M9

Metode de reducere a pierderilor de putere si energie in reteleleelectrice

Rolul măsurilor tehnologice în reducerea pierderilor este, în cele mai multe cazuri, maiimportant decât al
măsurilor de exploatare şi de aceea măsurile tehnologice trebuie aplicatedin faza de proiectare a
instalaţiilor. Deoarece aplicarea acestor metode implică investiţiisuplimentare ele trebuie bine justificate.
Dintre aceste măsuri se amintesc următoarele:


micşorarea rezistenţelor reţelelor electrice,



ridicarea nivelului de tensiune,



trecerea la tensiuni nominale de funcţionare mai ridicate



compensarea puterii reactive.

Micşorarea rezistenţelor reţelelor electrice
se poate realiza prin întărirea lor,
adică prin construirea de linii noi şi montarea de transformatoare suplimentare, cum şi prinînlocuirea
conductoarelor de secţiuni mai mici cu altele

de secţiuni mai mari.Mărirea secţiunii conductoarelor este justificată numai dacă densitatea efectivă
acurentului depăşeşte densitatea economică şi se poate face fie prin înlocuirea conductoareloruzate cu
altele de secţiuni superioare, fie prin dublarea unor circuite, în cazul liniilor de înaltă
tensiune.
Pentru evitarea unor astfel de lucrări, care necesită investiţii suplimen
tare, este foarte
importantă alegerea corectă a secţiunii conductoarelor la proiectarea liniilor, care trebuie săţină seama de
perspectiva dezvoltării consumatorilor şi a sistemului electroenergetic pe o perioadă de (5÷10)
ani.Instalarea unor transformatoare noi în reţea nu este justificată numai de
reducerea pierderilor ci şi de crearea unor rezerve în alimentare sau pentru descărcarea acestora cândsarci
na depăşeşte puterea lor nominală. Încărcarea transformatoarelor trebuie să fie optimă,adică să
corespundă unui regim de funcţionare cu pierderi minime.

Creşterea nivelului de tensiune în reţelele electrice

conduce la micşo
rarea
pierderilor în ansamblu. Se poate demonstra că pentru fiecare procent de ridicare a niveluluitensiunii de
funcţionare a instalaţiilor, pierderile de putere care sunt proporţionale cu pătratulcurentului (pierderile de
putere în linii şi în cuprul tr
ansformatoarelor) se reduc cu circa 2 %
din valoarea lor absolută. În schimb, pierderile de putere în fierul transformatoarelor, care nu
depind de sarcina acestora ci numai de tensiunea de alimentare, cresc cu mai mult de 2 % din
valoarea lor absolută. Având în vedere însă că pierderile în fier la transformatoarele montateîn reţelele
electrice reprezintă aproximativ 15 % din pierderile totale, o creştere cu 1% atensiunii de alimentare
conduce la o reducere a pierderilor totale de putere activă în
transfor
matoare cu aproximativ 1,2 % din valoarea lor absolută.Trebuie menţionat, de asemenea, că odată cu
creşterea tensiunii de alimentare
cresc puterile active şi reactive vehiculate în reţele, ceea ce conduce la o mărire oarecare a
pierderilor. Cu toate aces
tea, pierderile în ansamblu scad dacă nivelul tensiunilor creşte.

Trecerea reţelelor electrice la tensiuni nominale mai ridicate

se aplică în cazulliniilor şi staţiilor supraîncărcate şi este justificată din punct de vedere economic dacă
izolaţiareţelelor respective permite creşterea tensiunii de (1,5÷2) ori faţă de tensiunea actuală de

serviciu. Reţelele care permit o astfel de creştere a tensiunii sunt reţelele subterane de joasă şimedie
tensiune (se poate trece de la 220 V la 400 V, între faze, sau de la 5 la 6 kV), celeaeriene de joasă
tensiune, iar în unele cazuri şi cele de medie tensiune (de exemplu se poate
trece de la 6 la 10 kV).
Introducerea unor tensiuni mai ridicate impune însă rezolvarea unor probleme tehniceşi o justificare
economică pentru fiecare caz în parte.

Compensarea puterii reactive

sau
îmbunătăţirea factorului de putere
este o
metodă importantă de reducere a pierderilor de energie în reţele prin micşorarea circulaţiei de putere
reactivă prin elementele reţelei.

Reducerea circulaţiei de putere reactivă prin reţele simplifică reglajul tensiunii.Sarcina reactivă a unui
sistem electroenergetic se compune di
n puterea de magnetizare
cerută de echipamentul electric al consumatorilor şi cea necesară pentru transportul şidistribuţia energiei
electrice, prin linii şi transformatoare.Având în vedere că sarcina inductivă a consumatorilor reprezintă
cca. 0,75 kvar
/kW,
iar pierderile de putere reactivă în instalaţiile de transport şi distribuţie sunt de cca. 0,25kvar/kW, rezultă
că, la nivelul sistemului, necesarul de putere reactivă este de acelaşi ordin demărime cu sarcina activă.
Din totalul puterii reactive c
erute de consumatori, (65÷70) % este absorbită demotoarele asincrone, (20÷25) % de transformatoare, iar
restul de 10 % de linii electrice şi altereceptoare inductive (bobine de reactanţă, lămpi cu descărcări în
gaze, cuptoare cu arc,
echipamente electronice de putere etc.).
Necesarul de putere reactivă cerut de un sistem electroenergetic este asigurat de
generatoarele din centrale, compensatoarele sincrone, condensa-
toarele statice şi instalaţiilestatice de putere reactivă cu reglaj continuu sub sarcină, care asigură şi
reglează bilanţul puterilor reactive în sistem. În reţelele industriale se utilizează ca surse de putere
reactivă şi
motoarele sincrone.
Consumatorii sunt obligaţi, prin normativele în vigoare, să
-
şi amelioreze factorul de putere până la aşa
-numitul factor de
putere neutral care, în ţara noastră, este stabilit la
valoarea de 0,92. Ameliorarea factorului de putere la consumatori se face
 pe cale naturală şi pe cale artificială
.
Măsurile din prima categorie nu necesită instalaţii de compensare, putând fi realiza
te
cu minim de efort financiar şi uman. Ele au drept scop mărirea factorului de putere, cu carefuncţionează
în mod efectiv receptoarele, prin eliminarea cauzelor şi condiţiilor caredetermină scăderea factorului de
putere sub valoarea sa nominală.
Dintre
măsurile de ameliorare a factorului de putere pe cale naturală fac parteurmătoarele:
-
funcţionarea transformatoarelor în paralel, după graficul de pierderi minime;
-
înlocuirea transformatoarelor slab încărcate prin altele de putere mai mică. Pentru
po
sturile de transformare, de exemplu, această măsură este recomandată dacă în perioadavârfurilor anuale
de sarcină încărcarea transformatoarelor din posturile de distribuţie urbană şirurală este sub 50% din
puterea nominală, respectiv sub (30÷40) % din puterea nominală, în
cazul transformatoarelor din posturile industriale.

-
înlocuirea motoarelor asincrone slab încărcate cu motoare asincrone de puteri maimici, corespunzătoare
încărcării mecanismului antrenat. De regulă, înlocuirea este rentabilă
pentru
sarcini sistematice sub 45% din puterea nominală a motorului. Pentru încărcăricuprinse între 45% şi 70%
din puterea nominală a motorului, oportunitatea înlocuirii sestabileşte pe baza unui calcul tehnico
-
economic, iar pentru sarcini care depăşesc 70% din

puterea nominală a motorului nu se pune problema înlocuirii;

-
montarea limitatoarelor de mers în gol, care urmează să deconecteze de la reţea motoareleasincrone când
durata funcţionării în gol este mai mare decât cea normală (de ex. 10 s);
- modificar
ea conexiunilor din triunghi în stea la motoarele asincrone slab încărcate.Această metodă se poate aplica
numai la motoarele care în mod normal funcţionează înconexiune triunghi. Prin această modificare a
conexiunilor înfăşurărilor, tensiunea pe o fază a

motorului se reduce de ori, iar cuplul şi puterea activă se micşorează de 3 ori, în timp cegradul de
încărcare şi factorul de putere ai motorului cresc, respectiv scade consumul de putere reactivă. Pentru
ca funcţionarea în stea să fie stabilă, trebuie c
a cuplul maxim cerut de
maşina antrenată să nu depăşească 44 % di
n cuplul nominal al motorului;-
folosirea motoarelor sincrone în locul celor asincrone prezintă avantajul că celedintâi pot funcţiona cu cos
φ

=1, iar dacă sunt prevăzute cu posibilitatea de supraexcitare,

ele pot să debiteze o anumită cantitate de energie reactivă, care acoperă o parte din energiareactivă
consumată de motoarele asincrone.Motoarele sincrone se pot utiliza la acţionările de pu
tere mare (peste 100 kW), la care nu este
necesară modificarea turaţiei, cum ar fi funcţionarea: pompelor, ventilatoarelor, malaxoarelor
etc.
Oportunitatea folosirii motoarelor sincrone în locul celor asincrone se stabileşte în
urma unui studiu tehnico-economic.
Ameliorarea factorului de putere prin măsuri tehnico
-
organizatorice (pe cale
naturală) poate conduce, în situaţia ideală, care presupune funcţionarea în regim optim, din punct de
vedere al pierderilor, a tuturor consumatorilor, la reducerea consum
ului de energie reactivă până la nivelul impus de minimul tehnic necesar. Chiar şi în această
situaţie ideală energiareactivă care ar circula de la generatoarele electrice din centrale spre consumatori ar
avea ovaloare apreciabilă.
Pentru limitarea pute
rii reactive produsă în centralele electrice, care trebuietransportată la distanţe mari, se realizează
compensarea sau furnizarea de energie reactivă îndiferite puncte ale sistemului de către surse specializate.
În acest fel, balanţa de energie activă
va
fi acoperită de centralele electrice, iar balanţa de energie reactivă va fi satisfăcută, în principal, de surse
specializate de producere a energiei reactive şi numai parţial de centralele
electrice.
Sursele specializate de energie reactivă (baterii de c
ondensatoare sau compensatoarele
sincrone) constituie mijloace de ameliorare a factorului de putere pe cale artificială.Preocupările legate de
ameliorarea factorului de putere pe cale artificială trebuieorientate simultan pe două direcţii: una legată de
compensarea puterii reactive a
consumatorilor racordaţi la sistemul electroenergetic şi cea de a doua privind compensareasarcinii
reactive în reţelele electrice ale sistemului.