiunea (1880);
O scrisoare pierdută (1884);
D-ale carnavalului (1885);
O soacră (farsă fantezistă într-un act);
Hatmanul Baltag (operă bufă);
Începem (instantaneu într-un act);
1 Aprilie (monolog).

Drame
Năpasta (1890).

Nuvele și povestiri
O făclie de Paște (1889);
În vreme de război (1898);
Din carnetul unui vechi sufleur;
Un artist;
Grand Hôtel „Victoria Română”;
Om cu noroc;
Păcat (1892);
Norocul culegătorului;
O invenție mare;
Poveste;
Boborul;
Noaptea învierii;
Baioneta inteligentă;
Cănuță, om sucit;
La hanul lui Mânjoală;
Două loturi (1901);
Caut casă;
La conac;
Monopol;
Mamă;
Ion;
Partea poetului;
Pastramă trufanda;
Kir Ianulea;
Calul dracului.

„O scrisoare pierdută” de Ion Luca

Caragiale
O scrisoare pierdută este o comedie de moravuri
sociale și politice, scrisă de Ion Luca Caragiale
și publicată în revista Convorbiri literare, XVIII
(1885), nr 11. Este o comedie împărțită în patru
acte, unde textul este conceput ca o succesiune
dinamică de replici și principalul mod de
expunere este dialogul.

Personaje celebre din „O scrisoare

pierdută”
„Nae Cațavencu”;
„Zaharia Trahanache”;
„Zoe Trahanache”;
„Ghiță Pristanda”;
„Cetățeanul turmentat”;
„Agamemnon Dandanache”;
„Tache Farfuridi”;
„Iordache Brânzovenescu”;
„Ștefan Tipătescu”.

Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale

Citate de Ion Luca Caragiale

„Voiești a cunoaște lumea? Privește-o de
aproape. Voiești să-ți placă? Privește-o de
departe”.
„Proștii mor, însă prostia e nemuritoare”.
„În România, lingușirea și hoția sunt virtuți”.
„Norocul e prea puțin și lumea prea multă”.
„Cinste și gramatică, acestea sunt cele
dintâi condițiuni ale unei prese bune”.
„Te-ai ridicat atât de sus, iubitul meu amic,
încât de-aici de jos, te văd atât de mic!”.
„Cel mai dureros lucru în dragoste e că
sufletul ți-l fură de obicei cel ce are mai
puțină nevoie de el”.
„Opiniile sunt libere, dar nu și obligatorii”.
„Orice critică implică de netăgăduit o
plângere”.
„Celebru este unul care începe să trăiască
după ce a murit”.

Sursă foto: Wikipedia.org

concurs libertatea

Limba română

Urmărește-ne pe
Google News

Comentează
Loghează-te în contul tău
pentru
ACASĂ
a adăuga
ULTIMA ORĂ
comentarii
OPINII SHARE
și MENIU