Potrivirea corectă a capacităţii fotovoltaice şi a puterii invertorului reprezintă un act de

echilibristică, dar în felul acesta se poate îmbunătăţi performanţa sistemului conectat la reţea.

În articolul intitulat „Dimensionarea sistemelor fotovoltaice conectate la reţea”, autorul Jayanta

Mondol de la Universitatea din Ulster declară: „Dimensionarea optimă depinde de climatul local,
de orientarea şi gradul de înclinare al terenului, de puterea invertorului şi de raportul cost panouri
fotovoltaice/invertor”. Mondol recomandă examinarea raportului de dimensionare a panourilor
fotovoltaice în funcţie de invertor (Rs) „în termeni de performanţă energetică – puterea anuală a
sistemului fotovoltaic raportată la capacitatea fotovoltaică nominală – şi performanţă economică,
puterea anuală a sistemului fotovoltaic raportată la cheltuieli capitale totale.” Fără îndoială,
fiabilitatea şi disponibilitatea invertorului sunt, de asemenea, factori importanţi.

Puterea invertorului repezintă un factor important în dimensionarea optimă a unui sistem

fotovoltaic

Mulţi producători de invertoare au integrate în programele de dimensionare a rândurilor de

module simulări privind raportul de dimensionare a stratului superior. Dar variaţiile climatice din
America de Nord sunt destul de extreme. Din experienţa dumneavoastră, cum pot defini cel mai
bine integratoarele raportul optim de dimensionare pentru locul în care sunt dispuse în funcţie de
condiţiile climatice locale sau de montarea sistemului? Ce impact are scăderea preţurilor la
module asupra acestei relaţii? Ce impact au specificaţiile echipamentului? Având în vedere toate
aceste variabile, care sunt cele mai importante considerente pentru proiectanţi şi ce regulă de aur
aţi recomanda, dacă există aşa ceva?

Raportul de dimensionare ar trebui să

optimizeze randamentul specific
Sistem fotovoltaic dimensionat optim

Obiectivul proiectantului sistemelor fotovoltaice este aproape întotdeauna acela de a configura

componentele sistemului pentru a obţine o rată de transfer energetic maxim de la panourile
fotovoltaice la reţea, optimizând în acelaşi timp şi randamentul specific. Randamentul specific
este calculat prin împărţirea valorii de kilowatt-oră livrat în timp cu valoarea de kilowatt de vârf
instalat. În aceste calcule se iau în considerare toate pierderile de sistem. Raportul optim de
dimensionare a panourilor fotovoltaice în funcţie de invertor după randamentul specific va varia
de la sistem la sistem, în funcţie de toleranţele prevăzute de proiectanţi pentru diferiţii parametri
de scădere sub nivel. Acest proces de proiectare poate fi efectuat după date estimative pertinente,
calcule detaliate sau modelarea performanţei. Indiferent de felul în care se realizează, cea mai
bună performanţă poate fi atinsă doar prin dimensionarea puterii de vârf a sistemului astfel încât
să fie mai mare decât capacitatea nominală maximă a invertorului.

Soluții pentru creșterea puterii sistemului fotovoltaic

La toate panourile fotovoltaice este prevăzută o capacitate nominală maximă la STC, care este un
nivel de energie solară de 1.000 W pe metru pătrat, o temperatură a celulei de 25°C şi o masă a
aerului de 1,5. Din păcate, aceste condiţii coexistă simultan foarte rar, poate chiar niciodată.
Proiectanţii de sistem cu experienţă ştiu acest lucru şi încearcă să caute soluţii pentru ceilalţi
factori diverşi care au un efect negativ asupra puterii unui sistem fotovoltaic.

Printre aceşti factori se numără următoarele:

Panouri fotovoltaice monocristaline pentru sistemele fotovoltaice

• Murdărirea modulului: exceptând situaţiile de averse de ploaie şi perioadele imediat după

acestea, un strat subţire de praf acoperă suprafaţa sistemului, chiar dacă aparent acesta pare curat.

• Toleranţa de putere a modulului sau nepotrivire. Modulele fotovoltaice au deseori o toleranţă

de putere de ±5%. Punctele de operare de putere maximă la module legate în paralel nu
corespund cu exactitate. Modulele sunt forţate, din cauza conexiunilor electrice în paralel, să
funcţioneze la o tensiune sub nivelul optim.

• Temperatura ridicată a celulei. Puterea este invers proporţională cu temperatura celulei. Chiar şi
într-o zi răcoroasă, soarele încălzeşte celulele la temperaturi ce depăşesc 25°C.

• Condiţii de iluminare slabă sau grad de înclinare neoptim sau ambele. Condiţiile meteorologice
sau gradul de înclinare  rezultă de obicei în suprafeţe plane cu intensităţi ale luminii sistemului
mai mici de 1.000 W pe metru pătrat.

• Uzarea modulului. Modulele fotovoltaice pe bază de silicon se degradează în general cu

aproape 1% pe an.

• Pierderi în circuitul electric de curent continuu.

Toţi aceşti factori contribuie la reducerea puterii disponibile a sistemului. Drept urmare, chiar
înainte de a găsi explicaţii pentru alte pierderi de sistem – cum ar fi pierderi de la invertor sau de
la transformator -, puterea unui sistem fotovoltaic este întotdeauna redus sub un nivel de un
anumit factor. Acest factor reprezintă premiza de bază pe care se bazează un proiectant de sistem
în calculele pe care le face pentru a stabili raportul de dimensionare între capacitatea sistemului
şi puterea invertorului. Pentru a folosi componentele sistemului la potenţialul lor maxim şi
pentru a optimiza randamentul specific, puterea de vârf a sistemului trebuie să fie întotdeauna
mai mare decât puterea invertorului. Problema e cu cât trebuie să fie mai mare.

Un sistem supradimensionat sporește eficiența

În industrie, este un lucru obişnuit ca sistemul fotovoltaic să fie supradimensionat utilizând un

raport de dimensionare a panourilor fotovoltaice în funcţie de invertor de aproximativ 1,5. La
urma urmei, un sistem bine proiectat va înregistra de obicei pierderi la nivelul întregului sistem
în jur de 15%–16%. Supradimensionarea sistemului asigură faptul că invertorul funcţionează la
randament maxim, cel puţin pe durata celor mai bune ore de soare de pe parcursul zilei.
Proiectanţii sistemului care au în vedere o durată de viaţă proiectată a sistemului de 20 de ani vor
dimensiona, de obicei, sistemul în funcţie de invertor utilizând un raport de 1,2 la 1,25. Unele
echipe de integrare a sistemelor fotovoltaice utilizează de regulă chiar un raport de 1,3.

Singurele efecte pe care un sistem supradimensionat le poate avea asupra puterii sistemului sunt
de a aduce invertorul la cea mai bună eficienţă un pic mai devreme în cursul zilei şi de a utiliza
invertorul la capacitate maximă pentru perioade mai mari de timp. Din moment ce zona de sub
curba de putere reprezintă energia livrată, o curbă „mai plină” înseamnă mai mulţi kWh, chiar
dacă puterea de vârf este limitată la capacitatea maximă a invertorului. Pe măsură ce sistemul
devine uzat, numărul de ore pe an în care invertorul funcţionează la capacitate maximă scade. Un
sistem supradimensionat contribuie la asigurarea faptului că invertorul va atinge capacitatea
maximă pe durata vieţii de 20 de ani a unui sistem tipic.

Reţineţi: capacităţile invertorului trebuie luate în considerare atunci când se stabileşte

dimensionarea maximă a sistemului. De exemplu, unele invertoare nu pot funcţiona la capacitate
maximă pe perioade extinse de timp la temperaturi ambientale mai ridicate. Aceste invertoare au
limitări privind capacitatea sistemului, reflectate de obicei în programele asociate de
dimensionare a rândurilor de module. Proiectantul sistemului trebuie să înţeleagă capacităţile de
performanţă ale invertorului pentru a se asigura că acestea corespund cu modelul sistemului şi cu
condiţiile de la locul de instalare.