4.

PERTURBAŢII ALE CEE

4.1. Dezechilibrul producere - consum

Menţinerea frecvenţei este condiţionată de menţinerea echilibrului între

resursele de energie primară şi consumul de energie al sistemului.
Prin reducerea frecvenţei, puterea absorbită de consumatori scade mai rapid
decât puterea produsă de grupurile electrogene; acest fenomen de autoreglare a
sarcinii în raport cu frecvenţa contribuie la restabilirea echilibrului producţie –
consum, la frecvenţe reduse.
În figura 4.1, se prezintă schema principială a unui sistem electroenergetic,
cu evidențierea celor două bucle de reglare, a frecvenței și a tensiunii [19].

Fig. 4.1. Sistemul de producere și consum a energiei electrice,

cu reglajele pe partea de producere.

Motorul primar MP, care folosește agentul purtător de energie WP

(combustibil fosil, nuclear, apă, abur ş.a.m.d.), antrenează generatorul electric GS,
care alimentează consumatorii formați din receptoare electromecanice M, din
receptoare electrotermice E și alte tipuri de receptoare (nereprezentate), prin
1
intermediul sistemului de transport și distribuție STD. Traductorul de frecvență US
transmite valoarea reală a frecvenței spre regulatorul de frecvență CS, care
acționează asupra admisiei agentului purtător de energie WP în sens crescător,
atunci când frecvența de serviciu scade sub cea nominală și invers.
Factorii care acționează asupra menținerii echilibrului producere-consum
sunt următorii:
- rezerva sau lipsa de agent primar;
- rezerva de capacitate în grupuri energetice;
- viteza de răspuns a instalațiilor de producere;
- posibilitatea deconectării și limitarea consumului la consumatori.
În practică, sunt posibile următoarele trei situaţii:
- regimul normal de funcţionare se restabileşte relativ rapid;
- echilibrul se restabileşte la f<fn (regim anormal de funcţionare), putându-
se înregistra o scădere a frecvenţei până la o limită admisibilă din punct de vedere
tehnic, când, dacă nu mai există rezervă de putere în sistem, trebuie începută
manevra de sacrificare a unor consumatori sau subconsumatori (Descărcarea
Automată a Sarcinii – DAS). Valoarea limită până la care poate fi coborâtă
frecvenţa sistemului, pentru a nu se ajunge la implicaţii tehnico-economice grave,
nu este încă clarificată;
- echilibrul se menţine la o frecvenţă f>fn, ceea ce determină, în primul
rând, descărcarea parţială a grupurilor şi, dacă frecvenţa nu se reduce suficient, se
poate declanşa decuplarea şi începerea manevrelor de oprire a unor grupuri din
sistem.
Ultimele două situaţii pot avea evoluţii periculoase pentru sistem, dacă nu
există o strategie la nivelul acestuia, într-o organizare cât se poate de strictă şi
asistată de echipamente de comandă, capabile să realizeze comenzile prestabilite,
la momentele utile pentru sistemul în ansamblu.

2
 4.2. Variaţii ale valorii efective a tensiunii

4.2.1. Căderi de tensiune în regim normal

Variaţia tensiunii în diferitele puncte ale reţelei se datorează în principal

căderilor de tensiune pe linii şi transformatoare, mărimi variabile datorită
modificării circulaţiilor de puteri şi chiar a configuraţiei schemei (impedanţele
longitudinale şi admitanţele transversale) de funcţionare a reţelei.
Valoarea tensiunii depinde în principal de regimul puterilor reactive. În
plus, multe din instalaţiile de compensare a puterii reactive sunt fixe, ceea ce nu dă
posibilitatea urmăririi consumului de putere reactivă, conform curbelor de sarcină.
Mai este posibil ca mijloacele de compensare, chiar variabile fiind, să nu fie
dimensionate corespunzător. În ceea ce priveşte timpul de răspuns al
echipamentelor de compensare, acesta poate interveni, de asemenea, în calitatea
compensării puterii reactive.
Alte perturbaţii care afectează calitatea tensiunii îşi au originea în instalaţiile
consumatorilor.
În figura 4.2 se prezintă schema de alimentare şi diagrama fazorială
corespunzătoare alimentării consumatorului B, în regim normal de funcţionare.

a b

Fig. 4.2. Schema de alimentare (a) şi diagrama fazorială (b), corespunzătoare

alimentării consumatorului B, în regim normal de funcţionare.

3
 Fazorul UB al tensiunii pe bara B se ia ca referinţă, astfel că tensiunea pe
barele staţiei A de alimentare (nodul sursă) este dată de relaţia:
U A = U B + ∆U AB (4.1)
în care ∆U AB este căderea de tensiune fazorială pe linia A. În complex, expresia
căderii de tensiune are forma
U AB = ∆U AB + jδU AB (4.2.)

în care ∆U AB reprezintă componenta longitudinală (partea reală) a căderii de

tensiune pe linia AB, iar δU AB - componenta transversală (partea imaginară) a
căderii de tensiune pe linia AB. Explicitând componenta longitudinală a căderii de
tensiune în raport cu curentul de linie I, parametrii RAB, XAB ai liniei şi defazajul ϕ
dintre tensiune şi curent, se obţine

∆U AB = R AB I cos ϕ + X AB I sin ϕ (4.3)

sau
R AB P + X AB Q
∆U AB = , (4.4)
UB

în care P şi Q reprezintă puterile activă, respectiv reactivă, care circulă prin linia
AB.
Analog, pentru componenta transversală avem relaţia:

X AB P − R AB Q
δU AB = (4.5)
UB

Căderea de tensiune, exprimată procentual, în cazul în care se neglijează

componenta transversală a căderii de tensiune, este chiar pierderea de tensiune,
dată de relaţia:
∆U AB R P + X AB Q
% = AB 2
100 , % , (4.6)
UB UB

4
iar în plus, dacă RAB<<XAB, se poate scrie pentru abaterea procentuală a tensiunii
relaţia:
∆U AB X Q
% ≈ AB 2 100 , % , (4.7)
UB UB

ceea ce evidenţiază preponderenţa influenţei pe care o are variaţia de putere

reactivă asupra variaţiilor de tensiune.
Din punct de vedere al influenţei exercitate asupra reţelelor de alimentare cu
energie electrică, consumatorii se încadrează în următoarele tipuri:
- consumatori cu sarcină relativ constantă în timp (pompe, ventilatoare,
iluminat ş.a.);
- consumatori care funcţionează cu şocuri de sarcină (motoare cu porniri
repetate, laminoare, prese ş.a.);
- consumatori deformanţi (mutatoare, cuptoare electrice cu arc,
transformatoare saturate ş.a.);
- consumatori cu racordare nesimetrică la reţeaua trifazată ( echipamente de
tracţiune, de sudare ş.a.).

4.2.2. Pornirea motoarelor electrice

Amplitudinea variaţiei de tensiune depinde de un set de factori cum sunt:

nivelul tensiunii, mărimea sarcinii aflată în funcţiune pe bare, anterior pornirii,
puterea motorului care porneşte, caracteristicile reţelei de alimentare, durata
pornirii. După cum este cunoscut, curentul de pornire al motoarelor Ip se exprimă
ca multiplu al curentului nominal In, prin relaţia

I p = λ ⋅ In , (4.8)

λ reprezentând curentul relativ de pornire, specific tipului de motor şi metodei de

pornire.
Curentul relativ de pornire λ are valori după cum urmează [5]:

5
 - λ ∈ { 3,5; 4; 4 ,5; 5; 5,5; 6; 6 ,2; 6 ,5; 6 ,8; 7}, pentru MA de uz general;
- λ ∈ { 6,5; 7; 7 ,5; 7 ,8; 8; 8,5; 9 } , pentru MA, cu rotorul în colivie, cu două
turaţii;
- λ ∈ { 6,5; 6,7}, pentru MA, cu siguranţă mărită;
- λ ∈ { 4; 6; 6,5}, pentru MA, cu nivel redus de vibraţii;
- λ ∈ { 5; 5,5}, pentru MA, cu cuplu de pornire mărit;
- λ ∈ { 6} , pentru MA, cu cuplu şi alunecare mărite.
Majoritatea furnizorilor de energie electrică limitează puterea MA, care pot
fi pornite prin cuplare directă, la Pn= 5,5 kW [1,3]. În ceea ce priveşte MA,
alimentate prin posturi de tranformare (PT), puterea nominală a celor care pot fi
pornite direct este limitată la 20% din puterea nominală a transformatoarelor din
PT.
Dintre metodele de reducere a curenţilor de pornire, se menţionează
următoarele, aplicabile în funcţie de tipul motorului electric:
- pornirea stea-triunghi, aplicabilă la MA care au conexiunea statorică în
triunghi, la tensiunea nominală;
- pornirea cu rezistenţe în circuitul rotoric, la MA cu rotorul bobinat sau în
circuitul statoric, la MA cu rotorul în scurtcircuit;
- pornirea cu autotransformator, aplicabilă la MA sau pentru pornirea în
asincron a MS;
- pornirea cu demaroare electronice (soft-starter), utilizabilă la MA şi MS.
Pierderea de tensiune pe un circuit de receptor monofazat, în regim de
pornire, se calculează cu relaţia:

100 ⋅ ρ (2 l )λ I n
∆U p% = ,% , (4.9)
s ⋅ U fn

iar pentru un circuit de receptor, trifazat –

6
 100 ⋅ ρ l λ I n
∆U p% = ,% , (4.10)
s ⋅ U ln

în care ρ reprezintă rezistivitatea materialului conductorului, care pentru cupru este

ρCu=17,86⋅10-3 Ωmm2/m;
l, s – lungimea în m, respectiv secţiunea în mm2, ale circuitului de receptor;
In – curentul nominal al receptorului considerat, în A;
Ufn, Uln – tensiunile de fază, respectiv de linie, în V.
În ceea ce priveşte pierderea de tensiune pe o coloană monofazată, la
curentul de vârf, relaţia de calcul este:

100 ⋅ ρ (2 l )[λ I n + I c ( N −1 ) ]
∆U p% = ,%, (4.11)
s ⋅ U fn

iar pentru o coloană trifazată, tot în regim de curent de vârf, se utilizează relaţia:

100 ⋅ ρ l [λ I n + I c ( N −1 ) ]
∆U p% = ,%, (4.12)
s ⋅ U ln

în care In este curentul nominal al receptorului care prezintă cel mai mare salt de
curent în regim de pornire, adică are diferenţa dintre curentul real de pornire şi
curentul nominal maxim;
Ic(N-1) – curentul cerut de celelalte (N-1) receptoare.
De precizat faptul că dimensionarea corectă a circuitelor şi coloanelor ar
trebui să asigure o pierdere totală de tensiune, în regim de pornire, mai mică de
12%.
Pentru a încadra variaţia tensiunii provocată de pornirea motorului într-una
din tipurile de perturbaţii – variaţie lentă, fluctuaţie sau chiar gol de tensiune,
este necesar să se aprecieze nu numai valoarea căderii de tensiune, dar şi durata
procesului de pornire şi frecvenţa pornirilor.

7
 Durata pornirii este determinată de puterea motorului, cuplul mecanic
rezistent, turaţia de regim, momentul de inerţie al ansamblurilor motor - mecanism
angrenat în mişcare şi metoda de pornire.
Frecvenţa pornirilor este determinată de necesităţile procesului tehnologic.

4.3. Receptoare cu arc electric

Din categoria receptoarelor a căror funcţionare principială se bazează pe

descărcarea în arc electric fac parte următoarele:
- echipamentele de sudare cu arc electric;
- cuptoarele electrice cu arc;
- lămpile cu descărcări în gaze şi / sau vapori metalici.
Caracteristica volt - amperică a descărcării în arc fiind de pantă negativă,
fixarea punctului de funcţionare a oricărui tip de receptor, bazat pe descărcarea în
arc, se face cu mijloace speciale, îndeplinind funcţia de "balast" electric. În
ansamblu, circuitul electric al unui receptor cu arc electric are o caracteristică
curent - tensiune neliniară.

4.3.1. Cuptoare cu arc electric

Cuptoarele cu arc electric constituie elementele cele mai reprezentative

pentru această familie de receptoare, datorită puterilor unitare mari (de ordinul
MW÷zeci de MW), schemelor trifazate, complexe şi a regimului de lucru, de
durată. În elaborarea unei şarje de oţel, într-un cuptor cu arc electric, pe durata de
(3÷8) ore a şarjei, se pot distinge următoarele perioade, distincte din punct de
vedere tehnologic şi funcţional:
- perioada de topire;
- perioada de afânare;
- perioada de finisare.

8
Schema electrică monofilară de alimentare în MT a unui cuptor cu arc cuprinde:
- bobina de limitare;
- transformatorul cuptorului, cu posibilităţi de reglare a tensiunii;
- reţeaua scurtă.

Pe durata perioadei de topire, apar variaţii importante de sarcină, produse

de următoarele cauze:
- variaţii permanente ale lungimii arcurilor electrice, care se amorsează
aleator pe diferite proeminenţe ale încărcăturii. Dispariţia prin topire treptată a
acestor puncte de sprijin ale arcurilor electrice, la intervale de (0,1÷0,4) secunde,
conduce la o continuă deplasare a poziţiilor arcurilor electrice şi modificarea
lungimilor acestora. Variaţiile de curent rezultă de ordinul (0,4÷0,5)In;
- surpări de material din încărcătura cuptorului, care conduc la
scurtcircuite mono-, bi- sau chiar trifazate, acestea alternând cu întreruperi totale.
Consecinţele sunt variaţii importante ale curentului, în domeniul (0÷2)In;
- funcţionarea sistemului de reglare a poziţiei electrozilor, cu timpii de
răspuns proprii pe fiecare fază a cuptorului, care la creşteri importante ale
curentului ridică electrozii, iar la scăderi sau chiar întreruperi îi coboară;
- întreruperi voite ale funcţionării pentru completarea încărcăturii,
adăugarea electrozilor sau din alte considerente tehnologice.

Din analiza unor înregistrări la un cuptor cu arc electric s-a constatat că

forma de undă a curentului variază în intervalul de topire chiar de la o
semiperioadă la alta, curenţii fiind profund distorsionaţi şi dezechilibraţi.
Perturbaţiile curenţilor sunt importante mai ales în primele minute ale ciclului de
topire, când electrozii sunt coborâţi spre încărcătura metalică. Pe măsură ce se
formează o baie de metal lichid, arcurile electrice devin tot mai scurte şi mai
stabile, iar perturbaţiile se reduc substanţial.
Prin urmare, cuptoarele cu arc electric provoacă în timpul perioadei de topire
şocuri importante şi aleatorii de putere activă şi mai ales reactivă. Datorită
9
căderilor de tensiune variabile pe porţiunile de reţea din amonte, aceste tipuri de
receptoare produc, în primul rând, variaţii rapide de tensiune (fluctuaţii), cu
consecinţele cunoscute sub denumirea de flicker. Fluctuaţiile de tensiune apar
numai în perioada de topire, cu durate de (0,5÷1,5) h, mai mari la cuptoarele de
capacităţi ridicate (zeci de tone).
Mărimea fluctuaţiilor de tensiune, în procente din valoarea nominală a
tensiunii, se poate estima cu relaţia

∆Q
δU ≈ ⋅100 , % , (4.13)
S sc

în care ∆Q reprezintă șocul de putere reactivă, iar Ssc - puterea de scurtcircuit în

punctul de racord.
În scopul evitării unor fluctuaţii prea mari ale tensiunii şi deci a fenomenului
de flicker, este recomandabil ca impedanţa reţelei să fie mică.

Pe lângă fluctuaţiile de tensiune, cuptoarele cu arc mai produc regim

deformant şi regim nesimetric, acesta din urmă fiind datorat încărcării mai
accentuate a unei faze, denumită faza tare sau activă, în detrimentul fazei moi sau
"moarte".

Aspecte caracteristice:
- la începutul perioadei de topire, în unda de curent şi, în consecinţă, şi în cea
de tensiune apare un spectru foarte larg de armonici, incluzând armonica a 3-
a şi în special a 5-a, precum şi dintre cele pare;
- când regimul de funcţionare se stabilizează, armonicile de ordin par dispar
din spectru, iar factorul de distorsiune a curentului se diminuează. În ceea ce
priveşte regimul nesimetric, factorul de disimetrie (nesimetrie negativă)
ajunge la circa 3%.

10
 Cuptoarele cu arc produc şi spectre de frecvențe interarmonice continue,
dar care variază aleator.
Prin asigurarea unei impedanţe mici a reţelei de alimentare, emisia de
armonici şi interarmonici devine limitată. În practică, se consideră că, pentru un
raport între puterea de scurtcircuit şi puterea cuptorului de peste 100, riscurile de
poluare armonică sunt neglijabile.
În perioadele de afânare şi finisare, arcurile electrice ard stabil între electrozi
şi baia de metal topit şi nu se produc perturbaţii în reţea.

4.3.2. Echipamente de sudare cu arc electric

Probleme similare, dar la o scară mai redusă, apar ca urmare a utilizării

echipamentelor de sudare. Transformatoarele de sudare, ca sarcini neliniare,
monofazate, atrag după sine şi fenomene deformante şi nesimetrice.
Transformatoarele de sudare funcţionează la un factor de putere redus
cosϕ≅0.6, producând armonici superioare, într-un spectru larg şi aleatoriu.
Utilajele de sudare în c.c. au în compunerea lor redresoare, care pot fi
necomandate sau comandate. Dacă alimentarea se face prin transformatoare
monofazate, ponderea maximă în spectrul curentului de alimentare revine
armonicii de rang 3, celelalte cu rang N>7 putând fi neglijate.
Influenţa utilajelor de sudare cu arc asupra reţelei are un caracter local, dar
datorită răspândirii cât şi creşterii continue a numărului acestora, efectul cumulativ
al unor astfel de receptoare poate fi important, în anumite zone.

4.3.3. Lămpi cu descărcări

Instalaţiile de iluminat folosind lămpi cu descărcări în gaze sau vapori

metalici sunt, de asemenea, generatoare de regim deformant şi nesimetrii, desigur
la scara puterilor lor.

11
 Procesul descărcării fiind neliniar, în curba curentului, de obicei alternativ-
simetrică, apar armonici importante de ordin impar. Armonica a treia, în
special, poate atinge valori de peste 30% din valoarea curentului total pe fază,
astfel încât la schemele cu 3 faze şi conductor neutru, circulaţia pe cel de al
patrulea conductor o poate depăşi pe cea a curentului de fază.
Ponderea armonicilor de curent depinde de tipul lămpilor, prezenţa
capacităţilor de compensare a inductanţei balasturilor, schema de conexiune ş.a.

4.4. Perturbaţii datorate defectelor şi protecţiilor

Într-o reţea electrică, acţionarea protecţiilor la curenţi de scurtcircuit

conduce la regimuri tranzitorii, însoţite de importante scăderi ale tensiunii în
anumite porţiuni de reţea, pe toată durata necesară acţionării protecţiei. Această
durată este cu atât mai mare cu cât aparatul de protecţie la scurtcircuit este mai în
amonte faţă de receptoare. În funcţie de amplitudine şi durată, scăderea tensiunii
poate reprezenta o variaţie sau un gol de tensiune.
Variaţiile specifice pot fi determinate şi de acţionarea echipamentelor de tip
AAR sau RAR (anclanşare, respectiv reanclanşare automată rapidă).

Scurtcircuitele între fazele unei reţele sau între o fază şi pământ sunt
evenimente aleatoare, produse de cauze destul de diverse. Tensiunea este practic
nulă în punctele situate în aval de locul de defect şi creşte progresiv spre sursa de
alimentare. Toţi consumatorii alimentaţi din puncte intermediare, situate între sursă
şi locul de defect, vor avea tensiuni la borne mult mai mici decât în regim normal
de funcţionare, pe toată durata defectului, până la acţiunea protecţiei din punctul
cel mai apropiat defectului.
Defectele de tip scurtcircuit pot fi trecătoare sau permanente. Caracterul
trecător al unor scurtcircuite a condus la prevederea acţiunii temporizate de

12
reanclanşare a întreruptorului automat, pentru restabilirea alimentării normale.
Operaţiile de declanşare - reanclanşare se pot repeta de câteva ori, în ideea de a
restabili continuitatea serviciului. Acest lucru este posibil dacă defectul se
dovedeşte a fi trecător, ceea ce este cazul pentru aproximativ 75% din defectele
liniilor electrice aeriene. La liniile electrice subterane însă, majoritatea defectelor
au caracter permanent, astfel că ultima acţiune rămâne cea de declanşare a
întrerupătorului automat şi de separare definitivă a porţiunii de reţea din aval de
punctul de defect.

Defectele trecătoare sunt provocate, în principal, de cauze naturale, cum

sunt: descărcări atmosferice, furtună, viscol, chiciură etc. Având în vedere că
defectele trecătoare dispar şi manevra de reconectare readuce instalaţia electrică în
regim normal de funcţionare, perturbaţia care are loc pe durata de manifestare a
defectului este de tip gol de tensiune.
Defectele permanente, determinate de uzura înaintată sau calitatea
necorespunzătoare a conductelor, materialelor, aparatelor sau echipamentelor
electrice, de poluare sau manevre greşite, conduc la întreruperi ale alimentării cu
energie electrică, pe o durată echivalentă cu cea necesară localizării defectelor şi
efectuării remedierilor.
Caracterizarea golurilor de tensiune, cauzate de curenţii de scurtcircuit la
defecte trecătoare, presupune determinarea tensiunilor reziduale, pe fiecare fază, la
locul defectului şi a tensiunilor remanente în nodul de alimentare.
Cu excepţia scurtcircuitului trifazat, celelalte tipuri de defecte, cum sunt
scurtcircuitul bifazat şi scurtcircuitul fază - pământ, conduc la variaţii de tensiune
nesimetrice în reţea, determinabile pe baza teoriei componentelor simetrice.
Tensiunile reziduale şi remanente se determină prin calcul, adoptând ipoteze
simplificatoare, sau prin modelarea porţiunilor de reţea în medii de programare
performante (EDSA, SIM).

13
 4.5. Contactoare şi mutatoare electronice

Electronica de putere s-a răspândit tot mai mult, datorită cerinţelor de reglare
la diferite tipuri de receptoare şi a facilităţilor oferite de comanda electronică. În
timp ce contactoarele statice au rolul de a controla duratele de conectare ale
circuitelor deservite, mutatoarele îndeplinesc funcţii de conversie a energiei
electrice dintr-o formă în alta.
Tipuri de mutatoare:
- redresorul;
- invertorul, realizând conversia din curent continuu în curent alternativ;
- convertorul de c.c., direct sau indirect, cu rolul de modificare a
parametrilor energiei de c.c.;
- convertorul de c.a., direct sau indirect, cu rolul de modificare a
parametrilor (în principal, frecvenţa) energiei de c.a. Convertorul direct de
c.a. cu funcţia de reducere a frecvenţei se numeşte cicloconvertor.
În figura 4.3, se prezintă sintetic tipurile posibile de conversii şi de
mutatoare. Schemele circuitelor de forţă ale diferitelor tipuri de mutatoare cuprind
dispozitive comandabile şi / sau necomandabile, complexitatea decurgând din felul
conversiei, gama de puteri şi tensiuni, numărul de faze şi domeniile de reglare a
parametrilor energiei electrice.
De subliniat că mutatoarele nu sunt echipamente utilizatoare de energie, dar
deservesc câte un receptor sau grupe de receptoare, împreună cu care formează un
singur tot. Perechile receptor - mutator reprezintă în ansamblu o sarcină neliniară,
implicând multiple comutaţii ale curenţilor între fazele reţelei şi circuitele
receptorului, ceea ce determină o serie de înrăutăţiri ale CEE în punctul de racord
şi în amonte de acesta. Dintre perturbaţiile produse de mutatoare în reţeaua de
alimentare se menţionează următoarele:
- curenţii armonici şi interarmonici;
- deformări periodice şi tranzitorii ale undelor de tensiune din reţeaua de
alimentare, prin apariţia de "crestături" de comutaţie şi impulsuri de tensiune;
- fluctuaţii de tensiune.
14
 Fig. 4.3. Schemele bloc ale principalelor tipuri de mutatoare electronice:
1 - redresor; 2 - invertor; 3 - convertor de c.a.; 4 - convertor de c.c.; 5 - variator de tensiune
continuă; 6 - variator de tensiune alternativă; 7 - cicloconvertor;
8 - convertor direct de frecvenţă; 9 - cicloinvertor.

Pentru analiza reacției mutatoarelor asupra rețelei, sunt necesare precizări

asupra regimurilor de lucru, acestea fiind considerate, de regulă, staționare. Un
mutator legat la rețeaua de c.a. se caracterizează prin parametrul denumit număr
de pulsuri p, reprezentând numărul de comutații nesimultane, care se produc într-o
perioadă a tensiunii alternative a rețelei.
Teoretic, un mutator este cu atât mai puțin perturbator fată de rețea, cu cât
numărul pulsurilor este mai mare.

15
 A. Redresoare, invertoare, mutatoare reversibile

Analiza reacţiei deformante, a acestor mutatoare asupra reţelei de curent

alternativ conduce la observaţia că ordinul armonicilor superioare de curent induse
în reţea se determină cu relaţia:

N = kp ± 1 , (4.14)

în care p este numărul de pulsuri, iar pentru k se introduce un şir de valori în

funcţie de p, după cum urmează:
- pentru p=1, k ∈ {1, 3, 5, 7, ...};
- pentru p≥2, k ∈ { 1, 2, 3, 4, ...}.
La mutatoarele comandate, s-a constatat şi prezenţa subarmonicilor.
Valorile eficace ale armonicilor de curent se determină teoretic (neglijând
comutaţia) aplicând legea Müler - Lübeck:

I1
IN = , (4.15)
N

în care I1 este valoarea efectivă a fundamentalei curentului din reţea, iar N - rangul
armonicii.
Practic, cu luarea în considerare a comutaţiei, forma undei de curent din
reţea se schimbă din rectangulară în trapezoidală, pe măsura creşterii unghiului de
comandă, astfel încât se constată o îmbunătăţire a compoziţiei spectrale a acesteia.
Coeficienţii de distorsiune sunt mai mici la funcţionarea pe sarcină pur rezistivă.
Pentru o schemă dată, creşterea unghiului de comandă α, având drept
consecinţă scăderea curentului continuu, redresat, înrăutăţeşte spectrul armonicilor
curentului de reţea, deşi ca valoare absolută acestea nu depăşesc, în general,
valorile corespunzătoare cazului α=0.

16
 Comanda nesimetrică a ventilelor electronice face să apară armonici pare
în curentul de reţea, chiar la schemele unde teoretic acestea nu iau naștere (p număr
par), iar la schemele cu trei pulsuri, armonicile pare cresc ca pondere.
De asemenea, calitatea transformatoarelor speciale, pentru conectarea
mutatoarelor, trebuie să fie deosebită, cu reactanţe cât mai apropiate ca valoare pe
faze. Valorile curenţilor armonici, generaţi de mutatoare, depind de reactanţa de
scăpări şi de grupa de conexiuni ale transformatorului de racord.
Redresorul trifazat, în punte (trifazat, dublă alternanţă) reprezintă unul
dintre echipamentele electronice cele mai răspândite, fiind prezent în numeroase
aplicaţii, dintre care se menționează următoarele:
- reglarea tensiunii de alimentare a motoarelor de c.c. în scopul reglării
vitezei de rotaţie la maşini unelte, la laminoare sau la sisteme de acţionare din
industriile textilă şi de fabricare a hârtiei;
- furnizarea unei tensiuni reglabile invertoarelor conectate la ieşirea acestora,
pentru alimentarea unor sisteme de acţionare cu motoare sincrone de mare putere
sau a unor cuptoare de inducţie, de frecvenţă medie sau înaltă.

Nivelurile IN /I1 , în %, ale principalelor armonici de curent

la redresoarelor trifazate
Tabelul 4.1
Rangul armonicii
Tipul
redresorului 3 5 7 11 13
comandat, 0 25 15 10 5
cu filtru inductiv, serie
necomandat, 0 80 60 30 25
cu sarcină capacitivă

Schema în punte necomandată este tot mai rar utilizată, datorită faptului că
nu permite modificarea amplitudinii tensiunii de ieşire, iar cea semicomandată este
utilizată numai în cazuri justificate. Acestă limitare este determinată de faptul ca,
în curentul absorbit de la reţea, apar și armonici de rang par

17
 N = 3k ± 1 , k ∈ {1,2 ,...}, (4.16)

dintre care armonica de rang 2, în special, este deosebit de supărătoare, aceasta

fiind foarte greu de eliminat.
Tracţiunea electrică, putând fi urbană, interurbană şi suburbană, utilizează
pentru antrenare motoare de c.c. (instalaţiile mai vechi) sau asincrone (instalaţiile
moderne), reprezentând o sursă importantă de poluare armonică. În curba
curentului electric absorbit există trei faze caracterisitce: mersul în gol, regimul
tranzitoriu la pornire, când curentul este crescător, şi regimul de mers în sarcină,
care este cel mai semnificativ, datorită duratei mai mari şi a consumului mai
important.
Analiza Fourier a curbelor de tensiune şi curent a pus în evidenţă faptul că în
nodurile sistemului, caracterizate prin curenţi mari de scurtcircuit, consumatorul
neliniar, reprezentat de tracţiunea electrică, nu conduce la depăşirea factorului de
distorsiune admis pentru unda de tensiune. Astfel, deşi factorul de distorsiune al
undei de curent poate fi ridicat (27,3 %, pentru cazul analizat), pentru curba de
tensiune de pe barele staţiei de alimentare (de 110 kV) s-a determinat o valoare
admisibilă a factorului de distorsiune (ex. 1,1 %, pentru condiţiile menţionate
anterior).
Unul dintre consumatorii importanţi, care determină emisie de curenţi
armonici în reţeaua electrică de alimentare, datorită utilizării de redresoare de mare
putere, este tracțiunea electrică urbană. Ponderile mai semnificative revin
armonicilor cu ordinele N∈{5, 7, 11, 13}, în această ordine.
De asemenea, înregistrările efectuate la aplicaţii de tip tracţiune electrică au
pus în evidenţă faptul că există un defazaj semnificativ între curbele tensiunii și ale
curentului, ceea ce implică analiza gradului de compensare a puterii reactive.

18
 B. Cicloconvertorul

Cicloconvertorul cu p pulsuri este echivalent, din punct de vedere al

curenţilor absorbiţi de la reţea, cu un generator de curent pseudoarmonic cu
frecvenţele:

f υ = ( p ⋅ k ± 1) ⋅ f 1 ± q ⋅ f 2 , (4.16)

în care k = 1,2,3,...; q = 2r (aparat monofazat); q = 6r (aparat trifazat); r= 1,2,3, ... ;

f1 = 50 Hz; f2 − frecvența de ieșire a cicloconvertorului.
Se observă că, pe lângă armonici de rang întreg, cicloconvertorul produce şi
armonici de rang fracționar.

4.6. Bobina cu miez de fier

Caracteristica magnetică a miezurilor din tole are în ansamblu un caracter

neliniar, conducând la distorsiuni ale curentului, chiar în cazul aplicării unei
tensiuni sinusoidale. Dintre componentele sau maşinile electrice, cu circuite
magnetice, fac parte următoarele:
- bobinele de limitare, de tratare a neutrului, de filtrare ş.a.;
- autotransformatoarele şi transformatoarele electrice;
- maşinile electrice de curent alternativ.
Tendinţa de a plasa funcţionarea circuitelor magnetice ale acestor elemente
în zonele corespunzătoare unor solicitări normale, cât şi variaţiile fireşti ale
condiţiilor de funcţionare determină situarea punctelor de funcţionare ale acestora
în zonele neliniare, de saturaţie magnetică, ceea ce are ca efect distorsiunea
armonică a curenţilor.

O distorsiune importantă a curentului electric este specifică reţelelor

electrice slab încărcate, datorită ponderii ridicate a curenţilor de magnetizare a
elementelor de tip bobină sau transformator în curentul total din circuit.
19
 Curba curentului electric, la mersul în gol al unei bobine cu miez de fier, cu
caracteristică de magnetizare neliniară, este aproximată suficient de bine printr-o
expresie de forma:

iB (t ) = I 1 ⋅ sin(ωt ) − I 3 ⋅ sin(3ωt ) + I 5 ⋅ sin(5ωt ) − ... , (4.17)

în care amplitudinile armonicilor urmează a fi determinate de la caz la caz.

La transformatoare, mai poate fi luată în considerare şi prezenţa fenomenului
de histerezis, care poate conduce la apariția unei componente continue și de
armonici pare.
Distorsiunea curentului electric, determinată de motoarele electrice trifazate,
conectate direct la reţeaua electrică de alimentare, poate fi, în general, neglijată.

20